referat la disciplina drept economic internaţional tema...

15
1 Referat la disciplina drept economic internaţional Tema: Drept bancar internaţional Autor: Begu Valentin Facultatea Drept, IRIM Chişinău 2014 Plan: 1 Istoric 2 Noţiunea şi identificarea în dreptul bancar 3 Izvoarele 4 - Ordinea juridică economică la nivel de state în dreptul bancar 5 - Ordinea juridică economică internaţională in dreptul bancar Istoric Termenul de bancă provine de la cuvântul italian „banco”, după denumirea tejghelei cămăţărilor italieni, ce se ocupau cu schimbul banilor în pieţele publice. Majoritatea autorilor consideră că ncile au apărut înca în epoca antichităţii. Unii autori afirmă că băncile au apărut în condiţiile capitalismului manufacturier, în forma caselor bancare (care, spre deosebire de cele cămătareşti, acordau credit capitaliştilor industriali şi comerciali pentru o dobândă moderată), iar apoi în forma băncilor-societăţi pe acţiuni. Băncile - ca „forme speciale ale întreprinderilor capitaliste- au apărut în primul rând în oraşele italiene (Venetia, Genova) în sec. X1V-XV. Cu toate că există o legatură strânsa între apariţia schimbului de monede şi apariţia băncilor, „comerţul cu baniŢ nu a fost condiţia obligatorie pentru apariţia societăţilor bancare. Adică, se poate afirma că activitate legată de schimbul banilor a dus la apariţia profesiunii bancare dar nu în mod necesar şi a băncilor în general. Mărturii ale existenţei în epoca antică relaţiilor de natură bancară şi a normelor corespunzătoare ne servesc: - Codul regelui babilonean Hammurabi, descoperit sub ruinele templului din Susa în anul 1901. Acesta continea nişte reglementări ale împrumuturilor de cereale (cu o dobândă anuală de 33%) şi argint (cu o dobândă anuală care varia între 12% si 20%), cerând ca toate contractele de împrumut să fie vizate la funcţionarii de stat.

Upload: lydiep

Post on 08-Feb-2018

228 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

1

Referat la disciplina drept economic internaţional

Tema: Drept bancar internaţional

Autor: Begu Valentin

Facultatea Drept, IRIM

Chişinău 2014

Plan:

1 – Istoric

2 – Noţiunea şi identificarea în dreptul bancar

3 – Izvoarele

4 - Ordinea juridică economică la nivel de state în dreptul bancar

5 - Ordinea juridică economică internaţională in dreptul bancar

Istoric

Termenul de bancă provine de la cuvântul italian „banco”, după denumirea tejghelei cămăţărilor

italieni, ce se ocupau cu schimbul banilor în pieţele publice. Majoritatea autorilor consideră că

băncile au apărut înca în epoca antichităţii. Unii autori afirmă că băncile au apărut în condiţiile

capitalismului manufacturier, în forma caselor bancare (care, spre deosebire de cele cămătareşti,

acordau credit capitaliştilor industriali şi comerciali pentru o dobândă moderată), iar apoi în forma

băncilor-societăţi pe acţiuni.

Băncile - ca „forme speciale ale întreprinderilor capitaliste” - au apărut în primul rând în oraşele

italiene (Venetia, Genova) în sec. X1V-XV. Cu toate că există o legatură strânsa între apariţia

schimbului de monede şi apariţia băncilor, „comerţul cu baniŢ nu a fost condiţia obligatorie pentru

apariţia societăţilor bancare. Adică, se poate afirma că activitate legată de schimbul banilor a dus la

apariţia profesiunii bancare dar nu în mod necesar şi a băncilor în general.

Mărturii ale existenţei în epoca antică relaţiilor de natură bancară şi a normelor corespunzătoare ne

servesc:

- Codul regelui babilonean Hammurabi, descoperit sub ruinele templului din Susa în anul 1901.

Acesta continea nişte reglementări ale împrumuturilor de cereale (cu o dobândă anuală de 33%) şi

argint (cu o dobândă anuală care varia între 12% si 20%), cerând ca toate contractele de împrumut să

fie vizate la funcţionarii de stat.

2

- Tablele de contabilitate, care au fost descoperite sub ruinele templului Uruc din Mesopotamia şi

care dovedesc că templul din Uruc, prin activităţile sale de înregistrare a operaţiunilor efectuate cu

depunerile băneşti aflate la păstrarea lui s-a afirmat ca unul din cele mai vechi edificii bancare din

istoria omenirii.

- În Grecia antică, operaţiunile bancare erau efectuate de templele greceşti din Delos, Samos, Efes.

Aici se concentrau bogaţiile acumulate pe parcursul razboaielor duse de Grecia. Operaţiunile de

schimb erau practicate şi de zarafi, numiţi în Grecia „trapeziştii" (de la „trapeza" – denumirea greaca

a tejghelelor cămătăreşti, instalate în pieţele publice - Agora).

- În Roma Antică zarafii erau numiţi mensarii şi corespunzător erau denumite băncile publice create

în Roma. Instituţiile bancare publice erau dirijate de funcţionarii statului, activând în conformitate

cu reglementările regale. În perioada antică împrumutul banilor se făcea în condiţiile unei dobânzi,

care uneori se ridică la 36% anual.

Activitatea bancară în epoca medievală a regresat în comparaţie cu cea sclavagistă. Una din cauzele

de bază a fost interzicerea de către biserică, prin hotărârea Consiliului de la Niceea din anul 325, a

împrumuturilor aducătoare de dobândă. Totodată, bisericile din Bizant au cunoscut o dezvoltare

furtunoasă, graţie faptului că în 529-534 împaratul Justinian codifică uzurile romane în domeniul

bancar, stabilind nivelul dobânzii de 6% anual, cu excepţia creditelor maritime (12%) şi bisericeşti

(3%). În Rusia din acea perioadă - în timpurile lui Iaroslav cel Întelept dobândă era permisă: deşi a

fost stabilit plafonul maxim de 20% anual, dar care putea fi ridicat pâna la 40% anual pentru

împrumuturilor de scurtă durată.

Perioada Renaşterii (sec. XIV-XVI) marcată prin importante evenimente istorice, a influenţat şi

activitatea bancară. Cel mai semnificativ eveniment al acestor schimbari a fost reapariţia băncilor

publice în Spania (Taula de Cambi, 1401, Barcelona) şi Italia (Casa di San Georgio).

Perioada capitalistă se caracterizează prin implicarea statului în activitatea bancară, determinată de:

exigenţa controlului asupra băncilor comerciale, şi necesitatea emisiunea monetare, ca apariţie a

banului-hârtie.

Primul exemplu este Banca din Amsterdam (1609), care începe a elibera depunătorilor certificate

negociabile - o formă a monedei de cont, cotate faţă de moneda oficială. Urmează exemplul Băncii

Veneţiei (1637) care, în afară de primirea depozitelor la termen, începe sa elibereze certificate de

depozit, deşi emise la scadenţă, ele pot fi rambursate înainte de termen - însa în acest ultim caz, nu

la valoarea nominala, ci la preţ negociabil.

Tradiţia băncilor de emisiune a monedei fiduciare a fost continuata de Banca Statelor Unite ale

Americii (1791) şi Banca Franţei, fondată de generalul Bonaparte în 1800. Dupa eşecurile din 1856

şi 1865 de constituire a unei bănci unice de emisiune, prin efectul legii din 17 aprilie 1880 este

creată Banca Naţionala a României1. Totuşi Cuza a fost primul care a încercat să creeze un sistem

monetar ca şi cel francez, dar proiectul nu a fost finalizat (1867). În anul 1867 a apărut o monedă

care se chemă LEV. Aceasta monedă avea doua subdivizizuni:

- banul

1 Drept bancar. Tema 2. [online] http://ro.scribd.com/doc/98454925/Tema-2 (citat la 21.02.2014)

3

- paraua (dispărută în 1890)2.

În Perioada modernă (sec. XIX) se extinde etalonul metalic al valorii monedei fiduciare. Prima

bancă ce a iniţiat ceea ce în terminologia bancară a fost ulterior desemnat prin termenul

convertibilitate a fost Banca Angliei. În secolul XX apare diviziunea Instituţiilor bancare în bănci,

case bancare (sau bănci private) şi Instituţii parabancare. Daca primele efectuau toata gama de

servicii bancare, a doua categorie nu se ocupa nici de emisiunea monetară, nici de colectarea

depozitelor.

În perioada socialistă, activitatea bancară se afla sub monopolului statului. Băncile aveau capital

integral de stat, iar operaţiunile bancare se reduceau la menţinerea viabilităţii întreprinderilor

socialiste prin distribuirea centralizată de fonduri sub formă de credite3.

Noţiunea şi identificarea în dreptul bancar

Noţiunea de drept bancar apare cu o dubla accepţiune: ca ramură de drept şi ca ştiinţă juridică.

Doctrina juridică a stabilit mai multe definiţii ale ramurii dreptului bancar. Savantul german R.Kohls

menţioneaza că dreptul bancar „există ca drept public şi drept privat”. Dreptul bancar public

cuprinde supravegherea de stat asupra activităţilor bancare şi organizării acestora. Dreptul bancar

privat, este dreptul contractelor şi tranzacţiilor bancare.

Totuşi toate definiţiile ajung la un numitor comun şi reflectă cu o complexitate şi exhaustivitate

diferita esenţă: dreptul bancar - ramură a dreptului care înglobeaza totalitatea normelor juridice de

natură publică şi privată, ce au ca obiect de reglementare organizarea şi funcţionarea sistemului

bancar, statutul juridic al băncilor şi regimul juridic al operaţiunilor bancare4.

La fel autorii români ne dau o definiţie mult mai simplă, şi anume dreptul bancar cuprinde

ansamblul normelor juridice care reglementează sistemul bancar şi activitatea bancară5.

Deasemenea alţi autori români sunt de alta părere, privind mai ales locul acesui drept bancar.

Aceştia menţioneaza că dreptul bancar este o ramură a dreptului privat, desprinsă din dreptul

comercial. Operaţiunile de bancă şi de schimb sunt enunţate în Codul comercial român în categoria

faptelor obiective de comerţ, în prima grupă a acestora, intitulată operaţiuni de interpunere în

schimb sau circulaţie, alături de cumpărarea şi vânzarea comercială6.

Opiniile exprimate însa în literatura de specialitate în privinţa locului dreptului bancar în sistemul de

drept sunt multe si diferite. Cu toate acestea este dificil de a identifica locul acestuia, adica de a-l

plasa in grupul ramurilor de drept public sau privat.

Mulţi autori menţioneaza faptul că normele bancare au o natură mixtă: unele din ele sunt de natură

publică (norme menite să asigure securitatea sistemului bancar prin stabilirea cerinţelor prudenţiale

2 Drept bancar si valutar [online] http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/drept/drept-bancar-si-valutar-230957.html (citat la

21.02.2014) 3 Drept bancar. Tema 2. [online] http://ro.scribd.com/doc/98454925/Tema-2 (citat la 21.02.2014)

4 Drept bancar. [online] http://ro.scribd.com/doc/55426896/Drept-Bancar (citat la 21.02.2014)

5 Curs drept bancar. [online] http://ro.scribd.com/doc/34989967/CURS-DREPT-BANCAR (citat la 21.02.2014)

6 Rada Postolache. Curs drept bancar si valutar. Departamentul de Învăţământ la Distanţă şi Formare Continuă.

Facultatea stiinte Juridice, Sociale şi Politice. Universitatea „Valahia” din Târgovişte. 2010-2011. p. 4

4

şi de asigurare a depozitelor), celelalte ne demonstrează apartenenţa la dreptul privat (norme

referitoare la relaţiile banca-client în cadrul raporturilor de constituire şi gestionare a conturilor).

Pe de o parte, normele de drept bancar care stabilesc principiile organizării şi funcţionarii

instituţiilor financiare constituie o forma de exprimare a politicii monetar-creditare a statului, în

acest sens, normele dreptului bancar au tangenţă cu normele de drept statal şi administrativ7.

Ce ţine de trăsăturile dreptului bancar, acestea sunt:

- este un drept al subiecţilor calificaţi, reglementând condiţiile de acces la profesiunea bancară

şi la exercitarea activităţilor bancare. Activităţile bancare sunt desfăşurate de către bănci, dar

şi de alte instituţii de credit, cu autorizarea prealabilă şi sub supravegherea unei bănci

centrale. În Republica Moldova de exemplu, calitatea de bancă centrală revine Băncii

Naţionale a Moldovei.

- este un drept al activităţii bancare, reglementând operaţiunile care pot fi întreprinse conform

obiectului de activitate al societăţilor bancare şi al celorlalte instituţii de credit, potrivit

autorizării băncii centrale8.

Dacă am face o analiza mai detaliată, atunci ajungem la concluzia că:

- Dreptul bancar este un drept profesional, este dreptul care conţine reguli privind statutul entităţilor

care se ocupă cu „comercializarea banilor” şi reguli aplicabile activităţii lor. Operaţiunile de

interpunere în schimb sau circulaţie sunt reputate acte de comerţ, iar persoanele care realizează cu

titlu obişnuit astfel de acte au calitatea de comercianţi.

- Dreptul bancar are numeroase interferenţe cu alte discipline juridice, în special cu dreptul

obligaţiilor şi dreptul contractelor speciale; activitatea bancară se realizează, în mare parte,

prin încheierea de contracte, ce poartă amprenta tradiţionalului şi a modernului. Băncile sunt

veritabili intermediari financiari, domeniul bancar poziţionându-se la confluenţa unor

domenii şi interese diferite.

- Dreptul bancar este o disciplină dinamică, într-o perpetuă evoluţie, care împrumută şi

adaptează permanent operaţiuni din alte domenii, testândule eficacitatea, exemplu fiind

leasingul financiar şi factoringul; este domeniul în care creaţia este evidentă, ex. garanţiile la

cerere. Operaţiunile bancare sunt repetitive, caracterizate prin dinamism, standardizare şi

tehnicizare9.

Dacă ne-am axa pe caracterele si tendinţele dreptului bancar la etapa contemporană, menţionate în

doctrină, atunci am enumera:

- Dinamismul evoluant al legislaţiei bancare interne, cât şi al instrumentelor materiale de

drept internaţional uniform în domeniul bancar;

- Corporativitatea dreptului bancar. Aceasta tendinta îşi are fundamentul în particularitatea

dreptului bancar, indicată de Gavalda şi Stoufflet - „drept al profesiunii". Pe cale de

consecinţă, pentru dreptul bancar este caracteristică rata înalta a reglementărilor, elaborate de

7 Drept bancar. [online] http://ro.scribd.com/doc/55426896/Drept-Bancar (citat la 21.02.2014)

8 Curs drept bancar. [online] http://ro.scribd.com/doc/34989967/CURS-DREPT-BANCAR (citat la 21.02.2014)

9 Rada Postolache. Curs drept bancar si valutar. Departamentul de Învăţământ la Distanţă şi Formare Continuă.

Facultatea stiinte Juridice, Sociale şi Politice. Universitatea „Valahia” din Târgovişte. 2010-2011. p. 4

5

banca centrală a statului, si nu de către organul legislativ. În Republica Moldova activitatea

bancară este reglementată aproape în totalitate de actele normative elaborate de Banca

Naţionala a Moldovei, numarul legilor, hotărârilor Parlamentului şi Guvernului în acest

domeniul fiind redus.

- Complexitatea si specificitatea normelor de drept bancar, continutul cărora este puternic

influentat de legitatile economice si financiare ale activităţii bancare. Aceasta este o

consecinta, totodata, a unor fenomene noi in activităţile bancare traditionale:

1 importanţă crescânda decontărilor prin virament, în utilizarea cărora raţionamentele legale încep a

fi substituite prin consideraţiunile eficienţei şi utilităţii, în acelaşi timp, sunt tot mai frecvent utilizate

modalităţi principial noi de decontare (ex. plăţile electronice);

2 dematarializarea continua a banilor si valorilor mobiliare, ce schimba fizionomia riscurilor

aferente circulatiei acestora (ex.riscurile pierderii sau deposedarii sunt substituite prin riscul inflatiei,

falimentului etc);

3 implicarea tehnologiilor informaţionale în operaţiunile bancare, ceea ce conduce la apariţia noilor

instituţii şi norme (ex. Standardele Internaţionale de Transfer al Datelor prin Teletransmisiune

(UNCID), sistemul de clearing bancar electronic SWIFT; apariţia „banilor electronici" etc).

- Internaţionalizarea dreptului bancar, în sensul penetrării tot mai vaste a reglementărilor

naţionale în domeniul bancar de către standardele internaţionale aprobate atât la nivel

interguvernamental, cât si neguvernamental (codificîri ale uzanţelor bancare)10

.

Izvoarele

Izvoarele dreptului bancar internaţional se împart ca orice alt drept bancar naţional, în izvoare

internaţionale şi naţionale la nivel de state, deci izvoare interne şi externe.

Izvoarele interne deasemenea sunt importante, deoarece o serie de norme ale actelor adoptate de

state sau alte bănci internaţionale au fost împrumutate de către convenţiile internaţionale şi/sau sunt

respectate de către alte state în cadrul desfăşurării relaţiilor bancare.

Ce ţine de aceste izvoare interne, eu necesit a le enumera succint doar pe acelea ale Republicii

Moldova. Aşadar, legislaţia bancară a Republicii Moldova se bazează pe Constituţia Republicii

Moldova, legi generale şi speciale şi actele normative emise de către Banca Naţionala a Moldovei.

Totalitatea legilor organice şi ordinare, ce au incidenţa asupra sectorului bancar al RM, se grupează

în:

- Legi generale, care stabilesc cerinţe generale faţă de formele organizaţional-juridice ale

activităţilor de antreprenoriat, cu privire la tranzacţii si răspundere contractuala etc.:

1. Codul Civil al RM;

2. Legea RM “Cu privire la proprietate”, nr.459-XII, 22.01.1991;

3. Legea RM “Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi”, nr. 845-XII, 03.01.1992;

4. Legea RM “Privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei”, nr. 906 –

XII, 29.02.1992;

10

Manual de drept bancar [online] http://ro.scribd.com/doc/37890731/Manual-Dr-Bancar000 (citat la 21.02.2014)

6

5. Legea RM “Cu privire la secretul comercial”, nr 171 – XIII, 06.07.1994;

6. Legea RM “Cu privire la leasing” nr.731 – XIII, 15.02.1996;

7. Legea RM “Cu privire la gaj” nr.838 – XIII, 23.05.1996 s.a..

- Legi speciale bancare, care stabilesc principiile de activitate în sectorul bancar:

1. Legea RM “Privind BNM” nr.548 – XIII, 21.07.1995;

2. Legea RM “Cu privire la bani” nr.1232 – XII, 15.12.1992;

3. Legea cambiei, nr.1527 – XII,22.06.1993;

4. Legea Instituţiilor financiare, nr.550 – XIII, 21.07.1995;

5. Legea RM “Cu privire la indexarea veniturilor băneşti ale populaţiei” nr.824 – XII,

24.12.199 si altele.

BNM emite hotărâri, regulamente, instrucţiuni si dispoziţii. Acele acte, care sunt obligatorii pentru

băncile comerciale, alte persoane juridice şi fizice, sunt publicate în M.O. al RM. Regulamentul este

o normă obligatorie, emisă de BNM, în scopul executării legii, pentru una sau mai multe instituţii

financiare şi alte persoane juridice. Ordonanţa este o normţ obligatorie, emisţ de BNM, în scopul

executării legii, pentru una sau mai multe instituţii financiare care constitue mai putin de o categorie

de instituţii financiare. Recomandarea este o îndrumare a BNM fără putere obligatorie11

.

Apropo sistemul dat de clasificare a izvoarelor interne, este acelaşi mai mult sau mai puţin cu

izvoarele altor state, mai ales din cadrul sistemului de drept romano-germanic.

Înafara de normele interne, într-un stat au forta juridică şi norme internaţionale de drept bancar:

Convenţiile bi- şi multilaterale, ce acţioneaza pe teritoriul statelor semnatare (ex. Convenţiile de la

Geneva din 1930 cu privire la cambie, legea uniforma a cambiei şi de timbru în operaţiile cambiale;

Convenţiile de la Geneva din 1931 cu privire la cec, legea uniforma a cecutului şi taxa de timbru în

operatiile cu cecuri, etc.)

Uzanţe uniformizate, ce reglementeaza efectuarea unor operaţiuni bancare (ex. Publicaţia nr. 500 a

C.I.C, de la Paris „Reguli şi uzanţe uniforme cu privire la acreditivul documentar", intrata in vigoare

la 01.01.1994; Publicatia nr. 522 a C.I.C. de la Paris „Reguli şi uzanţe uniforme cu privire la incasso

documentar", intrată în vigoare la 01.01.1998; etc). Particularitatea acestor acte este aplicabilitatea

lor faţă de operaţiunile reglementat doar atunci când părţile prevăd expres aplicarea lor, prin

inserarea clauzei respective în contractul încheiat.

Standardele internaţionale, ex. cele elaborate de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO -

engl. International Organization for Standartization). Stardardele în cauza prezintă totalitatea de

cerinţe tehnice, agreate de ISO pentru documentele bancare. Respectarea lor este importantă

deoarece la standardele ISO s-au aliniat multe din ţările lumii.

Un exemplu al acestor standarde sunt Directoriile Natiunilor Unite pentru Schimbul Electronic de

Date în domeniile Administraţiei, Comerţului şi Transportului, publicate de ISO în 1993 (United

Nations Directories for Electronic Data Interchange for Administration, Commerce and Transport-

UN/EDIFACT Directories [1993]).

11

Drept bancar. [online] http://ro.scribd.com/doc/55426896/Drept-Bancar (citat la 21.02.2014)

7

Unii autori indică şi alte izvoare ale dreptului bancar, cum ar fi actele băncilor comerciale, practica

arbitrală, uzanţele bancare12

.

Izvoarele internaţionale reglementeaza din start mai multi subiecti decat orice alt izvor intern. Mai

departe vom evidentia principalele izvoare internaţionale de drept bancar:

Legea - nu există o reglementare interstatală specifică domeniului bancar. Pentru o operaţiune, de

strictă specialitate, avem Convenţia Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comerţului

Internaţional cu privire la garanţiile independente şi a creditivul stand-by de la NewYork din anul

1995, în vigoare din anul 2000.

Uzurile internaţionale – in domeniu, uzurile internaţionale sau practicile bancare vor constitui, în

continuare, izvoare de bază ale activităţii bancare, prioritar, cele codificate de Camera Internaţională

de Comerţ de la Paris cu privire la acreditivul documentar , incasou, garanţiile bancare la cerere.

Reprezintă un cadru uniform de aplicare facultativă, aplicabil şi cu o forţă obligatorie dacă într-un

caz concret părţile au făcut referire la ele.

Dreptul Uniunii Europene - izvoarele aparţinând dreptului Uniunii Europene sunt numeroase,

cuprinzând întregul domeniu bancar, reglementând mai mult sub aspect instituţional decât

operaţional.

Reglementarea de bază – OUG. nr. 99/2006 transpune dispoziţiile directivelor Uniunii Europene din

domeniul instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii:

- Directiva nr.2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind

accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit, publicată în Jurnalul

Oficialal Uniunii Europene nr. L177/30.06.2006;

- Directiva nr.2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind

adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al

Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006;

- Directiva nr.2000/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000,

privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudentiala a activităţii instituţiilor

emitente de moneda electronica, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L

275/27.10.2000;

- Directiva nr.2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001, privind

reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor

Europene nr. L125/05.05.2001;

- Directiva Consiliului nr. 89/117/CEE din 13 februarie 1989 referitoare la obligaţiile sucursalelor

stabilite într-un stat membru ale instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare, având sediul central

înafară a celui stat membru, privind publicarea documentelor contabile anuale, publicată în Jurnalul

Oficialal Comunităţilor Europene nr. L044/16.02.1989;

12

Manual de drept bancar [online] http://ro.scribd.com/doc/37890731/Manual-Dr-Bancar000 (citat la 21.02.2014)

8

- Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele

de instrumente financiare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L145 din 30 aprilie

200413

.

Pentru Republica Moldova putere juridică mai are si Directiva 88/361/CEE a Consiliului din 24

iunie 1988 pentru punerea în aplicare a articolului 67 din tratat14

.

Izvoarele internaţionale mai includ si actele constitutive si actele normative adoptate de organizaţiile

internaţionale si regionale din sfera bancară, despre care însa vom vorbi în continuare.

Ordinea juridică economică la nivel de state in dreptul bancar

Obiectul de reglementare al dreptului bancar este reprezentat de activitatea bancară exercitată cu

titlu profesional de banca centrală. Aici trebuie sa atragem atentie la o clarificare terminologica ce

tine de ordinea juridică economică la nivel de state in dreptul bancar, si anume faptul ca banca

centrală este acea bancă responsabilă cu politica monetară a unui stat. De exemplu în România

aceasta este Banca Centrală a României; in statele membre ale zonei euro este Banca Centrală

Europeană.

Băncile centrale naţionale a celor şaisprezece state membre ale eurolandului au transferat atribuţiile

lor în domeniul politicii monetare către Banca Centrală Europeană. Nu se confundă banca centrală a

unui stat cu restul băncilor din acelaşi stat. Astfel, sistemele bancare din statele europene au o

structură similară, existând o bancă centrală (naţională) şi alte bănci, case de economii, instituţii

publice de credit, bănci mutualiste sau cooperative, cooperative de credit agricol, cooperative de

credit industrial, cooperative de credit imobiliar, instituţii financiare specializate.

Ca sa continuam, în Austria sunt aproximativ 800 de bănci; în Belgia – aproximativ 100 bănci; în

Cipru – aproximativ 300 bănci; în Republica Cehă - aproximativ 60 bănci, din care majoritatea în

Praga; în Danemarca - aproximativ 200 bănci; în Estonia – aproximativ 12 bănci, cele mai multe în

Tallin; în Finlanda - aproximativ 200 bănci; în Franţa - aproximativ 850 bănci; în Germania -

aproximativ 2000 bănci; în Grecia – aproximativ 60 de bănci, cele mai multe în Atena; în Ungaria -

aproximativ 200 bănci; în Irlanda - aproximativ 60 bănci, cele mai multe în Dublin; în Italia -

aproximativ 800 bănci; în Letonia - aproximativ 25 bănci; în Luxemburg - aproximativ 150 bănci; în

Malta - aproximativ 20 bănci; în Polonia - aproximativ 700 bănci; în Portugalia - aproximativ 180

bănci; în Slovacia - aproximativ 25 bănci; în Slovenia - aproximativ 25 bănci; în Spania -

aproximativ 350 bănci; în Suedia - aproximativ 200 bănci; în Marea Britanie - aproximativ 400

bănci; în Elveţia - aproximativ 3000 bănci15

.

Aparatul bancar constituie un ansamblu coerent al diferitelor categorii de bănci, care funcţioneaza

într-o tara, raspunzând cerinţelor unui anumit mod de producţie şi unei anumite etape de dezvoltare

socio-economică. Dupa structura ierarhica a aparatelor bancare naţionale, acestea pot fi: bi- sau

polinivelare. În virful „piramidei" se afla banca centrală a statului (în RM - Banca Naţionala a

Moldovei), ce realizeaza politicile monetară, valutară şi de credit ale statului în cauza, în aparatele

bancare bi-nivelare, al doilea sistem este alcatuit din reţeaua băncilor comerciale.

13

Rada Postolache. Curs drept bancar si valutar. Departamentul de Învăţământ la Distanţă şi Formare Continuă.

Facultatea stiinte Juridice, Sociale şi Politice. Universitatea „Valahia” din Târgovişte. 2010-2011. p. 9-10 14

Legislaţia Comunitară. Banca Naţională a Moldovei. http://bnm.md/md/community_legislation 15

Curs drept bancar. [online] http://ro.scribd.com/doc/34989967/CURS-DREPT-BANCAR (citat la 21.02.2014)

9

Sistemul bancar este „un ansamblu de bănci diferite, organizat în jurul şi sub conducerea băncii

centrale, în vederea coordonării activităţii de scont şi reescont, de credite, de plasamente şi de

administrare a depozitelor bancare".

În continuare voi prezenta o mica analizş a sistemelor bancare ale ţărilor dezvoltate:

Sistemul bancar al S.U.A. este format din două niveluri:

1. Banca Centrală a S.U.A., numită Sistemul Federal de Rezervă (SFR) (Federal

ReserveSystem), care a fost creată în 1913.

2. Băncile comerciale (commercial banks), în numar de circa 15 000, cât şi instituţiile bancare

specializate. Pentru băncile naţionale ale statelor calitatea de membru al S.F.R. este

obligatorie, spre deosebire de restul băncilor comerciale, în total în S.U.A. mai puţin de 40 la

suta din băncile comerciale sunt membre ale SFR.

Clasificarea băncilor americane în comerciale (cele mai mari din care sunt Citybank, Chase

Manhattan Bank si Bank of America) şi de investiţii (reprezentate) a fost iniţiata prin legea bancară

din 1933 (Actul Glass-Stigoll).

Din instituţiile de gen bancar ale sistemului bancar al S.U.A. fac parte: aproximativ 500 de bănci de

economii mutuale (Mutual Savings Banks), asociaţiile de credite şi economii (Savingsand Loan

Associations) în numar de circa 4500, care au funcţia de a atrage mijloacele băneşti temporar

disponibile pentru a efectua operaţiuni de credit ipotecar, cât şi aproape 22 000 de uniuni de credit

(Credit Unions), care sunt formaţiuni benevole ale membrilor colectivelor de muncă, sindicatelor

etc. pentru acumularea mijloacelor băneşti şi acordarea creditelor de consum membrilor acestor

formaţiuni.

Sistemul bancar al Elveţiei se incadreaza de asemenea in categoria sistemelor bancare formate din

doua niveluri.

1. Primul nivel il formeaza banca centrala - Banca Naţionala Elveţiana sub forma de societate

pe acţiuni cu capital mixt, pachetul de control aparţinând statului. Activitatea băncii este

condusa de Consiliul băncii, majoritatea membrilor căruia se numeste de Bundesrat, o mică

parte din componenţa sa fiind formată din membrii numiţi de Adunarea generală a

acţionarilor bănci.

2. Al doilea nivel este format din băncile comerciale divizate pe categorii:

- aşa numitele bănci ”grossbank” – cinci cele mai mari bănci : Creditul Elveţian, Banca

populară Elveţiană, Banca Loi ect.

- bancherii privaţi şi casele bancare private.

- băncile cantonale corespunzator numarului de cantoane (29) ăn Federaţia Elveţiana. Ele sunt

de stat, activitatea lor efectuându-se cu participarea organelor administraţiei locale.

- băncile regionale şi casele de economii, unele din ele fiind constituite din capital de stat,

altele din capital mixt.

- casele de credit, în numar de circa 1000 în toata tara. Ele practică activitatea creditării

mutuale între membrii acestora.

Sistemul bancar al Germaniei este binivelar în frunte cu banca centralî a ţării - Deutsche

Bundesbank, care îndeplineşte cumulativ funcţiile de bancă de emisie, bancă a băncilor şi bancă a

statului.

10

Nivelul băncilor comerciale este format din două categorii principale de bănci:

- Băncile universale, la care se referă în primul rând băncile de credit, cele mai mari fiind asa-

numitele „grossbanken" (băncile mari) - conform clasificării Deutsche Bundesbank acestea

sunt Deutsche Bank, Dresdener Bank si Commerzbank.

- Băncile de credit care au o retea vasta de bancheri particulari, şi exercita profesiunea bancară

în nume propiu şi pe contul şi riscul lor.

- Casele de stat de economii şi a girocentralelor, structurate dupa regiunea de deservire în trei

niveluri, în fruntea „subsistemului" dat fiind Qeutsche Girozentrale din Frankfurt pe Main.

- Întovarasirilor de credit, sau băncilor cooperatiste, în frunte cu Banca Cooperatista a

Germaniei sau DG Bank. Asemenea instituţii prezintă o formă intermediară între

cooperativele de producţie şi cooperativele de credit, având proporţii mici şi prestând servicii

de creditare membrilor săi.

- Băncile regionale, activitatea cărora se limiteaza la un anumit teritoriu, ca spre exemplu

National-Bank (Essen), Bayerische Hypotheken und Wechsel-Bank, Bayerische

Vereinsbank.

- Băncile specializate în deservirea unei categorii anume de clientelă, cum ar fi banca sindicală

Bank fur Gemeinwirtschaft. Majoritatea Instituţiilor de acest gen sunt organizate în formă de

societăţi cu răspundere limitata sau societăţi în comandita.

- Instituţii creditare speciale - care exercită funcţii bancare specifice, care finanţeaza prin

credite pe termen lung întreprinderile industriale incapabile sa emită acţiuni proprii,

creditează comerţul exterior al Germaniei etc.

Sistemul bancar al Franţei se caracterizează printr-o centralizare pronunţată şi un control aspru al

activităţii băncilor comerciale. Acest control este efectuat nu de banca Centrală a ţării, ci de

Ministerul Finanţelor, care are în subordinea sa trei instituţii financiare centrale din republică:

- Banca Franţei creata în 1800 - ca bancă centrală a statului având functia de bancă de emisie şi

bancă a băncilor. Însă împuternicirile ei ca bancă a statului sunt foarte limitate.

- Consiliul Naţioanal de Credit - stabileşte multe condiţii ale activităţii băncilor comerciale, este în

fond un organ ce supraveghează activitatea băncii centrale.

- Comisia Controlului Bancar supraveghează respectarea de către băncile comerciale a

reglementărilor emise de Parlament, Ministerul Finanţelor şi Banca Franţei.

Veriga băncilor comerciale franceze o putem separa în doua categorii distincte: băncile si instituţiile

financiare, cu capital integral de stat, şi băncile si instituţiile financiare private16

.

Sistemul bancar al Japoniei a apărut odata cu primele bănci comerciale ce au apărut în anul 1872.

În anul 1882 a fost înfiinţată Banca Japoniei care la început a avut un termen de activitate limitat, iar

din 1942 acestei bănci i-a fost atribuit statutul de bancă centrală a statului şi un mandat nelimitat de

activitate, condus de un Consiliu Politic.

Băncile de trust japoneze, 7 la numar, prestează servicii investiţionale şi de gestionare de fonduri.

Băncile orăşenesti nu sunt în prezent universale, în pofida tendinţelor de internaţionalizare şi

universalizare a operaţiunilor bancare pe piaţa financiară internaţională. Băncile regionale, fiind

16

Drept bancar. Tema 2. [online] http://ro.scribd.com/doc/98454925/Tema-2 (citat la 21.02.2014)

11

organizate pe lânga organele puterii locale, nu au o pondere sensibilă la activitatea bancară a ţării. În

ceea ce priveşte băncile de creditare îndelungată, actualmente în Japonia sunt trei instituţii de acest

fel: Industrial Bank of Japan, Long-term Credit Bank of Japan si Nippon Creditbank.

Referindu-ne la instituţiile financiare care presteaza servicii bancare, merită atenţie cele doua mari

instituţii financiare de stat, care finanţează dezvoltarea micului antreprenoriat şi a infrastructurii, şi

anume: Banca Japoneză de Dezvoltare, care acordă credite cu preferinţă întreprinderilor de

construcţie a navelor maritime şi întreprinderilor din sectorul energetic, cât şi Banca de Export-

Import a Japoniei, care deserveşte operaţiunile de comerţ exterior, marea majoritate revenind

operaţiunilor de export de tehnică şi utilaje.

De fapt, funcţia de reglementare revine Ministrului Finanţelor,care prin indicaţiile sale orale, ce nu

au putere de lege, conduce activitatea băncilor din ţară17

.

Ordinea juridică economică internaţională in dreptul bancar

Instituţii financiar - monetare internaţionale

Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.) - Instituţie specializată a O.N.U. instituit la conferinţa

monetară şi financiară a O.N.U. de la Bretton Woods din 1944. Funcţiile de bază ale Fondului sunt:

- promovarea cooperării monetare pentru asigurarea mecanismului de colaborare monetară

între ţările membre;

- crearea unui sistem multilateral de plăţi pentru tranzacţiile curente ale membrilor F.M.I.;

- minimalizarea restricţiilor de ordin valutar;

- creditarea ţărilor-membre ale F.M.I.

Organele de conducere ale F.M.I. sunt:

1. Consiliul Guvernator - organul suprem, incluzând reprezentanţii ţărilor membre (miniştrii

finanţelor sau guvernatorii băncilor centrale), Consiliul are funcţii de aprobare a Raportului

anual de activitate a F.M.I., primirea noilor membri în F.M.I., revizuirea cotei de participare

a membrilor F.M.I. sau a Statutului F.M.I.

2. Consiliul de administraţie compus din 22 de directori executivi.

3. Directorul general al F.M.I., care conduce activitatea curentă a F.M.I., ales pe un termen de 5

ani de către Consiliul de administraţie.

F.M.I. este format ca SA, unde fiecare membru are dreptul de vot în cadrul Consiliului (la intrarea

fiecare ţară membru primeşte dreptul la 250 de voturi, plus câte un vot pentru fiecare 100000 USD

(sau D.S.T.) din cota sa de participare la capitalul F.M.I.). Cotele de participare în capitalul F.M.I. se

varsă lor în felul urmator: 25% în aur sau D.S.T., si 75% - în moneda naţionala a ţării respective,

care ramâne însa la dispoziţia tarii-membre. Marimea cotei diferă de la ţară la ţară în funcţie de:

nivelul de dezvoltare a ţării, volumul comerţului exterior şi venitul naţional al tarii.

F.M.I acordă credite ţărilor membre, folosind ca unitatea de plata a F.M.I „Dreptul Special de

Tragere" (D.S.T.) (engl. Special Drawing Rights- S.D.R.), valoarea căruia se stabileşte în baza

cosului valutar, format din patru valute: USD, Euro, lira sterlină, yenul japonez.

17

Manual de drept bancar [online] http://ro.scribd.com/doc/37890731/Manual-Dr-Bancar000 (citat la 21.02.2014)

12

RM a devenit membră a F.M.I. prin Hotărârea Parlamentului R.M. din 28.07.1992. Republica

Moldova este reprezentată in F.M.I. de guvernatorul B.N.M. Suma de subscripţie a Republicii la

FMI constituia 90 mln. D.S.T., fiind majorată în octombrie 1998 la 123.2 mln D.S.T.

Sistemul Băncii Mondiale este actualmente format din 5 instituţii specializate:

1. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltarea (B.I.R.D.);

2. Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (A.I.D.);

3. Societatea Financiară Internaţională (S.F.L);

4. Agenţia Multinaţionala pentru Atragerea Investiţiilor;

5. Centrul Internaţional Pentru Soluşionarea Litigiilor referitoare la investiţii.

Banca Internaţională pentru Reconstrucţie si Dezvoltare a fost creată, ca şi F.M.I., în baza

hotărârilor adoptate la Conferinţa monetară şi financiară a O.N.U. de la Bretton Woods din 1944.

B.I.R.D, împreună cu cele doua filiale ale sale - Societatea Financiară Internaţională şi Asociaţia

Internaţională pentru Dezvoltare, formeaza Banca Mondială.

B.I.R.D. are următoarele sarcini:

- sprijinirea dezvoltării ţărilor membre prin intermediul investiţiilor de capital;

- creditarea în scopuri productive a statelor membre ale B.I.R.D.;

- sprijinirea dezvoltarii comerţului internaţional şi menţinerea echilibrului balantelor de plăţi a

statelor membre.

Sarcinile date se implementează prin creditarea directă a ţărilor membre, şi prin creditare indirecte -

eliberarare garanţiilor pentru împrumuturile obţinute de statele membre. Capitalul B.I.R.D. este

format din cotele membrilor (10% în aur sau dolari S.U.A., iar 90% în moneda naţionala a statului )

şi din fondurile atrase de pe piaţa financiară internaţională. Actualmente 143 de state ale lumii sunt

membre ale B.I.R.D.

B.I.R.D. este organizată în formă de societate pe acţiuni, fiecare acţiune având valoare nominală de

100 000 dolari S.U.A. Orice stat membru al F.M.I. poate deveni membru ale B.I.R.D. Organele de

conducere sunt:

1. Consiliul Guvernatorilor ca organul suprem a B.I.R.D., care are funcţiile de primirea noilor

membri, aprobarea Statutului băncii, modificarea capitalului băncii şi a statutului ei,

aprobarea Rapoartelor anuale;

2. Consiliul Directorilor, din care fac parte 21 de directori executivi, alesi de Consiliul

Guvernatorilor;

3. Preşedintele B.I.R.D., propus de Consiliul Directorilor şi aprobat de Consiliul

Guvernatorilor, poate fi numai un cetăţean al S.U.A. În activitatea sa, B.I.R.D. acordă

împrumuturi pe un termen pâna la 20 de ani, cu respectarea urmatoarelor condiţii:

- împrumutul se va acorda numai pentru un scop productiv;

- proiectul finanţat trebuie să prezinte siguranţă;

- statul solicitant poate garanta rambursarea creditului acordat.

Creditul se acordă cu o dobândă, marimea căreia se stabileşte în funcţie de mărimea dobânzilor

existente pe piaţa financiară internaţională. Republica Moldova a devenit membra a B.I.R.D. în

1992.

13

Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (A.I.D.) a fost înfiinţată în 1960 cu acelaşi sediu ca

B.I.R.D. - Washington, S.U.A. Asociaţia a devenit instituţie specializata a O.N.U. în 1961, fiind un

organ menit să acorde credite fără dobîndă ţărilor în dezvoltare, pe un termen de pâna la 50 ani (se

percepe numai un comision tehnic de 0,75% anual). Creditele se acorda cu aceleaşi cerinţe ca la

B.I.R.D., şi chiar dosarele de credit sunt formate şi analizate de acelaşi personal administrativ,

asociaţia neavând sediu şi personal propriu. Republica Moldova a devenit membră a A.I.D în 1992.

Societatea Financiară Internaţională (S.F.I.) a fost creată în 1956 cu sediul la Washington,

S.U.A., având ca scop acordarea sprijinului întreprinderilor particulare din statele în dezvoltare, care

sunt membre ale Societăţii, in 1957 Societatea devine instituţie specializată a O.N.U. Ca şi A.I.D.,

S.F.I. nu are aparat propriu, folosind administraţia B.I.R.D. Cerinţele prezentate faţă de creditele

acordate de S.F.I. sunt similare celor prezentate faţă de creditele B.I.R.D. Creditele fiind acordate pe

un termen de la 7 la 12 ani,cu o dobândă apropiată de cea a pieţei sau l % din valoarea creditului în

calitate de comision pentru partea acordată şi nefolosită.

Instituţii financiar-monetare regionale

Banca Europeana pentru Reconstrucţie si Dezvoltare cu sediul în Londra a fost înfiinţată din

iniţiativa Franţei în baza Acordului de creare a B.E.R.D., semnat de 42 de state fondatoare la

09.04.1990 la Paris. Capitalul B.E.R.D. este de 10 mlrd ECU, dintre care 51 % sunt subscrise de 12

state fondatoare ale Uniunii Europene, 10% aparţin S.U.A., 8,5% Japoniei şi 13,5% constituie cota

de participare a statelor din Europa Centrala si de Est. Moneda de lucru a B.E.R.D. o constituia

ECU, iar din 1998 - o data cu crearea Băncii Europene şi a unităţii monetare a Uniunii Europene

(EURO)- dolarul S.U. A.. Organele de lucru ale B.E.R.D. sunt Consiliul Guvernatorilor, care alege

pe un termen de 4 ani preşedintele B.E.R.D.

Regimul juridic al relaţiilor între B.E.R.D şi Republica Moldova, este guvenat de două categorii de

acte juridice:

- Legea cu privire la statutul, imunitatea, privilegiile şi facilităţile acordate Băncii Europene de

Reconstrucţie şi Dezvoltare în Republica Moldova, nr. 207-X1II, 29.07.1994;

- Acordurile, semnate între Republica Moldova şi B.E.R.D. Aceste acorduri sunt multiple,

primul fiind încheiat in 1992, iar cele mai recente fiind încheiate în decembrie 1998.

Banca Europeana de Investiţii (B.C.I.) cu sediul la Luxemburg a fost creată în 1958 în cadrul

Comunităţii Economice Europene. Direcţia de bază a activităţii B.E.I. este creditarea întreprinderilor

particulare şi a instituţiilor financiare din ţările membre ale ei.

B.E.I. are următoarea structură organizatorică:

1. Consiliul Guvernatorilor;

2. Comitetul de administraţie;

3. Comitetul de direcţie (din care fac parte Preşedintele B.E.I. şi doi vicepreşedinţi).

Creditele B.E.I. se acordă în condiţiile imposibilităţii obţinerii mijloacelor pe alte pieţe financiare,

sub garanţia proiectului investiţional, pe un termen de 10-15 ani.

Banca Interstatală a fost fondată în baza Acordului Comunităţii Statelor Independente privind

fondarea Băncii Interstatale, din 22 ianuarie 1992. Organul de conducere al băncii este Consiliul,

14

unde Moldova este reprezentată de Guvernatorul BNM. Capitalul băncii constituie 5 mlrd ruble

rusesti şi e format din cotele statelor membre

Acordul de creare a Băncii Interstatale a fost ratificat de Republica Moldova în decembrie 1993.

Banca are următoarele funcţii:

- efectueză decontările interstatale, şi încheierea lor în baza de clearing multilateral;

- pregăteşte propuneri şi recomandări pentru băncile centrale, în scopul coordonării politicii

lor monetar-creditare şi valutare;

- coordonează activitatea băncilor centrale în domeniul metodologiei efectuîrii operaţiunilor

de decontare şi plată, organizării sistemului evidenţei contabile şi a dărilor de seamă în baza

operaţiunilor de decontare;

- crediteazî tehnic şi sezonier băncile centrale, în procesul efectuarii decontărilor reciproce

interstatale multilaterale.

Însă cu părere de rău prevederile Acordului de constituire a Băncii Interstatale au ramas pâna acum

numai pe hârtie18

.

În concluzie dreptul bancar, fie el naţional sau internaţional, reprezintă o evoluţie istorică şi

reglementare mai mult sau mai putin comună. Este inimaginabil delimitarea acestei ramuri de drept

– şi anume bancar internaţional, noţiuni, obiect de reglementare sau trăsături distincte fără a lua în

consideraţie izvoarele interne ale multor state membre ale convenţiilor şi organizaţiilor

internaţionale şi regionale.

În mod general, în cadrul acestei analize, sunt de părere că dreptul bancar internaţional este o ramură

de drept care conţine norme juridice de ordin internaţional, ce are ca obiect de reglementare

organizarea şi funcţionarea sistemului bancar internaţional, statutul juridic al băncilor care au o

activitate internaţională şi a organziaţiilor internaţionale ce activează în domeniul bancar, cât şi

regimul juridic al tuturor operaţiunilor bancare cu element de extranietate.

18

Drept bancar. Tema 2. [online] http://ro.scribd.com/doc/98454925/Tema-2 (citat la 21.02.2014)

15

Referinţe:

1. Rada Postolache. Curs drept bancar şi valutar. Departamentul de Învăţământ la Distanţă şi

Formare Continuă. Facultatea stiinte Juridice, Sociale şi Politice. Universitatea „Valahia” din

Târgovişte. 2010-2011;

2. Curs drept bancar. [online] http://ro.scribd.com/doc/34989967/CURS-DREPT-BANCAR (citat la

21.02.2014);

3. Drept bancar şi valutar [online] http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/drept/drept-bancar-si-valutar-

230957.html (citat la 21.02.2014);

4. Drept bancar. [online] http://ro.scribd.com/doc/55426896/Drept-Bancar (citat la 21.02.2014);

5. Drept bancar. Tema 2. [online] http://ro.scribd.com/doc/98454925/Tema-2 (citat la 21.02.2014);

6. Legislaţia Comunitata. Banca Naţionala a Moldovei. http://bnm.md/md/community_legislation ;

7. Manual de drept bancar [online] http://ro.scribd.com/doc/37890731/Manual-Dr-Bancar000 (citat

la 21.02.2014).