Ce este Biblia?

“Respectul catolicilor pentru Biblie este fără margini: acesta se manifestă în special în a sta departe de ea!”

Paul Claudel

Scurt chestionar

- Câţi dintre voi aveţi o Biblie acasă?

- Câţi o deschideţi săptămânal? Lunar? Anual?

- Câţi aţi citit o carte de la început până la sfârşit?

- De câte ori aţi discutat spontan între voi despre Biblie?

- Biblia nu este o carte, aşa cum crede cineva, ci este o bibliotecă. Termenul "Biblie" vine din limba greacă de la cuvântul “biblion” (carte), la plural “ta biblia” care înseamnă "cărţi"

- Cărţile Sfintei Scripturi au fost scrise în epoci diferite şi în limbi diferite de cele moderne. Au fost scrise originar în ebraică, aramaică şi greacă. Perioada de compunere cuprinde aproximativ 1.300 de ani.

Biblia - cea mai vândută carte, ajungând la 30 de milioane de exemplare pe an - poate 150 de miliarde de exemplare în total de la inventarea tiparului.

Biblia - generalităţi

Cine a scris Biblia?

Autorul Bibliei este Dumnezeu, dar ea a fost scrisă de oameni

Ce oameni au scris-o?

Citind “Cuprinsul” Bibliei se poate observa o mare diversitate între titlurile lucrărilor. Unele desemnează evenimente (Geneză, Exod, Faptele apostolilor), altele personajele despre care tratează (Cartea Judecătorilor, a Regilor), iar altele par a fi nume de autori (Isaia, Ieremia, Luca, Ioan). Cine a scris Biblia?

Biblia nu este o carte trimisă prin fax din cer sau dictată de un înger, ca în tradiţia altor religii, ci a fost pusă în scris de oameni, desemnaţi de obicei cu numele de "hagiografi“.

Ce oameni au scris-o?

- mai întâi, cărţile au circulat oral

În redactarea ei sunt mai multe straturi:

- unii au început să le pună în scris – direct sau prin “secretari”

- în timp au fost făcute nenumărate adăugiri – nu exista legea copyright-ului

Dumnezeu, autorul Bibliei?

- Biblia este însă o carte inspirată de Dumnezeu. Pe parcursul paginilor sacre găsim la tot pasul formulări precum: "Şi Dumnezeu a zis"; "Aşa vorbeşte Domnul"; "Cuvântul Domnului a fost adresat lui...", etc. Toate aceste formulări sunt expresie a conştiinţei că toate paginile Bibliei conţin cuvântul lui Dumnezeu.

- Prin inspiraţie se înţelege o acţiune specială a lui Dumnezeu prin care autorul sacru este asistat atunci când scrie, pentru a scrie fără greşeală şi pentru a exprima gândul lui Dumnezeu. Astfel, prin Biblie ni se descoperă adevăruri pe care mintea omenească nu le-ar fi putut descoperi prin procesul natural al gândirii.

“Tu m-ai sedus, Doamne, şi m-am lăsat sedus. Ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit”. (Ier 20,7)

- cărţile nu sunt dictate, ci inspirate, revelate

Materialele folosite pentru scrierea Bibliei

- Nu există nici un manuscris autograf al scrierilor biblice. Toate au pierit în timp, dar avem numeroase copii. Cel mai vechi manuscris al VT datează din 895 d.C., iar pentru NT din jurul lui 350 d.C.

- piatra: De ex. tablele legii. Mai târziu, poporul primeşte poruncă de la Dumnezeu “să înalţe pietre mari, să le văruiască şi să scrie pe ele cuvintele Legii” (Dt 27,2-3)

- pielea: materialul folosit ulterior. E cazul vestitului sul al lui Isaia descoperit la Qumran, care are o lungime de 7,34 m.

- papirusul: trestie ce creşte pe Nil. Măduva era tăiată în fâşii care erau puse unele peste altele în straturi încrucişate. Erau apoi lipite, uscate şi transformate în “foi de scris”.

Materialele folosite pentru scrierea Bibliei

- pergamentul: numele vine de la oraşul de origine: Pergam. Apar în sec. II d.C. Era fabricat din piei de animale – se răzuia părul, se albea cu cretă şi se lustruia. Putea fi scris pe ambele părţi. Principalul material de scris până la sfârşitul Evului Mediu.

- hârtia: este inventată în China la începutul erei creştine, introdusă în Europa în sec. VII, folosită pentru Biblie abia după descoperirea tiparului.

- Biblia reprezintă primul text tipărit vreodată. E vorba de Biblia cu 42 de rânduri tipărită în latină în jurul anului 1455 de către Gutenberg, inventatorul tiparului.

Din câte cărţi este compusă Biblia?

- Biblia este compusă din 73 de cărţi: VT are 46, iar NT 27.

- între ele unele sunt destul de lungi, cum este cartea profetului Isaia, care are 66 de capitole, iar altele sunt foarte scurte, cum este cea a profetului Abdia, care nu ajunge să aibă capitole, ci numai 21 de versete. Cea mai scurtă dintre toate cărţile este Scrisoarea a treia a sfântului Ioan care are doar 15 versete.

- atunci când luăm în mână vreo Biblie protestantă, ne surprinde faptul că lipsesc 7 cărţi, motiv pentru care sunt doar 66 de cărţi.

De ce această diferenţă?

- selectarea lor a fost un proces lung, dar în timp s-au fixat unele cărţi care erau fără îndoială de inspiraţie divină şi au fost acceptate ca Sfinte Scripturi. Acest ansamblu de cărţi oficiale pe care comunitatea le-a recunoscut ca inspirate şi care conţineau învăţătura autentică noi îl numim "canon" (normă, regulă), dat fiind faptul că reflectă regula de viaţă pentru cel care crede în el. Cărţile care au fost refuzate au primit cu timpul numele de "apocrife" (oculte) pentru că, având învăţătură incertă, erau considerate de origine ocultă, obscură, neclară.

- Biblia nu a fost scrisă ca o carte obişnuită, dintr-o dată şi de la început până la sfârşit. Ea e o colecţie de cărţi. Prima problemă care s-a pus: ce cărţi introducem în această colecţie de cărţi inspirate?

De ce această diferenţă?

Ex. Criterii de selecţie în cazul NT

- vechimea: textul trebuia să dateze din timpul lui Isus

- apostolicitatea: textul trebuia să fie scris de un apostol sau de un discipol de-al lor

- catolicitatea: textul trebuia să fie larg acceptat în Biserică

- ortodoxia: cel mai important criteriu – textul trebuia să fie corect din punct de vedere doctrinar.

De ce această diferenţă?

În acelaşi timp, în perioada aceea, exista în Alexandria, oraş egiptean de pe coasta mediteraneană, o colonie ebraică, cea mai numeroasă din afara Palestinei, care număra mai mult de 100.000 de israeliţi care, datorită faptului că nu mai înţelegeau ebraica, foloseau o traducere greacă foarte vestită în liturgia din sinagogile lor. O numeau Septuaginta deoarece, conform unei tradiţii vechi, fusese făcută, aproape în mod miraculos, de 70 de înţelepţi.

- În primul secol al epocii creştine, evreii încă nu definiseră lista completă a cărţilor lor, adică, nu terminaseră Biblia. Rămânea deschisă posibilitatea să apară noi scrieri care să “îngroaşe” Sfintele Scripturi. Aveau pe atunci 39 de cărţi sacre.

De ce această diferenţă?

- Încă din cea mai îndepărtată antichitate au existat deci două liste oficiale sau "canoane" ale Scripturilor, puţin diferite: cel palestinian şi cel alexandrin.

- Această versiune a Septuagintei, în afară de cele 39 de cărţi din canonul ebraic, cuprindea, în greacă, unele texte ale căror original ebraic s-a pierdut, precum şi alte texte noi, scrise direct în greacă.

- Primii creştini, care l-au auzit pe Isus spunând că el nu a venit să abolească Vechiul Testament, ci să-l împlinească, au recunoscut ca parte a Bibliei lor cărţile pe care le foloseau evreii. Însă se aflau în dificultate: trebuiau să folosească acel canon scurt din Palestina sau canonul lung din Alexandria? Întrucât în marea lor majoritate erau vorbitori de limbă greacă, au ales varianta mai lungă.

De ce această diferenţă?

- În faţa acestei situaţii, episcopii din toată lumea s-au adunat în vestitul Conciliu din Trento. În ziua de 8 aprilie 1546 a fost fixat definitiv canonul Scripturilor în 46 de cărţi pentru Vechiul Testament, adică au fost incluse în mod clar cele 7 cărţi refuzate de protestanţi.

- Atunci când Martin Luther a iniţiat schisma protestantă în anul 1517 şi s-a despărţit de Biserica Catolică, între schimbările pe care le-a introdus pentru noua sa Biserică a fost aceea de a se întoarce la canonul scurt, contrar tradiţiei de cincisprezece secole pe care Biserica o respecta.

Cum se citează Biblia?

- Biblia este compusă din sute de pagini, şi totuşi este foarte uşor de găsit în ea, repede şi cu precizie, o frază sau un cuvânt oarecare, graţie faptului că este împărţită în capitole şi versete, folosite pentru a o cita.

- Atunci când autorii au compus operele care vor face parte apoi din Biblie, nu le-au împărţit aşa. Ei au lăsat doar să treacă peniţa pe deasupra hârtiei, sub inspiraţia Duhului Sfânt şi au compus textul lor de la prima până la ultima pagină. În vechime cărţile erau un lung text continuu.

- Prima tentativă de împărţire a Bibliei a avem în cadrul liturgic: evreii şi creştinii citeau textele sacre la liturghie, şi, pentru a o face mai uşor, au încept să împartă textelepe secţiuni de lecturi săptămânale.

- Astăzi, ştim că Biblia că are 1328 de capitole, 40.030 de versete, 773.692 de cuvinte în textul original, 3.566.480 de litere, iar cuvântul Jahveh, numele sacru al lui Dumnezeu, apare de 6.855 de ori.

Cum se citează Biblia?

- Meritul de a întreprinde împărţirea întregii Biblii în capitole, aşa cum o avem actualmente, trebuie atribuit lui Ştefan Langton, viitor arhiepiscop de Canterbury (Anglia). În anul 1220, înainte de a fi consacrat episcop, în timp ce era profesor la Sorbona din Paris, a decis să creeze o împărţire în capitole mai mult sau mai puţin egale.

Cum se citează Biblia?

Eccleziastul 1,4

Numele cărţii

Capitolul

Versetul