biblia sau sfînta scriptură

8/7/2019 Biblia sau Sfnta Scriptur

1/20

"Biblia sau Sfnta Scriptur" de Ieromonah Nicodim Sachelarie

0 comentariiPublicat de mihailmaster la11:32

SFNT SCRIPTUR

1734. Sfnta Scriptur este cartea care cuprinde istoria descoperirilor dumnezeieti, scrisde prooroci i apostoli. Sf. Scriptur a Vechiului Testament cuprinde 39 cri canonice i13 necanonice, n total 52 de cri, iar Noul Testament 27 de cri toate canonice, n total66 de cri canonice i 13 necanonice, care se cuprind n Biblia Sf. Sinod. "ToatScriptura de Dumnezeu este-insuflat i de folos s se nvee (adevrurile de credin

moral i de cult), s mustre, s ndrepte, s dea nelepciune cu evlavie, pentru ca omullui Dumnezeu s fie desvrit i cu totul pregtit spre tot lucrul bun" (II Tim. 3, 15-16)V. Catehizarea, Predica.1735. Clericii i orice cretin au datoria s citeasc Sfnta Scriptur sub ndrumareabisericii, adic a scrierilor pstorilor ei care au tlcuit i tlcuiesc Scriptura, ca s nuneleag ceva greit (Deut. 31,9-13; Iosua 8, 34-35; I Regi 23, 2; Neocez. 8,1-10; Iez.35,1-3, 34, 2; Ier. 23, i; I Cor. 6,16). "Dac vei citi Scriptura te ntrete mult n credini te vei uni mai strins cu Hristos al crui trup i membru eti ".-Const. Ap. I, 6; V.Dogmele).136.-"Dac cineva crile necinstitorilor de Dumnezeu cele cu titluri false (apocrife) le-arrspndi n biseric ca sfinte, spre vtmarea poporului i a clendui acela s se

cateriseasc".-Apost. 60.Y12H.-"Istoriile mucenicilor (Vieile sfinilor) cele plsmuite fals de ctre vrjmaiiadevrului, cu scopul de a necinsti pe mucenicii lui Hristos i s duc la necredin pe ceice le citesc, hotrm s nu se foloseasc n biseric ci s se ard, iar cei ce le susin caadevrate, s fie dai anatemii".-l ec. 63.1734.-"Crile Vechiului i Noului Testament i ale sfinilor propovduitori, nimnui nueste ngduit a le strica, sau a le sfirteca, sau a le da spre nimicire librarilor sauanticarilor, afar de cazul cnd s-au stricat de tot de vechime i de molii sau au putrezit.
http://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/2009/09/biblia-sau-sfinta-scriptura-de.htmlhttps://www.blogger.com/comment.g?blogID=4932777901909641579&postID=3696087236153161881https://www.blogger.com/comment.g?blogID=4932777901909641579&postID=3696087236153161881http://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/2009/09/biblia-sau-sfinta-scriptura-de.htmlhttp://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/2009/09/biblia-sau-sfinta-scriptura-de.htmlhttp://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/2009/09/biblia-sau-sfinta-scriptura-de.htmlhttp://3.bp.blogspot.com/_tLkxDhRU-9g/SrE37aNmwYI/AAAAAAAACEA/pfpxWh9iO1s/s1600-h/biblia+ortodoxa.jpghttp://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/2009/09/biblia-sau-sfinta-scriptura-de.htmlhttps://www.blogger.com/comment.g?blogID=4932777901909641579&postID=3696087236153161881http://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/2009/09/biblia-sau-sfinta-scriptura-de.html


2/20

Cel ce va face acest lucru s fie afurisit pe un an. Asemenea s fie afurisit i cel ce lecumpr (pentru ctig mrav), sau ar voi s le distrug (din dumnie), fr a le pstrapentru folosul su sau al altuia". VI ec. 68.1735. -"oale scrierile mincinoase, socotite ca nite jucrii copilreti i jocuri nebuneti,care s-au scris contra sfintelor icoane, trebuie s se depuie la episcopia Constantinopului

spre a se depozita mpreun cu celelalte cri eretice. Dac cineva le va ascunde, (aprnderezia din ele) fie episcop, fie prezbiter, fie diacon, s se cateriseasc, iar de va fi laic saumonah s se afuriseasc". -Vil de cri apocrife) crile care se numesc bronlologia(despre trznete) i seiincromia (despre lun) i calandologia (despre ghicirea viitorului)fiindc toate snt necurate". -SI". Nichifor 4(1.1747. -"Nu se cuvine a primi ca bune Apocalipsul lui Esra i Zosirnu (fiind apocrife,scrise de eretici) i cele dou cri ale Sf. Gheorghe i ale Sf. Mucenici Chiric i lulita,nici cartea lui Diadoch (altele nu cele de azi) fiindc snt lepdate i neprimite debiseric", -si. Nichifor4i.1748.- "...Gsim scpare la evanghelie c la trupul lui Hristos i la apostoli ca lapreoimea bisericii. Ins iubim i pe prooroci cci ei au vestit evanghelia, au ndjduit i

au ateptat pe Iisus ntm carele au crezut i s-au mntuit, fiind n unire cu Iisus Hristos,sfini vrednici de iubit i admirat, mrturisii mai trziu de Iisus Hristos i numraimpreun cu sfinii din evanghelia ndejdii tuturor" -sf. Ignatie lip. C. Filad. 5.1749. -"nc credem c dumnezeiasca Scriptur este de Dumnezeu dat (Theditacton) ipentm aceasta fr ndoial, datori sntem s credem n eu i nu n alt chip, ci aa precumbiserica soborniceasc a interpretat-o i p/vdat-o. Cci toat neminarea ereticilorprimete dumnezeiasca Scriptur, dar o falsific, fotosindu-se de metafore i deechivociiri i de sofismelenelepciunii omeneti, mpreunnd ceea ce nu este de mpreunat i jucndu-se cu lucrurinepotrivite pentru joc. De altfel, dac ar putea s aib zilnic alt prere asupra SfinteiScripturi, n-ar mai f biserica cea soborniceasc prin hanii lui Hristos, biserica pn azi,

avnd o unicconvingere despre credin i creznd ntotdeauna n acelai fel i neschimbat; ci s-arfrimia n nenumrate pri, i ar cdea n erezii, i n-ar muifi biseric sfnt, stlpi intrirea adevrului (l-:ic&. 2,27). ci ceea ce este blasfemie, de imaginat i nelegiuire degndit cci atari lucruri le vestesc dnii - biserica celor nrutii, dup cum se pare ceste, fr ndoial, cea a ereticilor mai ales cea a Calvinilor, care (nu se ruineaz a senva (le Ia biseric i apoi de a se lepda deea cu rutate). De aceea credem c i mrturia bisericii soborniceti nu valoreaz maipuin dect aceea pe care o posed dumnezeiasca Scriptur. Fiindc unul i acelai DuhSfint este ajutorul amndonira, este acelai lucru s ne instniim deopotriv i de ctreScriptur i de ctre biserica cea soborniceasc. Apoi este firesc ca orice om vorbindnumai dup mintea sa, s amgeasc pe alii i s fie amgit, pe cnd Biserica ceaSoborniceasc care niciodat n-a vorbit i nu vorbete de la sine, ci din Duhul luiDumnezeu (care i pe nvtor l mbogete) nentrerupt n veci este n deobte cuneputin s greeasc, nici peste tot s amgeasc, nici s fie amgit, ci este bisericaasemenea cu dumnezeiasca Scriptur, nertcit i totdeauna avnd aceeai autoritate".-Pavza Ort. Dccr. II.1750. -" Dac Sfnt Scriptur trebuie s se citeasc n general de toi cretinii? R. Nu.tim c toat Scriptura este insuflul (inspirat) de Dumnezeu, i folositoare i c aduce


3/20

cu sine o astfel de necesitate, nct fr de ea este imposibil de a fi cumva bine credincios.Cu toate acestea, nu trebuie citit aceasta de toi, ci numai de aceea care se cufund nadncimile spiritului i care tiu n ce chip se cerceteaz Sfnta Scriptur, i se nva, ipeste tot se citete. Pentru aceea care snt neexercilai, sau care primesc nvturileScripturii fr discernmnt, sau numai dup liter, sau dup oarecare alt chip strin de

evlavie, - Biserica cea soborniceasc, dup ce a cunoscut din experien paguba, nva ccitirea nu le este ngduit. De aceea oricrui om evlavios, i este permis a ascultaScripturile, ca s cread cu inima spre dreptate i s mrturiseasc cu gura spre mntuire(Rom. 10, 10); iar a citi unele pri ale Scripturii i mai ales ale Testamentului Vechi seinterzice pentru amintitele pricini, i altele asemenea acestora. i este la fel a poruncicelor neexercilai a nu cili toat Scriptura, precum copiilor a le impune s nu se ating dehran tare". Pavza Ort. xvm.ntreb. 1.1751. -"1. Dac este neleas Sfnta Scriptur de toi cretinii care o citesc'/ R: Dac ar filmurit Sfnta Scriptur pentm cretinii care o citesc, n-ar ndemna Domnul pe toicretinii ce doresc a afla mntuire, a o cerceta (Ioan 5, 39) i n deert ar fi zis Pavel (I Cor

12. 28) c harisma (harul special) nvturii este pus n Biseric de Dumnezeu. i niciPetru (II Petru 3, ld) n-ar fi zis despre epistolele lui Pavel c snt greu de neles. Deci,este evident c Scriptura are mult profunzime i mreie de idei i c are trebuin debrbai de tiin i dumnezeieti, spre cercetare, nelegere adevrat, cunotin dreapti n conformitate cu toat Scriptura i cu autorul i Sfntul Duh. Astfel, celor renscui,dei le snt cunoscute credina despre Treime i ntruparea Fiului lui Dumnezeu, patimile,nvierea i nlarea la ceruri, cuvntul despre renatere i judecat -pentru care muli n-aupregetat a suferi i moaiie- totui, nu este necesar, ci mai ales le este imposibil tuturor dea ti i aceea c Sfntul Duh le arat numai celor exercitai ntru nelepciune i sfinenie"-Pavza Ort. Decr. XVIII, ntreb 2.1752. -" Care snt crile numite Sfnta'Scriptur? R. Urmnd canonul bisericii

soborniceti, numim Sfnta Scriptur toate acele cri pe care Ciril le numr, adunndu-lcdup sinodul din Laodiceea r>o, i pe lng acestea, acelea care n chip nenelegtor inepriceput sau din rea voin, le-a numii n chip simplist i nedefinit apocrife, adicTobie, Iudit, din Ester afar de cele zece capitole nc ase, din Ezdra nc o carte, Banih,Cntarea celor trei tineri, cuprins n capitolul al treilea din Daniel, Istoria Suzanei, IstoriaBalaurului sau a lui Bel, nelepciunea lui Solomon, nelepciunea lui Sirah i cele treicri ale Macabeilor, Cci noi credem c alturi de alte cri autentice ale Sfintei Scripturii acestea snt pri autentice ale Sf. Scripturi, cci biserica cea soborniceasc ne-a predatatt Dumnezeietile i sfintele evanghelii, ct i celelalte ca fiind pri adevrate aleScripturii i c acestea (necanonice) snt fr ndoial pri autentice ale Scripturii itgduirea acestora nseamn refuzarea acelora. Dac ns cumva se pare c nuntotdeauna au fost numrate toate de toi, cu toate acestea i aceste cri necanonice sntnumrate de sinoade i de foarte muli teologi, din cei mai vechi i cei mai vestii aibisericii soborniceti i snt socotite c fac paite din ntreaga Scriptur(dup Apost. 85;Grigore Teologul I) pe acestea toate le considerm i noi cri canonice i le recunoatemdrept Sfnta Scriptur". -Pavza Ort. Decr. VIII. ntreb. 3.H53.-"Crile Testamentului Vechi care trebuie s se citeasc snt: 1. Facerea lumii; 2.Eirea din Egipt; 3. Leviticonul; 4. Numerii; S.A doua lege; 6. Iisus Navi; 7. Judectoriii Rut; 8. Ester; 9. Ale mprailor ntia . i a doua; 10. Ale mprailor a treia i a patra;


4/20

11. Paralipomena ntia i a doua; 12. Ezdra ntia i a doua; 13. Cartea psalmilor 150; 14.Pildele lui Solomon; 15. Eclesiastul; 16. Cntarea cntrilor; 17. Iov, 18. Cei doisprezeceprooroci; 19. Isaia; 20. Ieremia i Bamh; Plngerile i epistolele; 21. Iezechiel; 22. Daniel.Iar ale Testamentului Nou acestea: Patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca, Ioan: FapteleApostolilor,- apte epistole catolice, a lui Iacov una, a lui Petru dou, a lui Ioan trei, a lui

Iuda una; paisprezece epistole ale lui Pavel: ctre Romani una, ctre Coiinleni dou, ctreGalateni una, ctre Efeseni una, ctre Filipeni wia, ctre Coloseni iuta, ctre Tesalonicenidou, ctre Evrei una, ctre Tit una, i Ctre! Filimon Wia" (Apocalipsa).-Laod. 60.1154.-"Dar cel ce rmne numai la litera Scripturii, are ca singur stpnitoare peste firesimirea (percepia) prin care se manifest aciunea sufletului fa de trup. Cci litera,dac nu este neleas duhovnicete, e mrginit n coninutul ei de simire, care nungduie s strbat nelesul celor scrise pn la minte. Iar dac litera se adreseaz numaisimirii, lot cel ce primete litera n chip iudaic numai ca istorie, triete dup trup,suponnd n flecare zi, prin aplicarea voiei moartea pcatului, din pricina simirii celor viineputnd s omoare cu duhul faptele trupului, ca s triasc viaa cea fericit n Duh,"Cci de vieuii dup trup, vei muri" zice dumnezeiescul apostol, "iar de omori cu

duhul faptele trupului, vei tri" (Rom. 8,13). Drept aceea, aprinznd fclia, adic raiuneacare aduce lumina cunotinei prin contemplaie i fapte, s nu o punem sub obroc, ca snu fim osndii, ca unii ce mrginim la liter puterea necuprins de minte a nelepciunii,ci n sfenic, adic n Sfnt Biseric, pe culmea contemplaiei' adevrate, ca srspndeasc asupra tuturor lumina dumnezeietilor dogme". -Piioc HI, p. 267.

(Ieromonah Nicodim Sachelarie) despre Sfnta Scriptur, "Pravila Duhovniceasc"Ediiaa lll-aEditata de Parohia Valea Plopului Jud. Prahova 1999.

sursa: www.dictionarortodox.blogspot.com

Etichete: Biblia

Biblia - cea mai tradus carte

2 comentariiPublicat de mihailmaster la03:16
http://dictionarortodox.blogspot.com/http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=4932777901909641579&postID=3696087236153161881http://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/search/label/Bibliahttp://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/2009/07/biblia-cea-mai-tradusa-carte.htmlhttps://www.blogger.com/comment.g?blogID=4932777901909641579&postID=2571134992609338088https://www.blogger.com/comment.g?blogID=4932777901909641579&postID=2571134992609338088http://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/2009/07/biblia-cea-mai-tradusa-carte.htmlhttp://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/2009/07/biblia-cea-mai-tradusa-carte.htmlhttp://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/2009/07/biblia-cea-mai-tradusa-carte.htmlhttp://dictionarortodox.blogspot.com/http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=4932777901909641579&postID=3696087236153161881http://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/search/label/Bibliahttp://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/2009/07/biblia-cea-mai-tradusa-carte.htmlhttps://www.blogger.com/comment.g?blogID=4932777901909641579&postID=2571134992609338088http://bibliotecaortodoxa.blogspot.com/2009/07/biblia-cea-mai-tradusa-carte.html


5/20

O retrospectiv istoric a traducerilorSfintei Scripturi

Este uimitor sa aflam ca, ntr-o vreme cnd att de multi oameni par a se fi lepadat decredinta n Unul Dumnezeu, o carte precum Sfnta Scriptura fost deja tradusa n ctevamii de limbi si tiparita n milioane de exemplare; evreii si crestinii, oameni de feluritecredinte o cauta, o cunosc, o pastreaza. Chiar daca se bucura sa foloseasca multe alte cartifrumoase, ziditoare, scrise de autori cu o viata mbunatatita, ei marturisesc totusi caBiblia le este calauza cea mai buna, centrul vietii lor religioase, spirituale (acolo undeeste cazul). Astfel ca este venerata, citita, folosita n rugaciune sau, adeseori, chiar ndispute referitoare la adevaruri de credinta. Astazi vedem bine ca Sfnta Scriptura estedocumentul scris aflat la baza a trei dintre marile religii ale lumii, numite si "religii aleCartii": iudaism, crestinism si islam - toate contribuind n mod esential nici mai mult nicimai putin dect la schimbarea lumii, de doua milenii ncoace. Mentalitatea europeana deaici si trage, n ultima instanta, radacinile. Este o iluzie sa credem ca am putea ntelegeceva din cultura si civilizatia europeana fara a tine seama de aportul Sfintei Scripturi lamodelarea lor. ncepnd cu epoca medievala, literatura, arta, muzica specifice popoareloreuropene sunt profund ndatorate temelor, motivelor si imaginilor preluate din SfntaScriptura. Ulterior, traducerile Cartii au marcat fara exceptie momente importante nevolutia limbilor vernaculare, pentru ca mai apoi, prin uz, sa contribuie nemijlocit laslefuirea si la dezvoltarea acestora. n toate formele si variantele ei, Biblia a exercitat oinfluenta hotartoare asupra tuturor celor ce au trait n lumina ei, dar mai cu seama asupraoamenilor credinciosi de pretutindeni, care s-au apropiat de ea cu luare aminte si cuevlavie. n putinele rnduri ce urmeaza ne vom opri, asadar, asupra unui univers cu oistorie pe ct de fascinanta, pe att de bogata n tlcuri duhovnicesti. Este vorba despreistoria drumului parcurs de catre textul Sfintei Scripturi, de cnd a fost scris si pna nzilele noastre. Dar nainte de aceasta este cu siguranta util sa stim la ce anume ne referimatunci cnd vorbim despre Biblie sau despre Sfnta Scriptura.
http://3.bp.blogspot.com/_tLkxDhRU-9g/SlXENxA0A_I/AAAAAAAABxw/RUYNPDugA88/s1600-h/biblia_073.jpg


6/20

Ce este Biblia?

Cuvntul Biblia provine din limba greaca si este forma de plural a termenului biblion,"carte", ce are ca origine un toponim fenician: este vorba despre numele portului Byblus.n antichitate, pe aici se facea comert cu Egiptul, de unde se importa materialul folosit pe

atunci la scris, anume papirusul. Asadar, Biblia nseamna de fapt "carti". Cel putin acestaeste titlul sub care este consemnata n Epistola a II-a Clementina, document crestin delimba greaca din jurul anului 150 d.Hr.: "att Cartile ct si Apostolii marturisesc caBiserica [ ] a existat nca dintru nceput" (II Clement 14:2). O alta denumire este aceeade "Scripturi", cuvnt folosit adeseori n Noul Testament atunci cnd se face referinta laceea ce noi numim, astazi, Testamentul Vechi (vezi Matei 21:42, Marcu 12:10, etc.). Sf.Timotei va fi cel dinti care utilizeaza, n a II-a Epistola a sa, sintagma "SfinteleScripturi" (vezi II Timotei 3:15). Ce ne ncurca pe noi n toate aceste denumiri estepersistenta formelor de plural. Aceasta pentru ca ne-am obisnuit sa tratam Biblia ca pe osingura carte. Nimic mai fals. Este adevarat ca, atunci cnd avem n fata un exemplar alCartii, vedem doar ca este vorba despre un volum destul de consistent. Dar de ndata ce o

rasfoim observam ca, n realitate, nu avem de a face cu o singura carte. ntre copertileBibliei sa afla o biblioteca ntreaga, alcatuita din peste 60 de carti! Acestea sunt destul dediferite ntre ele. Mai nti ca sunt inegale ca dimensiuni, apoi se observa ca unelecuprind texte poetice, altele contin rugaciuni sau relateaza istorii, pe alocuri ntlnimpasaje ntregi de filosofie, cteva sectiuni importante sunt dedicate integral enumerariiunor legi, n altele aflam interpretari ale acestor legi si diverse sfaturi referitoare lamplinirea lor, ba chiar si predici si scrisori personale. n plus, autorii cartilor sunt diferiti;ei au trait n epoci istorice uneori foarte ndepartate n timp, n conditii uneori totaldeosebite. Cartile Sfintei Scripturi, la care se referea autorul Epistolei a II-a Clementinaamintita mai sus, au fost adunate la un loc nca nainte de aparitia crestinismului, de catrecarturarii iudei. Ei au alcatuit un prim canon al cartilor sfinte sub supravegherea lui

Ezdra, ndata dupa ntoarcerea din robia babilonica, ntr-o perioada de reorganizarepolitica, religioasa si administrativa a lui Israel (aprox. 538 .Hr.). Aceasta a fost Bibliacunoscuta si folosita de primii crestini, pna la aparitia scrierilor din veacul apostolic pecare, nca de timpuriu, Biserica le va adauga n continuarea scrierilor din canonul iudaic.Cum multe dintre textele astfel adaugate contineau greseli, Parintii Bisericii s-au ntrunitn cteva rnduri pentru a le verifica si a pastra doar ceea ce era scris sub inspiratia luiDumnezeu si putea fi garantat de catre Biserica drept ziditor pentru o viata crestineascaautentica, adica traita n conformitate cu predania Sfintilor Apostoli. Astfel, Biserica apus la un loc un numar de 27 de carti, care au fost incluse n canonul crestin deja nsecolul al IV-lea d.Hr., cnd canoanele 39 si 60 ale sinodului din Laodiceea (364 d.Hr.)enumera toate cartile biblice recomandate spre citire, spre nvatare si spre mplinire. Odata cu alcatuirea acestui canon si adaugarea lui la cartile cuprinse n canonul iudaic sedefinitiveaza, practic, continutul Bibliei: toate scrierile de dinainte de Hristos vor formasectiunea cunoscuta astazi sub numele de Vechiul Testament, iar cele din veaculapostolic sunt incluse n Noul Testament (cf. Evrei 9:15-18). De aci nainte, SfntaScriptura va fi, asa cum o cunoastem si noi astazi, colectia cartilor din Vechiul si dinNoul Testament, pe care Sf. Biserica le tine de sfinte si canonice, pentru ca ele sunt scrisesub inspiratia Duhului Sfnt si cuprind cuvntul lui Dumnezeu dat prin profeti si prinIisus Hristos si transmis de Apostoli. Biblia sau Sfnta Scriptura a devenit astfel, alaturi


7/20

de Sfnta Traditie, una dintre caile de transmitere a revelatiei dumnezeiesti

n rndurile ce urmeaza vom cauta sa urmarim, de-a lungul timpului, principalelencercari ale unor oameni nsufletiti de dorinta de a face cuvntul Scripturii accesibiltuturor. Pentru aceasta, ne vom referi ntr-o prima sectiune la traducerile Bibliei n

perioada de sfrsit a antichitatii si de nceput a crestinismului, unde vom evidentiaprimele variante ale Sfintei Scripturi n marile limbi de circulatie din epoca, mai nti, iarapoi n limbile vernaculare. n al doilea rnd ne vom ocupa de primele traduceri tiparite,iar apoi vom sublinia principalele versiuni romnesti ale textului sacru. n final, vomtrece n revista contributia misionarilor crestini de data mai recenta la raspndireaCuvntului lui Dumnezeu n limbile tuturor popoarelor lumii.

Traduceri ale Bibliei n antichitatea trzie

Vreme de cteva secole, Biblia nu a fost cunoscuta dect n limbi ca ebraica, aramaicasau greaca. O data cu trecerea timpului, cu schimbarea mersului lumii, cu trecerea laiudaism a unor oameni proveniti din alte religii sau dupa mbratisarea crestinismului maiales de catre popoare care nu cunosteau nici una dintre aceste limbi, a fost necesaratranspunerea textului biblic pe ntelesul tuturor, dupa cuvntul Sf. Ap. Pavel: "Dar nBiserica, vreau sa graiesc cinci cuvinte pe nteles, ca sa nvat si pe altii, dect zece mii decuvinte n alte limbi." (1 Corinteni 14:19). Istoria acestor eforturi de a traduce cuvntulSfintei Scripturi si are nceputul n urma cu 2200 de ani. n continuare, vom poposi cteputin asupra principalelor momente dintr-un drum care, dupa cum vom vedea n final, nereuneste si pe noi, cei de azi, cu toti cei ce s-au aplecat asupra acestei Carti Sfinte,indiferent de vremea cnd au trait.

Targumele

Fapt deosebit de interesant, primele ncercari de traducere a Bibliei au aparut chiar nsnul poporului iudeu. Se stie ca, dupa ntoarcerea din robia babilonica (secolul al VI-lea.Hr.), majoritatea evreilor renuntasera deja sa mai vorbeasca ebraica si foloseau, n viatade zi cu zi, limba aramaica. Aceasta limba devenise, dupa caderea imperiului asirian (612.Hr.), limba oficiala a tuturor provinciilor de la vest de rul Eufrat, aflate sub dominatieasirobabiloniana. Aramaica era tot un dialect semitic, la fel ca si ebraica; totusi, vorbitoriiuneia dintre aceste limbi nu o mai puteau ntelege pe cealalta dect daca urmau lectiispeciale. Pentru ca Scriptura, scrisa n ebraica, era citita zilnic n cadrul cultuluisinagogal, s-a simtit nevoia transpunerii ei n aramaica. Asa au aparut Targumele (ebr.targumim) care, de fapt, nu erau traduceri n adevaratul sens al cuvntului. Ele si auoriginea n practicile de ritual savrsite n sinagogile evreiesti att n Palestina, ct si nDiaspora. Cum se desfasurau lucrurile? Dupa ce se citea pericopa zilei, n ebraica, opersoana acreditata de catre mai marii sinagogii cu functia de turgeman prezenta nainteaadunarii o parafraza explicativa a celor citite, n limba aramaica, adaugnd uneori nuantecatehetice, parenetice, etc. Ulterior, acestea au fost fixate n scris si astfel s-au alcatuitTargumele. Dintre toate, cel mai important ar fi Targumul Onkelos, compus n Palestina


8/20

ntre secolele I-II d.Hr. Rabinii din Babilon i-au conferit o forma definitiva, pastrata pnaazi. Aici sunt cuprinse primele cinci carti ale lui Moise si, pentru ca parafraza aramaicaurmeaza ndeaproape textul ebraic, cartea poate fi considerata ca o traducere libera.Cartile Profetilor sunt cuprinse n Targumul Ionatan ben Uziel, elaborat n secolul al V-lea d.Hr., dar autorul acestuia manifesta o libertate prea mare fata de text, pentru a-l putea

mentiona ca traducere.Cele mai vechi traduceri propriu-zise ale Bibliei au aparut n conditii istorice diferite, nlimbi precum greaca, siriaca si latina, ntr-un interval de timp cuprins ntre anii 200 .Hr. -400 d.Hr.

Septuaginta si alte traduceri grecesti

Foarte importante sunt traducerile de limba greaca, pentru ca acestea pornesc de regula dela versiuni ebraice foarte timpurii, superioare celor accesibile noua, astazi. Cea mai vechetraducerea greceasca a Sfintei Scripturi s-a realizat naintea erei crestine, n Alexandria

(Egipt), spre folosul comunitatii evreiesti de aici. n Alexandria exista o comunitateevreiasca puternica nca de la ntemeierea orasului de catre Alexandru cel Mare, la 331-332 .Hr. n secolul al III-lea .Hr., Alexandria era unul dintre cele mai mari orase dinnordul Egiptului si principalul port la Mediterana, faimos pentru scolile filosofice si, ca ocuriozitate, pentru farul construit aici - una dintre cele sapte minuni ale lumii antice.Evreii alexandrini intrasera n contact cu filosofia greceasca, care le-a influentat profundconceptiile despre lume si viata si, nu n ultimul rnd, gndirea religioasa. Dupa ctevageneratii, ei si uitasera limba materna si nu mai aveau acces la textul biblic. Nu mai stiaunici macar aramaica. Astfel a fost nevoie de o traducere a Bibliei ebraice, n limba greaca.Aceasta versiune a fost intitulata Septuaginta (lat. septuaginta, "saptezeci"), datoritafaptului ca, conform epistolei lui Pseudo-Aristeia, prefect al garzii regale pe vremea

regelui Ptolemeu Filadelful (284-247 .Hr.), lucrarea ar fi fost mplinita de 72 de barbati(cte 6 din fiecare semintie israelita) adusi n Alexandria special pentru acest scop.

Cteva secole mai trziu, cnd crestinismul va patrunde n comunitatile de evrei vorbitoride limba greaca, cunoscuti sub numele de elenisti, sau n comunitatile pagne,Septuaginta devine Biblia utilizata de catre primii misionari ca suport pentru predicareaEvangheliei. Crestinii vor mbratisa Septuaginta fara rezerve, asa nct aceasta traduceredobndeste n scurt timp autoritate n toata Biserica primara. Mai trziu, sunt adaugate sicartile Noului Testament, alcatuindu-se astfel canonul biblic crestin care, de aci nainte,se va numi Sfnta Scriptura a Vechiului si Noului Testament. Dar Septuaginta a facutnca de la nceput obiectul a numeroase critici, venite mai cu seama din rndurile cleruluiiudaic sau ale unor scoli crestine din epoca. Numeroase alte traduceri grecesti vor vedealumina zilei; majoritatea nu s-au putut pastra pna n zilele noastre si, ca atare, nu pot ficunoscute dect fragmentar, ndeosebi din citate aflate n scrierile unor Sfinti Parinti.Printre acestea se numara versiunile lui Achila, a lui Simmach si a lui Theodot. n secolulal III-lea d.Hr., marele carturar crestin Origen a studiat problemele ridicate de fiecarevarianta si a alcatuit un instrument de studiu foarte valoros, Hexapla, aranjnd pe ctesase coloane paralele textul ebraic, apoi tot textul ebraic, dar transliterat cu litere grecesti,urmate de cele patru traduceri cunoscute pe atunci n limba greaca.


9/20

Dincolo de toate polemicile, pentru crestinii veacului apostolic Septuaginta a reprezentatcartea de capati a vestii celei bune aduse n lume de catre Domnul Hristos, Dumnezeuadevarat din Dumnezeu adevarat. Autoritatea ei se baza, pe de o parte, pe acurateteatraducerii, iar pe de alta, pe faptul ca era utilizata de catre autorii sfintiti ai cartilor Noului

Testament si, nca de la nceput, de catre majoritatea Sfintilor Parinti de limba greaca.Apoi, n Biserica crestina pe cale de a se naste, Septuaginta a deschis calea unor noiosteneli de transpunere a cuvntului dumnezeiesc n limbile popoarelor care, rnd pernd, mbratisau noua credinta. Una dintre primele versiuni a fost Peschitta, o traduceresiriaca din secolul I d.Hr. Aceasta a fost urmata de cteva ncercari latinesti, dintre care sedistinge Itala; Biserica apuseana va renunta nsa la toate, n favoarea Vulgatei.

Itala si Vulgata

n secolul al II-lea al erei crestine, ntreaga lume mediteraneana si mare parte din OrientulMijlociu se aflau nca sub stapnire romana. Chiar daca limba greaca era vorbita pe arii

extinse, latina era limba oficiala a Imperiului. Asa se face ca, la putin timp dupancheierea Noului Testament, crestinii au nceput deja sa se ngrijeasca de transpunereatextului grecesc n aceasta limba care, pe atunci, era aproape general cunoscuta. Initial s-atrecut la traducerea unor fragmente din Septuaginta dar, n scurt timp, acestea s-audovedit a fi nemultumitoare.

Versiunea integrala si cea mai raspndita n lumea latina, a Vechiului Testament, se pareca era pe atunci Itala - opera a mai multor traducatori care au lucrat probabil n timpuri sichiar locuri diferite. n jurul anul 250 .Hr. circulau deja mai multe versiuni latinesti aleNoului Testament, uneori cu deosebiri sensibile de la o varianta la alta. n aceastasituatie, oamenii Bisericii si-au dat seama ca este nevoie de un text unic, care sa poata fi

recunoscut si nteles de catre toti. Misiunea de a se osteni cu o astfel de lucrare i-a fostncredintata de catre Damasus, episcop al Romei (366-384), secretarului sau, Ieronim,unul dintre cei mai straluciti carturari ai vremii. ntr-o prima faza, Ieronim nu se apucadirect de tradus, ci alege cteva dintre cele mai bune traduceri ale cartilor NouluiTestament si le corecteaza, confruntndu-le cu textul grecesc. Apoi, n anul 386, merge laBethleem unde nvata limba ebraica. Planul lui era sa nu traduca Vechiul Testament dinlimba greaca, a Septuagintei, ci direct din limba n care fusesera scrise cartile din aceastacolectie. De-abia n 390 va ncepe sa lucreze la traducerea scripturilor iudaice. El sededica ntru totul acestei osteneli vreme de 15 ani, pna n 405 d.Hr, cnd scrie ultimelernduri ale cartii ce se va numi, n scurt timp, Vulgata (lat. vulgata editio, "editiapopulara").

Dar traducerea lui Ieronim nu a fost acceptata pe loc. Destul de multi clerici o priveau cunencredere, n special datorita faptului ca se deosebea semnificativ de traducerilefamiliare lor. n plus, unii considerau ca Ieronim diminuase autoritatea Septuagintei,deoarece el preferase, n munca lui, textul ebraic; iar altii semnalasera deja anumitegreseli. Dar, cu timpul, meritele deosebite ale lucrarii lui se vor impune. Varianta propusade el va fi consfintita ca text canonic pentru lumea crestina occidentala, cu ocaziaConciliului de la Trento (1546), unde ierarhii latini hotarau: "numai aceasta editie veche a


10/20

Vulgatei [ ] sa fie pastrata ca autentica n conferinte publice, dispute, predici, omilii sinimeni sa nu fie care sa o nesocoteasca sau chiar respinga pentru vreun pretext oarecare."Astfel ntarita prin canoanele conciliare, Vulgata devine Biblia crestinatatii latine si,implicit, mediul prin care Sfintele Evanghelii vor fi raspndite n toata Europa.

Alte traduceri importante n primele veacuri crestine

Sirienii, locuitori ai teritoriilor aflate n nord-estul Tarii Sfinte, ntre rurile Tigru siEufrat, au primit credinta n Hristos Iisus nca din veacul apostolic si au constituit, nputina vreme, unul dintre cele mai importante centre ale vietii si activitatii crestine. nfapt, n aceasta zona se stabilisera nca de mult timp cteva dintre comunitatile evreiestiimportante din puncte de vedere comercial, cultural si religios. n snul acestora circuladeja o traducere partiala a scripturilor iudaice, n limba siriaca (limba aramaica vorbita nnordul Mesopotamiei). Astfel, Biblia nu le era cu totul necunoscuta si inaccesibilacrestinilor sirieni. Ei vor mosteni versiunea utilizata de evreii de aici, la care vor adauga otraducere a Noului Testament. Chiar daca denumirea de Peschitta, adica versiunea

"simpla, comuna" a Bibliei, este cunoscuta abia din secolul al VIII-lea d.Hr., traducereaeste probabil anterioara secolului al IV-lea d.Hr. Peschitta a fost transpusa n siriaca dupaun text ebraic diferit de cel raspndit astazi, dar apropiat de variantele masoretice.Biserica crestina de aici era caracterizata printr-un spirit foarte efervescent, misionar.Credinciosii sirieni s-au straduit sa raspndeasca vestea cea buna n toata Asia Centrala,pna n India si prin unele parti ale Chinei, traducnd mereu fragmente din NoulTestament din siriaca, n limbile celor ncrestinati. De pilda, n jurul anului 640 d.Hr., ungrup de misionari nestorieni traduce Evangheliile n limba chineza, pentru mparatul TaiTsung. Contributia autorilor sirieni la aparitia Bibliei n limbi precum armeana saugeorgiana a fost esentiala. Chiar daca limba siriaca veche nu mai este utilizata, traducereaPeschittei mai este nca folosita n special n cultul nestorian si n cel al crestinilor sirieni

din Siria, Iran, India, s.a.n Egipt, crestinii au folosit la nceput, n cult, limba greaca. Biserica de aici era foarteveche, se pare ca bazele ei dateaza nca din timpul vietii Sfintilor Apostoli. Darnecesitatea unei Biblii n limba copta nu a aparut dect o data cu raspndireacrestinismului n partile de nord ale tarii. Copta era limba, deosebit de elaborata, avechilor egipteni si se mpartea n cinci dialecte: sahidic (n sud), bohairic (n nord),faiumic (n Faium), memfitic (n Memfis) si acmmic (n Acmim). Aici, Septuaginta sicartile Noului Testament au fost traduse probabil nca din prima jumatate a secolului alII-lea, n dialect sahidic si, mai trziu, bohairic. Versiuni ale Sfintei Scripturi au existat ntoate cele cinci dialecte, dar majoritatea nu au rezistat la presiunea limbii arabe, care s-aimpus dupa invazia mahomedana. Singura traducere nca n uz, si n zilele noastre, estecea bohairica.

n secolul al IV-lea, dupa convertirea mparatului Constantin cel Mare (312 d.Hr.) sipromulgarea edictului de toleranta de la Milan, n anul 313 d.Hr., care pune capatpersecutiilor anticrestine din primele veacuri ale erei noastre, credinta n cuvntul luiHristos Dumnezeu s-a raspndit relativ repede chiar si dincolo de frontierele ImperiuluiRoman. Astfel, la limitele apusene ale imperiului, n valea Rinului si a Dunarii traiau


11/20

gotii care, nu de putine ori, obisnuiau sa atace, iar n cteva rnduri chiar au invadatteritoriile imperiale de granita. ntre secolele III-IV, gotii se stabilesc undeva n sudulDunarii, aproximativ pe teritoriul Bulgariei de astazi. Aici, Episcopul Ulfila, supranumit"apostolul gotilor", a tradus Biblia n limba lor, dupa ce anterior alcatuise alfabetul gotic,folosindu-se de litere grecesti si latinesti. Biblia lui Ulfila cuprindea att Vechiul

Testament, redat dupa textul Septuagintei, ct si Noul Testament, dupa o variantagreceasca. Versiunea gotica a fost cea dinti traducere a Sfintei Scripturi ntr-o limbagermanica.

n limba armeana, Biblia exista nca de la finele secolului al V-lea d.Hr. Anterior acesteidate, crestinii armeni foloseau, n cult, limba siriaca. Versiunea din secolul al V-lea esterodul unor osteneli depuse de catre patriarhul Isaac si de Sf. Mesrop, care pusese la punctun alfabet armenesc alcatuit din 38 de litere. Cei doi sunt ajutati n munca lor de uceniciilui Mesrop, pe nume Iosif si Etnac; ei petrecusera ctiva ani de zile la Alexandria pentrua deprinde temeinic limba greaca, tocmai n acest scop. Cei patru vor lucra dupa textulsiriac al Peshittei.Traducerea lor reprezinta nca si astazi versiunea autorizata de Biserica

Armeana a Sfintei Scripturi. Gruzinii au primit crestinismul de la vecinii lor, armenii, nsecolul al IV-lea. Exista o Biblie n limba gruzina, nca din secolele V-VI d.Hr.. Nu estenca sigur daca prima varianta a fost tradusa din armeneste, din greceste sau dinslavoneste.

Oricum, versiunile Sfintei Scripturi n limba slavona sunt mult mai trzii. Slavona eralimba vorbita n Bulgaria, Serbia si n sudul Rusiei n secolul al IX-lea, atunci cndtriburile de slavi au fost ncrestinate prin stradania Sf. Chiril. Dupa ce ntocmeste unalfabet pentru limba slavona, numit alfabet "chirilic", Sf. Chiril purcede, mpreuna cu Sf.Metodie, la traducerea Cartii n limba slavilor, avnd drept baza textul grecesc alSeptuagintei si pe cel al Noului Testament.

Primele traduceri ale Bibliei n limbi vernaculare

Dupa marea schisma de la 1054, crestinii din partea de Rasarit a imperiului si cei dinApus au evoluat pe coordonate din ce n ce mai diferite. n estul Europei si n OrientulMijlociu nu s-a mai simtit nevoia unor noi traduceri. Popoarele de aici avea deja SfntaScriptura n limba lor, astfel ca editiile medievale au fost folosite vreme de multe secole.n limba greaca moderna, de pilda, Biblia a fost tradusa de-abia n secolul al XIX-lea,fiind publicata n 1840, iar varianta bulgareasca dateaza din anul 1871. n limba rusa,Biblia nu s-a tradus pna la 1876. Totusi, o traducere slavona diferita de cea din secolul alIX-lea se realizeaza la ndemnul ierarhului de Novgorod, Ghenadie, n 1499. Textulacesteia a fost utilizat si la alcatuirea Bibliei de la Ostrog, pe care Cneazul Constantin ova tipari n 1581. Editia revizuita a Bibliei de la Ostrog a fost valorificata si pentrueditarea versiunii din 1751 - varianta ruseasca standard, pna la 1876.

Altfel stau lucrurile cu traducerile n limba romna, care ncep sa apara nca din secolul alXV-lea, culminnd, n anul 1688, cu splendida Biblie de la Bucuresti. De ce au stat


12/20

lucrurile asa este simplu de nteles: nca de timpuriu, pe teritoriile Principatelor romnecirculau n general editii slavonesti sau grecesti ale Sfintei Scripturi, dar acestea nu eraupe ntelesul poporului. n plus, n lumea ortodoxa, Biserica nu interzicea nici pe departetraducerea textului sacru ci dimpotriva, asa cum avea sa se consemneze n deschidereaBibliei lui Serban (1688), clerul ortodox chiar urmarea sa ajunga "la toti dumnezaiescul

cuvnt stiind bine ca Dumnezau au poruncit sfintilor Sai ucenici si apostoli sapropovaduiasca pre Facatoriul de viata, Cuvntul Sau la toata zidirea" Era asadar firescca n Principatele romne sa apara mai de timpuriu necesitatea unei traduceri a Bibliei.Dar asupra traducerilor romnesti ale Cartii vom zabovi ntr-o sectiune speciala.

Revenim acum, aratnd ca n tot acest timp, n Europa de vest, crestinismul s-a raspnditcu rapiditate cucerind mai cu seama teritoriile din nord. Pe masura ce Biserica s-a extins,au aparut numeroase versiuni ale Bibliei n limbile popoarelor proaspat convertite. CumBiserica apuseana nu a agreat multa vreme ideea transpunerii Sfintei Scripturi n vreolimba vernaculara, pentru o perioada de cteva secole toate tentativele n acest sens aufost aspru criticate si amendate. Singura editie oficial recunoscuta era Vulgata lui

Ieronim, iar carturarii dornici de a o transpune pe ntelesul tuturor aveau de nfruntatpericolul excomunicarii si, uneori, chiar al mortii fizice.

n Marea Britanie, primele ncercari de redare a Sfintei Scripturi n limba engleza dateazadin secolul al VIII-lea d.Hr., cnd Aldhelm, episcop de Sherborne, traduce Psaltirea -carte utilizata frecvent de catre calugari, n special, pentru canonul de rugaciune zilnic.Concomitent, ngrijorat de faptul ca preotii englezi nu cunosteau latina si, astfel, nuputeau predica vestea cea buna, Beda Venerabilul sa va apuca sa traduca Vulgata nlimba anglo-saxona, dar moare n anul 735, n timp ce lucra la Evanghelia dupa Ioan. Siregele Alfred (871-901) a tradus fragmente din Iesire, Psalmi si Faptele Apostolilor.Primele traduceri integrale ale Sfintei Scripturi sunt efectuate de catre John Wycliffe

(1384) si discipolii sai, Nicholas de Hereford (1395) si John Purvey (aprox. 1400).Wycliffe era un carturar si un predicator renumit care milita, n acea epoca, pentrunlocuirea administratiei feudale cu un sistem bazat mai mult pe responsabilitatea crestinaa omului, dect pe considerente straine de duhul Bisericii. Constitutia acestei noi ordini alumii urma sa fie voia lui Dumnezeu, asa cum se afla ea exprimata n Sfnta Scriptura.Prin urmare, ntiul lucru necesar de mplinit era aducerea textului scripturistic lacunostinta tuturor oamenilor, att laici ct si clerici. Dar clerul romano-catolic englez acriticat aspru ideile lui Wycliffe, n asa masura nct sinodul de la Oxford (1408) le-arespins cu totul si, n plus, a interzis folosirea variantelor englezesti ale Bibliei si oricealta traducere Cartii, fara permisiunea episcopului local. Totusi, cele trei versiuni aucirculat n multe editii neoficiale, pna la recunoasterea acordata de-abia n 1731. Vommai avea prilejul sa discutam, aici, si despre alte versiuni englezesti ale Sfintei Scripturi.

Traducerea lui Wyckliffe nu a fost singura varianta interzisa de catre Biserica Romanamedievala. nca n anul 758 aparuse o Biblie n germana veche, tradusa de un anumeMatei care, la fel, nu fusese recunoscuta. Prima editie n limba franceza, de fapt ndialectul provensal, vorbit n sudul Frantei, a aparut n jurul anului 1170, cu cheltuiala sipurtarea de grija a unui negustor din Lyon pe nume Peter Waldo, care luase hotarrea dea sprijini o astfel de lucrare dupa ce fusese patruns de lectura Noului Testament. Biblia de


13/20

la Lyon a circulat ani de zile fara acordul ierarhiei. Mai mult chiar, n jurul negustoruluis-a format asa-zisa biserica waldensiana, aspru combatuta de catolicism. O miscareoarecum similara s-a petrecut cteva secole mai trziu n Bohemia (Cehia) unde Jan Hus,profund influentat de nvatatura lui Wycliffe, a militat pentru traducerea Bibliei n limbaceha. Ca rector al Universitatii din Praga, el si-a pregatit discipolii n acest sens dar a avut

parte de un sfrsit tragic: n anul 1415 a fost ars pe rug, pentru doctrina sa care anticipa,n multe puncte, protestantismul. Urmasii lui i-au continuat, totusi, ideile, astfel ca n1475 exista deja o versiune chiar tiparita, n limba ceha, a Noului Testament.

Primele editii tiparite ale Sfintei Scripturi n limbi vernaculare

n cea de a doua jumatate a secolului al XV-lea au avut loc schimbari cruciale nmentalitatea europeana occidentala. Este vorba, n primul rnd, de impulsul decisiv pecare-l primeste interesul pentru cultura si civilizatia clasica, prin venirea carturarilor grecin vest, dupa cucerirea Bizantului de catre turci, la 1453; n al doilea rnd, trebuie satinem seama de faptul ca acum apare tiparul, n Germania, ca o tehnologie noua cu

posibilitati revolutionare, n epoca. Aparitia tiparului a marcat un moment de cotitura sin istoria traducerilor Sfintei Scripturi. nainte, a traduce, a multiplica si a raspndi o carteerau activitati foarte laborioase si dificil de ndeplinit. Cartile se multiplicau manual, princopiere, aveau de regula dimensiuni destul de mari si un pret chiar foarte ridicat. Pe lngaalte consecinte, aparitia tiparului a initiat si un adevarat proces de democratizare, dacaputem spune asa, a accesului la carte n general si la Sfnta Scriptura n special. De acummultiplicarea se producea n serie, dimensiunile unui volum erau mult reduse si, faptfoarte important, totul era mult mai ieftin, deci mult mai accesibil oricarui stiutor decarte.

Johan Gutenberg pusese la punct procesul de imprimare mecanica abia cu vreo 20 de ani

nainte de aparitia Noului Testament husit. n 1456, tiparnita lui va scoate o prima editietiparita a Vulgatei, cunoscuta astazi sub titlul de "Biblia de la Mainz". n 1465-1466 afost tiparita prima traducere a Bibliei ntr-o limba vernaculara, n limba germana, laStrasbourg; este vorba despre varianta unui talmaci necunoscut din secolul al XIV-lea(unii cred ca ar fi fost Rudigerus, ex-rector al Universitatii din Lipsca). n 1471 aparea oeditie n limba italiana, semnata de Nicolo di Malherbi, urmata de una n frantuzeste si deo alta n olandeza, la 1477. O prima editie a Bibliei Ebraice a fost imprimata n Italia, la1488, de catre carturarii iudei, iar Noul Testament n limba greaca va fi tiparit la 1516, decatre Erasmus din Rotterdam, care era ntru totul favorabil lucrarilor de traducere aSfintei Scripturi n limbile vernaculare. De altfel, lucru demn de retinut, intentiaprincipala a lui Erasmus, atunci cnd a tiparit cartea, a fost tocmai aceea de a pune textuloriginal la dispozitia eventualilor traducatori. n acea epoca, el scria: "As vrea caScripturile sa poata fi traduse n toate limbile, astfel nct [ ] si turcii si sarazinii sa lepoata citi si ntelege."

Idei similare l-au animat pe Martin Luther care, n 1522, tradusese si publicase laWittenberg Noul Testament (Das Newe Testament Duetzsch). La 1532 va publica oversiune completa a Scripturii n limba germana, realizata dupa textul ebraic al Bibliei dela Brescia (1454) confruntat cu Vulgata si Septuaginta. Biblia lui Martin Luther nu a fost


14/20

prima versiune n limba germana. Ea a fost precedata de cel putin cinci transpuneri aleVulgatei. Totusi, a ramas pentru multa vreme cea mai buna dintre variantele aflate ncirculatie. Numele lui Martin Luther este strns legat de aparitia Reformei, a Bisericilorprotestante din partea de vest a continentului european. Se stie ca unul dintre idealurilecele mai nsemnate ale acestora era tocmai traducerea grabnica a Scripturii n ct mai

multe limbi posibil, pentru ca oricine sa o poata citi si ntelege n limba lui, fara oprelisti.William Tyndale a urmat ntocmai, n Marea Britanie, exemplul lui Luther. Dupa ce si-ancheiat studiile, Tyndale a fost nevoit sa emigreze n Germania, datorita ideilor salereformiste, unde ntre 1524-1525 a tradus Noul Testament din limba greaca, n limbaengleza. Intentia lui era sa-si tipareasca lucrarea la Cologna si sa o raspndeasca, de aici,pe teritoriul Angliei. nsa autoritatile locale i-au blocat orice tentativa n acest sens, astfelca s-a vazut nevoit sa apeleze la ajutorul lui Peter Scheffer, din Worms, care n cele dinurma a reusit sa imprime 6000 de exemplare. Biserica romano-catolica din Anglia ainterzis comercializarea editiei, dar cartile au fost difuzate totusi, neoficial. n aniiurmatori, Tyndale a revizuit de cteva ori textul lucrarii sale si a nceput chiar sa lucreze

la redarea Pentateuhului. n 1535, dupa ce publicase, tot ilegal, o alta editie revizuita aNoului Testament, a fost arestat. La 6 octombrie 1536 era spnzurat si ars pe rug ca ereticn Vivorde, aproape de Bruxelles.

Un alt moment important n istoria traducerilor Sfintei Scripturi n limba engleza lconstituie aparitia, la 1560, a Bibliei de la Geneva. Aceasta editie este numita astfelpentru ca, n vremea domniei reginei Maria Tudor (1553-1558), reformatorii englezi aufost nevoiti sa se exileze, pentru a fugi din calea persecutiilor. Una dintre comunitatileenglezesti s-a adapostit la Geneva, chiar ntr-o perioada cnd orasul era dominat denvatatura lui Jean Calvin. Multi dintre refugiatii de aici erau carturari, astfel ca n scurttimp ei au nceput lucrarea de traducere. Importanta versiunii lor rezida n faptul ca este

prima editie a unei Biblii britanice cu textul mpartit n versete si, totodata, prima editietradusa integral din limbile biblice. Lucrarea a fost recunoscuta pe ntreg teritoriul MariiBritanii si n Scotia, bucurndu-se de o popularitate att de mare nct fu preferata si demisionarii sau de pelerinii care o duceau cu ei n Lumea Noua. A fost constant tiparitapna n jurul anului 1650. Totusi, Biserica nu a acceptat-o niciodata n mod oficial si nicinu a reusit sa ncline balanta n favoarea editiilor canonice, pna la aparitia versiuniipublicate n timpul domniei regelui Iacob I. La initiativa regelui a fost organizat un grupde 47 de carturari, care au lucrat neobosit aproape zece ani, astfel nct la 1611 s-a pututpublica editia cunoscuta astazi sub titlul "Versiunea Regelui Iacob" (The King JamesVersion - KJV). Noua traducere a fost acceptata aproape fara nici o rezistenta, deoareceautorii ei nu doar ca pornisera de la texte precise din limbile latina si greaca, dar tinuseraseama, pe tot parcursul lucrarii, si de variantele propuse de predecesorii lor n traducerileanterioare. Vreme de secole, Versiunea Regelui Iacob a fost Biblia ntregii lumianglofone.

Prima Biblie olandeza aparuse deja nca din 1550, iar n suedeza chiar din 1540 - numaica olandezii si suedezii se raportasera aproape exclusiv la Biblia lui Luther, decitraducerile lor erau indirecte. n urmatorii ani vor mai aparea cteva editii, dar abia n1637 se publica versiunea standard a Bibliei Protestante Olandeze. Biblia n limba


15/20

maghiara este tiparita la 1591, cu osteneala lui Gaspar Karoly si cu sprijinul principeluiSigismund Racoczi. n Franta, va circula vreme de secole o traducere difuzata ncepndcu 1530. Editia a II-a se publica abia n 1880.

Observam asadar ca, ntr-o perioada de doar cteva decenii, n majoritatea cazurilor, dupa

aparitia tiparului si dupa publicarea de catre Erasmus din Rotterdam a Noului Testamentn limba greaca, Sfnta Scriptura era deja tradusa n majoritatea limbilor vernaculare dinvestul Europei.

Biblia n limba romna

Dupa cum am anticipat deja mai sus, cnd discutam despre variante ale Sfintei Scripturin limbile popoarelor din Europa de est, n Principatele romne situatia traducerilor eradiferita fata de cea specifica popoarelor nvecinate. Bunaoara, nca pe la jumatateasecolului al XVII-lea un preot sas din Bistrita, pe nume Adalbert Wurmloch, putea saconstate despre preotii romni n general, dar despre cei din Ardeal n special, ca ei

"explica Epistolele Sf. Pavel si Evanghelia n limba romna, dupa citirea lor n slavona,pe care mirenii n-o nteleg". Vreme de cteva secole, romnii au fost singurul popor dinlumea ortodoxa a caror limba, dupa cum sublinia si Virgil Cndea, nu avea nimic ncomun cu limbile folosite n cultul ortodox european - slavona si greaca. Ambele nu lespuneau mai nimic romnilor, le erau straine. Astfel nu este de mirare ca n Principate,mai mult dect n alte parti ale estului european, s-a simtit de timpuriu nevoia unortraduceri n limba vernaculara, si ca acestea au vizat n primul rnd Psaltirea si NoulTestament. Psaltirea, pentru ca este o carte veterotestamentara indispensabila vietiimonahale crestine, iar Noul Testament deoarece contine texte utilizate cu regularitate attn cultul public ct si n lucrarea nvatatoreasca a Bisericii. Traducerile cele mai vechi,roade ale unor osteneli anonime, constituie corpusul unor texte din secolele XV-XVI.

Regasim, ntre ele, fragmente din Faptele Apostolilor, din Epistole si, evident, Psaltirea(Codicele Voronetean, Psaltirea Scheiana, Psaltirea Hurmuzaki, Psaltirea Voroneteana).La jumatatea secolului al XVI-lea, Filip Moldoveanul va imprima la Sibiu EvangheliarulSlavo-Romn (1551-1553), cel mai vechi text tiparit al Noului Testament n limbaromna, aflat astazi la Sankt Petersburg. Ctiva ani mai trziu, la Brasov, DiaconulCoresi publica Tetraevanghelul (1561), Faptele Apostolilor (1565-1567), Psaltirea (1570)si Psaltirea slavo-romna (1577), ntr-o romneasca destul de anevoioasa nca. Unmoment important l constituie publicarea Paliei de la Orastie, la 1582, reunind Facerea siIesirea n traducerea unor carturari banateni si ardeleni (Efrem Zakan, Stefan Herce,Moise Pestisel si Archirie), care se folosesc inclusiv de versiunea maghiara a lui HeltaiGspr (Cluj, 1551), pe lnga Septuaginta, Vulgata si un text ebraic nedepistat.

n secolul al XVII-lea, Alba Iulia devine un adevarat centru tipografic unde se imprimacarti de cult n slavoneste mai nti, iar ulterior n limba romna. Aici va aparea o Psaltire(1661), tradusa direct din ebraica, precedata nsa de prima versiune romneasca integralaa Noului Testament (1648), pe care specialistii o considera unanim drept "una dintrepietrele fundamentale pe care s-a cladit, n secolele urmatoare, limba romna literara"(Florica Dumitrescu). Mitropolitul Simion Stefan subliniaza, n celebra prefata a cartii,importanta unei asemenea lucrari pentru viata spirituala a Bisericii si, totodata, atesta


16/20

programatic intentia de a o difuza n toate teritoriile locuite la acea vreme de romni.

Concomitent, n Moldova si n Muntenia sunt publicate si raspndite pe arii foarte extinsetraduceri de mare valoare, cum ar fi: Evanghelia nvatatoare (1642), Profitologhionul(1680), Psaltirea n Versuri si Psaltirea de-ntales ale lui Dosoftei, iar vrednicul spatar

Nicolae Milescu se osteneste cu talmacirea Vechiul Testament (1667). Toate acestea,alaturi de Evangheliarul (1682) si de Apostolul (1683) tiparite la Bucuresti sub patronajullui Serban Cantacuzino si cu purtarea de grija a mitropolitului Teodosie, vor pregatiterenul pentru aparitia, la 1688, a Bibliei de la Bucuresti - prima editie integrala n limbaromna a textului Sfintei Scripturi. Cartea a fost tradusa dupa textul Septuagintei de catrestolnicul Constantin Cantacuzino, logofetii Serban si Radu Greceanu, cu sprijinularhiereului Ghermano de Nyssa (directorul Academiei grecesti din Constantinopol) si allui Sevastos Kymenites (directorul scolii grecesti din Bucuresti) si, cum spunemitropolitul Teodosie n cuvntul introductiv, alti "ai nostri oameni ai locului, nu numaipedepsiti ntru a noastra limba, ce si de limba elineasca avnd stiinta ca sa otalmaceasca". Din punct de vedere lingvistic, Biblia de la 1688 valorifica experienta

traducerilor anterioare si consacra, ntr-un mediu bazat pna acum ndeosebi pe oralitate,valoarea textului scris. Biblia lui Serban a devenit un punct de referinta pentru toatetraducerile textului sacru care se vor mai alcatui de aci nainte, pna la 1914. Acestea ar fidupa cum urmeaza: Biblia de la Blaj (1795), a carei traducere, facuta pe bazaSeptuagintei, a fost nceputa de episcopul unit Petru Pavel Aron si continuata de SamuilMicu; Biblia de la Petersburg (1819), opera a Societatii Biblice Rusesti, la care acolaborat, printre altii, si mitropolitul Gavriil Banulescu din Chisinau, alaturi deprincipele Ipsilanti; Biblia de la Buzau (1854-1856), unde episcopul Filotei revizuiestetextul Bibliei de la Bucuresti, n cinci volume; Biblia de la Sibiu (1856-1858), tiparita cupurtarea de grija a lui Andrei Saguna, care tine seama de Septuaginta, de Noul Testamentde la Balgrad si de Biblia de la Bucuresti, prezinta 100 de ilustratii si, n plus, este

difuzata la un pret foarte accesibil; n 1859 apar la Paris primele cinci carti biblice, nversiunea lui Ion Heliade Radulescu, cu ilustratii pioase, notite istorice, filosofice,politice, literare si, fapt cu totul deosebit, imprimata cu litere latine; Biblia de laBudapesta (1873) apare sub auspiciile Societatii Biblice Britanice, nzestrata cu harti;Biblia Sinodala (1914), bazata pe texte deja existente, prezinta variante destul denefericite pentru cartile poetice mai ales; o alta Biblie Sinodala (1936), tradusa dupatextul Septuagintei si tinndu-se seama de cel ebraic, de catre Vasile Radu si GalaGalaction; tot n 1936 apare Biblia de la Neamt, o editie ilustrata alcatuita de catremitropolitul Nicodim, n colaborare cu Prof. I.D. Stefanescu; Biblia din 1938, o altatraducere a Pr. Vasile Radu si Gala Galaction, de aceasta data dupa editia critica atextului ebraic ntocmita de Rudolf Kittel (1937) si a Septuagintei (editia R. Rahlfs,1935); Biblia tradusa de tradusa de Nicodim, Patriarhul Romniei, pe baza Septuagintei sivalorificnd alte versiuni slave, franceze, engleze, germane, etc.(1944); o alta BiblieSinodala (1968), care reia traducerea Vechiului Testament din 1936 si pe cea a NouluiTestament din 1951, cu textul revizuit de catre Pr.I. Gagiu, Prof. Teodor M. Popescu,Prof. Dumitru Radu.

Prin faptul ca a cunoscut o arie de difuzare cuprinznd practic toate teritoriile locuite deromni, si ca textul ei a fost preluat ntr-un timp foarte scurt n cultul Bisericii, fiecare


17/20

noua traducere a Bibliei n limba romna a influentat n mod direct evolutia spiritualitatii,a limbii si, nu n ultimul rnd, chiar a expresiei artistice romnesti.

Opera traducatorilor misionari

Nu putem vorbi despre lucrarea de traducere a Sfintei Scripturi fara a aminti si decontributia misionarilor crestini. Cele dinti traduceri ale misionarilor apar la fineleEvului Mediu si sunt, n cea mai mare parte, opera unor clerici latini. La nceput nu sunttraduse dect fragmente scurte, unele pilde folosite mai des datorita caracterului lorilustrativ, pasaje parenetice si, foarte frecvent, Cele Zece Porunci. Totusi, la 1613 iezuitiipublicau deja textul Noului Testament tradus integral n japoneza. A urmat o traducere nlimba malaeza, realizata de aceasta data de misionarii protestanti angajati n CompaniaOlandeza a Indiilor de Est. n 1663 aparea si o prima versiune integrala a Bibliei n"massachusetts", limba deosebit de complexa a unor populatii de indieni-americani.Misionarii luterani danezi vor realiza primele traduceri n limbi vorbite pe teritoriulIndiei. Astfel, Ziegenbalg ofera o versiune a Noului Testament n limba tamil, la 1711;

aceasta va fi completata n 1728 cu Vechiul Testament tradus de Schultze. Dar activitateade traducere de aici va dobndi coerenta doar dupa sosirea misionarului englez WilliamCarey, n 1793. Carey a lucrat 40 de ani n Serampore (Bengal) traducnd, mpreuna cu oechipa de colaboratori, fie toata Scriptura, fie doar Noul Testament n 37 de limbi saudialecte diferite aflate n uz pe teritoriul peninsulei indiene. Echipa lui Carey a produsinclusiv o varianta a Bibliei n limba chineza.

Societati biblice si asociatii interconfesionale

nca din secolul al XVIII-lea misionarii crestini, si ndeosebi cei din Bisericileprotestante, au nceput sa-si organizeze activitatea. Astfel au aparut primele societati

biblice si asociatii interconfesionale care aveau ca scop traducerea si raspndirea SfinteiScripturi. Se pare ca prima grupare de acest gen s-a fondat la Halle, n 1710. n 1780apare, n Anglia, Societatea Biblica Navala si Militara. n secolul al XIX-lea, SocietateaBiblica Britanica, fondata n 1804, a promovat si sprijinit traducerea Bibliei n sute delimbi. Doua dintre principalele organizatii de traducatori sunt "Societatea Wycliffe aTraducatorilor Bibliei" si "Uniunea Societatilor Biblice".

Societatea Wycliffe a Traducatorilor Bibliei a fost creata n 1934, cu scopul declarat de apune Sfnta Scriptura la dispozitia oamenilor, n limba lor materna. La acea data, existaumii de limbi n care Biblia nu fusese tradusa nca. La ora actuala, SWTB este probabilprintre cele mai importante organizatii de traducatori biblici din lume, cu ai sai 3000 demembri angajati n traduceri n peste 700 de limbi. Fiecare traducator din aceastasocietate are, pe lnga pregatirea teologica, si o formatie de lingvist, iar n anumite cazuriuna de antropolog. Aceasta pentru ca de cele mai multe ori ei sunt nevoiti sa faca muncade pionierat, mai ales atunci cnd studiaza limbi cu totul noi care, adesea, nu cunosc ncao forma scrisa. n astfel de cazuri, traducatorul este chemat sa confere el o forma scrisalimbii respective, sa-i schiteze o gramatica si, cu ajutorul unui vorbitor nativ, unvocabular uzual. De multe ori trec ani de zile pna cnd traducatorul reuseste sa producao prima varianta de traducere, ce urmeaza a fi verificata n repetate rnduri, nainte de a


18/20

dobndi o forma finala, pe ntelesul vorbitorilor acelei limbi. Dar, fapt ce nu poate fitrecut cu vederea, n tot acest timp tribul respectiv nvata sa scrie si sa citeasca iar Biblia,cuvntul lui Dumnezeu, devine astfel punctul de nceput al culturii lor scrise.

Uniunea Societatilor Biblice ntruneste peste 60 de organizatii nationale si desfasoara

programe de traduceri n marile limbi ale lumii (araba, hindusa, chineza, etc.). Aici,traducatorii sunt recrutati cel mai adesea chiar din rndul populatiei locale si suntnsarcinati fie sa traduca Sfnta Scriptura n limba lor materna, pentru prima oara, fie saverifice traducerile anterioare, realizate de traducatori straini. Uniunea desfasoara oactivitate foarte sustinuta, colabornd mereu cu echipe de experti si cu ntistatatoriiBisericilor locale, care sunt tinuti mereu la curent cu evolutia lucrarilor sprijinite de USB.

n ultimele decenii, Sfnta Scriptura a fost tradusa enorm de mult. Organizatii precumSocietatea Biblica Americana sau Uniunea Societatilor Biblice au contribuit, doar n anii90, la difuzarea a 630 de milioane de exemplare anual. Din cele 6170 de limbi, cte suntcunoscute ca fiind n uz la ora actuala, Biblia a fost deja tradusa n 1079 (84 n Europa si

Orientul Mijlociu, 429 n Asia si Pacific, 340 n Africa si 226 n Caraibe), se lucreaza latraduceri n alte aproximativ 2250 de limbi si se revizuiesc variante deja ncheiate n 1167de limbi (32 n Europa si Orientul Mijlociu, 562 n Asia si Pacific, 283 n Africa si 290 ncele doua Americi si Caraibe).

Importanta Sfintei Scripturi

Chiar daca n rndurile de pna acum nu am putut prezenta dect foarte pe larg fascinantaistorie a eforturilor unor oameni asemenea noua, de a ne face Biblia pe nteles, totusi esteputin probabil ca macar unele detalii sa nu ne fi dat de gndit.

Bunaoara ce sentimente l vor fi animat pe un rege antic de talia lui Ptolemeu Filadelful,atunci cnd a socotit important sa sustina traducerea Bibliei pentru, n fond si la urmaurmei, doar o parte dintre supusii sai? Similare, desigur, celor traite de monarhul englezIacob I, sau de cel romn, Serban Cantacuzino. Ce o fi ntarit n asa masura vointa luiIeronim, nct sa-l faca sa-si lase viata tihnita din cancelariile episcopale romane, pentru ase osteni ani de zile, ntr-o pestera de lnga Bethleem, cu nvatarea limbii evreilor si atrudi apoi vreme de nca 15 ani la alcatuirea Vulgatei? Oare aceeasi credinta, ca vesteacea buna trebuie sa ajunga la toate neamurile (Matei 10:27; 24:14; 26:13; 28:19; Marcu13:10; 14:9; I Corinteni 14:19, etc.), care peste cteva veacuri i va nflacara pe toti ceidin pleiada carturarilor europeni ostracizati, excomunicati, exilati sau chiar ucisi fizicpentru vina, printre altele, de a fi transpus Biblia pe ntelesul poporului lor? Putin lucrueste, apoi, sa inventezi o masinarie precum tiparul si sa nu te preocupe att laturafinanciara a descoperirii tale ci, asa ca pe Gutenberg, faptul ca de-acum poti pune Bibliasi la ndemna celor mai saraci? Sau, asemenea lui William Carrey, sa petreci 40 de anitocmai n Bengal pentru a traduce Scriptura n limbi cu totul straine tie? De ce oameniprecum Ulfila, Iosif si Etnac, Sf. Mesrop, Sf. Chiril si Metodie or fi socotit ca esteesential nici mai mult nici mai putin dect sa inventeze alfabete noi pentru a putea alcatuiversiuni ale Bibliei n limbi care, pna atunci, nu depasisera stadiul oralitatii? Estentmplator oare ca pilda lor este actualizata n secolul al XX-lea de oameni care se


19/20

trudesc ca nceputurile culturii si civilizatiei scrise, n cazul unor populatii tribale de astadata, sa fie inextricabil legate de aparitia aparitia Sfintei Scripturi n limba acestora? Si sanu fie vreun sens mai profund n faptul ca pentru goti, armeni, slavi, romni - limba,cultura si civilizatia au aparut tocmai datorita stradaniei unor oameni care, jertfindu-se,si-au asumat canonul acesta de traducator al Bibliei? Ce o fi fost n sufletul celui ce a

talmacit Biblia de la Bucuresti (1688), atunci cnd si ncheia truda scriind: "Precumdoresc sa soseasca la vadul cel cu adapostire carii sunt batuti de valuri ntru luciul marii,asa am dorit si eu sa sosesc la sfrsitul cartii acestiia. Slava lui Dumnezau, Celui ce ne-auajutat, dupa nceputu, de am ajunsu si la savrsitul." ? Momente cnd oboseala, neputinta,deznadejdea, lehamitea, dorul de duca sau de distractie l vor fi muncit cu asupra demasura dar fara sa-l biruiasca, totusi, de vreme ce noi ne putem bucura, astazi, de roadelestradaniilor lui. De unde puterea de a nu ceda, de a nu abandona lucrul, de care noi nudam dovada adeseori nici macar pentru a citi cuvntul biblic?

Si probabil ca tocmai aceasta ar trebui sa ne puna pe gnduri: este suficient sa privim osimpla nsiruire de cifre, altcum destul de arida, similara celei din ncheierea sectiunii

precedente, care ofera un tablou sugestiv al eforturilor asumate de unii oameni chiar siastazi, pentru a traduce Sfnta Scriptura, si sa o comparam apoi cu intensitatea dorinteinoastre de a parcurge textul sacru. Toti acesti oameni, din trecut si din prezent, au ceva ncomun: credinta ca Biblia nu este doar o capodopera, un bestseller, ci o carte esentialafiecaruia dintre noi, o carte care ar trebui sa ne intereseze chiar daca nu aflam n ea dectistorii ale unor fapte petrecute poate cu mii de ani n urma. n timp, aceste fapte audepasit istoria si au devenit importante pentru o alta istorie, una foarte grava, aceea amntuirii noastre, a fiecaruia dupa numele sau.

Cel putin trei sunt motivele principale pentru care ar trebui sa consideram Biblia cu toataseriozitatea, motive subliniate n repetate rnduri de istoria traducerilor textului sacru n

limbile attor popoare. Primele doua ar putea parea, la prima vedere, ca fiind seculare.Ambele sunt legate de evolutia culturii, civilizatiei si identitatii noastre. Vreme de secole,Biblia a influentat slefuit limbile europene, legile, sistemele educationale, chiar idealurilepolitice si sociale n asa masura nct nu putem cauta sa ntelegem mentalitateaeuropeana, fara a tine seama de acest aspect al ei esential. Iar daca privim lucrurile la oscara mai larga putem observa ca, direct, prin opera misionarilor, sau indirect, prinsistemele politice sau cele mai prozaic administrative raspndite n regiuni precumLumea Noua, Biblia a contribuit si la creionarea identitatii unor popoare din afaraEuropei. Sa fie oare aceste doua motive strict seculare? Un al treilea motiv tine de faptulca Sfnta Scriptura, dupa cum s-a mai spus, este "un fragment dintr-o istorie neterminata"- o istorie care ncepe, continua si se va sfrsi cu dragostea si cu purtarea de grija a luiDumnezeu; n aceeasi istorie suntem cuprinsi si noi, alaturi de personajele biblicecunoscute, n masura n care ne asumam efortul de a constientiza ca suntem urmasii luiAvraam, Isaac si Iacov si ca, n consecinta, suntem chemati la un mod de viata superior,menit sa ne nscrie numele n cartea vietii ca vrednic de a fi marturisit naintea Tatalui sia ngerilor Lui (vezi Apocalipsa 3:5). Toate acestea sunt lucruri n care traducatoriiBibliei credeau cu tarie. Ei nu aveau nevoie sa vina cineva si sa le explice ca Biblia estecuvntul lui Dumnezeu. Dar acum, cu noi cum ramne?


20/20

Constantin Jinga, 2000

biblia sau sfînta scriptură

Documents