DEFINIȚII CONCEPTULDE AUTOEDUCAȚIE. METODELE DE AUTOEDUCAȚIE

Autoeducația reprezintă o direcție de evoluție a activității de formare-dezvoltare a personalității umane care implica transformarea obiectului educației în subiect al educației, capabil de autoevaluare si de autoproiectare pedagogică.

Cuvântul ,,autoeducație”, provenit din grecescul ,,autos”(,,însuşi”) şi latinescul ,,educațio” (,,educație”) este o activitate pe care orice individ o desfăşoară conştient pentru formarea sau desăvârşirea propriei persoane. El este atât subiect cât şi obiect al educației, asupra lui aplicându-se toate influențele. Autoeducația presupune autocunoaştere, autostăpânire, autoconducere.

Definirea autoeducației, la nivelul unui concept pedagogic fundamental, presupune înțelegerea funcției si structurii specifice activității de (auto)formare-(auto)dezvoltare a personalității umane.

Funcția principală a autoeducației angajează transformarea obiectului educației în subiect al educației în urma unui proces care implica valorificarea unui ansamblu de acțiuni educaționale, proiectate si realizate permanent la un nivel calitativ superior, intr-o perioada de timp determinata.

Structura autoeducației evidențiază existenta unor elemente comune, aproape identice, situate la nivelul structurii acțiunii educaționale. Diferenta specifica provine din pozitia diferita a "obiectului educației" care în cazul "autoeducafiei" devine "subiect" al propriei sale activitati de formare-dezvoltare a personalitatii, respectiv "subiect" al procesului de autoformare-autodezvoltare a personalitatii.

Continutul autoeducației poate fi analizat din perspectiva procesului de dezvoltare a personalitatii în diferite etape ale vietii (Barna, Andrei). în acest context, autoeducafia, în calitatea sa de "activitate desfasurata în scopul perfectionarii propriei personalitati" are simultan."

- un caracter subiectiv, reprezentand un produs al educației superior proiectata, organizata, coordonata, (auto)perfectionata;

- un caracter auto-reglator, reprezentand saltul functional de la conexiunea inversa externa (subiect-obiect) la conexiunea inversa interna (subiect-subiect);

- un caracter corelativ, reprezentand legatura structurala existenta intre autoinstruire - autoinstruire permanenta – autoeducație - autoeducație permanentă;

- un caracter procesual, reprezentand linia de continuitate dintre etapa autoedu-catiei potentiale si etapa autoeducației reale, posibila dupa dobandirea "constiintei de sine", în jurul varstei de ani.

Metodologia autoeducației avanseaza "un model filosofic" al educației, bazat pe reflectie, dar si "un model economic" bazat pe folosirea cu maxima eficienta a timpului educației.. Aceste modele dezvolta la nivelul sistemului educațional (scolar, extrascolar, postscolar) patru categorii de metode de cultivare a autoeducației:

- metode de autocontrol: autoobservatia, autoanaliza, introspectia;- metode de auto stimulare: autoconvingerea, autocomanda, autocritica,

autosugestia, comunicarea prin interactiune, exemplul, jocul individual si colectiv, autoexer-sarea;

- metode de autoconstrangere: autodezaprobarea, autocunoasterea, autorenunta-rea, autorespingerea;

- metode de stimulare a creativitatii: strategii creative de tip didactic, lectura-scri-erea creativa; asocierea de idei, planul rezumativ, autoevaluarea, autoaprobarea, auto-avertismentul.

Reactualizarea unui "model psihologic" de abordare a educației permite avansarea urmatoarei taxonomii a strategiilor angajate în autoformarea-autodezvoltarea personalitatii umane: metode si procedee de stimulare a proceselor intelectuale (integrate pedagogic la nivel de: autoconvingere, autosugestie); metode si procedee de stimulare a proceselor afective (integrate pedagogic la nivel de autostimulare, autoconsolare, auto-condamnare, autopedepsire); metode si procedee de stimulare a proceselor volitive (integrate pedagogic la nivel de: autointeriorizare, autocomanda, autoaprobare).

CARACTERISTICA GENERALA A PRINCIPIILOR EDUCAȚIEI

Principiile procesului de invatamant sau principiile didacticii sunt teze fundamentale, norme generale, care stau la baza proiectarii, organizarii si desfasurarii activitatilor de predare - invatare, in vederea realizarii optime a obiectivelor educationale.

Rezultat al experientei educationale scolare, in special a celei didactice, precum si al conceptiilor marilor pedagogi si psihologi ( din sfera psihologiei educationale, mai ales ), principiile didacticii au la baza raportul de conditionare dintre natura copilului, scopul educatiei si stiinta, pe de o parte , si efectele instructiv-formative, pe de alta parte. Stiintific fundamentate pe datele psihopedagogice si gnoseologice, principiile didacticii servesc drept indrumar in proiectarea si realizarea procesului de invatamant.

In totalitatea lor, principiile procesului de invatamant exprima conceptia de baza si proiectarea generala a intregului proces educational .

Principiile didacticii au un caracter general - formativ, sistemic si dinamic, deschis .

1. Caracterul general - normativ al principiilor procesului de invatamant rezulta din bazele lor legice, explicative, fundamentate epistemologic, psihologic si psihosocial, si, desigur, din esentialitatea lor. Prin aceasta ele vizeaza toate componentele functionale ale procesului de invatamant si sunt aplicabile in procesul de predare - invatare la toate disciplinele si in toate activitatile didactice, pe toate nivelurile de scolarizare.

Caracterul normativ al principiilor didactice rezida in functia lor orientativa si reglatoare, care isi gaseste ecou in stabilirea obiectivelor, in structurarea continutului , alegerea formelor de realizare a procesului de predare - invatare si a diverselor variante ale acestuia , in stabilirea si aplicarea strategiilor didactice prin ingemanarea optima a unor seturi de metode de predare invatare cu mijloace de instruire, precum si in realizarea verificarii - evaluarii randamentului .

2. Caracterul sistemic, interactionist al principiilor didacticii rezulta din faptul ca ele exprima cerintele fundamentale - de nuanta normativa - ale procesului educational care are un caracter unitar, dar cu obiective si o structura functionala complexa, intre laturile sale fiind stranse interdependente. Principiile didacticii trebuie aplicate in ansamblu in fiecare forma de activitate, ele reprezentand sisteme de norme intre care exista stranse interrelatii . Incalcarea unui anumit principiu didactic poate conduce la anularea sau atenuare celorlalte.

3. Caracterul dinamic, deschis al principiilor didactice este determinat de cerintele noi ale dezvoltarii sociale, de progresele realizate in stiintele socio-umane, indeosebi in psihologie, in "stiintele invatarii" - toate acestea raportate la scopul general al educatiei ( dezvoltarea maturizarii sociale a tinerilor ) si la idealul educational al societatii civile, democrate, in tentatia ei de cultivare a valorilor.

Trebuie sa remarcam ca numarul principiilor didactice nu este fix, el multiplicandu-se sau, dimpotriva, - prin restructurarea continutului si esentializarea mai pronuntata - unele se integreaza in principii cu o sfera mai larga . In ultimii ani , datorita proceselor realizate in psihologia educatiei si dezvoltarii in psihologia cognitiva, in explicarea structurii si dezvoltarii inteligentei, in epistemologia genetica etc., s-a accentuat caracterul interactionist al principiilor didacticii , multe dintre ele imbogatindu-si continutul , semnificatiile si interrelatiile cu diferitele componente ale procesului de invatamant.