Asteroizii

Prof. Roxana Kifor C.T. ”Gh.Asachi”

Definiţii:• mici aştri care gravitează

în jurul Soarelui. • corpuri cereşti mai mici

decât planetele, dar mai mari decât meteoriţii (care pot avea diametrul de până la circa 10 metri), şi nu sunt comete.

Dimensiune:Dimensiuni:

de la câteva sute de kilometri în diametru pâna la roci de numai câteva zeci de metri

unii asteroizi sunt corpuri solide de rocă cu un conţinut metalic mai mic sau mai mare, în timp ce alţii constau într-un conglomerat de roci, format datorită forţei gravitaţiei.

câţiva dintre cei mai mari au formă sferică şi se aseamănă cu planete în miniatură.

majoritatea asteroizilor sunt mult mai mici decât o planetă şi au o formă neregulată.

Compoziţie:

Formă:

Poziţie:

Majoritatea asteroizilor pot fi găsiţi orbitând Soarele în spaţiul dintre planetele Marte şi Jupiter. Regiunea aceasta, numită şi Centura de Asteroizi, conţine milioane de asteroizi de diferite mărimi, cel mai mare fiind Ceres, cu diametrul de 940 km, până la corpuri mai mici de 1 km. Există mai bine de 536.000 de asteroizi număraţi până în prezent.

Gravitaţia lui Jupiter şi uneori şi cea a lui Marte pot schimba orbita asteroizilor, aceştia fiind aruncaţi în spaţiu şi până la urmă atraşi de planete, devenind astfel sateliţi.

De exemplu, sateliţii lui Marte, Phobos şi Deimos, ar putea fi asteroizi capturaţi

Asteroizii-pericol pentru Terra?

În cazul unei intersecţii cu traiectoria Pământului, asteroizii mai mici de 25 m ard complet sau aproape complet încă înainte de impact, prin frecarea cu aerul din atmosfera noastră.

Circa 2 000 de asteroizi mari (de 1 km sau mai mult) se apropie sau intersectează orbita terestră.

Pentru asteroizii mari un impact cu Pământul ar putea dezvolta forţe de zeci de mii de ori mai mari

decît bomba atomică de la Hiroşima

Efectele produse ar fi identice cu ale iernii nucleare: din cauza deflagraţiei, atmosfera s-ar umple cu nori denşi de praf; în câteva luni, temperatura globală ar scădea cu 30-40 de grade Celsius; vegetaţia şi majoritatea animalelor ar pieri; omenirea însă n-ar dispărea, deşi, după 10 ani de la dezastru, populaţia Terrei s-ar reduce la cateva sute de mii de indivizi.

Cum s-ar produce impactul?

În spaţiu, asteroizii circulă în grupuri, numite familii.

Familiile se nasc din ciocnirea unui asteroid gigantic cu o planetă sau cu alte corpuri cereşti.

Dacă asteroidul - parinte se ciocneşte de Jupiter, copiii săi, numiţi geoasteroizi, vor bombarda Luna şi Terra în circa 2 milioane de ani. Ultima dată, acest fenomen a avut loc în urmă cu 3 miliarde de ani, iar în urma sa au ramas craterele selenare de astăzi.

gravitaţională care are loc între fragmente.

Willy Benz şi Derek Richardson - au elaborat simulări complete ale unei coliziuni, luând în calcul fragmentarea familiilor de asteroizi şi interacţiunea

Metoda constă în utilizarea unei formule pentru calcularea procentului de fragmentare a unui asteroid în funcţie de interacţiunea gravitaţională cu planeta noastră.

Formula s-a aplicat celor mai periculoase familii de asteroizi cu care Pamantul ar putea intra in contact: Eunomia, Flora şi Koronis.

Simularea pe o reţea de calculatoare a aratat ca impactul cu orice asteroid din aceste familii ar fi catastrofal pentru ecosistemul terestru.

S-a demonstrat că, după impactul cu un corp-parinte cu diametrul de 1.000 de metri, cu cat fragmentele asteroidului ar fi mai mici, cu atat distrugerile ar fi mai mari.

Cea mai recenta apropiere a unui asteroid

• Un asteroid în formă de trabuc, botezat GP59, a trecut la 3.356.000 de km de Pamânt în aprilie 2011.

• Asteroidul de 50 m lungime, având forţa a 15 bombe atomice, şi-a continuat nestingherit drumul prin spaţiu.

• El are, potrivit specialiştilor, o perioadă de rotaţie de şapte minute şi jumătate, ceea ce face ca luminozitatea lui să se schimbe o dată la patru minute.

Masuri de anihilare a asteroizilor 

• Racheta antiasteroid • Miniproiectilele distructive

• Exterminarea explozivă • Oglinda distrugătoare de asteroizi