Baltagul –Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu este unul dintre prozatorii importanti al secolului al-XX-lea a carui creatie , romanul “Baltagul” apare in anul 1930 .Acest roman este reprezentativ pentru creatia sadoveniana, avand ca

punct de plecare, după marturisirile autorului, balada populara „Miorita”. Tema principala este descrierea monografica a unei lumi arhaice, cea a satului moldovenesc de munte de la confluenta secolelor XIX-XX, in care incep sa patrunda, timid, dar sigur, elementele civilizatiei modern.

In aceasta lume arhaica se contureaza personajul principal feminine, Vitoria Lipan, a carei caracterizare se bazeaza pe evidentierea laturii sibolice,prototipice a personajului.Prin intermediul Vitoriei ,ca prototip al omului de la munte,Mihail sadoveanu continua proiectul sau romanesc de elogiere a satului patriarhal si a principiilor sale etice de care lumea moderna nu ar tebui sa se indeparteze.

Desi nu detine o complexitate psihologica remarcabila si nu incearca sa-si confrunte direct destinul Vitoria Lipan nici nu accepta explicatii nedovedite ale evenimentelor, aidoma maicutei batrane din balada populara „Miorita” cu car e e adesea asemanata.In schimb eroina exploreaza existenta ,investindu-o cu semnificatii cat mai personale,fapt ce ii confera individualitate.

Acest mod al protagonistei de a intrepreta realitatea nu conduc la modificarea fundamentala a statutului social si psihologic al eroinei.Ea ramane pana la finalul actiunii munteanca de pe Tarcau preocupata de respectarea traditiilor stramosesti si de pastrarea echilibrului moral al vietii. Insa ceea ce reuseste sa dezvaluie pelerinsjul femeii in cautarea mijloacelor prin care destinul se construieste consta in faptul ca orice forma de organizare a lumi detine o anumita logica,iar cel ce reuseste sa o inteleaga poate trai impacat cu sine.

De exemplu in existenta Vitoriei pot fi distinse trei etape ce surprind evolutia sa in functie de conflictul major al romanului:prima etapa este evidentiata de explicatiile naratorului prin care se descrie modul echilibrat de viata al familiei Lipan, a doua etapa prezinta reactia pe care o are protagonista cand afla de pierderea sprijinului familiei-sotul ei -, si ultima etapa este doar sugerata in finalul romanului cand aceasta simte ca a restabilit ordinea lumi asa ca de acum poate sa isi continuie linistita viata.

Cele trei etape rezuma perfect cea mai importanta trasatura a eroinei:capacitatea de a percurge drumul de la tipologie la individualitate ,tranzitie ce poate fi urmarita de-a lungul actiunii prin intermediul mijloacelor de caracterizare a personajului.

La inceputul romanului Vitoria este caracterizata atat direct cat si indirect prin insusirile tipice femilor din societatea traditional.De pilda atunci cand sotulei intarzie la petrecrile cu lautari ,Vitoria se revolta parca numai din dorinta de a-l obliga pe Nechifor sa-si dovedeasca superioritatea.Pentru ca ,dupa cum o descrie naratorul,aceasta ,desi “nu mai era tanara… avea o frumusete neobijnuita in privire” si barbatul “era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani.”Mai mult ,ori de cate ori i se parea ca Minodora tinde sa incace randuiala,mama se metarmofozeaza in cea mai nemiloasa aparatoare a traditiilor,vorbindu-i fetei pe un ton greu de acceptat din perspective unei viziuni actuale asupra dragostei materne ,dupa cum indica episodul narativ in care mama o mustra pe fata si o cearta atunci cand aceasta isi doreste un coc ,afirmand ca „nici eu ,nici bunica-ta ,nici bunica-mea n-au stiut de aceste-

si-n legea noastra trebuie sa traiesti si tu.”In schimb ,femeia se dovedeste foarte credincioasa,asa cum reiese din faptele sale: se inchina mereu la icoane,tine post conform canoanelor. Dar vizita la preotul Danila este dublata constant de discutii cu baba Smaranda,vrajitoarea satului.De fapt in spiritul societatii patriarhale Vitoria cauta cu orice scop sa ofere evenimentelor cotidiene interpretari mitic:venirea inainte de vreme a iernii,un fapt deloc iesit din comun ,este considerat de femeie semnul intoarcerii lumii cu susul in jos.De asemenea visul in care Nechifor Lipan ii apare calare cu spatele la ea indreptandu-se spre asfintit,sau faptul ca un cocos canta cu piscul spre poarta devin in imaginatia ei atentionari din alta lume ca barbatul ei nu se va mai intoarce si ca este neaparata nevoie sa plece in cautarea lui

Desi convinsa de importanta si necesitatea acestui drum ,si pregatirea spirituala pentru calatoria in lumea de jos, eroina este speriata de gandul plecarii din mijlocul universului patriarhal cu care se acomodase atat de bine.Inainte de a porni in calatoria sa in acest taram necunoscut,Vitoria intreprinde o iesire pregatitoare impreuna cu fiul ei Gheorghita la manastire Bistrita,pentru a se inchina Sfintei Ana,iar apoi la Piatra Neamt,naratorul avand ocazia sa sa prezinte greutatea cu care e face fata lumii civilizate.Curand insa se adapteaza aproape fara efort la noile conditii .Desi nu uita pe deplin sa aduca in noua realitate bagajul ei de superstitii arhaice-cinsteste dupa rit popular o cumetrie la Borca si o nunta la Cruci,se conduce pe tot parcursul calatoriei in functie de bataia vantului-protagonista descopera cadavrul sotului ei intre Suha si Saasa nu datorita intuitiilor magice ,ci pentru ca reuseste sa puna cap la cap,asemenea unui detectiv diversele informatii pe care le primeste de-a lungul drumului.Astfel ,il surprinde pana si pe fiul ei prin puterea sa de sinteza sau prin modul in care reuseste sa citeasca mintea celorlalti,dar si prin determinarea de care da dovada.Eroina nu uita nici sa preia rolul justitiarului si il indeamna pe Gheorghita sa il pedepseasca pe unul dintre ucigasi in secventa narativa dedicata parastasului lui Nechifor.Vitoria reuseste sa creeze un adevarat scenariu al demascarii.Asa cum noteaza naratorul, dupa ce isi ingroapa crestineste barbatul, protagonista apeleaza la vorbe si iscodiri ce lucreaza cu harnicie.De pilda munteanca e capapila sa-i cutremure pe toti cu bocetul ei,ca mai apoi sa rada teatral comparand baltagul lui Bogza cu cel al fiului ei.Inainte sa dea lovitura finala ,ea ii socheaza pe cei prezenti cand il anunta pe acelasi Bogza ca istoria mortii ii fusese spusa chei de barbatul mort in timpul priveghiului in rapa.

In urma acestei razbunari ce stabileste echilibrul ,protagonista reuseste ,de fapt o dubla performanta : determina maturizarea lui Gheorghita,noul cap al familiei,si constientizeaza ca burghezia nu are de ce sa o mai sperie din moment ce reprezinta o prelungire sociala s vechilor oranduiri.Ba chiar ea devine activa ,voluntara ,cu spirit de initiativa in lumea civilizata.

In concluzie ,pelerinajul Vitoriei surprinde in notele lui esentiale conditia omului constrans sa traiasca la intersectia dintre doua realitati aparent opuse: lumea patriarhala ,cu superstitiile si ritualurile ei ,si civilizatia burgheza ,dominata de spiritul capitalist.De la inceput , munteancsa ,descrisa exclusiv prin insusirile ei tipologice,considera oranduirea din lumea de jos nu doar straina ,ci si cauza disparitie sotului ei ,odata ce se vede confruntata cu regulile acesteia realizeaza ca viata in muntii Tarcaului si cea de la Piatra Neamt nu sunt fundamental diferite

Astfel ca ,desi tine cu inversunare sa nu-si piarda identitatea arhaica ,Vitoria se individualizeaza prin forta ei de adaptare intr-o lume caracterizata prin fuptul ca mitul se altereaza prin istorie .Iata cum Vitoria Lipan refuza incadrarea in seria personajelor arhetipale sadoveniene si castiga accesul in universul personajelor realiste di literatura romana