ATENTIA

Atentia presupune activarea selectiva, concentrarea si orientarea energiei psihonervoase in vederea desfasurarii optime a activitatii psihice, in special a proceselor cognitive.Se disting mai multe forme de atentie, in functie de natura reglajului implicat- atentia involuntara, voluntara si postvoluntara. Acestea se dezvolta treptat, ca urmare a maturizarii structural-functionale a creierului si antrenarii in activitate (mai intai in cea de joc, apoi in cea scolara si profesionala).

Selectivitatea atentiei este posibila prin activarea mecanismelor de filtrare, care blocheaza trecerea informatiei nerelevante, permitand accesul doar a celei semnificative. Astfel spus, atentia este focalizata asupra stimulilor principali, ceilalti fiind ignorati.

Concentrarea optima a atentiei presupune investirea energiei psihonervoase asupra unui stimul care reprezinta obiectul atentiei. Stimulii periferici sau chiar din afara campului atentiei sunt vag receptinati sau ignorati.

Orientarea atentiei consta in directionarea acesteia asupra unui obiect sau fenomen legat de sarcina care trebuie indeplinita. Este necesara pe tot parcursul invatarii scolare in perspectiva asigurarii eficientei acesteia.

Atentia involuntara apare fara intentie, fara efort sau organizare speciala. Avantajele sale sunt: aparitia usoara si lipsa de efort in mentinerea ei.Dezavantajele constau in: durata relativ scurta (intre zece si cinsprezece minute)si imposibilitatea manifestarii in secventele dificile si monotone care sunt prezente in orice activitate umana. Factorii care determina aparitia atentiei involuntare sunt:

Intensitatea crescuta a unor stimuli pe fondul celor medii; Noutatea simturilor; Mobilitatea unui stimul de fondul unora statici; Gradul de complexitate a stimulilor ( un stimul usor capteaza doua minute

atentia involuntara, iar unul complex, pe masura ce este explorat, poate starni interesul, mentinandu-se astfel mai mult timp in centrul atentiei);

Stimulii care au generat situatii, trairi placute, vor induce usor atentiainvoluntara;

Momentele de asteptare care pregatesc aparitia unor stimuli faciliteazaactivarea mecanismelor atentiei involuntare.

Atentia voluntara consta in orientarea selectiva si focalizarea deliberata asupra unui obiect, sarcini sau activitati si in mentinerea acestei focalizari cat timp este necesar pentru finalizarea sau atingerea scopului propus.Intrucat este declansata intentionat, aceasta forma de atentie este in stransa interdependenta cu alte mecanisme psihice - reglatorii:limbajul (structuri verbale- autocomanda de a fi atent) si vointa (organizarea voluntara a orientarii, concentrarii si selectivitatii energiei psihonervoase); integrative: anumite trasaturi de personalitate (responsabilitatea fata de activitatea scolara). „ Autoreglajul voluntar se exprima in : orientarea intentionata spre obiectul atentiei, intensificarea activitatii psihice, inhibarea voita a preocuparilor colaterale si izolarea de

excitanti perturbatori, efort de mentinere a concentrarii atentiei pe toata durata activitatii” ( Cretu, 2004, p.75).Astfel, activitatea este sustinuta in toate momentele ei, atat in cele atragatoare, cat si in cele neplacute, in cele usoare, dar si in cele cu dificultate marita.

Atentia postvoluntara este considerata un fel de deprindere de a fi atent, cu un consum foarte scazut de energie si pe o perioada indelungata. Deprinderea de a fi atent are drept fundament un anumit grad de automatizare a atentiti voluntare, prin utilizarea sa repetata.De ce atentia postvoluntara necesita mai putina energie psihonervoasa decat cea voluntara?Pe langa faptul ca este la fel de bine organizata ca aceasta din urma, beneficiaza in plus de prezenta automatismelor voluntare, care elimina necesitatea unui efort sustinut, epuizant la un moment dat.Atentia postvoluntara se dezvolta pe masura ce experienta scolara creste, antrenamentul cognitiv devenind din ce in ce mai complex. De asemenea, aceasta se manifesta in special la disciplinele pentru care elevii au o motivatie intrinseca.

In atentia scolara sunt prezente toate cele trei forme ale atentiei.Alternanta acestora este absolut necesara, pentru evitarea instalarii oboselii si starii de somnolenta.

Implicatii pedagogice

Dezvoltarea calitatilor atentiei ( volum, stabilitate, concentrare, distribuitate, mobilitate) trebuie sa realizeze tinandu-se cont de particularitatile de varsta. Este cunoscut faptul ca in primii ani de scoala volumul atentiei este relativ redus, numarul de elemente asupra carora se poate focaliza atentia simultan nefiind foarte mare. Elevilor le este dificil sa se concentreze simultan asupra explicatiilor verbale, aspectelor intuitive, raspunsurilor date de colegi, desfasurarii propriu-zise a activitatii-distributivitatea atentiei. Stabilitatea atentiei( persistenta cat mai indelungata ) se dezvolta odata cu varsta.Daca cei de clasa intai isi pot mentine atentia intr-o activitate maxim douazeci-douazeci si cinci de minute, in clasa a patra-in jur de patruzeci si cinci de minute, la sfarsitul liceului- pauza poate veni si dupa mai mult de o ora. Concentrarea atentiei (intensitatea optima a explicatiei anumitor centrii corticali, raspunzatori de prelucrarea informatiei implicata in sarcina respectiva) poate fi afectata in cazul suprasolicitarii (prea multe sarcini)., dar si datorita pasivitatii (plictiseala duce in mod inevitabil la neatentie). De aceea se recomanda:

- alternanta activitatii in plan mental cu aplicatiile practice, manipularea de obiecte, pentru accesibilizarea intelegerii unor notiuni complexe ( particularitatile stadiului operatiilor concrete);

- asigurarea unui tempou adecvat al lectiei, eliminandu-se „timpii morti”, dar si graba;

- modularea tonului folosit de cadrul didactic, astfel sa se evite monotonia;

- modificarea pozitiei cadrului didactic in clasa, astfel incat sa nu le fie distrasa atentia de sarcinile in care sunt implicati.

Bibliografie

AUSUBEL, D.P; ROBINSON, F.G., Invatarea in scoala. O introducere in psihologia psihopedagogica. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981

CRETU, TINCA, Psihologia educatiei. Bucuresti, Credis , 2004

SALAVASTRU, DORINA, Psihologia educatiei. Iasi, Polirom, 2004

CHELCEA, S. Enciclopedie de psihosociologie , Bucuresti, Ed. Economica, 2003