Se pare că atunci când vrem ca ceva să fie real, creierul nostru caută un tipar, ignoră anomaliile şi se concentrează pe coincidenţe

Bill Ryan - 20 aprilie 2011 - Partea 1

Click aici pentru prezentarea video

20 aprilie 2011

Inelia Benz (IB): Suntem în 20 aprilie 2011. Mă aflu aici, împreună cu Bill Ryan de la Proiectul Avalon, pentru a face un interviu

despre viaţa sa, ţelurile sale şi viziunea sa pentru planetă. Deci, Bill, poţi să ne povesteşti ceva despre primii tăi ani de viaţă?

Bill Ryan (BR): Primii mei ani… OK. Am să-ţi dau versiunea comprimată. Sunt britanic. Sunt născut la Londra. Am fost dus, bebeluş, de către părinţii mei în vestul Africii. Şi am avut o creştere minunată, exotică, tropicală până pe la vârsta de 8 ani, unde, când mergeam prin pădurea tropială pe locul din spate al Landrover-ului tatălui meu, privind maimuţele care săreau prin copaci, credeam că aşa e normal să fie. Şi acel fel de spirit de aventură, dragostea pentru viaţa în aer liber, dragostea pentru pădure, dragostea pentru animale, dragostea pentru locuri exotice şi dragostea pentru Africa, nu m-au părăsit niciodată. A fost o experienţă formatoare.

Şi… Am mers înapoi în Anglia când aveam 8 ani, ca să fiu dat la şcoală, pentru că, până atunci nu făcusem nimic. Am mers la şcoală în câteva locuri micuţe. Nu prea m-am omorât cu învăţatul. Citeam mult, dar n-am primit “educaţie şcolară”.

Deci, educaţia mea a început în Anglia la vârsta de 8 ani. De atunci, mi-a plăcut să mă reîntorc în Africa pentru orice motiv sau fără niciun motiv. Aceia dintre voi care au fost acolo pot înţelege asta. Ce-ai mai vrea să ştii? Va trebui să mă călăuzeşti. Altfel, aş vorbi ore în şir despre copilăria mea.

IB: [râde] Ai dreptate. Păi, aş vrea să ştiu la ce vârstă sau cine te-a influenţat să priveşti dincolo de ceea ce oamenii considerau că e real în mediul cultural în care trăim, să priveşti dincolo [de aparen ţe] şi să vezi contextul mai larg.

BR: OK. Răspunsul simplu la întrebare este “Nu ştiu, dar a fost întotdeauna cu mine.” Întotdeauna mi-am pus întrebări, întotdeauna am fost curios – chiar şi ca băieţel – de poveşti interesante, poveşti inexplicabile. Eram foarte receptiv la orice. Îmi aduc aminte că, pe la vârsta de 5 ani, mă căţăram într-un copac din grădina noastră din Ghana şi spuneam că e nava mea spaţială. Iar la vârsta de 8 ani – asta chiar e o povestioară nostimă – când aveam 8 ani şi am mers la şcoală în Anglia, învăţătoarea ne-a dat să scriem o compunere şi toţi copiii au scris compuneri despre căţeluşul lor sau despre ziua lor la plajă. Iar tânărul Bill Ryan, în vârstă de 8 ani, a vrut să scrie despre fantome şi farfurii zburătoare. Iar învăţătoarea nu m-a lăsat.

IB: [râde]

BR: Şi astfel, aia a fost prima mea experienţă de “acoperire” [muşamalizare]

IB: Corect.

BR: A fost destul de interesant. Habar n-am ce voiam să scriu despre fantome şi farfurii zburătoare la vârsta de 8 ani. Nu ştiu ce ştiam. Probabil că nu ştiam nimic, dar ştiu că eram înflăcărat. Voiam să scriu cu adevărat ceva. Copilul acela voia să comunice cu lumea. Iar învăţătoarea m-a împiedicat. Dar asta nu mi-a curmat interesul, pentru că, în toată… [copilăria] mea…

Când aveam 8, 9, 10 ani, în adolescenţă, devoram cărţile despre paranormal. Le împrumutam de la bibliotecă, iar banii de buzunar îi păstram pentru cărţi de genul “Carele zeilor”, de Erich von Däniken. Mulţi dintre voi, care priviţi acum, poate că vă identificaţi cu asta, dacă asta a fost una din primele cărţi pe care le-aţi citit, pentru a arăta faptul că există unele lucruri foarte ciudate care s-au întâmplat pe Planeta Pământ şi care au fost şterse din mijlocele de informare oficiale.

Desigur, la vârsta adolescenţei îmi era deja foarte clar că nu ni se spune adevărul. Şi eram aşa de curios! Voiam să ştiu totul. Şi… Eram… Când aveam vreo 14-15 ani m-am hotărât să mă fac astro-fizician, pentru că mi-am dat seama că, cel mai bun mod de a desoperi misterele vieţii, ale Universului, etc., de ce suntem aici, ce se întâmplă de fapt, era să privesc printr-un telescop şi să explic principiile de bază ale cosmologiei.

Credeam că, privind prin telescop şi aplicând formule matematice, putem obţine toate răspunsurile, continuând de la Einstein şi fizicienii cuantici. Iar marele cosmolog, naturalist şi fizician al vremii, Fred Hoyle, era unul din eroii mei, etc. Ăsta a fost contextul în care am ajuns să studiez matematica şi am ajuns la universitate ca să fac matematica. Apoi mi-am dat seama, când eram la universitate, că tot ce trebuie să faci e să întorci telescopul invers. E o metaforă. Întorci telescopul.

Nu priveşti spre exterior ca să găseşti răspunsuri. Priveşti în interior. Pentru că, aşa cum cânta Cat Stevens, „răspunsul se află

înăuntru” [din cântecul “On The Road To Find Out” - „Pe drumul cunoaşterii”], nu în afară, la celălalt capăt al telescopului. Şi deci, că acea împrejurare a declanşat atunci începutul călătoriei mele – iar acest lucru ar putea rezona cu mulţi oameni care privesc acum acest film – acela a fost începutul călătoriei mele, care a fost un fel de parcurs al dezvoltării personale, un drum al creşterii spirituale, care m-a ajutat să-mi găsesc şi să-mi urmez adevărata menire.

Cine este această fiinţă pe care o numesc „Eu”, cine priveşte prin ochii mei către Univers? Acest Punct de vedere, această Platformă care absoarbe informaţie şi priveşte în exterior? Cine este el? De unde vine? Care e diferenţa dintre mine şi ceilalţi oameni care au aceeaşi trăire privind în exterior prin ochii lor? Cum s-au întâmplat toate astea? Şi care e diferenţa între „aia” şi tot ceea ce noi vedem în cosmos când privim prin telescopul nostru? Punerea de acord, împăcarea între această imagine spirituală personală – toate acele mari întrebări interne – cu acele mari întrebări externe, au fost firul roşu care mi-a străbătut întreaga viaţă, cred, şi m-a purtat direct spre momentul prezent.

IB: Ai spus mai înainte că ai lucrat o perioadă destul de lung ă , inspirând oamenii, întainte de a te implica în jurnalismul alternativ. Poţi să-mi povesteşti un pic despre asta?

BR: Păi, da. [chicoteşte] E interesant, pentru că există unul sau doi oameni care sunt un pic surprinşi, dacă vrei, de situaţia în care am ajuns acum. Şi suntem în aprilie 2011. Iar acesta este unul din subiectele pe care aş vrea să le abordez în acest interviu, şi anume că am fondat Project Camelot cu Kerry Cassidy în aprilie 2006, exact cu 5 ani în urmă… Scopul era furnizarea de informaţii oamenilor, pentru că oamenii erau flămânzi de informaţie. Erau derutaţi. Am fost minţiţi. Informaţia ni se ascunde şi este

alterată de mass media oficială. Guvernele noastre vor să ne ţină în întuneric pentru tot felul de motive interesante. Mulţi dintre cei care mă privesc acum sunt conştienţi de asta.

Aşadar, Project Camelot, fondat cu 5 ani în urmă, a fost un site „Semnal-de-Alarmă”. E forma condensată de a spune că, noi am

vrut să prezentăm cât mai mult adevăr, expus ca pe o masă de bufet, din care să se înfrupte fiecare. Puteţi examina subiectele.

Puteţi vorbi despre super-soldaţi. Puteţi cerceta baza de pe Marte. Puteţi vedea copii-indigo. Puteţi examina capacităţi

paranormale. Puteţi afla despre incidentul Roswell [prăbuşirea OZN din 1947] . Aveţi o panoramă asupra Întregului . Ideea era să prezentăm acest imens mozaic de informaţii, care era… multe dintre ele nu se puteau găsi într-un singur loc, ca un magazin universal, aşa cum erau ele.

Deci, aceasta era misiunea de informare pe care o aveam, Kerry Cassidy şi cu mine. Şi am pus sute de ore de înregistrări video pe internet. De fapt, le-am pierdut numărul. Între noi acum, trebuie că sunt peste 200 de ore de mărturii de la oameni de foarte înaltă calitate, oameni foarte interesanţi, oameni foarte inteligenţi, oameni foarte controversaţi, informaţii senzaţionale. Şi am prezentat toate astea spunând: „Iată! Priviţi toate astea. Aşa ceva nu vedeţi la CNN.” Nu era singurul loc unde se puteau găsi, dar am vrut să le punem pe toate într-un singur loc pentru oameni.

OK. Cu doi ani în urmă, Kerry Cassidy şi cu mine vorbeam despre faptul că, poate că lucrarea noastră era cam pe terminate, în sensul că, poate că sunt detalii ale acestor informaţii în care putem fora la nesfârşit dacă e necesar. Chiar şi acum, de exemplu, pe forumuri şi pe situri despre 11 septembrie, avem oameni care se ceartă şi se contrazic şi dezbat despre ce a lovit clădirea Pentagonului, ce a lovit şi dărâmat Turnurile Gemene. A fost exploziv plastic, armă plasată pe orbită, sau ce-o fi fost? Şi de fapt, e interesant, şi trebuie să ajungem până la capăt cu acele informaţii, dar poate că, în ansamblu, acele detalii nu sunt atât de importante. Important e că a fost un eveniment înscenat. Asta e tot ce trebuie să ştiţi ca să puteţi merge mai departe, să luaţi acea piesă a mozaicului şi să o puneţi la locul ei în marele tablou numit – Ce se întâmplă pe această planetă? De ce suntem minţiţi? Cine suntem noi? De ce ne fac Ei toate astea? Şi care e poziţia noastră în cosmos, de e atât de important ca noi să fim îndobitociţi, minţiţi, manipulaţi, reprimaţi în fiecare minut al fiecărei zile? De ce ar face asta? E o întrebare foarte, foarte importantă de pus.

Deci, ce spun eu acolo e că avem deja suficiente informaţii strânse şi publicate şi mai sunt destule şi în altă parte pe net. Sunt mulţi oameni care fac această muncă. E derutant, dar multe informaţii sunt deja disponibile. Ce dorim noi acum este inspiraţie. Oamenii au nevoie să ia contact cu misiunile lor. Trebuie să ia contact cu energia lor. Cu menirea lor pe această planetă. De ce s-au încarnat în această viaţă? Sunt mulţi cei care ne scriu. Ei ştiu că există ceva în legătură cu persoana lor de care nu-şi pot aminti, cu care nu pot lua legătura. Ei ştiu că se află aici cu o misiune, cu un scop, dar nu şi-l pot aminti. Ei se simt energizaţi. Ei simt că trebuie să facă ceva anume.

Şi există, literalmente, sute de mii – dacă nu milioane – de oameni care sunt în această situaţie. Mulţi dintre ei ne scriu. Şi deci, ceva care mă incită… Şi e important să spun asta, pentru că, dacă cineva vorbeşte cu mine şi spune: „Păi, ce-ar trebui să fac eu

în viaţă?” eu le întorc întrebarea şi spun: „Ce te pasionează? Ce te emoţionează? La ce te gândeşti când te trezeşti dimineaţa? Care sunt grijile tale? Despre ce vorbeşti cu oricine e gata să te asculte?” Toate astea ar trebui să-ţi dea un indiciu despre ce-ar trebui să faci.

Iar ceea ce mă incită pe mine, ceea ce mă trezeşte dimineaţa, ceea ce vreau să discut, ceea ce vreau să spun acum este… ce putem face noi împreună, de unde putem lua sinergia, putem extrage sinergia potenţială a oamenilor care muncesc împreună, oameni care se inspiră unul pe altul, oameni care lucrează în echipe şi alianţe şi reţele în toată lumea. Noi nu avem miliarde de

dolari, dar s-ar putea să avem altceva. S-ar putea să avem multe forţe care ne sprijină. S-ar putea să avem multe forţe binevoitoare care ne sprijină.

Noi s-ar putea să avem ceva care, în lipsa altui cuvânt mai bun, l-am putea numi „vigoare umană”, care, dacă se înhamă bine la treabă… Şi când spun „înhamă” mă refer la ideea unui întreg grup de cai care trag o căruţă, înhămaţi împreună în aceeaşi direcţie. Dacă eforturile astea vor fi conjugate, vom avea multă putere. Şi unul din lucrurile care au loc în mijloacele alternative de informare, în comunitatea alternativă, este acela că e multă diviziune, multă fragmentare. Există mulţi oameni care trag în direcţii diferite şi nu muncesc atât de eficient pe cât ar putea. Eu vreau să-i fac pe oameni să lucreze împreună. Vreau să sprijin acest proces. Vreau să energizez şi să inspir persoane. Deci ăsta e punctul în care mă aflu acum.

Cu câteva minute în urmă m-ai întrebat cu ce mă ocupam cu mult timp în urmă, pentru că unii oameni spun: „Păi, cum de Bill Ryan şi-a schimbat direcţia?” Păi, Bill Ryan nu şi-a schimbat deloc direcţia. Bill Ryan făcea asta cu mult timp în urmă, pentru că am făcut construcţie de echipe, dezvoltare de echipe, dezvoltare personală, cursuri de pregătire pentru directori. Totul e într-o cutie mare de lucruri înrudite. Pe la începutul anilor ' 80 am început genul ăsta de activităţi. Şi lucram cu echipe de administratori şi directori, uneori chiar şi cu oameni mai tineri, în lumea afacerilor şi industriei britanice. Dar nu purtam costum şi cravată. Lucram foarte informal.

Am avut ocazia să lucrez cu persoane, pe care le-am ajutat să devină – în lipsa altei expresii mai bune – oameni mai buni, sau i-am ajutat să devină oamenii care ei îşi doreau să devină, cei care ştiau că sunt în străfundul fiinţei lor. Nu era vorba de îndeplinirea planului de activităţi al companiei, ci era vorba ca, la sfârşitul celor 5 sau 6 zile de curs, dacă cineva pleca înapoi, pleca acasă la sfârşitul acelei săptămâni şi ei deveneau, sau îşi dădeau seama că pot fi un soţ mai bun, o soţie mai bună, o mamă mai bună, un tată mai bun, un fiu mai bun, o fiică mai bună, un patron mai bun, un cetăţean mai bun, pentru că exista ceva în interiorul lor care opera la un potenţial mult mai bogat, ceva ce unii ar putea numi astăzi, dacă îndrăznesc să spun aşa, „o vibraţie mai înaltă”, atunci toată lumea are de câştigat. Noi nu lucram în mod necesar pentru atingerea unor ţeluri anume, ci doar sprijineam acele persoane să-şi acceseze potenţialul…

Iar acesta e un fel de plecăciune către ceea ce în anii '60 şi '70 era numită „mişcarea potenţialului uman”. E un nume grozav! Călcam pe urmele lor. Pluteam pe acel val. Am avut o mulţime de întâmplări personale, pe vremea aceea, din care am învăţat enorm. Şi am făcut tot ce am putut face ca să continui acel val, să-l duc mai departe. Deci, deşi lucram în lumea corporaţiilor, asta făceam de fapt, într-un mod invizibil. A fost… lucram direct cu aceşti oameni ca să-i ajut să se dezvolte în moduri extraordinare. Aceasta a fost pasiunea mea dintotdeauna, să fiu un educator.

Când aveam… nu mai ştiu… 21 sau 22 de ani, cam aşa ceva, după ce am terminat universitatea, am fost profesor de şcoală generală vreo 2 ani, care a fost… care n-a mers deloc. Mi-am dat seama foarte repede că eram un stâlp indirect al Elitei conducătoare. Că şcolile nu erau altceva decât modalităţi de a instituţionaliza şi a socializa copiii să fie ascultători, supuşi, docili, să se conformeze şi să gândească în anumite moduri înregimentate. Orice ar crede şcolile, cineva, de obicei oameni care au succes în sistemul educaţional, sunt oameni care au învăţat să se poarte într-un anume fel. Ei sunt recompensaţi pentru asta, precum câinele lui Pavlov. Şi apoi, ei sunt de fapt ferchezuiţi ca să meargă în societate şi să facă tot ce le cere societatea. Copiii care pun întrebări, copiii care nu sunt „ascultători”, copiii excesiv de creativi, copiii care vor să facă lucrurile în stilul lor propriu, care sunt dezgheţaţi, viguroşi şi rebeli, nu sunt de obicei răsplătiţi de sistemul şcolar. Am văzut asta cu ochii mei.

Am părăsit sistemul şcolar cât de repede am putut, pentru că eram de partea acelor copii rebeli. Le acordam tot sprijinul meu. Pentru o vreme am fost perplex, pentru c ă aveam pasiunea aceasta de a fi educator şi cu tote astea gândeam: “Iată-mă, sunt

educator. Şi nu pentru asta am venit aici.” Şi chiar m-am simţit prost o vreme, parcă îmi venea s-o iau la fugă, nu voiam să am de-a face cu sistemul şcolar. Şi-mi spuneam în sinea mea: “Poate că n-am curajul necesar. Poate că nu am forţa necesară. Poate că ar trebui să mai am răbdare, cum fac alţi profesori.”

Şi acela era un alt mod de a închide cercul, pentru că, mulţi ani după aceea, lucram cu oamenii în ceea ce aş numi… care se re-educau cu adevărat, nu în sensul îndopării cu informaţii precum curcanul de Crăciun, ci [în sensul că] îi inspiram să facă lucruri care nu se învaţă la şcoală, cum ar fi, cum să lucreze cu oamenii, cum să rezolve probleme, cum să fie creativi, cum să pătrundă înlăuntrul lor şi să acceseze capacităţile umane superioare. Făceam asta folosind activităţi în aer liber şi jocuri de echipă şi ne stabileam un fel de micro univers de chemări la întrecere şi amuzament şi rezolvări de probleme şi de cooperare, care dura uneori câteva zile. Ca şi cum li s-ar fi dat startul, apoi parcurgeau acest întreg joc al rolurilor imaginar. Şi apoi ieşeau din roluri. Şi stăteam la taclale la o cană de ceai cu fursecuri. Şi vorbeam despre toate astea. Şi făceau schimb de experienţă. Vorbeau despre greşelile pe care le-au făcut, ce i-a determinat să acţioneze, ce au simţit în anumite situaţii, când se simţeau presaţi încercând să rezolve o problemă în toiul nopţii, când voiau să comunice cu cineva şi nu puteau, pentru că… etc., etc.

Dar acela e un subiect cu totul separat, pentru că ne distram copios făcând toate chestiile alea. Şi apoi le aplicau în vieţile lor. Deci, destul despre acest subiect, dar ce se întâmplă aici cu mine este ca şi cum aş fi ajuns în punctul de unde am plecat. Mă întorc la rădăcini. Sunt pasionat de dorinţa mea de a lucra direct cu oamenii, astfel încât, ce văd eu în faţa mea este cineva care străluceşte, care se energizează, care se activează, care se trezeşte dimineaţa gândind: „Uau! Acum privesc lumea altfel decât o priveam ieri, ce pot face acum?” Aceea, pentru mine, e cea mai mare satisfacţie pe care am avut-o vreodată. Întotdeauna a fost cea mai mare satisfacţie din viaţa mea. Aşadar, din poziţia de a fi fondat Project Camelot şi apoi Project Avalon, care erau, în esenţă, portaluri de avertizare, acuzatoare, acum suntem la momentul „Ce facem acum ? Acum, că am aflat…”

Acum, că ştim că suntem minţiţi, acum, că ştim un pic ce se întâmplă, acum, că ştim cine suntem, acum, că ştim câte ceva despre istoria reală a Planetei Pământ, ce ne facem acum? Vom sta cu mâinile în sân, ca simpli consumatori, şi vom privi la toate astea pe Internet, ca la o televiziune alternativă? Nu acesta e răspunsul. Trebuie să ne implicăm în lumea reală, să acţionăm, s-o reparăm, să fim schimbarea pe care vrem s-o vedem în lume şi să ne asumăm tot ceea ce am făcut, pentru că am transformat această frumoasă planetă într-o groapă de gunoi. Am distrus acest loc… Va lua ceva timp ca să îndreptăm lucrurile. Vor fi necesare 2-3 generaţii ca să reparăm toate stricăciunile. Sunt reparabile. Şi una din pasiunile mele, dacă e un anume lucru pe care aş vrea să-l văd, în umătorii 30, 40, 50 de ani… Dacă voi fi în postura de a o vedea, de oriunde m-aş afla, vreau s-o văd reparată. Planeta asta merită şi specia umană merită! Acesta e mesajul meu.

IB: În clipa de faţă există multă frică pe planetă, în privinţa catastrofelor şi a prăbuşirilor, a prăbuşirii sistemului financiar. Pe de o parte sunt cei care provoacă toate aceste rele, pe de altă parte sunt cei care trag semnale de alarmă, care fac publice aceste informaţii. Şi… dar sunt oameni care ar vrea să ştie unde pot merge, ce-ar trebui să facă. Ce le-ai spune despre unde să meargă în următorii câţiva ani?

BR: OK. Aici sunt două întrebări, cred. Una este despre reacţiile noastre la îngrijorările faţă de veştile proaste, lucrurile care merg anapoda, schimbările planetare, cutremurele de pământ, catatstrofele financiare, orice fel de catastrofe. Cei care îşi petrec mult timp pe net ştiu că netul e plin de chestii din astea. Nu sunt doar aiureli, dar e ceva subtil care se petrece aici, despre care voi vorbi mai încolo. Aceasta a fost prima parte a întrebării. Cealaltă parte a întrebării este… ai spus „Ce-ar trebui să facă oamenii, unde ar trebui ei să meargă?”, care are legătură cu cu ce spuneam la sfârşitul răspunsului meu precedent: noi nu trebuie doar să privim asta ca pe un film documentar despre dezastre naturale. Noi trebuie, de fapt, să ne sculăm şi să facem ceva! OK.

Prima parte a întrebării tale e că, toţi cei care ne privesc acum ştiu că există predicţii, există avertizări, există profeţii, făcute cu bună credinţă. Oameni care au primit informaţii telepatic sau prin scurgeri de la participanţii de la proiectele oculte. Noi înşine am primit astfel de informaţii, care spun că s-ar putea să se întâmple una sau alta la o anumită dată şi trebuie să avem grijă.

Şi, de fapt, în momentul de faţă, în aprilie 2011, ştiţi ce? Totul pare a fi în regulă. Eu nu minimalizez unele lucruri care au lovit, cu adevărat, din greu mulţi oameni, cum ar fi cutremurul din Japonia, sau alte dezastre care au avut loc prin alte părţi. Nu sunt absurd în privinţa asta, dar spun că Pământul încă nu s-a rupt în două. Nu avem oameni înarmaţi trăgând în toate părţile. Nu avem bande rătăcind pe străzi în centrul New York-ului, omorându-se pentru hrană pentru că toate magazinele sunt închise şi avem foamete globală sau ceva asemănător. Nu suntem în acea situaţie.

Iar aici avem de-a face cu un fenomen interesant, pentru că, mulţi dintre voi, care urmăriţi acest material s-ar putea să ştiţi despre un lucru foarte interesant care s-a întâmplat, care a fost publicat de Kerry şi cu mine pe portalul Project Camelot în octombrie 2008. Eram în Australia, participam la Conferinţa Nexus. Şi am primit un telefon de la Dr. Bill Deagle în acea dimineaţă. Iar Dr. Bill Deagle e un om interesant. Îl socotesc un prieten. E foarte deştept. Ştie ce se întâmplă. E foarte sensibil. Şi e foarte curajos. Şi ne-a sunat să ne descrie o viziune pe care a avut-o în acea noapte. N-au fost vise. Trăia o realitate, pe care o privea, şi pe care a descris-o ca un oraş american victimă a unei explozii nucleare sau al unui fel de atac nuclear. Şi era atât de şocat că abia putea vorbi. Era aproape de lacrimi. Acesta este un tip foarte curajos, foarte dur, care a văzut multe la viaţa lui, dar suporta cu greu ce trăiri a avut în acea noapte. Şi, desigur, el a vrut să vorbească despre ce a trăit, pentru că simţea că e dator să avertizeze oamenii cumva.

Acu… Din c âte ştim cu toţii, lucrul acela nu s-a întâmplat. Apoi, câţiva oameni şi-au amintit de Dr. Bill şi zic: „E nebun, înşeală

lumea, are halucinaţii. Nu te poţi baza pe el ca şi sursă de informaţii, pentru că, iată, a spus tot felul de aiureli care nu s-au

adeverit. Mai bine l-am ignora.”

Şi asta nu e corect, deoarece când oamenii îmi scriu şi citează acest exemplu, ei zic: „Păi, aia nu s-a întâmplat. Ce mai ai de spus

acum?”, cam aşa ceva. Şi unii spun asta într-un mod acuzator, ca şi cum noi am răspândi frica, în ciuda acelei trăiri pe care a avut-o Dr. Bill Deagle. Iar răspunsul meu e că, de unde ştim noi că nu s-a întâmplat într-o altă linie temporală? Eu am senzaţia că acel lucru s-a întâmplat, dar e ca atunci când ai mai multe intrări într-un oraş, care e destinaţia ta, şi poţi merge pe câteva autostrăzi diferite ca să ajungi acolo. Şi e o coloană imensă de maşini. A fost un accident mare pe una din autostrăzi. Dar tu te afli pe altă rută, deci nu trăieşti evenimentul. Dar auzi despre el mai târziu la ştiri, după ce ai ajuns la destinaţie. Şi îţi dai seama ce s-a întâmplat pe celaltă autostradă, pe care tu nu ai mers.

Iar acesta e un exemplu brut, simplificat, al acestei chestiuni cu liniile temporale paralele, unde există câteva direcţii diferite, poate o infinitate de direcţii diferite, în care noi putem ajunge, din realitatea noastră curentă într-un punct din viitor pe care îl trăim. Ele chiar se pot desp ărţi şi mai apoi reuni. Vă puteţi imagina asta ca un fel de diagramă cu mai multe rute alternative.

Dacă aţi văzut filmul „Uşi glisante” (“Sliding Doors”) cu Gwyneth Paltrow, în anii '90, e un exemplu exelent de bifurcaţie, o despărţire a liniei temporale în două realităţi paralele, care mai apoi se reunesc într-un mod cu totul special. Se prea poate ca Universul nostru să fie construit exact în acel mod. Universul are loc suficient pentru ca toate chestiile astea să se poată întâmpla.

Şi aş sugera cu tărie că, ce se întâmplă acum, cu atâtea avertizări, atâta nelinişte, atâtea profeţii care nu se adeveresc, chiar informaţiile care par să fi fost date celor contactaţi sau răpiţi de extratereştri, care privesc şi ei aceste lucruri cum se epuizează… Dacă asta nu s-a întâmplat sau nu se întâmplă, înseamnă că noi am fost cumva suficient de deştepţi să ieşim din… Acesta e acel „Eu” care se uită la acest film din punctul tău de vedere, prin ochii tăi, privind la întreaga lume.

Chiar acum tu te afli într-o linie temporală în care aceste lucruri nu s-au întâmplat. Şi ceva ce o sursă de la Project Camelot – Henry Deacon – ne-a spus, unul din primele lucruri pe care ni le-a spus, ne-a vorbit despre liniile temporale. El spunea că ei cunosc acest subiect din interior. Cei din proiectele oculte ştiu despre ele. Ei încearcă tot felul de variante, folosind o tehnologie ultra sofisticată. E o harababură întreagă.

Dar dacă ai două linii temporale, spunea el, care sunt foarte apropiate una de alta, există un mod anume în care ele pot interfera şi rezona una cu alta, asemenea a aouă cabluri de înaltă tensiune, care vin foarte aproape unul de celălalt, fără separator şi fără izolaţie; ele se vor influenţa reciproc. Iar unele din aceste linii temporale, într-un mod similar, ar putea fi foarte aproape de a noastră.

Dacă trăim o zi în care s-a întîmplat ceva rău într-o altă linie temporară, care este atâtica de departe de noi – şi trebuie să vedem asta într-un fel multidimensional – ne vom simţi destul de ciudat în ziua aceea. Vom avea senzaţia că ceva stă să se întâmple, dar nu se întâmplă. Iar apoi, probil la sfârşitul zilei, gândim: „Parcă am impresia că s-a întâmplat ceva.” Dar nu s-a întâmplat nimic.

În opinia mea personală, probabil că asta se întâmplă. Deci, în manieră condensată, acesta e cel mai bun rezumat pe care îl pot face, pentru oamenii care îşi fac anumite griji, pentru că, unele dintre lucrurile pentru care sunt îngrijoraţi, nu li se va întâmpla, sau li s-a întâmplat deja într-o realitate paralelă. În momentul de faţă s-ar putea să fim în regulă.

Acum… a doua parte a întrebării este „Unde ar trebui să fie oamenii? Unde ar trebui ei să meargă? Ce-ar trebui să facă?” O mulţime de oameni îmi scriu şi-mi pun astfel de întrebări: „Să merg în America de Sud? Să merg în Elveţia? Să merg în Australia? Care va fi cel mai sigur loc?”

Iar replica mea este, întotdeauna, că răspunsul va diferi de la persoană la persoană, pentru că depinde de scopul fiecăruia. Iar asta ne duce din nou direct la ce spuneam acum câteva minute. Că cea mai importantă întrebare la care ar trebui să-ţi răspunzi este: Ce ar trebui să faci tu? Ce combustibil îţi alimentează pasiunea? Ce te pune pe jar? Ce te ţine ca pe ghimpi că trebuie să faci neapărat ceva chiar acum?

S-ar putea să nu fie nevoie s-o iei la fugă. S-ar putea să nu fie vorba să pleci în Ecuador şi să locuieşti pe coasta unui munte, unde să aştepţi să se termine totul şi să scoţi capul din nou. S-ar putea ca misiunea ta este să fii pe străzile New Yorku-ului, sau în Los Angeles, sau… Delhi, sau Cairo sau Cape Town sau oriunde , unde ai putea avea o misiune să ajuţi oamenii. S-ar putea să fie nevoie de tine într-o anume regiune a lumii, unde există cineva cu care trebuie să te întâlneşti şi să lucrezi.

Ar putea exista nenumărate răspunsuri la acea întrebare. Şi nu există un răspuns fix. Deloc! Trebuie să priveşti în interiorul tău. Trebuie să te uiţi în oglindă. Trebuie să-ţi urmezi intuiţia, pentru că nu putem să pricepem chestiile astea prin metode logice. Nu le putem duce la bun sfîrşit cu ajutorul logicii. Trebuie, într-un fel, să ascultăm de acea voce interioară care are răspunsurile, fie că vine de la Sinele tău Superior sau de la „ceva ce ai ştiut dintotdeauna”… sau e ceva ce ţi-ai planificat să faci în această viaţă dar nu-ţi mai aminteşti detaliile.

Tu ştii deja . Acesta este lucrul pe care să ţi-l spui. „Tu ştii deja.” Îţi stă pe limbă. Stai cu el şi va veni. Şi dacă permiţi… [oftea ză] Of! E atât de greu de explicat… E ca ş i cum… Când cauţi semne şi indicii, dacă eşti atent, dacă eşti vigilent, dacă ai antene ultra sensibile, vei observa mici semne care care îţi vor spune ceva. Şi observă propria ta reacţie când oamenii spun câte ceva. Urmăreşte propria ta reacţie atunci când… dai peste ceva, din coincidenţă, pe Facebook, sau pe Internet, sau când te uiţi la televizor şi cineva spune ceva şi acel ceva rezonează, dintr-o dată, cu tine.

Aceasta înseamnă ceva. Are o semnificaţie anume. Acesta este modul în care universul din jurul tău îţi… furnizează oglindirea de care ai nevoie, pentru ca tu să acorzi atenţie acelei reflecţii şi să-ţi dai seama ce ar trebui să faci. Iată de unde vin răspunsurile.

IB: Dacă ar fi să ne spui… În esenţă, rezumatul ar fi că, în loc să cauţi locul cel mai sigur în care tu şi copiii tăi să supravieţuiţi cataclismului, ar trebui să spui “Unde am putea fi, eu şi copiii mei, cel mai de folos societăţii.” E bine spus aşa?

BR: Exact, pentru că… depinde pentru ce eşti aici. Dacă eşti aici ca să te ascunzi până trece furtuna, iar apoi să ieşi la suprafaţă ca să faci ceva, atunci ascunde-te. Vorbesc foarte serios, aceasta ar fi decizia ta corectă.

Dar dacă eşti aici ca să-i ajuţi pe oameni, dacă eşti aici ca să formezi echipe, dacă eşti aici ca să te re-califici ca paramedic, dacă eşti aici ca să mergi în Africa şi să-i ajuţi pe oamenii de acolo, care trăiesc ceva ce n-am vrea ca oamenii să trăiască, pentru ca nu vrem ca semenii noştri să aibă parte de asemenea experienţe de viaţă. Dacă pentru asta eşti aici, du-te acolo şi fă-ţi menirea. Nu e vorba de securitatea personală.

Vezi tu… Vreau să spun că totul e riscant. Fiecare decizie pe care o iei e riscantă. N-ai să cunoşti niciodată răspunsurile. Naşterea e riscantă. Copilăria e riscantă. Găsirea unei slujbe e riscantă. A te căsători cu cineva e riscant. Acceptarea unei misiuni e riscantă. Totul e riscant. Viaţa e un risc. N-ai să scapi viu din ea! [chicote ş te] Totul e riscant! Deci fă ceea ce ai venit aici să faci. N-ai să pleci viu de aici. Prin urmare, fă cel mai bun lucru pe care ai putea să-l faci, pe timpul acelei perioade, şi fă lucrul care

trebuie . Şi una din micile modalităţi de a-l face… Există tot felul de procedee pe care le poţi aplica, dacă lucrezi cu cineva pe astfel de teme.

Unul din exerciţiile pe care le-am făcut uneori cu cursanţii mei este, să spui “OK. Imaginează-te la vârsta de 90 de ani. Te apropii de sfârşitul vieţii. Nu te doare nimic. Eşti înconjurat de oameni care te iubesc. Eşti înconjurat de copiii tăi. Totul e perfect. Ştii că ai să pleci curând. Şi trăieşti un minunat sentiment de satisfacţie. Priveşti în urmă la viaţa ta şi ai făcut tot ce trebuia să faci, iar viaţa ta a fost bogată şi plină de satisfacţii şi împliniri, de tot ce-ai vrut să realizezi când ai venit aici. Apoi, această persoană cu care vorbesc gândeşte „Mda, cred c -aş putea face asta.” Şi apoi tu spui [pocneşte din degete] „Ce ai făcut?” Iar răspunsul la acea întrebare este… orice ar trebui să faci, fă acum, pentru că n-ai ajuns acolo încă.

IB: Corect. Care ar fi… Ai cumva idee despre vederea de ansamblu, de ce se întâmplă acese lucruri chiar acum pe planetă?

BR: [ofteată] O! Da. Acest subiect necesită o conversaţie mult mai lungă.

Pentru ca specia umană să fie minţită, să fie manipulată, să fie îndobitocită , să fim deposedaţi de capacităţile noastre, iar copiii noştri să fie îndopaţi cu toxine în mâncare şi băutură, pentru ca să ne pună fluorină în apă, precum făceau naziştii ca să-şi subjuge prizonierii…

Pentru ca să fim hipnotizaţi de spectacole TV cretinoide şi pentru ca oamenii să fie băgaţi în ţarcuri şi buimăciţi şi învăţaţi la şcoală că… însuşirile spirituale nu există, că noi suntem cu toţii ni ş te hălci de carne animate, că reîncarnarea e o bazaconie, şi că tot ce s-a întâmplat aici e un fel accident neo-Darwinist…

Dacă au recurs la toată această reţea de suprimare a potenţialului nostru, cu siguranţă că le e foarte frică de noi. Trebuie că sunt înspăimântaţi. Ca să aplice o aşa mare cantitate de amestec de droguri unui grup de oameni, înseamnă că ei se tem foarte tare de ce ar putea face acei oameni dacă li s-ar permite să prospere cu adevărat.

Încă o dată, asta are legătură cu ceea ce mă animă pe mine, pentru că toate astea trebuie contracarate – nu contracarate luptând împotriva lor – nu înseamnă că trebuie să ieşim în stradă cu furci, coase şi topoare. N-o să meargă. Tipii aceia au miliarde de dolari, armament sofisticat şi controlează mijloacele de informare. Nu veţi fi în stare să rezolvaţi prin forţă.

Dar puteţi face altfel. Puteţi să vă accesaţi potenţialul de fiinţă infinită, extraordinară, minunată, inspirată, transcendentă. Iată ce suntem noi, ocupând aceste trupuri limitate, care ne sunt doar o scurtă [pocneşte din degete] existenţă, ca o flacără de lumânare.

Suntem atât de puternici, ce-ar putea face acele magnifice fiinţe dumezeieşti, dacă şi-ar uni eforturile pentru a-şi realiza întregul lor potenţial? Există cineva aici… Există nişte oameni pe planeta Pământ şi, probabil, foarte probabil, în altă parte, care îi manevrează şi îi manipulează pe stăpânii Planetei Pământ şi care nu vor ca acel potenţial să se manifeste. Nu vor ca tu să fii cine eşti de fapt.

A-ţi pune întrebarea „De ce?” e minunat. De ce? Din cauza a ceea ce poţi fi, a ceea ce poţi face, datorită splendorii care eşti. Ce-ar putea fi această planetă? Ce-ar putea fi Specia Umană? Ce-am putea face noi toţi îmreună?

Nici măcar nu ştim răspunsurile la acele întrebări, dar nici nu ni se permite să încercăm. Nici măcar nu ni se permite să ne gândim la ele. Deci, într-acolo trebuie să mergem. Dacă nu ne este permis să facem ceva … Dacă nu ne este permis să ne gândim la acel ceva … Dacă nu ni se dă voie să trăim acel ceva , trebuie că merită să ne gândim la a-l trăi şi a-l face. Precis!

IB: De ce crezi că fac ei asta? De ce anume le este teamă? Din ce cauză? Sau au un plan sau vreun profit din a ne menţine retardaţi?

BR: [oftează] [pauză] Este… OK. Am făcut pauza aceasta de gândire, pentru că aici ne retragem într-un fel de… în cosmologia infinită la care mă refeream mai înainte, care nu este cosmologia fizică a Universului. Este cosmologia spirituală a Universului.

E un concurs, un joc, iar atunci când se ascute… seamănă cu o bătălie, care are loc între Bine şi Rău. E doar un joc. Aşa cum am spus în interviul de la Freedom Central, pe care l-am făcut cu 18 luni în urmă, e un paradox. E un joc. La nivelul cel mai înalt, nimic nu contează. E doar un alt joc, ca şi cum ai privi un joc cu mingea. Unii câştigă. Alţii pierd. Unii oameni au parte de o viaţă grea. Alţii sunt eroi. Unii îşi ating scopul. Alţii sunt scoşi din teren pe targă. În fond, nici nu contează, pentru că, la sfîrşitul jocului spui „A fost un joc grozav!”

La aceste nivele inferioare începe el să fie cu adevărat important. Noi îl luăm foarte în serios. Şi deci, dat fiind faptul că suntem aici, suntem un fel de… Noi presupunem că e important, pentru că şi noi am putea fi. Ce ne-ar mai rămâne de făcut? Când planificăm orice joc, ne implicăm în el. Intrăm în joc şi zicem că e important. Şi ţinem partea cuiva, şi avem opinii şi ne certăm… sau, într-un sport, facem tot posibilul să contracarăm intenţiile adversarului, etc., etc. Dar, în cele din urmă, nu contează.

Acum, la nivelul imediat inferior celui în care nu contează, există un fel de polarizare. Asta a fost în… Avem nişte arhetipuri, prin toată cultura, prin fiecare aspect al experienţei religioase şi spirituale, din timpuri imemoriale, despre ceea ce am putea numi Bine şi Rău, Forţe ale Luminii şi Forţe ale Întunericului.

Era… Acel arhetip a fost înfăţişat, în timpurle moderne, de către George Lucas în trilogia Războiul Stelelor, de aceea a fost attât de… De aceea a emoţionat aşa de mulţi oameni, pentru că el vorbea de Imperiul Răului şi de partea întunecată, vorbea de Forţă şi de Jedi, care erau capabili să pătrundă în ei înşişi, acest mic număr de oameni care sunt capabili să învingă aceste armate uriaşe, datorită transcendenţei lor şi datorită modului în care ei făceau acea introspecţie şi accesau însuşirile umane superioare.

Deci, ceva, acolo, e ca un arhetip. E un joc. E un joc care a fost organizat. E cel mai mare joc care există. Iar pentru cei care se află în interiorul jocului, el pare foarte serios. Şi astfel, la acest nivel, am putea doar să stăm deoparte şi să-l privim. Putem să ne retragem din joc total şi să-l privim detaşaţi, ca pe un fel de distracţie.

Unii oameni chiar fac asta. Şi nu-i nicio problemă. Dar dacă tu simţi că ai ceva de făcut… Dacă simţi că trebuie să acţionezi… Dacă simţi că trebuie să te implici… în această luptă, atunci nu mai eşti spectator, eşti jucător. Şi dacă eşti jucător pe acest teren… Eu cu jucătorul stau de vorbă acum. Deci, pasiunea mea vine din acest punct de vedere provizoriu pe care mi l-am creat, care e important. Eu spun: “Să presupunem că e important. Şi dacă e important şi ne aflăm în acest joc, atunci aceştia ne sunt adversarii. Asta e miza jocului. Asta putem noi face. Iată cum putem lucra împreună. Iată jocurile pe care le putem face, hai să le facem!”

La un nivel diferit – şi există, cu adevărat, oameni care fac asta – ei se retrag din joc şi-l privesc dintr-un fel de nor metaforic şi apoi spun: “Păi, de fapt, jocul e interesant. E mişto, indiferent ce se întâmplă. Nici măcar nu contează. Nu contează dacă specia umană se autodistruge. Nu contează dacă planeta explodează. Nu contează cine câştigă.” Şi ei au dreptate. E un paradox.

IB: Spuneai că oamenii sunt îndobitociţi cu droguri şi cu… cu stimulii programelor, etc. Şi că trupurile lor sunt otrăvite, pentru a-i menţine în stare de somnolenţă. Ce crezi că s-ar întâmpla dacă o persoană sau un grup de persoane şi-ar scoate acele lanţuri? Ce-ar fi capabili să facă, după părerea ta?

BR: Bună întrebare! [oftează] Răspunsul elegant ar fi… Adică, răspunsul inteligent ar fi „Păi, trebuie că merită osteneala să aflăm.” Acordă-ţi o şansă. Ce poţi face? Ce-ai putea să faci?

Dar felul în care prezint eu problema este următorul: „A trăi viaţa la potenţialul tău maximum s-ar putea să nu fie uşor, dar merită să încerci. Doar dacă încerci vei afla dacă se merită sau nu. Mai poţi încerca şi pentru că, ce altceva ai putea face? Dacă nu vrei să rămâi totă viaţa un consumator şi un spectator, atunci încearcă!”

Poţi lucra asupra acestui aspect în diferite moduri. O fiinţă umană are două părţi componente principale. Mă rog, cineva ar putea să-l descompună în tot felul de părţi componente, dar sunt două părţi principale. Asta înseamnă că există un Tu , care eşti călăreţul acestui cal, şoferul acestei maşini, fiinţa din trup, ceea ce Arthur Koestler numea „fantoma din maşină”.

Şi mai este trupul însuşi. Iar trupul îşi are propria inteligenţă. Îşi are propriul său plan. Îşi are mecanica sa proprie. Este, în mare măsură, un obiect fizic – nu în întregime un obiect fizic – dar aia e o altă problemă. Şi există o mulţime de lucruri pe care le poţi face pentru a-ţi optimiza trupul. Iar optimizarea trupului va ajuta fiinţa care sălăşuieşte în trup să funcţioneze la cel mai înalt potenţial.

O analogie simplă – nu contează dacă eşti… Nu contează cât de bun şofer eşti. Ai putea fi Michael Schumacher. Ai putea fi Sterling Moss, pentru cei mai în vârstă. Dar dacă te afli întră rablă cu un motor care dă rateuri, iar maşina nu merge cum trebuie, nu contează cât de bun şofer eşti. N-o să fii în stare să megi nicăieri cu ea! OK.

Deci, e imperios necesar să ai un vehicul bun, iar vehiculul este trupul tău. Sfatul meu pentru toţi prietenii mei este: „Nu consuma droguri! Mănâncă şi bea harana şi apa cea mai pură posibil, cea mai nepoluată posibil. Dacă ai toxine în organism, scapă de ele, pentru că ele funcţionează ca o ceaţă de… înăbuşire internă asupra sistemului. Precis!”

Există tot felul de metode pentru detoxifierea organismului. Există tot felul de metode prin care poţi optimiza performanţele trupului tău. Te vor ajuta. Cum spunea proverbul latin, “Mens sana in corpore sano”. O minte sănătoasă într-un corp sănătos. Dacă trupul nu e sănătos, mintea nu poate face toată treaba de una singură.

Şi există, din belşug , o mulţime de tehnici de dezvoltare personală pe care fiinţa le poate parcurge. Un lucru care este important de a fi înţeles, este că unul dintre… este că motivul pentru care noi funcţionăm la un nivel de… debilitate, numai cu o parte a capacităţilor noastre depline… Noi nu putem face, ca fiinţe umane, multe din lucrurile pe care fiinţele spirituale le pot face. Noi şchiopătăm fără vlagă încătuşaţi de… amnezie şi… aşa-numitele capacităţi paranormale.

Ele nu sunt paranormale! Ele sunt normale. Dar de când am venit în universul fizic, de când am intrat în această matrice a realităţii, oricum am vrea s-o numim, noi am acumulat atâtea treburi neterminate, chestii nerezolvate, lucruri care ni s-au întâmplat şi pe care nu le-am procesat, lucruri pe care le-am negat, în loc să le înfruntăm, responsabilităţi pe care nu ni le-am asumat, lucruri pentru care nu ne-am cerut iertare.

Toate aceste lucruri, acumulate peste mii de ani, pe care unii le numesc Karma, ne-au lăsat cu acest bagaj uriaş pe care oamenii îl cară cu ei. Şi acest bagaj ne face… ne oboseşte. Ne face să ne simţim mici. Neputincioşi. Ne face să trăim cu senzaţia permanentă că nu putem face, că n-ar trebui să facem şi că nu suntem în stare să facem anumite lucruri. Pentru că trăim cu toate acele lucruri, care ni s-au întâmplat nouă şi pe care le-am făcut noi altora, de-a lungul a milioane de vieţi.

Şi motivul pentru care spun asta, e pentru că, în opinia mea, este imposibil să cureţi pe cineva fără să mergi înapoi să examinezi şi să procesezi întâmplările pe care le-a trăit în vieţile anterioare. Şi, desigur, avem acea “perdea de foc”, care ne împiedică să facem asta, deoarece unul din lucrurile care ni s-au întâmplat e că noi toţi suferim de amnezie.

Acum, acesta e un fenomen foarte interesant. Şi nu ştiu de unde vine această amnezie, dar am vaga bănuială că are legătură cu un fel de – asta e o metaforă – gard electric, dacă vreţi… Asta înseamnă că suntem ca nişte animale în ţarc, în acest câmp, care este Planeta Pământ. E unul din factorii care ne împiedică să evadăm, unul din factorii care ne împiedică să… ieşim, în chip metaforic… să ne dăm seam cu adevărat cine am putea fi .

Vezi tu, dacă vrei să deţii controlul asupra cuiva, unul din primele lucruri pe care le faci… Dacă ai puterea absolută, dacă vrei să manipulezi pe cineva, unul din primele lucruri pe care le-ai face ar fi să le ştergi memoria . Ei nici măcar nu-şi amintesc… Nu mai ştiu să conducă maşina, nu-şi mai amintesc de contul din bancă, nu mai ştiu nici măcar să meargă pe jos. Nu-şi mai amitesc unde locuiesc, nu-şi mai amintesc cum îi cheamă. Dacă vrei să deposedezi pe cineva de puterile sale, cam aşa începi.

Deci, aceasta ar fi metoda de bază prin care suntem deposedaţi de puterile noastre. Şi pentru că asta ni se întâmplă tuturor, noi credem că aşa e normal. Poate că nu e normal deloc!

Există o mulţime de rapoarte de la oameni contactaţi sau răpiţi de extratereştri, care au comunicat cu ei în vreun fel. Există mulţi oameni care comunică cu fiinţe descarnate. Multe din informaţiile primite astfel n-au nicio noimă, dar unele din ele sunt adevărate.

Impulsul, semnalul pe care îl primim de la entităţile extra-planetare, fie că sunt fizice sau nu, este că acele fiinţe sunt foarte

conştiente de situaţia de fapt. Ele ştiu cine sunt. Ele nu au amnezie. Ele au imaginea de ansamblu. Pot vedea întregul peisaj. Ele îşi cunosc locul [în Univers]. Ele ştiu regulile jocului. Ele cunosc bine acest joc.

Şi, se pare că ceva se întâmplă, că ele încearcă să ne spună, fără a se amesteca. Încearcă să ne dea un ghiont. Ele încearcă să facă un fel de… cam ce fac eu acum. Acesta e stilul meu propriu de a transmite un mesaj pe care cineva l-ar putea primi de la un ghid spiritual, dacă vreţi, dar eu sunt, totuşi, o fiinţă umană. Eu spun: “Priviţi! Se întâmplă mai multe decât credeţi voi. Şi unul din primele lucruri pe care trebuie să le faceţi este să vă recăpătaţi memoria, pentru că asta vă va ajuta enorm.”

Şi, pe măsură ce vă veţi recăpăta memoria, tendinţa va fi de a re-procesa lucrurile vechi care vi s-au întâmplat, în negura timpului. Ar putea fi cele din viaţa precedentă. Ar putea fi cele de acum zilioane de vieţi în urmă, pe altă planetă. De fapt, nici nu contează, pentru că noi cărăm tot acest bagaj, ca pe nişte bile, legate cu lanţuri de picioare, care ne împiedică să alergăm, care ne împiedică să zburăm.

Dacă poţi gestiona toate acele lucruri, dacă le poţi “digera” – sunt multe moduri de a o face – atuci, asta te va elibera. Şi nu e vorba de un proces de… în opinia mea, dacă îmi daţi voie… nu e un proces de evoluţie.

Cred cu tărie că asta e o înţelegere greşită pe care o au comunitatea alternativă, mijloacele alternative de informare, mişcarea New Age. Această idee că noi evoluăm cumva. Ceea ce văd eu – şi vă invit să reflectaţi – este că noi suntem într-un stadiu de involuţie . Că, în urmă cu mult, mult timp, noi aveam însuşiri mult mai… Eram mult mai inteligenţi. Eram mai capabili. Aveam mai mult har. Eram mult mai conştienţi, în toate privinţele.

Şi când spun… Nu vorbesc de câteva mii de ani în urmă, vorbesc despre negura timpului , când noi am venit în universul fizic, ca făpturi dumnezeieşti, cu intenţia de a juca un joc. Aşa cum intră jucătorii de fotbal pe stadion la începutul jocului. Asta s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Noi toţi am venit pe acest teren. Şi jocul a fost aşa de dur, încât acum, după zilioane de ani, jucătorii se împleticesc pe teren. Nu-şi mai amintesc când a început. Nu-şi mai amintesc cine sunt. Nu-şi mai amintesc ce făceau înainte de a veni aici. Nu-şi mai amintesc nimic. Parcă sunt… [chicoteşte] Umblă pe teren bezmetici, încercând să joace cât mai bine, fără ca măcar să mai ştie regulile jocului. Sau… nimic despre rostul lor pe teren.

Deci, suntem într-un stadiu de involuţie . Ce-ar trebui să facem acum este să ne recuperăm acele amintiri pierdute, să ne recuperăm acea conştiinţă de sine pierdută, să ne recuperăm acele puteri pierdute. Şi ieşim dintr-o fundătură adâncă, unde unica şansă este să ne recuperăm dreptul câştigat prin naştere. Să ne recuperăm identitatea, să ştim cine suntem. Numai aşa vom scăpa de aici. Deci, suntem… E ca şi cum ar trebui să ieşim din această mare gaură în care am căzut, căţărându-ne pe pereţii ei.

IB: Cu privire la… ai spus ceva despre amintiri de pe alte planete. Abundă internetul de informaţii despre oameni care au trăiri, sau amintiri cum că ar veni pentru prima dată pe această planetă.

BR: Da.

IB: Ştii cumva de ce se întâmplă aşa ceva? Se pare că e un val uriaş de astfel de fiinţe care vin să se reîncarneze în corpuri umane. Ai ceva de spus despre asta?

BR: Desigur. Sunt oameni care îmi scriu şi mă întreabă: „Când vine cavaleria?” Iar eu răspund: „Păi, priviţi-vă în oglindă.”

Sunt multe fiinţe extraordinare care vin încoace. Sunt sigur de asta. Sunt mulţi copii remarcabili. S-ar putea ca tu… Privind acest film, s-ar putea să fiţi părinţii unor astfel de copii remarcabili. Tu însuţi poate că ai fost un copil remarcabil. Poate că încă mai eşti un copil remarcabil, cu 30, 40 sau 50 de ani mai târziu. Există nişte fiinţe cu totul şi cu totul speciale, care au venit, multe dintre ele, cu o conştiinţă sporită, cu amnezie doar parţială. Unii copii vin cu amintirile întregi despre cine sunt ei.

Şi, desigur, ce se întâmplă e că acei copii sunt… Adesea ei sunt incontrolabili. Adesea au minţi proprii. Ei… Alţi copii se tem adesea de ei, deoarece copiii vor ca toţi oamenii să fie ca ei. Nu le plac copiii diferiţi. E foarte interesant. Copiii pot fi cele mai crude făpturi cu alţi copii. Nu întotdeauna copiii sunt abuzaţi de adulţi. De fapt, mai frecvente sunt cazurile de copii abuzaţi de alţi copii. Există multe, multe situaţii în care copiii au avut de suferit din partea altor copii.

Prin urmare, ar fi multe de discutat despre acest subiect, deoarece, ca părinte, dacă priveşti asta… Şi dacă copilul tău are prieteni invizibili, poate că ei nu sunt imaginari. Poate că sunt reali. Poate că tu şi eu nu-i putem vedea, dar ei pot. Dacă copilul tău vorbeşte despre lucruri pe care ei pot să le facă, sau vor să le facă, sau vorbeşte despre chestii ciudate, poate că e real. Poate că sunt lucruri pe care noi nu le ştim, dar ei le ştiu. Poate că nu e fantezie.

Iar pledoaria mea, cred, pentru orice părinţi din lumea largă, este să facă tot ce pot face ca să-şi sprijine copilul să fie ce vrea el să fie, la o vârstă foarte fragedă. Ei ştiu! Şi între noi fie vorba, în această societate, noi facem o… [chicoteşte] Noi facem o muncă incredibilă de burzuluire asupra copiilor noştri, spunându-le că trebuie să se conformeze, că nu au voie să inventeze poveşti despre lucruri care nu sunt reale, spunându-le că, dacă vor fi diferiţi de alţi copii nu vor avea prieteni, că trebuie să facă ceea ce fac ceilalţi copii, ca să fie iubiţi şi să fie normali şi să fie buni cetăţeni.

Adică, asta e la fel de represiv ca orice regim nazist. Doar că a fost învelit într-o pojghiţă de zahăr care ne face pe toţi să credem că ne purtăm rezonabil. Dar copiii aceştia intră în joc cu însuşiri extraordinare, cu un discernământ uluitor. Ai apar peste tot în lume. Este o carte minunată, scrisă de un cercetător chinez, al cărui nume nu pot să mi-l amintesc acum – cred că Paul Dong – intitulată „Super-paranormalii Chinei”. Am să pun un link pe site. Povestiri neobişnuite despre copii care s-au născut în China, încă de la începutul anilor '80, care sunt capabili să facă tot felul de lucruri. Desigur, guvernanţii chinezi sunt foarte deştepţi. Lucrează cu acei copii ca să-şi dea seama cum pot face acei copii ceea ce fac. Să vadă ce pot ei învăţa, să încerce să-i atragă să lucreze pentru armată, etc.

Există milioane de oameni care au venit aici pentru prima oară, fie din alte dimensiuni, fie din realităţi paralele, fie de pe alte planete. Vin cu toţii aici, pe Planeta Pământ. Şi toate astea înseamnă ceva. Chiar dacă această proporţie este mică, în comparaţie cu 7 miliarde de oameni existenţi pe planetă, nu e nevoie de aşa de mulţi ca să pornească această reacţie catalitică de conştientizare care se întâmplă deja.

Aceşti copii… [oftează] Acum, mulţi dintre ei sunt… De vârstă mijlocie, cred. Dolores Cannon îi numeşte „voluntari”. Spune despre ei că vin în câteva valuri. Iar primul val, presupun, este chiar generaţia mea. Eu am 50 şi ceva de ani. Mulţi dintre voi, cei care priviţi acum, s-ar putea să fiţi de vârsta mea. Iar noi, într-un fel, pregătim drumul pentru venirea acestor copii remarcabili. Iar ei nu vor… [chicoteşte] Ei au venit aici dorind o lume mai bună. Ei au venit aici cu conştiinţa a ceea ce sunt. Au venit fiind conştienţi de faptul că multe din lucrurile pe care le văd în jurul lor nu sunt în regulă. Ei au venit cu dorinţa de a repara lucrurile, dacă se poate. Prin urmare, cavaleria este aici. Dar e greu pentru oricine vine aici pentru prima dată. E grea viaţa aici. E o şcoală dură.

O povestioară pe care unii dintre voi deja o cunoaşteţi este că eu însumi am venit în Vest din Tibet, fusesem în Tibet vreo mie de ani. Şi am venit în Occident în 1850. La vremea aceea părea o idee bună. M-am născut în Anglia într-o familie Victoriană foarte strictă, în anul 1850 şi am fost de-a dreptul zdrobit. Nimic din ce făcusem în cei o mie de ani de dinainte nu mă echipase pentru ce mi s-a întâmplat în acea familie Victoriană din 1850, acea viaţă a fost un dezastru. De atunci, tot îmi adun cioburile. Îmi recuperez amintirile. Îmi recapăt capacităţile. Tot mai am de tras după ce mi s-a întâmplat în acea viaţă.

E doar un moment minuscul din trecut. Privind în urmă, aia a fost o viaţă dură. A fost un eşec total. Privind în urmă, a fost ca… Parcă aş fi avut o zi proastă săptămâna trecută. Lucrurile astea sunt efemere. Ele fac un fel de trecere.

Dar motivul pentru care vă povestesc acea întâmplare personală, este că poate fi foarte greu pentru oamenii care vin aici pentru prima dată, pentru că locul acesta e un mediu foarte dur. E un loc dificil.

Unul din lucrurile care se întâmplă… E doar un alt mod de a reformula ce am spus mai devreme. David Icke vorbeşte mult despre asta. El spune că cei care stăpânesc planeta n-o pot stăpâni singuri. Cum ar putea câteva mii de oameni să stăpânească 7 miliarde? Nu pot. Trebuie să aibă consimţământul majorităţii celorlalţi care sunt adormiţi.

Avem teribil de mulţi oameni care funcţionează inconştient, care zugrăvesc întocmai conţinutul acestei afirmaţii; că trebuie să te porţi într-un anumit mod, că aşa e normal, că aşa se cade, că se vor încrunta la tine, că te vor dezaproba… Sau chiar dacă se întâmplă să faci parte din forţele de ordine, te vor închide dacă faci una sau alta. Nu pentru că sunt diabolici, ci pentru că e un ciclu de abuzuri, care sunt, de fapt, lungul braţ al stăpânilor. Dar oamenii care, de fapt… care conduc toate astea, sunt în număr relativ mic. Şi punctul pe i îl pune David Icke, iar eu sunt cu totul de acord, este că ei nu pot face asta fără consimţământul multor oameni, care acţionează, de fapt, în numele lor.

IB: Deci în esenţă, ei ţin masele adormite ca să le influenţeze acordul. Corect? Aşa e?

BR: Corect.

IB: M-ar interesa… un pic despre părerea lui David Icke, cine e în spatele celor care conduc planeta şi ce alte informaţii ai primit. Ce crezi că-i face capabili să ne conducă? Adică, sunt din cei care n-au uitat cine sunt, care nu şi-au pierdut însuşirile? Ce se întâmplă?

BR: [oftează] Bună întrebare.

IB: Sunt reptilieni? [chicoteşte]

BR: [chicoteşte]

IB: Sau oameni şi atât?

BR: Excelentă întrebare! Nu cunosc răspunsul la aceste întrebări, dar e o cantitate uriaşă de probe care indică aşa ceva… Şi e bine documentat de către cei care apucă astfel de fire şi merg pe ele, oriunde ar duce ele.

Că există un număr relativ mic de membri, de iniţiaţi, care ştiu ce se întâmplă. Ei cunosc istoria [adevărată a] Planetei Pământ. Ei sunt în posesia documentelor istorice. Ei au cunoştinţe ezoterice. Ei au cunoştinţele ezoterice conectate direct la capacitatea de a elibera acele însuşiri suprimate şi de a le folosi în scopuri malefice. Se cheamă “Magie neagră”.

Magia există! Nu e doar un nonsens fantastic de genul Harry Potter. Există magie neagră şi există magie albă . Lucrurile astea sunt luate în batjocură, dar iniţiaţii le iau foarte, foarte în serios. Şi e o problemă de… ca orice altă însuşire – bisturiul chirurgului poate fi folosit şi pentru a vindeca, şi pentru a ucide. Magia poate fi folosită fie pentru a elibera, fie pentru a înrobi. Depinde doar de intenţiile celui care mânuieşte instrumentul.

Deci, despre cei iniţiaţi. Ei… ei au multe cunoştinţe ezoterice, care le-au fost transmise din generaţie în generaţie, timp de mii de ani. Ei au biblioteci ascunse, cu cărţi care conţin istorie şi… au acces la aceste informaţii. Care le dă puterea, căci informaţa este putere. Iată de ce noi nu avem acele cunoştinţe, pentru că nu ni se permite să ştim cine suntem.

Iniţiaţii, după părerea mea, ştiu exact cine sunt ei. Ştiu de unde au venit. Ei ştiu ce fac. Şi există un motiv cu adevărat important de ce nu vor ei să mai ştie şi altcineva. Totul este… E vorba despre a stăpâni.

Fraţi de Arme – David Icke de vorbă cu Jordan Maxwell

Click aici pentru prezentarea video

Mai 2010

David Icke (DI): Se pare, de la nivelul comun al celor cinci simţuri, că totul e pierdut. Te uiţi la ştiri, te uiţi la sistemul de control cum îţi intră în casă. Şi dacă priveşti lucrurile doar din acea perspectivă, atunci poţi spune: „Pune-mi cătuşele, nu-ţi mai pierde

timpul!"

Jordan Maxwell (JM): Aşa e!

DI: Şi totuşi, totuşi există o altă dinamică. Dinamica „de la izvor la vărsare", care a săpat la rădăcină tot timpul, precum bine ştii. Când „m-am trezit" pentru prima dată… – de fapt, când am început „să mă trezesc", pentru că e un proces care continuă – am întâlnit o paranormală în 1990 şi toate informaţiile veneau prin ea care s-au dovedit toate adevărate.

Iar unul din lucrurile care mi-au fost spuse, prin intermediul ei, a fost că eu voi ieşi pe scena lumii şi voi dezvălui mari secrete şi tot felul de chestii de-astea. „Ce tot vorbeşti? Ştii, eu sunt prezentator TV." Dar unul din lucrurile pe care mi le-a spus… mesajul spunea: „N-ai nevoie să cercetezi prea adânc." Totul era deja aranjat, cu mult timp în urmă. „Calea e stabilită, tu doar trebuie să

urmezi indiciile."

JM: Da.

DI: Şi când privesc înapoi la ultimii 20 de ani din viaţa mea – ceea ce ar trebui să faci şi tu, mergând înapoi chiar mai mult, în termenii despre care vorbim acum – a fost ca şi cum ţi s-ar fi înmânat, pe rând, bucăţi dintr-o ghicitoare. Iar asta nu s-a întâmplat doar aşa, ca distracţe. „OK, acum îţi dăm câteva piese, ca să ştii mai multe. OK, acum s-a terminat."

JM: Nu.

DI: Nu. Asta duce undeva.

JM: Hm-mm.

DI: Unde duce? La concluzia că acest sistem de comandă şi control este – ca tot ce există – bazat pe un proiect informaţional vibraţional. Asta e temelia sistemului, iar când acea temelie se destramă, acel sistem de control trebuie să cadă. Şi există oameni care au venit în această realitate, – sau cel puţin examinează această realitate, care cred că ar fi mult mai… ar fi mai probabil – care au un rol anume, interconectat, contribuind la destrămarea acelui proiect.

Şi se destramă. Se destramă! E predestinat să se dărâme, e scris indiferent cum am vrea s-o luăm. Se destramă, se va dărâma dramatic de rapid îndată ce va atinge un anumit punct de destabilizare. Şi nu va fi dărâmat prin proteste de stradă – deşi e bine să protestăm prin toate mijloacele paşnice – şi sigur nu va fi dărâmat prin lucruri care se întâmplă în această realitate – deşi asta ar putea contribui. Va fi dărâmat prin destrămarea acestui lacăt vibraţional, acestui desen vibraţional prin care această realitate a fost acaparată, răpită, suprimată şi controlată.

Bill Ryan (BR): Jordan, tu ce părere ai? Pentru că tu n-ai fost întotdeauna la fel de optimist, nu-i aşa?

JM: Cred că David are dreptate, dar ce-a spus el iniţial… eu eram total de acord cu el… Priveam lumea şi spuneam: „De fapt, nu

există nicio speranţă." Pentru că oamenii, masele largi, specia umană nu e capabilă să se protejeze singură, nu-şi poate stabili nicio apărare proprie.

Exact cum discutam dimineaţă, eu privesc la oamenii de pe Pământ ca la animalele de pe câmpia Serengeti din Africa: sunt acolo cu miile, făcând ceea ce fac de obicei, stau toată ziua la soare cu puii lor, încercând să-şi câştige existenţa, încercând să supravieţuiască, în timp ce leii se apropie tiptil.

Din cauza asta… Oamenii buni nu s-au organizat niciodată. Oamenii buni nu văd niciun motiv să se organizeze, numai infractoriise organizează. Iar genul de oameni care sunt la putere, sunt la putere pentru că ei vor acea putere. Şi şi-au vândut sufletele ca să ajungă în acea poziţie.

Iar specia umană nu va reuşi niciodată să fie în măsură să se opună acestui gen de oameni, care sunt organizaţi şi corupţi în scopurile lor. Dar… Şi de asta am simţit, atâţia ani, că nu mai e nicio speranţă. Prin urmare, ce am vrut eu să fac – pentru oamenii care vor să ştie, pentru acei oameni care se trezesc şi vor să ştie – Vreau să fiu acolo, cel puţin ca să le dau ce e mai bun din ce mi s-a dat mie, ce e mai bun din ce-am fost eu capabil să primesc.

Dar eu nu fac asta cu gândul că cineva va salva lumea, dar… şi încă mai am rezerve despre unde vom ajunge în final, ca specie umană. Dar se pare că există un fel de matrice spirituală, din altă lume, în funcţiune. Şi chiar asta sper, că avem companie cosmică în ceea ce facem, că se mai întâmplă şi altceva, după cum spuneau Cavalerii Templieri: „Precum Deasupra, aşa şi

Dedesubt."

Şi încep să cred că e ceva cu ideea asta că noi nu suntem reali, că nu facem asta cu de la noi putere.

BR: Ideea despre că avem companie, o tovărăşie cosmică, ne-ai spus-o de multă vreme, pentru că tu ai avut o experienţă personală directă cu Ei.

JM: Hm-mm, da.

BR: Deci…

JM: Dar chiar şi…

BR: …iată dovezile tale.

JM: … chiar şi cu acea experienţă personală directă, eu încă sunt înspăimântat, încă mai am dubii serioase despre orice. Ceea ce este de-a dreptul absurd, pentru că mi s-au oferit atâtea ocazii şi am auzit atâtea lucruri, şi am avut atâtea întâmplări care mi-au dovedit că am protecţie şi îndrumare.

Şi totuşi, am rămas cu reflexe omeneşti. Încă îmi e frică să ies, îmi e frică… deoarece ştiu cum sunt oamenii aceştia din vârful scării sociale. Şi mai ştiu că ei nu sunt oameni, ca atare.

DI: Hmm.

JM: Deci lor nu le pasă să ucidă, nu se sinchisesc de tiranie sau să te arunce în închisoare, etc. Şi mi-e teamă de… Mă tem pentru viaţa mea…

BR: Dar dacă ar fi vrut să facă asta, ar fi putut s-o facă deja. Adică, au cam întârziat, nu-i aşa?

JM: …

BR: [râde]

JM: Păi niciodată nu e prea târziu, ei pot veni oricând să mă lichideze.

BR: Da, dar momentul ca ei să te oprească era, de fapt, înainte să-ţi fi făcut treaba, nu după. Aşadar…

JM: Precum am mai spus, am avut lucruri serioase – nu doar ameninţări, mi-au bătut la uşă agenţii federali de câteva ori, cu citaţie, cu mandat de arestare, şeriful era în faţa casei cu mandat de arestare, guvernul federal m-a inculpat pentru nişte acuzaţii foarte grave. Şi în ultimul moment, cineva, undeva, a intervenit şi a închis cazul.

BR: Exact ca în cazul despre care vorbeai, când Credo [Credo Mutwa – şamanul sud-african] era pe punctul de a fi aruncat în foc, cineva a strigat „Opriţi!"

JM: Da.

BR: Aceaşi schemă…

JM: În ultimul moment…

BR: …acelaşi princiu.

JM:… venea cineva şi mă salva.

DI: Cred că schema asta cu „ultima clipă" – am păţit-o şi eu – este o parte pregătitoare. Pentru că „ultima clipă" înseamnă că trebuie să ai încredere.

JM: O, da.

DI: Iar eu am ajuns la un punct în care, indiferent ce s-ar întâmpla, eu am încredere în rezultat. Va fi pozitiv.

JM: De acord cu tine.

DI: Şi devin din ce în ce mai optimist, pe măsură ce aflu mai multe. Şi, pe măsură ce-mi extind propria conştiinţă, devin tot mai optimist.

Aceşti oameni sunt puternici într-o cutie de mărimea unui bob de mazăre. Ei trebuie să ţină omenirea într-o cutie mai mică decât a lor. Ei nu sunt atotputernici, nu sunt atoateştiutori, şi nu pot face orice. Ei au creat o structură de control vibraţional în care si sunt într-o cutie, o cutiuţă.

E adevărat că au capacităţi intelectuale care le permit să se joace cu tehnologia, dar e o cutie vibraţională. Iar ei sunt limitaţi la acea cutie datorită stării lor, datorită nevoii lor de a conduce. Şi ce înseamnă nevoia de a conduce? Înseamnă că eşti într-o stare de insecuritate maximă. Numai oamenii nesiguri şi temători vor să-i conducă pe alţii, vor să manipuleze. Oamenii care sunt împăcaţi cu ei înşişi sunt fericiţi să se lase duşi de curent şi să accepte rezultatele aşa cum apar.

BR: Aşa e…

DI: Şi deci…

BR: … Dacă n-ar simţi nico ameninţare, n-ar avea nicio nevoie de a contola pe cineva…

DI: Corect.

BR: …n-ar trebui să avem niciuna din aceste structuri prezente aici.

DI: Păi, entităţile din spatele sistemului de control precum şi intermediarii lor hibrizi se proţăpesc ca şi cum ar fi plini de încredere în sine şi toate celelalte. Din nou, ştii, avem… oricum eu am întâlnit foarte mulţi fanfaroni, apoi ajungi în spatele acelei faţade şi dai de un pipernicit speriat în spatele tejghelei, spoiala e doar ca să ascundă un personaj mic şi speriat. Cu asta avem noi de a face.

Deci, ca să controleze omenirea, precum au făcut, au trebuit să pună omenirea într-o cutie mai mică decât a lor.

Şi aşa au creat acest sistem de manipulare, care e ticluit să izoleze vigilenţa populaţiei ţintă, înăuntrul realităţii celor cinci simţuri, şi să ne deconecteze, sau să deconecteze conştiinţa noastră de la nivelele superioare de conştiinţă.

Odată ce tu, ca fiinţă umană, te eliberezi din încorsetarea vibraţională a dominaţiei celor cinci simţuri, şi începi să-ţi extizi conştiinţa, o extinzi dincolo de cutia la care sunt limitaţi ei, şi în afara căreia nu se pot extinde decât dacă îşi schimbă starea de a fi. Iar dacă îşi schimbă starea de a fi, atunci nimeni nu va mai dori să manipuleze pe nimeni.

Deci, fie că noi ne extindem dincolo de cutia lor, fie că ei se extind dincolo de cutia lor, sistemul de manipulare trebuie să cadă, în ambele cazuri. Fie că ei nu vor mai dori să conducă, fie că nu vor mai putea fi la conducere, pentru că expansiunea conştiinţei umane va pune capăt manipulării.

Şi în momentul în care ne extindem conştiinţa, accesăm – oricine poate s-o facă – niveluri de conştienţă care, nu numai că ne dau imaginea a ceea ce se întâmplă, a ceea ce acest sistem de control vrea să ascundă de noi, dar ne şi conectează la ceea ce noi

numim „protecţie". Fiindcă noi ne creem realitatea în minţile noastre, precum un computer decodifică informaţia de la internetul fără fir.

Cărămida de bază a acestei realităţi este o creaţie informaţională ondulatorie, care, precum internetul fără fir, este prezentă peste tot în jurul nostru. Iar noi o decodăm cu ajutorul trupului nostru, proiectând-o într-o lume holografică, care există doar în capul nostru. Pin urmare, ceea ce noi decodăm determină trăirile noastre.

Iar dacă noi suntem într-o stare de conştienţă extinsă, conectată la nivele superioare de cunoaştere, informaţie, conştiinţă, din cadrul acestei construcţii, şi nu cădem în capcana de a decoda credinţa că putem fi eliminaţi, credinţa că putem fi opriţi, atunci nu putem fi opriţi! Deoarece, dacă eu nu decodific acea informaţie, „Pot fi oprit, pot fi asasinat", din vibraţional, prin electric, spre holografic, ea nu se poate manifesta în trăirile mele. Nu poate face aşa ceva!

Iar din numărul de informatori cu care m-am întâlnit de-a lungul anilor şi care spuneau mereu: „Nu ştiu cât o să mai pot furniza

astfel de informaţii înainte ca ei să mă elimine." Ce fac ei?! Ei cad în acea matrice informaţională care spune „Pot fi eliminat,

permit aceasta ca una din posibilităţle mele." „Probabil că voi fi lichidat," „Nu ştiu cât timp voi mai putea contina înainte să fiu scos

din joc." şi „Iată medaliile mele şi rănile din război, sunt un erou…"

BR: Pe limbajul profanilor, ei chiar aşeaptă să se întâmple asta (de ce ţi-e frică, de aia nu scapi)!

DI: Sigur că da! Asta e idea! Aşa vine din acea construcţie, prin electric, înspre holografic: bang bang! Profeţie care se auto-îndeplineşte. Nu e… nu trebuie neapărat să se îndeplinească, dar ceea ce percepi şi crezi ai şanse foarte mari să şi trăieşti.

Iar eu spun acum: nimeni nu mă poate elimina, nimeni nu mă poate opri, decât dacă eu decodez asta în experienţa mea, iar eu n-am să fac asta! Deci… capitol încheiat!

De asemenea, peste toate astea, ai celelalte forţe care lucrează, care asigură, de asemenea, ca acel proces de a decoda acel rezultat să nu se întâmple. Iar oamenii spun, am auzit-o mereu: „Când soseşte Cavaleria?"

JM: Da.

DI: Cavaleria, dacă aşa vrei s-o numeşti, e deja aici, este în spaţiul – sau, în ceea ce noi numim spaţiu – în care trăim. Dar cavaleria este cavalerie numai comparată cu sistemul de manipulare, pentru că vibrează la un nivel de conştiinţă mai înalt! Nu e: „Când vine Cavaleria de peste deal?" Ci este: când o să mergem noi peste deal, ca vibraţie, să facem joncţiunea cu Cavaleria?

BR: Când avem de gând să înţelegem că noi suntem Cavaleria.

DI: Ei bine, suntem, dar pentru a demonstra asta cu putere şi eficienţă maxime în realitatea holografică a celor cinci simţuri, avem nevoie să ne conectăm cu acele nivele de conştienţă, cu acele nivele de conştiinţă care ne pot da această putere imensă de transformare şi aduce sfârşitul acestui sistem de control şi manipulare.

Deoarece sistemul de control se manifestă absolut din nivele de conştiinţă de densitate mică, asta este el: frecvenţă scăzută, e dens şi are soliditate, e nemişcat, e un câmp energetic foarte dens.

Ce se întâmplă acum e că acel câmp energetic începe să se destrame, din cauza acestei schimbări energetice, pe care eu o numesc „Vibraţiile Adevărului". Pe măsură ce densitatea energetică se destramă, proiectul, temelia pe care întregul sistem dens de control e creat, se năruie!

Ştiţi, pare a fi aşa de solid, „O, Doamne, priviţi-l, este un sistem indestructibil!" dar la baza lui stă o schemă vibraţională care e condamnată la pieire şi e pe cale de a fi destrămată, chiar în momentul de faţă, de către această schimbare vibraţională care are loc acum.

Cu cât mai mulţi oameni se deschid acestei schimbări vibraţionale, cu cât mai mulţi oameni devin generatori şi transmiţători ai acestei schimbări, cu atât curba exponenţială creşte. Ştiţi, ne aflăm într-un moment fantastic, de schimbare a erelor, când era de densitate – a ceea ce oamenii numesc întuneric, de reprimare, de dorinţă de a controla… şi ne mutăm, suntem la această cotitură.

Intrăm într-o eră a fluidităţii, a expansiunii conştiinţei, a armoniei, a trezirii, a neînfricării. Lipsa fricii înseamnă lipsa insecurităţii, înseamnă lipsa dorinţei sau a nevoii de control.

BR: Poţi vedea asta, Jordan, printre unii oameni din jurul tău, că aceste schimbări au loc?

JM: Noi trei suntem cu toţii de acord că suntem… că specia umană a fost dominată de inteligenţe superioare nouă, sau… ne-umane, altele decât umane – aş spune inteligenţe din altă lume.

Iar întrebarea mea este, gândul meu e că până când nu se va face ceva în privinţa acestei prezenţe nepământene care a construit această lume pentru noi şi ne-a menţinut proşti, până când nu vom face ceva cu Ei, care crezi că vor fi rezultatele?

Pentru că, până când aceşti reptilieni sau inteligenţe din altă lume, cine or fi ei – şi sunt total convins că suntem manipulaţi, ca specie, de inteligenţe…

DI: Categoric!

JM: … din altă lume, şi dacă e adevărat, atunci, indiferent cât de mult ne trezim noi şi evoluăm spiritual, trebuie făcut ceva în privinţa lor, ca să spun aşa.

DI: Aş spune că toate astea sunt legate între ele, datorită acestui spirit. Nu-mi place să folosesc cuvântul „spiritual", are o conotaţie religioasă. Această schimbare vibraţională, această extindere a conştiinţei, aceste Vibraţii ale Adevărului, această nouă eră, această nouă yuga a experienţei umane: este o accelerare vibraţională.

Acum, această accelerare vibraţională portă un nivel nou de cunoaştere, conştienţă, înţelegere. De-aia oamenii care se acordează cu ea, brusc uuaaa!, se văd pe ei şi lumea într-un mod diferit. Dar asta nu afectează doar oamenii. Afectează realitatea

însăşi. Iar aceste entităţi ne-omeneşti, reptiliene dar şi altele, – există şi nişte entităţi benevolente implicate – sunt şi ele afectate de această schimbare vibraţională.

Iar „terenul lor propriu" vibraţional este era cea veche, clădit pe vechea energie. Şi ei au construit acest sistem de control pe fundamentul vechiului tipar energetic. O parte din el a fost… – faptul că omenirea s-a conectat în mod conştient la acel tipar energetic – a fost într-o stare de reprimare permanentă. În loc de conştientizare extinsă, e ca şi cum am spune: „Eu sunt doar

Stan Păpuşă, eu sunt Gigel Vasile şi nu am nicio putere." Asta face sistemul de control foarte uşor de menţinut.

Dar pe măsură ce noi ne extindem dincolo de cutiuţa în care sunt ei, pentru că putem, atunci menţinerea sistemului e tot mai dificilă. Dar ăsta e doar un nivel al fenomenului. Adevărata cauză de prăbuşire a acestui sistem de control este fundaţia vibraţională pe care a fost construit, acestă densitate se destramă! Şi odată cu el, întregul eşafodaj de carton trebuie să cadă pentru că sistemul holografic de control şi manipulare e doar o reprezentare holografică a schemei vibraţionale pe care se bazează!

Când aia dispare, asta trebuie să dispară! Totul se întâmplă simultan, pentru mine e clar că nu e un accident că se întâmplă chiar acum, când aceste Vibraţii al Adevărului – cum le numesc eu – încep să influenţaze masiv conştiinţa oamenilor. Isuse, adică, îmi amintesc cum era în urmă cu 20 de ani, Doamne… Lucrurile s-au schimbat, nu-i aşa, ca număr de oameni care îşi dau seama, „Oho, ia stai un pic! Viaţa nu e chiar aşa cum credeam că e, eu nu sunt chiar aşa cum credeam că sunt."

Deci, aceste Vibraţii ale Adevărului, au deja un impact foarte, foarte puternic. Şi totul începe să se mişte, prin urmare… Nu e întâmplător, cum am spus, că se întâmplă acum, că aruncă în noi cu tot ce pot, încercând să menţină controlul!

Ei au HAARP, care are, printre altele, rolul de a crea o sub-realitate, pentru că emite unde radio pe aceeaşi frecvenţă cu a undelor emise de creier, ca să afecteze modul în care gândim şi să ne înăbuşe gândurile…

JM: Hm-mm.

Ei îndoapă oamenii cu amestecuri de chimicale în alimente şi băuturi, ca să destabilizeze capacitatea trupului de a se acorda la aceste frecvenţe noi; ei crează o sub-realitate prin microunde şi poluare electro-magnetică – chiar şi mass-media oficială vorbeşte despre „supa electro-magnetică" în care trăim acum, în special în aglomerările urbane – ei vor să introducă microcipurile, ca să suprime din exterior starea de vibraţie şi electrică a corpului uman, ca să nu ne putem conecta la noua conştiinţă, prezentă aici ca să ne acordăm la ea.

Toate astea se întâmplă. Din nou: când eşti permanent în stare de frică şi haos „Ce se întâmplă?" şi „Doamne, dumnezeule!", eşti într-o stare joasă de vibraţie. Asta e frica, de aceea spunem „Vai, mă simt aşa de încordat azi, mă simt greu ca un pietroi." Greu: este o stare joasă de vibraţie.

Alt lucru pe care încearcă ei să-l facă acum este că încearcă să creeze cât mai mult haos în lume, astfel încât oamenii… – haos nu numai prin economia globală, etc., războaie şi ce-o mai fi, terorism – fiindcă ei vor să ne afecteze starea noastră de vibraţie. Şi mai sunt multe alte lucruri, desigur, o listă întreagă. Şi nu din întâmplare aruncă ei spre noi toate astea acum, simultan cu acestă eră de schimbare a vibraţiei, pentru că ei se apără cu disperare.

Aş spune aşa, şi o tot repet de ceva vreme: ceea ce se întâmplă acum nu este că aceşti oameni acumulează mai multă putere, pentru că au acaparat deja toată puterea pe care au dorit-o. În timp ce omenirea habar n-are că e manipulată, că resursele le sunt furate, că energia le e suptă, tipii aceştia ar putea continua să ne domine pe veci, în acel stadiu.

Deci, ce se întâmplă acum nu e că ei acumulează mai multă putere. Este ultima zvâcnire disperată, ultima încercare a sistemului de control să se agaţe de puterea pe care o are deja. Iar motivul pentru că se manifestă acum este că ei pot vedea ceea ce noi numim linia temporală de la nivelul lor de observare, imediat în afara spectrului nostru vizibil, şi, prin urmare, ei pot vedea cum se apropie aceste vremuri. Ei se pregătescd de mii de ani pentru acest moment…

JM: O, sunt sigur de asta!

DI: … ca să abandoneze acum. Iar asta spune multe, spune un lucru incredibil despre ce se întâmplă acum. şi anume: puterea acestei transformări, puterea acestei treziri, este atât de profundă, încât ei trebuie să folosească toate aceste mizerii ca să prevină. Vor împiedica pe unii, va ţine pe alţii în cutie.

Dar valul s-a schimbat, valul e… Cel mai important: valul se schimbă vibraţional. Şi vor încerca să scape, iar în următorii câţiva ani… în următorii câţiva ani… n-o să pară nicio clipă că… – din perspectiva imensei majorităţi a omenirii – că se întâmplă ceva, decât că sistemul de control câştigă teren. Că sistemul Orwellian e control, statul fascist global va obţine tot ce va dori.

Iar oamenii vor spune: „Vai, Doamne… suntem condamnaţi." Şi apoi… şi apoi! punctul culminant va veni, pe cale vibraţională. Şi totul se va nărui extrem de rapid, în cele din urmă. Eu am 58 de ani, iar asta se va întâmpla cu mult timp înainte ca eu să plec de aici. Pentru că vreau şi eu să apuc o bucăţică din celaltă eră, muţumesc anticipat. Am avut toată partea asta, vreau şi partea cealaltă, înainte să părăsesc lumea asta. [râde]

BR: [râde]

JM: Ce spui tu acum îmi aminteşte că în tradiţia iudaică mistică există legenda unui Golem. Acesta era un mostru care putea fi creat din puterea gândurilor noastre…

BR: Hm-mm.

JM: … care devine, de fapt, un monstru viu.

DI: Exact.

JM: Dar are nevoie ca… gândirea colectivă să se gândească la el pentru a putea deveni fiinţă. Odată ce devină fiinţă, are propria lui voinţă, propriile lui scopuri…

BR: Propria conştiinţă!

JM: Da.

BR: Da.

JM: Dar e absolut necesar ca fiecare să creadă că el este aici în primul rând. Şi apoi poate fi adus în fiinţă, se numeşte Golem. După cum spuneam, e o idee evreiască foarte veche că poţi crea un monstru, dacă chiar crezi şi dacă… Mda, cam asta ar fi fost de spus.

BR: Ceea ce trebuie să observi, Jordan, e că munca pe care o faci tu şi care a început cu 48 de ani în urmă, este unul din lucrurile împotriva cărora acţionează manipulatorii. Pentru că tu ai fost unul dintre primii care s-au ridicat şi au început să-i sperie cu difuzarea de informaţii care nu erau menite să fie făcute publice.

JM: Da, ştiu, este…

Privesc retrospectiv la viaţa mea în ultimii 48 de ani şi sunt uimit văzând tranziţia prin care am trecut eu, dar şi lumea, în general.

BR: Trebuie să fi văzut multe. În cei 48 de ani…

JM: Da!

BR: … trebuie să fi văzut, adică…

JM: Îmi aduc aminte de anii '62, '63, '64, când John Kennedy… înaine ca John Kennedy să fie asasinat. În ziua când el era asasinat, eu trebuia să merg spre centrul oraşului Los Angeles, mai către estul oraşului, ca să ţin un curs despre societăţile secrete şi religiile lumii.

Când m-am urcat în maşină ca să plec am auzit la radio că John Kennedy fusese asasinat. Adică, vorbeam mai adineauri despre influenţa părţii întunecate, care ne manipulează… unele… ştiţi, mult înapoi prin '63, '62. Şi… Dar există, simt că există un fel de inteligenţă din altă lume care ne manipulează şi probabil… a fost aici înainte ca oamenii să fie aici. Şi care reprezintă o prezenţă foarte, foarte puternică şi rea.

Sunt sigur, precum ai spus, că ai dreptate, că există – şi Bill, tu ai spus acelaşi lucru – că există un echilibru spiritual în Univers şi că există şi o parte bună. Dar simt eu că, până când această putere din altă lume nu e demascată, noi ca oameni nu vom fi în stare să scăpăm din această tragedie. Noi, ştiţi, lumea trebuie să înţeleagă că noi nu suntem conduşi de oameni. Noi suntem conduşi de nişte forme de viaţă din afara planetei, în lipsa unui cuvânt mai potrivit, forme de viaţă străine, cărora nu le pasă deloc de noi, ca şi oameni. Nu se sinchisesc…

DI: Sunt total de acord cu asta şi, desigur, suntem toţi de aceeaşi părere. Părerea mea e că există alte forţe. Vedeţi, nu spun că oamenii vor înlătura asta. Eu spun că oamenii de vor trezi, îşi vor da seama de ea, iar unii oameni au venit aici – ceea ce noi numim oameni, pentru că noi suntem doar conştiinţă, omul e doar un program pe această planetă – au venit aici ca să joace un rol important în înlăturarea ei, prin eliminarea schemei ei vibraţionale.

Dar aceste alte forţe din zona nevăzută vor rezolva asta într-un mod zdrobitor. Cei din această realitate vor juca şi ei un rol, cu acel nivel de conştiinţă în acest meci. Ai perfectă dreptate: până când nu se realizează asta, sistemul de control va continua să fucţioneze, deoarece… cei care au stăpânit până acum vor continua să ne stăpânească. Dar asta nu se va mai întâmpla. Vor avea şocul vieţii lor.

Felul în care văd eu povestea asta este că ei pun oamenii într-o cutie mai mică decât cea în care sunt ei, aşa încât oamenii să aibă o anumită perspectivă. Nu o perspectivă foarte largă, dacă eşti doar acolo, şi acolo trebuie să fii, din punctul de vedere al sistemului de control. Acolo ai un alt nivel de conştiinţă, al celor care trag sforile. Iar de la acel nivel de conştiinţă, continuarea şi expansiunea sistemului de control sunt ca şi făcute.

Ei cred, de fapt, că le va merge până la sfârşit, ei cred că sunt deja acolo, ei cred că jocul s-a terminat. Dar mai e şi un alt nivel de conştiinţă, [râde] la care nivelul sistemului de control nu are acces; care are un rezultat total diferit care se manifestă. Iar acest nivel influlenţează tot mai mult ceea ce noi numim societatea umană. Iar undeva, nu prea departe, pe acest drum, dacă vrei, va influenţa enorm acest punct de cotitură despre care vă spuneam.

Iar sistemul de control, care crede că jocul s-a terminat, va avea şocul eternităţii sale. Eu am trecut prin toţi aceşti ultimi 20 de ani în care conştiinţa mea s-a trezit la realitate, şi au fost momente, prin anii '90, când gândeam: „Ce-am putea face noi în privinţa

asta? Ce înseamnă toate astea?" Ştiţi, nu putem găsi un răspuns. Dar ştiţi ce? eu sunt mai sigur ca niciodată că voi apuca să văd cum acest sistem se va nărui.

Copiii şi nepoţii noştri nu vor trăi într-un sistem fascist de tip Orwellian, cu siguranţă! Ei vor trăi într-o lume de potenţial, de extindere a conştiinţei, de creştere… Pentru că, pe măsură ce epoca se schimbă, devine tot mai clar că Vibraţia Adevărului va domina conştiinţele, şi nu epoca de oprimare din care ieşim acum. Ei vor trăi majoriatea vieţii lor, tinerii de azi, în special cei foarte tineri, ceea ce noi percepem în această eră ca un paradis, o utopie, comparat cu – vor fi şi greutăţi, dar comparat cu…

JM: Da.

DI: … …prin ce-am trecut noi. Iar noi suntem nişte privilegiaţi, am ales bine. Când spun „noi" mă refer la toţi în viaţă acum şi care doresc să participe la asta, pentru că e doar o opţiune. Suntem la răscruce dar jucăm un rol, şi oricine poate juca un rol în această transformare.

Ce lucru minunat! Ce lucru minunat, când părăsim acest trup-calculator, acest costum spaţial genetic. şi mergem înapoi de unde am venit, în conştiinţa pură. Şi stăm în bar şi gândim: „Mi-am făcut bine treaba! Sunt bucuros de asta."

Iar lucrul cel mai rău care ni se poate întâmpla când facem această contribuţie, dacă-i permitem trupului să-l decodeze, e ca cineva să ne scoată din joc. Dacă ne scoate cineva din joc, ce se întâmplă? Conştiinţa mea părăseşte limitarea lentilei trupului, a corpului-computer, şi se extinde în conştiinţa simultană a Tot-ce-există. „Vai, dragă, sunt înspăimântat de asta!" E cel mai rău lucru care se poate întâmpla!

JM: Înţeleg perfect…

BR: Hm-mm.

DI: E cel mai rău lucru care se poate întâmpla! Şi dacă putem privi din această perspectivă şi, prin urmare, vedea asta ca cel mai rău lucru care se poate întâmpla, atunci nu mai există limite pentru ce vom spune şi ce vom face. Vom face ceea ce noi ştim că e bine, vom spune ceea ce noi ştim că e bine, iar consecinţele îşi pot purta singure de grijă.

Pentru că, în final, noi spunem şi facem, dar creăm şi consecinţele a ceea ce spunem şi facem… Avem puterea de a controla ambele aspecte! Iar când ne dăm seama de asta: sfârşitul jocului, în celălalt fel.

JM: Să-ţi povestesc două întâmplări din viaţa mea, în legătură cu discuţia noastră. Eram în Hawaii, cu mulţi ani în urmă, cu soţia şi nişte prieteni, ne-am dus în Hawaii. Şi stăteam la un restaurant vis-à-vis de Hilton village, iar în restaurant stăteam cu spatele la uşă. Şi a intrat cineva. Nu ştiu cine a fost. Cineva a intrat, iar prin trupul meu a trecut un şoc electric…

DI: Hm-mm.

JM: … ca şi cum ar fi venit cineva tiptil cu un cablu electric şi m-a atins, iar eu am răsturnat masa. A fost un şoc electric, şi am auzit în capul meu: „Ridică-te şi fugi! Eşti în pericol. Viaţa ta e în pericol." Şi involuntar, nu m-am gândit să fac, m-am ridicat şi am luat-o la fugă – ceea ce denotă că altcineva îmi controla mintea şi mecanismele, pentru că nici măcar nu încercam să mă gânesc cum să fug. Doar că fugeam!

Şi în secundele în care am traversat restaurantul, auzeam vocea spunând: „Repede, ieşi de aici! Viaţa ta e în pericol!" Am fugit prin uşa din spate, am fugit prin curte şi am ajuns în stradă, care era un bulevard principal, iar vocea a spus: „Traversează strada!

Repede, treci strada!" Iar eu am ţipat: „Nu pot traversa. Trec multe maşini." Şi vocea a spus: „Niciuna n-o să te atingă. Traversază

strada."

Şi involuntar, am traversat în fugă. Nici măcar n-am decis s-o fac. Şi când am traversat în fugă s-a întâmplat că n-a trecut nicio maşină în acel moment, apoi vocea a spus: „Ocoleşte hotelul." Deci am ocolit hotelul Hilton Village către ţărmul oceanului, şi atunci vocea a spus: „Acum eşti în siguranţă." Şi m-am aşezat pe marginea piscinei, abia mai suflam…

BR: [râde]

JM: şi mă gândeam: „Ce-am făcut?" Soţia mea stă acolo cu prietenii noştri. Toate sunt împrăştiate pe podea. Iar eu par un idiot. Habar n-am ce am făcut şi de ce, iar vocea îmi spunea: „E-n regulă acum. Eşti în siguranţă."

M-am întors la Los Angeles ceva mai târziu. Fază identică. Eram într-un restaurant chiar pe Wilshire şi Fairfax, o terasă cu hamburgeri, la prânz. Şedeam la tejghea şi am văzut, cu vederea periferică, nu m-am uitat la ei, dar am văzut doi tipi intrând, şi în acel moment am avut un şoc electric, şi aproape că am căzut de pe scaun, şi vocea spune: „Pleacă de aici rapid! Eşti în pericol.

Fugi!"

M-am împiedicat. M-am ridicat de la podea, am aruncat nişte bani pe tejghea şi am fugit spre uşa laterală. Iar vocea îmi tot spunea: „Eşti în mare pericol. Fugi repede! Viaţa ta e în pericol." Şi am fugit până la Fairfax, vreo trei sau patru străzi, până când vocea a spus: „E-n regulă. Acum eşti în siguranţă. Acum eşti în siguranţă. Şezi." Şi m-am aşezat într-o staţie de autobuz. Inima îmi bubuia şi m-am gândit: „E a doua oară când se întâmplă. Ce-o fi asta?" Pentru că a fost involuntar. Eu n-am… Ştiu ce mi s-a spus, dar nu m-am gândit cum să fac. Doar am executat ce mi s-a spus.

Vă spun astea pentru că mi s-a spus, cu mulţi ani în urmă, mereu şi mereu, de către diferiţi oameni, aşa cum tu ai viziuni paranormale, am şi eu – şi mi s-a spus: „Ai fost adus aici. Te-ai întors. Ei te-au adus aici. Ai venit ca să faci ceva anume. Faptul

că te-ai născut n-a fost o întâmplare… Nu, nu. Ai venit aici ca să te încarnezi în această lume, în acest moment anume."

Mie mi se pare că avem de-a face cu un fel de război cosmic între inteligenţa superioare, unele bune şi altele rele, pe deasupra noastră, de care noi nu ştim. Cei buni fac ceva cu specia umană, pe când cei răi fac altceva cu noi. Prin urmare, noi suntem nişte bieţi pioni într-un joc mai mare şi mai serios… care se dispută ca să protejeze, sau să asigure protecţia speciei umane.

BR: N-aş spune că tu eşti un pion, Jordan. Aş spune că ai cel puţin rangul de Nebun…

DI: [chicoteşte]

BR: … sau poate Rege sau Regină.

JM: Foarte bine.

BR: [râde]

DI: E nostim.

JM: Dar eu am fost…

DI: Ceea ce ne descrii tu, cu această abordare diferită a… vieţii, să spunem, aş spune, sunt aceste două ere. Suntem la punctul de schimbare a erelor. Asta e una de oprimare, reprezintă epoca asupririi, şi suntem în zorii acestei noi ere. Şi pentru că suntem la răscruce, ambele se manifestă simultan şi aşa avem situaţia pe care o descrii. Când vorbeai, ştii ce am văzut eu?

Am văzut scena din filmul „The Matrix", când Neo era în birou şi a primit telefonul într-un colet poştal, şi l-a deschis. A găsit telfonul, apoi a sunat Morpheus şi a spus: „Eşti în pericol. Coboară foarte adânc. Traversează coridorul şi fă asta." Pentru mine, asta e un simbol a ceea ce eu numesc „vocea silenţioasă", vocea silenţioasă care vorbeşte cu noi prin intuiţie. Desigur, ce s-a întâmplat cu Neo e că el a urmat instrucţiunile o vreme, până când a intervenit o provocare reală.

Vocea silenţioasă spunea: „Ieşi pe fereastră, pe blocul turn, ocoleşte clădirea şi coboară." Şi se pare că mintea conştientă a preluat controlul lui Neo în acel moment, şi a înlocuit vocea silenţioasă – cunoaşterea intuitivă, îndrumarea intuitivă. Prin urmare, Neo a fost prins. Acum, asta e provocarea noastră. Ce mi-a schimbat viaţa – total, mai mult decât orice – a fost că, în 1990, am decis ca, dacă mintea şi intuiţia îmi vor fi vreodată în dezacord, voi face cum spune intuiţia. Ce se întâmplă e că, urmând intuiţia, vei da de unele necazuri, dar cu cât o faci mai des, ca şi cum ai antrena un muşchi, cu atât mai tare se va auzi vocea silenţioasă.

Despre asta vorbea Gandhi. El a spus – cum era? – cuvinte cu următorul sens: „Singurul tiran de care ascult este vocea

silenţioasă dinlăuntru." Cuvinte cu acest sens, foarte aproape. Iar alegerea este: vom urma acea voce interioară, acea cunoaştere intuitivă? Pentru că, dacă o urmăm, urmăm nivelul de conştiinţă care poate vedea jocul de la izvor la vărsare. Dacă nu putem, atunci suntem blocaţi în realitatea minţii celor 5 simţuri, care poate vedea doar cotul următor al râului. Deci, asta e adevărata provocare pentru noi.

Dacă am putea urma acea cunoaştere intuitivă, cum ai făcut tu prin acţiune reflexă, atunci n-am intra niciodată în încurcătură. Iar dacă intrăm în încurcătură, întotdeauna vom ieşi, iar asta se aplică fiecăruia de pe planetă. Dar pentru că intuiţia vine dintr-un nivel de conştiinţă total diferit şi dintr-o percepţie diferită a acestei realităţi, ce ne împinge pe noi să facem, adesea, ăsta – care e programt de la leagăn la mormânt să vadă viaţa aşa cum suntem programaţi s-o vedem – începe: „Nu poţi face asta. Ne-ai

înebunit. Nu, nu putem face asta. Cum rămâne cu asta? Cum rămâne cu aia?" Îţi enumeră toate motivele pentru care n-ar trebui să-ţi urmezi intuiţia.

Dar dacă o urmăm, nu numai că vom fi protejaţi, aşa cum am spus deja, dar vom fi şi îndrumaţi către cantităţi enorme de informaţii care ne aşteaptă, dacă urmăm acel curs, care ăsta îţi spune: „N-ar trebui să mergi mâine acolo. Ai o întâlnire. Nu poţi

merge acolo, nu-mi pasă ce spui, nu poţi merge acolo: ai o întâlnire!" No, no. „O să-mi anulez întâlnirea. Trebuie să merg acolo."

Şi când te duci, găseşti acolo ceva care îţi dă o pătrundere intuitivă că asta te-ar fi refuzat, dacă ai fi mers cu ea. Iar majoritatea oamenilor, datorită programării, sunt sudaţi cu această realitate. Prin urmare, ei se învârt în jurul cozii, în acest cerc vicios: [cu voce de hipnotizat] te scoli dimineaţa, mergi la serviciu, apoi vii acasă, îţi bei ceaiul, te uiţi la TV, apoi mergi la culcare apoi din nou te scoli, mergi la serviciu, apoi vii acasă, îţi bei ceaiul…

Asta face mintea! Îi place acest gen de repetiţie. Intuiţie, curgere. Intuiţie, curgere cu un nivel mai înalt de conştiinţă. Conştiinţă de la izvor la vărsare. Şi deodată, când faci asta, viaţa ta devine incredibil de sincronizată… Coincidenţe uimitoare şi…

JM: O, desigur!

DI: …miracole au loc. Adică, ştii, cu toţii am avut parte de ele, nu-i aşa? Şi oricine poate face asta, dacă îşi lasă intelectul să servească conştiinţa în loc să o guverneze. Eu spun asta în felul următor: Când îţi urmezi intuiţia, tu trăieşti viaţa. Când urmezi doar mintea, viaţa te trăieşte pe tine, ceea ce se întâmplă cu majoritatea oamenilor.

JM: Da.

DI: Prin urmare, ai acces la această incredibilă bibliotecă de cunoştinţe, la această incredibilă bibliotecă de îndrumare, şi nu sunt „cei aleşi". Sunt cei care au voinţa de a-şi deschide mintea ca să acceseze acel nivel de cunoştinţe. Nu e un club! Nu ai nevoie de o parolă de intrare. Ea este acolo, în spaţiul pe care îl trăim noi acum. Tot ce trebuie să facem e să ne deschidem. Cum am spus mai devreme: în loc de a întreba Când vine Cavaleria?, – Când mergem noi la Cavalerie?

JM: Un preot budhist a spus: „Din nefericire, nu există o cheie a Universului." Din nefericire. „Dar vestea cea bună e că Universul

n-a avut niciodată lacăt…"

DI: Exact.

JM: Da.

DI: Exact.

JM: …dar mă întorc la ce spuneam. Întâmplările acelea îmi spun că n-a fost „o voce tăcută" care a… A fost o urgenţă, că viaţa mea era în pericol. Şi a însemnat că – toată tărăşenia, ambele dăţi – denotă că există un fel de operaţiune de tip militar care are loc cu aceşti extratereştri, reptilieni, sau ce-or fi ei, care ne-au manipulat pe noi. E un fel de acţiune militară. Nişte entităţi bune, să le spunem aşa. Puteri extraterestre bune. Adică, nu e nimic nou în asta. Creştinismul şi Iudaismul vorbesc despre îngerii buni şi îngerii răi, mă rog, deci asta presupune că avem entităţi bune şi entităţi rele.

DI: Prin prisma mea, Jordan, ei sunt un alt nivel de manifestare al acestei energii. Ştiţi, ei sunt ataşaţi… Adică, noi credem că suntem oameni şi noi… este doar o specie a existenţei în realitatea celor 5 simţuri, dar mai sunt şi alte entităţi non-umane, care pot lua alte forme, care sunt, de asemenea, expuse alegerii între care din aceste stări energetice, aceste stări de conştiinţă, vor alege? Deci, totul se manifestă.

Iar când tu vorbeşti despre… ce-am înţeles eu prin „voce tăcută", vocea tăcută îţi vorbeşte în şoaptă, dar când eşti în pericol, aşa cum ai fost tu, pare-se, te poate înşfăca de guler şi scoate de acolo. Ştii, am senzaţia că, cu cât înţeleg mai bine, este îndrumarea celor care joacă un rol în această transformare, e mult mai puternică decât ne dăm noi seama, şi e mult mai aproape de noi decât credem. Dar nu devenim pe deplin conştienţi de ea până când nu apare o situaţie de panică, şi dintr-o dată, buum! îţi spune: iată

ce se va întâmpla.

Dacă noi am fi venit aici ca să încercăm să ne aducem contribuţia, apoi pot apărea oameni care încearcă să ne împiedice „Bang

bang, mulţumesc mult", ştiţi, „a mea e cea mai mare", ce rost are să mai venim? Deci, există o forţă foarte, foarte puternică, prezentă pentru cei care vor să joace un rol, care te poate scoate din situaţii periculoase.

JM: Îţi respect opinia, dar revin: păţaniile mele m-au făcut să cred că ne aflăm în cursul unor operaţiuni militare, cu alte forme de viaţă, care ne sunt superioare, pe care nu le vedem, aşa cum am mai spus şi tu şi eu, extratereştrii reptilieni…

DI: Corect.

JM: Despre ce vorbim? Prezenţa reptilienilor? Nu ştiu precis ce înseamnă asta, dar ştiu că ei sunt acolo. Am auzit mult prea multe ca să nu înţeleg că există reptilieni extratereştri pe Pământ.

DI: Corect.

JM: De unde au venit? Cât de puternici sunt? De când sunt aici şi care este relaţia lor cu noi? Cât de mult rău ne pot face, cât ne pot manipula? Iar când am avut cele două păţanii, acele experienţe mi-au arătat că există un fel de operaţiune militară periculoasă în curs de desfăşurare, şi uneori ai putea, cum am păţit eu, să ajungi foarte aproape de alte forme de viaţă, care sunt foarte rele…

DI: Fără îndoială.

JM: …and şi dacă ajungi, cei care te protejează te vor scoate rapid de acolo…

DI: Da.

JM: …aşa cum FBI îşi scoate omul lor din Mafia, şi el a fost detectat, a fost găsit. Guvernul trebuie să intervină rapid şi să te scoată de acolo. De ce? Pentru că ai fi un om mort. Ei au aflat cine eşti. „Scoateţi-l de acolo imediat!".

DI: Hmm.

JM: „Cu orice riscuri, scoateţi-l de acolo!". Deci, eu am simţit că asta s-a întâmplat cu mine. A fost ca şi cum, dintr-o dată, pe nepusă masă, au intrat două entităţi extraterestre. Arătau ca nişte oameni, dar nu erau oameni. Şi imediat protectorii mei…

DI: Aşa, da.

JM: … aş cum zic militarii, „Ieşi repede din situaţie!" Păi, asta înseamnă că se întâmplă ceva în stil militar, din punctul de vedere al altei lumi.

BR: Dar mai înseamnă şi că tu eşti protejat…

JM: Păi, da, dar…

BR: …şi trebuie să ţinem minte că, oricine ar fi aceste forţe, ele nu sunt atotputernice, altfel n-am mai fi putut avea această conversaţie.

JM: Eu ş tiu destule…

DI: Cu siguranţă, ei nu sunt atotputernici.

JM: Dar vezi, ce vreau eu să subliniez aici este că înţeleg şi sunt pe deplin de acord că e un fel de schimbare de epocă, o schimbare a… pentru că înţeleg conceptul astrologic…

DI: Corect.

JM: …de schimbare de yuga şi de schimbare de ere şi de epoci.

DI: Corect.

JM: Cu toate astea, sunt convins că există un fel de prezenţă rea aici, ca o armată. Ei sunt organizaţi.

DI: Ce spun eu şi ce spune Jordan sunt expresii diferite ale aceluiaşi lucru. Pentru că, ceea ce spun eu, ştiţi, cărămida de bază a tot ce există e conştiinţa, şi acum e o „schimbare a gărzii" din punct de vedere al nivelului energetic al conştienţei în această realitate. Suntem la această răscruce. Desigur, pe un palier, e vorba de energie pură, conştienţă pură. Dar pe măsură ce coboară nivelele, ea se exprimă în moduri diferite. Deci, la nivel uman, avem oameni care se trezesc şi oameni care încă sunt obtuzi. Avem oameni care vor bunătate şi pace în lume, şi oameni care vor să comande, să manipuleze, să exploateze, să paraziteze.

Iar unul din aceste nivele ia nivelul omolog din cealaltă lume, despre care vorbeşte Jordan, care e format din entităţi non-umane, în această încleştare, fie pentru a stăpâni această realitate, fie pentru a o proteja benevolent. Iar ei, de asemenea, sunt expresii ai acestei schimbări de eră energetică. Problema este: la care dintre nivele ne referim. Deci, ce spun eu şi ce spune Jordan despre această bătălie de tip militar, să spunem aşa, este identic. Deoarece, la un nivel, asta se întâmplă pentru că este o expresie a acestei schimbări. Pentru că se manifestă în atât de multe şi diferite moduri, iar aia e unul din ele, şi-l afectează fundamental pe

acesta, care e nivelul uman, din cauza a ceea ce se întâmplă acolo [gesticulează, arătând aici şi acolo].

Cu alte cuvinte, datorită sosirii acestei transformări energetice, acestei conştientizări extinse, pe măsură ce devine tot mai puternică şi ne apropiem de punctul culminant, unde energia erei vechi este înlocuită de energia erei noi, care devine dominantă în această realitate, apoi toate aceste diferite nivele de răutate, fie ele non-umane, extraterestre, sau cum vrem să le numim, se scufundă ca…

JM: Hmm.

DI: …păduchii, zilele lor sunt numărate. Dar încă nu e gata; pentru o vreme totul e pe muchie de cuţit. Vor veni răscoale uriaşe, pentru că încă nu suntem în noua epocă. Suntem la răscrucea dintre ere, iar acesta e momentul cel mai haotic, cel mai dificil şi cel mai solicitant. Deci, există toate aceste nivele. Vom vedea lucruri uimitoare, pe care le putem numi bătălii la acest nivel non-uman. Cu siguranţă.

JM: Atât tradiţia evreiască, cât şi cea creştină şi chiar cea islamică, vorbesc despre acţiunea forţelor spirituale…

BR: Da.

JM: … în Univers. Răul, şi precum spuneam, creştinii vorbesc despre îngeri, care sunt buni, şi demoni sau diavoli, care sunt foarte răi, iar îngerii ne protejează, dar ele sunt de fapt entităţi care se află în război în lumea spirituală, unii cu alţii, ia fiecare îşi au oamenii lor pe Pământ. Cei răi au oamenii răi. E un fel de matrice a războiului în plină desfăşurare, între bine şi rău pe Pământ. Iar acesta are loc într-o manieră vizibil militară. Există forţe rele care ne urmăresc, care încearcă să ne oprească, în timp ce ceilalţi, ci buni, vin să ne protejeze, să ne menţină în siguranţă.

Deci, viziunea mea e că noi suntem… în lumea fizică, noi suntem manipulaţi de forţe superioare care au un plan pentru noi. Poate că îngerii au în plan ca noi să evoluăm şi să creştem în înţelepciune şi cunoaştere, şi să înflorim în creaturi divine cu înţelepciune şi cunoaştere, să avem o civilizaţie mai bună şi o viaţă mai bună. În timp ce, pe de altă parte, ar putea foarte bine să existe entităţi care sunt inamici ai celor buni, şi ei au manipulat minţile cu sistemul lor de aici. Nici vorbă de aiurelile despre evoluţie şi omenirea care va trăi în pace şi armonie.

Nu, nu. Ei au venit aici ca să ne stăpânească, ca să ne contoleze, şi, prin urmare, eu văd că are loc un mister militar evident. Eu cred că există forţe ale răului aici, şi că exită şi forţe ale binelui, care ne veghează, şi că ele sunt în plin război. Asta semnifica

acel simbol al Cavalerilor Templieri „Precum Deasupra, aşa şi dedesubt." Însemnând că, dacă războaiele de aici ţi se par sângeroase, ar trebui să vezi ce se petrece în lumea spiritelor! Există spirite foarte puternice de fiecare parte, cea bună şi dea rea.

BR: Ai vorbit despre cele două puteri de acolo. Nu cumva mai există şi o a treia putere, propria noastă putere? Pentru că, dacă noi vrem să schimbăm lumea, trebuie să începem cu noi înşine. Noi nu putem face nimic în privinţa acestor factori despre care vorbeşti, dar dacă noi ne schimbăm modul în care percepem lumea şi ne raportăm la lume şi ne vedem în relaţie cu lumea, atunci noi putem anihila acele forţe care ne asupresc acum, asta e interpretarea mea a ceea ce spune David… Asta e o întrebare! [râde]

JM: Cred că toată idea asta despre Împărăţia lui Dumnezeu, Dumnezeul Suprem, Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ, cred că e un subiect astrological. Până când nu introducem componenta astrologică a Împărăţiei lui Dumnezeu, nu vom înţelege niciodată Împărăţia lui Dumnezeu. Eu cred că Împărăţia lui Dumnezeu este o perioadă de timp, o perioadă de timp astrologic, când specia umană se va trezi, în sfârşit, se va acorda cu Universul divin şi se va descotorosi de toate aceste forţe întunecate din jurul nostru. Dar eu văd şi înţeleg şi sunt total de acord cu David despre implicaţiile spirituale.

Mai văd, de asemenea, că există o operaţiune militară, în lipsa unui termen mai adecvat, o operaţiune militară a forţelor întunecate, care sunt, evident, rele, care au o putere enormă de a face rău oamenilor. Pe de altă parte, există acele entităţi din altă lume care sunt acolo ca să protejeze evoluţia umanităţii, să ne protejeze pe noi. Şi pot foarte bine să fie, cum a spus David, nivele. Dar până acum, nivelul de care m-am preocupat eu este acel nivel în care se vede o opeaţiune militară în desfăşurare.

DI: Păi, eu cred, ştii, Jordan, când privim la un iniţiat de talia lui George Lucas, când el produce filmele Războiul Stelelor: acela e nivelul de care vorbeşti tu, acel gen de lupte au loc. Alea nu au loc într-o galaxie foarte îndepărtată. Alea sunt mult mai aproape de casă şi acela e nivelul de care vorbeşti tu. Iar eu sunt de acord cu tine. Dar ceea ce spun eu este că există un nivel al acestei energii care se manifestă prin nivele, în jos, până la cel uman. Vă spun modul cum văd eu problema.

Ce afirm eu în noua mea carte, este că găurile negre, precum cea din centrul acestei galaxii, emit frecvenţa fundamentală a acestei realităţi. Dar vibraţia nu e stabilă, în sensul că nu rămâne veşnic pe aceeaşi frecvenţă. Ea este ciclică, deci trece prin acest ciclu vibraţional, iar în final se întoarce la frecvenţa iniţială. Iar în lumea holografică rezultată, se pare că ia forma, datorită modului cum o decodăm noi, unei Bucle Temporale, cum o numesc eu. Este ceea ce indienii numesc yuga…

JM: Mm-hm.

DI: … ele sunt diferite yugas. Pe măsură ce gaura neagră vibrează, această construcţie oscilatorie fundamentală, această fundaţie vibraţională primară determnină sorii să emită informaţie sub formă de fotoni. Energia fotonică, adică informaţie. Iar energia care circulă prin meridianele de acupunctură este energie fotonică, după cum o decodăm noi. Prin reţeaua energetică a Pământului circulă energie fotonică, după cum Pământul decodează acea informaţie.

Şi pentru că această vibraţie se schimbă, iar cine a creat acest Univers al realităţii virtuale – cu alte cuvinte, acest joc de calculator extrem de avansat – ei au creat acest ciclu vibraţional. Pe măsură ce-şi parcurge ciclul, informaţia venită de la sori, sub formă de energie fotonică, se schimbă. şi deci… iar noi decodăm această schimbare. Deci noi trecem prin perioade pe care anticii le numeau Epoca de Aur, caracterizate printr-o expansiune masivă a conştiinţei, a conexiunii, armoniei, etc. apoi vin alte perioade în care energia şi informaţia sunt oprimate şi limitate. Iar aceste cicluri diferite merg până ajung în punctul de plecare şi totul se reia de la capăt.

Deci, conştiinţa… Pentru că, ştiţi… La urma urmei, pentru mine, – eu pot vorbi doar pentru mine – când ne aflăm pe tărâmul conştiinţei, al conştiinţei pure, vedem aces întreg joc total diferit. Adică, îl vedem prin lentilele a ceea ce numim corpul fizic şi îl vedem într-un anumit fel, şi ne concentrează atenţia în lumea celor 5 simţuri, de aceea noi privim cu ochii, sau aşa credem, şi vedem această lume, care este percepţia noastră de bază asupra realităţii. Dar înainte să alegem să intrăm în… nu neapărat să intrăm, dar acea… am intrat în prea multe detalii – înainte de a alege să intrăm, acel nivel de alegere este făcut de către conştiinţă, în deplină conştienţă de sine. Conştienţă neîntrupată.

Când venim în această realitate, încercăm să pricepem de ce suntem aici şi de ce am fi putut alege să fim aici, dacă oamenii cred că asta facem – eu aşa cred. Noi încercăm să înţelegem alegerea prin lentilele limitate ale trupului, alegerea făcută când eram în stare de conştiinţă. E ca Oracolul din Matrix, când ea spune: „N-ai venit la mine ca să faci alegerea. Tu deja ai făcut alegerea.

Scopul venirii tale la mine este să înţelegi de ce ai făcut alegerea." Şi deci, spui oamenilor: – Păi ştiţi, nu stă cineva cu o mitralieră la un alt nivel, spunând: „Intră în corpul ăla sau te împuşc." Tu alegi să vii aici, deci dacă tu vrei să vii aici, de ce ai vrut să fii aici?

Uneori alegem să venim în anumite părţi ale acestei ere în schimbare, pentru provocări importante, care, în sens concret, dintr-un punct de vedere, replicăm: „Am ales eu asta? Îţi baţi joc de mine!"

JM: Mm-hm.

DI: Şi am senzaţia că schimbarea de eră de care vorbesc constă în faptul că această vibraţie se mută dintr-o perioadă a acestei bucle temporale spre o altă perioadă a acestei bucle. Iar prin această perioadă de suprimare, de întuneric, limitare şi control, o anumită conştiinţă – pentru că starea de bază i-a fost atât de propice – a fost dominantă. Dar acum, că intrăm în această altă epocă de mare expansiune, temelia vibraţională pentru această realitate nu mai este – pe zi ce trece – propice acelei conştienţe, conştiinţe, în toate formele ei, fie că sunt extratereştri într-o navă spaţială, fie că e vorba de conştiinţă pură, fie că e vorba de oameni care manipulează alţi oameni.

Nu mai e propice acelei conştiinţe. Pe măsură ce înaintăm prin această răscruce unde e o schimbare, dar ambele sunt active, aşa cum suntem noi acum, către zona în care energia noii ere va fi cea dominantă – cum a fost până în acest moment – atunci, cea care a manipulat aici, nu va mai putea să manipuleze acolo, pentru că mediul energetic nu-i va mai fi deloc favorabil. Ce vedem acum, iar asta ne duce înapoi la sublinierea ta despre acest război de tip militar care are loc în fundal, la nivel spiritual, de genul Războiul Stelelor – sunt toatal de acord cu tine – este că, pentru că suntem la răscruce, toate acestea au acum… le avem pe amândouă!

Şi bătălia se duce, pentru că, până în acest moment, ceea ce tu numeşti forţe întunecate, forţele care stăpânesc şi manipulează, au jucat pe teren propriu. Ei au fost forţa dominantă. Acum nu se mai întâmplă aşa, vine altcineva să le ia locul, deci avem acest război teribil. Şi nu e vorba că acest nivel de… extratereştrii cei buni s-au manifestat brusc şi au apărut pentru prima oară, – ei au fost prezenţi în tot acest timp! – dar nu a existat mediul energetic propice care să le permită să se impună.

Acum mediul le este din ce în ce mai favorabil, iar noi vedem ambele tabere, plus bătălia. Dar soarta bătăliei e decisă deja, datorită mediului energetic, care nu mai e favorabil forţelor vechi, deci trebuie să se schimbe ceva. Iată de ce, ceea ce noi numim Viitor – car nu e chiar viitorul, e doar schimbarea mediului energetic – va fi unul foarte diferit de acest viitor. Da, există o încleştare. Da, există o bătălie, dar rezultatul e predestinat.

JM: Păi… aşa cum…

DI: În opinia mea, cel puţin.

JM: Ce vorbeam noi dimineaţă: amândoi suntem de acord că oamenii au văzut reptilieni, iar aceştia sunt foarte răi şi cât se poate de reali.

DI: Fără dubii.

JM: Despre asta vorbesc. Pentru că, dacă reptilienii sunt aici – ceea ce eu cred într-u totul, pentru că am auzit mult prea multe întâmplări în ultimii 40 de ani, am auzit povestiri importante despre acest subiect – deci eu sunt total convins că există reptilieni aici…

DI: Total de acord.

JM: … prin urmare, aşa stând lucrurile, ei sunt o prezenţă reală, dovedită şi rea pe Pământ, printre noi.

DI: Da.

JM: Acum, asta implică şi prezenţa altor entităţi reale aici, care sunt menţinute aici pentru binele nostru, ca să ne protejeze sau ca să ne ajute. La ce mă refer când spun că pe Pământ are loc acum o operaţiune militară? Existenţa acestor reptilieni este larg recunoscută şi acceptată. Ei sunt reali.

DI: Dar întâietatea lor – pot spune doar ce cred eu, Jordan – superioritatea lor energetică în toată această perioadă îşi vede acum preşul tras de sub picioarele lor, pentru că intrăm cu toţii într-o nouă eră energetică. Iar aceste entităţi au o vibraţie foarte joasă. Ei sunt foarte inteligenţi, dar nu au pic de înţelepciune.

JM: Păi… eu…

DI: Nu sunt înţelepţi deloc, căci n-ar face ceea ce fac, dar sunt foarte, foarte inteligenţi. Iar inteligenţa fără înţelepciune este cea mai distructivă forţă pe care o putem întâlni, de aceea ei sunt foarte, foarte distructivi. Deci, ei sunt inteligenţi şi folosesc tehnologie şi tot felul de chestii… Ştim că pot obţine tehnologie foarte avansată în aceste stări intelectuale, dar starea intelectuală are un nivel foarte jos de conştiinţă, şi, pe măsură ce intrăm în această nouă eră energetică, puterea lor de a domina, aşa cum o au acum, acel preş le este tras de sub ei.

Cum spuneam, în cursul acestei schimbări, încleştarea aceea despre care vorbeşti între acele entităţi reptiliene şi cei care caută să înlăture stăpânirea lor asupra umanităţii, ei sunt angajaţi în ceea ce noi am putea numi o bătălie. Dar ce spun eu e că rezultatul e deja pecetluit.

JM: Asta am înţeles.

DI: Da.

JM: Dar atunci, tu trebuie să fii de acord că există, de fapt, un soi de război în curs de desfăşurare.

DI: Total. Sunt total de acord cu asta.

BR: Hm-mm.

DI: Ce spun eu e că acel război, este o expresie a epocii de conştiinţă care se manifestă ca…

JM: Desigur. Da.

DI: … stăpâni monstruoşi, reptilienii. Iar schimbarea de conştiinţă care vine, această schimbarea a erei energetice, care se manifestă ca cei care nu vor să stăpânească.

JM: Da.

DI: Pentru moment, pentru că suntem la răscruce, avem această bătălie, la acel nivel. Ea se manifestă în jos, la nivelul experienţei umane, prin familiile de Illuminati, reprezentanţii acestui sistem de control reptilian, şi prin reprezentanţii schimbării erei energetice. Adică, dacă vrei… nu vreau să mă războiesc cu nimeni – cu ce te lupţi, aia devii – dar folosind termenii tăi: acea bătălie, aici, se manifestă ca o bătălie aici [gesticulează, arătând aici şi acolo], dar schimbarea energetică va spăla, în final, manifestările vechiului model energetic. De aceea, copiii şi nepoţii noştri nu vor trăi într-un stat fascist global, deşi pentru câţiva ani aşa va părea, pentru că suntem la răscruce…

JM: Vor lupta, desigur…

DI: …iar sistemul de control va da din copite şi va scuipa, încercând să se impună pentru următorii câţiva ani. Ne pare rău, băieţi: faceţi o pauză de de ceai, lăsaţi-o baltă, deschideţi-vă minţile afurisite, încetaţi să mai încercaţi să stăpâniţi – nu vă fie frică, pentru că şi voi sunteţi conştiinţă infinită, oricum – lăsaţi-vă purtaţi de noua energie. Încetaţi lupta, nu fiţi neghiobi! Ştiţi…

Mie nu mi-e frică de aceste entităţi. Mi-e milă de ei. Mi-e milă de ei! Închipuiţi-vă că vă treziţi dimineaţa că încă sunteţi Ei, înspăimântaţi de tot, de pierderea sursei de hrană. Depinzând de letargia oamenilor. Iar noi nu mai stăm în adormire, mulţi dintre noi. Deci, Ei se vor trezi din ce în ce mai speriaţi, cu fiecare săptămână care trece, că sursa lor de hrană, sistemul lor de control, mijloacele lor de existenţă sunt din ce în ce mai ameninţate de umanitatea care se trezeşte. Decât eu, mai bine voi, băieţi. Mai bine veniţi cu noi la o bere. Nu mai fiţi proşti. Asta le spun eu.

JM: Înţeleg ce vrei să spui.

BR: [râde]

DI: Pe măsură ce oamenii se trezesc, îşi extind conştiinţa şi intrăm în această eră, această eră de vibraţie mai înaltă, suntem… umanitatea se va muta în stări vibraţionale – din ce în ce mai mulţi oameni o fac – unde aceşti vampiri ai vechii epoci nu se mai pot conecta, şi îşi pierd sursa puterii. Este o schimbare incredibilă pe plan global, în dinamica energiei realităţii, de la asta la asta, şi va transforma realitatea pe care o percepem noi acum în ceva extraordinar, incredibil, uimitor, pentru copiii şi nepoţii noştri, care îşi vor petrece cea mai mare parte a vieţii lor bucurându-se.

JM: Există pe Pământ chiar acum forţe întunecate, care provin din altă parte, şi mai sunt forţe bune aici, care provin din altă parte, şi ele se luptă într-un fel de război, după cum am discutat. Un fel de factor manipulator este în război cu un fel de forţă a binelui, care încearcă să salveze omenirea pe timpul acestei tranziţii.

BR: Tu însuţi provii din altă parte.

JM: Da.

BR: Ne-ai dat două ore de video care dovedesc asta.

JM: Da, doar ce-am spus.

BR: Şi eu cred că noi suntem toţi, probabil, din altă parte. Majoritatea oamenilor care privesc acest film sunt, probabil, din altă parte. Pionii din lume sunt oamenii la care te-ai referit uneori, care habar n-au ce se întâmplă. Dar sunt mulţi cei care îşi dau seama că, de fapt, şi ei provin din altă parte, în sens metaforic sau pur şi simplu. Ei sunt Cavaleria pe care o aşteptăm noi. Noi suntem toţi aici. Cavaleria e deja aici. Trebuie doar să ne trezim.

DI: Vedeţi, eu cred că noi provenim din mai multe locuri, de peste tot. Avem această conştiinţă infinită, Întregul Infinit, Tot-ce-există, a-fost-şi-va-fi. Posibilitatea Completă. Întregul Tăcut. Totul şi Nimic. Pretutindeni şi Nicăieri. Posibilitatea Completă. Asta e miezul fiecăruia din noi, iar când asistăm la aceste felurite jocuri cosmice, noi ne percepem – cu un simţ crescut al limitării, comparat cu esenţa fiinţei noastre, Posibilitatea Completă, Iubirea Infinită – noi ne percepem ca fiind de aici, sau de acolo, indiferent de unde. De pe ce planetă ai venit??

Când, de fapt, noi suntem Tot-ce-există-a-fost-şi va-fi. Iar asta e valabil atât pentru forţele pe care noi le numim Răul, cât şi pentru forţele pe care le numim Binele. Diferenţa dintre cele două este doar punctul lor de observaţie a realităţii, din locul unde observă ele realitatea. E ca şi cum – eu nu prea dau citate din Biblie, sunt recunoscut pentru asta, dar – fiul risipitor. Fiul pleacă de acasă, face nişte boroboaţe şi ar trebui să fie considerat un fiu rău. Iar fiul cel bun este cel care nu-şi părăseşte tatăl. Dar fiul risipitor se întoarce, iar tatăl îl întâmpină cu aceeaşi dragoste şi afecţiune pe care le are pentru fiul care a stat cu el, simbolic, nu a plecat spre lumea întunecată, nivelul întunecat.

Asta se întâmplă acum. Jucăm acest joc cosmic, care, prin lentilele corpului nostru fizic, sau ce percepem noi a fi corpul fizic, afectează fundamental punctul nostru de observaţie. Iar un reptilian teribil de înfricoşat că nu va supravieţui, prin urmare „Trebuie

să stăpânesc totul, dar mi-e teamă de supravieţuire" şi toate chestiilea alea este un punct de observaţie. Unul disperat de limitat, dens, jalnic şi, mai mult de atât, trist. Un punct de observaţie a sinelui în lume. Dar până la urmă totul va fi adunat la un loc. Totul va fi strâns la un loc. Şi cei pe care îi considerăm acum răi, ş i cei pe care îi considerăm acum buni şi iluminaţi, îşi vor aminti, în cele din urmă, că sunt, pur şi simplu, Posibilitatea Completă trăind o experienţă.

Şi cu cât ne extindem mai mult conştiinţa şi conştienţa, ca să înţelegem că asta suntem, cu atât punctul nostru de observaţie creşte de la mărimea unui bob, – Eu sunt Stan Păpuşă, sunt reptilian şi trebuie să manipulez oamenii – spre „Eu sunt Tot-ceea-

ce-este, trăind o experienţă". Şi pot avea această trăire, dar ştiu cine are trăirea. N-am căzut în iluzia că eu sunt trăirea. Aceste entităţi reptiliene cred că ei sunt trăirile lor, de aceea sunt atât de limitaţi şi jalnici. Ei au manipulat omenirea să creadă că suntem ceea ce trăim.

Ce se întâmplă odată cu această schimbare de epoci, este că tot mai mulţi oameni îşi reamintesc că ei nu sunt una cu experienţa lor, că ei au o experienţă, dar ei sunt cu totul altceva. Şi, pe măsură ce această schimbare are loc, o schimbare energetică masivă are loc, iar capacitatea acelui nivel de conştienţă – sistemul de control existent până acum – de a continua să domine… castelul din cărţi de joc, s-a încheiat. S-a terminat cu el pe veci. Nu mai poate exista. Asta trăim noi acum.

JM: Păi, eu sunt total…

DI: Trăim vremuri extraordinare.

JM: … sunt total convins că suntem pe aceeaşi lungime de undă. Vedem acelaşi lucru.

DI: Total de acord.

BR: Este cuvântul tău final, Jordan, pentru că s-a făcut seară, aşa cum se poate vedea după întunericul care se lasă în lumea de afară, doar metaforic, desigur. Ne aşteaptă masa pusă, trebuie să încheiem şi să cinăm acum.

JM: N-ar fi o idee rea.

BR: Cu vreo săptămână în urmă, Jordan, am vorbit despre cei de 19 ani, băieţii şi fetele care au acum vârsta la care tu ai trăit acea experienţă remarcabilă cu tatăl prietenei tale, ieri ei se trezesc acum cu sutele de mii, în toată lumea, privesc acest video, şi mulţi alţii ca ei, dorind să ştie ce se întâmplă, advărul nefiindu-le spus de părinţi, profesori sau guvernanţi. Care sunt cuvintele şi încurajările tale pentru ei? Poţi avea acum ultimul cuvânt. Foloseşte ocazia.

JM: În regulă. Îmi ceri opinia personală, subiectivă, iat-o. Ce-aş sugera tuturor oamenilor, tuturor celor care îmi aud vocea şi mă privesc acum, să facă este să găsească, fără zarvă, un loc unde să poată fi singuri, şi să se adreseze, în linişte, Spiritului. Dar vorbiţi cu voce tare, auzibilă, Marelui Spirit, pe care oamenii l-au numit Dumnezeu. Nu contează cum îl numiţi, dar să fie Divinul, prezenţa lui D-zeu.

Eu cred că există o prezenţă foarte puternică, care ne veghează şi ne protejează, deci sugerez să vorbiţi cu Marele Spirit şi să-i cereţi să vă protejeze, să vă îndrume şi să vă ajute să întâlniţi pe cine trebuie să întâlniţi, ca să vă îndepliniţi destinul, dacă are unul rezervat pentru voi. Deci asta recomand eu celor tineri: începeţi cu asta. Doar să vorbiţi cu Dumnezeu, ca să zic aşa. Vorbiţi cu Spiritul şi cereţi-i să vă protejeze şi să vă îndrume, să vă arate ce aveţi de făcut, ce-ar trebui să învăţaţi.

DI: Îndată ce oamenii fac asta, începe aventura.

JM: Cu siguranţă. Da.

DI: Aventura începe. Viaţa însăşi devine aventura, când ajungi la acel nivel şi te laşi purtat de acel val, cum a spus Jordan, şi viaţa nu mai e o corvoadă. Este o bucurie şi o aventură care devine o bucurie ce aşteaptă să fie trăită.

JM: Ai perfectă dreptate.

DI: I Eşti tu, cel adevărat. Nu cel care am fost manipulaţi să credem că suntem, acea falsă identitate…

JM: Corect.

DI: … asta e diferenţa. Identitatea falsă, epoca apusă. Identitatea reală, epoca ce începe. Este un moment excelent să fii în viaţă. Excelente timpuri de trăit, credeţi-mă. Bravo, colega! Sănătate!

JM: Mulţumesc. Ce plăcere!

DI: Mi-a plăcut să fiu cu voi.

JM: Cu plăcere!

DI: Sau să vorbesc cu voi.

JM: Da.

BR: [chicoteşte]

JM: Mă bucur să fiu cu tine, David.

BR: De 5 stele, domnilor. Excelent!

DI: De 5 stele. Absolut. Dublăm comanda. [râde]

JM: Bună idee!

BR: [râde]

JM: Oh, ah. OK.

DI: A fost bine.

BR: OK Jordan. Trebuie să spui ceva profund acum.

JM: La revedere, noroc!

BR: [râde]

DI: [râde]

Femeia: Şi binecuvântarea…

JM: Fii binecuvântat, fiule!

Femeia: [râde]

JM: Asta e tot atât de profund ca seara care va urma.

Erich von Däniken la Interlaken (iulie 2009)Click aici pentru prezentarea video

[Nota editorului: Unele discuţii colaterale purtate în limba germană nu au fost traduse.]

BILL RYAN (BR): Vreau să vă mulţumesc în numele tuturor celor care au aflat atâtea lucruri din toată opera şi viaţa dvs. Aţi realizat o operă extraordinară şi ţineam neapărat să vă spun asta.

ERICH von DÄNIKEN (EvD): Da, iar între timp am ajuns la vârsta de 74 de ani, dar Zeii încă mă iubesc, OK? [râsete]

BR: Zeii te ocrotesc. [râsete]

EvD: Zeii încă mă iubesc, iar eu continuu să scriu cărţi. În total, în acest moment, am scos 32 de cărţi, şi mai scriu încă una. În SUA, cea mai nouă carte a mea se numeşte History is Wrong. (“Istoria e greşită”) Va ieşi pe piaţă peste 4 luni.

BR: Minunat! Istoria e greşită e un titlu minunat.

EvD: Şi cartea e minunată.

BR: Da.

EvD: Care e domeniul tău?

BR: Domeniul meu este identic cu al tău.

EvD: Grozav. OK. Trebuie să văd şi eu.

BR: Prezintă adevărul oamenilor cărora nu li s-a spus adevărul de către politicieni, oameni de ştiinţă…

EvD: Ei mint, oricum.

BR: …de către profesori, sau chiar de către părinţii lor, pentru că nici ei nu-l ştiu.

EvD: Cunosc.

BR: Ce încercăm noi să realizăm este o educaţie alternativă la… precum spuneai, titlul noii tale cărţi este…?

EvD: History Is Wrong.

BR: Istoria e greşită. Iar istoria este greşită.

EvD: Ştiu. Cel puţin o mare parte din ea e greşită.

BR: Destul de mult din ea e falsă.

EvD: Unii oameni de ştiinţă ne mint. Desigur, majoritatea sunt personalităţi drăguţe şi integre, dar unii dintre ei mint.

BR: Da, iar cei care ştiu cu adevărat ce se întâmplă, lucrează pentru guverne.

EvD: Desigur. [râsete]

BR: Ai putea să-mi reaminteşti în ce an ai publicat Chariots of the Gods? (“Carele Zeilor”)

EvD: 1968.

BR: 1968.

EvD: A fost în limba germană.

BR: În germană.

EvD: A ajuns în SUA în 1969.

BR: OK. Eu am cumpărat-o în Anglia…

EvD: Oh, OK.

BR: …când eram copil. Acea carte a fost punctul de pornire într-o călătorie care m-a ajutat pe mine şi pe prietenii mei şi multe alte persoane.

EvD: Între timp, amândoi am devenit mai bătrâni, şi mai înţelepţi.

BR: Exact! [râsete]

[Erich conversează în germană cu o femeie din afara cadrului.]

BR: Să-mi traducă şi mie cineva.

EvD: Da, scuze. [râsete] I-am întrebat dacă au văzut toate spectacolele.

BR: O, nu, nu le-am văzut încă pe toate.

EvD: Ea a spus că a văzut Nazca. Este important.

BR: Nazca? Este…

EvD: Aţi văzut Megastones? (Pietre Uriaşe)

VOCE: – Da.

EvD: OK. Vimana, aici? India?

VOCE: – Da. [conversaţii în fundal]

BR: Aş vrea să-ţi pun câteva întrebări.

EvD: Da, te rog.

BR: Toate astea se filmează – cu permisiunea ta, desigur – pentru că am dori să le postăm pe Internet. Ne-ar face plăcere să-ţi facem publicitate.

EvD: Vă mulţumesc. Chiar ne trebuie publicitate pentru proiectul de faţă.

BR: E deschis doar vara sau permanent? Ce aveţi de gând?

EvD: Nu. În trecut am greşit închizând parcul. N-ar fi trebuit să-l închidem, pentru că acest proiect este ca un mare restaurant – ai nevoie de timp. Îţi trebuie cel puţin 4 - 5 ani, pentru ca publicul din afara Elveţiei să afle că există un asemenea parc.

BR: Da.

[Persoanele din jur conversează în germană, începe muzica la difuzoarele sălii.]

BR: Am putea să ieşim afară.

[EvD şi BR merg spre o terasă.]

BR: Iată o masă liberă. Minunat! Grozav!

EvD: Deci parcul e acum deschis doar vara, deoarece iarna nu era rentabil.

BR: Corect.

EvD: Pentru moment e deschis, că e vară, dar apoi, în noiembrie, trebuie să ne hotărâm ce facem, îl ţinem tot anul sau nu. Ne trebuie inovaţii, ne trebuie personal, materiale noi, care înseamnă mulţi bani. Întotdeauna e o chestiune de bani.

BR: O, da. Sigur.

EvD: Cei mai mulţi oameni iubesc banii. [râde]

BR: Păi, e adevărat. Încerci să-i atragi pe copii Sau încerci să atragi oameni ca noi, care şi-au pus întrebări toată viaţa?

EvD: OK, da, atragem şi copiii, avem un sector pentru copii. Dar pentru spectacole prefer adulţii, oamenii care gândesc. Ştiţi, aici avem un motto, în limba germană, care sună aşa: “Das Staunen wieder lernen.”[“Să învăţăm din nou să ne minunăm.”]

Mystery Park nu e un loc în care cineva dictează şi spune: Eu am dreptate. Acesta e răspunsul corect. Mystery Park e locul în care totul se termină cu semne de întrebare.

BR: OK.

EvD: Să fiţi atenţi la căşti, orice aţi vedea – atracţii secundare sau atracţii principale – întotdeauna se termină cu semne de întrebare.

BR: De aceea se numeşte Parcul Misterelor şi nu parcul care are toate răspunsurile.

EvD: Dacă ai da şi răspunsurile, n-ar mai fi niciun mister.

BR: Înţeleg. Da, aşa e. Dar pentru tine, personal, consideri că, după toţi aceşti ani, că ai găsit toate răspunsurile, că ai fost…

EvD: Desigur. Ştiu foarte, foarte clar ce s-a întâmplat.

BR: Spune-ne şi nouă.

EvD: Cu mii de ani în urmă, extratereştrii au fost aici, evident, şi au făcut o mutaţie artificială, modificându-ne genele. Deci noi suntem parţial tereştri, urmând linia evoluţiei, şi parţial extratereştri.

BR: Dar ce se întâmplă acum, Erich? Pentru că are loc o mare schimbare în conştiinţă chiar acum pe planetă. Toţi au auzit de asta. Trebuie să fi auzit şi tu. Ce se întâmplă acum?

EvD: Ei bine, aceşti extratereştri, când au plecat, au promis că se vor întoarce. Se vor întoarce! Acum, avem o dată posibilă – înscrisă în calendarul mayaşilor – 2012.

BR: Cât de importantă crezi că este?

EvD: Nu foarte.

BR: Mm-hm.

EvD: Eu sunt convins că se vor întoarce, dar nu putem stabili data, nici măcar cu calendarul Maya, deoarece calendarul Maya – trebuie mai întâi să-l transpui în calendarul nostru, iar acest calcul e greşit.

BR: Da.

EvD: Dacă punctul de plecare e greşit, atunci şi rezultatul final va fi greşit. Noi nici măcar nu suntem siguri dacă propriul nostru calendar e corect.

BR: Da.

EvD: Noi numărăm 2009. Adică 2009 ani de la naşterea lui Cristos. Dacă data naşterii a fost stabilită greşit, atunci şi numărul 2009 este greşit. Poate că au început numărătoarea cu 30 de ani mai tîrziu. E o mare harababură.

Dar un singur lucru e sigur: Se vor întoarce. Au promis! Avem texte scrise despre asta. Cu siguranţă, ei se vor întoarce pe Pământ, fiecare cultură antică avea această aşteptare de re-întoarcere a cuiva – Mayaşii, Incaşii, Egiptenii – toţi aşteptau pe cineva.

BR: Sau chiar a doua venire, care e un fel de metaforă.

EvD: Da. Exact. Şi azi avem acelaşi lucru. Creştinii aşteaptă reîntoarcerea lui Iisus Cristos. Comuniatatea musulmană îl aşteaptă pe Mahadi. Societatea evreiască îl aşteaptă pe Mesia.

Dar vedeţi, e clar că nu toate religiile pot avea dreptate. Unele sunt probabil greşite, iar eu spun că toate greşesc.

BR: Când spui că Ei se vor întoarce, spui că se vor întoarce deschis, la vedere.

EvD: Da.

BR: Pentru că, desigur, ei sunt deja aici.

EvD: Cred că suntem de acord cu asta. Asta va fi un şoc. Noi îl numim The Shock of the Gods. (Şocul Zeilor)[râde]

BR: Şocul Zeilor! Ăsta ar fi un titlu de carte grozav.

EvD: Foarte mulţi oameni… Am o carte în germană: Der Götter - Schock, care nu chiar…

BR: Oh! OK.

EvD: [adresându-se întregului grup] Dar acum, ascultaţi, e mult mai important să mergeţi să vedeţi toate spectacolele! [râsete] Este ora 14 şi cât...?

BR: Aproape 14:30.

EvD: Păi la ora 3 aveţi Orient. La 3:15, Nazca. 15:30: Maya. Aţi văzut Maya?

BR: Da, am văzut Maya.

EvD: [citind programul spectacolelor] Uimitor! Challenge. N-aţi văzut Challenge. OK.

O voce feminină din grup: Sunteţi mulţumit de tot ce aţi făcut în viaţă? Pentru că ăsta e un parc minunat.

EvD: Nu, nu de tot. Sunt mulţumit de cărţile mele. Au fost publicate, în total, 62 milioane de exemplare.

BR: În mai multe limbi, da?

EvD: Da, în 30 de limbi, ceea ce nu e rău. Deci, asta înseamnă că îi fac pe oameni să gândească, că mişc ceva. Dar, desigur... majoritatea oamenilor de pe planetă nu vor să ştie ce spunem noi.

BR: Da.

EvD: Iar o parte din comunitatea ştiinţifică nu e interestaă deloc. Ei numesc toate astea: rahat, gunoi.

BR: Da. Dar e mai uşor acum decât la început, în urmă cu 30-40 de ani.

EvD: Este. Acum 40 de ani, chiar şi acum 20 de ani, eram ridiculizat peste tot.

BR: Da.

EvD: Dar între timp situaţia s-a schimbat. Poate că e respectul pentru munca mea sau vârsta mea, iar unii dintre oamenii inteligenţi – au început să-şi dea seama că, probabil, nu sunt chiar atât de departe de adevăr. [râsete]

BR: Cred că Graham Hancock a învăţat multe de la tine.

EvD: Îl cunosc foarte bine.

BR: Îl cunoşti foarte bine. Pentru că a dus munca ta mai departe, nu-i aşa?

EvD: Da, da, desigur. Şi Zecharia Sitchin… şi alţii. Mulţi alţii. Ne ştim. Fiecare cunoaşte lucrările celorlalţi.

BR: Da.

EvD: Da, e nevoie de câteva generaţii ca să schimbi mentalităţile oamenilor.

BR: Cred că e un mare efort de echipă.

EvD: Exact. Mai e un bărbat aici. OK Trei bărbaţi printre aceste…

[râsete; discuţii paralele]

BR: Întotdeauna femeile sunt mai vigilente. [râsete] Înţelegi.

EvD: Da. Înţeleg.

BR: Dar lucrurile se schimbă, Erich, şi e un efort de echipă Unul din motivele pentru care am vrut să te întâlnesc, e că vreau să-ţi mulţumesc. Pentru că ai fost unul din oamenii care au urnit aceste lucruri...

EvD: Aşa e.

BR: …prin anii '60.

EvD: 1968, da…

BR: Şi pentru că ai întâmpinat multe greutăţi când ţi-ai început cartea, a fost mult mai uşor pentru alţii care au urmat. E ca atunci când intri primul într-o junglă, ştii?

EvD: Sigur că da. Dar, vedeţi, eu aveam manuscrisul de la Carele Zeilor… Manuscrisul era gata din 1966, l-am trimis la 20 de edituri germane şi elveţiene. Toate l-au respins. Toţi îmi înapoiau manuscrisul, cu obişnuitele scuze: Nu e ştiinţific; nu e publicabil;

nu face parte din programul nostru, şi tot aşa.

În cele din urmă, am fost norocos. Conduceam un hotel de lux, şi-l aveam ca oaspete pe un editor de la un mare ziar german, care a spus: Cunosc eu pe cineva. L-am putea suna. Şi a sunat şi am avut noroc. Carele Zeilor a fost publicată în Germania.

Apoi a fost publicată şi aici... iar după 3 săptămâni era pe locul 1 în toate topurile. Au urmat, apoi, SUA, Anglia, etc.

BR: Da. Dar a venit la momentul potrivit, [prima aselenizare, în iulie 1968] nu-i aşa?

EvD: Niciodată n-am calculat "momentul potrivit". Mai târziu am fost acuzat că am făcut-o intenţionat la acel moment, ca să fac bani. Mizerii! Manuscrisul fusese gata cu doi ani mai înainte. Doar că n-am putut găsi o editură.

BR: Sigur că da. Dar e bine să ai dreptate, pentru că ai vândut milioane de exemplare.

EvD: Da, am vândut milioane de cărţi, dar n-am făcut milioane de franci. [Bill râde] Uneori avem un an în care câştigăm 600,000 de franci, ceea ce e minunat, dar în acelaşi an cheltuim 600,000 franci pentru expediţii, elicoptere, echipamente pentru junglă, măsurători... Deci banii, cum vin aşa se duc.

BR: Da. Da.

EvD: Dar lucrăm ştiinţific În chioşcul unde am stat la început e un pliant în limba germană, [spune ceva în germană]. Ceva nu e în

regulă la Nazca. Doar în germană. Deci am comandat Universităţii Tehnice din Dresda să facă anumite măsurători la Nazca, iar rezultatele au fost de-a dreptul şocante.

BR: Cum adică? Ai putea să ne explici?

EvD: De exemplu, sub linii am găsit câmpuri magnetice foarte puternice. Le-am putut măsura, ştiţi şi voi – au 2,5 metri adâncime dar nu e voie să săpăm. E o supraveghere teribilă. O singură piatră dacă iei, eşti arestat.

Am găsit o modificare a câmpurilor electrice. Dacă pun aici 220 volţi şi am un instrument de măsură şi măsor aici, cum circulă curentul? [spune ceva în germană] Noi am măsurat în 50 de locuri în deşert, iar în deşert, desigur, nu e niciun circuit electric, pentru că nisipul e un izolator, ca ceramica, de exemplu.

BR: Sigur.

EvD: Dar pe acele linii curentul electric era de 8.000 de ori mai mare decât alături de linie. Găsiţi toate astea în broşură, cu poze. cu valorile măsurate acolo.

BR: Care e teoria ta despre liniile de la Nazca, Erich? Pentru că e un real mister. Adică, ăla da, mister!

EvD: Da. Da. Sunt sigur că Ei erau extratereştri, nu în ghilimele. Fără asterisc.

BR: Sigur.

EvD: A fost un fel de aparat, care cobora, ca o navetă spaţială, şi căutau materii prime. Nu ştiu ce anume, uraniu, cupru sau ce-o fi fost.

Ei căutau materii prime şi săpau să scoată acele minerale, iar băştinaşii nu înţelegeau ce se petrece. Erau speriaţi. Credeau că au coborât zeii.

Şi numai după ce extratereştrii au plecat din nou – să zicem, când şi-au făcut plinul – ei aveau nişte linii pe sol [drepte!] şi au văzut că zeii au făcut acele linii. Iar alţi băştinaşi au început să facă şi ei linii pe sol.

BR: Deci ei îi imitau pe zei.

EvD: Imitându-i pe zei, da. Iar un preot a avut o idee bună. Întotdeauna au idei bune. Au spus: Trebuie să le arătăm nişte semne,

acolo sus. Trebuie să le arătăm că suntem aici..

Deci, printre linii, au desenat figuri uriaşe de peşti, maimuţe, păianjeni şi păsări. Oricum, lucrul cel mai important e că se vor întoarce. Sunt sigur de asta. Aici e schimbarea.

People like you, people like me, maybe people like them, we have a sense for this. We have a feeling.

BR: Oh, da.

EvD: Oameni ca tine, oameni ca mine, poate oameni ca ei, avem o senzaţie, simţim asta. Noi ştim că ceva va veni.

BR: Aşa-i.

EvD: Nu e doar imaginaţie.

BR: De asta sunt eu aici în această viaţă.

EvD: Are legătură cu codul nostru genetic, cu informaţia pe care o avem în noi.

BR: Sigur. Eşti optimist în legătură cu viitorul speciei umane? Asta e o mare întrebare pentru tine.

EvD: E o mare întrebare. Nimeni nu ştie. Desigur, vom supravieţui. Omenirea nu va fi niciodată distrusă în întregime, chiar dacă vom avea catastrofe, şi aşa mai departe. Unii vor supravieţui şi apoi vom continua, generaţia următoare.

[râsete]

BR: Deci jocul încă nu s-aterminat.

EvD: Jocul nu se termină niciodată. Jocul continuă mereu.

BR: Exact. Mulţumesc foarte mult.

EvD: Să citiţi cartea mea! Ea a citit-o aici. Şi mergeţi la Nazca.

Inelia BenzClick aici pentru prezentarea video

10 martie 2011

Bill Ryan (Bill): Salutare! Sunt Bill Ryan de la Project Avalon. Iar filmul pe care îl vedeţi acum este un interviu cu una din cele mai remarcabile femei, pe care am cunoscut-o în ultima vreme, şi care mi-a devenit prieten apropiat.

Subiectul acestui interviu este misiunea ei pe această planetă, capacităţile pe care le posedă ea, care sunt extraordinare şi semnificative. În cele 100 de minute care urmează, ea ne prezintă, în detaliu, ce poate face şi ce a făcut deja. Întâmplările amuzante şi problemele pe care le-a trăit când era fetiţă, şi ce face ea acum, în mod responsabil, cu puterile ei considerable. Aceasta e o poveste extraordinară pe care v-o recomand să o ascultaţi până la capăt. Motivul pentru care fac această scurtă introducere acum este pentru că e important de subliniat că cele mai extraordinare capacităţi psihice enumerate în acest interviu

nu sunt darurile unei persoane extraordinar de speciale, la care noi nu putem măcar aspira. Aceste daruri sunt prezente în toate fiinţele umane, înnăscut. Acesta e mesajul Ineliei către noi. Ea spune că, deşi vine dintr-un loc neobişnuit, să zicem... Iar asta e o misiune neobişnuită, e o viaţă nobişnuită. Darurile cu care e înzestrată sunt omeneşti. Iar mesajul pe care ea vrea să-l înţelegem noi toţi este că aceste daruri sunt zestrea noastră din naştere, pe care stăpânii planetei nu vor ca noi să ştim că le avem. Iar ei înşişi le folosesc, desigur.

O altă remarcă importantă asupra acestui interviu este că magia – în lipsa altui cuvânt mai potrivit – este interesantă şi spectaculoasă, şi a fascinat fiinţele umane de generaţii, mii de ani de-a rândul, din motive lesne de înţeles. Nu e un scop în sine. E important de înţeles că, aşa cum spune Inelia, aceste însuşiri vor fi câştigate ca produse secundare de către cineva care s-a angajat pe o cale spirituală autentică. Şi, desigur, mulţi dintre marii maeştri ai multor tradiţii vor confirma. Ele sunt interesante, dar nu sunt un scop în sine. Şi nu sunt menite a fi obţinute ca ţel principal. Ar fi o capcană, o fundătură, care, de fapt, nu duce nicăieri, cu excepţia satisfacerii vanităţii.

Pe măsură ce veţi asculta povestea Ineliei veţi constata că nu există pic de îngâmfare în ea. Ea îşi deapănă povestea într-o manieră prozaică, realistă, pe care o puteţi adopta şi voi. Şi voi aveţi aceste capacităţi de a schimba universul din jurul vostru. Şi voi aveţi aceste capacităţi, cum spune ea, de a vă crea propria linie temporală. Tu îţi poţi crea propriul viitor. Asumându-ne întreaga răspundere şi bazându-ne pe forţele proprii, putem crea lumea pe care ne-o dorim.

Vă mulţumesc!

***********************

Bill: Sunt Bill Ryan de la Project Avalon.

Şi suntem în data de 10 martie 2011. Mă aflu aici, cu Inelia. Inelia, ai vrea să ne spui frumosul tău nume de familie, pe care eu nu sunt în stare să-l pronunţ.

Inelia Benz (Inelia): OK. Numele meu întreg este Inelia del Pilar Ahumada Avila. Mai sunt cunoscută ca Inelia Benz.

Bill: Bun. Şi te-ai născut în Chile. Corect?

Inelia: Da.

Bill: OK. Apoi, ca să scurtăm povestea, care e un alt subiect, ai plecat din Chile ca refugiat. Corect?

Inelia: Corect. Da.

Bill: Şi ai ajuns, în cele din urmă, în Anglia. Este adevărat?

Inelia: Ne-am stabilit la Nottingham, în Anglia. Cum s-ar spune, am crescut acolo. Am locuit colo câţiva ani buni. Apoi am mers... Am stat în Irlanda 9 ani. Am făcut facultatea în Irlanda. Apoi m-am întors în Chile vreo 2 ani, ca adult, ca să rezov nişte probleme de familie, legate de nişte proprietăţi. Pe urmă am locuit în Spania câţiva ani, apoi din nou în Anglia. Acum, de 6 ani sunt în Statele Unite.

Bill: Cum au fost posibile toate astea, căci arăţi ca şi cum ai avea 22 de ani? [chicoteşte]

Inelia: Oh, OK. Păi, nu întreba o doamnă câţi ani are... [râde]

Bill: [râde]

Inelia: Deci, n-am să-ţi spun. Dar nu sunt tânără.

Bill: Nu eşti tânără...

Inelia: Mulţumesc, oricum.

Bill: OK. Deci: motivul pentru care vorbesc acum cu tine... Şi am vrea să vedem dacă putem descrie unele lucruri pe care le-ai făcut, pe înţelesul tuturor. Tu eşti – dacă pot spune aşa – una din cele mai extraordinare persoane pe care le-am întâlnit. Şi am întâlnit oameni extraordinari la viaţa mea... Şi, din câte înţeleg, tu nici măcar nu te descrii ca o persoană, în sensul amuzant al cuvântului. Asta va suna cam ciudat celor care ne văd acum. [râde]

Inelia: [râde] Corect. Da. Da, pentru că... Atunci când mă uit la o persoană sau când privesc oamenii de pe Pământ... în mod normal – şi nu e valabil întotdeauna – e vorba despre un suflet sau, ca o scânteie de divinitate care intră pe o linie de timp-spaţiu. Şi care a trecut de la Unimea completă la o perioadă de, poate, o mie – nu ştiu câte vieţi – dezvoltîndu-se într-un individ şi dezvoltîndu-se într-o făptură conştientă, care este separată de Unime. Iar asta... Când privesc oamenii de pe planetă... Asta s-a mai întâmplat uneori pe Pământ. Mulţi oameni şi-au făcut întreaga traiectorie pe planeta Pământ.

Iar acum asistăm la mii dacă nu milioane, de oameni care şi-au efectuat traiectoriile pe alte planete, şi acum se încarnează pe Pământ, ca să parcurgă aceste lucruri uimitoare care se petrec aici, chiar acum. Şi cum şi... Deci, aş considera că unul din aceste suflete a evoluat prin spaţiu şi timp, pentru a deveni o făptură conştientă, ca o persoană sau o fiinţă. Corect?

Şi nu m-aş descrie pe mine astfel, pentru că eu am venit direct, fără nicio evoluţie, la această dată, ca să îndeplinesc o anumită însărcinare pe planetă, chiar acum. Iar când acea treabă va fi fost făcută, acea individualitate, acea... singularitate care este această persoană pe care o vedeţi nu va mai exista. Deci, conceptul de persoană sau suflet nu e prezent.

Bill: OK. Cineva care ne vede acum ar putea avea o dublă reacţie. Tu nu spui doar că n-ai mai fost încarnată aici, pe această planetă, vreodată, dar n-ai mai fost nicăieri, niciodată, în universul fizic, nicăieri în întreaga matrice a existenţei, aşa cum este ea, niciodată. Tu eşti absolut nouă aici.

Inelia: Corect. Eu am intrat în matricea timp-spaţiu – e cuvântul potrivit – cu jumătate de oră înainte de a mă naşte.

Bill: Corect. Şi mai ştii – asta mi-ai spus înainte de a începe să filmăm – că nu te vei mai încarna încă o dată. Tu eşti aici într-o... misiune specială. Pot să-i spune misiune?

Inelia: Da. O poţi numi misiune. Da.

Bill: OK. Tu eşti aici ca să faci nişte lucruri care trebuie făcute.

Inelia: Corect.

Bill: Şi ai venit direct din... Iată că ne luptăm cu cuvintele. Ai venit direct de la Sursă, direct din Unime, direct aici, într-un corp uman.

Inelia: [dă din cap în semn că da]

Bill: Şi operezi, prin urmare, într-un mod foarte diferit de fiinţele umane, care au fost aici de milioane de ori/vieţi.

Inelia: Da. Da. Şi întreaga mea... traiectorie timpurie, şi până acum... şi încă mai continuă, este învăţarea sau funcţionarea în interiorul unui punct de vedere individual, unui corp individual. Şi într-un timp-spaţiu construit liniar, lucrând cu el, fiind capabilă să funcţionez în limitele lui, pentru că acolo e misiunea mea. Prin urmare, traiectoria mea a fost să învăţ să fac asta, şi nu invers, cum ar gândi oamenii în mod normal.

Bill: Şi asta trebuie să fi fost deosebit de fascinant, să vin de nicăieri şi nicicând, direct într-o fetiţă pe această ciudată planetă Pământ, fără manual, instrucţiuni sau informaţii despre cum trebuie să fii sau care e menirea ta.

Inelia: Da. A fost... Este, cu siguranţă, o provocare. Iar provocarea principală a fost reacţia celor din jurul meu faţă de mine. OK? De exemplu, n-am avut anumite unelte. Am venit cu unele unelte. Am putut "descărca" informaţii. Deci, dacă nu înţelegeam ceva, puteam să mă conectez la cunoaşterea colectivă şi să obţin acea informaţie.

Vorbeam... conform spuselor unei mătuşi, vorbeam o spaniolă perfectă. Era, de fapt... Nici măcar nu aveam accent chilian, când aveam doar 9 luni, ceea ce pentru ea... a fost complet speriată de acest fapt. Dar se pare că nimeni n-a mai observat. Şi asta pentru că eu încercam să înţeleg ce spuneau oamenii, şi ce încercau ei să comunice şi eu nu puteam. Pur şi simplu am "descărcat" limba. [râde] Şi am folosit-o.

Din nefericire, acum nu mai pot face aşa ceva cu limbile. E unul din lucrurile pe care nu le mai pot face, dar pentru alte lucruri pot. Pe măsură ce creşteam – cred că asta e o parte din felul în care funcţionează sistemul – că puteam să... Lucrurile de care am nevoie, le obţin, dar dacă ceva, dacă fac ceva doar aşa... doar pentru că e ceva care mă pasionează, dar nu e necesar, atunci nu pot să fac.

Bill: Dacă e necesar, "descarci" programul de care ai nevoie ca să-ţi faci treaba.

Inelia: Corect.

Bill: Dar dacă doar eşti curioasă, atunci nu funcţionează.

Inelia: Nu merge. [chicoteşte] Nu se întâmplă.

Bill: OK. A fost un moment despre care mi-ai povestit acum vreo două săptămâni... A fost o dată când te-ai trezit vorbind... ţi s-a spus că ai vorbit portugheza perfect şi altă dată când ţi s-a spus că ai vorbit ruseşte perfect.

Inelia: Corect. [tuşeşte]

Bill: Şi nici măcar nu ţi-ai dat seama.

Inelia: Da. Pentru mine, eu credeam că vorbesc engleza. Corect? Pentru mine, când privesc înapoi, la amintirile mele, eu vorbesc engleza. Dar pentru martori, eu vorbeam cealaltă limbă, care, pentru mine, e ca... OK. Îi cred pe cuvânt, am citit despre asta şi am aflat că mai există şi alţi oameni care pot face lucruri de acest gen. Dar e ca şi cum ar veni probe din ltă parte... Nu e ceva care să spun "Da, eu pot face asta." pentru că, din punctul meu de vedere, eu vorbeam în engleză.. [râde]

Bill: Da. Sigur. Nici măcar nu era ceva conştient.

Inelia: Da. Nu. Şi întotdeauna a fost o situaţie când cealaltă persoană avea nevoie de ajutor.

Bill: OK.

Inelia: Deci, era vorba de o persoană foarte bolnavă. El era... Avea o boală incurabilă. Atunci a fost prima dată când eu... când s-a întâmplat. Se pare că vorbeam cu acea persoană în portugheză de ore întregi, habar n-aveam. Şi alţi oameni, la fel, ei apăreau pentru ajutor sau sfat. Iar ultima oară a foast foarte simplu. Erau nişte oameni în metroul din Madrid, care se rătăciseră.

Bill: Mm-hm.

Inelia: Erau în metro şi erau complet rătăciţi, această familie. Şi eu m-am dus să-i ajut. Am început să le dau indicaţii, le-am arătat cum să folosească harta şi unde trebuiau să meargă, totul. I-am lăsat bine dispuşi, mi-am luat la revedere şi m-am întors la locul meu. Şi persoana care era cu mine zice, "Ştiai limba rusă, cum, unde ai învăţat ruseşte? Ştii că ai vorbit cu ei ruseşte?" Eu am zis, "Nu." [râde]

Bill: [râde] Ce poveste minunată!

Inelia: Da. [chicoteşte]

Bill: Mai e o altă poveste minunată, pe care te rog s-o spui. Trebuie să spun aici, pentru filmare, că am stat de vorbă câteva săptămâni cu Inelia despre întâmplările din viaţa ei şi n-am ajuns încă să mi le povestească pe toate. Sunt atât de multe! Una care zic eu că e foarte clară este când erai fetiţă şi tot cădeai.

Inelia: [râde] Ah, da. Unul din lucrurile pe care am încercat să le fac, pentru că trebuie să înţelegi, eu am venit cam cu jumătate de oră înainte de naşterea corpului meu. [îşi curăţă gâtul] Deoarece… Şi apoi, a trebuit să fie o încuviinţare a corpului pentru ca spiritul meu să poată intra, deoarece nu a fost una din încarnările voastre obişnuite, unde sufletul e acolo, în aşteptarea corpului, sau… e ca şi cum… este o legătură între ele, etc. Şi sosise momentul pentru a cere încuviinţarea corpului de a continua… Ca şi cum ar fi întrebat: “Să facem asta?” [râde] Şi a fost un “da” hotărât.

Dar a fost complet diferit faţă de cum văd eu fiinţele umane că funcţionează Pentru că eu am intrat în corp şi habar n-aveam cum să-l conduc. Corect? Deci, corpul… Un fel de inteligenţă a intrat în corpul fizic, să-l anime, să-l facă viu, să-l facă să funcţioneze şi să respire, etc. Iar eu eram undeva în exterior. Şi voiam să-l pun în mişcare cumva, dar nu ştiam cum. Şi nu aveam “Manualul de utililzare”. M-am uitat în el, era ca un computer care trebuia programat. Corect? Trebuia să învăţ cum se mişcă braţele, cum să apuc obiecte cu mâna, să vorbesc şi să comunic, să-mi înclin capul când… Mă interesa ceva ce se petrecea acolo şi nu ştiam cum să întorc căpşorul în acea direcţie, ca să pot vedea. Corect? Chestii de genul ăsta.

Dar eram… Din acel moment, Eu nu eram în interiorul… Organele vizuale, erau în afara corpului în spatele capului, din acel moment. Şi singurul lucru care s-a schimbat a fost că încercam să mişc braţele ca o păpuşă, şi nu mergea de loc, iar corpul era nemulţumit.

Parcă mi-ar fi spus: “Nu, trebuie să intri şi să muţi braţele din interior.” ca şi cum aş fi intrat într-un costum. Deci am făcut asta, dar n-am făcut-o dintr-un punct de vedere. Nu aveam punctul meu de vedere, ci doar ca o energie care intra. Deci am putut să mişc braţele şi picioarele. Parcă aş fi programat corpul cum să funcţioneze, chestii de-astea. Foarte mecanic. Exact ca şi cum aş fi scris un program de calculator. Pentru mine aşa a fost!

Anii treceau şi eu vedeam totul. Aveam o vedere spaţială, 360°de jur împrejur şi sus-jos [ca o cupolă] vedeam tot ce se întâmplă în jurul meu. Şi cădeam mereu, pentru că punctul meu de vedere era pe aici, pe undeva. Deci, nu vedeam ce e în faţa mea, de exemplu, când mergeam pe stradă. deoarece capul îmi stătea în cale. Corect? Deci, continuam să cad şi… în permanenţă aveam genunchii juliţi şi faţa zdrobită. Buzele îmi erau mereu umflate, deoarece cădeam în cap.

Atunci, într-o zi mama a spus: “De ce nu-ţi foloseşti ochii? Foloseşte-ţi ochii. Uită-te în faţă.” Iar eu i-am spus: “Păi nu pot!” Pentru că, atunci când priveam prin ochi, parcă priveam prin două găuri de ac, prin care vedeam doar foarte puţin. Şi ea zice: “Ce faci acum?” Iar eu zic: “Păi, acum văd totul.” Iar ea… Apoi din nou… Era ca şi cum… Nu-mi mai aduc aminte conversaţia exactă, dar a fost ceva de genul, “Intră imediat în corp şi foloseşte-ţi ochii!” Era ca… Cred că era chiar înainte să merg la şcoală, deci aveam vreo 4 ani. Când eşti copil, la 4 ani, faci ce-ţi spune mămica.

Pentru mine, a fost oribil. Aşa am făcut. Şi a fost… Nu vedeam mai nimic. Trebuia să-mi îndrept capul în toate direcţiile ca să pot vedea ce se petrece. Şi nu puteam să-mi întorc capul de jur-împrejur, deci nu vedeam ce se întâmplă în spatele meu. Am fost parcă năucită multă vreme. Dar n-am mai căzut, pentru că puteam vedea ce se petrece în faţa mea. [râde]

Bill: Chiar şi acum poţi să-ţi părăseşti corpul când doreşti, hoinăreşti un pic prin univers şi vezi tot ce vrei să vezi. Corect?

Inelia: Da. Da. Şi cam trebuie să fac asta, deoarece e… Altfel e un pic cam claustrofobic, să fiu aici tot timpul.

Bill: [râde] E claustrofobic în acest corp uman! Da. E ca şi când ai fi prizonier într-o celulă strâmtă, această maşină. Corect.

Inelia: Da. [îşi curăţă gâtul] Aşa-i.

Bill: E ca şi cum ai fi într-o maşină cu ferestre foarte mici.

Inelia: Da. Ferestre foarte mici şi… ca şi cum ai avea urechile acoperite cu ceva, şi nu poţi auzi totul, sau să simţi ceva. E ca o deprivare senzorială. [râde]

Bill: Corect. Deci, tu ai aceste daruri extraordinare care, desigur, înţeleg că acestea sunt capacităţi naturale, pe care le au toate fiinţele spirituale. Dar majoritatea oamenilor care au fost în corpuri în milioane de vieţi au pierdut complet aceste însuşiri. Ei nu pot nici măcar… Nici măcar nu li se pare real că ei sunt acolo.

Corect. So, you have these extraordinary gifts that, of course, I understand that these are natural abilities that all spiritual beings have. But most people who've been in bodies for millions of lifetimes have completely lost these abilities. They can't even... It's not even real for them that they're there.

Inelia: Corect.

Bill: Iar tu vii proaspătă, cu acest imens bagaj de însuşiri, lucruri pe care orice fiinţă spirituală le poate face.

Inelia: Da.

Bill: Ce altceva mai poţi face?

Inelia: Trebuie să fii mai clar. [râde]

Bill: [râde] OK. E vorba de acea întâmplare minunată, când te uitai la televizor.

Inelia: [râde] Da.

Bill: E o poveste grozavă!

Inelia: Păi, sunt puţin cam ahtiată după programele TV, din păcate, în cel mai bun sens al cuvântului. Dacă cineva deschide televizorul în faţa mea, mă acaparează total… Nu mă mai pot dezlipi de el, în special dacă e un program pe dare vreau să-l văd. Dacă e ceva care nu mă interesează, pot pleca. Dar dacă e un film… Normal, filmele sunt… sunt specatacole, cele de la History Channel… ceva care-mi captează atenţia, nu mă pot dezlipi de televizor. Şi eu… Dacă vine cineva şi încearcă să schimbe programul, devin un pic nervoasă. [râde] Nu sunt furioasă, dar îi opresc.

A fost acest incident. Era în 19… Nu, era în 2001 cred, Şi urmăream un spectacol. Şi persoana asta intră şi apucă telecomanda. Şi-l văd cu coada ochiului, Pentru că mă uitam la spectacol Şi zic: “Nu schimba canalul.” Da? Şi el zice; “Păi am venit acasă să mă uit la… bla-bla.” Şi dă să schimbe canalul. Am zis: “Nu atinge telecomanada!” Şi el era pe punctul de a apăsa pe buton, când, Dintr-o dată, o aruncă pe jos şi ţipă: “Au! Au!” Şi se uită la ea, ca şi cum ar fi zis “M-a fript!” Apoi ridică telecomanda, o deschide Şi era topită înăuntru. Şi zice: “De ce-ai făcut asta? Nu puteai să-mi spui?” Eu am zis: “ţi-am spus să nu atingi butonul.” [râde]

Bill: [râde]

Inelia: Asta a fost doar una dintre ele. E ca o…

Bill: E ca o reacţie. A fost o reacţie.

Inelia: Da, a fost o reacţie.

Bill: Oh. [râde]

Inelia: “Nu te atinge de telecomanda mea!” [râde] Într-adevăr. Adică chestiile alea există. Şi nu trebuie folosite ca atare.

Oricine ajunge la un anumit nivel de conştiinţă poate face aşa ceva. Face parte din zestrea umană. Nu e ceva pe care s-o fi adus din exterior. E bine fixată în orice fiinţă umană. Şi este o parte a zestrei umane care e oprimată, suprimată şi invalidată în fiecare. Iar oamenilor li se spune că aceste însuşiri nu există, că ei nu sunt în stare să facă aşa ceva.

Şi un tipar pe care l-am văzut şi care e interesant, e că cineva care s-a angajat pe un drum spiritual de a se ilumina… ca spre… o evoluţie spirituală, un drum de evoluţie spirituală, întotdeauna va dezvolta, fără dubii, toate aceste însuşiri. Fără doar şi poate. Dar

cineva care alege un drum lăturalnic pentru a-şi dezvolta însuşirile, fără a-şi dezvolta latura de evoluţe spirituală… Deci ei nu… Ele nu merg împreună, dar cumva, persoana care alege cărarea unei evoluţii spirituale va căpăta întotdeauna aceste însuşiri.

Bill: Apare în mod natural, ca un produs secundar.

Inelia: E un produs secundar natural al dezvoltării într-un fel spiritual.

Bill: Da.

Inelia: Şi… Dar cineva care doar vrea să înveţe telekinezie şi ce-o mai fi şi să mişte obiecte de colo-colo… să citească gândurile oamenilor, sau să facă vedere de la distanţă. Şi să… De fapt, ei reuşesc… Oricine poate face asta. Pot porni să înveţe aceste lucruri. Şi există unelte şi cărţi extraordinare care îi pot învăţa să facă aceste lucruri. Dar ei nu pot… Ei nu-şi dezvoltă neapărat spiritul când le fac.

Bill: Am înţeles perfect.

Inelia: Da.

Bill: Iar capacităţile tale telepatice trebuie că sunt foarte avansate. Probabil că poţi intra în mintea oricui şi citi ce vrei de acolo.

Inelia: [oftează] Corect. E un mod interesant de a pune problema, pentru că telepatia nu constă în a intra în mintea cuiva şi a vedea ce e acolo. Pentru că nu mintea persoanei e cea care păstrează amintirile, sentimentele şi emoţiile. Deci, chiar privind lucrurile în acel mod, poţi fi foarte limitat în capacităţile telepatice. Ai putea citi cărţile de joc într-un… Dacă cineva joacă cărţi, poţi să te uiţi în cărţile lor, pentru că ei le privesc în acel moment. Corect?

Cineva poate spune că Inelia poate citi gândurile. Orice ar încerca ei să ascundă iese la suprafaţă…

Bill: [râde tăcut]

Inelia: …chiar în faţa lor. Lucrul acela va fi emis şi eu îl pot recepţiona. Dar funcţionarea reală a telepatiei se bazează pe… Este… Cel mai bun mod în care pot descrie ar fi…

Bill: Este o îmbinare, o fuziune.

Inelia: Da. E mai mult ca o uniune. O contopire a minţii… O fuziune a fiinţelor mai mult decât a minţilor, deoarece… O fuziune, probabil, chiar şi în mintea colectivă din care face parte acea persoană. Corect? Odată ajuns acolo, nu culegi neapărat propoziţii. Poţi culege fragmente vizuale, senzaţii, amintiri. Uneori chiar şi gânduri. Ceea ce gândeşte persoana exact în acel moment.

Bill: Felul în care înţeleg eu acest fenomen – din conversaţiile noastre despre el – e că temporar ieşi din tine şi devii acea persoană. Parcă devii acea persoanăşi poţi avea acces la tot ce pot avea şi ei.

Inelia: Da.

Bill: Sunt pe aproape?

Inelia: Cam aşa e, dar descrierea ta se referă, de fapt, la sesiunile pe care le fac eu, unde persoana… Spaţiul dintre cei doi indivizi… E făcut să dispară. Iar persoana aceea şi cu mine devenim una, sau, de fapt, ne-am… Dacă ar fi să spunem altfel, persoana e ridicată la un nivel de uniune, unde poate avea acces la toate aceste informaţii şi mijloace. Corect? Iar în acel moment pot avea şi eu acces la ele.

Bill: OK. Deci procesul, de exemplu, de a privi în viaţa cuiva… şi de a fi capabil să... şi de a vedea tot ce vrei să vezi, sau ce vor ei ca tu să vezi… Ca şi cum ai privi un film – poţi merge la orice moment din film.

Inelia: Corect.

Bill: Dacă ai descărcat un film şi-l vezi pe computer poţi spune, “Aşa, acum merg la acest punct, aici.”

Inelia: Da. E un pic cam… Nu e chiar aşa, pentru că dacă privim “filmul” din perspectivă temporală – de exemplu, viaţa unui om pe toată durata ei – fie în această viaţă, fie tot istoricul vieţilor lui înapoi şi înainte.

Înainte e un pic mai greu de văzut, pentru că avem atât de multe linii temporale care se ramifică în orice moment, încât un lucru pe care persoana îl gândeşte, îl spune sau îl decide va schimba acea linie temporală. Corect? Deci când privim înainte la viaţa unui om, acela e parcursul cel mai probabil dacă nimic nu se schimbă.

Dar a privi în urmă e destul de uşor, pentru că au ajuns în acest punct parcurgând… călătorind prin această viaţă. Una anume!

Ei pot merge, de fapt, în lateral şi privi la propriile lor vieţi paralele – lucruri pe care le-ar fi făcut, dacă le-ar fi făcut altfel. De asemenea, să se uite să vadă… Dacă ar vrea să facă ceva altfel, să privească o viaţă paralelă unde au făcut ceva altfel şi să vadă ce s-a întâmplat. Să obţină informaţiile necesare şi să facă acele lucruri aici, să le recreeze.

Dar a privi la viaţa cuiva e un pic diferit de ceea ce am văzut că fac alţi oameni. Paranormalii pe care i-am văzut privind la linii temporale aşa fac, cum ai spus tu, le privesc ca pe nişte filme. Ei se duc la aşa-numitele înregistrări Akashi şi le privesc aşa cum vezi un film. Pe când eu, când fac asta, eu, de fapt, merg acolo. Merg la acel punct din timp şi mă uit la acel moment, un fel de… bilocaţie. Deci eu sunt prezentă acolo.

Bill: Este şi o bilocaţie în timp.

Inelia: În matricea spaţio-temporală. Deci aş fi, de fapt, acolo şi este… Trebuie să fiu foarte atentă când fac asta, pentru că, dacă persoana respectivă are însuşiri paranormale, mă va vedea. [râde] Şi ar spune: “Erai acolo!” Mi s-a întâmplat recent. [chicoteşte]

Bill: Da.

Inelia: În clipa în care m-am uitat la o persoană, ea s-a întors către mine şi mi-a spus: “Ai fost acolo!”

Bill: Da.

Inelia: Şi bineînţeles, nu mai fusesem înainte, dar ea

s-a prins că am fost acolo în acel moment.

Bill: Da.

Inelia: Deci, trebuie să fiu foarte atentă, pentru că interferenţa mea poate avea efecte. Poate schimba trecutul. Poate schimba viitorul.

Bill: Deci, trebuie să ai mare grijă, să fii doar observator

şi să nu laşi absolut nicio urmă. Nimic.

Inelia: Fără urme. Da.

Bill: Şi acum… Whitley Strieber, în lucrarea sa, pe situl său, www.unknowncountry.com – el a fost singura persoană dintr-un număr de comentatori care au descris într-o manieră grafică, într-o noapte, cu cîţiva ani în urmă – el a avut acest vis extraordinar de intens. Şi…“vis” în ghilimele. Şi în acest vis intens el s-a trăit pe sine, unul după altul, în realităţi diferite. Într-una din ele, soţia sa… De fapt, nu-mi mai amintesc amănuntele. A fost una în care soţia sa ori era bolnavă, ori murise. Într-alta trăiau în sărăcie. Încă una, în care locuiau în alt loc, iar el se ocupa cu altceva. Aşadar, el a făcut un fel de tur în visul său intens. Toate aceste vieţi diferite. Cred că au fost şase. Cam aşa ceva. Apoi s-a întors. Şi a fost atât de şocat. Şi a fost atât de marcat de aceată întâmplare.

Aşa că a scris-o. Iar explicaţia lui, pentru sine şi pentru cititori, modul de a te gândi la o persoană mergând înainte în timp nu e ca un tren ce merge de-a lungul unor şine, ca un punct ce se deplasează înainte, ci mai mult ca un front de valuri care se sparg pe o plajă mare, lată. Iar la diferite părţi ale acestei plaje, ai aceste linii temporale diferite, aceste experienţe diferite care sunt ca un fel de… care se manifestă. Şi… ce spui, apoi, nu e numai… tu afirmi că aceasta e o realitate complet dezvoltată, dar poţi, când lucrezi cu cineva, poţi privi în lateral şi poţi vedea ce e acolo.

Inelia: Da. Da. [îşi curăţă gâtul] Adică… chiar şi ştiinţa acum acceptă realitatea cuantică, corect. Fizica cuantică vorbesşte despre realităţi multiple. Şi asta e ceva care, pentru mine, e real. Pot pătrunde în ea, în propria mea viaţă să văd diferite aspecte despre care vreau să aflu. Corect? Pot merge în altele, în care acele aspecte s-au întâmplat deja şi obţin ceva sfaturi de la cealaltă Inelie, – cum a făcut cutare şi cutare lucru. Pot fi lucruri cu adevărat practice, precum cântatul la vioară, gătitul, jocul pe bursă…

A fost distractiv, pentru că, atunci când am întâlnit-o pe Inelia cea care juca la bursă, după o discuţie scurtă, ea a zis: “Nu face asta!” “E inutil, e zadarnic. Nu juca!” Şi a avut dreptate. Am încercat să joc şi eu şi a fost un dezastru total. N-ar fi trebuit… [râde]

Bill: Deci o versiune a ta a dat sfaturi celeilalte versiuni, care este cea cu care vorbim noi în momentul de faţă.

Inelia: Exact. Şi oricine poate face asta. Oricine. Poţi crede că, bine, vreau o realitate în care să-mi fac lucrarea mea dharmică 100%. Şi, din nou, trebuie să fii cât se poate de specific, deoarece lucrarea ta dharmică va fi probabil un pic diferită în fiecare din vieţile tale paralele, dacă nu complet diferită, măcar un pic diferită. Corect? De exemplu, dacă eşti artist ai putea spune “Cum îmi folosesc eu arta să-i ajut pe oameni să evolueze, să se trezească?”, ceva de genul ăsta.

Deci e-n regulă, voi intra pe cursul vieţii în care am făcut asta, unde arta mea trezeşte oamenii, şi am succes real şi-mi pot câştiga existenţa din asta. Nu doar existenţa, dar pot obţine venituri fabuloase, pe care apoi să le reinvestesc pentru a face chiar şi mai multe lucruri [bune] în lume.

Deci poţi intra în parcursul acelei vieţi şi să ai o conversaţie lungă cu această altă persoană, care eşti tu cea care deja a realizat acel lucru. Şi te întorci cu toate aceste informaţii şi doar… faci acel lucru în această viaţă.

Bill: Deci, ce spui tu aici e că ai o mulţime de Inelii paralele care tăiesc vieţi de tipul uşilor glisante. Aceasta e o referire la filmul „Sliding Doors”, doar că aici nu avem două linii temporale. Există multe.

Inelia: Infinite.

Bill: Infinite?

Inelia: Infinite.

Bill: OK. Dar există un lucru comun pentru Inelia în toate aceste vieţi paralele: eşti aici ca să faci o anumită treabă.

Inelia: Da.

Bill: Şi nu contează că tu cânţi la vioară… …găteşti sau faci artă…

Inelia: Întocmai. [râde]

Bill: Acelea sunt un fel de… Acelea sunt lucrurile neesenţiale ale acelei vieţi. Corect?

Inelia: Corect.

Bill: Deci, pentru ce eşti venită aici? Căci până acum am vorbit despre unele aspecte periferice care sunt stranii, interesante şi fascinante pentru mulţi oameni. Dar, de fapt, pentru ce eşti venită aici?

Inelia: Am o singură sarcină, şi anume să ridic nivelul vibraţional al planetei, care e o parte a planetei, până la un punct critic, care va permite o tranziţie spre noua paradigmă, spre noul nivel de înţelegere pentru tot. Pentru planetă şi toate făpturile din ea. Fiecare piatră, fiecare insectă, fiecare persoană. Aceea e singura mea sarcină. Şi voi face orice, voi… Fundamental, da. Voi face orice să ating acest ţel.

Dacă e nevoie să ajut pe cineva care este deja trezit şi conştient şi luminat, ca să atingă un nivel de vibraţie şi mai înalt, atunci voi face asta. Dacă e nevoie să trezesc pe cineva care dormea, iar asta le va ridica nivelul vibraţional, voi face asta. Dacă e nevoie să merg într-o zonă geografică şi s-o curăţ astfel încât vibraţia să poată pătrunde aşa cum trebuie voi face asta. Nu sunt legată de ceva anume, sau… Singurul lucru pe care trebuie să-l fac este să ridic nivelul general de vibraţie. Atât!

Bill: Am un milion de întrebări să-ţi pun despre asta.

Dar ami întâi, dă-mi voie să te întreb ce vârstă aveai când ai ştiut prima dată că aceasta e misiunea ta aici?

Inelia: Întotdeauna am ştiut-o, dar dar nu ştiam cum s-o exprim în cuvinte. deoarece, în copilărie, familia mea nu aborda acest subiect. Părinţii mei erau foarte raţionali. Ei erau matematicieni şi fizicieni. Ei erau profesori. Nu erau implicaţi în spiritualitate. Nu erau interesaţi de vibraţia planetei şi chestii de genul ăsta. Deci, ca şi copil, nu am avut aparatul conceptual de a exprima în cuvinte misiunea mea aici.

Totuşi, o făceam! Dacă vedeam pe cineva bolnav, stăteam lângă el astfel încât nivelul lui vibraţional creştea. Şi am făcut asta firesc, în toată copilăria mea, în adolescenţă şi mai târziu.

Bill: Deci tu doar intrai într-o situaţie şi vindecai oamenii, ajutai oamenii şi dădeai situaţiei un impuls.

Inelia: Corect. În linii mari, da.

Bill: Şi apoi, dacă am înţeles eu bine, un pic mai târziu, ai făcut lucrări car ar putea fi privite ca fiind mult mai importante, mai fundamentale, mai vaste. Este adevărat?

Inelia: Da. Întotdeauna lucram foarte retras. Mi s-a spus de foarte devreme că trebuie să… ca şi cum aş purta o mască şi nu trebuie să arăt ce sunt eu sau cine sunt eu, pentru mulţi, multţi ani. Şi acea mască… mi s-a cerut s-o scot prin 2002 sau 2003. Înainte de acel moment lucram cu oamenii mai mult individual, faţă în faţă şi făceam activităţi psihice fără zarvă, [râde] nu spuneam nimănui despre asta.

Bill: OK. Asta ridică o întrebare – spui că “ţi s-a spus” să faci aia şi aia.

Inelia: Corect.

Bill: De către cine ţi s-a spus? Cum ţi s-a spus?

Inelia: [râde] Asta este – da, cred că asta e o întrebare foarte interesantă. Informaţia iese la iveală foarte clar, însoţită, de obicei, de evenimente sincrone astfel încât, dacă n-o observ, mi se va spune încă o dată şi încă o dată. De exemplu… o carte cădea de pe raft. Sau un copil spunea o propoziţie în acel moment, care era, de fapt, chiar titlul acelei cărţi. Radioul cânta o un cântec care vorbea despre acelaşi lucru. Deci, de fapt, mi se spuneau foarte clar nişte lucruri, dar de cele mai multe ori erau în legătură cu nişte lucruri practice.

Să zicem, “du-te în parc şi stai pe bancă”. Iar lângă tine va veni o fată care mănâncă prânzul, şi are nevoie ca tu să stai lângă ea. Eu primeam acea informaţie şi o executam. Şi desigur, fata apărea. Ca şi cum ea era semnul vizual pe care îl primisem să stea acolo mâncând, apoi să plece. Asta era tot ceea ce era necesar.

Bill: Şi poate că, adică, folosind acest exemplu cu fata de pe bancă, tu nu ştiai de ce şi nici nu vei şti vreodată.

Inelia: Corect. Şi niciodată nu am nevoie să ştiu de ce.

Bill: E doar o simplă misiune.

Inelia: Da.

Bill: OK.

Inelia: Da.

Bill: Şi eşti întotdeauna sigură, la nivelul de înţelegere că, atunci când ţi se dă o asemenea sarcină, procedura corectă e să nu pui întrebări…

Inelia: Corect.

Bill: …să nu-i atribui nicio semnificaţie, doar s-o îndeplineşti. Este adevărat?

Inelia: Da. A fost o vreme, când eram adolescentă… Ştii că orice adolescent se răzvrăteşte, da? Şi unele porţiuni din viaţa mea trebuiau să fie despre învăţarea de a fi om. Deci, a trebuit să trec prin perioada rebelă – şi m-am răzvrătit şi împotriva acestei situaţii. Parcă mi s-ar fi spus: “Trebuie să mergi foarte liniştit şi foarte gingaş şi să nu faci valuri în astral.” Deci urlam şi cântam şi dansam şi ţopăiam peste tot. [râde] Făceam mult zgomot în astral. [râde]

Bill: În astral? [râde]

Inelia: Da. [râde] Corect. OK. Chestii de-astea. Ca un adolescent, da? Şi de câteva ori mi s-a cerut să fac anumite lucruri, iar eu am zis: “Nu vreau! N-am chef! Acum mă uit la televizor!” Sau ce mai era… “Acum ascult muzică”, sau… Răspunsuri tipice… când mama… “Fă curat în cameră!” “Da, uite-acuş!” [râsete]

Şi am trecut prin toate astea la acest nivel, care e un pic comic când te gândeşti la el. Deoarece… această fiinţă, care trebuie să înfăptuiască această misiune uriaşă, şi trece prin stadiul de rebeliune adolescentină. Şi… Dar am învăţat foarte repede că nu trebuie să fac asta. [râde] Căci lucrurile luau o turnură foarte proastă când spuneam “Nu!”

Şi a fost chiar… un pic comic, presupun. Odată i-am răspuns urât mamei, şi ştiam că nu trebuie să spun asta. Nu-mi mai aduc aminte ce-a fost, dar mâna mea s-a ridicat şi [râde] m-a plesnit peste faţă, şi eu am făcut: “Au, mă doare!” [râde] Şi n-a fost ceva obraznic. A fost doar ceva ce simţi în interior. N-ar fi trebuit să spun lucrul acela. Era ceva minor.

Nu-mi amintesc ce-a fost… Probabil veva de genul… “Ai un fir de păr alb.” Mă rog. Ceva legat de înfăţişarea ei, probabil. Doar ca s-o necăjesc.

Bill: Şi imediat te-ai plesnit peste faţă. [râde] E o poveste minunată!

Inelia: [râde] Da. Aia fost una nostimă de tot. Şi m-a durut cu adevărat.

Dar alte ori, când era ceva mult mai serios şi eu nu ascultam, aveam o senzaţie de urgenţă, de genul: “Fă-o acum. Fă-o! Fă-o!” Şi era ca o urgenţă crescândă, că dacă nu o faci, se va întâmpla ceva teribil. Corect? Şi nu puteam să sting acel sentiment, deci devenea din ce în ce mai rău, şi apoi trebuia să alerg către locul acela, ca să ajung acolo. Şi apoi, desigur, ajungeam gâfâind. [râde] Deci, am înţeles foarte repede că… nu prea aveam de ales.

Nu era ceva în care să am şi eu ceva de spus. Şi apoi ajungem la celaltă latură a fenomenului. Unde e liberul arbitru, [unde e voinţa mea]? Corect? Am vorbit despre asta un pic mai devreme. Dar cu privire la lucrurile care mi se spunea să le fac, e o modalitate foarte bună de a deosebi când îţi spune ego-ul să faci ceva, dacă este ego. Dacă sunt alte entităţi negative care încearcă să preia controlul asupra ta şi să te determine să faci lucruri rele, sau poate lucruri care tu crezi că sunt bune, dar nu sunt, cu adevărat. Sau dacă vine de la Sursă, după cum aş descri-o eu.

Îi putem da multe nume, iar oamenii vor… Găsesc că oamenii o înţeleg mai bine dacă eu spun “ghizii mei”, sau “sinele meu superior” spune asta chiar acum. Iar ei înţeleg asta. Şi este adevărat! E adevărat. Asta se întâmplă. Şi nu e nevoie ca eu să traduc sau să-i dau o personalitate, deci n-ar… deşi aş putea spune că ghidul meu îmi spune asta chiar acum, nu pot să-l descriu, dar expresia asta descrie perfect fenomenul. Pentru mine, nu a fost un ghid-entitate. A fost acelaşi lucru, dar dacă îl dezbraci de identitate, atunci ar fi doar lucrul în sine. Acesta e modul în care îmi transmitea.

Şi cel mai bun mod de a distinge între acela , acea energie pură de la Sursă, care e Ghidul tău, sau Sinele tău Superior, şi Ego, sau altă Entitate Negativă care încearcă să te influenţeze, este să-ţi asculţi corpurile. Cel mai bun mod de a învăţa cum să faci

asta, este să mergi într-un spaţiu foarte larg deschis în interiorul tău şi să-ţi spui o minciună. În loc să spui că numele tău e Bill, spui “Mă numesc George.” Iar asta va rezona greşit. Cumva, undeva, va suna aiurea. Şi atunci ai să ştii când e adevărat şi când nu. Când vine de la Sursă şi când nu. Când vine de la Sinele tău Superior şi când nu.

Bill: Asta seamănă cu calibrarea unui detector de minciuni.

Inelia: Ai dreptate [chicoteşte]. Da.

Bill: Este acelaşi lucru.

Inelia: Corect.

Bill: Ţi se cere să spui o dinadins minciună, astfel încât să vadă efectul asupra maşinii.

Inelia: Corect.

Bill: Mai poţi face asta şi cu un pendul.

Inelia: Da. Corect. Comparaţia e foarte bună. Da. Da.

Bill: Înţeleg. Acum… OK. Deci, dacă luăm exemplul cu fata din parc, când înţelegi semnificaţia completă, că aia e treaba pe care o ai de făcut, mergi acolo şi iat-o că vine. Probabil că se întâmplă ceva, iar tu s-ar putea să nu ştii ce anume. Apoi fata pleacă, iar misiunea ta s-a încheiat.

Inelia: Da.

Bill: Poate că ai vindecat-o, poate că ai oprit-o de la sinucidere sau ai rezolvat o problemă, ceva de genul ăsta. Dar ce e acel proces? Cum funcţionează? Cum îl poţi explica? Cum poţi explica ce se întâmplă?

Inelia: Cel mai bun mod de a-l descrie ar fi că mă concentrez asupra ei. Şi eu sunt acolo 110% în fiecare dimensiune, în fiecare spaţiu-timp în acel moment. Aşa pot eu să… Dar eu nu fac nimic, nu am nicio intenţie. Nu sunt ataşată de rezultat. Nu am nicio curiozitate. Nimic. E doar concentrare totală. Şi ce pare a se întâmpla este că, este altceva – orice ar fi, Forţa divină, energie, Chi, orice – vine şi intră direct în ea ca să rezolve şi să facă ceea ce face, despre care habar n-am ce este. Şi e bun făcut!

Bill: Trebuie să fie unele exemple pe care ai putea să ni le dai, unde ai avut confirmarea acţiunii şi ai văzut efectul de transformare. Poţi să ne spui câte ceva?

Inelia: Da. De exemplu… Da, ar fi un exemplu legat de persoana care mi-a vorbit în portugheză, când eram adolescentă. Trebuie să fi avut 12 sau 13 ani la acel moment. Să mă gândesc… Cred că aveam 13 ani, dar se prea poate să fi avut 12. [râde] Mama era o pesoană foarte sociabilă, extrovertită, şi dădea petreceri la noi acasă aproape la fiecare sfârşit de săptămână. Mereu era petrecere la noi acasă. Şi erau peste 50 de persoane. Şi în acel moment… De obicei, pentru că eu nu sunt extrovertită, intram în cameră, o scrutam cu privirea şi vedeam cine nu vibra la nivel înalt, sau cine vibra la cel mai scăzut nivel, şi mă aşezam lângă acea persoană. Asta făceam.

Bill: Pentru că aşa voiai tu.

Inelia: Da. Acela era comportamentul meu normal.

Bill: OK.

Inelia: Pentru asta eram aici, cred. Corect? E ca… “De ce respiri?” “Pentru că trebuie.” [râde] Sau pentru că aşa facem noi, respirăm. Şi… deci mă aşezam lângă ei şi le simţeam vibraţia crescând din ce în ce mai mult. Uneori priveam şi vedeam ceva ca nişte bucăţi de umbră, şi le dădeam la o parte. Dar numai când mi se spunea. Era cam aşa: “Uită-te la acel punct. Centrul acelui mic ceva de colo. Iar eu mă uitam la el, iar el se dizolva, dispărea.

Dar cu această persoană, stăteam lângă el, cum v-am spus, de vreo oră-două. Şi discutam. Am avut o conversaţie lungă de tot, despre tot felul de lucruri, diferite subiecte şi teme. Şi dintr-o dată el se întoarce spre mine şi zice: “Unde ai învăţat portugheza?”

Şi eu mă uit la el şi zic: “Niciodată! Nu vorbesc portugheza.” Şi el zice: “Vai, dar vorbeşti cu mine de două ore în portugheză.” Şi eu mă uit la el şi zic: “Ba nu!” La vremea aceea, limba mea principală era spaniola. “Am vorbit în spaniolă.” Iar el spune: “Nu-i adevărat. Eu nu ştiu spaniola.” “Tot timpul ai vorbit cu mine în portugheză.” La momentul acela mi-am spus că tipul e cam dus cu sorcova. [râde] Deci m-am ridicat uşurel şi m-am dus în cealaltă parte a camerei. [chicoteşte] Corect? Atâta doar i-am spus: “Mi-a părut bine de cunoştinţă.” Şi m-am ridicat şi m-am mutat în celaltă parte a sălii.

Câteva zile mai târziu, cred că a fost după o săptămână, s-a întors la noi acasă şi a avut o conversaţie cu mama. Iar eu am tras cu urechea. El a zis că, atunci când a fost la noi la petrecere, ştia de 4 luni că are o boală incurabilă, şi că mai avea doar câteva săptămâni de trăit. Nu ştiu despre ce boală era vorba. Şi că s-a dus din nou la doctor, după petrecere, Şi nu mai avea acea boală terminală. Se vindecase. Nu mai avea nimic. Şi…

Bill: Dispăruse pur şi simplu.

Inelia: Dispăruse pur şi simplu. Şi a ştiut imedia că am fost eu, aşa zicea. Corect? Pentru că el era din Brazilia, iar în Brazilia ei ştiu multe despre vindecători şi ce pot face vindecătorii. După spusele lui, unul din lucrurile pe care aceşti oameni le pot face este să vorbească într-o altă limbă. Că există copii şi adullţi speciali care pot vorbi cu un pacient în limba lui, firesc. Deci el ştia despre asta şi a tras concluziile. De aceea s-a întors şi voia să-mi mulţumească pentru că l-am vindecat, ceva de genul ăsta.

Şi apoi… Deci aceea a fost una din confirmări despre ceva care s-a întâmplat, dar habar n-aveam ce se întâmplă la acea vreme. Nu ştiam că e bolnav. Şi nu ştiam că fusese vindecat. Chiar şi în ziua de azi, amintirea mea e că am vorbit în spaniolă şi n-am nici cea mai vagă idee că am vorbit în portugheză. Dar asta e nerelevant. Nu era nevoie să ştiu nimic din chestiile alea. Şi nici nu ştiam. Dar am aflat. Apoi s-au întâmplat alte lucruri. Uneori oamenii veneau şi ziceau: “Ştii, s-a întâmplat aia şi aia…” iar uneori, o a treia persoană, care nu ştia că am executat o anume misiune psihică, venea ulterior şi-mi spunea, de exemplu: “Am avut un vis despre care ştiu că trebuie neapărat să ţi-l spun.” “Mi s-a spus că trebuie să-ţi povestesc acest vis.” Şi cam aşa se termină lucrările pe care le fac. Deci ei îmi spun ce s-a întâmplat. [chicoteşte]

Şi e cu adevărat interesant, pentru că de obicei, nu sunt curioasă. Nu sunt curioasă cu ce se întâmplă, sau să primesc validare sau dovezi obiective. Dar ce am aflat e că, uneori, acea validare, acea dovadă obiectivă este necesară pentru altcineva.

Bill: În care caz, se manifestă ca o parte a întregului pachet.

Inelia: Corect. Corect.

Bill: Înţeleg. E fascinant… E de-a dreptul fascinant. Şi… OK. Deci, mai adineauri ne-ai dat exemplul cuiva care a fost eliberat de o boală fizică, a fost vindecat de o boală, doar pentru că tu ai stat cu el şi ai vorbit cu el două ore. Ce alt gen de transformări mai pot avea loc? Adică, presupun că e ceva mai mult decât vindecarea fizică.

Inelia: Da. Este… ca o descurcare a energiilor, uneori în acea persoană, astfel încât ei pot gândi mult mai clar. Iar uneori sunt trimisă la un lucrător de lumină care are de încheiat o misiune, sau de continuat o misiune, şi e pe punctul de a renunţa. Corect? Asta mi s-a întâmplat de câteva ori. Şi s-a manifestat în feluri diferite. Şi…

Bill: Deci, e ca o structură de sprijin pentru oameni care fac deja o treabă bună.

Inelia: Corect. Da. Exact.

Bill: OK.

Inelia: Deoarece, vedeţi, ca şi lucrător de lumină, în special cineva care are o misiune foarte mare, va avea [duşmani]… Vor exista entităţi sau oameni care vor încerca să-l oprească. Corect? Şi există momente în timp care… ei ar putea fi scoşi din acea misiune. Ori fizic, complet, sau doar prin… spulberarea voinţei lui de a îndeplini acea misiune. Sau chiar, există puncte de joncţiune, unde persoana e pe cale să-şi înceapă misiunea, şi e pe punctul de a lua o decizie, dar e atât de multă energie negativă injectată, încât probabil că va decide să nu îndeplinească misiunea. Deci apar eu şi anulez acea negativitate astfel încât ei pot face o alegere liberă.

Bill: Fără a fi influenţat negativ.

Inelia: Corect. Corect.

Bill: Deci, e ca şi cum i-ai proteja cu un scut de influenţele negative, ceea ce le permite să ia o decizie pe baza liberului lor arbitru.

Inelia: Exact. Şi atunci ei pot decide să continue. Sau pot decide să nu continue, dar e propria lor voinţă. E o decizie internă, nu forţată de negativitatea care le stă în cale.

Bill: Ai vreo [ofteaz ă] idee, sau suspiciune, sau certitudine cum că ar exista unele lucruri destul de mari pe care le-ai făcut, unele lucruri importante, majore, adică… nu doar legate, de exemplu, de viaţa personală a cuiva, dar ceva care este mult mai vast, mai cuprinzător.

Inelia: Nu prea înţeleg întrebarea, pentru că, până la urmă, totul se rezumă la persaone individuale. Vreau să spun că sunt lucruri diferite pe care eu le fac. Tot ce fac eu este să-mi concentrez atenţia pe ceva sau pe cineva, şi apoi acest ceva sau cineva va fi capabil să rezolve vibraţia sa. Totul este… Şi apoi, trebuie să ne raportăm mereu la scopul final. Şi e vorba despre ridicarea nivelului de vibraţie al planetei. Deci, de exemplu, dacă îmi concentrez atenţia pe o fiinţă extrem de negativă, lucru care mi s-a întâmplat recent, – de fapt, am făcut chiar destul de multe, dar… [râde]

Era unul cu adevărat mare. O fiinţă negativă mare, mare de tot. Şi, când atenţia mea se concentrează pe el, e ca şi cum întregul univers se uită la el, la această făptură. Şi apoi, acea fiinţă poate face diferite lucruri. Ei se pot dizolva în Unime. Ei pot părăsi corpul şi pleca… şi merg să se reîncarneze pe o planetă unde e-n regulă să fii negativ, dar nu e-n regulă să fii acum, pe planeta Pământ, la acel nivel. Corect? Şi… sau ei pot cere iertare. Şi pot fi transformaţi într-o făptură de lumină. Şi… Deci, recent am avut o experienţă, unde mi s-a cerut să-mi petrec timpul cu această fiinţă extrem de negativă, ca… o persoană foarte, foarte negativă

de pe planetă. La nivel psihic – nu era… la nivelul obişnuit. Adică, această persoană era extrem de puternică pe fiecare nivel. La nivel social, nivel psihic, nivel mistic Foarte, foarte puternic. Foarte, foarte întunecat.

Bill: Şi fără să intrăm în toate detaliile, în afara cazului că vrei tu asta, care a fost rezultatul acelei sarcini, sau acelei misiuni cu acea persoană?

Inelia: A fost un rezultat foarte interesant, pentru că unul din lucrurile care mi s-a cerut să le fac, a fost să-mi petrec timpul în compania acelei persoane, în spaţiul său. Iar eu n-am vrut să fac asta, pentru că era o persoană dezagreabilă. Foarte negativă. El mi-a arătat nişte lucruri care erau… oribile, despre fapte pe care le făcea sau le-a făcut în viaţa sa altora, pe scară largă. Şi… Deci nu prea voiam să stau în preajma lui. Şi apoi au apărut… Am vorbit cu o prietenă de-a mea care este o paranormală bine acordată şi de asemenea, foarte conştientă. Şi i-am spus această poveste, apoi am zis: “Acest tip parcă ar avea toată această putere.” “Parcă ar fi cea mai puternică persoană de pe planetă.” “Dar nu poate spune nimănui despre asta.” “Şi vrea ca eu să scriu o carte despre ce poate face el şi ce a făcut în viaţa sa.”

Iar ea a spus: “Ştii, am un puternic sentiment că ar trebui s-o faci.” “Cred că ar trebui să stai cu el şi să-l ajuţi să-şi scrie cartea.” Şi această şedere cu el şi scrierea cărţii a fost la un nivel foarte psihic. Corect? Am petrecut timpul împreună la un nivel psihic, iar el mi-a dictat această carte. Deci, am făcut-o. Am petrecut câteva săptămâni cu el, luând notiţe şi a fost… cele mai înspăimântătoare lucruri pe care le-a făcut această persoană.

Apoi am căutat un pic pe Google. Şi tot acest material e documentat! Există oameni care scriu despre “Iată ce se întâmplă, iată ce fac aceşti oameni.” Vorbim despre sacrificii umane şi… copii care sunt sacrificaţi şi li se bea sângele, lucruri din astea. Este… parcă ar fi complet din altă lume, lucruri care nu mi-aş fi imaginat niciodată că se întâmplă pe planetă. Acesta e individul despre care vorbim.

După câteva săptămâni, am avut această experienţă, când am ieşit din corp şi am fost trimisă într-o clădire imensă. Acum, când văd o clădire, e de obicei… este interpretată ca fiind esennţa, străfundurile unei persoane, corpul şi viaţa unei persoane. Iar asta era o clădire uriaşă.

Şi mai era această altă persoană în exterior. Era ca un bărbat, şi el… Când m-am uitat la el, m-am gândit: “Aha, parcă ar fi un paranormal acolo.” Şi el avea toate aceste cărţi şi cruci şi alte obiecte. Şi aştepta să intre în casă, să scape de această făptură. Corect? Apoi m-am gândit, “O, Doamne, dacă intră în acea casă, va fi… va fi făcut arşice. E ca şi cum… va fi complet distrus. Trebuie să stea aici.” Deci, parcă îi transmiteam acea imagine. “Rămâi pe loc. Nu intra în acea casă.” Şi aşa a făcut. A rămas pe loc.

Apoi eu am intrat în interiorul meu şi era întuneric total. Era o energie foarte rea. Şi când intru în acea situaţie nu există judecată. În clipa în care injectezi judecată în întuneric eşti terminat, eşti distrus. Nu poţi sta acolo. Era doar energie. De parcă aş fi plutit într-un mediu albastru, sau roşu, sau verde. Aşa simţeam. Din punct de vedere intelectual pricepusem: “Vai, aşa arată Răul.” Asta e culoarea lui, sau ce-o fi fost. Aşa îl simt cu degetele. [îşi freacă degetul mare de cel arătător] Aşa se simte la pipăit, pe pielea mea. [îşi mângâie obrazul]

Şi am mers prin acea casă şi l-am găsit şezând pe un tron într-o cameră. Stătea acolo şi se uita la mine. Şi parcă… întreaga energie era Răul pur şi nealterat. Şi m-am aşezat lângă el. Şi mă uitam la el. Eu mă uitam la el, iar el se uita la mine. Şi eu nu aveam niciun plan. Nu ştiam ce se va întâmpla, doar stăteam cu el.

Şi dintr-o dată, el a emis o senzaţie, o imagine, o cerere de îndurare. M-a luat prin surprindere. În acel moment am simţit această ţâşnire de energie – Chi – care era iubire pură, necondiţionată, spre el. Iar asta l-a infuzat cu acea lumină şi a fost cam aşa: Uau! A fost, parcă… din altă lume. Şi apoi am dispărut, am ieşit de acolo. Eram înapoi în corpul meu şi am făcut: “Uau, ce-a fost asta? Ce s-a întâmplat cu el?”

Apoi, desigur, vine latura umană şi spune: “Cum de s-a întâmplat asta? L-aş fi putut omorâ, sau, mă rog… Uite ce lucruri josnice a făcut!” Am trecut prin acel scurt moment de emoţie omenească, sau ce-o fi fost…

Bill: Reacţionând omeneşte?

Inelia: Reacţionând, da.

Reacţionând omeneşte pentru o fracţiune de secundă. A fost ca o fracţiune de secundă de… “Cum se poate aşa ceva? Această persoană a făcut toate aceste mizerii de-a lungul a mii de ani. Iar acum este iertat şi înfrumuseţat!” Iată de ce latura umană… partea de judecată, sau latura umană, sau corpul nu pot intra în ecuaţie când fac o astfel de lucrare, pentru că ar fi distrus acest

om [arată spre sine] şi n-ar fi făcut lucrarea, care este ridicarea nivelului de vibraţie al planetei. Şi luând întreg acel lucru negativ şi transformându-l în lumină, îl ridică foarte mult.

Bill: Da.

Inelia: Deci, misiune îndeplinită.

Bill: Iar oamenii se tot judecă unii pe alţii de mii de ani, dacă nu cumva mai mult, iar asta n-a schimbat absolut nimic.

Inelia: Nici cel mai mic lucru! Şi lucrul cel mai interesant – iar asta ne duce înapoi la dovada obiectivă – a fost dovada subiectivă, dar a venit de la altcineva. O prietenă de-a mea, care este tot paranormală, m-a sunat în legătură cu acele vise pe care le-a avut… Neapărat trebuia să-mi spună… Mi-a scris un e-mail. Nu m-a sunat, mi-a scris.

Şi zice: “Trebuie să-ţi povestesc acest vis. Nu ştiu despre ce e vorba. Nu ştiu ce-ar putea să însemne, dar ştiu că trebuie să ţi-l spun.” Ea a spus că a intrat într-o clădire imensă, cu mine şi cu această altă persoană, care era un bine-cunoscut parapsiholog, un bărbat. Şi noi mergeam prin acea clădire şi ea a zis… Ea este expert Feng Shui. [ea pronunţă ca Feng Şui] Expert Feng Shui. Cum se pronunţă asta? Feng Shui?

Bill: Feng Shui [el pronunţă ca Făng Şuei]... cred.

Inelia: Feng Shui. OK. Deci ea este expert Feng Shui. Deci ştie despre energiile dintr-o casă. Ea intră… când intră într-o casă ea citeşte energiile cu conştiinţa ei psihică şi apoi face schimbările necesare, modifică acele energii.

Ea mergea prin această casă, care era strident de curată. Era complet goală şi curată, de parcă n-ar fi fost nicio energie în ea. Şi putea vedea unde fuseseră scoase tablourile de pe pereţi şi totul fusese înlăturat. Şi când eu… unul din lucrurile care se întâmplaseră a fost că când acest lucru s-a încheiat, cu această clădire, şi persoana a fost infuzată cu lumină, părea de parcă i se acordase clemenţa, iar el luase toate lucrurile cu el.

Iar acum, ea retransmitea acest vis despre cum s-a încheiat celaltă poveste, deci, într-un fel, am obţinut confirmarea. [chicoteşte]

Bill: Da.

Inelia: Ce s-a întâmplat. Da. Asta a fost.

Bill: Ca să facem un rezumat, această clădire pe care ai vizitat-o, era un loc real, nu era un fel de situaţie astrală, simbolică?

Inelia: Corect.

Bill: Era o clădire reală, în universul fizic. Iar el era cu adevărat acolo, într-un trup, şezînd pe tronul lui. Şi apoi, în mod astral, sau înt-o anume formă non-fizică, tu te-ai aşezat lângă el, dar el ştia că tu eşti acolo?

Inelia: Da. Ooo, desigur.

Bill: Ca fiinţă umană, în timp real, el ştia că tu eşti acolo?

Inelia: Da, desigur! Era foarte conştient de asta. Ştia. Da.

Bill: Deci acesta e un exemplu, dacă înţeleg eu bine, în care doar fiind lângă acea persoană şi concentrându-ţi toată atenţia – mai devreme ai spus 110% din atenţia ta asupra acestei persoane – acest lucru are un fel de efect transformator prin intermediul a ceva care operază prin tine?

Inelia: Întocmai.

Bill: Şi nu adaugi nimic, nu gândeşti, nu judeci, nu tragi concluzii…

Inelia: Nu.

Bill: Acţionezi doar ca o lentilă?

Inelia: Corect. Şi motivul pentru care e necesar să faci aşa, este pentru că, pentru a influenţa mersul lucrurilor pe planetă, în special cele referitoare la probleme umane, trebuie să fii om, altfel se cheamă că interferezi. Dar ca fiinţă umană, poţi să faci anumite lucruri pentru a influenţa şi interfera, în cadrul umanităţii, al colectivităţii.

Deci, e un fel de buclă în legea interferenţei, ca o clauză pe care o poţi folosi pentru a face să se întâmple nişte lucruri.

Bill: Da. Deci tu… Deci, ce spui tu aici e că, în calitate de fiinţă umană, te poziţionezi şi te concentrezi şi devii această lentilă. Te plasezi la locul potrivit, apoi Ceva operează prin intermediul tău?

Inelia: Da.

Bill: Iar funcţia ta este, de fapt, să fii o lentilă şi să duci acea lentilă la locul şi momentul care ţi se dau, ca nişte instrucţiuni?

Inelia: Da.

Bill: Şi că nu există nimic personal sau de ego ataşat la asta. E doar o funcţie?

Inelia: Corect. E doar o funcţie. Iar cealaltă parte a acelei lentile este cealaltă fiinţă. Iar acea fiinţă trebuie să aibă o conexiune cu mine, bazată pe propria ei voinţă. Nu pot intra cu forţa în cineva. Negativă, positivă, oricum ai numi-o – culoarea lucrării lor aici. Nu pot forţa conexiunea cu cineva. Trebuie să fie voinţă de cealaltă parte să se cupleze cu mine la un anumit nivel.

Bill: Când stăteai lângă fata aceea pe bancă, în parc, era vreun fel de cuplaj? Precum “Bună!”, sau ceva de genul acesta… Astfel încât ea ia la cunoştinţă că tu eşti acolo şi e de acord să fii acolo.

Inelia: Corect. De obicei, acordul e la un nivel mai înalt. Deci ea a fost de acord să primească un ajutor la acel moment, ori chiar a cerut ajutor, ori s-a rugat pentru ajutor şi acel ajutor a sosit.

Bill: Corect. Da. Înţeleg.

Inelia: Dar la nivel fizic, în special dacă am de-a face cu un lucrător de lumină care e pe deplin conştient, Eu voi… Eu doar pot să-i anunţ că sunt aici şi apoi ei trebuie să invite şi apoi ei trebuie să ceară [râde] sau să fie de acord cu interacţiunea.

Bill: Da. Păi, hai să mai facem un pas… e atât de minunat să faci un interviu cu un telepat, pentru că ştii precis ce te voi întreba. [râd am ândoi] Când ţi s-a dat persoana mea ca ţintă… OK. De fapt, telepatia nu funcţionează cu o cameră video. Trebuie să spui ceva! ţi s-a dat numele meu, da?

Inelia: Corect. Uneori…

Bill: Bill Ryan. Doar atât?

Inelia: Nu. Doar Bill.

Bill: Bill?

Inelia: “Bill” şi “Avalon”.

Bill: “Bill” şi “Avalon”.

Inelia: Da.

Bill: Şi aceste nume nu însemnau nimic pentru tine?

Inelia: Nu, nimic, nu auzisem de tine până atunci! Îmi pare rău! [râd amândoi]

Bill: Deci…

Inelia: Dar se întâmplă des. Primesc un nume şi, de obicei, îmi ia câteva săptămâni să-l găsesc, să găsesc persoana sau relaţia, pentru că mai primesc şi alte indicii. Dar cu tine a fost foarte rapid. În mod normal, când găsesc pe cineva foarte repede, este pentru că e urgent. E cumva… “fă o pauză”. Habar n-am, de obicei [râde] cum, dar… Uneori mi se arată într-o manieră grafică.

Cu tine, am primit Bill şi Avalon. Deci m-am dus la calculator. Am scris Bill Avalon şi a apărut situl tău. Şi interviul tău… ultimul interviu pe care îl făcuseşi. Deci, m-am înscris pe forum şi am postat un anunţ, care avea menirea să fie un steguleţ pe care tu să-

l vezi. Mesajul meu avea energie în el, astfel încât să nu fie ratat. Dar după aceea tu trebuia să mă contactezi, de fapt, pe mine, pentru că eu nu puteam… să ies în drum şi să zic: “Hei, trebuie să lucrez cu tine.” [chicoteşte] Corect?

Bill: Da. Trebuia să aştepţi ca eu să te contactez?

Inelia: Da.

Bill: Exact aşa am făcut.

Inelia: Corect. Da. Eu pot doar să spun: “Uite, sunt aici. Şi pot face asta.” Ori trimiţând un email, ori un mesaj personal sau postând pe forum, să te anunţ că sunt aici. Apoi, cealaltă persoană trebuie să spună: “Aş vrea să te văd,” “Aş vrea să iau legătura cu tine.” “Aş vrea să vorbesc cu tine.”

Bill: Da. Deci felul în care m-ai contactat pe mine e un studiu de caz perfect al modului tău de operare? [râde]

Inelia: Da, a fost. Da. Da.

Bill: E uimitor. Şi iată-ne aici. În regulă! Şi aceste sarcini, sau misiuni – câte ai avut în viaţa ta?

Inelia: [ofteaz ă] A, e greu de spus.

Bill: Sute? Mii? Câte? Multe, foarte multe?

Inelia: Foarte mare.

Bill: Un număr foarte mare.

Inelia: Da. Da. Şi unele din ele sunt mici. Unele sunt doar să merg undeva, să fiu undeva sau să spun ceva cuiva.

Bill: Doar un lucru mărunt, care ar putea să ia doar o părticică dintr-o zi?

Inelia: Corect. Da.

Bill: Şi apoi încă ceva. Cred că mi-ai spus că unele misiuni continuă pe parcursul mai multor…

Inelia: Ani.

Bill: …pentru o perioadă mai lungă.

Inelia: Da… Ani de zile, uneori.

Bill: Ai vreo idee de ce unele probleme îţi iau mai mult timp să le rezolvi?

Inelia: Nu. Nu m-am întrebat niciodată. Niciodată nu am avut curiozitatea… de ce unele sunt rapide, iar altele nu.

Bill: Pentru că nu e rolul tău să analizezi?

Inelia: Corect. Nu e treaba mea să analizez sau să fiu curioasă sau să încerc să conectez punctele. [râde] Atât şi nimic mai mult!

Bill: Da. Eşti curioasă? Sau îţi înnăbuşi cumva curiozitatea?

Inelia: Nu sunt deloc.

Bill: Nu eşti deloc curioasă?

Inelia: Nu, nu. E vorba doar de punctele de atenţie. Adică, ar trebui să mă concentrez pe prea multe lucruri, că, dacă m-aş mai concentra şi pe curiozitate, ar fi prea… poţi face doar câteva. [râde]

Dar e interesant şi amuzant când apare dovada sau apare sincronicitatea, care îmi arată motivele şi metodele şi toate celelalte piese, pentru că nu lucrez de capul meu. Totul e orchestrat de fiinţe superioare, sau Sinele, sau ce-o fi el, Universul. Şi există mii şi mii de oameni pe planetă care fac ce fac eu. Şi alte mii şi mii şi alte milioane, care fac alte lucruri care pe mine mă depăşesc, dar ar putea fi o parte din ceea ce fac eu.

Bill: Cum ai putea descrie cel mai bine entitatea de la care primeşti informaţii? Cine sau ce este? Care e sursa informaţiilor, instrucţiunilor, etc.?

Inelia: OK. [tu şeşte, oftează] Vine prin diferite nivele. Una dintre ele, pe care o pot descrie foarte rapid, pentru că am focalizarea pe ambele, este Unimea-fără-formă, care e prezentă peste tot. Corect? Precum Sursa Divină.

Bill: Unimea fundamentală?

Inelia: Corect. Corect. Care există în afara matricei spaţiu-timp. Iar o scânteie din Ea… [s-a desprins şi] a venit aici ca să facă o anumită lucrare, dar motivul acestei lucrări… pentru că nu are nicio ataşare la ce se întâmplă de fapt pe planetă, dacă stam să ne gândim. Iar ataşamentul, sau cererea a venit de la alte fiinţe sau nivel… oameni care… ăăă, a fost o mare chemare de la Planetă, ca entitate şi fiinţele de lumină de pe planetă, care au strigat “Ajutor!” Corect? “Ca să facem asta, avem nevoie de ajutor.”

Şi acea chemare a ieşit, şi n-a fost doar o chemare planetară. A fost şi de la alte fiinţe din Galaxie, care vor fi afectate de ceea ce se întâmplă pe planetă, poate că nu astăzi, poate că, peste un milion de ani, iar acea chemare a fost uriaşă. O chemare imensă de la fiinţe conştiente, pentru a provoca un fel de intervenţie pe planetă care să-i permită – în această linie temporală – să… să-i permită să facă schimbarea pe care este menită s-o facă iar negativitatea încearcă s-o oprească. Deci, a fost o chemare colosală, acesta e motivul pentru care fiinţe precum eu pot veni în matricea spaţio-temporală şi face lucrarea, pentu că e un răspuns la acea chemare. Planeta are o traiectorie pe care o urmează firesc. E o traiectorie evoluţionară.

Bill: Adică civilizaţia, cultura, oamenii care trăiesc aici?

Inelia: Totul.

Bill: OK.

Inelia: Plantele, pietrele, apa, oamenii. Toate acestea formează o singură entitate. Deşi oamenii gândesc: “Aa, noi suntem pe

planetă şi am fost puşi aici, deci nu suntem, efectiv, de-ai planetei ”. Asta-i o iluzie, pentru că ei sunt făcuţi din aceeaşi materie din care e făcută planeta, din punct de vedere fizic. Corect? Carnea e făcută din acelaşi material.

A venit de pe planetă. Este hrănită de planetă. Este o parte a planetei. Totul e o singură fiinţă integrată, cu diferite niveluri de conştiinţă în interior, – incluzând obştea omenească şi alte obşti de fiinţe conştiente care există pe planetă şi au fost aici de milioane de ani.

Iar această planetă, ca o unitate, are o traiectorie de evoluţie. Ce se întâmplă acum, e că în acest moment şi în această linie temporală, există forţe care încearcă să oprească evoluţia, pentru că, pentru ei, evoluţia planetei [chicoteşte] nu e profitabilă. Corect?

Bill: OK. Inelia: Apoi trebuie să vorbim despre legile existenţei. Pentru ca asta să existe, avem legi. Avem legea liberului arbitru, de exemplu, care este violată peste tot pe această panetă. Avem legea spaţio-temporală, traiectoria pe care oamenii o trăiesc, timpul linear, este o lege. Iar legile sunt un fel de reguli convenite de către fiinţele venite aici să joace un joc.

Bill: Regulile jocului.

Inelia: Corect. Deci, dacă dintr-o dată regulile sunt încălcate, majoritatea jucătorilor se pot întoarce şi spune: “Să vină arbitrul, pentru că acest joc nu e corect.” Da?

Bill: Da. Este fascinant; cu mulţi ani în urmă am cunoscut pe cineva, care făcea ceva foarte similar cu ce faci tu iar el îşi spunea “arbitru”.

Inelia: Ah, da! [râde]

Bill: Şi spunea că mai cunoaşte şi alţi arbitri. Şi… Adică, aceasta e o întreagă conversaţie pe care noi încă nu am avut-o. El era un om minunat, şi spunea că […] unde el intra “psihic” într-o anumită situaţie şi aceste făpturi rele, josnice, dădeau cu ochii de el şi fugeau. [râd amândoi] Desigur, el îi găsea şi-i alunga întotdeauna!

Inelia: Corect.

Bill: E o poveste întreagă. Dar… Aceea a fost prima mea exp… E foarte interesant. Aceasta a fost prima mea experienţă cu acest gen de persoană. I-am fost chiar folositor în atingerea capacităţilor pe care le-a putut folosi apoi ca să… Adică, el a încheiat un război, de exemplu, de unul singur. E o întreagă poveste despre cum a făcut toate acele lucruri.

Înapoi unde eram. Vorbeam despre… Tu ai venit ca să gestionezi o situaţie în care au fost încălcate regulile, sau unde au fost încălcate învoielile.

Inelia: Corect. Mm-hm.

Bill: Corect.

Inelia: Da. În esenţă… ce se întâmplă pe planetă chiar acum, este foarte negativ şi… păi, la nivel fizic, e o violare a principiului liberului arbitru, pentru că, dacă ţii o colectivitate adormită, deciziile pe care le iau ei sunt influenţate de către cei caru sunt treji şi nu e voinţa lor liberă, cu adevărat.

Bill: E ca şi cum ai opri oamenii de a merge la vot?

Inelia: Da. Desigur. Corect. Sau preiei controlul asupra corpului lor, pentru că ei dorm, şi votezi tu pentru ei. Prin urmare, nu e deloc voinţa lor liber exprimată; aceasta e una dintre regulile care au fost încălcate. Apoi, toate războaiele şi toate celelalte lucruri negative… Frica! Vibraţia fricii stă la baza construcţiei negativităţii.

Şi planeta este bombardată… oamenii planetei, obştea, este bombardată cu frică, de un număr foarte mic de oameni de pe planetă. Corect? De către elita conducătoare. Ei bombardează întreaga populaţie, întreaga planetă, cu frică, prin televiziune, prin războaie, prin crime… propagând toate aceste lucruri, chiar şi muzica! Asta e încă o violare a ceea ce ar trebui să se întâmple aici.

Bill: Corect.

Inelia: E ca un bombardament total.

Bill: Corect. Deci rolul tău, în esnţă, e ca un fel de arbitru într-un joc. Este ca să asigur desfăşurarea corectă a jocului, în concordanţă cu aceste reguli. Şi dacă cineva depăşeşte regulile…

Inelia: ... Fault! [râde]

Bill: …este penalizat, într-un fel… Corect. Şi sunt puşi la punct. Corect?

Inelia: Da. Da.

Bill: Şi, din când în când, trimiţi pe cineva afară din teren?

Inelia: Corect. [râde]

Bill: Deci, discutăm în contextul structurii unui anumit joc, care are un fel de graniţe, sau contur. Acel joc, oricum s-ar numi el… rolul tău este să garantezi că acel joc este jucat aşa cum a fost conceput original şi convenit de către jucători să fie jucat.

Inelia: Corect. Doar dacă toţi jucătorii cad la învoială că vor să schimbe jocul.

Bill: Înţeleg. OK.

Inelia: Şi nu a fost vreo astfel de învoială pe planetă. Iar această planetă nu mai vrea să fie în negativitate.

Bill: Am priceput. OK. OK. Şi crezi că asta e o intervenţie singulară, unică, instantanee? Este suficient să schimbăm linia temporală şi, odată ce am schimbat macazul, fiinţele ca tine, cu o funcţionalitate ca a ta, nu vor mai trebui să fie aici?

Inelia: Da.

Bill: E un răspuns bun! [râde]

Inelia: [râde]. Şi este despre linii temporale, pentru că există alte linii temporale pe această planetă, în care asta nu se întâmplă. Şi există linii în care totul a fost deja rezolvat.

Bill: Asta înseamnă că, în acele linii temporale, Ineliile paralele nu există pentru că nu e necesar să fie acolo?

Inelia: Corect.

Bill: OK.

Deci, în toate aceste realităţi paralele, Inelia e prezentă doar în acelele versiuni ale realităţii unde e nevoie de ea.

Inelia: Corect.

Bill: Unde lucrurile au luat-o razna, pe când în alte locuri, nu.

Inelia: Corect. Dar există nivele diferite.

Bill: OK.

Inelia: Şi este ceva…

Când am venit prima dată în această linie temporală… pentru că, repet, avem acea multitudine de făpturi în realităţi diferite… Când am venit prima dată şi mi-am dat seama că mă aflu în matricea spaţio-temporală, erau anumite lucruri de care nu eram sigură. Unul din ele a fost, cam pe unde mă aflam de-a lungul schimbului. Eram înainte, în timpul, sau după schimb? Nu ştiam. Şi cealălalt era, în care realitate mă aflu? Cât de gravă este? Ce se petrece în această linie temporală? Nici asta nu ştiam.

Şi am aflat când aveam 3 ani. Şi am vrut să ies din joc [râde]. Am avut ceea ce se cheamă o cădere nervoasă, când am aflat că mai există războaie pe planetă, am realizat că… mi-a devenit clar, în ce linie temporală mă aflu. Şi e una din cele mai rele! Ei încă mai au războaie aici! Am fost complet distrusă şi am început să plâng. Am plâns vreo trei zile! Au trebuit să mă ducă la doctor, să-mi facă o injecţie, să mă adoarmă pentru câteva zile.

Apoi m-am trezit şi eram cam aşa: “Nu ştiu dacă îmi pot îndeplini misiunea.” [râde] Acela a fost gândul meu în acel moment, sincer! Credeam cu sinceritate că nu voi fi capabilă s-o duc la bun sfârşit!

Bill: La vârsta de 3 ani?

Inelia: Da.

Bill: Şi îţi aminteşti asta acum, cu claritate, privind înapoi?

Inelia: A, dar n-am uitat niciodată! Era ca un pretext de glumă în familia mea. Câţi copii de 3 ani au o cădere nervoasă[râde] când află că pe planetă încă mai există războaie?! Nu era ceva uşor de uitat.

Bill: Îţi aminteşti fiecare detaliu din copilăria ta?

Inelia: Acum nu. Dar în trecut mi le aminteam pe toate. Aveam amintiri complete despre tot ce s-a întâmplat, despre fiecare carte pe care am citit-o. O carte pe care o citisem cu 10 ani înainte, o puteai ţine în mână, deschide la întâmplare, îmi dădeai numărul paginii, iar eu recitam de pe acea pagină. Am avut acel tip de memorie. Dar a scăzut la un moment dat! [râde] Habar n-am de ce! Poate doar pentru că era “aglomeraţie” prea mare în capul meu! Înţelegi? Deci…

Eu pot, de fapt, privi înapoi, dacă mi se dau data şi ora. Pot privi înapoi şi pot găsi… dar se pare că acum a cam dipărut interesul. Nu ştiu. Dar nu mai am amintirea totală a tot ceea ce mi s-a întâmplat.

Bill: Dar misiunea ta generală, misiunea vieţii tale aici cât de mult succes a avut, sau are? Cum poţi măsura cât de bine o îndeplineşti? Sau, cât de bine o îndeplinim noi, cu sprijinul tău?

Inelia: Cred că uneori aş putea ajuta pe cineva, dar ei nu sunt de acord. Nu vin în întâmpinarea ofertei mele. Uneori îmi zic: “mi-ar fi părut bine ca ei să fi răspuns.” “Ar fi uşurat mult sarcina planetei.” [râde] Nu pot da nume, pentru că i-ar pune într-o situaţie în care liberul arbitru ar fi încălcat, pentru că ei au ales să nu se implice la un anumit nivel.

Bill: E posibil să fie doar o chestie de moment nepotrivit şi să te poţi întoarce la ei să vezi dacă s-ar putea implica mai târziu?

Inelia: De fapt, asta şi fac. [râde].

Bill: Bine.

Inelia: Încerc în fiecare an sau fiecare… Depinde dacă mi se spune să încerc din nou. Mă prezint acolo să văd dacă ei sunt gata, ori, cam aşa ceva…

Bill: Cum s-ar spune, ai câteva misiuni în aşteptare, în care nu ai reuşit să progresezi până acum?

Inelia: Aşa e, da! Totuşi, în cele în care am reuşit contactul nemijlocit, fiecare a fost de succes.

Bill: Dar per total, din punct de vedere al… întregului context, care este…

Inelia: ...planeta.

Bill: …schimbarea cursului evenimentelor.

Inelia: Da.

Bill: Şi… restaurarea liberului arbitru şi a autodeterminării pentru cetăţenii plantei. Cât de avansaţi suntem?

Putem măsura asta? Suntem pe drumul cel bun?

Inelia: [oftează] Ne descurcăm foarte bine. Mult peste orice aşteptări şi de asemenea, cu perspecive largi. Nu există limite pentru cât de mult [râde] poate fi realizat.

Bill: Deci este larg deschisă în privinţa gradului de potenţial pozitiv?

Inelia: Corect. Da.

Bill: Asta vrei să spui. Nu în privinţa… dacă vom reuşi sau nu.

Inelia: O, nu, vom reuşi! [râde]

Bill: OK. Corect.

Inelia: Şi cât de brutal va fi, cât de greu va fi pentru majoritatea oamenilor de pe planetă, este tot deschis. Nu va fi chiar aşa rău cum ar fi putut fi. Corect?

Bill: Mm-hm.

Inelia: Dar cât de rău devine, depinde numai de colectivitate. Depinde de fiecare individ care alege să-şi înfrunte frica.

Bill: Hmm!

Inelia: Fiecare persoană care o face, fiecare persoană care decide să nu se lase antrenată de frică, adaugă un pic de vibraţie mai înaltă la vibraţia planetei şi o afectează pentru alte sute de persoane.

Bill: Corect. Deci, tu spui că… vom reuşi, cu siguranţă.

Inelia: Da.

Bill: Dar că variabila necunoscută determină dificultatea acestui demers?

Inelia: Da. [râde] Asta va fi decis de către conştiinţa colectivă.

Bill: Corect.

Inelia: Se va întâmpla ceea ce are nevoie conştiinţa colectivă.

Bill: Asta înseamnă că noi am schimbat cursul evenimentelor, sau e prea simplist spus aşa, pentru că depinde de linia temporală pe care suntem angajaţi...

Inelia: Corect.

Bill: …şi depinde de… ca…

Inelia: individ. [râde]

Bill: Let Dă-mi voie să reformulez întrebarea. E o chestiune de… noi am putea fi pe oricare linie temporală, iar unele din ere sunt mai dure decât altele, dar că se pare că ele converg toate către punctul corect?

Inelia: Mm-hm. OK. Deci fiecare individ de pe planetă are controlul asupra propriei lui linii temporale. Şi acesta e unul din secretele pe care elita nu vrea ca tu să le afli, pentru că, dacă persoanele sunt capabile să-şi schimbe cursul propriu, nu vor alege unul în care să fie sclavi pentru restul vieţii. Vor alege unul în care ei se pot manifesta oricum doresc şi trăi oriunde doresc şi să aibă o viaţă minunată.

Bill: Corect.

Inelia: Deci, când vorbim despre cum am schimbat noi cursul, întrebarea corectă ar fi: “Mi-am schimbat eu cursul?” Şi alăturarea la cei care doresc aceeaşi linie temporală pe care o vreau şi eu. [râde]

Bill: Acum am metafora vizuală a – în ghilimele – “Liniei Temporale”, ca fiind de fapt această funie împletită făcută din milioane de fire subţiri...

Inelia: Mm-hm.

Bill: ... sunt împletite...

Inelia: Corect.

Bill: ... …în orice număr de permutaţii diferite să facă o linie temporală.

Inelia: Da.

Bill: Şi fiecare dintre noi crează acel fir, după cum dorim Şi ne aliniem altora care îşi creează firele după cum doresc.

Inelia: Exact. Şi care au o alegere conştientă a acelui fir şi înşiruire şi alăturare, nu vom mai avea sclavie. E imposibil. Nu vom mai avea războaie, decât dacă există un grup care se joacă de-a războiul, şi ei îşi pot crea propria linie temporală împreună.

Bill: Uau! Acesta este un gând “moderat de uluitor”, aş spune. Într-o conversaţie anterioară pe care am avut-o mai deunăzi, ai pus un fel de procentaj pe el. Ai spus că e gestionat 70%, iar asta s-ar putea să nu fie chiar ce-ai spus tu. La ce te referai?

Inelia: O tranziţie lină, fără haos, şi… milioane de vieţi pierdute.

Bill: Ah Ah, OK. Am priceput. În regulă. Deci acel 70% este un fel de scală “lin-aspru”.

Inelia: Corect. [râde]

Bill: OK. But Dar, de fapt, ce spui tu e că rezultatul total e asigurat.

Inelia: Categoric, da.

Bill: Dacă am înţeles eu bine, când ai venit tu aici, cu câteva decenii în urmă, tu… rezultatul nu era asigurat. Iar de atunci, condiţiile s-au schimbat. Iar acum este asigurat.

Inelia: Da.

Bill: OK. Şi, asamblând toate acestea, eu nu încerc să simplific lucrurile aşa de brutal, încât să spun că tu singură ai făcut asta. Ai spus mai devreme, ai vrut să subliniezi, că, desigur, nu singură. E vorba de o întreagă mişcare. E un întreg concept. E un effort de muncă în echipă, cu zeci de mii de oameni implicaţi. Şi n-o să-i ştim niciodată pe cei mai mulţi dintre ei.

Inelia: Eu aş spune milioane.

Bill: Mil… Da. în moduri diferite.

Inelia: Corect.

Bill: Sunt fiinţe care s-au încarnat aici de oriunde şi oricând.

Inelia: În Universul cunoscut. [râde]

Bill: Exact. Da. Din Univers şi din afara Universului.

Inelia: Corect.

Bill: Şi din planeta vecină. Adică, se întâmplă tot felul de lucruri aici.

Inelia: Da.

Bill: Mulţi dintre oamenii care privesc acest film poate că au avut întâlniri personale cu unele din aceste fiinţe. Ori, ar putea fi una din acele fiinţe ei înşişi.

Inelia: Corect.

Bill: Pot fi ei înşişi acele fiinţe fără ca măcar să-şi dea seama, iar acest film îi va trezi! Ce zici de asta?

Inelia: [râde] Da.

Bill: [râde] Pentru că aici, noi avem o ocazie interesantă: în loc ca tu să stai lângă cineva pe o bancă într-un parc, sau să mergi să vizitezi personal un despot rău, întunecat, pe tronul său în casa sa, poţi face asta virtual, prin intermediul acestui film, prin reprezentarea prezenţei tale.

Inelia: Corect.

Bill: Cu fiecare om care vede asta, zeci de mii de oameni, şi probabil că acesta e şi motivul pe care facem acest film.

Inelia: Nu e nicio coincidenţă că tu urmăreşti acest film chiar acum. [râde]

Bill: [râde] Nu aveţi cum să scăpaţi. Asta e… Da, asta e… Adică, vreau să spun că acest gând mi-a trecut chiar acum prin cap. Dar ar putea fi ceva în asta, nu-i aşa?

Inelia: [râde]

Bill: [râde]

***********************

Bill: Deci, Inelia, suntem acum cu două săptămâni mai târziu. Mai este ceva, de asemenea, care ar putea fi folositor de spus, deoarece, în interviu ai vorbit despre linii temporale paralele, despre diferite realităţi alternative, pe care, până la un punct, le putem alege să le trăim.

Dar chiar acum lucrurile sunt foarte derutante. Ai profeţii, şi predicţii, şi viziuni, şi vise, şi oameni care gândesc: “O, Doamne! Se va întâmpla aia şi ailaltă.” şi oameni cărora li s-a spus anumite chestii de către fiinţe astrale şi extratereştri, iar mai apoi aceste lucruri nu se întâmplă.

Ce înseamnă toate acestea? Ce sfat poţi să dai oricui este îngrijorat de ce li s-a spus că se va întâmpla sau că s-ar putea întâmpla?

Inelia: Există un aspect cu adevărat interesant, pentru că, atunci când informaţia este făcută publică, noi alegem, în mod colectiv, să fim sau să nu fim de acord asupra ei. [râde]

Bill: Deci, primul lucru pe care l-aş spune este să nu fim de acord. Ce ai spune oamenilor care… care au văzut totul până aici şi pur şi simplu nu pot crede ce spui tu? Ei nu pot crede că eşti reală, deoarece circulă atâte materiale care nu sunt reale sau care sunt înşelătoare. Şi ei gândesc: “Ştii ceva ? Am să merg mai departe la altceva, pentru că fimul ăsta e cam aiurea.”

Inelia: Aş vrea să confirm existenţa acelei realităţi şi cred că ai ales calea perfectă, care este să caut în altă parte, pentru că eu nu sunt reală pentru tine şi nu voi fi niciodată reală pentru tine. Sunt de acord, ai perfectă dreptate.

Bill: Sau ai putea deveni reală, când ei văd filmul a doua oară.

Inelia: Se poate.

Bill: [râde]

Inelia: Atunci realitatea lor ar fi schimbată.

Bill: OK. Şi ştiu că mai e ceva despre care ai fi vrut să vorbeşti. Există posibilitatea unei neînţelegeri, că oamenii vor crede că tu eşti un fel de făcător de minuni care face un semn cu o baghetă magică şi repară nişte lucruri şi poţi prelua comenzi şi rezolva probleme pentru oameni, şi că iei decizii despre ce să faci şi ce să nu faci şi aşa mai departe. Şi există o clarificare despre asta, care ar fi folositor ca tu să o subliniezi.

Inelia: Da. Eu nu aleg niciodată cu cine să lucrez. Asta vine de la Sinele meu Superior, sau intervenţia divină sau cum vrei s-o numim. Corect? [chicoteşte] Dar în esenţă, eu mă concentrez pe conştiinţa colectivă. Deci, dacă credeţi că eu am ceva de oferit, puteţi merge pe situl meu, unde sunt tone de informaţie, exerciţii şi lucruri pe care le puteţi face. Dar eu nu mai lucrez cu oamenii individual, pentru că acum suntem într-o epocă diferită. Nu mai e “ce poate face Inelia pentru voi”, este ca… voi să progresaţi către chemare. Aceasta e o chemare la acţiune – de aceea am fost de acord să fac acest interviu – şi să spuneţi “Cum aş putea eu, ca spectator, să fac un pas înainte şi să ajut această lucrare?” Corect? “Unde e bucuria ta? Unde e pasiunea ta? Urmaţi-o!”

Bill: Deci nu eşti un reparator. Eşti un catalizator. Corect?

Inelia: Da, un catalizator. Acela ar fi cuvântul potrivit. Un catalizator. Şi tu poţi deveni catalizatorul. Problema e… cum o faci? Corect? Ridică-ţi nivelul de vibraţie şi vei deveni tu însuţi un catalizator.

Bill: Deci noi putem fi cu toţii catalizatori reciproci..

Inelia: Categoric.

Bill: Aceasta este sinergia existentă potenţial.

Inelia: O, da.

Bill: Pentru că e o problemă, nu-i aşa, că oamenii caută întotdeauna pe cineva care să-i elibereze, să facă ceva pentru ei, să-i salveze, să-i scoată din situaţia actuală. Ei aşteaptă Înălţarea. Aşteaptă ca Dumnezeu sau extratereştrii să vină să-i salveze. Şi ultimul lucru pe care ţi-l doreşti este să intri în acest rol, deoarece nu pentru asta eşti aici.

Inelia: N-am să fac asta. [râde] Una din probleme e că nu e vina persoanei, deoarece aşa a fost “descărcat programul”, în aşa fel încât elitele să aibă control absolut. Corect? Oamenilor le-au fost luate puterile atât de mult, încât nici măcar nu-şi dau seama că se pot ajuta singuri. Dar ei pot. Fiecare individ poate face asta. Fiecare individ poate fi un catalizator nu numai pentru propria lui viaţă, dar şi pentru toţi cei din jurul lui.

Bill: Deci, acesta sună ca unul dintre mesajele tale cele mai importante. Oricine poate avea acces la ceea ce tu ai fost dăruită să ai acces. Nimeni nu are nevoie de permisiunea nimănui să înceapă lucrarea şi să repare lucruri. Nimeni nu are nevoie să fie condus, organizat. Nimeni nu are nevoie ca cineva să-i spună “Iată semnalul de start. Să mergem!”

Inelia: Corect.

Bill: Tu doar îi încurajezi pe oameni să se împuternicească şi să persevereze în relizarea misiuniilor pe pământ.

Inelia: Categoric, da. Şi altă idee aici este că ne-am născut cu toate aceste însuşiri. Corect? Iar prin programare, educaţie, situaţie culturală, etc., le-am pierdut pe parcurs. Eu însămi mi-am pierdut unele însuşiri. Şi eu personal trebuie să fac eforturi ori de a le recăpăta, ori da a afla de ce. Corect?

Bill: Deci, toate sunt acolo. Iar dacă s-a pierdut ceva, nu s-a pierdut cu adevărat. A fost dezactivat temporar, tot ce trebuie să faci este să-l găseşti din nou.

Inelia: Corect. Da. Trebuie să-l găseşti din nou. Totuşi, aspectul cel mai important în legătură cu aceste însuşiri este că nu e vorba de a muta scaune de colo-colo prin cameră. Nu e vorba de a citi minţile oamenilor. Nu e vorba de vindecarea bolnavilor. Este vorba despre dezvoltarea ta personală în conştiinţă şi vibraţie înaltă, e că te poţi face să vibrezi la cea mai înaltă frecvenţă posibilă, şi toate aceste însuşiri vor apărea. Corect? Dintr-o dată, oamenii vor începe să se simtă mai bine în preajma ta, dintr-o dată, vei capabil să faci… vei fi capabil să fii mult mai eficient, cu ajutorul acestor însuşiri, în ridicarea vibraţiilor planetei, ori în transformarea ei într-o lume mai bună, cu alte cuvinte.

Dar dacă te apuci de treabă şi devii obsedat de a muta o masă prin cameră, aia nu e… Vreau să spun că, poate, da, există oameni care pot face asta. Vei reuşi s-o faci, în cele din urmă, dar cum ajută asta? Să zicem că te ridici în picioare, apuci o masă şi o muţi prin cameră [cu forţa gândului]. Cu ce ajută asta planeta? Da?

Bill: Eu găsesc o analogie bună în Războiul Stelelor. E atât de mult adevăr în acel film minunat. Îl avem pe micul Yoda, care are toate aceste puteri, iar el îi arată lui Luke cum poate să-şi ridice nava din mlaştină cu capacitatea lui de levitaţie de la distanţă. Dar nu acesta e tema filmului. Tema filmului este puterea Forţei. Şi cum să învingi partea întunecată şi cum să-ţi recuperezi însuşirile, ca să le cuplezi cu ale altora, ca să învingi Imperiul, ca să spunem aşa.

Inelia: Categoric, da. [râde]

Bill: Şi nu e despre trucuri de magie.

Inelia: Nu, nu e despre trucuri.

Bill: The magic tricks are fun and they're a side effect and they're absolutely not important. And...

Inelia: Trucurile sunt amuzante, dar sunt efecte secundare, nu sunt importante deloc.

Bill: Nu sunt importante, nu. Pentru oricine care este vag interesat, aici, în spatele camerei, eu, Bill Ryan, nu pot face niciun fel de truc, dar asta nu contează. Pot fi un participant cu drepturi depline la acest proces de transformare şi tot ce va trebui să fac este să mânuiesc camera, iar asta e...

Inelia: [chicoteşte] Asta e… Exact. Nu ai nevoie de puteri speciale să apeşi pe buton.

Bill: [râde] O pot face cu mâinile. Nu e nevoie s-o fac cu gândul.

Inelia: Exact.

Bill: Exact. Mai e ceva ce ai vrea să spui ca mesaj final pentru cei ce urmăresc acest material? Vor mai fi şi alte filme. Vor mai fi informaţii. Vor fi… prezentări personale? Ai de gând să faci ateliere, conferinţe…?

Inelia: Posibil, da. Da!

Bill: Mmh. Mmh. Deci asta nu e ultima oară când oamenii te vor vedea în film.

Inelia: Nu. Nu. [chicoteşte]

Bill: [chicoteşte] Aşteptăm cu nerăbdare. Am senzaţia că – dacă-mi este permis să-mi exprim gândurile personale în legătură cu asta – este că acum începe o călătorie foarte interesantă. Şi încurajez pe oricine ne priveşte acum şi care are aceeaşi senzaţie, că asta e o călătorie care doar ce a început. Chiar dacă tu personal ai simţit că a început cu câţiva ani în urmă, ea tot acum începe. E mult de muncă, sunt mulţi oameni cu care să împarţi această călătorie, e mult amuzament şi multe lucruri importante de făcut.

Inelia: Da, aşa e. Şi nu e vorba numai de ce se va întâmpla în următorii doi-trei ani. Şi nu e vorba despre aceste dezastre care au loc pe planetă. Nu despre asta e vorba. Este ce se va întâmpla după.

Bill: Este ce se va întâmpla după aceea.

Inelia: Da.

Bill: Şi pentru tine ar în regulă, dacă n-ar fi niciun dezastru.

Inelia: Oh, desigur! Hai să fim de acord cu asta. [râde]

Bill: [râde] [ieşire în fundal] [muzică]

Stapanirea gandului - o arma cu puteri nebanuite

'Mintea este cea mai puternica arma a omului. Dar desi sunt folosite de secole, capacitatile uluitoare ale creierului raman in continuare invaluite in mister. De sute de ani savantii se straduiesc sa dezlege modul misterios in care acest organ complex actioneaza asupra organismului nostru si chiar asupra obiectelor din lumea inconjuratoare. Telepatia, telekinezia, hipnoza, premonitia sau clarviziunea sunt fenomene pentru care nici azi nu s-au gasit explicatii multumitoare. De fapt, aceste puteri miraculoase se afla, in stare latenta, in fiecare dintre noi. Autosugestia sau chiar un simplu gand are o forta uriasa: poate schimba destine, poate ucide si pot salva.'Un telepat rus uimeste lumeaSala de conferinte a hotelului Renaissance din Moscova este arhiplina. Pe scena, un barbat legat la ochi vorbeste cu o voce puternica. Mainile ii sunt intinse catre sala, cu degetele rasfirate, apasand in aer niste butoane invizibile. "Barbatul din randul trei, locul 12, se gandeste la fiul sau, care se afla chiar acum la examen. Pe randul noua, locul patru, baiatul cu sapca are in buzunar un carnetel. Pe pagina doi este trecut numarul de telefon al prietenei sale". De cate ori omul de pe scena ghiceste ceva, iar spectatorul confirma, sala izbucneste in strigate entuziaste si aplauze.Numele lui Tofik Dadasev a devenit cunoscut in anii '70, cand, la primul Congres International de Psihotronica de la Praga, renumitul savant american Cleve Backster, cel care a participat la inventarea detectorului de minciuni, a afirmat despre Dadasev ca este cel mai puternic medium din lume. Capacitatea sa uimitoare de a citi ganduri, aproape instantaneu, fara greseala, a uluit comunitatea internationala a oamenilor de stiinta. De-a lungul timpului, rusul a participat la zeci de experimente parapsihologice incredibile. Prin puterea gandurilor sale a neutralizat planuri teroriste si a ajutat la deconspirarea unor agenti secreti.La inceputul anilor 2000, Dadasev deschide la Moscova Centrul de investigatii si tratament "Psi-Ex". Aici vin sute de oameni din intreaga lume, care ii solicita, unii, ajutorul pentru boli grele, altii - pentru aparent simpla terapie psihologica, pentru cazuri de rapiri, disparitii sau conflicte nerezolvabile.Tofik DadasevNascut in Azerbaidjan, inainte de caderea comunismului, Dadasev tratase mai multi inalti oficiali sovietici, astfel ca activitatea lui era atent monitorizata de serviciile de informatii rusesti. In laboratoarele secrete ale KGB-ului, savantii se straduiau, inca din anii '40, sa descopere cum functioneaza si actioneaza telepatia, cum se poate implementa un gand sau ordin in mintea cuiva si prin ce metoda se poate localiza un obiect necunoscut la distanta.In spatele uluitoarelor fenomene PSI, telepatie, psihokinezie, vindecari paranormale, se afla o intreaga armata de oameni, savanti si subiecti superdotati, gata sa-si demonstreze capacitatile extraordinare.Nina Kulaghina, cunoscuta in intreaga lume pentru calitatile sale psihokinetice de a muta obiecte doar prin puterea gandului, Rosa Kulesova, cea care citea legata la ochi, doar prin atingerea textului cu degetele, sau celebrul telepat Wolf Messing, ale carui predictii au fost ascultate atat de Hitler, cat si de Stalin, nu sunt decat cateva exemple. Toti faceau demonstratii publice, televizate sau "in direct", in marile orase ale Uniunii Sovietice. In spatele senzationalului insa, cele mai luminate capete ale Rusiei incercau sa inteleaga capacitatile fenomenale ale creierului.Dupa indelungi experimente, oamenii de stiinta sovietici au emis o ipoteza privitoare la fenomenul telepatiei. Conform teoriei lor, atunci cand omul gandeste, in creier au loc anumite procese biochimice insotite de emiterea unor radiatii electromagnetice. Undele electromagnetice sunt captate de telepat, care reuseste astfel sa citeasca pana si cel mai ascuns gand. Insa cercetatorii rusi s-au ciocnit de o alta necunoscuta: Tofik Dadasev reusea sa afle gandurile unei persoane aflate la zeci de metri distanta, iar studiile lor demonstrau ca undele electromagnetice emise de creier pot fi captate numai in imediata apropiere a subiectului. Pentru ei, Tofik Dadasev reprezenta o enigma."Totul a inceput in copilarie", povesteste Dadasev. "De exemplu, stiam de cu seara ce avea sa-mi pregateasca bunica la micul dejun. Inchideam ochii si numaram banii din portofelul mamei aflat in poseta. Treptat, am descoperit ca ii pot determina pe ceilalti, prin puterea gandului, sa imi indeplineasca dorintele. Odata, la scoala, m-am concentrat asupra invatatoarei si am facut-o sa inceapa sa se balbaie. Se inrosise atat de tare, biata de ea, ca pana la urma a fost nevoita sa isi intrerupa lectia si sa ne dea o

pauza. Descoperisem, deci, aceste forte si ma jucam cu ele, fara sa ma gandesc cat de puternice sunt. Abia pe la 16 ani am realizat ca am un dar extraordinar si ca trebuie cumva canalizat in beneficiul semenilor mei".Paranormalul contra terorismuluiDupa ce abilitatile sale fenomenale au fost recunoscute, militia, procuratura si chiar KGB-ul au inceput sa ii solicite lui Tofik Dadasev ajutorul in rezolvarea unor cazuri complicate."In anii '80, am fost abordat de niste ofiteri KGB, cu rugamintea de a-i ajuta la capturarea unui agent strain. Aveau informatia ca acesta se afla la Moscova, intr-un grup de turisti, insa nu stiau daca este barbat sau femeie si ce semnalmente are. Am fost insotit la hotelul Rossia, unde se asteptau sa poposeasca cei 150 de turisti straini. In holul hotelului era un vacarm de nedescris. Ma concentram foarte greu. Dar pana ce baietii de la KGB s-au hotarat sa-mi indice persoanele suspectate, eu deja imi si indrep-tasem atentia catre individul cu pricina. Era un barbat cu mustata roscata, imbracat intr-un costum negru. Am simtit ca fluxul gandurilor sale nu curgea la unison cu cele ale celorlalti turisti. Le-am comunicat agentilor banuielile mele. Informatia mea s-a do-vedit ulterior corecta".Insa cel mai spectaculos si totodata periculos eveniment la care a participat a fost arestarea unui terorist. In martie 1989, o aeronava Tupolev a fost deturnata si a aterizat fortat pe aeroportul din Baku, Azerbaidjan. Teroristul, sub amenintarea ca va arun-ca avionul in aer, cerea pana in zori un milion de dolari. In aceeasi seara, Dadasev a fost contactat de un ofiter KGB cu rugamintea din partea generalului Ivan Gorelovski, seful serviciului KGB, din Azerbaidjan, sa participe la aceasta operatiune delicata."Cand am ajuns la aeroport, de la Moscova sosisera deja trupele speciale antitero. Am fost imediat pus la curent: «Se pare ca teroristul are complici, este inarmat si in cabina pilotilor s-a detectat un dispozitiv care ticaie, cel mai probabil o bomba cu ceas.»Imediat mi s-a incredintat o misiune. Trebuia sa patrund in avion si sa negociez cu teroristul". Dadasev a fost condus pana la trapa avionului si, sub pretextul ca este un reprezentant al Ministerului de Externe de la Moscova, a patruns in aeronava. Intre el si terorist era o distanta de aproximativ 20 de metri. "In aparenta, parea stapan pe situatie, dar i-am citit emotiile si gandurile. Nu au trecut cateva minute si am fost convins ca totul este o cacealma. Individul nu avea nici o bomba si nici complici".Dadasev a coborat din avion si le-a spus ofiterilor cu convingere: "Pentru a salva toti pasagerii, fara vreun incident nedorit, trebuie sa aveti incredere in mine. Eu stiu ce se va intampla. Peste cateva minute, teroristul va veni mai aproape de usa avionului ca sa fumeze. Atunci il puteti prinde. Daca se va actiona astfel, nu vor exista victime si nu vor fi probleme".Peste o jumatate de ora, trupele "Alfa" se intorceau de pe pista cu teroristul incatusat. In rucsacul individului se descoperise ca asa-zisa bomba cu ceas nu era decat un ceas mecanic desteptator. Totul se petrecuse intocmai cum prezisese Dadasev. Ulterior, la initiativa liderilor KGB de la Moscova, care fusesera impresionati de abilitatile sale extraordinare, Dadasev a fost decorat cu cea mai mare distinctie din Azerbaidjan, pentru finalizarea cu succes a operatiunii.Femeia care a infrant moarteaConform spuselor lui Tofik Dadasev, fiecare dintre noi are de fapt aceste capacitati, de a citi gandurile altui om, de a le influenta si chiar de a prezice un eveniment, singurul obstacol fiind acela ca oamenii nu sunt constienti de abilitatile lor, de puterea imensa a unui simplu gand, de capacitatea uriasa a creierului."Toti putem folosi telepatia sau telekinezia, insa trebuie sa credem in aceste forte si sa ne antrenam creierul, prin meditatie profunda, pentru a le activa. Aceste functiuni ale creierului se afla ca intr-o stare de hibernare, asteptand sa fie trezite. De cele mai multe ori, ele raman inactive pana la moarte si totusi ne plangem ca nu suntem fericiti, ca nu avem suficienti bani, ca nu sun-tem sanatosi. Singur omul, prin puterea gandurilor sale, isi poate croi viata asa cum doreste. Poate alege sa fie sanatos sau sa sufere, sa traiasca fericit sau in mizerie! Cheia o reprezinta propriul gand!".Recent, cercetatorii in fizica cuantica au facut o descoperire: "Mintea modeleaza lucrurile pe care le percepem". Cel putin asta sustine Fred Alan Wolf, profesor doctor in fizica, cel care si-a dobandit celebritatea in lume printr-o serie de carti despre relatia

fizicii cuantice cu constiinta."Omul poate fi un Michelangelo al propriei sale vieti, avand posibilitatea sa-si modeleze soarta dupa bunul plac", spune el.

Intuitiv, multi oameni descopera si pun in practica teoria lui Alan Wolf.Acesta este si cazul Angelei Popescu, o pensionara din judetul Bihor, pentru care gandirea, mai ales gandirea pozitiva, este mai mult decat o formula calauzitoare: este un stil de viata. Totul a inceput in urma cu 40 de ani, pe vremea cand nimeni nu vorbea despre asa ceva, cand notiuni ca autosugestie, legea atractiei sau materializarea gandului nu erau nici macar pomenite. Si totusi, Angela le-a descoperit, singura, din intamplare.Se maritase tanara, la 20 de ani, cu un barbat pe care nu il cunostea aproape deloc. Ii fusese prezentat de parinti si, in cateva luni, Angela s-a trezit maritata si insarcinata. Dupa doi ani, a venit pe lume si cel de-al doilea copil. Peste inca doi ani, sotul a parasit-o pentru o femeie mai tanara si a lasat-o sa se descurce singura, cu doi copii mici. Si cum un necaz nu vine niciodata singur, biata Angela a descoperit ca este foarte bolnava. In urma analizelor, a fost diagnosticata cu cancer. Doctorul oncolog a anuntat-o formal, taios, ca trebuie sa fie operata de urgenta. Se gandea cu disperare ce se va intampla cu copiii ei daca nu va supravietui.Marele telepat Wolf MessingEra atat de ingrozita, incat deja incepuse sa-si deruleze in minte scena inmormantarii, isi vedea copiii abandonati, luati sub ingrijire de un orfelinat. Se internase in spital si isi astepta randul, ca un condamnat la moarte.Intr-o dimineata, de patul ei se apropie o femeie mult mai tanara decat ea si ii spuse: "Si tu astepti sa fii operata? Eu sunt programata maine. Dar eu am venit aici sa mor. Stiu sigur ca nu voi supravietui". A doua zi, intr-adevar, tanara muri la cateva ore dupa interventia chirurgicala. Medicii din sectie erau bulversati: operatia decursese normal, iar starea pacientei fusese stabila. Si totusi, dupa cateva ore, femeia a murit inexplicabil. Isi programase moartea mental.

In aceeasi seara, in salonul spitalului, isi facu aparitia medicul chirurg. Se aseza printre paciente, pe un pat, si, cu o voce grava, spuse: "Nici cel mai puternic organism nu rezista la gandurile negre. Practic, va programati moartea. Asa ceva este inadmisibil! Ne faceti noua, medicilor, misiunea imposibila! Omul singur, prin gandurile lui, se poate baga in mormant si tot singur se poate salva. Este alegerea voastra!".Angela nu isi mai aminteste ce a mai spus medicul si ce s-a intamplat mai departe. Tine minte perfect doar atat: se hotarase sa traiasca. Si, ca prin farmec, toate grijile, toata spaima disparura.Dupa operatie, Angela iesea din spital cu o alta atitudine, cu o alta stare de spirit. Pasea pe strada de parca lumea toata era a ei, zambea tuturor si se purta cu oamenii ca si cum toti i-ar fi fost prieteni. Desi trebuia sa urmeze un tratament, nu lua nici macar o pastila. Stia ca va trai! Voia sa traiasca. Se programase pentru viata. Si timpul i-a dovedit ca avusese dreptate."Tot ceea ce se intampla in viata noastra, bun sau rau, se intampla numai datorita noua. Singuri ne construim realitatea. Este vorba despre ceea ce gandim. Mintea actioneaza ca un magnet, atragand ceea ce dorim. Este foarte important sa te simti bine, sa gandesti pozitiv, sa zambesti, sa te bucuri de viata. Nu trebuie decat sa vrei un lucru cu orice pret, cu toata fiinta ta, sa te bucuri ca il vei avea. Si atunci il vei obtine!", spune Angela, femeia care a invins moartea fara medicamente.Supararile si boalaRecent, profesorii de la Universitatea Berkeley, California, au realizat un studiu inedit, avand ca subiecti 15 mii de oameni, bolnavi de diverse afectiuni.Nina Kulaghina. Celebra rusoaica muta lucrurile cu gandulS-a dovedit ca 90% dintre ei, in trecut, avusesera parte de suparari mari, necazuri si probleme grave. La un moment dat, fusesera profund raniti de cineva apropiat, iar ei nu puteau ierta, nu puteau uita. La finalul experimentului, savantii au ajuns la o concluzie

uimitoare: supararile au declansat procesul bolii. "Sanatatea trupului este puternic legata de cea sufleteasca, de cele mai multe ori, predispozitia pentru o anumita boala fiind data de propriul temperament, de modul de gandire, de caracterul omului. Emotiile si gandurile negative slabesc energia organismului, influenteaza echilibrul intern, declansand boli'', sustine profesorul Graham Fleming.Studiile din ultimii ani asupra hipotalamusului, acea parte a creierului care are rol in reglarea superioara a functiilor vegetative ale organismului, au demonstrat ca mintea omului creeaza, practic, felul in care functioneaza corpul.Dupa parerea savantului, gandurile si emotiile modifica celulele pana la nivelul nucleului. "Aceste stari distrug in asa masura celulele noastre, incat, dupa un timp, nu-si mai pot indeplini nici macar functiile fundamentale."Pentru ca aceste emotii si stari negative sa nu se scurga prin sistemul nervos catre organele interne, este necesar sa fie eliminate.Desi metodele de eliberare a stresului prin tipat, lovitul unei perne, al unui manechin sau al unui sac de box par la prima vedere ilare, totusi au o eficacitate mare, permitand creierului sa se elibereze de tensiunile adunate si astfel sa-si pastreze echilibrul.Terapia prin ras reprezinta un alt mijloc de eliminare a tensiunilor fizice si psihice. Cand omul rade, isi schimba starea interioara, iar universul percepe dispozitia sa pozitiva, veselia si gandurile optimiste, atragand evenimente si situatii pozitive.Terapeutul american Norman Cousins este cel care in 1964, folosind gandirea pozitiva si umorul, a reusit sa trateze un pacient cu o boala articulara, la vremea aceea incurabila. In timpul sedintelor de tratament, terapeutul ii dadea spre vizionare pacientului filme de comedie care sa ii provoace rasul, cat mai indelungat. Dupa 30 de minute de ras, pacientul avea parte de doua ore fara dureri. Dupa mai multe luni de astfel de tratament, rezultatul a fost miraculos: boala disparuse complet."Omul fara varsta"Serghei Maximov are 74 de ani, dar sanatatea si conditia lui fizica par a fi ale unui tanar. In oraselul Kislovodsk, din regiunea Stavropol, este cunoscut drept "omul fara varsta".Este presedintele unui club in care se practica sedinte de ras pentru eliberarea stresului, sport si meditatie - pentru canalizarea gandurilor si montarea psihicului pe o stare pozitiva. "Razi si vei fii sanatos; fii optimist si vei trai mai mult!" - este deviza care ii ca-lauzeste pe cei cateva sute de membri ai clubului.Totul a inceput printr-un eveniment nefericit. La varsta de 30 de ani, a fost implicat intr-un accident grav de masina, in urma caruia doi dintre prietenii lui si-au pierdut viata. Desi vina nu ii apartinea, Serghei simtea ca savarsise o crima si nu se putea ierta. I s-a instalat o stare de depresie profunda. Familia s-a luptat luni in sir pentru salvarea lui, dar fara nici un rezultat. Nu mai voia sa tra-iasca si, practic, aproape nici nu mai traia.Pana intr-o zi cand, nici acum nu stie de ce, i-a venit ideea de a pleca in Nepal. Acolo, in regiunea muntoasa Parbat din centrul Nepalului, Serghei a stat timp de cateva luni, intr-un templu de calugari budisti. Ajunsese acolo in miez de noapte si, vazand starea jalnica in care era, calugarii au acceptat sa ramana o perioada sa locuiasca in templu, cu singura conditie de a trai exact ca ei. Acolo, in mijlocul pustietatii, departe de civilizatie, a invatat Serghei tot ceea ce stie azi. Se scula o data cu calugarii, in fiecare dimineata la ora 5, si timp de doua ore medita, analizandu-si gandurile si sentimentele, debarasandu-se de tristete si pesimism. Dupa un mic dejun constituit dintr-o lingura de orez, calugarii se retrageau in templu, in mijlocul caruia trona statuia unui Buda razand. Fondatorul budismului credea ca rasul este o experienta religioasa. Calugarii din zona Parbat considerau ca atunci cand rad intra intr-o stare buna de spirit, se pot inalta intr-un plan superior, pot transcende limitele concrete catre divinitate.Serghei Maximov - exercitii in zapadaDupa mai bine de un an, s-a intors acasa. Chiar de a doua zi, a inceput un nou stil de viata, in aparenta dur, barbar. Parintii, dupa toate nenorocirile prin care trecusera impreuna cu el, credeau ca si-a pierdut mintile. Se scula dimineata, cu mult inainte de rasarit, se freca cu zapada sau se arunca in apele reci ale raului, manca aceeasi lingura de orez cu care se obisnuise la templul budist si apoi isi petrecea ziua in meditatie, ruga si ras.Dupa cateva luni, Serghei devenise de nerecunoscut. In ciuda faptului ca nu manca aproape nimic, trupul sau ajunsese zvelt, bine

dezvoltat. Era mereu vesel, energic, optimist, zambitor, gata sa ajute pe oricine. Si vazand oamenii cum baiatul uscativ, palid si fara vlaga devenise un barbat robust, vazandu-i transformarea psihica si sufleteasca, au inceput sa-i solicite ajutorul.Asa au trecut anii, Serghei si-a dobandit faima si a infiintat clubul celor care doresc sa traiasca armonios, sanatos si fericit, prin puterea gandurilor, prin meditatie si ras. "In fiecare an, organizez un fel de examen. Plecam toti in Muntii Caucaz, traversam cele mai inalte creste si ajungem pana la Marea Neagra, in Soci. Pe jos! Sute de kilometri. Aniversarea varstei de 60 de ani mi-am petrecut-o in Himalaya. Cea de 70, la fel. Sper ca si cea de 80 tot acolo o voi celebra.Eu cred ca am reusit in viata pentru ca am decis, la un moment, dat sa imi schimb mentalitatea, sa cred in mine, in puterile mintii mele si, mai presus de toate, sa gandesc pozitiv Aceasta este arma mea secreta, cu care pot invinge si infrunta orice!".Hraniti-va cu lumina!"Dimineata, cand priviti rasaritul Soarelui, ganditi-va ca aceste raze ce ajung pana la voi sunt niste creaturi vii care va pot ajuta sa va rezolvati problemele zilei. Dar numai pe cele ale zilei in curs, nu si pe cele ale zilei urmatoare. A doua zi, trebuie din nou sa le consultati, si tot numai pentru o zi. Aceste entitati nu va vor raspunde niciodata pentru doua sau trei zile inainte. Ele vor spune: „Este inutil sa va aprovizionati mai mult de o zi. Maine, cand veti reveni, va vom raspunde.”În fiecare zi ne hranim, si nu ne facem in stomac provizii pentru o saptamana, ci doar pentru ziua in curs, iar a doua zi reincepem. La fel stau lucrurile si cu lumina, deoarece lumina este o hrana ce trebuie sa o absorbim si sa o digeram zilnic, ca sa se transforme in noi in sentimente, in ganduri, in inspiratii... De ce nu avem fata de lumina aceeasi logica ca in cazul hranei?"Omraam Michael Aivanhov

Enigmele de la Cernobâl pot fi cu ușurință explicate dacă luăm în considerație ajutorul cert care a fost oferit de OZN-urile ce aparțin unor civilizaţii extraterestre

Multe enigme legate de catastrofa de la Cernobâl din 26 aprilie 1986 au rămas încă şi astăzi neexplicate. Profesorul Georges Lochak, preşedinte al Fundaţiei Louis de Broglie, fundaţie franceză pentru cercetare fundamentală în domeniul fizicii, aduce în discuţie unele dintre acestea. Capacul gigantic al unui reactor, având 2000 de tone, a fost ejectat

Profesorul Georges Lochak spune: „Prietenul meu, cercetătorul rus Urutskoïev mi-a mărturisit că nu ştie ce forţă a propulsat capacul reactorului Elena – care cântărea aproape 2000 de tone – şi care a căzut alături de reactor. Nu există nicio explicaţie rezonabilă în acestă privinţă, iar cei care pretind că ar şti despre ce este vorba, mint. Ipotezele vehiculate în presa ştiinţifică afirmă că incidentul s-ar fi datorat creşterii presiunii vaporilor din reactor. Dar această explicaţie este prostească! Dacă presiunea vaporilor ar fi fost suficient de mare pentru a ridica un capac de o asemenea greutate, cu siguranţă ea ar fi determinat şi explozia pereţilor reactorului, iar aşa ceva nu s-a petrecut. Pereţii reactorului nu au fost nici măcar deformaţi.”

O diferenţă temporală enigmatică

Profesorul Georges Lochak: „Toată lumea s-a pus de acord asupra afirmaţiei că explozia din sala de maşini a precedat-o pe cea a reactorului. Însă în ceea ce priveşte aprecierea intervalului de timp dintre cele două explozii, s-a înregistrat un fapt inexplicabil. Toţi cei care se găseau la faţa locului au estimat că acest interval a fost de ordinul a trei secunde. Totuşi, exploziile au putut fi auzite la mulţi kilometri depărtare de jur împrejur, iar martorii aflaţi la distanţă au afirmat că intervalul dintre ele a fost de aproximativ treizeci de secunde. Este o diferenţă mult prea mare între aceste aprecieri, pentru a o pune pe seama impreciziei subiective fireşti. Ne putem înşela cu două-trei secunde, dar nu cu treizeci!”

90% din combustibilul nuclear a dispărut, 10 tone de aluminiu au fost găsite în apropierea reactorului

Profesorul Georges Lochak afirmă în continuare: „O altă enigmă: măsurând magma răcită din jurul bazei reactorului, grupul condus de Urutskoïev a estimat că după explozie nu a mai rămas decât 10-20% din combustibilul nuclear. Ce s-a petrecut deci cu cea mai mare parte din cantitatea de combustibil? Aceasta nu a putut fi disipată de norul de la Cernobâl. În acelaşi timp ştim, chiar dacă aceasta nu s-a dezvăluit niciodată publicului larg, că au avut loc tot felul de transmutaţii în interiorul reactorului în momentul accidentului. De exemplu, s-au găsit în jurul reactorului zece tone de aluminiu, metal care nu are nimic de a face cu construcţia unui reactor...”

OZN–uri deasupra centralei de la Cernobâl

Explozia centralei nucleare de la Cernobâl din fosta Uniune Sovietică a provocat o emisie de câteva tone de materii radioactive în atmosferă. Însă această explozie de mari proporţii nu a fost, din fericire, decât una termică. Nu a avut loc o explozie nucleară. Reactorul distrus conţinea 180 de tone de uraniu îmbogăţit. Dacă s-ar fi produs o explozie nucleară, consecinţele ar fi fost mult mai cumplite.Numeroase teorii au căutat să explice această desfăşurare norocoasă a evenimentului. Una dintre acestea vorbeşte de faptul că ar fi existat un ajutor venit din partea unui OZN. În momentul în care s-a declanşat catastrofa, matorii au putut vedea un obiect misterios planând deasupra celui de-al patrulea reactor al centralei nucleare. Sute de persoane au văzut acest obiect care a staţionat în acea arie un anumit interval de timp.

Iată ce ne spune Mikaïl Varitsky: „Împreună cu alte persone din echipa mea am mers la locul exploziei noaptea. Am văzut un glob de foc cu diamentrul de 6-8 metri care se mişca lent pe cer. Când a ajuns la aproximativ 300 de metri de cel de-al patrulea reactor, două raze de lumină purpurie s-au îndreptat către acesta. Totul a durat aproximativ trei minute. Apoi, luminile ce porneau din acest obiect s-au stins şi acesta a zburat în direcţia nord-vest.” După aceasta, nivelul reactoarelor a scăzut la un sfert, fapt care, probabil, a făcut să fie evitată explozia nucleară.Şi după aceste evenimente, în zonă au fost observate în repetate rânduri obiecte zburătoare neobişnuite, care au putut fi chiar fotografiate. Mărturiile, venite din partea unor oameni a căror credibilitate nu poate fi pusă la îndoială, vin să confirme interesul acordat de civilizaţiile extraterestre fenomenelor care au avut loc la Cernobâl.

La ora actuală există certitudinea unei intervenții extraterestre ce a fost realizată pentru a atenua în mare parte natura acestei catastrofe

Aşa cum am amintit mai sus, deocamdată nu există nicio explicaţie plauzibilă pe care ştiinţa contemporană să ne-o ofere pentru a înţelege cum a fost posibilă ejectarea unui capac de 2000 de tone, fără deteriorarea pereţilor reactorului. Ar putea fi însă vorba de o forţă antigravitaţională necunoscută oamenilor de ştiinţă. Această forţă misterioasă s-a manifestat în ansamblul spaţiu-timp din apropierea exploziilor, influenţând curgerea timpului local, fapt care ar putea explica modul diferit în care a fost perceput timpul în interiorul şi în exteriorul centralei – s-a înregistrat o diferenţă temporală de aproximativ 27 de secunde. În plus, dispariţia a 90% din combustibil şi descoperirea a 10 tone de aluminiu inofensiv nu pot fi atribuite unei banale întâmplări. Şi în acest caz tentativele ştiinţei de a explica fenomenele nu sunt convingătoare. Însă este clar că acolo s-a produs o transmutaţie controlată ce a blocat orice posibilitate de explozie nucleară. În plus, mărturiile cu privire la razele de lumină purpurie orientate de un OZN către reactorul 4 sunt asociate cu fotografii care confirmă fără echivoc acest lucru.

De-a lungul timpului, mai mulţi membri ai armatei americane ce se ocupau de rachete balistice nucleare au declarat că mai multe ogive nucleare au fost neutralizate de către OZN-uri. Ar fi foarte posibil ca în anumite cazuri încărcăturile de uraniu să fi fost transmutate şi în locul lor să se fi găsit doar reziduuri de aluminiu. Însă armatele Statelor Unite, ca de altfel şi cele ruse, franceze şi israeliene nu au făcut niciodată declaraţii publice în legătură cu acest subiect.

Activitate OZN ieşită din comun deasupra centralei de la Fukushima

Explozia de la centrala din Fukushima este fără nicio îndoială cel mai mare accident nuclear de pe planetă, contaminând, teoretic, întreaga Japonie şi punând în pericol, într-o măsură mai mare sau mai mică, viaţa din emisfera nordică. S-a estimat că nocivitatea acestei catastrofe nucleare este de 30 de ori mai mare decât cea de la Cernobâl. Niciodată o cantitate atât de mare de combustibil nuclear (uraniu, plutoniu, mox) nu s-a găsit fără control, în aer liber.

Am vorbit mai sus despre fenomenul de transmutaţie ce a avut loc în interiorul reactorului de la Cernobâl. Ştim că transmutarea uraniului în aluminiu este posibilă, dar ştim noi oare să provocăm acest fenomen? Ne îndoim de acest fapt, în caz contrar sisteme de securitate bazate pe acest tip

de transmutaţie ar echipa toate centralele nucleare terestre. Fără a avea vreo explicaţie ştiinţifică viabilă şi pe baza intervenţiei fotografiate, chiar filmate, a OZN-urilor la Cernobâl, ideea că acest fenomen inedit de transmutaţie este strâns legat de intervenţia extraterestră este demnă de luat în considerare. Ca urmare a acestei intervenţii, poluarea ce a survenit în urma accidentului nuclear de la Cernobâl a fost de zece ori mai mică. În acest fel ne putem face o idee despre amploarea distrugerilor ce ar fi avut loc dacă nu s-ar fi produs transmutarea combustibilului nuclear.

Cunoscând aceste aspecte şi ţinând cont de tonele de combustibil nuclear ce se aflau în joc în Japonia, accidentul de la Fukushima ar fi trebuit să fie de 300 de ori mai grav decât cel de la Cernobâl. Dar nu a fost aşa.

În numărul 53 al revistei Sortir du Nucleaire, care militează pentru renunţarea la tehnologiile nucleare şi adoptarea unei noi politici energetice, se menţionează că la Fukushima s-a emis de zece ori mai puţin cesiu 137 decât la Cernobâl şi de o sută de ori mai puţin stronţiu 90. Emisia de iod 131 de la Fukushima a fost de asemenea inferioară celei de la Cernobâl. Luând în consideraţie masele de combustibil, numărul de reactoare afectate, bazinele cu uraniu de la Fukushima, aceste cifre sunt de neînţeles. Este absurd să punem în discuţie probitatea revistei antinucleare care a furnizat aceste cifre. Şi atunci care este explicaţia? Nici dispoziţiile inadecvate date de compania de energie electrică locală (TEPCO), nici măsurile luate de guvernul japonez nu ar fi putut avea un asemenea impact. Este vorba de ceva cu totul diferit. Nu am fi departe de realitate dacă am afirma că 99% din efectele nocive de la Fukushima au fost şi continuă să fie stopate. În plus, activitatea OZN de deasupra Fukushimei este extraordinar de intensă. Toate acestea converg către concluzia ca aceste fenomene nu se petrec la întâmplare, ci că ele sunt dovada unei intervenţii masive asupra zonei sinistrate şi a împrejurimilor.

Agenţia Reuters, proprietate a familiei Rotschild, afirma pe 6 aprilie 2012 că nucleul reactorului 4 ar fi intrat în fuziune şi că ar fi traversat soclul reactorului. Este ceea ce se numeşte sindromul chinezesc. Aceasta este consecinţa cea mai gravă a fuziunii unui reactor nuclear, în care elementele implicate în combustie străpung barierele ce le înconjoară şi se scurg în pământ. Ținând însă cont de nivelul contaminării înregistrat, informaţia transmisă de Reuters, deşi poate să pară logică şi coerentă, nu poate fi adevărată! În realitate ea ascunde fenomene ce scapă sordizilor mondialişti „iluminaţi”. Nu putem să nu remarcăm încă o dată că agenţiile de presă de acest gen au rolul de a înfricoşa populaţia şi de a o menţine în ignoranţă, căci cine reuşeşte să inspire teamă, controlează oamenii.

În realitate nu poate fi vorba decât de un cu totul alt scenariu. O creştere bruscă a temperaturii nucleului se poate datora unui fenomen de transmutaţie similar celui de la Cernobâl. Aceasta nu indică o scurgere în pământ scăpată de sub control a combustibilului aflat în fuziune, ci un fenomen controlat de transmutare. Pentru a stopa fuziunea nucleară, este foarte probabil să regăsim în acest reactor o anumită cantitate de aluminiu, rod al unei transmutări cu rol protector. O altă posibilitate ar fi realizarea unei fuziuni controlate, asistată de mijloace tehnologice extraterestre. În acest caz, fie că reactorul ar fi găurit sau nu, nu s-ar înregistra efecte negative. Ceea ce s-ar scurge în pământ ar deveni inert, vitrificat. Toate acestea implică un control asupra transmutării moxului (fluid nuclear), a uraniului şi a plutoniului, ceea ce depăşeşte posibilităţile tehnologice actuale ale omenirii. Este lesne de înţeles de ce TEPCO, cei câţiva membri ai guvernului japonez şi clanul Rotschild nu vor difuza o asemenea informaţie, chiar dacă sunt la curent cu ceea ce s-a petrecut. Aceasta ar implica recunoaşterea existenţei unei civilizaţii extraterestre care a intervenit pentru a repara distrugerile provocate de nebunia consorţiului transnaţional.

Totuşi, analiza incidentelor de la Fukushima nu se poate opri aici, toate acestea neputând explica faptul că 99% din efectele negative ale exploziei au fost stopate, fiind limitate la zona de amplasare a centralei, la atmosferă şi la oceanul Pacific. Având în vedere consecinţele nefaste reduse ca amploare, ne putem gândi că a avut loc şi o curăţire a oceanului şi a atmosferei prin transmutarea radionuclidelor. Dar cum s-a petrecut aceasta? Misterul va continua să existe atâta timp cât informaţiile şi explicaţiile ce ne sunt oferite poartă cenzura sinistrei elitele planetare a iluminaţilor. Astfel, chiar dacă o treime din suprafaţa sa a fost puternic afectată de poluarea radioactivă, Japonia este salvată. În continuare, forţa colectivă, disciplina şi spiritul civic al poporului japonez vor face ceea ce este necesar pentru a redresa o ţară care părea condamnată pentru mult timp de acum înainte.

La Fukushima a fost observat un dublu fenomen ufologic: a fost semnalată şi prezenţa aparatelor ASTRA TR-3B şi a altor sisteme antigravitaţionale produse de forţele Noii Ordini Mondiale. Acestea au sosit pentru a încerca să oprească intervenţia civilizaţiei extraterestre ce urmărea să repare stricăciunile produse. Totuşi, în ciuda cercetărilor ce au avut loc în ultimii 70 de ani, tehnologia consorţiului transnaţional de care am amintit a rămas cu mult în urmă. Pe scurt, aceştia nu au de ales decât să asiste neputincioşi la ce se petrece, nedispunând de cele necesare pentru a bloca astfel de intervenţii venite din cosmos.

Desigur, putem afirma că este vorba de un amestec în evoluţia noastră. Dar el are loc doar în caz de riscuri majore. Strategiile şi tehnologiile folosite de aceşti binefăcători necunoscuţi depăşesc de departe tot ceea ce Noua Ordine Mondială a reuşit să pună în aplicare cu ajutorul „exo-zbirilor” săi. După toate aparenţele, o inteligenţă necunoscută şi o înţelepciune cosmică ancestrală par a supraveghea şi controla sistemul nostru solar. Oare nu ar trebui să numim Providenţă această bunăvoinţă venind din ceruri?

În concluzie, toate aceste informaţii întăresc ipoteza că forţe dotate cu înţelepciune şi tehnologii extrem de avansate veghează asupra noastră, intervenind atunci când există riscuri majore pentru omenire şi pentru planeta Pământ. Ne putem întreba dacă această bunăvoinţă venind din cosmos nu este chiar mâna Providenţei ce conduce cu înţelepciune întregul univers şi implicit sistemul nostru solar.

Cel mai profitabil lucru din toate timpurile: cancerul

- Oamenii strigă, plâng şi se întreabă de ce li se întâmplă asta tocmai lor sau cum s-a putut întâmpla aşa ceva unui copil? O durere nemăsurabilă. Şi totuşi… de ce nu se ajunge la un remediu, sau mai bine zis de ce nu se doreşte

cunoaşterea, la scară largă, a metodelor reale de tratare a cancerului?

Punctul de pornire: oamenii sunt expuşi, fără a şti acest lucru, la prea multe chimicale din alimentele lor, din apă, din

cosmetice, de pe haine…

Chiar şi atunci când ne cumpărăm o maşină nouă, apare întrebarea: oare ce particule inspirăm, în mirosul acela de maşină nouă? Chimicale puternice care cauzează cancer au fost utilizate pentru a trata pielea din interior şi covoraşele din maşină.Iar oamenii intră în maşină şi inspiră acel damf de parcă ar mirosi un buchet de flori.

Care sunt chimicalele cu care sunt stropite alimentele pentru a le face să dureze mai mult? Conservanţii. Acest amuzament al industriei alimentare şi injectarea produselor cu substanţe chimice trebuie să se oprească.

Acesta este motivul pentru care trebuie să cerem autorităţilor să eticheteze alimentele modificate genetic!

Chiar şi hainele noi au fost tratate cu substanţe chimice care se pot infiltra în organismul nostru şi pot produce daune majore, în special la copiii mici. Să nu mai vorbim de pesticidele care sunt folosite pe alimentele de zi cu zi. Ceea ce este foarte interesant este cât de multe persoane care au lucrat la companii producătoare de astfel de alimente ajung să facă parte din instituţiile care

reglementează alimentele, suplimentele, aparatele care emit radiaţii sau cosmeticele, ca de exemplu FDA, în SUA.

FDA se presupune că trebuie să protejeze cetăţenii americani de otrăvuri, nu-i aşa? Faceţi o cercetare proprie şi cu cât aflaţi mai multe, cu atât o să deveneţi mai şocaţi de ceea ce se întâmplă în jurul vostru. Se potriveşte perfect proverbul cu lupul “care stă

de pază la oi”. Aceste persoane mănâncă sănătos, cu siguranţă. Şi poţi face pariu căaceştia nu mănâncă produsele pe care le

scot la vânzare pe piaţă.

O cale de vindecare dovedită, dar neagreată

Doctorul Max Gerson, care în 1938 a făcut o descoperire uimitoare, susţinea că tratamentul său natural pentru pacienţii bolnavi de cancer reprezintă o promisiune enormă. Acesta vindeca oamenii folosind ceva ce nu putea fi brevetat: legumele.

În acel moment al istoriei, un proiect de lege promitea o sumă enormă de bani pentru cel care reuşea să descopere noi perspective şi rezultate în ceea ce priveşte tratarea cancerului. Doctorul Gerson a prezentat, în 1946, cinci cazuri în fază terminală şi cinci dosare ale pacienţilor care demonstrau tratamentul său eficient şi leacul pentru toate aceste cazuri. Ei bine, ce credeţi că s-a întâmplat? Această lege a fost abrogată de patru senatori care erau doctori.

De asemenea, crainicul radio Raymond Gram Swing care se afla în încăpere, a fost uluit la fel ca mulţi alţii de ceea ce s-a întâmplat şi a relatat incidentul în acea searădetaliind evenimentele şi tratamentul eficient al lui Gerson. Două săptămâni mai târziu, Swing a fost concediat.

Gerson a murit în 1959, fiind elogiat de bunul său prieten, doctorul Albert Schweitzer:

“Văd în el unul din cele mai mari genii ale istoriei medicinei. Multe din ideile sale de bază au fost adoptate fără ca numele său

să fie pronunţat. Totuşi, acesta a reuşit mult mai multe decât părea posibil având în vedere condiţiile de care dispunea. Acesta a

lăsat în urma sa o moştenire care necesită atenţie şi care îi va asigura locul pe care îl merită. Cei pe care i-a vindecat vor atesta

adevărul ideilor sale.”

Exemple de manipulare

Zeci de tratamente au apărut şi au dispărut la fel de repede, fiind descrise ca fiind “ineficiente”. Atunci când o persoană intră în contact cu un agent patogen (virus, bacterie, ciupercă) imunomodulatorii din creierul său intervin în proces şi, astfel, au loc

multe evenimente diferite de auto conservare.

Unul din primele evenimente este febra. Aproape toţi agenţii patogeni funcţionează cel mai bine la 37 de grade Celsius, adică temperatura normală a corpului.

Companiile producătoare de aspirină au convins publicul că febra înseamnă un lucru rău. “Trebuie să învingem febra”, “dacă ajunge prea mare poate cauza daune cerebrale”. Iar aceste sloganuri sunt create pentru a pătrunde adânc în mintea părinţilor şi aceştia intră imediat în panică şi le dau copiilor aspirină.

Organismul ştie ceea ce face şi noi intervenim. Însă febra există pentru a crea un mediu nepotrivit pentru microbi, şi până la urmă să îi ucidă.

În schimb, aspirina sau Tylenol, coboară temperatura corpului şi astfel agenţii patogeni se pot dezvolta în voie.

Mamografia

Societatea Americană a Cancerului (ACS) are relaţii puternice cu industria mamografiilor. Cinci radiologi au fost preşedinţi la ACS şi cu fiecare mişcare pe care o face, această societate reflectă interesele principalilor producători de dispozitive şi filme

pentru realizarea mamografiilor, inclusiv Siemens, DuPont, General Electric, Kodak şi Piker.

De fapt, dacă fiecare femeie ar trebui să urmeze indicaţiile ACS, venitul anual pentru cabinetele de asistenţă medicală ar ajunge la suma exorbitantă de 5 miliarde de dolari, dintre care 2,5 miliarde de dolari ar fi pentru femeile care se află înainte de menopauză.

Promoţiile ACS continue să atragă femeile de toate vârstele în centrele de mamografie, făcându-le să creadă că mamografia

este cea mai mare şansă a lor împotriva cancerului mamar.

Un important ziar din Massachusetts a prezentat o fotografie cu două femei aflate la o vârstă tânără într-o reclamă ACS care promitea “o detectare rapidă şi în faza incipientă în aproximativ 100% din cazuri”. Un director ACS, intervievat de jurnalista Kate Dempsey, a răspuns într-un articol publicat în revista pentru cancer a comunităţii feminine din Massachusetts:

“Reclama nu se bazează pe un studiu. Atunci când faci o reclamă, spui orice pentru a face femeile să cumpere produsul sau

serviciul pe care îl oferi. Exagerezi într-un anumit fel. Mamografia în ziua de azi este o afacere profitabilă şi extrem de

competitivă.”

Felul în care sunt tratate femeile atunci când sunt supuse unei mamografii este deplorabil. Sânul extrem de sensibil este mişcat în toate părţile, manevrat într-un mod dur şi aşezat în dispozitiv pentru a obţine radiografia. O zonă care este deja cu risc(risc de

celulele canceroase) este acum iritată şi mai mult, crescând probabilitatea şi posibilitatea celulelor să se răspândească spre alte părţi ale corpului.

Nu doar asta, dar tumoarea are o capsulă în jurul ei. Toate aceste mişcări dure ale sânului “ajută” la perturbarea acestei capsule. Vrei şi mai multă iritare? Haide să facem o biopsie zonei respective. Un ac este băgat în tumoare şi sunt îndepărtate câteva celule. Nu cumva vor exista anumite scurgeri de celule care sunt conţinute de acea capsulă?

Extrem de profitabile sunt şi cancerul pulmonar şi cel esofagian. Sunt unele dintre cele mai dificile de tratat tipuri de cancer. Există poveşti incredibile referitoare lautilizarea peroxidului de hidrogen într-o anumită formă pentru a trata organismul cu oxigen.

Madison Cavanaugh a scris o carte intitulată “Leacul de un minut” detaliindeficacitatea peroxidului de hidrogen în mai multe probleme medicale. Ar trebui să căutaţi cartea.

Pentru a fi cât mai clari, peroxidul de hidrogen trebuie să fie de clasă alimentară, adică nu ceea ce cumperi de la magazin. Ceea ce vând ei în sticlele maro are conservanţi şi nu este destinat pentru un consum intern.

Cancerul depozitează oxigen. De asemenea iubeşte temperatura constantă de 37 de grade Celsius. Şi iubeşte ţesutul gras, care este ca o nirvana pentru celulele canceroase. Cancerul are o capacitate unică de a face ceea ce se numeşteangiogeneză, adică determină vasele de sânge să îi aducă mai mult sânge şi mai multă mâncare pentru a-şi potoli apetitul incredibil. Are acest apetit deoarece produce celule într-un ritm atât de rapid.

Zahărul este combustibilul perfect pentru cancer. Siropul de porumb bogat în fructoză este o formă de zahăr care este ideală, din moment ce rata mitotică ridicată (diviziunea celulelor şi creşterea tumorii) necesită multă energie.

Aşadar iată că avem “furtuna perfectă”: iei un corp, îl faci supraponderal, prin consumul unor alimente de o calitate inferioară şi pline cu tot felul de chimicale, apoi îl expui la fluorul din apă sau la vaccinări (substanţe chimice care cauzează cancer), la poluarea din aer, la mâncare gătită pe grătar (carcinogeni suplimentari), nitraţi şi nitriţi etc şi gata! Ai mari şanse să dezvolţi cancer!

Tumorile

Haideţi să ne imaginăm că ai fost plecat şi când ai venit acasă, în locuinţa ta era extraordinar de cald. Te duci şi dai drumul la aerul condiţionat. Nu se întâmplă nimic. Care e următorul tău pas? Scoţi aerul condiţionat din perete, gândind “asta ar trebui să rezolve problema”?

Bineînţeles că nu. Dar asta este ceea ce facem atunci când scoatem o tumoare. Scopul tumorilor ar putea fi acela de “aer condiţionat”, o modalitate de măsurare a prezenţei bolii. Dacă tumoarea a fost doar un indicator şi nu un semn al unei morţi iminente?

În multe cazuri, tratate cu succes, există informaţii referitoare la tumori care se micşorează şi dispar.

În schimb, în mare parte din cazuri ce se întâmplă? Scoatem tumorile. Iar chirurgul minunat spune familiei “cred că am scos tot”. Din moment ce celulele sunt atât de mici, cum ar putea cineva, chiar şi cu un microscop, să ştie că “le-a eliminat pe toate”? Nu există nici un medic pe planeta asta care să ştie 100% că a reuşit “să le scoată pe toate”.

Până la urmă, dacă tumoarea nu apasă pe căile respiratorii sau pe un vas de sânge, de ce să îţi asumi o astfel de responsabilitate şi să operezi o persoană aflată deja într-o stare destul de proastă? Persoana operată este mult mai predispusă

la infecţii. Mulţi pacienţi îşi pierd viaţa din cauza unor infecţii secundare datorită desfiinţării imunităţii corpurilor lor, ca urmare a chimioterapiei. Radiaţiile omoară celulele sănătoase. Cancerul nu produce căderea părului, radiaţiile determină acest lucru. Iar lipsa poftei de mâncare duce la o alimentaţie proastă, care este determinată de medicamente. Aşadar, cum poate un corp să rămână sănătos dacă nu primeşte o alimentaţie corespunzătoare?

Nu trebuie să se ajungă neaparat în acest punct.

Aceasta este exact ceea ce doctorul Gerson încerca să explice. Elimină iritanţii(alimente proaste, apă cu fluor de proastă calitate, grăsimi, zahăr) şi introdu ingredienţi pe care organismul îi poate folosi pentru a lupta împotriva cancerului şi astfel restaurezi sănătatea corespunzătoare.

Acestea sunt nişte mostre mici ale unor alternative incredibile de luptă împotriva cancerului. Motivul pentru care cânepa este

scoasă în afara legii? Henry Ford a spus în urmă cu mulţi ani că ar trebui să folosim cânepa pentru aproape orice ne putem imagina, o utilizare mai masivă şi mai bună decât tăierea tuturor copacilor şi găurirea pământului prin minerit.

Lăcomia este motivul pentru care cânepa este interzisă. Este o soluţie extrem de puternică pentru un număr mare de probleme de sănătate.

Rick Simpson discută în videoclipul său “Run from the cure” (Fugi din faţa leacului) despre tratamentul său extrem de eficient împotriva cancerului: uleiul de cânepă.

Suprimarea acestor informaţii este un fenomen extrem de grav.

Unde ne aflăm acum? Companiile farmaceutice trimit reprezentanţi la cabinetele medicilor şi încearcă să îi convingă pe aceştia să determine tot mai multe persoane să ia un anume medicament, în ciuda efectelor sale secundare. Acest lucru se face pentru

profit şi este deplorabil şi trist.

Trebuie să îţi cunoşti drepturile. Nu fi hărţuit şi forţat să faci ceea ce “toată lumea face” doar pentru a ajunge o statistică. Fă o cercetare proprie, acum cât eşti sănătos. Nu aştepta până când te afli în modul de criză. Rămâi sănătos. Creşte-ţi propriile

legume. Bea apă purificată. Ia nutrienţi. Contestă autorităţile. Şi mai ales, TREZEŞTE-TE!

Mesajele subliminale

Printre metodele psihologice de transformare, în sensul de ameliorare, putem enumera mai multe, printre care yoga, bioenergia, terapiile complementare, meditaţia transcendentală, controlul minţii, hipnoza, auto-hipnoza, programarea neuro-lingvistică etc… Toate aceste metode, deşi eficace, au totuşi un inconvenient major: trebuie să le consacri timp şi eforturi personale.

Totuşi, există o metodă care nu cere niciun efort, iar timp, doar puţin, sau aproape deloc. Această metodă este metoda

subliminală. Ea poate fi folosită pentru modificarea unor stări anxioase, a blocajelor negative sau a obiceiurilor proaste. Cu metoda subliminală, dispunem de un instrument remarcabil. El nu necesită nici concentrare, nici voinţă. Aceasta figurează printre cele mai importante descoperiri în domeniul psihologiei.

Definiţia subliminalului

Subliminal înseamnă sub pragul conştiinţei . De exemplu, imaginea subliminală este o imagine care nu poate fi văzută cu ochiul liber, dar pe care creierul nostru o percepe. Trebuie precizat faptul că majoritatea legislaţiilor actuale interzic acest gen de imagine în publicitate.

Un mesaj subliminal este un stimul (adică un agent susceptibil de a provoca o schimbare de comportament la subiectul observat) care nu este perceput în mod conştient de persoana care îl primeşte; el se află dincolo de nivelul conştient, dar excită foarte bine simţurile. Nu se cunosc încă în totalitate mecanismele puse în joc, dar se pare că, deşi efectuează fără încetare o triere a informaţiilor pe care le primeşte, creierul nu aplică acelaşi filtru la toate nivelurile de conştiinţă, astfel încât unele informaţii pot influenţa emoţiile fără ca organul cognitiv, creierul să aibă vreun acces.

Motivul pentru care mesajele trebuie să fie subliminale este că, de vreme ce spiritul conştient nu îşi dă seama de mesaj, el nu poate să îl respingă, să-l critice sau să-l analizeze. Spiritul poate urma sugestia în mod natural.

Sugestiile subliminale acţionează la fel ca şi sugestiile hipnotice . Capacitatea de a ocoli partea critică a spiritului conştient este esenţială pentru a implanta noile sugestii pentru schimbări. De fapt, de fiecare dată când ne confruntăm cu o alegere, putem decide în mod conştient ce decizie să luăm, în funcţie de voinţa şi de dorinţele noastre. Totuşi, spiritul nostru inconştient nu are aceeaşi capacitate de analiză a informaţiei şi el acţionează în funcţie de datele pe care le-a primit ca şi cum ele ar fi adevărate. Este un fapt psihologic admis că suntem conduşi şi influenţaţi de toate impulsurile noastre inconştiente . Astfel, influenţând spiritul nostru inconştient prin sugestie , se pot manifesta schimbări puternice într-un mod foarte natural. ( Puteţi lucra cu propriul dumneavoastră subconştient cu ajutorul CD-urilor cu mesaje subliminale puse la dispoziţie de Club Mistic )

Subliminalul vizual

Într-un film, se poate înlocui, în fiecare secundă, una din imagini cu o imagine care nu are nici o legătură cu filmul (dat fiind faptul că există 24 de imagini pe secundă, aceasta nu va fi deci afişată decât 417/10.000 miimi de secundă). Astfel, unii realizatori de

filme horror au folosit imagini ascunse, încorporate în imaginile reale, pentru a întări efectul de nelinişte (de exemplu în versiunea prelungită a filmului „ Exorcistul ” de William Friedkin).

Imaginile subliminale sunt deci invizibile la o viteză normală. Ochiul nu le va putea vedea şi spectatorul nu se va întreba ce a fost acel lucru de pe ecran pe care l-a văzut pentru foarte puţin timp decât dacă ştie că există o imagine subliminală pe care să o caute şi asupra căreia să se concentreze. Numai atunci va putea să o întrezărească şi, chiar dacă nu a văzut-o înainte, acum, când ştie unde este, va putea să o vizualizeze.

Iată un singur exemplu, printre multe altele, de folosire a subliminalului vizual: în timpul alegerilor americane din anul 2000, s-a descoperit din întâmplare o imagine subliminală strecurată în spotul publicitar al lui George W. Bush. Această imagine subliminală conţinea o insultă „rat” (şobolan, gunoi) atunci când spotul făcea referire la concurentul său, Al Gore. După spusele celor care au creat spotul, ar fi fost vorba de o greşeală tehnică… Oricum ar fi, conform unui studiu condus de Joel Weinberger, de la Universitatea Adelphi din Statele Unite, acest spot putea creşte părerile negative ale alegătorilor împotriva candidatului vizat.

Subliminalul auditiv

Există unele cercetări serioase care au dovedit, de mulţi ani deja, că percepţia subliminală este o realitate. Dixon în mod special, dar şi Mykel şi Daves, Ayres şi Clarck, cercetătorii Fundaţiei pentru cercetarea impresiilor subliminale (FRIS), au demonstrat acest lucru într-un mod foarte amplu. Teoria, simplă, a fost verificată. Dixon, într-un studiu referitor la acest subiect, distinge 4 zone de percepţie, în funcţie de intensitatea stimulului.

Subliminalul sonor nu se bazează pe durată, ca subliminalul vizual, ci pe intensitate. O frază, de exemplu, este difuzată la un nivel prea scăzut pentru a fi percepută în mod conştient . Totuşi creierul o înregistrează şi o decodează. Atunci când ascultăm o melodie care conţine mesaje subliminale, în general nu auzim decât melodia. Melodiile alese sunt la bază sintetizatori care formează pânze sonore fără rupturi evidente. Mesajul subliminal este pur şi simplu prezent la un nivel inferior celui de 20 sau 30 de decibeli, folosind efectul de mască bine cunoscut de la munca de cercetare a lui Wegel, Lane şi Fletcher. Acest procedeu interzice recunoaşterea conştientă a mesajului ascuns în spatele muzicii. O altă metodă este ca mesajele subliminale să fie înregistrate în zona de frecvenţă situată la limita percepţiei umane a auzului (între 14000 şi 20000 Hertzi). O altă tehnică este codarea mesajelor subliminale pe un zgomot alb.

În 1951, doctorul Hal Becker, şi-a început cercetările asupra efectelor sugestiei subliminale . Unul din studiile sale implica folosirea sugestiilor subliminale încorporate în sistemul audio al centrului medical Mc Donagh din Missouri. Testul său, care a durat şapte luni, a produs rezultate spectaculoase. Leşinurile datorate injecţiilor au scăzut la zero, numărul persoanelor care fumau în locaţiile personalului a scăzut cu 79%, iar accesele de stări proaste din sala de aşteptare suprapopulată au fost reduse cu aproape 60%. Aceste probleme au revenit la nivelurile anterioare atunci când mesajele subliminale au fost oprite, la sfârşitul studiului.

Pe 10 septembrie 1979 revista Times relata: cincizeci de magazine din Statele Unite şi Canada instalaseră un sistem subliminal pentru a evita furturile din raioane. Inventatorul său, doctorul Hal Becker, a suprapus pe muzica difuzată în magazine mesaje subliminale care sugerau să nu furi : Eu sunt cinstit. Dacă fur, voi fi prins şi trimis la închisoare. Furturile s-au redus cu 37%, economisindu-se 600 000 de dolari pe parcursul a nouă luni de folosire a sistemului.

Aplicaţiile subliminalului

Subconştientul acceptă şi produce în realitate orice sugestie care îi este prezentată, dacă ea este în acord cu convingerile voastre. Când sugestiile sunt pozitive, rezultatele sunt uimitoare.

Într-un studiu din 1980, doctorul Silverman a încorporat mesaje subliminale în tratamentul unei jumătăţi dintr-un grup de fumători care încercau să se lase de fumat folosind o terapie comportamentală. După o lună, la sfârşitul tratamentului, 66 % din grupul expus mesajelor subliminale deveniseră nefumători, în timp ce din cealaltă jumătate a grupului, neexpusă la mesaje subliminale, doar 13% se lăsaseră de fumat. Silverman afirma că observase efectul pozitiv al mesajelor subliminale în timpul stagiilor de afirmare de sine, la adolescenţii care urmau o psihoterapie, la studenţii care se aflau într-o terapie de grup, la alcoolicii care participau la programele Alcoolicilor Anonimi şi la persoanele care urmau o terapie împotriva fobiilor sau a excesului de kilograme.

Mesajele subliminale şi slăbitul

Cercetările lui Becker au dovedit că mesajele subliminale pot să influenţeze pierderea kilogramelor în plus cu rezultate uimitoare. În clinica sa, pacienţii au primit mesaje subliminale audio şi video ca parte a unui regim. O femeie a slăbit 50 de kilograme în 12 luni. Într-un studiu complementar, Becker a constatat că, după terminarea programului însoţit de subliminal , 50% din pacienţi şi-au menţinut cel puţin jumătate din kilogramele pierdute până la 2 ani, 23% şi-au menţinut între 75% şi 100% din kilogramele pierdute, iar 11% s-au mulţumit doar cu 25%. Rezultatul este mai bun decât cel al programelor de slăbire fără mesaje subliminale .

Mesajele subliminale şi şcoala

Volumul 29 din „ Journal of Counseling Psychology ” raportează un studiu făcut de doctorul Kenneth Parcker, psiholog la Queens College din New York. Proiectul de cercetare al doctorului Parcker a fost conceput cu scopul de a testa efectele mesajelor subliminale asupra şcolarităţii. Un grup de studenţi a primit un mesaj subliminal vizual , o frază simplă repetată de trei ori pe săptămână, înaintea cursurilor. Un alt grup (grup de control) din aceeaşi clasă nu a primit decât partea vizuală fără mesaj. Analiza grupului expus la mesaje subliminale a arătat o ameliorare semnificativă a rezultatelor şcolare, pentru că s-au obţinut note între B şi A, pe când grupul neexpus la mesaje subliminale a avut note între C şi B. Mai mult, după o lună, cei care primiseră mesajele subliminale reţinuseră mult mai bine lecţiile în comparaţie cu grupul de control.

Numeroase aplicaţii au dat rezultate pozitive, cum ar fi : relaxarea, atenuarea durerii, eliberarea de o sexualitate refulată, dobândirea unei gândiri pozitive , realizarea de performanţe sportive, încrederea în sine, reducerea depresiei, tratarea alcoolismului…

Conflictul dintre emisferele creierului se află la originea problemelor existenţiale:

În timpul unei şedinţe de hipnoză , emisfera dreaptă este pusă la contribuţie, în timp ce stânga este „deconectată.”. Dacă un subiect îşi fixează un obiectiv ( emisfera stângă ), de exemplu să slăbească, iar în emisfera dreaptă există un scenariu negativ, el se va afla atunci într-o stare conflictuală. Dacă el doreşte să urmeze un regim, va începe să-i fie foame nejustificat, şi asta îl va împinge să mănânce mai mult. Emisfera stângă va încerca atunci să justifice acest comportament, astfel încât să păstreze coerenţa de personalitate. Acest fenomen de regăseşte în majoritatea obiceiurilor proaste şi a comportamentelor negative. El constă în conflictul dintre dorinţa de a face bine şi forţa iraţională care împinge spre eşec.

De exemplu, dacă observăm un depresiv, putem constata că depresia îi este susţinută de comportament: eliminarea activităţilor din timpul liber, a contactelor sociale, vizualizarea negativă a viitorului, lipsa de scopuri.Chiar dacă emisfera stângă luptă să iasă din această stare, emisfera sa dreaptă, cu ideile şi cu schemele mentale pe care le conţine, îi modelează comportamentul.Emisfera dreaptă este influenţabilă. E suficient să ne influenţăm emisfera dreaptă pentru a ne schimba comportamentele negative şi pentru a le înlocui cu obiceiuri de succes.Această reprogramare a subconştientului se face destul de repede, cu ajutorul subliminalului . Emisfera stângă (conştientul) nu este solicitată cu subliminalul şi informaţia dorită pătrunde direct în emisfera dreaptă .

Folosirea subliminalului:

- Sugestiile subliminale nu prezintă nici un pericol; chiar şi copiii pot beneficia de acestea; - Nu ascultaţi subliminalul dacă nu aveţi chef; - Ascultarea subliminalului în condiţii de relaxare optimizează rezultatul; - Cel mai bun moment pentru ascultarea subliminalului este seara, înainte de culcare, sau dimineaţa, imediat după trezire, atunci când creierul se află în starea alfa . Acest lucru se face pentru că visele voastre au toate şansele să fie orientate în sensul reprogramării pe care o doriţi.- Acestea fiind spuse, ascultarea se poate face în orice moment şi oricât de des doriţi.( atenţie, nu trebuie să simţiţi saturaţie sau plictiseală).- Nu vă programaţi niciodată subconştientul într-un mod exagerat pentru că riscaţi ca efectul să fie invers. - În maşină, dacă CD-ul dumneavoastră cu subliminale este pe un fond de muzică de relaxare, folosirea acestuia se poate dovedi periculoasă pentru şofer.- Pentru a obţine rezultate cu subliminalele nu trebuie să aveţi o atitudine negativă sau de neîncredere faţă de această metodă. - Ascultarea subliminalului trebuie făcută la un nivel normal de putere sonoră. - Programul trebuie ascultat în jur de 4 – 6 săptămâni, minimum de 2 ori pe zi, (de mai multe ori poate accelera rezultatul) de preferinţă o dată înainte de culcare, iar în rest în funcţie de stare, de nevoi sau de timp.- În funcţie de schimbările pe care le doriţi, unele se pot produce rapid, altora le poate lua mai mult timp; este important să continuaţi lucrul spre obiectiv până la obţinerea rezultatelor dorite.

Şi nu uitaţi niciodată că tot ceea ce spiritul conştient poate percepe se poate realiza, cu voinţă şi cu perseverenţă, folosind mesajele subliminale !

Cum sa prostesti o…natiune !Postat: martie 7, 2011 | Autor: George Valah | Filed under: MONDO CANE, Politica, Tehnologie |14 Comments »

(Scoala KGB)

“Expozeul” e sustinut printr-un interviu datat 1985 si avand ca subiect fostul agent KGB Yuri Bezmenov. Acesta, a avut instruire si a fost specializat in domeniul “manipularii maselor”. Ulterior, scarbit de ceea ce ce era pus sa faca contra concetatenilor sai, a fugit in America!

El expune in clip cele 4 etape prin care se poate schimba modul de gandire al unei intregi populatii, peste generatii!

Ideologia subversiva foloseste propaganda asupra unui subiect care devine ”legitim” prin repetare! Acesta e un proces lent, care se mai cheama si “masuri active” (razboi psihologic) si ocupa 85% din timpul structurilor informative (numai 15% e activitate de spionaj “clasic”). Scopul este de a schimba “perceptia realitatii” fiecarui cetatean in asa masura, incat in ciuda abundentei

de informatii (amenintatoare GV), nimeni sa nu mai fie capabil sa ajunga la concluzii de autoaparare a lui insusi, a

familiei sale, a comunitatii din care face parte, a propriei tari! Este un proces mare de spalare a creerului, care se petrece

foarte incet, si care e divizat in 4 etape:

- Prima este “DEMORALIZAREA”. Realizarea ei dureaza 15-30 de ani, ca sa demoralizezi o natiune. De ce asa de mult?

Pentru ca acesta este numarul minimi de ani necesari sa educi o generatie de elevi dintr-o tara inamica, expunandu-i la

ideologia inamica. (In clip, se refera la pomparea de ideologie marxist-leninista in mintile elevilor americani, fara ca aceasta se fie contrabalansata de informatii opuse ei. Dar metoda este perfect aplicabila si functionala, cu orice doctrine, idei etc. De ex. false valori ale unei “democratii de carton”, etc GV) Apoi, Yuri explica succesul care a intrecut toate asteptarile in aceasta etapa de manipulare a populatiei americane! Culmea, majoritatea acestei a ctivitati a fost facuta de americani catre americani, din cauza lipsei de standarde morale! (rasturnarea valorilor, introducerea de false valori cu false obiective e ceea ce s-a intamplat si la noi in tara, cu mare spor! GV) In urma acestei manipulari, expunerea (aflarea) de informatii reale, nu mai are nici-o valoare! O

persoana demoralizata, devine incapabila sa perceapa informatia reala! Faptele, nu ii mai spun nimic acestuia. Chiar

daca ar fi inundat cu documente reale, cu dovezi, sau luat cu forta si dus sa vada lagare de concentrare (de ex.), el refuza

sa creada! Numai cand un bocanc militar l-ar lovi sau strivi, abia atunci el ar incepe sa inteleaga, dar nu inainte de asta!

Acesta e tragismul situatiei cu demoralizarea…

- Urmatorul pas e “DESTABILIZAREA”. Aici, subversionistului nu-i pasa de ideile tale, de convingerile tale, daca te

hranesti nesanatos sau nu… De data aceasta – si dureaza 2-5 ani sa destabilizezi o natiune – ceea ce e esential de

destabilizat sunt: economia, relatiile cu strainatatea, sistemul de aparare! Si se poate vedea clar, ca in aceste aspecte: apararea, economia, influenta ideilor marxist – leniniste in SUA e absolut fantastica! Nu credeam acum 14 ani cand am venit in aceasta tara, ca procesul se va desfasura asa de repede!

- Urmatorul pas este “PRAGUL CRIZEI” si dureaza pana la 6 saptamani sa aduci o tara in “pragul crizei”, se poate vedea asta in America Centrala acum iar miscarea urmatoare e sa o scoti din criza, cu o schimbare violenta de putere, structura si

economie, iar aceasta conduce la urmatoarea etapa, “perioada de normalizare”, care poate dura indefinit de mult!

(tranzita care nu se mai termina niciodata!)

- “NORMALIZAREA”- e o expresie cinica a propagandei (sovietice), cand tancurile sovietice s-au dus in Cehoslovacia in

1968 si Brejnev a putut sa spuna: “..acum situatia in Cehoslovacia sora, este <normalizata> !” Asta este ce se va

intampla si in USA, daca veti permite ca aceasta “farsa” sa aduca tara in criza, sa promita oamenilor tot felul de “minuni”

si “paradisul pe pamant”, sa va destabilizeze economia, sa va elimine principiul competitiei in piata libera, si sa puna un

guvern tip “Fratele mai Mare” (big brother-gen “tatuca”-de la noi! GV) la Washington, cu dictatori “de nicaieri” ca

Mondale, care sa promita “verzi si uscate”- si care nu mai conteaza ca -si vor tine promisiunile sau nu! Toti acesti

reprezentanti ai “stangii”, aparatorii drepturilor civile, eminentii profesori univeristari, toti sunt instrumente in procesul

subversiunii, cu scopul de a destabiliza o natiune! Cand treaba lor e terminata, desavarsita, nu mai e nevoie de ei! Ei

“stiu prea multe”! Unii din ei, cand vad aceasta deziluzie – venirea partidului comunist la putere- se vor simti

“deziluzionati”, crezand ca “ei” urmau la putere, ceea ce bineinteles ca nu se intampla, sunt pusi cu spatele la zid si

impuscati! Dar ei pot deveni dusmanii cei mai inversunati ai marxist-leninistilor cand vin la putere si asta s-a intamplat in

Nicaragua, va reamintiti, unde , majoritatea marxist-leninistilor au fost aruncati in inchisoare, sau unii din ei au putut fi

“deturnati” sa lucreze impotriva fostilor camarazi – s-a intamplat deja in Grenada, unde Maurice Bishop care desi era un

marxist, a fost executat de un “nou” marxist, care era “mai marxist” ca el! La fel s-a intamplat si in Afganistan, la inceput

a fost Taraky, care a fost ucis de Namil, care si el a fost ucis de Babra Karmal, cu ajutorul KGB-ului… Acelasi lucru s-a

intamplat si in Bangladesh, unde Gibur Rahman, care era “de stanga” si foarte pro-URSS, a fost asasinat de insusi

tovarasul sau de arme si el ”de stanga” ! E aceeasi schema peste tot:

-Demoralizare

- Destabilizare

- Criza

- Normalizare

Dupa care vor fi aliniati la zid si impuscati!

NOTA: S-a inteles de ce a spus S Brucan, ca ” ne trebuie 20 de ani, sa ajungem la < democratie> (etapa 1 -

“demoralizarea”)” ? De ce armata a fost redusa, subfinantata, si pensiile militare afectate? De ce economia a fost

prabusita deliberat? De ce avem cele mai proaste relatii externe, de cand e Romania? (faza 2- destabilizarea) De ce

suntem in criza? De ce “tranzitia de dupa <revolutia romana> e fara sfarsit si nu duce nicaieti? De ce, sunt “scenaristii”

panicati ca la noi “nu iese lumea in strada, sa rastoarne puterea”? Cred ca orice alte comentarii sunt de prisos. Cine

pricepe, pricepe, cine nu

Conform unor masuratori radiestezice, Coloana Infinitului emite pe o raza de 300 m

COLOANA INFINITULUI

Conform unor masuratori radiestezice,

Coloana Infinitului emite pe o raza de 300 m .

Energia cea mai benefica este emisa noaptea, pe luna noua sau luna plina. Cea mai putin benefica este energia emisa, in zilele insorite.

Constantin Brâncuşi (19.02.1876 - 16.03.1957) a creat la Târgu Jiu un complex nemuritor de trei sculpturi în aer liber, unic în lume: Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana Infinitului. Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate până la distanţa de 200 de metri.

Date despre Coloana Infinitului Coloana Infinitului din Târgu Jiu are o înălţime de 29,330 metri şi o greutate de 29,173 Kg. Este construită din metal feros (plăci din fontă), după formula 1/2 + 15 + 1/2 şi după "legea armoniei plastice", descoperită şi perfecţionată de Brâncuşi, de forma 1 - 2 - 4, unde 1 = 45 cm (mărimea laturii mici a triunghiului de piramidă, de forma unui pătrat), 2 = 90 cm (mărimea laturii mari a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 4 = 180 cm, înălţimea trunchiului de piramidă. Trunchiurile de piramidă, goale pe dinăuntru, sunt fixate cap la cap pe un miez central de oţel, cu secţiune pătrată, uniformă pe toată înălţimea Coloanei Infinitului. Exteriorul Coloanei a fost curăţat prin sablare cu nisip special, ulterior fiind pulverizate două straturi de praf metalic, unul de zinc şi celălalt de alamă, la o temperatură mai ridicată.

În timpul celui de al doilea război mondial, Coloana Infinitului a rezistat eforturilor zadarnice de a fi doborâtă la pământ de tancurile nemţilor şi ruşilor. În urma acestui fapt, coloana prezintă o deviere la vârf semnificativă, de mărimea unui triunghi echilateral cu latura de 33 cm.

Coloana Infinitului a devenit obiect de studiu pentru oamenii de ştiinţă din ţara noastră. Astfel, profesorul universitar dr. ing. A. Măruţă a făcut anumite măsurători şi a constatat că această Coloană emite radiaţii de energie pe patru direcţii. Nu cunoaştem cauza care l-a determinat pe ing. Măruţă să facă această cercetare şi descoperire uimitoare, dar ne permitem să avansăm următoarele considerente privind emanaţiile de energii ale Coloanei Infinitului.

Curentul electric teluric şi efectul de piramidă al componentelor Coloanei Infinitului <!--[if !vml]--><!--[endif]-->Intesitatea câmpului magnetic al Terrei este relativ slabă. În general, neperceptibilă de om, variază între 0,3 gauss la Ecuator şi de 0,7 gauss la poli. Dar există locuri pe Terra unde intensitatea câmpului magnetic este de peste 10.000 de ori mai puternică, formând anumite anomalii magnetice. Este foarte probabil că sub Coloana Infinitului există o astfel de anomalie magnetică, care se poate măsura.

S-a constatat că Terra este o gigantică pilă electrică alcalină, care mai primeşte electricitate şi din exterior. Oceanul Planetar (apa lui are un gust sărat şi amar) este un veritabil electrolit alcalin care, în interacţiune pemanentă cu rocile limitrofe heterogene (amestec de numeroase elemente chimice distribuite neuniform), roci ce au devenit veritabili electrozi masivi, au produs curentul electric teluric. Acest curent electric este amplificat atât de particule electrice provenite din radiaţia cosmică (particule ce se înscriu în spirală pe liniile de forţă ale câmpului geomagnetic), cât şi de electrizarea prin frecare datorită vânturilor şi mareelor. Considerăm că pe sub fundaţia Coloanei Infinitului trece o fâşie de curent electric teluric, datorită configuraţiei terenului din acel loc.

Numeroşi cercetători au constatat că piramidele prezintă energii enigmatice, care se manifestă în două planuri verticale, perpendiculare pe laturile bazei şi care se intersectează către vârf. Aceste energii au fost numite "radiaţii de formă", iar efectul lor poartă numele de "efectul de piramidă". Energia emanată de piramidă este maximă într-o zonă din centrul unei secţiuni orizontale, plasată la înălţimea de 1/3 de

la baza piramidei. Coloana Infinitului este formată din trunchiuri de piramidă, cu baza pătrată, pe toată înălţimea ei.

Energiile terestre se prezintă sub forma unor reţele geobiologice, iar intersecţiile lor pe direcţii perpendiculare formează, pe suprafaţa pământului, noduri geopatologice. S-a constatat că fundaţia Coloanei Infinitului s-a pus în centrul unui astfel de nod, colector de energii. Deci, Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior.

Suprafeţele laterale ale acestei Coloane (de forma unor trapeze răsturnate) emit radiaţii pe direcţii perpendiculare ale acestei suprafeţe, de natură magnetică şi telurică, generate de factorii arătaţi mai sus. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate pînă la distanţa de 200 de metri.Cateva întrebări necesare

<!--[endif]-->

1. Pentru ca Brâncuşi să poată amplasa Coloana infinitului în centrul unui nod geobiologic a fost oare înzestrat cu "al şasele simţ", care să-i fi permis găsirea acestui nod?

2. Brâncuşi ştia oare atunci că această Coloană este amplasată chiar pe axul paralelei 45° latitudine nordică?

3. Brâncuşi cunoştea la acea veme (anii 1935/1936) efectul de piramidă? Coloana infinitului putea fi construită din elemente de sfere metalice, retezate la capetele unui diametru, din elemente de clepsidră, din elemente din trunchi de con etc.

4. Brâncuşi a fost înzestrat şi cu o putere sacramentală? Indiferent cîte întrebări s-ar putea formula, un lucru este sigur: această Coloană a infinitului poate fi asemuită cu o scară la ceruri, o prefigurare a zborului interplanetar, un simbol al infinitului.

Pe de alta parte, un cercetator stiintific, lucrand in cadrul unui laborator de Tehnologia Metalelor si Sudura, al unui institut de cercetari energetice, fizicianul Stratulat Vasile, a efectuat masuratori radiestezice de specialitate la Complexul Brancusi din Tg. Jiu. Aceste masuratori au fost efectuate deoarece se punea problema restaurarii si punerii in valoare internationala a acestui Complex. In acest scop Coloana Infinitului trebuia demontata si trimisa in Statele Unite pentru restaurare.

Tinand cont de situatia conjuncturala din acea vreme acest lucru ar fi insemnat pierderea acestui monument original. Pentru a impiedica dezmembrarea complexului Brancusi cercetatorul Vasile Stratulat a intocmit o documentatie de specialitate pentru restaurarea coloanei, fara a fi demontata, pe care a depus-o la primaria orasului Tg. Jiu si impreuna cu Lidia Birsan au editat in 1994, in editura Kogaion, o brosura cu titlul "Lacrima Brancusi" pe care au distribuit-o forurilor competente si populatiei din Tg. Jiu, in scopul impiedicarii distrugerii acestui complex. Aceasta actiune a avut drept rezultat inceperea restaurarii complexului pe plan local, fara dezmembrarea Complexului.

Iata ce se spunea, pe scurt, in aceasta carte:

MOTTO:

O teorie trebuie verificată,

Un fapt trebuie dovedit

Un adevăr trebuie trăit!

ALAN SPENCE

Ansamblul de la Tg. Jiu are capacitati vindecatoare

Să ne imaginăm următorul aspect : privim la o sferă, în interiorul căreia se află un om, iar în exteriorul ei un altul. Amândoi privesc sfera. Cel dintâi va afirma că sfera este concavă iar cel de-al doilea că sfera

ste convexă. Amândoi au dreptate, pentru că fiecare priveşte sfera dintr-un alt unghi de vedere.

Să ne imaginăm, acum, că sfera este mare cât Universul.

Omul care priveşte din afara ei, este omul de ştiinţă - cel care poate descrie, desena, analiza structura, culoarea sau forma lumii pe care o priveşte. Aceasta este lumea obiectivă.

Omul care se află în interiorul sferei, este misticul, iniţiatul, paranormalul, adică cel care simte lumea în interiorul căreia se află, lumea subiectivă.

Realitatea este alcătuită din cele două ipostaze. Ele trebuiesc îngemănate, pentru a obţine imaginea corectă, reală a Întregului.

Pentru că un Om, nu este numai o masă de oase, muşchi şi nervi. El este, în mod egal, o lume de simţiri, sentimente, gânduri. El însuşi este un Univers care respiră, creează, trăieşte eşecuri şi bucurii, tristeţi şi victorii.

În interiorul acestui Univers îşi desfăşoară activitatea alte Universuri, cu legile lor şi care, la rândul lui, el însuşi trăieşte în interiorul unui alt Univers. Între aceste Universuri există o strânsă interdependenţă şi o buna comunicare şi nu pot fi luate şi tratate separat.

Omul este o carte deschisă. O imensitate.

În rândurile de mai jos noi vă propunem doar o cale către taina descifrării lui, cale pe care Brâncuşi a mers toată viaţa lui.

Ceea ce am simţit şi trăit la Tg. Jiu, în faţa Ansamblului Sculptural al lui Constantin Brâncuşi, nu poate fi descris decât ca o parte din realul lui. Este o parte din adevărul lumii profunde a sculpturilor acestui neegalat Artist, adevăr pe care ni l-au confirmat, în mare parte, mărturiile celor care au ştiut să vadă, să simtă şi să-i asculte mesajul în tăcere. Acest adevăr rămâne să-l cautaţi şi să-l aflaţi prin trăirea voastră personală.

Despre Opera lui Brâncuşi şi despre el însuşi, s-au scris mii de pagini. Este firesc, când ne gândim că tot ceea ce creează un om născut cu har divin, indiferent de domeniul pe care îl abordează, este ca o fântână insondabilă, din care poţi să-ţi potoleşti setea de nesfârşit.

Despre Mioriţa, balada solară a inimii neamului românesc, sau despre versul fără seamăn al lui Eminescu, s-a scris şi se va mai scrie cât vom dăinui pe acest pământ. La fel se întâmplă şi cu creaţia lui Brâncuşi. Toţi trei, Cântăreţul anonim, Eminescu şi Brâncuşi sunt fântâni cu apă vie, săpate în pământul românesc de mâna Divinităţii.

Prin rândurile de mai jos dorim să vă relatăm câteva din cercetările făcute de noi, din alt unghi de vedere decât cele obişnuite, cercetări care au vizat mai ales aspectele subtile, vibratorii, misterioase ale creaţiei brâncuşiene, aspecte mai puţin, poate, palpate cu ceea ce reprezintă conştienţa noastră, dar care operează sigur şi precis în profunzimile subconştientului nostru.

Una din metodele pe care le-am folosit pentru a ne apropia de adevărul cuprins în opera lui Brâncuşi, a fost radiestezia. Pentru cei care care nu cunosc cuvântul, radiestezie înseamnă : sensibilitatea fiinţei umane la radiaţii, la influienţele care se degajă din lumea înconjurătoare. Este un mod particular de a şti sau de a percepe lucrurile, altfel decât cu cele cinci simţuri obişnuite şi care se bazează pe fenomenele rezonanţei.

Şi acum iată ce ne-au relevat măsurătorile radiestezice făcute asupra Ansamblului de la Târgu-Jiu. După cum se ştie, Complexul monumental, aşa cum l-a conceput şi materializat sculptorul, cuprinde mai multe piese de sine stătătoare şi anume : - Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului. Acestea, împreună cu biserica existentă pe Calea Eroilor, gândită de Brâncuşi şi luată de el în consideraţie, ca făcând parte din ansamblu, alcătuiesc un întreg dinamic şi operant. Biserica a fost prevăzută în planurile sale, sub forma unei biserici cu o arhitectură foarte modernă, dar aceasta nu s-a putut construi din cauza lipsei de fonduri şi a unor neînţelegeri. Ea nu poate fi gândită ca exclusă din ansamblu şi o să vedem de ce.

Mai târziu, după terminarea fixării pieselor în ansamblu, a fost amplasată încă o masă de piatră, în parcul unde se află Coloana Infinitului, nu în mod întâmplător, de către o persoană necunoscută autorităţilor.

Toate piesele sunt aşezate în linie dreaptă, orientate pe axa est-vest, pe Calea Eroilor şi traversează oraşul Târgu-Jiu.

Prin măsurători radiestezice, am stabilit că la Masa Tăcerii, o masă masivă din piatră, înconjurată de 12 scaune asemănătoare, există nişte câmpuri energetice polarizate diferit. Cele 12 scaune au câmpuri energetice polarizate, alternând semnul pozitiv cu cel negativ, iar în centrul mesei de piatră am măsurat un cămp rotitor cu o elongaţie destul de mare, adică având o energie uşor sesizabilă de către persoanele senzitive. Câmpul rotitor, având sensul de rotaţie trigonometric, este generat de cele 12 scaune, ce au polaritatea alternativă. Se pare că, prin natura lui, câmpul energetic rotativ este cel mai benefic câmp pentru celula vie. Nu ştim câţi trecători s-au aşezat la Masa Tăcerii, pe unul din cele 12 scaune, ca să se odihnească sau să mănânce şi au conştientizat faptul că se simt mai bine şi că oboseala le-a trecut mai repede, ca de obicei. Dacă toate cele 12 scaune ar fi ocupate în acelaşi timp, fenomenul ar fi şi mai bine pus în evidenţă. Polaritatea diferită a scaunelor, indică faptul că la masă ar trebui să se aşeze alternativ o persoană de sex feminin şi apoi o persoană de sex masculin, pe scaunele corespunzătoare polarităţii lor. Chiar dacă nu este cunoscută polaritatea primului scaun, trebuie să se respecte alternanţa persoanelor de sex masculin şi a celor de sex feminin. Dacă lipseşte o

persoană sau mai multe, polarităţile se păstrează prin existenţa scaunelor rămase neocupate.. Câmpul rotitor al mesei funcţionează bine dacă se păstrează alternanţa amintită.

Aleea Scaunelor poate funcţiona ca un câmp vibratoriu de sine stătător, aşa cum, de altfel, poate funcţiona fiecare din cele 5 elemente ale ansamblului.

Din electrostatică se ştie că orice denivelare sau un vârf de pe o suprafaţă, se încarcă cu sarcini electrice de sens opus suprafeţei pe care se află aşezată piesa respectivă. În cazul nostru, orice denivelare de pe suprafaţa pământului - deal, munte sau ori ce alt ceva- se va încărca pozitiv faţă de pământ, care este polarizat negativ. Deci fiecare scaun de pe Alee va avea o polaritate pozitivă.

Dacă aşezăm două scaune, ca să fie alături unul de altul, vom observa că unul dintre ele va avea o polaritate pozitivă, iar celălat o polaritate negativă, formând în acest fel un dipol. Dar dacă mai aşezăm un scaun lângă celelalte două, toate trei vor avea o polaritate care se va schimba după următorul program:

. scaunul nr. 1 se va încărca pozitiv timp de 45 secunde, va deveni nul timp de 45 de sec., după care iar se va încărca pozitiv timp de 45 sec., ş.a.m.d.

. scaunul nr. 2 se va încărca în acelaşi timp cu scaunul nr. 1, dar cu sarcini negative, timp de 45 sec., după care se va încărca pozitiv tot timp de 45 sec., în perioada când scaunul nr. 1 va avea câmpul nul.

. Scaunul nr. 3 va respecta polaritatea şi ciclul primului scaun.

Deci, în timp ce scaunele 1 şi 3 au o polaritate pozitivă, timp de 45 sec., scaunul din centru va avea polaritatea negativă, timp de 45 sec., iar când scaunele 1 şi 3 vor avea câmpul nul, scaunul nr. 2 va avea polaritatea pozitivă. Distanţa dintre scaune nu schimbă frecvenţa de oscilaţie, dar mărimea ei este invers proporţională cu distanţa.

Acum, dacă gândim că pe Aleea Scaunelor sunt aşezate, de o parte şi de alta a aleei, câte 5 grupuri de scaune, fiecare grup având 3 scaune, vom avea în final un câmp rotitor central, având sensul de rotaţie trigonometric - sensul spiralei vieţii. E plictisitor, nu?

Să trecem acum la Poarta Sărutului . Efectuând măsurătorile radiestezice pe centrul porţii am constatat următoarele oscilaţii :

. timp de 60 sec. va exista o polaritate pozitivă, timp de 60 sec. va exista o oscilaţie circulară, în sens trigonometric, timp de 60 sec. va avea o polaritate negativă şi timp de 60 sec. va exista iar o oscilaţie circulară în sens trigonometric, după care se va repeta ciclul de oscilaţii.

Mergând mai departe, ajungem la Biserica de pe Calea Eroilor care, la rândul ei, produce un câmp rotitor, având sensul trigonometric.

Ultima piesă a ansamblului este Coloana Infinitului care se compune din mai multe trunchiuri de piramidă suprapuse, cap la cap. Două trunchiuri de piramidă, ce au baza mare pusă în comun, dau o polaritate negativă, iar două trunchiuri de piramidă ce au baza mică pusă în comun, dau o polaritate pozitivă.

În spaţiu, Coloana fiind alcătuită din module de trunchiuri de piramidă, ce formează nişte clepsidre, suprapuse cap la cap, va avea polarităţi alternative de-a lungul ei iar, la capul coloanei, câmpul energetic va fi nul. Să observăm că Coloana este alcătuită dintr-un număr de 17 clepsidre.

Prin executarea de telemăsurători am constatat că deasupra Coloanei, la distanţa de un modul (1,80 m), apare un cămp rotitor de valoare mică, ca rezultantă a suprapunerii tuturor modulelor. Integrând Coloana în ansamblu, va apare în vârful Coloanei o oscilaţie circulară în sens trigonometric de elongaţie mare, care porneşte din capul Coloanei, ca un fascicol ce se duce până la distanţe foarte mari, păstrându-şi dimensiunile, asemeni unei raze laser.

După cum am văzut, fiecare piesă luată separat, are o acţiune vibratorie specifică, personală, în spaţiul în care se află. Aceasta este un lucru firesc, dacă ne gândim că fiecare dintre elemente desenează în spaţiu câte un simbol universal, simbol care nu este altceva decât o cheie, prin care se obţine accesul într-o lume tangibilă doar cu simţurile interioare.

Dar ceea ce ni s-a părut tulburător, a fost modul în care Brâncuşi, sculptorul esenţei, a închegat ansamblul, ordonând energiile după o Lege Universală, pe care numai intuiţia i-o putea releva, obţinând efecte care ţin de taină şi miracol.

De altfel, când a plecat la Paris, după ce-a terminat Coloana, a spus locuitorilor şi notabilităţilor oraşului că "habar n-aveţi ce vă las eu aici". Şi a avut dreptate.

În epoca în care Brâncuşi a trăit şi şi-a desfăşurat activitatea se ştiau prea puţine lucruri despre televiziune şi microunde, iar despre sculptor nu avem informaţii cum că ar fi avut noţiuni de electronică.

Şi totuşi dacă privim desenul de mai jos vom observa că întregul Complex de la Târgu-Jiu funcţionează ca un emiţător de microunde, în care Masa Tăcerii poate fi comparată cu o sursă de emisie de electroni, Aleea Scaunelor poate fi gândită ca un tun electronic accelerator de particule, Poarta Sărutului ca un modulator, Biserica jucând rolul unui amplificator puternic şi, în fine, Coloana Infinitului ca o antenă cu ghiduri de unde rezonatoare. Să fie o pură intâmplare? Un electronist poate recunoaşte cu uşurinţă toate acestea şi poate confirma această realitate.

Lipsea din acest ansamblu acea piesă pe care electroniştii o numesc reflector şi spre surprinderea noastră am găsit-o. Ea a fost gândită şi realizată de Brâncuşi, dar ea fost aşezată la locul ei, după ce el a plecat din acest plan fizic, de către un locuitor al oraşului, acolo unde aceeaşi intuiţie-călăuză a omului l-a îndemnat şi unde era chiar locul ei firesc să stea, funcţional.

Este vorba de ceea ce noi numim Masa Singuratică şi care se află astăzi în spatele Coloanei, la câteva sute de metri, jucând rolul de reflector.

Întâmplare?. Providenţă?. De fapt nimic nu este întâmplător.

Oare, Ansamblul de la Tg. Jiu este o sursă puternică de emisie pentru distanţe intergalactice?. Un receptor de mesaje venite din dimensiunile neştiute ale Universului?. Cum poate fi el activat?. Ce alte simboluri mai reprezintă?

Invităm fizicienii, extrasenzorialii, specialiştii în radiestezie să verifice şi să răspundă la întrebările de mai sus.

Limbajul simbolistic, care este un limbaj universal, reprezintă chintesenţa Înţelepciunii. Plecând de la un simbol este posibil să regăseşti ideile, adevărurile pe care el le reprezintă. Iată de ce, aceia care practică contemplaţia pot, privind un simbol, să se ridice până în planul cauzal, în lumea arhetipurilor şi astfel să aibe acces la o lume întreagă de idei şi imagini care se nasc natural în jurul acelui simbol. Lumea simbolurilor este lumea vieţii şi pentru a descifra taina vieţii trebuie să lucrezi cu simbolurile.

Brâncuşi a fost un iniţiat, cunoştea valoarea de aur pur a simbolurilor şi opera cu ele în lumea noastră fizică. Aşa cum natura reuşeşte să rezume, într-o singură sămânţă, un arbore întreg cu: rădăcină, tulpină, ramuri, frunze, flori, puterea lui de a creşte şi de a rodi mai departe, tot aşa, Brâncuşi a sintetizat în opera sa o întreagă ştiinţă ezoterică, acea ştiinţă divină a Vieţii şi a Universului. Fiecare sculptură a sa este o sămânţă care poate rodi în cel care o priveşte, un arbore magnific - Arborele Vieţii. De altfel, ghidul lui spiritual care îl îndruma din astral a fost Milarepa, după cum singur a afirmat.

Fiecare sculptură a sa este capabilă să te facă să înţelegi "tâlcul adevărat al lucrurilor", cum singur obişnuia să spună, căci fără esenţă nimic nu poate dăinui.

Să analizăm acum, din punct de vedere simbolistic, mai întâi fiecare element al ansamblului, aşa cum am făcut-o radiestezic şi apoi să contemplăm întregul.

Gânditorii tuturor timpurilor au căutat, prin meditaţie, să afle simbolul Universului, ca viziune sintetică, care să permită să fie perceput în unitatea sa. Acest simbol, confirmat de întreaga tradiţie, este cercul cu centrul său. Cercul, este deci simbolul Universului, iar centrul reprezintă Forţa Creatoare, Fiinţa Supremă care îl animă şi îl susţine.

Aşa dar Masa Tăcerii, este simbolul Creatorului şi al Creaţiei Sale, este Simbolul celui care vorbeşte în Tăcere. Cercul, format din cele 12 scaune, reprezintă Sufletul, Creaţia Manifestată care se hrăneşte din punctul Central -masa din piatră-, Spiritul.

Masa Tăcerii te invită la o Cină de Taină, ritual sacru în care fiinţa poate să se nască din nou, în Spirit şi Duh, în limbaj Christic.

Poarta Sărutului este tot simbol al Divinităţii, dar la o altă dimensiune. Aici ne mişcăm într-un nivel vibratoriu mai subtil, al Sferei, un spaţiu a cărei a treia dimensiune este Profunzimea. Este un alt limbaj mărturisind despre acelaşi unic Adevăr. Poarta Sărutului este poarta care duce spre Împărăţie, filtrul iubirii desăvârşite, a Iubirii Călăuză, cea care este Lumina pe Cărare - Aleea Scaunelor.

Ca să poţi face saltul către Spirit ai nevoie de graţie, de Har.

Biserica, cu nava ei sub formă de cruce, nu a fost în mod întâmplător gândită în ansamblu. Ea este cea care coboară Duhul Sfânt, cel care purifică, dar te şi investeşte cu forţa înţelegerii. Ea reprezintă forţa Înţelepciunii Divine, a sacrificiului, dar şi pavăza pe care simbolul crucii ţi-o dă pentru a putea urca treptele care duc către Lumină.

În fine, ultima treaptă - Coloana, zborul, materia sublimată în Spirit.

Coloana fără de sfârşit este de fapt un lingam uriaş, simbol al Spiritului fecundator, acel AXIS MUNDI sau CARDINEX MUNDI, un laser prin lumina căruia poţi cunoaşte gustul Eternităţii şi parfumul Desăvârşirii. Despre el ar fi multe de povestit, dar ne mulţumim doar să amintim de el. În carte sunt mai multe detalii.

Putem constata cu uşurinţă că ansamblul monumental, aşa cum a fost gândit şi realizat de Brâncuşi, conţine două lasere. Un laser orizontal, cu axul format din Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Biserica şi Masa Singuratică - care alcătuieşte laserul inferior şi Coloana Infinitului, care are forma verticală şi formează laserul superior. Important este să ştii să treci dela linia orizontală la cea verticală, de la materie la spirit. Iată transformarea pe care ansamblul, aşa cum l-a conceput Brâncuşi, o operează în structura intimă, subtilă a persoanei care îl parcurge pe jos de la un capăt la celălalt.

Sublimarea grosierului în subtil, a întunericului în lumină, a letargiei în zbor, este darul pe care Brâncuşi l-a lăsat urmaşilor săi. Brâncuşi a fost un Vindecător prin Opera lui.

Puteţi încerca singuri această experienţă parcurgând, acum avizaţi, ansamblul de la Masa Tăcerii către Coloană, ca şi cum aţi face o meditaţie.

Porniţi de la Masa Tăcerii în pas lent, ritmat, observându-vă doar respiraţia. Lăsaţi privirea să mângâie, pe măsură ce înaintaţi, fiecare element al ansamblului. O să sesizaţi că privirea vă este purtată de la un registru la altul, într-un mod firesc, natural: de la registrul cel mai de jos - Masa şi Aleea Scaunelor, urcă apoi în al doilea registru pe care îl marchează Poarta Sărutului, pentru ca, în final, să ţâşnească pur şi simplu către Înaltul Înaltului, fiind purtată către lumina bolţii fără margini, de către spirala Coloanei.

În timp ce privirea voastră se va înălţa tot mai sus, fantastica energie care somnolează la baza coloanei vertebrale va începe să urce blând, dulce către centrul energetic din creştetul capului.

Brâncuşi, prin tot ceea ce a creeat, dovedeşte că a fost un Învăţător autentic.

El reuşeşte să conducă cu o mână sigură pe cel care parcurge ansamblul, indiferent de nivelul spiritual la care a ajuns, iar procesul trezirii are loc firesc, natural, asemeni înfloririi unui boboc de floare.

Cei care caută să evoluieze pe toate cele trei planuri de existenţă: - fizic, spiritual, divin, cei care caută iubirea, înţelepciunea, adevărul, cei care caută forţa şi fericirea, trebuie să ştie că nu vor putea găsi toate acestea, decât dacă vor merge într-o singură direcţie, de la obscur la lumină, de la jos la înalt, de la tăcere la cântecul sferelor.

Acestea ne învaţă creaţia lui Brâncuşi, aceasta este sămânţa divină pe care mâna sculptorului o sădeşte în inima celor care parcurg acest ansamblu, chiar dacă puţini conştientizează fenomenul. Lucrul se face în taină, profund şi precis.

Brâncuşi ne învaţă să găsim vârful muntelui, să vibrăm la unison cu acest vârf, căci momentul în care vom realiza aceasta, forţele extraordinare, latente, potenţiale care ni s-au dat prin naştere, vor putea face miracole în viaţa noastră.

Brâncuşi este un vindecător spiritual. Simbolurile dăltuite de el, activează în cei care le privesc, planurile profunde, intime, eliberând energiile blocate, ridicând calitatea conştiinţei şi a iubirii necondiţionate. Ca orice vindecător - iniţiat, Brâncuşi a luat în consideraţie aspectele multidimensionale ale omului, urmărind trezirea lui spirituală cu implicaţiile binecuvântate, care decurg de aici: regăsire, armonizare, reîntregire. Sculpturile lui îndumnezeiesc Omul prin bucuria pe care o trezeşte în cel care le priveşte.

"Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor", spunea el şi ce altceva poate însemna Bucuria, dacă nu îndumnezeire, adică armonia trăită pe toate planurile?

Dincolo de formă, sculpturile lui Brâncuşi sunt lacrimi de bucurie, pe care acesta le lasă să cadă continuu peste sufletul celui care ştie să vadă. Este omagiul pe care maestrul îl aduce pământului sfânt din lutul căruia, cândva, într-un an solar şi unic, cântecul lui de Om s-a născut

TABLITELE DE LA SINAIA

Trimiteţi prin e-mail Postaţi pe blog!Distribuiţi pe TwitterDistribuiţi pe Facebook

In urmă cu câțiva ani, un număr important de cercetători avizaţi sau amatori, pasionați de istorie, ziarişti, fundaţii culturale, dar şi servicii secrete, societăţi oculte, mafioţi internaţionali, traficanţi de antichităţi sau de falsuri realizate în laboratoare sofisticate s-au angajat într-o adevărată bătălie, pentru a dezlega un mare mister: Tăbliţele de plumb de la Sinaia. O posibilă arhivă regală dacică, alcătuită din plăcuţe dreptunghiulare, cu dimensiuni cuprinse între 93/98mm şi 354/255mm, şi o piesă rotundă, multe dintre ele prezentând urme de agăţare.Miza este enormă: pe de o parte, pentru cercetători, probarea autenticităţii pieselor de plumb şi descifrarea înscrisurilor ar putea duce la rescrierea unor capitole întregi din istoria noastră veche, cu consecinţe continentale nebănuite, iar pe de altă parte, ar putea

provoca o adevărată revoluţie în lingvistica indo-europeană dar şi în istoria limbii române.Într-un alt plan, ciudatele tăbliţe sunt “vânate”, întrucât ele ar putea duce la originale, deoarece se presupune că sunt copii după piese din aur, descoperite într-un tezaur, la Sinaia, cu puţin timp înainte de declanşarea Războiului de Independenţă. O parte dintre ele s-ar afla pe teritoriul Rusiei, furate sau ajunse acolo, probabil, odată cu Tezaurul României, iar o alta în seifurile Băncii Naţionale a României.

Totul a început la sfârşitul anului 2003. Atunci apărea în România, într-un tiraj de câteva zeci de exemplare, o carte pe cât de stranie, pe atât de tulburătoare şi incitantă: “Cronică apocrifă pe plăci de plumb?”. Aşa este intitulat volumul domnului Dan Romalo, un distins inginer pensionar, care atrage atenţia, pentru prima dată, asupra informaţiilor cuprinse pe nişte misterioase plăci de plumb, rătăcite prin depozitele Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan”, din București, acoperite cu înscrisuri într-o limbă necunoscută şi cu imagini care amintesc de strămoșii noștri daci.Momentul care a declanșat competiţiaJoi, 3 iunie 2004, ora 18,00. Aurora Pețan, cercetător principal la Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, din Capitală, susţine la Academia Română conferinţa “O posibilă sursă de cunoaştere a limbii dacilor”, a cărei temă o constituie tocmai această arhivă de texte inedite, ignorate cu bună ştiinţă sau considerate falsuri, de generaţii întregi de istorici.Acesta a fost momentul care a declanşat competiţia. Pentru prima dată, problematica plăcuţelor de plumb este translată din zona interpretărilor amatoriste în cea a abordării profesioniste, Aurora Peţan fiind licenţiată în filologie clasică şi având temeinice studii de istorie a limbii, de etimologie, de indoeuropenistică şi de romanistică. O garanţie certă că subiectul este serios.Prevalându-se de faptul că nu exista precedent la asemenea conferinţe susţinute la Academie, Marius Sala, preşedintele reuniunii, a interzis discuţiile pe marginea temei. Acest refuz a sporit şi mai mult interesul pentru plăcuţe, inducându-se multora ipoteza “atingerii” unui subiect delicat, despre care se ştie ceva, dar nu se doreşte a se vorbi despre el.

Plăcuţele, în perioada războiuluiAnii 1943-1944. România se afla în plin război. Marioara Golescu, descendentă a unei vechi şi cunoscute familii de cărturari, frecventa cercurile mondene ale epocii. Era o doamnă distinsă, pasionată de poezie, călătorii, pictură, mitologie şi istorie. Scrisese chiar un studiu despre tablourile votive din Ţara Românească şi participa alături de marele Iorga la congrese de istorie.Această doamnă avea să-l roage într-o zi pe tânărul student pe atunci Dan Romalo, cu a cărui mamă -Nadejda Romalo - era prietenă, să fotografieze nişte misterioase plăci de plumb aflate în subsolul Muzeului de Antichităţi din Bucureşti. Marioara Golescu

intenţiona să scrie o carte despre aceste ciudate şi fascinante obiecte, picate acolo parcă din neant, la cererea lui Ion Nestor, directorul muzeului. Istoricul fusese tentat să se ocupe chiar el de subiect, dar se temea să nu fie discreditat de confraţii care le considerau nişte falsuri, deşi nici unul dintre ei nu le studiase cu temeinicie şi nici nu avea habar de unde proveneau.Aşa a luat contact Dan Romalo cu inexplicabilele şi ciudatele plăcuţe de plumb, în faţa cărora rămăsese stupefiat şi de care avea să fie obsedat toată viaţa.

Primele fotografii şi cercetările lui RomaloSe aflau acolo, aruncate în nişte coşuri de nuiele, peste o sută de tăbliţe, acoperite cu imagini şi înscrisuri într-o limbă necunoscută. Luptători cu suliţi şi lănci, regi şi zei, temple, palate, cetăţi, monograme şi însemne heraldice, eternizate în plumb, cu răbdare şi migală, cu un simţ artistic aproape desăvârşit, misterios şi incitant. O lume înviată parcă după un cataclism dar, paradoxal, puternică şi atât de reală.Tânărul Romalo, pasionat de arheologie, fotografia totul. În faţa ochiului său se derula, secvenţă după secvenţă, cronica poporului geto-dac, cu zeii şi regii lui, uşor de recunoscut din informaţiile istorice ale vremii.Războiul însă a precipitat lucrurile. Lumea s-a dat peste cap. Familia Romalo a pierdut aproape totul. Fotografiile plăcuţelor de plumb au fost însă păstrate ca un tezaur de familie. La cutremurul din 1977, mai multe clişee s-au distrus, doamna Nadejda Romalo salvând, printr-un miracol, doar câteva zeci dintre ele.În anii ‘80, inginerul Romalo a început să-şi sistematizeze informaţiile despre plăcuţe şi, tot în acei ani, descoperă că misterioasele obiecte fotografiate de el cu 40 de ani în urmă dispăruseră pur şi simplu din fostul muzeu, acum Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”. În coşurile de nuiele rămăseseră doar patru bucăţi. Celelalte se volatizaseră. Fuseseră furate ? Depozitate în alte locaţii? Sustrase pentru a fi studiate în secret ? Sau luate pentru a fi copiate de traficanţi de antichităţi ? Mister. Nimeni nu poate elucida acest aspect, deşi unii spun că ele ar fi rămas tot timpul în institut. Romalo a căutat şi în inventare, dar piesele nu fuseseră niciodată înregistrare. Şi tot aşa au rămas şi acum.În 2002-2003, când a început să se vorbească despre ele, 35 de piese au reapărut, la fel de misterios cum dispăruseră. Nu se ştie de unde, nu se ştie cum. Ce s-a întâmplat cu restul, unde au ajuns, dacă mai există, nimeni nu poate spune nimic.În 1986, toate cercetările lui Romalo au fost finalizate şi consemnate într-un manuscris. Ineditul lucrării, dar mai ales contextul politic al vremii nu i-a permis să-şi facă publice rezultatele. Refuzat de lingvişti, de istorici şi de specialişti în arheologie, Romalo amână publicarea cărţii până în 2003, când apariţia ei a declanşat uriaşul interes despre care vorbeam.“Falsurile lui Haşdeu”La scurt timp după apariţia cărţii lui Romalo, poziţiile cercetătorilor interesaţi de subiectul ”plăcuţele de la Sinaia” s-au polarizat: unii le consideră, categoric, falsuri. Alţii, fără prea

multe rezerve, autentice şi deosebit de valoroase.Primii (Alexandru Vulpe, directorul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan, cu oarecare rezerve şi adjunctul său, Alexandru Suceveanu ş.a) sunt tranşanţi: piesele sunt falsuri din secolul al XIX-lea. Aşa le-au considerat înaintaşii lor, aşa rămân. Suspectaţi de fals sunt, pe rând: Bogdan Petriceicu Haşdeu ( “El a făcut falsuri, se ştie”, declară Alexandru Vulpe); Nicolae Denşuşeanu, ajutat de nişte tipografi de la Iaşi, care tipăreau asemenea falsuri (Alexandru Suceveau: “ Tăbliţele ar putea fi copii ale demenţei lui Densuşianu”); un cerc de persoane dubioase din preajma Mariei Tereza, care vehiculau ideea unei Dacii Mari, integrată în Imperiul Austro-Ungar. În acea perioadă au apărut o serie de falsuri, chiar de la cabinetul numismatic de la Viena.Deşi argumentele susţinătorilor falsurilor par, parţial pertinente, trebuie spus că nimeni, până la Romalo, nu a studiat temeinic tăbliţele de plumb. Nu s-a efectuat, până în 2003, nici o expertiză de specialitate, care să spună clar, “da, sunt falsuri”. Faptul că ele au fost moştenite ca “falsurile lui Haşdeu” (în acest sens, s-ar fi pronunţat şi Vasile Pârvan), nu este un argument că sunt, într-adevăr, falsuri.

Argumentele susţinătorilor falsurilor - sunt realizate din plumb, deci cu costuri foarte mici;- cel care le-a făcut cunoştea principalele izvoare ce privesc istoria Daciei, aflate la dispoziţia oricărui om cultură din secolul al XIX-lea;- cunoştea cărţile despre Columna lui Traian, apărute la vremea respectivă, de unde ar fi reprodus imaginile de pe tăbliţe;- avea noţiuni de filologie;- textele de pe tăbliţe ţin seama doar de ceea ce se cunoştea până la 1900. Tot ce s-a descoperit după această dată nu mai figurează pe ele;- cetatea de la Cumidava, apare pe tăbliţe ca la Ptolemeu- “Comidava”-falsificatorul neavând de unde să ştie că, în 1942, avea să se descopere inscripţia de la Rasnov, în care scria “Cumidava”;- cetatea Sarmizegetusa e reprezentată schematic. Orice castru roman sau cetate medievală ar fi corespuns la fel de bine imaginii de pe plăcuţe;- piesele de plumb nu au fost găsite într-un context arheologic;

De ce se susţine ideea falsurilor

Aurora Peţan: “Toată lumea ştia de existenţa acestor plăci. Nimeni însă nu a vrut să se ocupe de ele. Poate doar dacă ei (cei care susţin că sunt falsuri n.n) ştiau că a existat un tezaur din piese de aur, care a fost distrus, iar scoaterea la lumină a copiilor ar fi dus la un scandal. Cred că a fost dorită povestea pieselor de plumb, pentru a nu se afla povestea

celor de aur, care au dispărut. Asta ar putea fi o explicaţie. Pentru că erau tone de aur acolo. Dacă au fost cel puţin 200 de piese, imaginaţi-vă. În al doilea rând, istoricii şi arheologii consacraţi nu s-ar fi bucurat să renunţe la tot ce au scris până atunci, acceptând atât de multe informaţii noi care ar fi dus, într-adevăr, la umplerea unui gol şi la rescrierea multor capitole din istoria noastră veche, şi nu numai a noastră. Sunt lucruri care privesc istoria întregii Europe.Se continuă versiunea falsurilor, în condiţiile în care nimeni nu a cercetat serios întreaga problematică legată de plăcuţe. Faptul că un Pârvan, un Tocilescu şi un Radu Vulpe au spus că sunt falsuri, a constituit o etichetă definitivă. Nimeni nu a încercat să vadă dacă nu cumva este altfel. Şi, poate inerţia. Nu găsesc explicaţii mulţumitoare pentru atitudinea lor”.Prof.dr. Vasile Boroneanţ: “Pentru arheologia ştiinţifică românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, aceste plăcuţe au constituit o surpriză. Negăsindu-se elemente directe de legătură între epoci, istoricii vremii au conservat piesele, cum le-au conservat, cu gândul că poate cândva se va găsi o rezolvare. Cunosc că Radu Vulpe şi Dinu Rosetti au încercat să găseacă legături între tăbliţele în discuţie şi arheologia veche, dar nu au găsit. Descoperirea oaselor scrise de la Chitila demonstrează legătura dintre ele, care se poate compara şi cu unele semne de pe pereţii încăperilor rupestre dacice de la Cetăţeni, Răcătău şi chiar de pe ceramica pictată din Munţii Orăştiei”.Prof.dr.fizician Virgiliu Copaci: “Avem o istorie care deranjează pe mulţi. De aceea, nu ni se dă voie să vorbim despre multe momente ale ei. Ca şi domnul Romalo, spun şi eu că este de neînţeles şi total inexplicabil cum mai mult de o sută de astfel de mărturii (cercetători ca Valdimir Dumitrescu, Ecaterina Dunăreanu-Vulpe, Ersilia Tudor confirmau, în 1986, în cadrul unor convorbiri particulare cu istoricul Radu Popa că, la un moment dat, în prima jumătate a secolului al XX-lea, Muzeul Naţional de Antichităţi deţinea în depozitele sale din subsol “mai multe sute de astfel de plăci”) s-au putut afla în colecţia muzeului amintit fără ca acum să se mai poată pune în evidenţă o singură mărturie de provenienţă pentru vreunul din aceste obiecte. Ar fi trebuit să fie măcar o simplă notă de achiziţe sau de transfer dintr-o colecţie mai veche către muzeu, un document de donaţie sau de atribuire testamentară, o oarecare mărturie, de orice altă natură.Această este cu atât mai de neînţeles cu cât, după organizarea muzelui, sub controlul strict al comisiei prezidate de N. Mavros, directorul de atunci al muzeului, Grigore Tocilescu, era un istoric familiarizat cu ordinea şi cu metodele de evidenţă din marile muzee europene. Dar nici în opera publicată de acest istoric, nici în corespondenţa rămasă de la el, nici în notele lui de lucru şi nici în cele de pregătire a cursurilor pentru universitate nu a fost găsită vreo referire la plăcile de plumb mai sus amintite. Nu este de crezut că el nu ar fi semnalat, dacă ar fi cunoscut, existenţa plăcilor în scrierile sale.În acelaşi sens, nici I.I Rusu, abordând în detaliu problemele falsurilor epigrafice dace, nu

aminteşte de vreo piesă din categoria aici analizată. Mister total! Absenţa informaţiilor referitoare la provenienţa obiectelor în discuţie constituie, foarte probabil, principalul motiv pentru care nici un istoric consacrat nu s-a angajat în studiul lor”.

Susţinătorii autencităţii plăcilor de plumbDe cealaltă parte a baricadei se situează susţinătorii ideii autenticităţii pieselor de plumb. Ei sunt mult mai numeroşi. Argumentele lor se bazează pe studii proprii, pe comparaţii şi ipoteze greu de combătut. Printre ei îi amintim pe: Dan Romalo ( “Plăcile conţin relatări despre căpeteniile geto-dace, într-o anumită cronologie, evenimente importante, bătălii şi tratate de pace, toate înşirate pe zidurile şi pe stâlpii sanctuarelor dacice, ca un memorial fastuos şi strălucitor, scris de preoţii daci, pastrătorii întregii istorii a neamului geto-dac”.); Aurora Peţan (“În mod sigur, plăcile consemnează evenimente importante de la curtea regilor daci, precum alianţe, războaie câştigate, învestituri etc.”); prof.dr. Vasile Boroneanţ, cercetător la Muzeul de Istorie al Bucureştilor ( “Unele tăbliţe de plumb sunt autentice, iar altele pot fi copii după cele originale”.); prof.dr. fizician Virgiliu Copaci (“Din decriptarea plăcuţelor, ni se dezvăluie o istorie a acestor meleaguri cu mult mai veche de 2000 de ani. Tăbliţele au fost scrise de iniţiaţi şi ele se adresau viitorimii. Le putem considera o adevărată cronică a începuturilor popoarelor traco-dace”.); Adrian Bucurescu, filolog, ziarist la “România Liberă” , autorul volumului în curs de apariţie “Tainele tăbliţelor de Sinaia” (“Informaţiile acoperă o perioadă de 7000 de ani, cu mari pauze, pornind de la imperiul atlant, până la Mihai Viteazul. Cele mai multe texte şi cele mai bogate se referă la apariţia zeilor pe pământul dacilor, care pare să se fi petrecut pe la anul 7131 î.Hr, Zalmoxis apărând în texte până la perioada lui Mihai Viteazul”); dr. Napoleon Săvescu (“Plăcuţele de la Sinaia conţin o cronică a poporului dac”). În prezent, sunt în curs de elaborare încă două variante de traducere a texetelor în discuţie, una în ţară şi alta în afară.Mai trebuie spus că, pe la jumătatea secolului trecut, celebrul arhitect Cristophi P.Cerchez pomenea în lucrarea “Dacia preistorică şi istorică”, publicată în 1958 de către fiica sa Cristina Cerchez, următoarele despre scrierea dacilor: “Marile evenimente petrecute în Dacia au fost transmise prin viu grai şi au fost scrise cu caractere dacice, preetrusce. Dovada ne-o dau cărămizile de la Slon, tezaurul de la Pietroasa, ornamentele de pe gulerele ţăranilor ardeleni, în <>, adică în cuvinte formate numai din consoane, fără vocale. Astfel scriau dacii cartea lor sfântă, cu litere săpate pe tăbliţe subţiri, dreptunghiulare, aşezate pe altarele templelor lor”.

Argumentele în favoarea autenticităţii

Dan Romalo:- Plăcile sunt autentice. Dacă ar fi falsuri, atunci ele ar fi fost făcute de un geniu enciclopedic şi vizionar, cu ajutorul unor mijloace necunoscute, caz în care, falsul, mai vechi de 100 de ani, ar aparţine şi el istoriei şi ar merita să fie studiat.- Conţinutul este profund coerent. Are amploare şi rafinament, bogăţie de detalii. - Plăcile fac referiri la personaje şi împrejurări necunoscute.- Se vorbeşte despre evenimente care, la data semnalării plăcilor, nu fuseseră descoperite, cum este cazul cetăţii Sarmizegetusa.- Existenţa unor obiecte similare în colecţii particulare a căror autenticitate nu poate fi pusă la îndoială.- Descoperirea în marele sanctuar de la Sarmizegetusa a unor resturi de turnare în plumb şi argint, a unor creuzete pentru topit metalul, şi a unor cantităţi mari de plumb.Aurora Peţan:- Plăcile sunt autentice în conţinut. Suportul însă este, în mod sigur, plumb din secolul al XIX-lea.- Limba din plăci nu pare să fie indo-europeană. - Ar putea fi vorba despre o limbă preindo-europeană, de genul celei basce, care a supravieţuit asimilării indo-europene sau o variantă a unei limbi sacre, folosite numai de preoţi, în timp ce poporul folosea o altă limbă.- Limba de pe plăcuţe are toate caracteristicile unei limbi naturale. Nu pare deloc să fie creată. Are extrem de multă varietate. Numele lui Burebista, spre exemplu, e scris în vreo 15 feluri, ceea ce este greu de imaginat pentru un falsificator. Există foarte multă variaţie fonetică şi grafică. Toate cuvintele au variante. Tăbliţele dacilor şi cele ale geţilor prezintă diferenţe clare dialectale. Există cuvinte condiţionate contextual. Or, aceste lucruri nu puteau fi imaginate de cineva care nu avea la îndemână instrumentele actuale. Să generezi o limbă, care să aibă cuvinte ce apar numai în anumite contexte, e inimaginabil. E vorba de

mii de cuvinte. Limba din tăbliţe nu are nici un atribut al unei limbi artificiale.- Plăcuţele provin din mai multe zone şi din mai multe epoci, însă există o unitate de stil şi de redactare, ceea ce înseamnă că exista o tradiţie puternică a scrisului. Există o unitate de stil pentru plăcile din vremea lui Burebista, pentru cele din vremea lui Decebal, pentru cele din Dobrogea.- Tipurile de scriere se grupează pe epoci şi pe zone, lucru foarte important, pentru că este greu de crezut că cineva, în secolul al XIX-lea, cunoştea scrierile greceşti locale. Spre exemplu, plăcile din Dobrogea sunt scrise în alfabet grec-ionian, lucru firesc, pentru că acolo erau cetăţile greceşti, în timp ce plăcile din vremea lui Decebal folosesc un alfabet grecesc occidental, care provine de undeva din sudul Italiei, acelaşi care stă la baza alfabetului latin, prin intermediar etrusc. Aşa ceva nu se putea cunoaşte în secolul al XIX-lea, pentru că alfabetele locale şi diactologia greacă s-au constituit, ca ştiinţe, doar la mijlocul secolului al XX-lea.- Funcţie de informaţii, plăcile provin de la Sarmizegetusa, de la cetăţile din Dobrogea, plăcile lui Cotizo, care sunt din zona Banatului.- Cele mai multe plăci provin de la Cetatea Helis. Ele vorbesc nu numai de Dromichete, unul dintre numeroşii regi din această cetate. Avem chiar o genealogie de la Hellis (mai există una la Sarmizegetusa) care se încheie cu Oroles, care trebuie să fie acelaşi cu Rholes, din Dio Casius şi care, cum pare să rezulte din plăci, a fost autorul complotului care l-a detronat pe Burebista. - Textele din plăci sunt scrise în proporţie de 90 % în alfabet grecesc, cu diferite variante. Există şi câteva scrieri total necunoscute. Cea mai stranie apare pe frontonul templelor reprezentate pe plăci;- În afară de aceste tăbliţe de plumb, mai există o serie de piese de altă provenienţă, care conţin semne şi imagini asemănătoare celor de pe plăcile de la Sinaia, necunoscute de Haşdeu, care nu se încadrează în ceea ce ştim noi despre daci şi, de aceea, neacceptate. De pildă, medalionul care se află în posesia lui Dan Romalo, care provine de la familia Murnu, are pe avers portretul lui Burebista, care se regăseşte de mai multe ori pe plăcile de plumb, probabil, făcut cu aceeaşi ştanţă, pentru că are aceleaşi dimensiuni. Pe revers este emblema cap de bovideu şi şarpe, care reprezintă, probabil, emblema statului unitar al lui Burebista, şi un text în aceeaşi limbă cu aceea de pe plăcuţe. Medalionul a fost analizat de către Bogdan Constantinescu, doctor în fizică, de la Institutul de Fizică Nucleară, care garantează că est autentic, pentru că are o combinaţie de metal care se regăseşte numai undeva în zona din sudul Uralilor, un aliaj tipic metalurgiei scitice. Domnia sa susţine că este imposibil ca cineva să fi falsificat medalionul.- Mai există câteva piese în colecţia unui domn Pulopol, grec de origine. Cu mai bine de 15 ani în urmă, domnul Romalo le-a fotografiat, şi ele conţin, de asemenea, imagini asemănătoare cu cele de pe plăcuţe.

- Alte trei piese asemănătoare au fost descoperite de arheologul Victor Bobi. Ele se află în muzeul din Focşani. Este vorba despre un medalion cu portretul regelui Duras, care pe revers are un templu identic cu cele de pe plăcuţe şi două monede de argint. Una dintre monede conţine o scriere rombică, la fel cu scrierile lui Dromichete de pe plăci. O monedă asemănătoare a fost inventariată şi de marele numismat Octavian Iliescu. Aceste piese se pot constitui în dovezi ale autenticităţii plăcilor, pentru că sunt descoperite recent. - Reprezentările arhitectonice de pe plăci sunt conforme cu ceea ce ştim noi despre arhitectura din antichitate. Numeroasele reprezentări (portrete, trofee, divinităţi, armate etc.), grupate pe epoci şi pe zone de provenienţă sunt redate foarte coerent. Arhelogul Silviu Teodor, de la Muzeul Naţional, a grupat toate aceste imagini şi le-a introdus într-o bază de date. Rezultatul a fost surprinzător: nu există nici o inconsecvenţă. Dacă ar fi existat un falsificator, acesta şi-ar fi coordonat extraordinar de bine munca, imaginile, nebătându-se “cap în cap”, niciodată, pe nici una dintre plăci.- Cred că Regele Carol, când şi-a dat seama de importanţa istorică a acestor piese, a ordonat să se facă copii după ele, pentru că ar fi fost dificil să se fi dat la cercetare nişte originale din aur. Mi se pare logic să fi făcut nişte dubluri de pe aceste artefacte. - Sutele de piese sunt extrem de elaborate şi nimeni nu a încercat, vreodată, să câştige ceva de pe urma lor, ceea ce intră în contradicţie cu logica unui fals.Reţinerile doamnei Peţan faţă de ipoteza “falsurilor lui Haşdeu”- Aceste falsuri i se atribuie lui Haşdeu deoarece plăcile, pe lângă foarte multe ilustraţii, conţin o limbă. Or, la vremea respectivă (secolul al XIX-lea), în afară de Haşdeu, nimeni nu avea cunoştinţe atât de temeinice încât să inventeze o limbă atribuită dacilor. Dacă admitem că a existat un falsificator, acela trebuie să fi fost chiar mai genial decât Haşdeu.- Se ştie că doar Haşdeu deţinea cunoştinţele necesare creării unei limbi şi a unei arhive atribuite dacilor, mai ales că el era foarte pasionat de substrat. El este cel care, scoţând în evidenţă exagerările şcolii latiniste, a studiat temeinic ce s-a putut studia pe vremea lui, din subtratul dacic. Haşdeu atribuie dacilor un alfabet folosit de secui în secolul al XIII-lea. El presupunea că dacă secuii aveau un alfabet la acea vreme, aceştia trebuie să-l fi găsit acolo, în Ardeal, şi că el trebuia să fie continuarea alfabetului dacilor.Alfabetul secuilor nu are nici o legătură cu alfabetele de pe plăci, care sunt, predominant, greceşti.Dacă Haşdeu ar fi făcut aceste plăci, nu ar fi folosit alfabetul grec, el fiind convins că acel alfabet al secuilor este dacic.Înainte de a descoperi alfabetul secuilor, Haşdeu presupunea că Deceneu, conform lui Iodanes, ar fi stat o vreme în Egipt, de unde ar fi adus un alfabet. Deci, a avut o ipoteză anterioară alfabetului secuiesc; limba din plăci nu seamănă cu substratul limbii române. Nu există cuvinte din substratul limbii române, nu există fenomene atribuite substratului. Or, Haşdeu, care studiase substratul, n-ar fi ratat ocazia de a introduce nişte elemente, clar

de substrat, în aceste plăci.Prof. dr. Vasile Boroneanţ:- Plumbul se producea în perioada dacilor. În şantierele arheologice de la Chitila şi Arad am descoperit lingouri mici de plumb, marcate discret, ceea ce dovedeşte că acest metal se comercializa în perioada daco-romană. - O parte din semnele de pe tăbliţele de plumb, publicate de domnul Romalo (cele considerate de categoria C) se regăsesc şi pe mandibulele de cal, precum şi pe alte oase descoperite de mine la Chitila. Pe tăbliţe, alături de scrisul cel mai vechi, apar şi figuri umane. La fel şi pe unele oase descoperite de mine. Pe unul dintre ele apare imaginea probabilă a unui cavaler. Pe un omoplat de boviteu este redată imaginea unui bărbat cu barbă, după modelul celor întruchipate pe monedele de epocă, adică de secol II-V d. Hr.- Imaginile şi scrisul de pe oase apar împreună, ca pe tăbliţele de plumb despre care discutăm. Pe una dintre feţele unui os, textul scris începe cu o monogramă. Aceste elemente mă fac să cred că scrisul şi imaginile de pe oasele de la Chitila pot fi contemporane cu unele dintre cele de pe tăbliţe;- În cercetările lui Mişu Davidescu, desfăşurate la castrul Hinova din Mehedinţi, apare pe un fragment de vas o scriere care se aseamănă cu cea de pe tăbliţele de la Sinaia, dar şi cu o parte din semnele de pe oasele de la Chitila.- Cred că în spaţiul carpo-dacic putea să se fi practicat mai multe încercări de exprimare alfabetică, de către iniţiaţii epocii;- În literatura orală şi etno-folclorică românească s-au păstrat tradiţii pe care le găsim consemnate pe răboajele păstorilor, pe bisericile de lemn, pe zidurile cetăţilor, în însemnările plutaşilor de pe Valea Mureşului şi Bistriţei, sau în cele ale solomonarilor (n.n. Iordanes sugerează vag că sacerdoţii daci cunoşteau o formă de scriere iniţiatică similară druizilor, cu funcţie de păstrare a tezaurului spiritual. Solomanarii au fost descendenţii unei anumite trepte sacerdotale dace, care cunoştea tainele unui scris iniţiatic, ca formă de codare a tezaurului magic).- Dacii au avut o scriere, care are legătură cu cea liniară de tip A şi B, care a contribuit la formarea şi închegarea alfabetului grec, latin şi a altor alfabete din arealul oriental şi sud-est european.- Unele semne de pe tăbliţele de plumb, ca şi unele de pe oasele de la Chitila, se regăsesc şi în Biblia lui Wulfila. Este vorba de cele monogramate, de la sfârşitul paginilor (n.n. savantul belgian Bonaventura Vulcanius Brugensis analizează, în cartea sa “Despre literele şi limba geţilor sau goţilor”, publicată în 1957 la Lyon, mai multe alfabete zis gotice, prin comparaţie cu cel getic, primitv. El mărturiseşte că s-a inspirat din lucrarea altui savant - Arhiepiscopul de Uppsala, Joanes Magnus Gothus - intitulată “Istoria tuturor regilor goţi şi finlandezi”, publicată la Roma în 1554, în care se prezenta, pentru prima dată, alfabetul getic. În această lucrare, se demonstrează că Episcopul Wulfila (303-383

d.Hr.) a inventat alfabetul gotic, inspirându-se din cel getic, după care a tradus Biblia, lucrare cunoscută sub numele de “Codex Argentus”).Adrian Bucurescu:- În interpretarea mea, o dovadă a făptului că informaţiile nu sunt “făcături” o reprezintă următorul exemplu: din textele de pe plăcuţe reiese că Deceneu l-a trădat pe Burebista şi a contribuit la asasinarea lui. Acest amănunt nu avea cum să se cunoască de eventualii falsificatori, cum nu se ştie nici acum.- Diegis, despre care se ştie că era fratele lui Decebal, cum au scris istoricii latini, era, de fapt, fiul cel mare al regelui Decebal, iar Vezinas, considerat mare preot de aceiaşi istorici, era fiul cel mic al lui Decebal.

Proba OxfordÎn anul 2003, au fost extrase mostre din cele 35 de plăci care se află neinventariate la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, şi analizate la Institutul de Fizică Nucleară. Rezultatele au indicat, fără dubiu, că este vorba despre plumb de tipografie, din secolul al XIX-lea. Au fost făcute comparaţii cu medalii de plumb din vremea lui Cuza şi compoziţia este identică. Este, sigur, plumb modern, care confirmă teoria copiilor.În anul 2002, a fost trimis la Oxford, secţia “Material Science-Based Archaeology Group, Oxford University”, spre cercetare, un fragment din piesa numerotată de Romalo cu numărul 23 şi un fragment de scoabă de plumb, din zidul cetăţii Sarmizegetusa, pusă la dispoziţie de prof. dr. Ion Glodariu, datată sigur, secolul I d.Hr. Concluzia profesorului dr. Peter Northover a fost că proporţia de plumb şi cea de antimoniu din scoaba din contextul dacic, şi cele din fragmentul din plăcuţa 23 sunt aproape identice, ceea ce dovedeşte autenticitatea celei din urmă.Romalo a presupus că piesele din plumb au fost acoperite cu un fel de matriţă din folie de aur, în care s-a imprimat cu poansonul şi în care s-a turnat plumb, iar folia a acoperit miezul de plumb.Experţii de la Monetăria Statului, care au fost consultaţi, consideră ipoteza lui Romalo neplauzibilă, pentru că multe piese au dimensiuni mari şi o folie de aur, ca să fie poanserată, trebuie să fie foarte subţire, ceea ce ar fi însemnat să nu mai poată suporta greutatea plumbului.Analizele de la Institutul de Fizică Nucleară au demonstrat că există, într-adevăr, impurităţi, dar numai la suprafaţa pieselor: cupru, argint şi alte metale, în cantităţi foarte mici, care ar putea să provină din contaminarea cu matriţele sau din contaminarea cu obiectele împreună cu care au fost depozitate. În interiorul pieselor, însă, este plumb aproximativ 98% pur, cu adaos de staniu, formula tipică pentru plumbul de tipografie de secol XIX.

În aceste condiţii, rezultatul analizelor de Oxford ar putea fi real, doar dacă măsurătorile au fost făcute în interiorul mostrei, nu la suprafaţă.Specialişti de la Monetărie consideră că este puţin probabil ca în antichitate să se fi făcut asemenea piese din plumb, ceea ce întăreşte ideea că ele sunt doar nişte copii din secolul al XIX-lea, după piese originale.

Ipoteza SinaiaPovestea acestor tăbliţe de plumb este învăluită în mister. Parcă cineva a ţinut cu tot dinadinsul să nu se afle niciodată adevărul. Nu se ştie sigur de unde au apărut, cine le-a realizat, cum au ajuns în subsolul fostului Muzeu de Antichităţi, de ce, timp de zeci de ani, nimeni nu s-a interesat de ele, de ce nu au fost niciodată invetariate, unde a dispărut cea mai mare parte din ele, de ce nu au fost cercetate serios. Ciudatele, misterioasele plăci refuză să-şi arate adevărata identitate.Circulă în schimb mai multe variante orale.Se ştie de la primarii din Sinaia, din anii ’20-’30 ai secolului trecut, că, în preajma Războiului de Independenţă, prin anul 1875, când s-a turnat fundaţia Castelului Peleş, s-a descoperit un mare tezaur din piese de aur, conţinând sute de plăci scrise în relief. Acestea au fost copiate în plumb, din ordinul Regelui Carol I, la Fabrica de cuie din Sinaia, iar aurul ar fi fost topit. Uni spun că ar fi fost valorificat pentru terminarea lucrărilor la castel, alţii că ar fi fost utilizat pentru susţinerea campaniilor militare din timpul Războiului de Independenţă, iar alţii că nu ar fi fost topit în totalitate. Până în prezent, nu au fost descoperite dovezi certe în acest sens. Casa Regală ne-a comunicat că nu are cunoştinţă de o asemenea descoperire.

Pe urma scrisorii Regelui Carol I

Există o tradiţie orală serioasă care acreditează ipoteza existenţei unor piese din plumb scrise, copii după nişte obiecte din aur.În oraşul Sinaia mai trăiesc şi astăzi bătrâni care îşi amintesc de plăcuţe, de la părinţii lor. Unii dintre ei au posedat asemenea obiecte, date de către unul dintre primarii oraşului, dar care, în mod cu totul misterios, au dispărut. Pur şi simplu nu se mai ştie nimic despre ele.Până de curând, nu se ştia de popasul plăcuţelor de plumb la Mănăstirea Sinaia. Se cunoştea doar faptul că în muzeul mănăstirii există două piese. Stareţul Macarie Boguş, ne-a declarat că în sfântul lăcaş nu există nici un document referitor la aceste misterioase obiecte. Arhiva mănăstirii a dispărut în perioada comunistă, fiind luată la Bucureşti, probabil. Deci, tot ce exista înainte de 1956, a dispărut. Au rămas doar cele două piese în muzeu. Nici în Arhivele Sfântului Sinod de la Bucureşti nu se găsesc documente referitor la plăcuţele de plumb.

În 1999, amintea despre cele două piese de la Sinaia, Iordache Moldoveanu, în cartea sa “Dacii vorbesc”. El reda povestea unui anume inginer Ionescu, care-i relatase despre existenţa a zeci de asemenea plăci de plumb, care proveneau de la Regele Carol I.Deşi urmele acestor plăcuţe par a fi fost cu bună ştiinţă şterse, există, totuşi, una care ar putea să ducă la capătul firului. În anul 2003, istoricul Augustin Deac făcea o comunicare la Congresul Internaţional de Dacologie despre aceste plăcuţe, care însă nu a avut prea mare impact. Istoricul (între timp decedat) comunica faptul că deţine fotografii inedite ale plăcilor. Mai mult, el susţinea că în arhivele fostului Comitet Central al PCR ar fi descoperit scrisoarea Regelui Carol I, care însoţea plăcile predate Mănăstirii Sinaia. Ulterior, s-a dovedit că informaţia era corectă. Scrisoarea a fost înregistrată într-un inventar, dar documentul în sine nu a fost încă găsit. Se spune că o copie a acestei scrisori s-ar afla în posesia soţiei regretatului istoric. Alte surse susţin că după comunicarea profesorului Deac, documentul ar fi fost făcut dispărut într-un mod misterios.Pe urmele scrisorii au pornit mai multe persoane interesate. Se speră ca odată descoperită, misterul plăcilor de plumb de la Sinaia să fie elucidat.O mărturisire uluitoare cu privire la acest document ne-a făcut-o domnul prof. dr. fizician Virgiliu Copaci. Domnia sa ne-a citat câteva fragmente din scrisoare, fără însă a ne dezvălui sursa. Iată ce ar fi scris Regele Carol I în respectiva scrisoare: “Cu iertăciune, în faţa lui Dumnezeu, mă plec, pentru greşeala care am făcut-o (n.n topirea unor plăci de aur), distrugând poate unul dintre cele mai importante izvoare de istorie ale naţiei române...(povesteşte apoi despre topirea pieselor de aur, după care adaugă:) Înaintez, nu ca danie, ci întru păstrare (este vorba despre o parte din piesele originale în plumb, pentru că tezaurul ar fi cuprins şi plăcuţe de plumb, şi copiile realizate la cererea sa, în plumb n.n.) lăcaşului Mănăstirea Sinaia şi credincioşilor slujitori ai lăcăşului, pentru veşnicie, ceea ce a mai rămas”...Singurul martor care ar fi văzut o asemenea plăcuţă de aur, înainte de topire, ar fi fost un părinte vicar de pe vremea regelui, care a lăsat înscrisuri în acest sens, documente care s-ar afla acum la Vatican.Depozitul de la Mănăstirea SinaiaCea mai tulburătoare ipoteză referitoare la aceste plăci ne parvine dintr-un cerc de persoane, aparent extrem de bine informate. Conform ipotezei lor, într-adevăr, plăcuţele de plumb sunt copii a sute de plăci de aur, care, în parte, ar fi supravieţuit. Unele dintre ele ar fi ajuns, odată cu Tezaurul României, la Moscova, iar altele s-ar mai afla încă în Tezaurul Băncii Naţionale din Bucureşti.Personajul care a lansat această ipoteză este Vitalie Usturoi, fost ofiţer cu grad de general în forţele speciale sovietice, patronul firmei “Valeologia” din Chişinău. Aflând despre dezbaterile din jurul plăcuţelor de la Sinaia, acesta a contactat persoane din asemenea cercuri, arătându-se interesat de subiect. El se prezenta ca împuternicit al Academiei Ruse

pentru a culege informaţii despre aceste artefacte. Vitalie Usturoi susţinea că asemenea plăci există şi pe teritoriul Rusiei şi că, cel puţin 35-40 de astfel de piese de aur s-ar mai afla în Tezaurul Băncii Naţionale a României sau au fost topite.Conform ipotezei lui, plăcile de aur nu ar fi fost descoperite când s-a săpat fundaţia Castelului Peleş, ci ele s-ar fi aflat în posesia Mănăstirii Sinaia, care, ca multe alte aşezăminte vechi creştine, s-ar fi ridicat pe o capiște (n.n. vechi altare ale cultului zalmoxian). Deci, aceste plăci s-ar fi păstrat, de-a lungul secolelor, în grija iniţială a preoţilor precreştini, fiind apoi transmise.Amintim că Mănăstirea Sinaia a fost construită în secolul al XVII-lea, de către Spătarul Cantacuzino. Lucrările au durat cinci ani, astfel că, în 1695, mănăstirea a devenit funcţională. Rolul ei era acela de a ”oferi adăpost sihaștrilor din Bucegi” şi de a apăra drumul comercial ce lega Braşovul de Bucureşti. Iniţial, mănăstirea a găzduit 12 călugări. Carol I a acordat o atenţie deosebită acestui lăcaş, în care Familia Regală a locuit în timpul vacanţelor, vreme de 11 ani. Trebuie să mai spunem că mai mulţi cercetători localizează în aceeaşi zonă muntele sfânt al dacilor, Kogaiononul, şi râul lor sfânt.O ipoteză halucinantăVitalie Usturoi mai spune că fiecare trib getic sau dacic poseda o arhivă de texte scrise pe plăci de aur sau din alte metale, care se reînnoia periodic. Textele ar fi fost scrise de Marele Preot, ar fi avut caracter sacru, magic, ar fi fost închinate zeilor şi, ca atare, foarte bine păzite.În preajma războaielor cu Traian, câteva ramuri ale neamului daco-get s-ar fi desprins şi ar fi luat-o spre Răsărit, împreună cu arhivele lor. El susţine că asemenea arhive ar fi ajuns în teritoriile ruseşti, odată cu această migraţie dacică. Piese de pe teritoriul Rusiei s-ar afla în păstrarea unor colegii de preoţi numiţi “ingliţi”, din ordinul “Djiva”, înregistrat în ultimii ani. Chipurile, ei ar continua cultul lui Zalmoxis şi ar păstra, din generaţie în generaţie, tradiţia, păzind acele plăci. În timpul lui Petru I, aceştia ar fi fost prigoniţi şi atunci ar fi ascuns plăcile.

“Santi Vede Perun” şi dacii lui Mosk Profesorul Virgiliu Copaci are şi domnia sa o ipoteză paralizantă. Conform informaţiilor pe care le deţine, în arcul carpatic, sugestiv şi simbolic numit “Grădina Maicii Domnului”, ar fi fost creat alfabetul carpatin, care avea 144 de semne şi se numea karunic. Astăzi, acest alfabet ar fi decriptat doar de slavonişti, deoarece slavona şi-ar avea rădăcinile în limba care a creat acest alfabet. Vechimea lui ar fi de 6-7000 de ani, poate chiar mai mult. În acest alfabet ar fi scrise “Santi Vede Perun”, nişte tăbliţe care încă s-ar mai găsi în Carpaţi. Autorii lor ar fi reprezentanţii unei civilizaţii foarte evoluate, care ar fi ajuns aici şi care ar fi lăsat mai multe urme ale existenţei lor. Pe marginea acestor tăbliţe, mai multe puteri

străine ar desfăşura ample cercetări secrete. Domnul profesor Copaci ne-a declarat că asemenea informaţii, nu ni le-ar fi putut spune cu 16 ani în urmă.

Conform teoriei sale, după războaiele dintre Decebal şi Traian, cete răzleţe alcătuite din dacii neîmpăcaţi cu ideea pierderii bătăliilor cu romanii, s-ar fi regrupat sub conducerea lui Mosk şi ar fi pornit-o spre est, aşezându-se în zona Arbatului, unde ar fi înfiinţat un cnezat, care, mai târziu, s-a numit Cnezatul Moskovo, apoi statul Moscova, devenit Regiunea Moscova. Astăzi, această regiune are un statut special, de independenţă, faţă de celelalte componente administrative ale Federaţiei Ruse. Despre acest episod al istoriei Moscovei, autorităţile de la Kremlin ar interzice orice discuţie.Aşa s-ar explica prezenţa plăcuţelor de aur în Rusia.Virgiliu Copaci este convins că o parte din piesele de aur descoperite la Sinaia se află în Tezaurul nostru de la Moscova, iar o alta în Banca Naţională a României.

KGB, Putin şi plăcile de aurVitalie Usturoi susţinea cu discreţie că Academia Rusă are un program, protejat direct de preşedintele Putin, puternic finanţat, pentru studierea acestor piese. Putin s-ar interesa de plăcuţe, deoarece are o descendenţă românească. Biografii lui se opresc la secolul al XVII-lea, când o familie cu acest nume se stabilea în Rusia. Se ştie că Dimitrie Cantemir avea un translator pe care îl chema Putin şi că, atunci când s-a refugiat în Rusia, l-a luat cu el.Tot Usturoi amintea şi de un institut – Fomenko - care s-ar ocupa cu rescrierea istoriei care, până acum, ar fi fost falsificată.În situaţia plăcuţelor, statul rus ar fi interesat într-o colaborare oficială cu partea română,

nepunându-se problema cumpărării sau înstrăinării pieselor.Din informaţiile pe care le avem, Vitalie Usturoi a abordat mai multe intituţii de stat, pe această temă, fără a i se da însă foarte mare atenţie.Vitalie Usturoi mai susţinea că pe teritoriul ţării noastre ar mai exista încă vreo trei depozite cu asemenea piese din aur: unul pe lângă Mănăstirea Tismana, altul undeva în Bucegi şi unul chiar lângă Sarmizegetusa, cel de la Sinaia fiind singurul scos la lumină. La Sinaia ar fi existat 240 de piese, multer copii de pe ele aflându-se în depozitele mai multor instituţii. Informaţia este plauzibilă, pentru că se ştie de la persoane din Sinaia că unele copii au ajuns la profesorii Nicolăescu Plopşor, Dimitrie Pippidi, iar altele la Institutul de Studii Politice.În schimb, profesorul Copaci este convins că numărul plăcilor descoperite la Sinaia este mult mai mare: 740 de bucăţi ! “Unele au fost din plumb aurit, altele din aur. Peleşul a fost ridicat cu acest aur. Când regele şi-a dat seama de valoarea lor, le-a copiat în plumb. Însă, 46 de plăcuţe, dintre cele cunoscute sunt originale. Adică din perioada dacilor. Nu au fost însă distruse toate, pentru că nu au fost găsite toate. Ele există în Carpaţi, depozitate în şapte locuri. La Sinaia, a fost găsit numai unul. “Dacă s-ar scoate toate, s-ar bulversa Europa”, ne-a declarat acesta.

Mafioţii ruşi şi Tezaurul românesc de la Moscova Activitatea lui Vitalie Usturoi pe teritoriul României este destul de dubioasă. Greu de spus ce este adevărat şi ce este fabulaţie în afirmaţiile lui. Interesant este faptul că încercările de a intra în contact cu persoanele care studiază misterul plăcilor de plumb de la Sinaia coincide cu o altă acţiune în care au fost antrenaţi tot foşti ofiţeri ai KGB. Este vorba despre încercarea de contactare a unor persoane importante din România, sau din serviciile secrete româneşti, cu propunerea de “retrocedare pe şest” a unor părţi din Tezaurul României aflat la Moscova, contra unor comisioane fabuloase. Un prim caz este cel al lui Alexandru Mihali Dakinciuk, un foarte bun vorbitor de limbă română şi cunoscător al factorilor de decizie de la Bucureşti, fost ataşat militar în ţara noastră înainte de 1989. El l-a abordat pe fostul şef SIE, Cătălin Harnagea, propunându-i acestuia aducerea în România a Tezaurului, printr-un scenariu financiar derulat prin Banca “Albina”. Verificările însă au dovedit că fostul lucrător KGB avea strânse legături cu mafia rusă, motiv pentru care dialogul a fost întrerupt.Acelaşi personaj l-a abordat şi pe Viorel Hrebenciuc, dar a fost refuzat, din acelaşi motive.Pe aceeaşi temă a mai exitat o încercare, cea a unui alt personaj misterios şi dubios, Claus Rayhle, venit în România în calitate de reprezentant al Ministerului Dezvoltării Economiei şi Comerţului din Federaţia Rusă. El a contactat mai multe persoane oficiale cu care spera să aranjeze o repatriere a unei părţi din Tezaurul României, dar nu a primit nici un răspuns. El este cel care, ulterior, a furnizat informaţii pe această temă unor ziarişti români.

Plăcile de la Sinaia şi scenariile afaceriştilorConform unor analişti avizaţi, acţiunile prezentate mai sus corespund unui scenariu mai amplu, care dovedeşte că cel puţin o parte dintre foştii KGB-şti, prinşi în acest moment în structurile mafiei din Federaţia Rusă, au acces la informaţii legate de Tezaurul României, precum şi posibilitatea reală de a-l sustrage şi valorifica, într-o formă sau alta.Se cunoaşte faptul că, printre numeroasele obiecte aflate în Tezaurul nostru de la Moscova se află şi valori ale mănăstirilor şi bisericilor din România, precum şi valori apaţinând Casei Regale. Nu este exclus ca printre ele să figureze şi o parte din originalele de aur ale plăcilor descoperite la Sinaia, despre care vorbeşte Vitalie Usturoi.Un alt scenariu se referă la o acţiune de intoxicare: ideea că asemenea plăcuţe de aur se află şi pe teritoriul rus ar putea acoperi, în fapt, sustragerea lor din Tezaurul românesc şi acreditarea, în schimb, a ideii că ele au fost descoperite de arhelogii ruşi, în teritoriile lor, anulând în acest mod orice eventuală iniţiativă de revendicare din partea românilor.Mai există un scenariu, din care ar putea să facă parte şi Vitalie Usturoi: acela al unor activităţi desfăşurate de structuri mafiote implicate în traficul cu antichităţi sau cu realizarea unor falsuri, valorificate în lumea colecţionarilor. În sprijinul acestei ipoteze pledează “acoperirea” sa cu “documente” de împuternicire, chipurile din partea Academiei din Moscova, referitoare la cercetarea şi informarea cu privire la diverse obiecte din lut, lemn, metal, datând din preistorie şi antichitate, care ar privi istoria în general şi cea slavă, în special.Este de remarcat în acest sens, colaborările lui cu o tipografie din Bucureşti, care se ocupă cu realizarea de machete şi copii de pe obiecte foarte vechi.Vitalie Usturoi, care se lăuda că este gnostic, poseda copii după nişte ciudate plăci de lut, cu figuri stilizate, în relief (scene cu oameni, în momentele fundamentale ale existenţei lor: naştere, moarte, căsătorie, vânătoare, agricultură etc.), însoţite de semne necunoscute. Acestea ar fi fost făcute după câteva zeci de piese de lut descoperite de cineva în molozul rezultat de la dărâmarea Mănăstirii Văcăreşti, despre care istoricii noştri nu cunosc nimic. El vorbea despre acele piese că ar fi fost analizate la Institutul de Geofizică şi comparate cu ceramica neolitică, dovedindu-se că ar fi mai vechi decât ceramica de Cucuteni. În acest sens, poseda şi un raport de analize. Originalele acestor piese s-ar afla într-o colecţie particulară, proprietarul fiind dispus să le vândă.

În loc de concluziiLa finalul acestei tulburătoare şi incitante investigaţii, sperăm să fi reuşit să atragem atenţia nu numai cititorilor pasionaţi de istoria mai puţin cunoscută a poporului nostru, ci şi specialiştilor, instituţiilor statului care au obligaţii cu privire la inventarierea, conservarea, cercetarea şi protejarea unor asemenea vestigii. Spunem lucrul acesta,

pentru că, dincolo de misterul care învăluie încă provenienţa pieselor, apariţia şi dispariţia lor din depozitele Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan”, vâlva care sa stârnit în jurul lor va atrage interesul nu numai al cercetătorilor, ci şi al unor reţele oculte, al unor servicii secrete, care ar dori să şi le însuşească. De aceea, credem că ele se află într-un real pericol.Desfăşurarea unor cercetări concertate ar putea ridica voalul de mister care acoperă istoria tăbliţelor de la Sinaia. Amploarea şi complexitatea informaţională a ansamblului de artefacte amintit mai sus îl situează ca un fapt de realitate care nu poate fi pur şi simplu ignorat. “Fie că plăcile ar fi de origine antică, încă nelămurită, fie că ar fi copii după piese antice escamotate între timp, fie, în sfârşit, că ele ar fi plăsmuiri tardive, concepute ca un ansamblu unitar de mare amploare, de n-ar fi decât semnele pe care le poartă, el acumulează un fond informaţional atât de amplu şi de elaborat încât nu este nici firesc, nici admisibil, ca întreg ansamblul să rămână caracterizat, după o eventuală privire sumară ca ”, cum se arată în cartea domnului Dan Romalo.

Bolovanul

Autor: Ionel GramaConform DEX, hackerul este un spărgător de reţele computerizate, adică un fel de hoţ care îţi intră tiptil în casă şi viaţă, prin intermediul celei mai sofisticate tehnici pe care o folosim, compu-terul. Dar, dacă vorbim despre nişte hoţi, vă vine să credeţi şi că aceştia pot avea o organizaţie oficială, legală?

Asociaţia profesională de hakeri din Bavaria, Germania, a reuşit să spargă un spyware, creat şi folosit de poliţia locală. Prin acest program toţi utilizatorii de internet erau urmăriţi în mod direct şi continuu. Camere web, microfoane, e-mailuri, fişiere cu texte scrise, sunete, adrese, convorbiri, imagini, totul era sub ochiul atent al poliţiei. Scandalul care s-a declanşat a fost unul de proporţii,

dar nimeni nu este sigur că „aplicaţia” a luat sfârşit. Asemenea practici există însă şi la alte „case mari” din lume. În luna iulie 2012, compania Google, care deţine cel mai mare motor de căutare pe internet din lume, a fost amendată cu suma record de 22,5 milioane de dolari. Motivul? Urmărirea utilizatorilor de internet, fără ca aceştia să bănuiască măcar ceva. Specialiştii firmei nu au negat faptul că au practicat această metodă demnă de o democraţie de tip american, dar au oferit o explicaţie absolut… liniştitoare: programul respectiv a fost activat din greşeală! La data de 19 ianuarie 2012, ziarul The Guardian a publicat o declaraţie a lui Jonathan Powell, fost consilier personal al lui Tony Blair, care a afirmat că Marea Britanie a spionat Rusia în 2006, prin intermediul unui… bolovan. „Bolovanul-spion ne-a pus într-o situaţie jenantă”, a declarat Powell în cadrul emisiunii Putin, Rusia şi Occidentul, difuzată de BBC. Pietroiul respectiv era confecţionat din plastic (foto), în interior avea montate dispozitive de observare-ascultare şi de transmisie date şi era mutat „întâmplător”, din loc în loc, de membrii Ambasadei britanice. Numai că ruşii, hârşiţi şi ei în ale spionajului, au aflat povestea şi au trecut rapid la contramăsuri, însă tot pe blat, să nu se prindă „lorzii“. I-au filmat pe toţi cei care plimbau bolovanul, apoi au supus insolitul obiect unui bombardament cu raze X, ştergând înregistrările de pe circuitele electronice respective. Vladimir Putin, om cu state vechi în munca de spionaj, a emis atunci o lege prin care o serie de ONG-uri au fost închise. „Am văzut că serviciile secrete se folosesc de ONG-uri, pe care le finanţează pe căi ascunse. Nimeni nu poate nega că banii acestora put. Am emis această lege pentru a opri puterile străine să se amestece în treburile interne ale Federaţiei Ruse”, a declarat liderul de la Kremlin.Poate că, uneori, umblând prin prin fişierele calculatorului dvs., aţi dat peste o mulţime de iconiţe, ce poartă cele mai diverse semne. Cu siguranţă v-aţi gândit imediat că în computerul dvs. s-au adunat mulţi viruşi, ce vă vor da serios de furcă. Ei bine, staţi liniştiţi! Adică, nu vă enervaţi, pentru că, oricum, nu aveţi ce să le faceţi! Acele semne extrem de mici, unele aproape invizibile, le-aţi primit de la un server central, la care, fără să ştiţi, aţi trimis răspunsuri prin simpla apăsare a unei taste de pe calculatorul dvs. Ele permit serverului respectiv să vă autentifice, să vă urmărească comportamentul, să vă reţină preferinţele. Calculatorul, prietenul dvs. căruia îi încredinţaţi o mulţime de secrete, vă trădează, fără nicio remuşcare! Aţi auzit de „web-bugs”? Acestea sunt nişte desene cu mărimea de un pixel, transparente, invizibile. De fiecare dată când navigaţi pe internet, acestea transmit la o bază centrală care vă sunt preferinţele, ce anume vă interesează mai des. Urmarea? Când vă e lumea mai dragă, o reclamă enervantă vă apare pe ecran, încurcându-vă treburile. Sunt trimise de cei care v-au urmărit şi care ştiu de acum cam pe unde umblaţi pe net. Există însă şi alte moduri de a da cu bolovani în intimitatea noastră (garantată de Constituţie!). De la 1 ianuarie 2009, în România se aplică cipuri pe documentele personale: cărţi de identitate, carduri, permise de conducere etc. Prin H.G. 1566/2008 s-au introdus paşapoartele biometrice, cei mai mulţi posesori neştiind însă că datele de pe acestea pot fi citite de la distanţă. Tot în 2008 a fost votată Legea nr. 298/2008 privind stocarea informaţiilor, prin care operatorii de telefonie mobilă şi internet sunt obligaţi să reţină date despre comunicările electronice făcute de

noi. La 4 aprilie 2012, Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a prelungit termenul de stocare de la şase luni la un an. Aveţi ceva de comentat? Ar fi cazul să vă abţineţi, pentru că ai noştri (ca brazii) nu au făcut decât să dea în noi cu un alt bolovan, mai mare, respectiv cu Directiva Uniunii Europene privind reţinerea datelor generate sau procesate în cadrul activităţii de furnizare de servicii de comuncaţii şi internet. Ei, aţi înţeles cum stă treaba cu „bolovanul” lui Putin? Dacă da, atunci… mucles, că nu se ştie ce aveţi în jur!

2012. APOCALIPSA LA ROMÂNI. “Intrarea în A PATRA DIMENSIUNE”, precedată de cutremure, climă haotică şi lupte de stradă

Ceva îngrozitor se va întâmpla pe 21 decembrie 2012 sau imediat după, au declarat nenumăraţi

specialişti, argumentând că aceasta este data care încheie calendarul mayaş, cel mai precis din

lume. Şi aşa s-a născut psihoza planetară a apocalipsei, aşteptată să vină la sfârşit de an. Alţii

cred că, dimpotrivă, 21 decembrie 2012 este poarta de intrare în era iubirii, când toţi vom deveni

telepaţi şi vom obţine calităţi paranormale.

„2012 nu înseamnă sfârşitul lumii. Ziua de 21 decembrie este doar bariera între două lumi, între două feluri diferite de a gândi. În sincronarul mayaş, aceasta apare ca sfârşitul unei ere. Este un cap de linie şi nu ne mai întoarcem de unde am plecat. E o ştampilă pusă acolo şi dăm pagina. Asta sigur se va întâmpla fiindcă milioane şi milioane de oameni din lume au o aşteptare pentru 2012, unii apocaliptică, alţii pozitivă. Aşa că s-a creat deja o masă critică. Dar nu va veni nici un sfârşit al lumii fiindcă nu există aşa ceva. Pur şi simplu, lucrurile sunt în schimbare. Astăzi, omenirea a atins momentul maturităţii şi este capabilă să înţeleagă şi să facă un salt în evoluţia sa. Iar mayaşii au anticipat asta. De aceea au creat acest calendar sincronar şi au pus punct după data de 21 decembrie 2012, dar asta doar pentru a transmite că la acel moment umanitatea a atins maturitatea de a începe să construiască o lume nouă, mai bună”.

Sunt cuvintele cu care profesorul Ovidiu Coşbuc – strănepotul poetului George Coşbuc – a liniştit sute şi sute de oameni din România şi din Italia, speriaţi că pe 21 decembrie 2012 va veni sfârşitul lumii. După o carieră strălucită de preot şi diplomat la Vatican, după ce şi-a construit un public fidel al său, ca profesor universitar în Italia şi, în fine, după ce şi-a lăsat baltă casa şi maşina din Italia ca să umble desculţ prin junglă 1.500 de kilometri pe jos şi să doarmă sub cerul liber ca un şaman adevărat, Ovidiu Coşbuc s-a întors acasă, la Brad, Hunedoara. Aici a pus bazele unei comunităţi eco-village discrete pe nume Bârdava, unde ţine cursuri de supravieţuire

şi le vorbeşte românilor despre transformările planetare ce vor veni. Spune că a pătruns adevăratul sens al calendarului mayaş după ce l-a studiat îndelung, ca membru activ al grupului internaţional Mayapan ce studiază cultura mayaşă. Adânc pasionat de moştenirea mayaşilor, Ovidiu Coşbuc a lucrat cu specialişti care au construit adevărate scenarii despre aşa-numita „apocalipsă 2012”. Aşa că acum se consideră un om informat în ceea ce priveşte „fenomenul 2012”. Şi crede că fenomenele ce vor veni nu poartă în ele nimic mistic sau paranormal, ci sunt lucruri fireşti, naturale, explicabile ştiinţific.

„Trei zile n-avem curent electric şi suntem în război”

Iar unul dintre scenariile cele mai populare în lume şi binecunoscute lui Ovidiu Coşbuc este cel legat de posibilele consecinţe dramatice ale exploziilor solare anunţate de NASA pentru următorii doi ani.

„Specialiştii vorbesc despre riscul ca, cel puţin o dată în 2013 şi în 2014, o masă de plasmă solară de un miliard de tone să lovească pământul. Iar mayaşii spuneau că Soarele e maestrul nostru fiindcă ne va învăţa o nouă tehnologie. Şi probabil că aşa va fi, dacă ne gândim că NASA a anunţat furtuni solare atât de puternice, cum n-am mai avut de pe vremea lui Galileo Galilei. Numai că pe vremea lui nu exista curent electric, iar efectele au fost altele. În vremurile noastre, dacă marile transformatoare electrice nu sunt decuplate în momentul în care masa plasmatică loveşte pământul, riscă să se ardă. Şi ca să nu se ardă, se vor decupla, iar o vreme lumea va rămâne fără curent electric. Iar efectele pot fi teribile fiindcă întreaga omenire cu tot sistemul ei este dependentă astăzi de curent. Fără curent, nici măcar apa nu urcă până la etajul unu… nici măcar nu-ţi poţi descărca toaleta. Trei zile n-avem curent electric şi suntem în război, paralizează totul, haos total – nu mai găseşti mâncare în supermarket, nu mai funcţionează băncile, turnurile de control ale avioanelor. Aşa cum s-a întâmplat deja în Sicilia; trei zile n-au avut apă, n-au circulat TIR-urile, iar lumea, disperată, a dat năvală să golească magazinele. De aceea este esenţial să păstrăm tot timpul în casă nişte rezerve de apă şi de hrană. Mayaşii spuneau că aceasta este lecţia pe care noi trebuie să o învăţăm fiindcă am ajuns mult prea dependenţi de curent şi de multe alte lucruri artificiale. Şi o readaptare ne-ar face bine”, mai crede Ovidiu Coşbuc.

Mergând mai departe în scenariul său, alinierea Terrei cu Soarele şi cu Centrul Galactic, plus rezonanţa lui Schumann în continuuă creştere (sau, popular, „vibraţia pământului”), ar determina crize şi schimbări dramatice. În primul rând, vibraţia accelerată ar influenţa activitatea cerebrală a întregii omeniri, schimbând-i pe unii la 180 de grade: „Multe despărţiri în cuplu, instabilitate în relaţiile interumane… dacă nu şi-au spus adevărul mult timp, acum oamenii nu mai pot, pur şi simplu spun adevărul, rup prietenii. Unii pur şi simplu nu se mai regăsesc în ei înşişi, nu înţeleg ce li se întâmplă şi atunci ajung la dezechilibre. Încep să cadă minciunile, oamenii încep să vadă mai clar fondul, ceea ce există în spatele aparenţelor. Iar tot acest proces se întâmplă din cauza vibraţiei accelerate care ne afectează sistemul nervos. Şi din toată frământarea asta interioară va pleca, de fapt, criza unei transformări planetare ireversibile”.

Trocul, moneda viitorului în lumea cea nouă

Iar ceea ce va urma după exploziile solare, mai crede Ovidiu Coşbuc, va fi un travaliu al lumii întregi: cutremure mai dese şi mai puternice, clima haotică, conflicte de stradă în toată Europa, unde criza economică va creşte, ca şi în SUA, foamete mondială în următorii doi ani, căderea dolarului american şi a monedei euro. Şi atunci, din ce în ce mai apăsaţi de traiul la oraş, oamenii din lumea întreagă vor începe să se retragă la ţară, căutând acolo soluţia supravieţuirii. Iar soluţia va fi autonomia – ca să nu moară de foame, oamenii vor fi nevoiţi să-şi cultive pământul şi să-şi producă singuri hrana, exact aşa cum făceau odinioară şi bunicii noştri.„Oamenii vor dori să iasă din sistemul actual, îşi vor construi propria grădină, vor consuma propriile fructe şi vor bea apă din propria fântână. Iar tendinţa aceasta se va contura foarte bine în următorii 8 – 10 ani. Este posibil să reapară trocul; deja există în lume comunităţi eco-village care au mondedă proprie. Trăgând linie, ideea este că n-avem nici un viitor dacă vom continua să mergem cu sistemul actual. Lumea trebuie recunostruită pe alte baze, dacă vrem să supravieţuim. Trebuie să învăţăm să trăim cât mai natural, să terminăm odată cu petrolul şi să folosim tehnologii noi care nu poluează”, ne-a mai explicat Ovidiu Coşbuc.

Iar noul mod de viaţă va naşte acea „nouă lume” despre care au vorbit mulţi profeţi, mai crede el. Adică, o eră a iubirii, a păcii şi a serenităţii. De fapt, o pagină firească în istoria lumii. Ar fi chiar aceea pe care Biblia a numit-o, metaforic, „a doua venire a lui Hristos”; şi tot aceea căreia misticii îi spun „a patra dimensiune”.

„Dacă vom continua să fim răi, vom primi atâtea lovituri până când vom învăţa că singura

soluţie este bunătatea”

„Dacă îl iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, aceasta este a patra dimensiune. Să te pui în hainele lui, să fii empatic, să simţi ce simte el. Din 2012 şi până în următorul deceniu, oamenii vor fi împinşi să îşi dezvolte capacităţile empatice, pentru a înţelege că nu-şi mai pot face rău unul altuia fiindcă, de fapt, îşi fac rău lor înşişi. Şi vor înţelege, într-un final, că viaţa nu e despre supravieţuirea mea călcând peste cadavrul tău. Şi, dacă vom continua să fim răi, vom primi atâtea lovituri până când vom învăţa că singura soluţie este bunătatea. Şi când vom descoperi asta, nu ne vom mai simţi niciodată singuri sau izolaţi căci vom înţelege că umanitatea este o mare familie în care suntem fraţi cu toţii. Şi vom mai înţelege, astfel, că orice acţiune negativă a noastră şi orice gând rău influenţează familia, umanitatea. În a patra dimensiune vom deveni mai spirituali şi vom simţi că totul este viu pe lume, inclusiv vântul are un sens… şi o să ne bucurăm de fiecare fir de iarbă şi de mărul din copac. Uite, poate să intre în a patra dimensiune lelea Firea care trăieşte peste deal singură, cu capra ei. Şi ea povesteşte cu capra şi ştie când capra suferă şi o tratează cu adevărat ca pe o fiinţă vie şi îi dă demnitate”, mai spune Ovidiu Coşbuc.

Iar în următorii zeci de ani, adaugă el, lumea, aşa cum o cunoaştem noi astăzi, se va şterge. Şi vede cu ochii minţii ziua în care vom privi în urmă în istorie, părându-ni-se incredibil că secole întregi ne-am bătut în războaie pentru cele mai mărunte lucruri: bani şi bogăţii

Cine a declanș at ș i la ce au folosit războaiele mondiale? Au existat ș i evrei care au spus adevărul. BENJAMIN H. FREEDMAN – EVREUL CARE NU MINTE

Discurs ţinut de Benjamin H. Freedman, consilierul preşedintelui W. Wilson, în 1961Aici, în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe şi prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări.Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut în timp ce noi dormeam.Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul război mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat într-o tabără de către Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către Germania, Austro-Ungaria şi Turcia. În doar doi ani, Germania

practic câştigase acel război: nu doar „de iure”, ci chiar „de facto”. Submarinele germane, care au fost o surpriză pentru întreaga lume, nimiciseră toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie rămăsese fără muniţii pentru soldaţii ei, cu alimente doar pentru o săptămână, după care a urmat foametea.

În aceeaşi perioadă, armata franceză era zguduită de rebeliuni. Francezii pierduseră 600 000 de tineri pe Somme, în timpul defensivei de la Verdun. Armata rusească înregistra dezertări masive, oamenii îşi luau jucăriile şi plecau acasă; ruşii nu-1 iubeau pe Ţar. Armata italiană era şi ea pe cale de a se prăbuşi. Nu se trăsese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania. Şi, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condiţiile păcii. Germania oferea Angliei o pace negociabilă pe care juriştii o numesc „status quo ante basis”. Aceasta înseamnă „să dăm războiul deoparte şi să considerăm totul aşa cum a fost înainte ca războiul să înceapă”. Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse să analizeze aceste propuneri şi încă în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din două: să accepte o pace negociabilă, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau să continue un război inutil până la nimicirea totală.

În timp ce aceste evenimente aveau loc, sioniştii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sioniştii din estul Europei) au mers la Ministerul de război britanic şi – aici voi fi foarte laconic pentru că povestea este lungă, dar am toate documentele care dovedesc afirmaţiile mele – au spus: „Uitaţi cum stau lucrurile: încă mai puteţi câştiga acest război. Nu trebuie să vă predaţi. Veţi putea câştiga acest război, dacă Statele Unite ar deveni aliaţii voştri”. La vremea respectivă Statele Unite nu erau implicate în război. Eram proaspeţi, eram tineri, eram bogaţi, eram puternici. Sioniştii au spus Angliei: „Vă garantăm că vom aduce Statele Unite în acest război ca aliat al vostru, să lupte de partea voastră, cu condiţia să ne promiteţi Palestina pentru după victorie”.

Cu alte cuvinte, ei făcuseră următorul târg: „Vom aduce SUA în război ca aliat al vostru. Preţul pe care trebuie să-l plătiţi este Palestina, după ce anihilaţi Germania, Austro-Ungaria şi Turcia”. Anglia avea tot atâta drept să promită cuiva Palestina, aşa cum SUA ar fi avut dreptul să promită, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată vreo legătură sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, să folosească această ţară precum moneda de schimb oferită sioniştilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în război. Cu toate acestea Marea Britanie a făcut această promisiune sioniştilor, în octombrie 1916.

Şi, la puţin timp după acest moment – şi nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc – Statele Unite, care erau în cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în război împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat că SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea evreilor; iar ei, aceşti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte mulţi dintre ei proveneau din Germania şi doreau să vadă o Germanie care-1 va distruge pe Ţar. Evreii nu-1 iubeau pe Ţar şi nu doreau să vadă Rusia câştigând războiul.

Aceşti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb şi alte bănci celebre americane refuzaseră să finanţeze Anglia sau Franţa, chiar şi cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: „Câtă vreme vedem Franţa şi Anglia aliate cu Rusia – nici un cent!” În schimb, aceşti bancheri au pompat bani în Germania, luptând în acest mod alături de Germania, în speranţa de a vedea Rusia îngenunchiată şi Ţarul anihilat. Acum, aceiaşi evrei, când au văzut nesperata posibilitate de a obţine Palestina, au mers în Anglia şi au făcut acest târg. Şi, la vremea respectivă, aceasta a dus o schimbare totală de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe roşu pe verde.

După ce toate ziarele americane fuseseră pro-germane, explicând despre dificultăţile întâmpinate de către Germania în războiul dus împotriva Angliei, deodată, pentru aceleaşi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticăloşi. Germanii erau numiţi „huni”. Germanii executau surori ale Crucii Roşii. Germanii tăiau mâinile bebeluşilor. La puţin timp după acest moment, Woodrow Wilson a declarat război Germaniei. Sioniştii din Londra au telegrafiat în SUA judecătorului Louis Bradeis (de la Curtea Supremă de Justiţie), spunându-i. „Du-te acum şi fă presiuni asupra preşedintelui Wilson. Noi obţinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tău să faci presiuni asupra preşedintelui Wilson să aducă în război Statele Unite”.

Iată cum au intrat în război Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel război. America avea la fel de mult interes în acel război ca cineva care ar trebui să fie pe lună în această seară, în loc să fie în patul lui. Pentru contextul Primului Război Mondial, nu a existat niciun sens ca America să fie implicată în acel război.

După ce noi, americanii, am intrat în război, sioniştii au mers în Marea Britanie şi au spus: „Ei bine, noi ne-am îndeplinit obligaţiile din acord. Hai acum să vedem ceva scris care să ne arate că veţi respecta târgul şi că ne veţi da Palestina după război”. Ei atunci nu ştiau dacă războiul va mai dura un an sau zece ani. Aşa că s-au gândit să conceapă „o chitanţă”. Iar „chitanţa” a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită Declaraţia Balfour.

Declaraţia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plăti sioniştilor preţul efortului lor de a aduce SUA în război. Deci această celebră Declaraţie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Şi nu cred că aş fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o.De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în război. Statele Unite au strivit Germania. Când războiul a luat sfârşit şi germanii au mers la Paris pentru Conferinţa de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delegaţia condusă de către Bernard Baruch. Eu am fost acolo: e normal deci că ştiu. Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferinţei de Pace, în timp ce tăiau în felii Germania şi împărţeau bucăţi Europa naţiunilor care aveau şi ele pretenţii, au spus: „Ce-ar fi să ni se dea nouă Palestina?” După care au scos în public, în faţa germanilor (care nu ştiau nimic), Declaraţia Balfour. Şi, în acea clipă, germanii au înţeles că fuseseră învinşi şi obligaţi să

plătească înspăimântătoarele reparaţii de război, numai din cauza faptului că sioniştii doriseră Palestina şi fuseseră decişi să o obţină, prin orice mijloace.

Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei. Când germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignaţi. Trebuie precizat că, până în acel moment, în nicio ţară a lumii, evreii nu erau mai confortabil instalaţi decât în Germania. Era acolo domnul Rathenau – un personaj la fel de important în finanţele şi industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era domnul Balin, care deţinea două mari linii maritime – North German Lloyd’s şi Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, deţinători ai celor mai mari bănci comerciale ale lumii. Evreii trăiau foarte bine în Germania, fără îndoială. Deci germanii au avut tot dreptul să gândească: „Iată, într-adevăr, trădare!”.

A fost o trădare care poate fi comparată cu următoarea situaţie ipotetică. Să presupunem că SUA ar fi în război cu URSS. Şi că noi învingem. Şi că le spunem ruşilor: „Ştiţi ceva, hai să uităm toată tărăşenia. Vă oferim o pace negociabilă”. Şi deodată China comunistă ar intra în război, ca aliată a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastră. O înfrângere dureroasă, cu un cortegiu de reparaţii pe care imaginaţia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginaţi-vă că, după înfrângerea noastră, am afla că tocmai chinezii de la noi ne-au trădat. Că e vorba de propriii noştri chinezi. Că ei ne-au trădat şi că, prin ei, China comunistă a fost ademenită în război împotriva noastră. Care ar fi atunci atitudinea noastră, a americanilor faţă de cetăţenii noştri de origine chineză? Probabil niciun chinez nu şi-ar mai arăta faţa pe străzile Americii. Şi nu ar fi destui stâlpi de iluminat şi copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginaţi-vă deci, cum v-aţi simţi…

Ei bine, asta au simţit germanii faţă de evrei. Fuseseră aşa de drăguţi cu ei: din 1905 încoace, după ce prima revoluţie comunistă eşuase în Rusia şi evreii trebuiseră să fugă de acolo, toţi luaseră calea Germaniei. Iar germanii le oferiseră azil. Germanii i-au tratat cu respect. Şi acum evreii vânduseră Germania, doar pentru motivul că doreau Palestina, pentru a crea acolo „un stat evreu”.

Nahum Sokolov, precum şi toate marile personalităţi de care ştiţi că sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 şi 1923, au scris în toate articolele lor (şi presa era plină de afirmaţiile lor) că sentimentul antievreiesc din Germania a apărut numai după ce poporul german a aflat de intervenţiile evreieşti în scopul aducerii în război a Statelor Unite, înşişi evreii au recunoscut acest lucru.

Antievreismul german nu a apărut din cauză că germanii, în 1919, au descoperit că un pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât Coca-Cola sau berea müncheneză. Nu era, în plus, nici vorbă de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios.

Nimănui nu-i păsa, în Germania de atunci, de faptul că evreul merge acasă, trage storurile şi spune „Shema’Israel” în loc de „Tatăl Nostru”. Resentimentele evreieşti mereu crescânde în Germania interbelică nu

s-au datorat decât unui lucru: germanii îi considerau pe evrei răspunzători de înspăimântătoarea lor înfrângere militară. Iar primul război mondial a fost pornit împotriva Germaniei fără niciun motiv de care Germania să fie responsabilă. Germanii nu aveau nicio vină decât una: vina de a avea succes. Germanii creaseră o flotă puternică, germanii creaseră comerţul mondial.

Nu trebuie să uităm că, pe vremea Revoluţiei Franceze, Germania era constituită din 300 de oraşe-stat, principate, ducate şi aşa mai departe. 300 de entităţi politice separate. Iar aceste entităţi, pe timpul lui Napoleon şi Bismarck, au fost reunite într-un stat unic. Pentru ca, în următorii 50 de ani, Germania să devină una dintre marile puteri ale lumii. Marina germană rivaliza cu cea a Marii Britanii; comerţul şi afacerile germane erau de talie mondială; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune.

Şi care a fost rezultatul acestor lucruri? O conspiraţie între Anglia, Franţa şi Rusia, pentru a o demola. Nu există un singur istoric pe lumea aceasta care să găsească motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis să şteargă Germania de pe hartă, din punct de vedere politic.

Să revenim la situaţia de după primul război mondial. După ce descoperiseră că evreii purtau vina înfrângerii ţării lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani. Dar niciun fir de păr de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la Departamentul de Stat) citează un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de către Cordell Huli, în 1933, în Germania, ca să inspecteze aşa-zisele lagăre de deţinuţi în perfectă stare de sănătate şi pline de comunişti. E drept, mulţi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru că, întâmplător, la vremea respectivă, circa 98% din comuniştii Europei erau evrei. Tot în acele lagăre se mai aflau şi preoţi, şi miniştri, şi masoni, toţi bănuiţi de afiliaţii internaţionale.

Acum, nişte rapeluri istorice necesare: în 1918-1919, comuniştii au preluat puterea în Bavaria, pentru câteva zile. Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht şi alţi evrei au reuşit să preia puterea guvernamentală pentru trei zile. De fapt Kaiserul, când a încheiat războiul, a fugit în Olanda, deoarece bănuia că cei ce vor prelua puterea în Germania vor fi comuniştii şi că el va fi executat, aşa cum păţise Ţarul. Aşa că şi-a căutat refugiu în Olanda.Apoi însă, după ce ameninţarea comunistă în Germania a fost anihilată, evreii au încercat să reintre în vechile posturi, iar germanii au început să lupte împotriva lor în toate modurile, dar fără să se atingă de vreun fir de păr al vreunui evreu german. Lupta de atunci a germanilor împotriva evreilor era similară cu lupta noastră împotriva delincvenţilor de pe vremea Prohibiţiei. Nu era deci o luptă cu pistoale.

Şi, nu uitaţi, la acea vreme existau între 80 şi 90 milioane de germani contra a numai 460 000 evrei. Numai 0,5% din populaţia Germaniei era evreiască. Şi, cu toate acestea, evreii erau cei care controlau presa, precum şi cea mai mare parte a economiei germane (acţionaseră în momentul prăbuşirii mărcii şi practic cumpăraseră tot ce se putea cumpăra).

Evreii au încercat să ascundă acest lucru: trădarea poporului german şi adevărata cauză a resentimentelor germanilor. Germanii au demarat acţiuni împotriva evreilor, organizând o discriminare globală. Practic evreii au fost îndepărtaţi din structurile nivelurilor sociale, aşa cum noi americanii i-am îndepărta, de îndată, pe chinezi sau negri sau catolici sau pe oricine care s-ar afla în ţară şi care ne-ar fi trădat inamicului nostru, aducându-ne în faţa unei înfrângeri umilitoare.

După o vreme, evreii lumii au organizat o conferinţă la Amsterdam. În iulie 1933, evrei din toate colţurile lumii s-au reunit în acest oraş. Şi acei evrei au spus Germaniei: „Îl concediaţi pe Hitler şi instalaţi fiecare evreu în postul pe care-l deţinea, fie el comunist sau nu. Nu ne puteţi trata aşa. Noi, evreii lumii, lansăm aici acest ultimatum împotriva voastră!” Vă puteţi imagina ce au răspuns germanii…

Ce au făcut în această situaţie evreii? După ce Germania refuzase să se predea ultimatumului evreimii mondiale, lucrările Conferinţei de la Amsterdam au fost întrerupte şi Samuel Untermeyer, şeful delegaţiei americane şi preşedinte al conferinţei, a revenit în SUA! Aici el a mers de pe vapor direct la studiourile de radio CBS, de unde a rostit următoarele cuvinte: „Evreii lumii declară azi război sfânt împotriva Germaniei. Ne aflăm din această clipă angajaţi într-un conflict sacru împotriva germanilor. Şi îi vom înfometa până se vor preda. Vom organiza un boicot mondial împotriva lor. Şi aceasta îi va distruge, deoarece ei depind de comerţul mondial în cadrul afacerilor de export”. Era o realitate: două treimi din alimentele necesare Germania trebuia să le importe, pe baza a ceea ce Germania exporta. Implicit deci, fără export două treimi din germani ar fi pierit de foame.

În această declaraţie, tipărită în New York Times, pe 7 august 1933, Untermeyer mai declara, cu îndrăzneală: „Acest boicot va fi autoapărarea noastră. Chiar preşedintele Roosevelt ne-a recomandat această metodă, în cadrul lui National Recovery Administration”. Vă reamintesc că aceasta era entitatea aparţinând de programul New Deal şi care putea declara, în context juridic, un stat apt de a fi boicotat economic.

Imediat s-a instalat boicotul economic mondial al Germaniei, un boicot atât de asiduu, încât pe niciun raft de magazin al lumii nu mai puteai găsi un produs având inscripţionat Made in Germany. Un membru al conducerii reţelei de magazine Woolworth mi-a mărturisit că, atunci, au trebuit să arunce în râu farfurii şi ceramică germană în valoare de milioane de dolari. Magazinele cu marfă germană erau, la rândul, lor boicotate şi cetăţenii pichetau cu pancarte pe care scria „Hitleriştii!” sau „Asasinii!” – aşa cum se face uneori în Sud.

Într-un magazin Macy (reţea condusă, paradoxal, de familia evreiască Strauss), o femeie a găsit o pereche de ciorapi vechi de 20 ani, cu eticheta Made in Germany. Imediat magazinul a fost boicotat şi pichetat de sute de cetăţeni cu pancarte antihitleriste.

În timp ce acestea se petreceau în lume, repet, în Germania nimeni nu se atinsese de un fir de păr al vreunui evreu. Nu exista suferinţă în rândul evreilor. Nu exista foamete. Nu erau crime. Nimic.

Evident, germanii au spus: „Cine sunt aceste persoane care declară boicot împotriva noastră şi ne aduc oamenii în şomaj şi ne fac să ne îngheţe industria?! Cine sunt ei, ca să ne facă aşa ceva?!”. Erau evident indignaţi. Unii au început să picteze zvastici pe magazinele evreilor. Lucru normal. De ce s-ar fi dus un german să-şi dea banii unui proprietar de magazin din aceeaşi etnie cu cei care îi înfometau ţara prin embargoul mondial, pentru a face Germania să îngenuncheze şi apoi să vină să-i dicteze cine să fie premierul sau cancelarul? Era ridicol. Boicotul mondial a mai continuat ceva timp.

Dar, de-abia în 1938, când un tânăr evreu polonez a împuşcat un diplomat german în ambasada Germaniei din Paris, germanii au devenit într-adevăr duri cu evreii din Germania. Astfel au apărut vitrinele sparte şi luptele de stradă şi tot ce cunoaştem.

Acum, cu toate că nu-mi place cuvântul «antisemitism» (pe care-1 consider un nonsens), dar dumneavoastră vă spune ceva, îl voi utiliza în continuare. După cum vedem, supremul motiv pentru care în Germania a explodat antisemitismul şi resentimentele împotriva evreilor era responsabilitatea lor pentru izbucnirea primului război mondial şi boicotarea mondială a Germaniei. Şi, în final, se vede că ei deveneau autorii celui de-al doilea război mondial, pentru că deja lucrurile nu mai puteau fi controlate şi era absolut necesar ca germanii şi evreii să-şi încrucişeze săbiile într-un război care avea să decidă odată pentru totdeauna cine va supravieţui şi cine va pieri.

În acea perioadă, trăiam în Germania şi ştiam că germanii deciseseră că Europa urma să fie sau creştină sau comunistă; nu exista cale de mijloc. Şi germanii se deciseseră: aveau să încerce să menţină o Europă creştină, pe cât posibil. Şi au început reînarmarea.

În noiembrie 1933, SUA au recunoscut oficial Uniunea Sovietică. URSS devenea foarte puternică, iar Germania şi-a dat seama că, „dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru”.

Aşa cum azi, în America, spunem „dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru”. Iar guvernul nostru cheltuieşte 84 miliarde de dolari pentru apărare. Şi apărare împotriva cui? Apărare împotriva a 40 000 de mici evrei care au luat puterea la Moscova, după care, prin varii metode, au obţinut comanda în atâtea ţări ale lumii.Ce putem face noi, azi, în pragul celui de-al treilea război mondial? Dacă acţionăm rapid, poate salvăm nişte vieţi care ar putea fi ale fiilor noştri. Fiii dvs. ar putea fi chiar în seara aceasta chemaţi sub arme şi dvs. nu ştiţi, aşa cum englezii nu au ştiut în 1916, în Londra, că sioniştii făceau un târg cu cabinetul de război britanic, pentru a le trimite cei mai buni copii să moară într-un război absurd ca toate războaiele. Dar cine a ştiut de asta în SUA, la vremea respectivă? Nimeni.Nimănui în SUA nu i se permitea să ştie asta. Dar cine a ştiut sigur? Preşedintele Wilson a ştiut. Colonelul House a ştiut. Alţi oameni din interior au ştiut. Mă întrebaţi dacă eu am ştiut? Ceva idei aveam, pentru că eram omul de legătură al lui Henry Morgenthau Sr., în 1912, în timpul campaniei în care Wilson a fost ales, şi

circulau zvonuri prin birouri la vremea aceea. Eram omul de încredere al lui Morgenthau, care era preşedintele Comitetului de finanţare, eram omul de legătură între el şi Rollo Wells, trezorierul.

Deci am asistat la şedinţele lor, cu preşedintele Wilson în capul mesei. Toţi ceilalţi erau acolo şi îi auzeam cum îl bombardează pe preşedinte cu chestiunea impozitelor şi a situaţiei grave a lui Federal Reserve Bank şi îi auzeam cum îl îndoctrinează pe preşedintele nostru cu teorii sioniste. Judecătorul Brandeis şi preşedintele erau acolo şi vorbeau, îi văd şi acum, aproape unul de altul, la fel de lipiţi ca degetele unei mâini. Preşedintele Wilson, când venise la discuţii să afle despre ce este vorba, era la fel de neştiutor ca un nou-născut.

Aşa am fost noi, americanii, atraşi în primul război mondial, în timp ce dormeam cu toţii. Ne-am trimis copiii în Europa, pentru a fi măcelăriţi! Dumneavoastră ştiţi ce fac evreii de Ziua Iertării, care credeţi că este aşa de sacră pentru ei? Eu ştiu, pentru că am fost unul din ei. Ceea ce spun nu este din auzite. Sunt aici să vă prezint fapte.

În Ziua Iertării, ca evreu, intri în sinagogă şi rosteşti o rugă, singura rugă care te obligă să rămâi în picioare. Această rugă scurtă se repetă de trei ori: ea se numeşte Kol Nidre. Ruga se referă la un acord pe care-1 faci în clipa aceea cu Atotputernicul Dumnezeu, în sensul că orice promisiune, declaraţie sau jurământ pe care-1 vei face în următoarele 12 luni să fie nul şi neavenit. Jurământul nu va fi jurământ; promisiunea nu va fi promisiune. Acestea nu vor avea nicio valoare.

Cu atât mai mult, Talmudul reaminteşte evreului că ori de câte ori face o promisiune sau un jurământ, să nu uite că legământul făcut sub Kol Nidre, de Ziua Iertării, îl scuteşte de respectarea lor.

Deci, cât de mult ne putem noi baza pe loialitatea evreilor? Ne putem baza pe loialitatea lor la fel de mult cât s-au bazat germanii pe loialitatea lor, în 1916. Şi, fără îndoială, noi, americanii, vom avea aceeaşi soartă pe care au avut-o germanii, şi din aceleaşi motive.

Benjamin H. Freedman

Benjamin H. Freedman a fost una dintre cele mai uimitoare, dar şi contradictorii personalităţi ale secolului trecut. Născut în 1890, acesta a fost un om de afaceri evreu de succes în New York City, fiind principalul acţionar al companiei Woodbury Soap. După cel de-al doilea război mondial, a întrerupt contactul cu organizaţiile evreieşti şi şi-a petrecut restul vieţii cheltuind o mare parte din averea sa evaluată la cel puţin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. De aceea mărturiile sale sunt extrem de valoroase, deoarece provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizaţiilor evreieşti şi maşinaţiunilor acestora puse la cale pentru a-şi câştiga şi menţine puterea asupra naţiunii americane. Freedman a lucrat alături de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson,

Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy şi multe alte personalităţi de vază ale societăţii americane.

Discursul pe care l-am redat cititorilor noştri a fost ţinut în 1961, la Hotelul Willard din Washington DC, şi publicat la acea vreme de Common Sense. Despre actualitatea mesajului său nu e cazul să vă convingem. E suficient să parcurgeţi cu atenţie discursul său

Manifest pentru sanatatea Romaniei!

ROMANI! Mergeti la vot in numar mare, pentru ca : la o prezenta a romanilor de peste 60-65% ,UDMR-ul (care din 22 de ani a guvernat 13,7 ani – cel mai mult!) nu mai intra in parlament si nu mai poate santaja partidele cu care se va alia, in cazul unei prezente mici. Poate ne trezim o data pentru totdeauna si le dam o lectie! Daca sunteti patrioti, dati mai departe!Acad.Prof. DINU C. GIURESCU:“Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre!!Iniţiativa de regionalizare,federalizare, de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională. Se anulează, cu o trăsătură de pix, toată această întocmire care are o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa noastră, a mea.!Eu sunt din Vlaşca mai întâi, apoi din Argeş, şi pe urmă, evident, sunt din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem?Ştergem cu buretele, ştergem cu pixul – tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu două-trei semne acolo, într-o listă şi, în felul acesta, am robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României.?

Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist!Aşadar, ce se întâmplă acuma cu incercarile de desfiinţare a judeţelor se înscrie în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de o parte destrămarea teritorială a României şi, pe de altă parte, ştergerea identităţii noastre ca români. Am să enumăr câteva argumente:Primul:” regiunile de dezvoltare”, acel faimos proiect al UDMR-ului: 50.000 Km², taie Transilvania în două, pe linia trasată de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.Al doilea: statutul minorităţilor care se pregăteşte. Dacă se adoptă, prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii teritoriale, sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de judeţele secuieşti, şi până la graniţa cu Ungaria.Al treilea argument: legea arhivelor, în speţă întoarcerea arhivelor la emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau Austria. Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi

dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României. Dacă le-aş propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale din Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite.Al patrulea argument: legea educaţiei. Suntem educaţi după moda nouă europeană, în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. E bine că au minoritarii drepturi, dar vreauca şi majoritarii să aibă aceleaşi drepturi! Aceeaşi lege enumeră 22 de principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea acesteia.Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru minoritari: dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm şcoala respectivă, iar dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o şcoală specială. Iată, deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… Nu mai vorbesc de autonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase dar, în realitate, universităţile sunt supravegheate, acuma, cum nu au fost niciodată înainte, după bunul plac al rectorului şi al altora.Al cincilea argument: nu mai avem manual de istoria românilor!. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.Al şaselea argument: eu pot să insult acuma drapelul ţării*, personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor naţionale. Fac ce vreau şi ce păţesc? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau autoritatea, primesc o amendă.Al şaptelea argument: am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.Al optulea argument:fosta ora de istorie la televiziunea romană nu mai este. Nu mai există, pur şi simplu!!În al nouălea rând: desprinderea propagandistică, şi chiar mediatică, a celor două judeţe şi jumătate secuieşti,de restul tarii!.În al zecelea rând: reforma sistemului sanitar, care poate să ducă foarte departe, spre dezastru.Peste toate – şi cu asta am terminat – vine anularea de facto a Parlamentului.Asumarea răspunderii este o formulă… extraordinară, ca să nu mai conteze Parlamentul. Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea…de partid, încât orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în niciun fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.Revin la judeţe. Acestea nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân. Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo. Domnitorul unirii şi fondatorul monarhiei le-au întărit doar. Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere această desfiinţare a judeţelor.Este o mistificare grosolană, urâtă de tot, să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat! Franţa şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate teritorială cu

numele ei istoric este acolo, numai noi le desfiinţăm.Partea cea mai gravă e că voiau să ne şteargă memoria, voiau să ne şteargă identitatea. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de buldozer, pur şi simplu, vor să fiu ca persoana, frunza pe apă – căci frunza este acum un simbol – să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean, aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră romană, şi care voi fi, încă o dată, înscris, printr-un indicativ numeric, într-o listă. Acest tip de om nu are decât nevoi imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească, poate, în străinătate, şi să se îmbrace bine.Asta este tot, dar în cazul ăsta România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo. Bunicul meu s-a născut în Buzău, şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii suntem buzoieni prin naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?Se vehiculează teoria că noi am ajuns în Transilvania prin secolul XII-XIII… Asta este o veche temă de propagandă: neputând să conteste majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea.În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (aşa cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti).Cât priveşte judeţele, să luăm două exemple: Maramureşul şi Bihorul. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a făcut dualismul cu Austria, a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Atât de puternică era instituţia, încât Austro-Ungaria a extins această instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca un şuvoi către o singură ţintă, suprimarea articolului 1 din Constituţie:România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil. Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi o suprimă în momentul în care, în conştiinţa elevilor din liceu, dispare Istoria românilor ca materie de învăţământ, sau când cetăţenii dintr-o urbe nu mai au conştiinţa că sunt români. Poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, nişte cetăţeni în derivă printr-o regiune de dezvoltare, numerotată cu 1,2,3, 4 sau 5.Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus judeţele României, să ne întoarcem în 1950, ca să vă arăt o lege adoptată de Marea Adunare Naţională, chiar în anul care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, cel mai trist şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. E vorba de Legea nr. 5 din 1950, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică.Astăzi, la Punctul Nostru de Întâlnire am adus un extras:„Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române. În temeiul art. 38 din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru

raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române . Articolul 1”… Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50 seamănă foarte mult cu ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul PDL- Băsescu-UDMR. Tot sub masca bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot felul de persoane fizice şi juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor.Iată aşadar ce spune acest articol 1:*„Pentru asigurarea dezvoltării industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE.Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt urmatoarele;…Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma.Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării.Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva,dar nu obştea românească.De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna.”

Miza noii runde Rusia – România: cupru, gaze şi metale rare

Poate noi, ca de obicei, credem că lumea stă pe loc pentru a ne lăsa nouă timp de certuri şi ciorovăieli interne politice dâmboviţene, de parcă întreg mapamondul s-ar învârti în jurul unor lideri politici de mucava care s-a dovedit de fiecare dată că habar nu au pe ce lume trăiesc, iar în inconştienţa lor continuă să se creadă centrul deciziilor mondiale, confundând scena puterii mondiale cu parlamentul României permanent lipsit de cvorum. Din păcate pentru ei, dar şi pentru noi, globul terestru se învârte nu în funcţie de şedinţele fără noimă sau fără cvorum ale parlamentului român, ci după cu totul alte coordonate, faţă de care aleşii noştri se dovedesc la fel de absenţi sau necunoscători. Inconştienţă sau incompetenţă, rezultatul este identic.Asta deoarece în timp ce noi stăm prostiţi la televizor să vedem cine şi cui îi mai dă în cap politicianist şi electoral, lucruri grave se petrec în jurul nostru şi chiar aici, în curtea noastră. Politicienii parcă habar nu au, dar bătălia geopolitică continuă, nu se opreşte şi nu face vreo pauză pentru că la noi va începe campania electorală, după cum cred şi speră unii din concetăţenii noştri. Iar despre cei neinformaţi, din păcate majoritatea populaţiei, ei habar nu au că există vreo bătălie geopolitică în plină desfăşurare. Vorba Scripturii, Fericiţi cei săraci cu Duhul…Din fericire, România încă nu este chiar un sat fără câini, se mai găsesc oameni care îşi fac datoria, aşa cum

pot, cu mijloacele rudimentare cu care îi dotăm. Nu mă refer aici la armata ţării, care are nevoie de o grămadă de înzestrări, ci de serviciile secrete, în cauză la SRI, cel care are în grijă problema contraspionajului.Să vedem pe scurt evenimentele:La 19 octombrie la un control de rutină pe aeroportul Henri Coandă (Otopeni) este depistat şi împiedicat să părăsească ţara un cetăţean rus suspectat de spionaj economic. Ulterior, la cererea ambasadei ruse care specifica termenul reţinut, s-a specificat că acel cetăţean nu este reţinut, ci doar i s-a pus interdicţie de a părăsi Bucureştiul pentru 30 de zile.La 20 octombrie, tot în urma unui control de rutină, o maşină de corp diplomatic a ambasadei ruse la Bucureşti este oprită. Conducătorul refuză să sufle în fiolă, aşa că i se întocmeşte dosar penal.La 21 octombrie un alt diplomat rus accidentează pe o trecere de pietoni o tânără şi refuză şi acesta alcooltestul şi face uz de imunitatea sa diplomatică. În zilele următoare este scos rapid din ţară de ambasada rusă, la fel ca şi în cazul puşcaşului marin american care l-a accidentat mortal pe basistul Teo Peter.Ultimul caz este de fapt un accident nefericit, fără vreo legătură cu primele, dar care a avut darul să atragă atenţia asupra evenimentelor din jurul ambasadei ruse. Nu mai menţionez apetitul pentru băutura la volan, apetit caracteristic ruşilor, dovedit din refuzul de a sufla în fiolă în două cazuri, dar aceste trei evenimente au darul să ne ridice multe semne de întrebare faţă de activitatea diplomaţilor acreditaţi pe la ambasada rusă din România.Nimeni nu pune la îndoială faptul că o mare parte din diplomaţii de la oricare din ambasadele din lume au şi altă treabă în afara diplomaţiei, de fapt principala lor preocupare este alta, respectiv aceşti diplomaţi sunt spioni cu acte în regulă, acoperiţi de imunitatea diplomatică. Aş a fost de când există ambasade şi diplomaţie şi aşa va fi în continuare. La fel, şi în cadrul ambasadelor noastre de peste hotare sunt unii diplomaţi sub acoperirea imunităţii diplomatice care de fapt sunt agenţi SIE (Serviciul de Informaţii Externe). Ei îşi fac treaba, iar contraspionajul ţării gazdă îi urmăreşte şi monitorizează.Aceşti diplomaţi sunt supravegheaţi în permanenţă de contraspionajul ţării gazdă, în cazul de faţă de către SRI. Contraspionajul ţării gazdă, în speţă SRI, nu poate face nimic împotriva acestor diplomaţi care se ocupă cu spionajul, aceştia fiind protejaţi de imunitatea diplomatică, dar rolul lor este altul. Nu ei pătrund în miezul secretelor bine păzite, nu au cum, fiind străini. Rolul acestor spioni oficiali, sub protecţia ambasadei proprii, este cel de recrutare şi coordonare a reţelelor de agenţi care să pătrundă în secretele ţării gazdă. Aici vorbim de cei recrutaţi care sunt, în majoritate, cetăţeni ai ţării gazdă, dar care nu beneficiază de imunitate. Contraspionajul urmăreşte diplomaţii cu activităţi de spionaj pentru a-i identifica şi monitoriza pe membrii reţelei de spionaj cu care acesta încearcă să ia legătura, pe care îi coordonează şi de la care aşteaptă rezultatele muncii de spionaj.Să nu ne facem iluzii, toate mijloacele lor de comunicaţii, respectiv telefoane mobile, telefoane, faxuri, emailuri sunt înregistrate şi monitorizate, nu numai pentru a descifra conţinutul lor, în cazul în care sunt încriptate, ci mai ales pentru a identifica interlocutorii cu care comunică, cu care acest diplomat ia legătura. Iar aceştia din urmă sunt imediat puşi sub supraveghere şi ascultare. E logic şi normal, nimic nelalocul său, aşa se procedează de când lumea, peste tot în lume. Dar ce se observă în ultima vreme este escaladarea acţiunilor de spionaj ruseşti

în lumea întreagă, mai ceva ca în timpul Războiului Rece, de exemplu vezi cazul spionilor ruşi din SUA, cu celebrul caz Anna Chapman.Unii dintre cei ce se pricep la aceste chestiuni se vor fi întrebat de ce s-a procedat aşa. În sensul că, de obicei, odată ce ai depistat un spion care vinde secretele ţării, ideal este nu să-l arestezi, ci să-l foloseşti pentru intoxicarea cu informaţii false, în speţă i se pun la îndemână informaţii false care sunt luate de bune de către destinatarul informaţiilor. Sau se fac nişte expulzări discrete, fără tam-tam, pentru a nu agita apele prea tare. Da, de obicei aşa se procedează. Cu o excepţie: când vrei să transmiţi un mesaj. Fie altora tentaţi, fie aliaţilor, fie adversarilor destinatari ai informaţiilor furate.Să ne amintim de cazul din martie 2009 al spionului Floricel Achim, cadru MAPN care fura informaţii şi le vindea bulgarului Zikolov Marinov care el dădea mai departe unor ţări nealiate. S-a speculat şi s-a dat de înţeles că era vorba de Ucraina care le transmitea mai departe Rusiei, trei diplomaţi ruşi şi doi ataşaţi militari ucraineni, iar Achim şi Marinov au fost condamnaţi la câte 12 ani şi 6 luni închisoare. Prin trasnmiterea informaţiilor către presă s-au dat mai multe semnale, inclusiv aliaţilor. Ne amintim că la summitul NATO de la Bucureşti din 2008, parte din aliaţi erau foarte dornici să acorde Ucrainei lui Iuschenko MAP (Member Action Plan) pe fondul simpatiilor prooccidentale ale acestuia. Prin faptul că Ucraina spiona NATO în favoarea Rusiei România a atras atenţia aliaţilor din NATO că nu se puteau baza pe Ucraina, fapt ce s-a demonstrat la următoarele alegeri când Ianukovici a ajuns preşedinte şi a închinat cu totul ţara Rusiei (baza navală de la Sevastopol, colaborare până la identificare între serviciile secrete ale celor două ţări etc). Dar cu preţul unui scandal de spionaj România a atras atenţia aliaţilor cu mai bine de un an înainte ca acestea să se petreacă.În acest context trebuie înţeles şi scandalul de spionaj de astăzi, prin transmiterea unui semnal către Rusia în primul rând. Mai ales că activităţile de spionaj, inclusiv spionaj industrial, ale acesteia s-au înteţit foarte mult în ultimii ani, ajungând la cotele din timpul Războiului Rece.În ideea că am lămurit problema cât de cât problema spionilor sub acoperire diplomatică şi a spionilor propriu-zişi, să trecem mai departe.

Cuprul, gazul şi metalele rare

Cetăţeanul rus oprit la Snagov pe nume Alexei Bulanov s-a dovedit a fi secretar III la ambasada Rusiei (denumirile de secretar sau ataşat cultural sunt de fapt denumiri de acoperire ale spionilor oficiali încă din timpul Războiului Rece, încă de atunci se ştia că secretarii şi ataşaţii sunt de fapt din KGB) şi destul de apropiat de domeniul informaţiilor, în cazul de faţă de informaţiile asupra zăcămintelor de cupru şi metale rare din România. Cetăţeanul rus oprit pe aeroportul Otopeni, identificat sub iniţialele de O.M., aşa zis reprezentant al unei firme elveţiene interesate de privatizarea zăcămintelor, este acuzat de procurori că ar fi încercat să scoată din ţară documente şi hărţi geologice conţinând date clasificate despre zăcămintele de cupru şi metale rare de la zăcământul Moldova Nouă, vezi aici comunicatul SRI. Foarte interesant, dar aceste documente şi hărţi geologice nu puteau fi obţinute decât prin intermediul unor cetăţeni români ce lucrau acolo, aici vorbim deja de reţeaua de spionaj a cetăţeanului rus O.M. sau a lui Alexei Bulanov. În mod sigur că cercetările sunt extinse şi

în această zonă, după cum a transpirat prin presă despre audierile în acest caz.Mulţi se vor întreba, ce secrete ar mai putea exista în lumea noastră atât de tehnologizată şi globalizată, în care găseşti tot ce vrei şi nu vrei pe internet. Ei bine, există, şi sunt al naibii de importante, ca şi în acest caz.Voi începe cu cuprul, pare mai la îndemână.Guvernul precedent a încercat concesionarea zăcămintelor de cupru şi a exploatării lor pentru un număr de ani unei companii occidentale. În urma scandalului politic iscat şi a căderii guvernului, afacerea a căzut. Este logic şi normal ca în curând să fie reluată, cu o nouă licitaţie, mai ales că preţul cuprului este în creştere pe burse. Iar cine deţine datele exacte asupra zăcămintelor şi potenţialului de exploatare nu are cum să nu fie în poll position, să aibă atuuri suplimentare în negocierile cu statul român, deoarece e mai bine să ştii câte prune are în traistă c el cu care discuţi. Iar ruşii au reuşit până acum să pună mâna pe întreaga industrie de aluminiu românească şi pe altele de acest gen, dar din păcate managementul lor este dezastruos, de tipul celui practicat în Rusia de oligarhii puterii. Iar dacă treaba nu merge cum ar vrea, urmează lichidarea ca şi în cazul devenit clasic de la Câmpia Turzii.Sunt sigur că românii patrioţi se întreabă şi în ziua de astăzi cum de nu este posibil ca o firmă românească, cu acţionarat român, să nu poată prelua de la stat o astfel de companie strategică şi să o transforme într-o companie transnaţională de succes, care să investească în străinătate şi să fie ea, compania românească, cea care preia alte companii străine, chiar dacă numai prin vecini. Bună întrebare, dar răspunsul este crud. Orice companie de stat românească este folosită de politicieni ca şi un fel de vacă de muls, indiferent de cine este la putere. Sunt puşi în funcţii de conducere nişte incapabili, dar pe criterii politice, care o mulg cât pot de mult în beneficiul partidului, apoi o lasă următorilor la schimbarea de putere. Rezultatul este falimentul clar, împiedicat doar de infuzii de la bugetul de stat, adică din banii noştri, ai tuturor. Se schimbă puterea, sistemul continuă. Ca să vă dovedesc că nu vorbesc prostii, vă dau două exemple. Petromul era pe pierdere înainte de privatizarea sa către OMW, azi este contributor de bază la bugetul de stat. Privatizarea s-a făcut cum s-a făcut, după părerea mea a fost o trădare a intereselor naţionale, dar acesta este rezultatul. De ce? Întrebaţi-i pe cei ce au guvernat ţara până atunci. Al doilea exemplu, Combinatul Siderurgic Galaţi, care avea pierderi de un milion de dolari pe zi înainte de privatizare datorate firmelor căpuşă conduse şi coordonate de managerii de stat. Astăzi este pe profit şi dă bani la bugetul statului, nu îi ia.De ce la noi a trebuit să fie altfel ca de exemplu în Polonia? Unde managerilor companiilor de stat li s-a promis un pachet de acţiuni în cazul în care îşi aduc compania de stat pe profit, în aşa fel încât să fie privatizată cu un preţ cât mai mare pentru statul polonez? Rezultatul îl vedem astăzi, sunt companii poloneze care cumpără firme româneşti, dar nu există reversul. Asta am votat douăzeci de ani, asta avem, fraţi români!Cu gazele situaţia este mai delicată. Rezervele descoperite în Marea Neagră aduc România în postura viitoare de exportator de gaze, în dauna Rusiei care deţinea monopolul în zonă. România importa gaze doar pe timp de iarnă, necesarul ei fiind de circa 20% din consumul total, de aceea un embargo rusesc ca şi cel de acum câţiva ani asupra Ucrainei nu prea ne-ar afecta. Dar în viitor, pe lângă susţinerea proiectului Nabucco, pe lângă participarea în proiectul AGRI, posibilitatea ca România să devină exportator net de gaze le dă frisoane ruşilor.

Închipuiţi-vă ce ar însemna geopolitic ca Moldova să nu mai ia nici un metru cub de gaze ruseşti, Bulgaria şi Serbia la fel, toate fiind aprovizionate exclusiv din România. Pentru Kremlin, o catastrofă!Aş vrea să vorbesc puţin de metalele rare. Mulţi nici nu ştiu ce sunt aceste metale rare, de aceea ar trebui subliniată importanţa acestora. Cu numele generic de metale rare sunt denumite 15 elemente din sistemul periodic la care se adaugă scandiumul şi itriumul. De ce sunt atât de importante? Deoarece ele se întâlnesc în tot ce există astăzi sub numele de componente electronice. Aveţi un telefon mobil, nu? Ei bine, el conţine în circuitele sale şi acele metale rare, şi se numesc rare deoarece nu prea se găsesc. De aici valoarea acestora. De ce credeţi că astăzi se fac fel de fel de promoţii de genul „vino cu telefonul vechi şi îţi dăm unul nou la preţ scăzut” etc? Aceste metale rare sunt atât de rare, după cum le spune numele, încât preţul lor este enorm, de aici şi ideea de recuperare a lor, iar cine are astfel de rezerve stă pe o mină de aur. De fapt nu de aur, deoarece aceste metale rare sunt mai scumpe ca şi aurul.95% din producţie o deţinea până de curând China. 99% din populaţia lumii nu ar fi ştiut de existenţa acestor metale rare până acum câţiva ani când SUA a protestat faţă de reducerea de către China a exportului de aceste metale rare. Abia atunci lumea a aflat cu adevărat de existenţa şi importanţa acestora. Iar competiţia pentru aceste metale rare s-a intensificat tot mai mult, cercetările pentru descoperirea lor a luat avânt în SUA, Australia, Brazilia, Canada, Africa de Sud, Tanzania şi chiar Gronelanda. Iar astăzi aflăm despre potenţiale rezerve de metale rare în România! Oameni buni, stăm poate pe o mină de diamante, mai ceva ca diamantele, şi noi habar nu avem! Să ne mai mirăm de interesul altora asupra ţării noastre? Să ne mai mirăm de faptul că suntem teatrul de confruntări geopolitice, iar marea majoritate a populaţiei doarme cu ochii pironiţi pe televiziunile care le spală creierii? Mergeţi pe stradă şi întrebaţi din om în om ce sunt metalele rare şi veţi vedea că 99,99% habar nu au. Ca să nu zic 100%. Parcă începem să înţelegem interesul rusesc în exploatările miniere româneşti.Acum începeţi să înţelegeţi, dragi români, de ce ruşii ne spionează şi se bagă mereu în ciorba noastră? Dar asta nu este tot, va trebui să ridicăm capul şi să privim imaginea de ansamblu. Deoarece trebuie să ne desprindem de concepţia din timpul comunismului, când eram convinşi că ce se întâmplă în afara ţării nu are cum să ne afecteze, deoarece noi sub Ceauşescu tot aşa o duceam. Nu numai globalizarea, dar şi geopolitica joacă un rol tot mai important în aşezarea şi reaşezarea pieselor pe mapamond.

Din nou Basarabia

Rusiei nu trebuie să i se explice, ea ştie. Noi nu înţelegem, dar Rusia ştie şi înţelege mult mai bine ca şi noi. Şi de aceea acţionează. Şi o face bine de tot. La 13 octombrie trimisul special al ministerului de externe rus a spus la Tiraspol fără echivoc: în cazul în care Republica Moldova îşi va pierde suveranitatea sau statutul său de neutralitate „Federaţia Rusă va lua în considerare implementarea dreptului de auto-determinare al Transnistriei”. Deci clar, fără alte interpretări.Ca să înţelegem despre ce e vorba, această declaraţie este de fapt un răspuns la aderarea Moldovei la Iniţiativa Operaţiunilor Globale pentru Pace condusă de SUA, care are drept scop susţinerea dezvoltării şi

implementării capabilităţilor de menţinere a păcii ale diferitelor ţări, în cadrul acestei iniţiative centrul de antrenament de la Bulboaca primind suma de 1,6 milioane dolari pentru îmbunătăţirea infrastructurii de pregătire a militarilor în aceste scopuri. Iar asta este un semnal de alarmă pentru ruşi, transnistrenii acuză că Bulboaca se va transforma în bază NATO. Câtă ipocrizie, Tiraspolul este bază rusească, trupele de menţinere a păcii sunt toate ruseşti, iar Tiraspolul acuză o unitate moldoveană care primeşte fonduri occidentale este acuzată că va deveni bază NATO?Este normală reacţia rusofonilor şi a ruşilor, ei simt cum Basarabia le scapă din mână, văd că tot mai mulţi basarabeni devin conştienţi de apartenenţa lor românească, în ciuda uriaşelor fonduri aruncate pentru a-i convinge de contrariu. Basarabia le scapă din mână pe zi ce trece, marşurile pentru unire doar evidenţiază acest lucru.Ce poate face Rusia, şi ce va face în acest context, când ştie că Basarabia îi alunecă din mână? Deoarece inevitabil, unirea se va produce. Vrea Rusia sau nu vrea, Basarabia se va uni cu România în curând, deja nu mai există vreo îndoială. Dar Rusia, ca imperiu, va reacţiona. Cum o va face?Se văd primele semne, primele declaraţii, pe care le-am menţionat mai sus. Şi primele acţiuni. Rusia îşi înarmează trupele de menţinere a păcii (poate pentru prima dată în istorie trupele de menţinere a păcii sunt şi cele care au fost parte în conflict, mă refer aici la conflictul din 1992) cu lansatoare de grenade şi puşti cu lunetă. La protestul ministrului apărării moldovean Vitalie Marinuţă care insistă că acest tip de armament nu are ce căuta în dotarea unei trupe de menţinere a păcii, partea rusă susţine că a fost vorba de o greşeală (să fim serioşi). Pe de altă parte, numărul relativ redus de armament de acest tip (şase lansatoare automate de grenade şi nouă arme pentru lunetişti) ne face să ne dăm seama de faptul că este vorba doar de o simplă testare a reacţiei, în cazul în care partenerii occidentali ar fi trecut-o cu vederea, ar fi urmat o înarmare mult mai masivă în acest sens.Dar mai sunt şi alte evenimente care devin îngrijorătoare în teritoriul transnistrean. Exerciţii militare comune între trupele transnistrene şi ruseşti cu noi scenarii posibile, precum şi investiţiile ruse pentru modernizarea şi extinderea aeroportului militar Tiraspol. Aceste investiţii sunt de fapt direcţionate pentru a transforma facilităţile aeroportului în aşa fel încât să poată recepţiona transporturi aeriene militare grele (heavy lift) în caz de nevoie. Să ne amintim faptul că şi înaintea războiului din Georgia din 2008, ruşii au modernizat liniile ferate din Abhazia, pe care le-au folosit la greu în timpul conflictului (vezi Conflictul Ruso-georgian II).Ce ar câştiga ruşii dintr-un conflict militar scurt şi victorios în Transnistria? E suficient să vedem ce au câştigat în 2008 în Georgia. În primul rând, s-ar stopa avansul spre UE al Moldovei, partenerii europeni fiind mai grijulii, la fel cum s-a întâmplat în Georgia după 2008. Vocile prooccidentale ar fi reduse la tăcere, la fel ca şi cererile occidentale pentru înlocuirea trupelor ruse de menţinere a păcii cu trupe ONU sau de altă natură. În curând, la fel ca şi în Georgia, alegerile vor fi câştigate de proruşi, amânând cu ani sau cu zeci de ani posibila lor integrare în UE sau posibila reunire cu România. Ruşii aşteaptă şi se pregătesc de un război scurt şi victorios în Transnistria din aceste considerente, dar şi pentru a-i reface prestigiul şifonat de protestele interne al liderului suprem Vladimir Putin, cel care şi-a anulat întâlnirea anuală televizată cu cetăţenii se pare din aceste

considerente.În acest context ar trebui să privim ultimele evenimente din România, ca un semnal, dar restul depinde de voinţa şi alegerea noastră. Şi alegeri urmează să fie

2012 - APOCALIPSA LA ROMÂNI. Omul care şi-a făcut buncăr în Apuseni: “Oraşul va fi legea junglei, banii dispar, vom trăi în epoca de piatră”

Ceva îngrozitor se va întâmpla pe 21 decembrie 2012 sau imediat după, au declarat nenumăraţi specialişti, argumentând că aceasta este data care încheie calendarul mayaş, cel mai precis din lume. Şi aşa s-a născut psihoza planetară a apocalipsei, aşteptată să vină la sfârşit de an. Alţii cred că, dimpotrivă, 21 decembrie 2012 este poarta de intrare în era iubirii, când toţi vom deveni telepaţi şi vom obţine calităţi paranormale. Un loc secret, ascuns într-o pădure din Apuseni. Un tunel săpat în pământul cleios, o scară, o coardă. Tunelul dă într-o uşă şi uşa, într-un buncăr adevărat, rece, semiîntunecat şi învelit din toate părţile în ziduri groase de beton, ca o capsulă. “Şi când voi etanşa uşile, din buncăr atât se va mai vedea, această coardă pe care se va intra şi se va ieşi, ne spune inginerul Cornel Zamfirescu. Este un fel de Noe modern, pregătit şi bine informat, antrenat să supravieţuiască, orice s-ar întâmpla pe 21 decembrie 2012. Şi mai este poate, singurul român care a avut curajul să declare public că şi-a construit un buncăr salvator.Nu crede că pe 21 decembrie 2012 se va sfârşi lumea. Dar este convins că acela va fi începutul unor schimbări teribile, ce vor da este cap întreaga omenire.Şi după ele, crede, nimic nu va mai fi la fel. Oraşul va deveni ruină, banii vor dispărea, iar civilizaţia, aşa cum o cunoaştem astăzi, va muri. De toate astea s-a convins ascultându-i pe cercetătorii NASA care au declarat că în 2013 şi 2014 vom avea explozii solare atât de puternice, cum n-au mai fost de pe vremea lui Galileo Galilei.

Dar Cornel Zamfirescu este ferm convins că acolo, jos, în buncăr, el şi familia sa vor supravieţui catastrofei. Crede că furtunile solare vor tăia curentul electric pe tot globul, centralele nucleare vor exploda, iar omenirea va fi pârjolită de radiaţii. Dar până atunci nici el care studiază zi de zi, înfrigurat, ce spune NASA, nu ştie cât mai e. Prea mult n-are să mai fie, socoteşte, de vreme ce guvernele mari ale lumii au pregătit deja munţi de provizii şi buncăre în care încap oraşe întregi. Vor fi, când va sosi ceasul rău, adevărate locuinţe subterane, dotate cu tot ce găseşti acum într-o casă de om.

Buncăr cu toaletă, cabină de duş, măşti de gaze şi costum antichimic

La fel arată şi buncărul lui Cornel Zamfirescu, ca o garsonieră confortabilă îngropată la doi metri sub pământ. Păşeşte mândru când într-o cameră, când în cealaltă, explicând pasionat: aici sunt generatoarele, filtrele şi canalizarea, aici toaleta, canapeaua, fotoliile, masa, măştile de gaze, costumul antichimic şi ceva conserve pentru câteva zile. La urmă va mai avea şi o cabină de duş şi paturi suprapuse în care vor încăpea 18 oameni. Depozitele adevărate de hrană, cele pentru luni de zile, sunt îngropate în altă parte, tot în pădure, într-un loc secret. Zidurile sunt învelite în două rânduri de plase din sârmă, sudate între ele, folii de plumb şi de aluminiuşi mai multe straturi de izolaţie ca să nu apară infiltraţii din adâncul pământului.

Cu ochelarii pe nas, inginerul ne explică fiecare colţişor: “Sunt pregătit pentru orice situaţie, cu planuri de rezervă pentru orice s-ar întâmpla afară. De pildă, aerul îmi vine filtrat nu printr-o singură conductă sub pământ, ci prin mai multe. Avem filtre de dioxid de carbon, metan, gaze de luptă şi multe altele, căci nu ştii ce se va întâmpla în atmosferă. Lângă uşa de la intrare avem undetector de dioxid de carboncare monitorizează concentraţia de dioxid de carbon din adăpost. E exclus să te sufoci în buncăr. Ai mereu aer curat şi bun de respirat, căci fiecare ventilator bagă în jur de 180 de metri cubi pe oră. Tot iluminatul e pe leduri, la numai 12 volţi. Cu acumulatorii de acum, timp de trei săptămâni nici nu am nevoie de energie electrică. Dacă ne loveşte o situaţie de criză şi nu mai avem nici benzină, nici nimic, haideţi săvă arăt ce vom face!”.

Şi, sclipind de bucurie că mai are să ne arate ceva nou, se aşează la o masă micuţă şi scoate un fel de lampă. “Acesta este un generator termoelectric cu care, în caz de avarie, putem să ne producem singuri energie electrica şi căldură. Uite, când aprind flacăra generatorului, deja încep să se aprindă ledurile de pe tavan care servesc drept becuri în buncăr. Aşa mic cum e, generatorul termoelectric face multe: putem să ne încărcăm telefonul, staţiile walkie talkie sau lanterna”.

“Vârful radiaţiei va fi în primele zile şi apoi va scădea. Praful radioactiv de la centrale

rămâne aşternut”

Problema lui va fi nu cum va intra în buncăr, ci cum va mai ieşi de acolo. Şi-a calculat că praful radioactiv al centralelor nucleare care au explodatrămâne pe sol un anşi mai bine. Şi dacă va fi aşa, el abia va reuşi să iasă 20 de minute cât să-şi dezgroape din proviziile secrete si apoi să

fugă repede înapoi în buncăr. Fără costumul antiradiaţii, fără masca de gaze şi fără mănuşi din plastic nu va ieşi sub nici o formă căci ar risca să moară.

Şi-a făcut deja scenariul grozăviilor ce vor urma şi decupează scenele cu ochii minţii: “Vârful radiaţiei va fi în primele zileşi apoi va scădea. Dar praful radioactiv de la centrale va rămâne aşternut. De aceea, când ieşi din buncăr să-ţi dezgropi mâncarea, îţi iei costumul ăsta antichimic, să nu se depună pe tine praful radioactivşi să-l transporţi în buncăr. La radiaţii, în schimb, nu te va proteja”. Apoi mergem într-un colţ al buncărului, unde se află ieşirea de siguranţă. Este o piesă-cheie în adăpost şi, fără ea, buncărul n-ar fi complet. N-ai ghici că bucăţica asta de lemn din tavan este o ieşire de siguranţă. Seamănă cu trapa podului din casele de la ţară. Dacă se va bloca uşa de la intrare în buncăr, ce faci, pe unde mai ieşi?, se întreabă inginerul. Dacă n-ai pe unde ieşi, acolo rişti să-ţi rămână oasele, chiar în buncărul salvator. “Se dă jos trapa asta din tavan, pică straturile de pământ de afară, tăiem cu cuţitul straturile de izolaţie şi ieşim”, explică el.

Atât de norocos s-a simţit când proiectantul i-a făcut gratuit schiţa buncărului, încât s-a simţit dator să o dea şi el mai departe, tot gratis. Aşa că şi-a deschis un site pe teme de supravieţuire (www.2012tehnicidesalvare.ro) unde explică detaliat cum trebuie construit un buncăr bun - “Poţi, pur şi simplu, săîţi amenajezi un adăpost mai simplu chiar şi într-o pivniţă, dacă este în pământ.Şi trebuie să fie amplasat pe un teren puţin mai sus, greu inundabil. Neapărat să aibă sistem de ventilaţie, deasupra plafonului să ai minimum un metru şi ceva de pământ, iar în plus plafonul să fie gros de cel puţin 40 de centimetri, pentru ca radiaţiile să nu pătrundă. Şi apoi, în interior trebuie să ai acumulatori, sistem de iluminat, paturi, conserve şi hrană pentru o lună, să zicem: conserve, orez vidat în sticle de plastic, grâu care, pus la încolţit, este cel mai rapid mod de a obţine vitamine. Când nu ai posibilitatea să îţi cultivi afară pentru că va fi mediu radioactiv, poţi să mănânci aici germeni de grâu”.

Dar, oricât ar încerca să se salveze în buncăr, nu ştie ce va găsi afară, atunci când va ieşi la suprafaţă. Căci, crede el, lumea va fi complet schimbată: pana de curent mondială provocată de exploziile solare va ţine omenirea paralizată o bună bucată de vreme şi va schimba faţa întregii civilizaţii. Iar după asta, nimic nu va mai fi la fel. Fără curent electric, nici măcar apa nu va mai urca până la etajul unu. N-a “inventat” el ideea asta, ci a preluat-o de la tot soiul de cercetători, specialişti şi grupuri din afară. “Oraşul va fi legea junglei, banii dispar, vom trăi în epoca de piatră.

România va fi mai puţin afectată căci, din fericire, 45% din populaţie locuieşte la ţară, iar cei de la oraş au pe câte cineva la sat unde să se retragă”, mai crede Cornel Zamfirescu.

Crăciunul între două cadavre şi “Fie ca… “

Disclaimer: TEXT DUR, nu este pentru “ochişori micuţi”. Acest text nu conţine felicitări de Crăciun cu prunc bucălat, panglici roz, lozinci lacrimogene şi alte aşteptate în “ajunul sărbătorii sfinte”. A se citi cu o bucată groasă de şorici în gură, strîngeţi tare, dacă doare!

Se apropie Crăciunul. Mîine este Ajunul!

Majoritatea îşi va fi luat un scurt cadavru de copac şi îşi va fi bătut deja joc de el, “împodobindu-l” cu tot felul de chestii chicioase: fundiţe roşii, clopoţei inutili şi nefuncţionali, “instalaţie” (oh, instalaţia, chestia aia ucigătoare de neuroni şi retină, sclipitoare şi cu melodiuţele acelea idioate, cîntate de nişte electronică nazal), vată imitînd zăpada, moş crăciunei piticiţi, stele din plastic, sclipici. Un mort împopoţonat! Asta este bradul de Crăciun! Semnificaţiile? Le mai ştie cineva? Au vreo legătură cu Pruncul Ieslei sau cu Ieslea Pruncului? Da, au legătură, lemnul…

Copiii fericiţi îşi privesc puiul de pădure cum agonizează şi se scutură, murind între cîntecele idiotizante dogmatic: “O, brad frumos, eu văd în tine chipul lui Cristos”. Aşa se face tranziţia de la creştinism la cretinism, pe nesimţite nesimţind.Micul şi drăguţul nostru avorton de pom va sfîrşi aruncat la gunoi între alte cadavre de copac măcelărite. Cel puţin va fi util pentru o seară celor doi oameni fără adăpost, care vor face un foc mare pînă va veni poliţia şi smurdul ca să le dea o amendă, pe care oricum n-o vor plăti şi apoi îi vor alunga în altă parte, la alţi brazi care îşi aşteaptă încenuşarea.

Nici măcar săbii nu vor mai ajunge. În 15 ianuarie, pe cînd se aruncau brazii la gunoi, ne făceam săbii. Acum copiii noştri joacă Counterstrike, nu vor mai utiliza micul cadavru de molid (ce cutii de rezonanţă s-ar fi putut obţine peste cîţiva zeci de ani din pomul ucis) sau ce mese de ospăţ din micul brad.

Barbar! Sărbătoarea naşterii Vieţii Celei de Sus este celebrată între două mortăciuni, un rest de copac şi un cadavru de animal scîrbos şi canibalic, care doarme în propria balegă şi îşi mănîncă puii, dacă est înfometat. Ah, ce experienţă am avut pe la 10 ani! Plecasem cu Petrică la pescuit şi am neglijat hrănirea scroafei! Şi-a mîncat doi dintre pui! Poftă bună! Acesta-i animalul pe care îl servim de Crăciun! Un animal jegos, care “serveşte orice”, inclusiv mîna stăpînului sau intestinele copilului de trei ani scăpat din neatenţie de părinţi, dacă-i puţin sălbăticit.

Crăciunul creştin pendulează între sacrificarea porcului, mare bucurie, vorba lui Ada Milea, “vom fi mai frumoşi sătui”, şi dezonorarea unei mîndreţi din pădure, între rîurile de sînge porcesc şi chelirea deaulurilor ţării.

Barbar, sălbatic, şi mai ales fără nicio legătură între adevărata Sărbătoare şi deraiantele noastre obiceiuri.

***

Deja au început să vină… şi vor înflori şi mai mult de Rebulion. Ce mult aş dori să se împlinească urarea lui Moş Guerilla: “Fie ca în anul acesta să scăpaţi de urări care vor începe cu “fie ca… “”

Fie ca … soarta, visele să vi se … sănătatea să nu vă…. cei dragi să vă… fie ca … etc.

Acest fie ca este extrem de comod. Este impersonal şi îl scoate pe Dumnezeu din ecuaţie. Este corect politic. Fie ca nu este ofensator pentru nimeni, personajul principal este scos din nou din scenă.

Ah, da, vor fi şi felicitări în genu:

“Fie ca Pruncul… Dumnezeu …. Tatăl….. oribilul “Tăticul”… “

Da, primul tip de urare îl scot pe Dumnezeu din frază, al doilea te scot pe tine. Urarea nu poate fi impersonală. Este dialogică, între mine şi tine. Alterarea ei în ceva care iese în afara liniei Eu-Tu poate transforma urarea în ceva mai politicos, nu neapărat în ceva personal, aşa cum ar trebui să fie. Aşa devine urarea simplă strigătură, lozincă, vorbă-n vînt.

Să mai vorbim de felicitările esemoase cu multipli destinatari? Nu-i altceva decît lene şi o activitate de socializare bifată! Consideraţi, dragi prieteni, că v-aţi făcut datoria!

Nu cred că există cult, sectă, religie, mişcare mai pricepută în a-şi distruge celebrările decît creştinii. Ne-am scufundat între cîrnaţi, cozonaci, hălci de carne, intestine groase umplute, stomace de porc în-tobizate, crăci de copaci, roşu, verde, panglici, portocale, vin fiert, sîngerete, borîndău, colinde hruşchizate, carduri golite … şi ne mai mirăm de ce presarii spun că Sărbătoarea Crăciunului este una dintre cele mai stresante perioade ale anului. Unde-i “The silent night” cu accent pe silent? Unde-i liniştea cîntată în colinde, unde-i linul şi lerul? A propos, mai ştie cineva etimologia lerului şi linului? (dar, vă rog, fără bancuri cu Hruşcă)

Ce vom face acum? Mergem înainte, printre brad şi porc (morţi amîndoi), încercînd însă recuperarea bucuriei că Dumnezeu s-a înomenit? Eu aş spune că merită încercarea. Cum? Dezgropîndu-ne sărbătorile dintre cozonaci, ouă roşii, porci şi iepuraşi. Poate că este un prim pas.

Vi se pare că sînt răutăcios şi cinic? Da! N-am avut exemplu mai bun decît în Cristos care va fi luat biciul să ne facă ordine prin casele năpădite de zorzoane şi cămările pline cu ulcele cu grăsime.

Iar n-am făcut brad şi-mi merge bine. Despre carne?

Eh, dar să nu fim aşa idealişti! Să tocim puţin vîrful profetic al scandalului creştin, să îmblînzim Pruncul, să ne calmăm Duhul şi să mestecăm şorici.

Dar, vorba lui Labiş, mănînc şi plîng… că doar nu om arunca atîta amar de carne la gunoi… Şi în fond, toba, sîngerata, cîrnaţe, leberul şi alea alea… n-au ele toate gustul Crăciunului

Ne indreptam spre un fascism bancar? Spania: evacuarile silite provoaca un val de sinucideri din cauza crizei creditelor ipotecare

Situaţie tot mai dramatică a restanțierilor la creditele bancare

Toată Europa este sufocată de criză. Cele mai afectate ţări, precum Spania, Portugalia, Grecia, Italia sau Irlanda, cunosc şi cele mai mari drame. În rândurile populației, consumul a scăzut sub nivelul de sustenabilitate economică, în timp ce şomajul creşte de la o zi la alta. Analiştii economici internaţionali sunt de părere că dacă nu se iau măsuri concrete de rezolvare a crizei, şi celelalte ţări ale UE se vor confrunta, fără excepţie, cu

problemele de care se lovesc în prezent ţările PIIGS. Dar cea mai mare dramă este aceea creată de bănci. Mii de familii sunt evacuate în fiecare zi, în întreaga Europă, pe motiv că nu şi-au plătit creditele. Iar această dramă ameninţă şi România.

În Spania, zilnic, sunt evacuate din case peste 500 de familii. De la începutul anului şi până acum, băncile au evacuat din case peste 100.000 de familii de spanioli. Situaţia se repetă, la o scară mai mică, şi în celelalte ţări din sudul Europei puternic afectate de criză. Şi asta în condiţiile în care băncile spaniole au primit, fie de la stat, fie de la UE, ajutoare financiare de sute de miliarde de euro pentru a-şi acoperi găurile lăsate tocmai de creditele neperformante. Cu alte cuvinte, deşi băncile au primit „despăgubiri” de la stat, acestea insistă să recupereze şi creditele neperformante de la populaţie. Şi în timp ce băncile primesc miliarde de euro pentru a fi salvate, familiile primesc ordine judecătoreşti de evacuare, prin care nu numai că sunt scoase în stradă, dar mai şi rămân cu o datorie perpetuă. În privinţa României, peste 100.000 de conaţionali riscă să fie evacuaţi, tocmai pentru faptul că nu mai au bani să-şi plătească creditele la bancă.

Nici în Spania, nici în România şi nici în vreo altă ţară, băncile nu par interesate de situaţia socială a celor cu probleme la returnarea creditelor. Dar băncile uită un lucru: banii pe care i-au primit drept „ajutoare” pentru a fi salvate sunt tot bani de la populaţie, proveniţi din taxe şi impozite. Astfel, se naște întrebarea „Cât de morale sunt ajutoarele acordate băncilor şi, în acest context, cât de morale sunt evacuările?”. Bine, am putea spune, dar băncile din România nu au primit bani de la stat sau de la UE. Recent, oficiali din sistemul bancar susţineau că băncile nu au primit niciun euro de la statul român. Da, dar în mediile economico-bancare se ştie foarte bine că băncile din România au primit multe miliarde de euro de la… Fondul Monetar Internațional.

FMI - banca băncilor

Se ştie că peste 70% din banii primiţi de la Fond se regăsesc acum în seifurile băncilor din România. „Noi când am intrat în criză aveam cea mai bună situaţie, dintre ţările UE. N-aveam probleme, nicio datorie, nimic. Şi am fost obligaţi să contractăm acest credit de 20 de miliarde de euro la FMI, pentru că, de fapt, au fost împinşi de către băncile străine care aveau capital în România la rezervele minime obligatorii. Şi atunci, au condiţionat cele două împrumuturi, de reducerea rezervelor minime obligatorii. La primul împrumut de 20 de miliarde, aproape în aceeaşi zi, când s-a semnat acordul, au scăzut rezervele, de la 40, la 25%, în valută, este vorba de miliarde de euro de la BNR. Şi la al doilea contract de precauţie, chiar în ziua respectivă, în 31 mai, s-a redus rezerva în valută, de la 25, la 20. Era acordul mai mic. La 20 de miliarde au redus cu 15%, iar la cinci miliarde, numai cu cinci puncte procentuale. Deci ei atunci ne-au obligat să intrăm în mizeria asta, fără să avem nevoie, pentru că banii, aţi văzut ce s-a întâmplat, i-a luat BNR-ul, o parte, numai trei miliarde, ca să nu spună că n-au avut nevoie de ei. Deci ideea este că ne-au obligat să luăm aceste împrumuturi, ca să eliberăm miliardele de la BNR. Şi le-am eliberat. Şi băncile şi-au luat miliarde de euro”, a declarat, pentru ZIUAnews, analistul financiar Ionel Blănculescu.

Soluţia politică…

Toate partidele politice de la nivelul UE, dar şi din România, sunt şi ele vinovate moral de criza creditelor neperformante. Pentru că, în paralel cu acordarea ajutoarelor financiare, puteau să ceară băncilor să „uite” de creditele neperformante acordate populaţiei. La noi, de ani de zile se vorbeşte fie de o amnistie fiscală, fie de adoptarea legii falimentului personal. Dar până acum nu s-a întâmplat nimic concret. „Soluţia politică pentru rezolvarea problemelor legate de creditare este ca oamenii să câştige suficient de bine ca să-şi poată permite să-şi plătească ratele la bancă. Nu sunt de acord cu amnistia fiscală, pentru că aceasta se face o dată, iar după aceea, oamenii se îndatorează din nou. Pentru că îl ierţi pe om de datorie, dar apoi rămâne din nou fără bani şi se îndatorează. Deci singura soluţie pe care o văd este să facem în aşa fel încât să funcţioneze economia, pentru ca oamenii să poată câştiga. Peste tot în lume oamenii se împrumută de la bănci, mai ales când este vorba de bunuri mai scumpe, precum casele. De aceea oamenii trebuie să câştige bine, ca să-şi plătească creditele. Din acest motiv, trebuie să aibă surse de venit sustenabile”, a declarat, pentru ZIUAnews, Maria Grapini, vicepreşedintele Partidului Conservator şi preşedintele Federaţiei Patronatelor din Industria Uşoară.

Falimentul falimentului personal

Marele avantaj al ţărilor din UE este că au o lege a falimentului personal. Cu ajutorul acestei legi, cetăţenii insolvabili din UE sunt „iertaţi” de datorii, dându-li-se şansa unui nou început. La noi, intrarea în vigoare a acestei legi este sistematic împiedicată de către întreg spectrul politic. De altfel, România este singura ţară europeană care nu are o asemenea lege. „Singura soluţie pentru cei care nu-şi mai pot plăti creditele la bancă este adoptarea legii falimentului personal. Eu am avut această iniţiativă legislativă cu falimentul personal, dar nimeni nu mă ajută. Acum, legea este la Comisia juridică de la Camera Deputaţilor, dar există în interiorul partidelor o rezistenţă puternică în adoptarea ei. Pentru cei 100.000 de români care sunt în pericol de a fi evacuaţi, legea falimentului personal este singura soluţie ca aceştia să rămână în case. Oricum, e clar că băncile nu au ce să facă cu toate aceste case, pentru că pur şi simplu nu se mai vând. De exemplu, legea falimentului personal a reuşit să ridice America, după declanşarea crizei, în 2007. Când toată America era în faliment, când erau oraşe în care nu mai stătea nimeni, iată că legea falimentului personal a salvat situaţia. Dacă înainte de adoptarea acestei legi, erau câmpuri întregi la marginea oraşelor americane pline cu corturi, după adoptarea legii, oamenii s-au întors în case. Aşa funcţionează. Aceasta este o lege esenţială pentru funcţionarea unei economii”, ne-a declarat Iulian Urban, fost senator democrat-liberal, actualmente independent. În ultima scrisoare de intenţie trimisă de guvern Fondului Monetar Internațional, se arată clar că „pentru a păstra disciplina creditării şi pentru a evita hazardul moral printre debitori, ne vom abține de la adoptarea de inițiative legislative (de exemplu, propuneri pentru legea insolvenţei personale) sau de modificare a Ordonanței 50/ 2010, care ar submina disciplina de credit”.

Un sistem putred

Costurile crizei prin care trecem sunt imense, astfel încât suma de care e nevoie pentru rezolvarea tuturor problemelor este astronomic de mare. De ordinul miilor de miliarde de euro. Însă toată lumea era conștientă că nu puteau fi dislocate, brusc, sume atât de mari. Publicul trebuia obișnuit cu cifrele mari, pentru ca apoi generalizarea lor să fie o chestiune de obișnuință. Şi, într-adevăr, a devenit o „obişnuinţă” faptul că majoritatea băncilor cu probleme primesc finanţări substanţiale de la stat sau de la organismele financiare internaţionale. Mai nou, primesc bani direct de la tiparniţa de bani a Băncii Centrale Europene. Iar apoi, aceleaşi bănci care au fost „salvate” raportează profituri peste aşteptări. Dar, la o privire mai atentă, se constată că întregul sistem bancar occidental e putred. De fapt, întreaga activitate bancară a devenit una parazitară, pentru că băncile nu produc absolut nimic în afara plasamentelor banilor altora. Iar primul lucru de care au grijă, conform contractelor ce le fac cu doritorii de credite, este ca în contract să se stipuleze că mai întâi se plătesc dobânzile şi comisioanele, şi doar după aceea se vor returna ratele propriu-zise. Procedând astfel, băncile iau întâi partea ce cred ei că li se cuvine, adică profitul de pe urma dobânzilor, iar riscul ca împrumutatul să nu mai fie solvabil îl transferă deponenţilor, adică celor care şi-au depozitat economiile la bancă. De exemplu, dacă cineva face un împrumut de 10.000 de euro pe zece ani, banca percepe peste această sumă alți 8.500 de euro din dobânzi şi alte comisioane. În total, vor fi restituiţi băncii, eşalonat pe cei 10 ani, 18.500 de euro. Aici este şi esenţa crizei din sistemul financiar-bancar din UE şi din Statele Unite: băncile au plasat banii în credite şi şi-au însuşit dobânda, devenită profit, primind - luând exemplul oferit - suma de 8.500 de euro. Problemele au apărut atunci când băncile au trebuit să plătească şi banii împrumutaţi. Atunci când au fost puse în situația de a recupera banii care de drept sunt ai deponenţilor, băncile au ajuns la fundul sacului şi nu i-au mai putut restitui. Asta înseamnă că băncile capitalizează câştigul de pe urma banilor, iar pierderile le „capitalizează” în contul deponenţilor. Iar bancherii disperaţi că au plasat greşit banii deponenţilor cer ajutor statului, care constată că băncile nu mai pot recupera datoriile împrumutatului care nu mai poate plăti ratele, în timp ce activele (ipotecile imobiliare) au devenit „baloane de săpun”. Acesta este scenariul după care au fost „salvate” cele mai multe bănci cu probleme din UE şi din Statele Unite. În România, băncile au fost interesate să urce preţul imobilelor sau să îl îngheţe la cote nefiresc de mari, pentru a-şi putea supraevalua activele şi a raporta profituri „peste aşteptări”. În caz că s-ar reduce dramatic preţurile la case, s-ar putea ca eventualul cumpărător să nu mai aibă nevoie de banii băncii pentru a-şi achiziţiona acea casă, scenariu de neacceptat pentru bănci.

Dezvoltarea excesivă a sectorului financiar dăuneză grav economiei

Deşi sectorul financiar ajută la dezvoltare, creşterea excesivă a acestuia poate deveni o povară pentru economie, avertizează analiştii Băncii Internaţionale de Reglementare (BRI). „Cu cât creşte sectorul financiar, cu atât încetineşte creşterea economică”, se arată în raportul instituţiei. Analiştii BRI au menţionat că ţările dezvoltate au permis ca sectorul lor financiar, adică băncile şi fondurile de investiţii, să se dezvolte mai mult decât nivelul considerat toxic pentru economia reală. Ei au mai identificat un potenţial pericol, şi anume atragerea în acest domeniu a oamenilor cu alte specializări decât cea economică. De exemplu, mulţi specialişti în domeniul spaţial au devenit şefi ai unor fonduri speculative, în detrimentul industriei sateliţilor, fiind atraşi de

câştigurile foarte mari. „Rezultatul este că oameni care ar fi trebuit să lucreze în domeniul ştiinţei, care în alte vremuri ar fi visat la găsirea unui remediu pentru cancer sau la zborul pe Marte, visează acum să ajungă directori de fonduri speculative”, se arată în document. Analiştii au menţionat că „sectorul financiar, ajuns obez, a devenit el însuşi o povară pentru economie”.

STRANIILE TELEPORTARI DIN MUNTII BUZAULUI

DISPARITIILE DE LA BOZIORU

http://4.bp.blogspot.com/-wk7elPzt18o/T-5A0R-uhcI/AAAAAAAAAT4/s5oe4OEM8rU/s1600/pestera+lui+dionisie.jpg

Muntii Buzaului sunt cunoscuti in mediile oculte, si in cele foarte „terestre“, mai ales ale armatei, ca regiune unde se manifesta fenomene ciudate: disparitii de persoane, aparitii de Obiecte Zburatoare Neidentificate, ape vii, izvoare radioactive, defectari ale aparaturii electrice, voalarea filmelor fotografice etc. Nu este de mirare ca in Muntii Buzaului stabilise generalul Ilie Ceausescu o subunitate cu un caracter ocult, pentru a „puncta“ si antrena soldati pentru unitatea de paranormali pe care voia s-o infiinteze. In aceasta incursiune in necunoscut, suntem insotiti de o echipa de extrasenzoriali, condusa de cercetatorul Vasile Rudan, care, in anii ’80, a efectuat o serie de teste in regiune, la cererea gen. Ilie Ceausescu. Cu ajutorul acestor ghizi psihici am descoperit o lume de dincolo de noi, pe care localnicii o numesc „Tara Luanei“, o lume a misterelor, a mesajelor ocultate si a manifestarilor paranormale.

GEOGRAFIA SACRA

Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi timpuri, in geografia sacra a lumii. Este vorba de o geografie ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite in vremurile de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu cea sumeriana, considerata cea mai veche. Coordonatele respective includeau zone unde se manifestau anomalii magnetice, zone cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual, numite de catre expertii in parapsihologie „perimetre energo-informationale“. In astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza, calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati necunoscute, iar subsolurile sunt intotdeauna bogate in zacaminte de mare interes. Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt foarte „apasati“ de incarcatura energo-informationala existenta in asemenea zone geografice sacre, de care Romania este plina. Este suficient sa citesti „Dacia preistorica“ a lui Nicolae Densusianu ca sa ai dimensiunile geografiei sacre ale tarii noastre.

CERUL STRANIU

Zona la care ne referim in acest material este o regiune „sihastrita“, ce cuprinde comuna Bozioru, cu satul Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de Lacul Gotes, zona intinsa peste culmi stravechi, unde poti vedea straturile geologice ridicate aproape pe verticala, in urma unor contorsiuni ale scoartei petrecute in vremuri imemoriabile. Satele si catunele cu putini locuitori urmeaza o linie serpuita peste culmi salbatice, unde ursii sunt la ei acasa (iar ursii de pe aici sunt renumiti pentru ferocitatea lor). Peste aceasta zona se intinde un „cer straniu“, care uneori capata o intensitate ce nu poate fi descrisa prin

cuvinte, pe care oamenii de stiinta o masoara in grade Kelvin, avand valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului deasupra marilor orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin. Avem norocul sa observam cu ochii nostri acest fenomen. Treptat, cerul senin, acel albastru curat ca in zilele frumoase, capata nuante atat de profunde, incat parca devine un vortex. Cu cat te uiti mai mult, cu atat simti ca te absoarbe infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata fiinta si-ti paralizeaza simturile, nu mai auzi nimic in jur, iar pupilele se dilata. Suntem scosi din aceasta stare de companionii nostri care ne spun zambind: „Ati simtit cum se deschid portile energetice ale Universului, cand toata fiinta devine spirit“. Cel mai straniu ni s-a parut noua faptul ca eram foarte aproape sa ratam momentul, daca nu ni s-ar fi atras atentia fiind preocupati sa ne uitam pe unde calcam, prin bolovanisurile cararii.

SECRETELE DIN ADANCURI

Ne dam seama cat de usor este sa ratezi un astfel de fenomen, fiind dezobisnuiti sa privim cerul. Cercetatorul Vasile Rudan ne spune ca testele extrasenzoriale au rezultate maxime atunci cand cerul capata acea intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin, perceptia fiind acuta. In anii ’80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii carora le testa aptitudinile extrasenzoriale. Acestia nu constientizau puterile lor deosebite, participand la teste ca si cand ar fi fost jocuri normale. Erau impartiti pe grupe, asezati pe anumite culmi si li se spunea sa transmita prin puterea gandului, de la o grupa la alta, diferite informatii. Aceste transmisii telepatice aveau o mare acuratete cand cerul ajungea la intensitatea maxima. In plus, ei au indicat cu precizie, tot prin perceptie extrasenzoriala, locuri unde se afla vestigii antice, fapt ce i-a uimit pe arheologii care fusesera chemati pentru experiment. De unde stiau? Percepeau informatii ca si cand pamantul le dezvaluia tainele sale. Aici ar trebui amintita alta coincidenta stranie cu denumirile oculte ale civilizatiei sumeriene. „Buzur“ (Bozioru ), avand ca simbol un triunghi cu baza pe verticala, se referea la un zeu enigmatic „care rezolva secretele din adancuri“, asociat de unii sumerologi cu un zeu al minelor. Era ca si cand acest enigmatic zeu intrase in „rezonanta“ cu micii cercetatori.

CELALALT TARAM

http://2.bp.blogspot.com/-JhWpIo-xVOs/T-4ZmweOp-I/AAAAAAAAAS4/aBHQkAaj3B4/s1600/alunis+nucu+bozioru.jpg

Cu siguranta, cele mai ciudate fenomene din zona sunt disparitiile de persoane. Aceste disparitii se manifesta in doua moduri. Unele persoane au disparut si nu au mai reaparut - eveniment relatat de Monitorul de Iasi, iar altele au disparut dintr-un loc si au aparut in altul, dupa o perioada de timp, fara sa-si aduca aminte ce s-a intamplat, dupa cum reiese din povestirile satenilor, stranse de profesorul de romana din comuna Bozioru, Ilie Mandricel. Despre „celalalt taram“, care, in unele conditii, „absoarbe“ pe nenorocosii care se afla in preajma, exista destule relatari cat sa merite o cercetare stiintifica a fenomenului. Din punctul de vedere al studiului fenomenelor paranormale (si ne referim la testele paranormale la care au participat numai oameni de stiinta, rezultatele acestora fiind publicate in „Enciclopedia Fenomenelor Paranormale“ de Brian Inglis), teleportarea este „transferul materiei prin materie“, pana nu demult un nonsens. Acest transfer presupune vointa „cuiva“ sau anumite conditii electromagnetice, obiecte sau persoane disparand dintr-un loc si aparand in altul sau pur si simplu, disparand in „neant“. Obiectul sau persoana transportata se numeste „aport“, putand fi incadrata in anumite coordonate fizice, spatiu, timp, greutate etc.

TELEPORTAREA DOAMNEI GUPPY

Anul 1871. Intr-un imobil din Conduit Street, Londra, se stransese un grup de oameni de stiinta, pentru a participa la demonstratiile de teleportare efectuate de mediumuri renumite ale timpului. Era o adevarata piatra de incercare sa se admita ca un obiect se poate dematerializa dintr-un loc si materializa in alt loc. Demonstratiile erau facute cu obiecte, care apareau sub ochii oamenilor de stiinta, dar ei se declarau nemultumiti, invocand tot felul de „inselatorii“. Insa Madame Agnes Guppy era sa-i dea gata, cand a fost dematerializata din casa ei din nordul Londrei si materializata in sala de sedinta. Madame Guppy, o femeie corpolenta, i-a privit nauca si jenata (era in capot) cateva secunde, apoi a fost „dusa“ inapoi. O vizita rapida, discreta in privinta scopului, la domiciliul acesteia a confirmat faptul ca era imbracata in acelasi capot. Nu era constienta de „calatoria“ ei, crezand ca avusese o „viziune“ provocata de o indigestie. Straniu era faptul ca nici unul dintre mediumurile prezente in sala de testari nu-si aducea aminte sa fi vrut sa faca aceasta demonstratie, dar erau exasperati ca „aportarile“ de obiecte nu erau luate in considerare de oamenii de stiinta. „Experimentul Guppy“ a fost trecut la „iluzionism“.

BRAILENI PIERITI IN NEANT

http://4.bp.blogspot.com/-Ra6SnjFHS0Q/T-4fDnWWmmI/AAAAAAAAATk/tth7LHNUuuM/s1600/poiana+cozanei.jpg

Tinem sa precizam ca vortexul din Bozioru nu are nici o legatura cu experimentele militare supervizate de gen. Ilie Ceausescu, nimic in comun cu „Experimentul Philadelphia“ sau „Proiectul Montauk“, „ocultii“ generalului doar profitand de particularitatile zonei pentru a-si imbunatati performantele metapsihice. In aceasta zona par ca se deschid porti temporale in mod natural, in care oamenii sunt absorbiti si uneori este posibil sa pateasca ce a patit echipajul de pe USS Eldridge. O prima referire la astfel de disparitii face Dan Fodor, in Monitorul de Iasi. El relateaza despre doi braileni (sursa reporterului i-a cerut sa nu le dezvaluie numele), care, in anul 1980, au plecat spre catunul Nucu, dar, intr-un loc numit „La Tiharie“, unul dintre ei s-a gandit sa faca o urcare pe una dintre stancile cu forme ciudate din zona. Folosind echipamente de alpinism, tanarul a urcat pana in varf, de unde a strigat la prietenul sau: „Uite ce am gasit!“.S-a aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant metalic si… a disparut. O vreme, cel ramas jos a asteptat ca prietenul sau sa termine cu glumele, apoi s-a convins ca s-a intamplat ceva cumplit. L-a anuntat pe fratele disparutului, care a sosit din Braila cu o echipa de zece insi, cativa dintre ei lucrand in Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a urcat pe stanca. A gasit si el lantul metalic, pe care l-a ridicat si… a disparut si el. Nimeni n-a mai indraznit sa repete „figura“. Cei doi frati, cautati in zadar prin imprejurimi, n-au mai aparut niciodata.

ENIGMATICA CIVILIZATIE

http://1.bp.blogspot.com/-7LMSAyoNy1Y/T-4a8EcgMQI/AAAAAAAAATY/tbq_-RYIbQI/s1600/catunul+Nucu.jpg

Chestionat in privinta disparitiei celor doi braileni, Alexandru Mironov, care fusese de vreo opt ori prin regiune, a tinut sa sublinieze ca zona este intr-adevar foarte deosebita si fara astfel de disparatii misterioase. Printre altele, a precizat ca aceasta zona nu este, in primul rand, identificata arheologic, desi acolo au fost descoperite fragmente de ceramica a unei civilizatii careia nu i s-a putut preciza epoca, diferita de vestigiile cunoscute deja din punct de vedere arheologic. A amintit despre anomaliile magnetice, despre un pisc care atrage toate fulgerele, despre izvoare radioactive si despre o regiune

unde solul este negru, ca si cand, odata, acolo, a ars „ceva“, probabil o constructie imensa. Am vazut si noi stratul gros de sol ars si o bucata dintr-un zid ciclopic, care probabil inconjura intreaga asezare. In regiunea amintita de A. Mironov, in anii ’80, grupurile de copii telepati, condusi de cercetatorul Vasile Rudan, au indicat, prin perceptie extrasenzoriala, locurile unde exista vestigii. In acele locuri au fost descoperite urme ale acelei asezari necunoscute, dar „experienta“ arheologilor nu a mers mai departe de demonstratiile copiilor, dintr-un dezinteres imposibil de inteles. Ce civilizatie stranie a inflorit oare pe acest „vortex“ natural si cum a disparut ea?!

http://1.bp.blogspot.com/-K0Pc2cect9U/T-4abf4NsNI/AAAAAAAAATQ/sIcYRSnYsYY/s1600/Rudan.jpg http:// 1.bp.blogspot.com/-K0Pc2cect9U/T-4abf4NsNI/AAAAAAAAATQ/sIcYRSnYsYY/s1600/Rudan.jpg

ROMANIA PARANORMALA: MARTURIE-SOC DIN TIMPUL EXPERIMENTELOR MILITARE DIN MUNTII BUZAULUI

"AM VENIT DE DINCOLO!"

Tara Luanei, din Muntii Buzaului, este o zona in care se petrec fenomene ciudate, despre care povestesc batranii, unde oamenii dispar in „ceata“ sau sunt „azvarliti“ in alte locuri de o forta nevazuta.

Specialistii care au cercetat acest fenomen au remarcat ca disparitiile se produc „natural“, in anumite conditii fizice, sau par a fi vointa „cuiva“. Exista relatari despre teleportari stranii, toate fiind legate de cautatorii de comori, de parca ar fi un „zeu“ care apara tezaurele sacre ingropate in zona si „azvarle“ pe cei care se apropie prea mult de ele.

„BERBECUL“ ZBURATOR

„Zeii“ din mitologia sumeriana aveau o mare predilectie pentru aur, din care lucrau tot felul de obiecte, ulterior acestea devenind sacre pentru oameni, care le-au inclus in ritualul religios. Multe dintre legendele stranse de profesorul de romana Ilie Mandricel se refera la comorile fabuloase ascunse prin muntii din regiune. Nicolae Densusianu aloca mai multe capitole din „Dacia preistorica“ acestor comori zeiesti constituite in tezaure sacre, pentru capturarea carora regii vechimii organizau expeditii dupa expeditii.

http://2.bp.blogspot.com/-hPf1uh6w1N8/T-4-bXR2_aI/AAAAAAAAATw/5veWmZ0LAjg/s1600/Colchis.jpg

In Tara Luanei se afla lana de aur, dupa care au fost trimisi argonautii. Dupa traditie, „lana“ apartinea unui „berbece de aur care zbura prin aer, peste pamant si mare“, daruit de zeul Soarelui unui rege. Copiii acestuia, persecutati de mama vitrega, au luat „berbecele“ si au zburat cu el in tinutul Colchis, cerand protectie regelui de aici, Aiete. Poetul Ovidiu localizeaza tara lui Aiete de la apus de Marea Neagra pana langa tinutul scitilor. Exilat la Tomis, poetul se si lamenteaza in privinta barbarilor care-l inconjoara, „colchii si hoardele de meteree si geti“. Getii stim cine sunt. Colchii si meteree au lasat „urme“ in Tara Luanei sub denumirea actuala a satelor Colti si Materea, asezari locuite inca din neolitic, unde se afla niste sanctuare stravechi, pazite cu strasnicie de calugari pana in secolul al XIX-lea. Oamenii spun ca aceste sanctuare inscriptionate cu simboluri stravechi sunt adevarate harti ale comorilor sacre.

COMORILE „JURUITE“

http://2.bp.blogspot.com/-WrCRKzEYDxY/T-5Cw_R1ihI/AAAAAAAAAUA/0FB0PCU-ysA/s1600/gavanele-nucu+alunis.jpg

Legat de disparitiile de persoane, avem referiri foarte clare in povestirile batranilor despre oameni care au gasit tezaure sacre si au fost azvarliti din locurile unde au fost descoperite aceste comori, de catre „spirite“. Astfel, aflam ca, deasupra fostului schit Gavanele, pe Podul Manciului, oamenii au vazut flacarile ce joaca pe comori. Nefiind priceputi in citirea „jocului flacarilor“, s-au grabit si au sapat. Comoara de aici era insa „juruita“, iar sapatorilor „le-au aparut spaime, fel de fel de calugari si draci, care le-au luat mintile si i-au dus in alte locuri“. Cand si-au revenit, ei au povestit cum, in timp ce sapau, au aparut spirite, dupa care s-au trezit departe de locul unde se aflau, de parca ar fi fost ridicati si aruncati de acele spirite ce pazeau comoara. Si poate ar mai fi incercat sa o caute daca si-ar fi adus aminte unde incepusera sa sape. „Parca le luase Dumnezeu mintile“, spun batranii.

O alta poveste se refera la un materean, iar despre matereni Ovidiu spunea ca aparau „lana de aur“ impreuna cu colchii. Povestea noastra spune ca „un oarecare Matareanu, sapand dupa o comoara, s-a trezit, dupa vreo saptamana, departe de acest loc, intr-o poiana in padure, unde l-au gasit oamenii cam zapacit la cap“. Acesta uitase si cine este, era complet derutat.

INCURSIUNE PE „CELALALT TARAM“

Se observa in aceste povestiri ca teleportarile par a fi vointa „cuiva“. Specialistii care au analizat fenomenul spun ca nu este neaparat „vointa“ cuiva. Poate ca cei care au ingropat tezaurele sacre in anumite locuri cunosteau „anomaliile“ zonei. Experimentele extrasenzoriale efectuate in zona in anii ’80 au inclus si unul mai putin obisnuit. Unul dintre subiectii umani, un medium cu aptitudini deosebite, s-a oferit sa verifice cu ochii mintii ce se intampla cu acele „aspirari“ in ceata albastra, fiind dus intr-un loc unde aparatele indicau o turbulenta energetica. El trebuia doar sa intre in stare de transa si sa comunice, pe cale telepatica, ce se intampla. Spre stupefactia celor prezenti, subiectul a disparut pur si simplu din fata lor. Fiind un experiment militar, panica a fost maxima, mai ales pentru faptul ca trebuia sa se asigure protectia participantilor la experimente. Se temeau ca omul a disparut complet, ca brailenii, dar el a fost descoperit dupa aproape o ora, cazut la pamant, incapabil sa vorbeasca, la cateva sute de metri de locul din care disparuse si unde il mai cautasera cu cateva minute inainte de a fi gasit. Cand si-a revenit, primele cuvinte au fost: „Am venit de Dincolo“.

ASPIRAT INTR-UN TUNEL TURBIONAR

Ceea ce a povestit pare fantastic. A fost aspirat intr-un tunel turbionar, gri, la capatul caruia se afla o lumina stralucitoare. „Clasic“, s-ar putea spune. Asa se „vede“ si din starea de coma. Insa este pentru prima data cand cineva explica aceasta lumina stralucitoare. „Este vorba de o radiatie luminoasa pe care o apreciez avand 300.000 de grade Kelvin“. Ar fi fost suficient atat sa-i tulbure pe participantii la experiment. Insa subiectul mai avea si alte „amintiri“. A descris peisajul de Dincolo asemanator cu cel pamantean, dar in culori mult mai pure. Si da, a vazut si oameni, o femeie si o fetita aidoma ei, de parea o clona, un batran si un alt barbat, cu ten gri, „altfel decat noi“. Straniu, in comparatie cu acestia, subiectului i se parea ciudata rasa umana, fara sa poata preciza de ce. Nu a putut lua contact cu ei, pareau ca ratacesc fara tel, pierduti in timp si spatiu. Sau el era cel care se „ratacise“ in timpul si spatiul „lor“. Subiectul a apreciat trecerea lui prin lumea de dincolo la o fractiune de secunda si nu i-a venit sa creada ca disparuse aproape o ora. Mergand pe ipoteza ca acei oameni poate disparusera

candva in „ceata albastra“ si nu mai gasisera calea de intoarcere, au fost chestionati satenii despre disparitii ciudate. „Sunteti oameni seriosi sau cum?“, i-a luat la rost o batrana. „Pai cate ciudatenii sunt pe aici, cine sa mai stie!“.

TARA LUANEI, POARTA LUI DUMNEZEU

Localnicii spun ca „Tara Luanei“ este „Poarta lui Dumnezeu“. Are legatura sau nu, un grup de cercetatori japonezi au constatat ca aici se afla al treilea pol energetic al Pamantului, ca importanta, primul fiind Varful Omu. Legatura acestei zone cu stravechea civilizatie sumeriana a facut-o cercetatorul Paul Lazar Tonciulescu, in cartea sa „De la Tartaria la Tara Luanei“. Am putea adauga faptul ca, in sumeriana, „Luana“ se traduce prin „Cei pe care Anu ii pastoreste“ sau, mai prozaic, „oamenii lui Anu“, Anu fiind zeul suprem la sumerieni, al carui simbol, al Soarelui, era o cruce cu raze sau o zvastica. In afara de tablitele de la Tartaria cu o scriere protosumeriana (datarea cu C 14 atesta ca asezarea este cu 2.000 de ani mai veche decat orasele sumeriene), ceramica antica descoperita pe teritoriul tarii noastre poarta simbolul zeului Anu. Aici se cuvine sa amintim ca „zeii“ sumerieni coborasera pe Pamant cu carele zburatoare si intocmisera inainte de Potop dinastia zeilor, care guvernase peste civilizatia primordiala. Reamintim teoria oceanologului american Rob Ballard, conform careia marele potop ramas in toate mitologiile lumii s-ar fi petrecut in bazinul Marii Negre, care era doar un lac cu apa dulce. Prin ruperea pragului de la Bosfor, apele au inundat toata aceasta regiune, iar lacul s-a transformat in mare. Triburi ale acestei prime civilizatii au migrat si inainte de Diluviu, dar dupa cataclism au „emigrat“ si zeii, intemeind civilizatiile de pe malurile Tigrului si Eufratului, Indusului si Nilului. Dar se pare ca aici a fost prima „Tara a oamenilor lui Anu“.

DIN LEGENDELE PLAIULUI

Ilie Mandricel este profesor de romana in comuna Bozioru si un pasionat culegator de legende din zona. Domnia sa a strans un numar impresionant de „povestiri din batrani“, pe care se poate structura o buna parte a istoriei „Tarii Luanei“, „basme“ de o valoare inestimabila, redate asa cum i s-au povestit, respectand particularitatile de exprimare a localnicilor. Ilie Mandricel ar vrea sa publice aceste comori intr-un volum intitulat „Din legendele plaiului“, dar, evident, nu gaseste sponsori. Basmele stranse de Ilie Mandricel ne-au fost calauze atat prin istoria „normala“, cat si prin „credintele stravechi si practicile magice, unde localnicii plonjeaza in mitologie“, dupa cum se exprima profesorul.

CERCETATORUL VASILE RUDAN, DESPRE EXPERIMENTELE DIN MUNTII BUZAULUI: CEATA ALBASTRA

In urma unor teste experimentale efectuate intre 1978 - 1981, in regiunea Bozioru, a rezultat ca in anumite situatii cand se intruneste un numar nedeterminat de factori electromagnetici (geomagnetici, biofizici si de alta natura) este posibila disparitia instantanee a unor persoane. In aceasta zona au loc unele fenomene paranormale ce inca nu pot fi explicate prin legile fizicii asa cum le cunoastem in prezent. Inexplicabila este si „ceata albastra“, stralucitoare, cu irizari ciudate, care se manifesta sub forma de cupola, masurata cu un dispozitiv pentru radiatii luminoase si avand 28.000 de grade Kelvin. Acest fenomen este insotit de o concentrare a infrasunetelor de foarte joasa frecventa (3, 4 Hz) si de un zgomot de fond foarte suparator pentru fiintele vii. Omul poate avea stare de greata, cefalee, simte ca ii vibreaza toate celulele. In acele momente pot aparea halucinatii, vizuale si auditive. In cazul in care subiectul uman depaseste o limita de siguranta, el poate fi „aspirat“ violent in interiorul acelei ceti

albastre, care ia forma unui vartej relativ orizontal. Doi subiecti umani voluntari, dintre care un fizician, au descris in mod similar ce li s-a intamplat in timpul „aspiratiei“, experimentele fiind facute la un interval de doi ani. Apropierea de ceata albastra creeaza o stare de teama ce se transforma treptat in spaima incontrolabila, cand subiectul este aspirat cu violenta intr-un tunel energetic turbionar, la capatul caruia se vede o lumina alba, stralucitoare.

Invitat in 2006 la emisiunea “Miezul problemei” , domnul Vasile Rudan a relatat experimentele, intamplarile si misterele din Muntii Buzaului .

Fotografia cu dematerializarea bratului cameramanului care filma experimentele de tip militar:

http://4.bp.blogspot.com/-jn5THAEpx8I/T_OTTt8wGtI/AAAAAAAAAXY/iVKCRVQxgCc/s1600/cameraman-dematerializare+-Buzau.JPG http://4.bp.blogspot.com/-jn5THAEpx8I/T_OTTt8wGtI/AAAAAAAAAXY/ iVKCRVQxgCc/s1600/cameraman-dematerializare+-Buzau.JPG

DILATAREA TIMPULUI

In acel tunel energetic, timpul se dilata. Omul este supus unor solicitari fizice si psihice foarte puternice, simte ca se sufoca. La „expulzarea“ subiectului uman din tunelul turbionar, cerul este senin, stralucitor, este o liniste totala, omul se simte bine, are senzatia ca se afla in stare de imponderabilitate. Dincolo de starea de bine, subiectul uman este total dereglat. Pierde simtul orientarii in teren pentru un interval de maximum doua ore, vede peisajul inversat, ca in oglinda si crede ca cei din jurul sau nu sunt cum ar trebui sa fie. In zona respectiva s-au facut si experimente de comunicatie telepatica, efectuate pe grupe de subiecti copii, pentru un studiu solicitat de Ministerul Apararii Nationale. S-a constatat ca in timpul cetii albastre turbionare, comunicatiile telepatice au o acuratete de 96-98 la suta in perceptia mesajului. Testele au fost repetate si in prezenta unei comisii militare. Fenomenul cetii albastre este insotit si de fenomenul descarcarii temporare a pilelor electrice. Nu mai functiona dozimetrul pentru raze gamma, nici electromotorul aparatului de filmat. Dupa disiparea cetii albastre, aparatele si-au reluat functionabilitatea. Un astfel de fenomen este comparabil cu cel relatat intr-un documentar difuzat pe Discovery, despre Triunghiul Bermudelor. Ceata albastra este denumita „ceata electronica“ sau „vartej electronic“, fiind responsabila de devierea unui avion cu 160 de km fata de ruta initiala.

EXPERIMENTE MILITARE SECRETE In anii '80, in Muntii Buzaului s-au efectuat o serie de experimente militare de catre cercetatori angajati pe baza de contract de catre Ilie Ceausescu, care avea o unitate de paranormali langa lacul Gotes. Experimentele de la lacul Gotes priveau aparitia unui fenomen straniu, un vortex energetic ce se instala in anumite conditii geo-magnetice, fiind insotit de tulburari energetice care favorizau transmisia telepatica. FURATI DE RUSI In timpul aparitiei "norului gri", pe un fond de un albastru intens imposibil de descris in cuvinte, au fost raportate disparitii de persoane, uneori acestea aparand in alte locuri. Atasatii militari sovietici au facut "schimb de experienta" cu cercetatorii romani, uneori furandu-le pur si simplu rapoartele secrete. ASPIRAT DE NORUL GRI Unul dintre cercetatorii angajati de Ilie Ceausescu s-a lasat aspirat de norul gri. El a disparut din fata observatorilor timp de 4 ore, fiind gasit la o distanta apreciabila. A descris o calatorie intr-un univers paralel straniu, asemanator ca peisaj cu cel din care "plecase". I s-a parut ca incursiunea sa a durat pana in 10 minute. La revenire, vedea totul inversat, ca in oglinda, si a slabit 8 kilograme in urmatoarele zile. Cercetatorii au numit fenomenul norului gri "poarta timpului", o poarta energetica spre un univers paralel. EXPERIMENTUL CERNOBROV In anii '80, in paralel cu cercetarile militarilor romani de la Lacul Gotes, Vadim Cernobrov,

nascut si crescut intr-o unitate militara de aviatie, absolvent al Institutului de Aviatie din Moscova, sectia Aerospatiale, si-a constituit un grup de cercetare. Acest grup a batut muntii Rusiei in cautare de anomalii electromagnetice asemanatoare cu cele din Muntii Buzaului. Mergand mai departe decat romanii, Cernobrov s-a apucat sa construiasca o masina a timpului, intr-o fabrica militara dezafectata, avand caracteristicile electromagnetice din zonele studiate. El a reusit, cu aceasta masina, sa dea timpul inapoi cu 3 procente. OPT DISPARUTI Rusii au facut cercetari in domeniu inca de pe vremea lui Stalin, cand functiona Institutul de Cercetare a Lumilor Paralele. Experimentele erau conduse de doi academicieni recunoscuti, Kurciatov si Ioffe. In 1952, Lavrenti Beria, seful politiei secrete, a initiat un proces impotriva cercetatorilor acestui institut, soldat cu executarea prin impuscare a 18 specialisti si deportarea in lagare a altor 59. Hrusciov a pus din nou institutul pe picioare, dar, in 1961, un experiment nereusit s-a soldat cu disparitia a opt cercetatori renumiti. Familiile lor cred si astazi ca acestia au fost ucisi dintr-un motiv sau altul, ci nu disparuti pur si simplu. EXPLOZIA MISTERIOASA

In 1989, pe 30 august, s-a produs cea mai ciudata experienta. Se efectua un test cu un modul al timpului, care cantarea 780 de tone, in insulele Anjou. La bord se aflau trei cercetatori, cand o explozie infernala, fara cauze vizibile, a facut praf arhipelagul de 2 kilometri in diametru. Ultimele informatii de la bord proveneau dintr-o lume paralela, in care modulul, dupa coliziunea cu un obiect mare, ramasese fara sectorul de propulsie.

Cercetatorii n-au murit in acea explozie. In inregistrarile din arhiva se afla urmatoarea relatare: "devenim transparenti, putem sa ne vedem oasele si venele, toate obiectele ne apar duble, este foarte intuneric afara, mai avem oxigen doar pentru 43 de ore, dar nu ne mai putem intoarce

2012 - APOCALIPSA LA ROMÂNI. Lecţii de supravieţuire şi ritualuri dacice cu strănepotul lui George Coşbuc, profesor universitar şi şaman

Ceva îngrozitor se va întâmpla pe 21 decembrie 2012 sau imediat după, au declarat nenumăraţi specialiști, argumentând că aceasta este data care încheie calendarul mayaș, cel mai precis din lume. Și așa s-a născut psihoza planetară a apocalipsei, așteptată să vină la sfârșit de an. Alţii cred că, dimpotrivă, 21 decembrie 2012 este poarta de intrare în era iubirii, când toţi vom deveni telepaţi și vom obţine calităţi paranormale. Un serial “Jurnalul Naţional” și “În premieră cu Carmen Avram” (Antena 3).

„Proiectul tău este să mergi chiar acum în pădure, să stai trei ore pe întuneric, să nu aprinzi lanterna decât dacă e urgent şi apoi să te întorci”, îi spuse maestrul Ovidiu Coşbuc „ucenicului” Cristi. Cel mai tânăr învăţăcel la cursurile lui de supravieţuire pentru dezastrele planetare numite „Apocalipsa 21 decembrie 2012”.

„Poftim, ia trusa mea de supravieţuire cu tine în pădure, în caz de pericol”, adaugă celălalt profesor, Relu Peştean. Misiunea lor este să pregătească oamenii să reziste fizic şi psihic la şocurile prin care - spun unii - ar

trece omenirea odată cu megafurtunile solare de la anul. Adică, inundaţii, cutremure, erupţii vulcanice, conflicte armate, foamete, secetă. Toate, cauzate de catastrofe naturale, dar şi de o posibilă pană globală de curent electric ce ar paraliza întreaga viaţă pe Terra.

Şi, de la o vreme, speriaţi de aceste teorii sau doar curioşi, tot mai mulţi români bat la poarta lui Ovidiu Coşbuc, să înveţe tehnici de supravieţuire. Iniţial îi atrage CV-ul său: strănepot al poetului George Coşbuc, şaman, profesor universitar, fost preot la Vatican, explorator şi pasionat de culturi ancestrale. Iar după ce-l cunosc, îi atrage felul lui de a fi – căci e omul naturii, zdravăn şi voinic, călit să umble prin junglă, să sfideze orice primejdie, orice temperatură. Un personaj discret, retras în vârf de deal, ce umblă desculţ si doarme direct pe pământ sub cerul liber, lângă foc. Şi exact aşa îi invaţă şi pe cursanţii lui să trăiască, desculţi şi să doarmă pe paie, sub cerul liber, chiar şi la câteva grade Celsius. Numai astfel, le spune, se pot conecta cu natura şi vor reuşi să iasă cu bine din focul crizelor ce vor zgudui lumea după 2012.

Lecţia dură a supravieţuirii: noaptea în pădure, fără lumină şi fără mâncare

Tocmai de asta l-a căutat şi Cristi, să-l înveţe arta supravieţuirii. Este doar un puşti firav de liceu, dar vrea să fie pregătit de pe acum pentru schimbările planetare de după 2012.

Era nouă seara şi coborâse o beznă adâncă pe dealurile sălbatice ale localităţii Brad din Hunedoara, când Ovidiu Cosbuc tocmai îl trimisese în pădure. Iar Cristi işi calculase că va trebui să rămână în hăţişuri exact până la miezul nopţii. Acolo spera să-şi primească botezul lui de iniţiat într-ale supravieţuirii. Trei ore le-a petrecut singur langă un copac, în beznă, fără frică. În trusa de supravieţuire avea amnar pentru aprins focul, dar n-a vrut să încalce regulile lui Ovidiu Cosbuc. A stat aşa, numărând stelele şi amintindu-şi scene din prima lui noapte de supravieţuire în pădure: dormise atunci chiar la rădăcina unui copac. Ceilalţi colegi erau la 30 de metri de el, fiecare sub copacul lui, cu trusa lui de supravieţuire. N-aveau mâncare şi apă. Aşa că au mâncat râme, furnici, rădăcini şi ierburi. Dar au plecat acasă convinşi de câteva lucruri: dacă foametea va lovi lumea, ei vor putea trăi şi fără supermarket. Dacă furtunile solare vor tăia curentul electric pe glob, ei vor trăi bine şi în bezna.

După cele trei ore stabilite de Ovidiu Coşbuc, Cristi a coborât înapoi în tabară. S-a aşezat sfios lângă foc, alături de ceilalţi, fără un cuvânt. Era linişte, cu mult trecut de miezul nopţii. ”Unde e casa ta?”, l-a întrebat din senin Ovidiu Cosbuc. „Peste tot”, i-a răspuns Cristi. „Ce posezi tu, de fapt?”, a continuat. „Nimic”. Şi maestrul lui, în sfârşit, a zâmbit: într-o singură seară, elevul Cristi învăţase cea mai importantă şi mai complexă lecţie a supravieţuirii. Aceea pe care omenirea, crede el, va fi obligată să o înveţe în anii ce vor veni cu preţul a multe pierderi, cu suferinţă şi, pe alocuri, cu sânge.

Mersul pe jar: cum zdrobeşti 600 de grade sub tălpile goale

A doua zi dis-de-dimineaţă, cursanţii de la Brad au sărit din paturile lor de paie de sub cerul liber şi au început pregătirile pentru marele record al vieţii lor: mersul pe jar la 600 de grade, cu picioarele goale. Spera ca experienţă îi va căli şi îi va face suficient de tari şi de curajoşi cât să reziste oricărei crize planetare de după 2012, oricât de puternică ar fi ea. Sunt speriaţi, dar curioşi, mai ales după ce au aflat că ritualul ăsta îl făceau şi dacii. Iar ei sunt convinşi că mersul pe jar îi va uni, cumva, cu spiritul dacilor. Şi de acolo, din lumea lui, Zamolxe îi va proteja pe fiecare în parte, oricare le va fi destinul după 2012.

“Bun, acum să ne pregătim corpul ca pentru o situaţie în care trebuie să se lupte cu un virus. Şi îi spunem timusului: vezi că picioarele vor trece pe jar încins şi fii atent ce faci că tălpile au nevoie de protecţie. Şi acum, hai să vorbim cu piciorul nostru, căci îl aşteaptă o situaţie de război”, le spune Ovidiu Coşbuc. Şi, văzându-i atat de speriati, zâmbeşte: “Nimeni nu se va arde, dar o să primiţi o împunsătură ca de ac. Este ca reflexoterapia, aceea vă va arăta unde se află organul vostru slăbit, iar jarul va by pasa ca să vă stimuleze

vindecarea. Ţineţi minte, noi nu sfidăm focul, ne este aliat. Ne va ajuta în vindecarea trupului şi a sufletului. Mersul pe jar a ajutat şi persoane cu boli sau chiar cu tumori – jarul a trimis prin talpă un şoc către organul bolnav şi aşa a început vindecarea”.

“Acum, la răscruce de lumi, România are nevoie să-şi regăsească sufletul”

Se înserează. Încă puţin şi începe ritualul. După ce focul a ars patru ore, dupa ce s-au abţinut de la mâncare şi de la băutură cu trei ore înainte, iată-i acum şi curajoşi, şi temători. Unora le transpiră palmele, alţii privesc spre cer, unii stau cu ochii închişi, alţii îşi masează tălpile, vorbindu-le. Şi iată-l şi pe Ovidiu Coşbuc, cum parcă-ar vrea să le prelungească suspansul: “Haideţi să stăm acum în cerc şi să ne gândim că facem ceva pentru poporul nostru, nu doar pentru noi înşine. Căci acum, in 2012, la răscrucea a doua lumi, România are nevoie mai mult ca oricând să-şi regăsească sufletul. Iar experienţa aceasta ne va pune în contact cu strămoşii noştri care şi ei mergeau pe jar şi cunoşteau bine focul... focul cel viu şi veşnic, focul ancestral... . Aşadar, să ne punem o intenţie, pentru ce vrem să mergem pe jar în seara aceasta! Eu vreau să o fac ca să trezim ceva din ancestralul poporului român, pentru strămoşii noştri, dacii. Spiritul lor să ne dea forţa să rămânem în picioare, să rezistăm, să fim mai buni, să ne regăsim şi să-i ajutăm şi pe alţii! Aho!”, strigă Ovidiu Coşbuc. “Aho!”, răspunde mulţimea. E strigătura dacică ce înseamnă, tradusă, un fel de “aşa să fie!”. Şi o vreme stau cu toţii aşa, nemişcaţi, pătrunşi şi sobri, ţinându-se de mână într-un cerc în jurul focului.

“Eu vreau să o fac pentru evoluţie! Aho!”, strigă cineva. “Pentru depăşirea fricilor! Aho!”, “Pentru că se poate! Aho!”. Începe să bată tamburul, încep să curgă emoţiile. În câteva secunde se va merge pe jar. Ovidiu Coşbuc scoate jarul din foc şi-l aruncă senin pe iarbă cu cazmaua, sub formă de potecă. Acum începe. Se aşează cu toţii în şir indian, el primul. Jarul sfârâie roşu şi ameninţător, în bezna de pe deal, cursanţii se albesc la faţă dintr-o dată. Tamburul sună din ce în ce mai tare şi mai rapid, Ovidiu Coşbuc pune primul pas pe jar, rar şi domol, ca la promenadă – şi după el, pe rând, merge fiecare pe jar. Unii cu ochii pe jumătate închişi, alţii strângând din dinţi, alţii grăbindu-se să termine mai repede, strigând la final un “aoleooo!” întârziat.“Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, afară! Ritmul, v-am spus ritmul, nu vă grăbiţi!”, le strigă Ovidiu Coşbuc din capul potecii cu jar. “Bravoo, gata, aţi trecut examenul, aţi fost un grup bun”, îi anunţă bucuros, la final. Iar ei sunt atât de fericiţi, că nu mai nimeresc cuvintele: Călina zice că alea câteva secunde de mers pe jar i-au schimbat viaţa, logodnicul ei este sigur că focul i-a vorbit, iar Cristi se simte acum şi mai pregătit în viitoarea lui carieră de bioterapeut.

Şi, acum, la final de curs, spun cu toţii că, în sfârşit, au descoperit singuri adevărul: acela că pe 21 decembrie 2012 nu vine sfârşitul lumii, ci se deschide un nou început. O lume mai frumoasă şi mai curată în care oamenii se vor iubi mai mult, vor fi mai uniţi, mai pașnici si mai înţelepţi.“Poporul acesta va merge înainte, va prospera şi va renaşte. Săracii lumii vor veni la noi”

Dar nu toţi oamenii Terrei sunt pregătiţi psihic să trăiască în noua lume, crede Ovidiu Coşbuc. Românii, de pildă, ar reuşi să o facă doar dacă vor începe să se iubească mai mult şi să-şi cunoască mai bine rădăcinile. Şi tocmai de aceea, vara aceasta a organizat la el acasă festivalul “Renaşterea Planetei”, când a deschis un traseu de aprindere a focului sacru dacic, adus de la Sarmizegetusa. Iar ceremonialul a fost o adevărată poveste, cu fete îmbrăcate în zâne şi bărbaţi purtând haine albe de daci şi făclii în mână. Şi în jur, personaje de legendă: Zeiţa Vesta, dacul sacerdot pe nume Ioan, dacul războinic învins de romani, îngenunchiat pe altarul Sarmizegetusei. Şi apoi, din nou o poveste întreagă la care unii, pe margine, au lăcrimat: hora dacilor în jurul focului şi, peste toate astea, vocea fermă a lui Ovidiu Coşbuc, învăluind mulţimea: “Ştiţi că multe profeţii au vorbit despre România, iată că acum, în 2012, am ajuns la cotitură. Suntem un popor vechi care a avut demnitate. Întotdeauna a fost călcat în picioare şi tocmai de aceea poporul acesta va merge înainte, va prospera şi va renaşte. Va fi bine pentru România. Săracii lumii vor veni la noi. O să se schimbe roata şi o să ne recâştigăm demnitatea, o sa iasă adevăraţii lideri din poporul acesta... dar va mai trebui să aşteptăm puţin”.

Cazul deputatului Ion Stan – o execuție politică

Publicat de Ion Coja in Amestecate pe 28.11.2012 | nici un comentariu

<http://www.cotidianul.ro/images/stiri/1112/13539217291353682087Ion%20Stan_NN%20%281%29.JPG>Declaraţiile politice ale deputatului Ion Stan explică de ce el a fost alesca exemplu al corupției electorale, înscenându-i-se un denunț din parteaunui agent provocator, încărcat cu dosare penale și amăgit cu promisiuni înschimbul intrării în scenariul compromiterii și execuției politice a luiIon Stan.Ca și in trecutul regim, când Ceaușescu, pentru a demonstra străinătății cănu are opoziție, Băsescu își execută cel mai vehement oponent dinparlament, înscenându-i „o cauza penală de drept comun”.Din informațiile noastre, deputatul Ion Stan, a refuzat mai multe invitațiiale lui Traian Băsescu la Cotroceni, precum și o întâlnire cu MarkGitenstein.Și impolitetea, în cazul de față demnitatea, se plătește.

*1. Profeția lui Stan: realegerea lui Băsescu – sinuciderea politica aRomâniei*La data de 7 decembrie 2010, deputatul Ion Stat a afirmat că realegerea luiTraian Băsescu în 2009 a marcat “sinuciderea politică a României”.Stan prevestea că “în acest mandat, președintele se va purta răzbunător,odios de răzbunator, afișându-și apetența sa permanentă pentru intrigă,complot și trădare”.“Așa l-au perceput pe Băsescu și foștii săi ofițeri de legătură pentrumisiunile secrete ce i-au fost încredințate, înainte de 1990, în serviciulSecurității statului. Acum. ei regretă că nu l-au uitat în lada de gunoaiea istoriei Securității, de unde l-au reciclat ca politician, printre alțiifăcuți “la normă” imediat dupa 1989”, adaugă vicepreședintele Comisiei decontrol a SRI.

*2. Stan a cerut punerea lui Băsescu sub acuzare pentru înaltă trădare*La 21 iunie 2011, Ion Stan acuza de la tribuna Camerei Deputaților căTraian Băsescu s-a înțeles cu autoritățile de la Budapesta, cu UDMR-ul șicu Partidul Civic Maghiar în privința reorganizării administrative și amodificării Constituției, în sensul susținerii proiectului neorevizionist“Autonomia Ținutului Secuiesc”.În sprijinul afirmațiilor sale, social-democratul cita o serie dedeclarații făcute chiar de europarlamentarul Laszlo Tokes și depreședintele Partidului Civic Maghiar Szasz Jeno. La finalul intervențieisale, Ion Stan cerea “inițierea, în conformitate cu prevederile art. 96 din

Constituția României, a procedurilor de punere sub acuzare a președinteluiRomâniei pentru înaltă trădare”.

*3. Băsescu, acuzat că este “agent de influență”*La 6 septembrie 2011, în contextul declarațiilor lui Traian Băsescu privind“Statele Unite ale Europei”, vicepreședintele Comisiei de Control a SRI l-aacuzat pe șeful statului că este “în rețea”. ”În rețeaua de influență aunui grup de interese, ca agent al acelei entități, alta decât România, acărei suveranitate, independență, unitate și integritate ați jurat să leapărați. O entitate exterioară poporului român, pentru a cărui prosperitateați jurat cu mâna pe Biblie și pe Constituția României”, a explicat IonStan în fața colegilor săi parlamentari.Drept argument, deputatul a amintit de pildă care este poziția șefuluistatului în privința concesionărilor minelor de aur.Social-democratul a avertizat în acest context că “în țările unde șefii destate au fost agenți de influență nu au existat decât perioade efemere destabilitate, regimul politic a căpătat caracteristici despotice,parlamentele au devenit instituții de prostituție politică, legea a devenitmăsura de voință a camarilelor politice, sistemul educațional a devenit unincubator de clone, elitele necorupte de putere au ales calea exilului,milioane de cetățeni au emigrat, trezoreriile au fost secătuite de mariiactori ai corupției politice, iar viitorul națiunilor, amanetat cămătarilorinternaționali”.

*4. Stan a explicat cum a încercat Traian Băsescu să-și subordonezeJustitia și cum s-a folosit de prerogativele sale pentru a da CCR “oconfigurație după chipul și asemănarea sa”*La 15 noiembrie 2011, Ion Stan l-a acuzat pe președinte că amenință gravindependența justiției.“Încă de la jumătatea primului său mandat, cetățeanul-președinte a făcut cuprisosință dovada priceperii sale de a edifica un stat polițienesc,multilateral consolidat, în care să aibă la îndemână tot mai multe pârghiiprin care justiția să fie controlată, îngenuncheată, în care legile se facde azi pe mâine și se modifică chiar înainte de a intra în vigoare, în carereformele există doar în vorbe și prestații televizate. Pe cale deconsecință, în primăvara anului 2007, președintele-dictator a fostsuspendat din funcție și s-a prezentat, într-o stare jalnică, la reședințaambasadorului Statelor Unite ale Americii, pentru a se umili și cerșisusținere. Apoi, s-a lansat într-o campanie de acuze grave de corupție,calomnii și insulte la adresa adversarilor politici, susținute printr-oamplă agresiune propagandistică. Ulterior, după revenirea în funcție, aveasă se folosească de instrumentele poliției politice pentru înscenărijudiciare, după teza stalinistă: “Condamnă-l și după aceea fabricăprobele”, a argumentat vicepreședintele Comisie de control a SRI.“După ce și-a însușit întreg arsenalul dezinformării politice, la adăpostuloperațiunilor de manipulare a opiniei publice și folosindu-se de patenteleunor servicii străine pentru câștigarea prin fraudă a celui de-al doileamandat de președinte, impostorul a uzat de prerogativele funcțieiprezidențiale pentru a da Curții Constituționale o configurație după chipulși asemănarea sa, care să nu-i mai sancționeze atentatele la fundamentele

democrației și ale statului de drept.Cum însă, unele instanțe de judecată, precum și Înalta Curte de Casație șiJustiție au înțeles că nu pot fi mai presus de Constituție și legi,sancționând abuzurile statului polițienesc împotriva drepturilorcetățenilor, chiriașul de la Cotroceni s-a supărat și, depășindu-șiprerogativele, s-a lănsat în atacuri publice denigratoare la adresajustiției. Mai mult chiar, a chemat-o la ordine. Participând la ReuniuneaComisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniulreformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției, care a avutloc la Ministerul Justiției, președintele-dictator s-a folosit de prima saprezență la acest minister, pentru a chema la ordine magistrații,permițându-și să-i înfrunte ostil, amenințător, să-i blameze și să-iterfelească, din postura de mediator între puterile statului, care, înopinia sa, i-ar conferi dreptul de a-i stigmatiza, la stâlpul infamiei, peoamenii legii.Tonul și mesajul dictatorial cu care cetățeanul-președinte aintruzionat principiul independenței justiției nu este atât de îngrijorătorca fapt în sine, pe cât de gravă și iremediabilă rezultă a fi amneziachiriașului de la Cotroceni în ceea ce privește obligațiile sale și alestatului de a se supune legilor și normelor constituționale.Președintele-dictator a atacat justiția din România doar pentru cămagistrații judecă în conformitate cu legile acestui stat. Erijându-seîntr-un judecător suprem deasupra Constituției, Traian Băsescu le cere, purși simplu, magistraților să nu mai judece în spiritul legii. În acest fel,a călcat, din nou, în picioare instituția fundamentală a statului chematăsă stabilească adevărul și să facă dreptate numai în numele legii. Ataculfără precedent lansat la adresa puterii judecătorești, discreditareasistemului judiciar de către Președintele României este un demers periculosși inadmisibil. Atacurile de acest gen induc populației un sentiment deneîncredere în justiție și prejudiciază grav percepțiile externe asupraRomâniei”, a continuat deputatul, cerând demararea procedurilor desuspendare a lui Traian Băsescu.

*5. Stan s-a opus vehement propunerii legislative privind modificarea unoracte normative în domeniul securității naționale menite a reinstaurapracticile poliției politice*La 15 noiembrie 2011, Ion Stan le-a adresaat parlamentarilor o scrisoaredeschisă cu privire la propunerea legislativă privind modificarea șicompletarea unor acte normative în domeniul securității naționale.Social-democratul le cerea colegilor săi să nu voteze în favoareaproiectului, “pentru a împiedica reinstaurarea practicilor de polițiepolitică în activitatea serviciilor de informatii pentru securitatenațională și a menține România în afara bănuielilor de utilizare aserviciilor de informații în luptele politice interne”.Stan explica, între altele, că “dintr-o scăpare a expunerii de motive -pagina 5 alin. (3) – rezulta ostentativ că proiectul este opera ServiciuluiRomân de Informații, ale cărui documente interne sunt indicate drept izvorde drept. Față de necesitățile obiective de reglementare, proiectul propusspre adoptare nu este decât expresia unor interese înguste, exterioaresecurității naționale, prin care adevărații promotori ai inițiativeiurmăresc legitimarea unor stări de fapt create prin abuz în exercitarea

funcției publice, dorind, în acest fel, să dea forța de lege excesului deputere”.

*6. Stan a demascat mafia transnațională a medicamentelor și a asigurărilorde sănătate susținute prin propunerile legislative ale consilierilor luiBăsescu și discursurile publice ale acestuia*La 29 noiembrie 2011, Ion Stan îi acuza pe consilierii președintelui căpregătesc privatizarea sistemului de sănătate din România sub deviza «Sămuriti bine!»”. Social-democratul se întreba “ce interese de afaceri seascund în această operațiune de privatizare a asigurărilor de sănătate șicare este clica mafiotă a PDL care dorește să puna mâna pe cele 6 miliardede euro gestionate în prezent de Casa Națională de Asigurări de Sănătate”.

*7. “Traian Basescu și reforma sănătății: între ciocanul și nicovala mafieitransnaționale a fraudării asigurărilor de sănătate*La 14 februarie 2012, Ion Stan a făcut în Camera Deputaților declarațiapolitică intitulată “Traian Băsescu și reforma sănătății: între ciocanul șinicovala mafiei transnaționale a fraudării asigurărilor de sănătate”. Înacest document, parlamentarul afirma. între altele, că “Noua tentativă dereformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, și nusănătatea națiunii, a picat într-un moment rău ales – anul electoral – șicu mijlocul nepotrivit – agentul de influență în insăși persoanapreședintelui republicii. Același agent de influență ca și în cazul auruluide la Roșia Montana”.

*8. Salvarea României din haos și a cetățenilor de la un dezastru economicsi social – suspendarea lui Băsescu și alegeri anticipate*La 14 feburarie 2012, Ion Stan declara în Parlament că suspendarea șidemiterea președintelui României, demisia Guvernului și organizareaimediată de alegeri anticipate reprezintă condiții esențiale pentrusalvarea României de la haos și a cetățenilor săi de la dezastru economicși social.*9. Dezvăluirile lui Stan privind asasinii economici ai României***Tot la 14 februarie, Ion Stan făcea declarația politică “Asasinii economiciai României. Ce-i (Cine-i) leagă pe Traian Băsescu, Jeffrey Franks, SorinBlejnar și «blonda lui Boc»?”. Stan acuza ca, încă de la negociereaintegrării României în familia euro-atlantică, datele macroeconomice alețării noastre au fost sistematic falsificate. Potrivit deputatului PSD,datele economiei reale au fost subevaluate pentru a se demonstra că Româniaar avea nevoie de împrumuturi internaționale. “Manopera prelucrăriistatistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integratepe care “asasinii economici” – în cazul României, Jeffrey Franks șipredecesorii săi – au aplicat-o la nivel global”, preciza Stan. Cum FMIavea însă nevoie și de datele reale, insituția le-a solicitat, neoficial,de la unele instituții care n-au putut însă răspunde la respectivelesolicitări “pentru simplul fapt că, în condițiile instituționalizăriiprelucrărilor statistice false, practic, nu au avut acces la dateleadevărate”. În aceste condiții, a acuzat Stan, Jeffrey Franks a luat

legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu șeful ANAF, Sorin Blejnar,pentru a preleva datele reale direct din bilanțuri.“Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existența unei interceptări‘accidentale’ a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 și0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor rețelelorrespective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privindfuncționarea sistemului descris. Mai mult, am avea și surpriza de aconstata că și ‘blonda lui Emil Boc’ este integrată comandoului asasiniloreconomici ai României”, a dezvăluit Ion Stan.

*10. Un nou semnal de alarmă privind subordonarea politică a serviciilor deinformații*La 28 februarie 2012, vicepreședintele Comisiei de control a SRI trăgea unsemnal de alarma în privința proiectului de Lege privind statutulpersonalului serviciilor de informații, el atenționând că acesta “consacrăîn plan legislativ practicile anticonstituționale de subordonare politică aserviciilor de informații”. În cadrul intervenției sale. Ion Stan acuza,între altele, că unii șefi de servicii au preferat să-și lase subordonațiifără statut atunci când au realizat că riscă să nu mai poata folosiserviciile “în alte scopuri”. “Este vorba în principal de șefiistructurilor departamentale de informatii, care excelau în obediența lorpolitică, dar și de o tendință influentă din Serviciul de InformațiiExterne. Aceștia s-au opus în mod constant întregului pachet legislativ alsecurității naționale, indiferent de inițiator. Poate părea paradoxal, darși serviciile din afara domeniului informatiilor – SPP și STS – autemporizat și blocat legiferarea domeniului securității, revendicându-șicompetențe și atribuții prin care să-și modifice natura și caracterulconferit în momentul constituirii lor. Înversunarea acestor structuri erași este motivată de teama că noile legi le-ar repoziționa acolo unde le elocul, fiindcă dezvoltarea structurală și abuzul de compețente le-atransformat în niște mamuți organizaționali în permanentă cucerire de‘teritoriu’. Cine credea în 1991 că STS-ul va deveni cheia succeselorelectorale și un devalizator al comunicațiilor persoanelor incomode dininstituțiile ale căror rețele le securizase? Cine credea ca SPP-ul își vadezvolta o structură de informații de câteva ori mai puternică decâtserviciul fostei Direcții a V-a, care niciodată nu a avut atribuții săurmarească opozanții regimului, ci să vegheze asupra personalului de casăal înaltei nomenclaturi. Dacă oamenii din aceste structuri ar avea unstatut legal bine definit, ei nu ar putea fi determinați să îndeplineascăatribuții nereglementate de lege. Miza statutului personalului serviciiloreste, pentru unii ,‘a fi sau a nu fi’”, explica Ion Stan.

*11. Traian Băsescu, acuzat de dezinformare și influențe oculte în legăturăcu exploatările aurifere și cuprifere*Într-o interventie din 18 aprilie, intitulata “Dezinformări și răspunderipenale prezidențiale”, Ion Stan îl acuza pe Traian Băsescu că a mințit cânda spus că exploatările aurifere și cuprifere de la Roșia Montană și RoșiaPoieni, a celor gazeifere la Bârlad, cele din sudul Dobrogei și încelelalte perimetre vizate din Transilvania vor conduce la crearea de noilocuri de munca prin care să se asigure contribuțiile necesare plății

pensiilor.Întrebându-se ce s-a urmărit prin această dezinformare, Stan a declaraturmătoarele: “Ce altceva se încearcă a se trece sub tăcere, scontându-se căsuntem prea osteniți de grijile cotidiene, pentru a mai avea memoriaactivă? Ca un fost membru al Guvernului României, care și-a asumatcoordonarea și implementarea programelor PSAL I și PSAL II, în numeledezideratului unei “economii de piață eficiente”, este în bună parteresponsabil de deciziile privind abandonarea prelucrării minereului decupru la Zlatna și Baia Mare, respectiv producerea cuprului pur, înconcentrație de peste 99%. În urma acestei decizii catastrofale, minereulde cupru a fost extras în stare brută, cu subvenție de patru dolari la undolar valoare minereu furnizat unor SRL-uri pentru a-l exporta.Prejudiciile cauzate în acest fel sunt la dimensiuni de subminare economicăa statului, în înțelegere cu centre de decizie externe, ceea ce întruneșteconținutul material și intențional al infracțiunii de trădare, pentru carecetățeanul Traian Băsescu va fi, cât de curând, chemat să răspundă. Peste40 de ani, când vor fi accesibile arhivele Serviciului Român de Informațiicreate până în anul 2000 inclusiv, posteritatea o să afle cum agenția deevaluare și implementare a PSAL I și II a fost ocupată cu personalincompetent, retribuit cu 72.000 dolari/an, din care o jună brunetă,succesoare în funcție ministrului în cauză, colecta 60% pentru cel careafirma că “nu poate îndeplini obiectivele PSAL II din cauza opozițieisistemului mafiot” sau că “(…) A ne agăța de un fals patriotism căpierdem băncile este complet greșit”.

*12. Compania ROMARM, căpușată de PDL*În data de 22 mai 2012, Ion Stan lansa o altă acuzație grevă: numireapatronului firmei de paza CONDOR, Marius-Vasile Crișan, la șefia ROMARM, cea avut ca unic scop să producă bani pentru PDL, căpusând companianațională. Stan afirma ca ROMARM este împinsă deliberat în faliment și seîntreba dacă nu cumva într-o filială a PDL și UNPR pentru operațiunispeciale ilegale. După ce a prezentat mai multe dintre mașinațiunile dinindustria apărarii, deputatul concluziona că aceasta numai poate fi salvatădecât dacă este “eliberată de căpușele politice și de combinațiileinfracționale cu mafia transnațională a traficanților de arme”.

*13. Ion Stan acuza că a fost filat în mod agresiv și ostentativ încampania electorală din vară*Într-o intervenție din 13 iunie 2012, vicepreședintele Comisiei de controla SRI a povestit în Camera Deputaților cum a recunoscut “între flori” unofițer SRI care îl urmarea în ultima săptămână de campanie electorală dincadrul alegerilor locale din vara. “Așadar, în calitatea mea de deputat, devicepreședinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și aSenatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitățiiServiciului Român de Informații, am devenit ‘obiectiv’ al unei operațiunide supraveghere tipice poliției politice”, a relatat el. “Cum era firesc,pentru a mă lămuri de ce sunt urmărit atât eu, cât și candidatii USL lapreședinția consiliului judetean și, respectiv, pentru Primăriamunicipiului Targoviste, am făcut apel la profesioniști neobediențipolitic, care mi-au devoalat o parte din schema PDL-istă de fraudare a

alegerilor locale”, a mai spus deputatul. El a precizat că, “În concret, înjudetul Dâmbovița este în desfășurare mituirea a circa 40.000 de alegătoridintr-o comunitate etnică reprezentativă” și a prezentat apoi pe larg modulîn care a fost gândită întreaga operațiune. La pregătirea fraudei ar fiparticipat mai multi dintre apropiații presedintelui PDL Dâmbovița, FlorinPopescu (candidat la sefia CJ) din fruntea structurilor poliției județene.

*14. Industria de apărare este falimentată pentru satisfacerea unorinterese private*Tot în data de 13 iunie, Ion Stan reclama în Camera Deputaților și faptulcă modernizarea dotărilor Armatei Române este sabotată sistematic șiindustria de apărare este falimentată pentru satisfacerea unor intereseprivate. În acest context, el a vorbit despre “scandaloasa și murdarăafacere a rachetelor Volkhov si Hawk”, pe care a pus-o în legătură cucelebrul holding UTI GRUP, care “se afla în topul acaparării contractelorcu statul, al sponsorizărilor și cumpărării influentelor și protecțieipolitice”. “Cu bună știință li reaua-credință a unor generali – directorulde program din Departamentul pentru Armamente, șeful DepartamentuluiArmamente și superiori ai acestora, legați de Cotroceni și de mafiaPDL-isto-UNPR-ista din industria de apărare și afacerile internaționale cuarmament, au lansat o licitație cu caiet de sarcini dedicat, astfel ca UTIsă fie singurul ofertant pentru upgradare la nivel C3 a rachetelor Hawk(care ar trebui upgradate C4!). În plus, în aranjamentul contractual esteprevăzută și upgradarea C3 a rachetelor Volkhov, care sunt din fabricațiela nivelul C3! Din acest fals, inclus în licitația deschisă de U.M. 02550București pentru sistem C3 rachete sol-aer Hawk PIP III și SA-2 Volkov(Anunt SEAP nr.135411/10.05.2012/Termen depunere oferte 26 iunie 2012)ofertantul îndoielnic și ilegal UTI ar urma să încaseze milioanele aferentelotului de rachete Volkhov, fără să miște un deget.Această licitație cu aparente de legalitate stravezii trebuie imediatstopata și restabilită legalitatea operațiunii”, cereadeputatul PSD.

*14. Industria de apărare este falimentată pentru satisfacerea unorinterese private*Tot în data de 13 iunie, Ion Stan reclama în Camera Deputaţilor şi faptulcă modernizarea dotărilor Armatei Române este sabotată sistematic şiindustria de apărare este falimentată pentru satisfacerea unor intereseprivate. În acest context, el a vorbit despre “scandaloasa şi murdarăafacere a rachetelor Volkhov şi Hawk”, pe care a pus-o în legătură cucelebrul holding UTI GRUP, care “se află în topul acaparării contractelorcu statul, al sponsorizărilor şi cumpărării influentelor şi protecţieipolitice”. “Cu bună ştiinţă şi reaua-credinţă a unor generali – directorulde program din Departamentul pentru Armamente, şeful DepartamentuluiArmamente şi superiori ai acestora, legaţi de Cotroceni şi de mafiaPDL-isto-UNPR-istă din industria de apărare şi afacerile internaţionale cuarmament, au lansat o licitaţie cu caiet de sarcini dedicat, astfel ca UTIsă fie singurul ofertant pentru upgradare la nivel C3 a rachetelor Hawk(care ar trebui upgradate C4!). În plus, în aranjamentul contractual esteprevăzută şi upgradarea C3 a rachetelor Volkhov, care sunt din fabricaţiela nivelul C3! Din acest fals, inclus în licitaţia deschisă de U.M. 02550

Bucureşti pentru sistem C3 rachete sol-aer Hawk PIP III şi SA-2 Volkov(Anunţ SEAP nr.135411/10.05.2012/Termen depunere oferte 26 iunie 2012),ofertantul îndoielnic şi ilegal UTI ar urma să încaseze milioanele aferentelotului de rachete Volkhov, fără să mişte un deget.Această licitaţie cu aparenţe de legalitate străvezii trebuie imediatstopată şi restabilită legalitatea operaţiunii”, cerea deputatul PSD.Compania UTI a fost acuzată de Ion Stan şi într-o altă intervenţie din 13iunie, dedicată de această dată devalizării ROMARM. În acest context,social-democratul amintea între altele “blocarea, de către guvernarilePDL-iste, a preparativelor de încheiere a contractului de producţie şifurnizare a o sută de tancuri T.R.-85 MI, pentru care există interes dinpartea armatei columbiene” şi “deturnarea Acordului de colaborare pentrurealizarea transportorului blindat 8×8 SAUR 3 de către Automecanica Moreniîn favoarea UTI D&SE, care nu are capacităţile şi specializările necesare,în afara angajării unor subcontractori dezmembraţi din sistemul ROMARM”.Ion Stan a amintit multe alte nereguli constate la ROMARM, precizând lafinalul înşiruirii că “vădit sensibil la dificultăţile industriei deapărare, UTI Deferise & Security Engineering, prin documentul nr. 8769 din12 august 2011, adresat Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului deAfaceri, din care cităm, oferă soluţia salvatoare: “Grupul de firme UTIeste interesat în preluarea CN ROMARM (…) Grupul de firme UTI poateprelua întreaga companie (…) Statul îsi poate pastra un procent deactiuni (25-40 %) (…) rezolvându-se pastrarea interesului statului înfinantarea sectorului (…)”.

*15. MRU, acuzat de implicare “controversată” în cazurile Teo Peter şi OmarHayssam*Ultima intervenţie a lui Ion Stan în faţa colegilor din Camera Deputaţilora fost consemnată pe site-ul instituţiei tot în 13 iunie 2012, cândvicepreşedintele Comisiei de control a adus acuzaţii extrem de grave laadresa fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu, care a ocupat în trecut şifuncţiile de ministru de Externe şi de şef al SIE. Potrivit deputatului,atenţia de care s-a bucurat Ungureanu din partea presei “a generat şinumeroase comentarii ale cititorilor, şi nu numai ale acestora, deoareceunele comentarii rezultă a fi, indubitabil, informaţii dirijate dininteriorul unor servicii secrete. De aici sau de pe meridiane îndepărtate”.“Un astfel de comentariu readuce în atenţie circumstanţele accidentului încare a decedat Teo Peter şi ne dezvăluie că autorul uciderii din culpă nu afost soldatul american, ci fiul, minor şi beat, la volanul bolidului, alprimului demnitar al Ambasadei SUA la Bucureşti. Soldatul, protagonistulunei relaţii sexuale cu o minoră, fiica unui membru al Consulatului SUA, afost determinat să preia fapta asupra sa. Dar, pentru asta, martorul-cheietrebuia “să nu mai fie găsit”. Mihai-Răzvan Ungureanu, de la cârma MAE şi aSIE, a făcut tot ce trebuia ca martorul să nu fie identificat şi prezent laproces, iar urmarea a fost nedovedirea nu atât a acuzaţiilor, cât mai alesa persoanei care s-a aflat la volan în momentul producerii accidentului”, adeclarat Ion Stan.“Complicitatea la o astfel de operaţiune nu i-a creat, oare, niciun fel dedependenţă sau a fost tocmai consecinţa firească a unei dependenţeanterioare?!”, s-a întrebat social-democratul.

Potrivit acestuia, desemnarea lui Ungureanu ca prim-ministru “a fost o«mutare în plic» primită de Traian Băsescu de la lobbiystul LockheedMartin, Chevron, Gold Corporation, Roman Cooper etc., acreditat pe lângăchiriaşul Palatului Cotroceni. Acesta, la rândul său, înglodat înangajamente de trădare în favoarea protectorilor externi”.“Pe seama speranţelor învestite în această sugativă politică, avidă deputere, onoruri şi avere, Chevron i-a impus să contracteze creditele pentruacoperirea riscurilor de mediu, iar Roman Cooper i-a cerut o perioadă degraţie, în care să fie scutită de taxe şi impozite, plus o serie degaranţii şi alte facilităţi. În weekendul de 1 mai, prim-ministrul cenzurata fost convocat la Neptun. Oficial de Traian Băsescu, neoficial, delobbiystul anterior menţionat, prilej cu care Băsescu şi Ungureanu au fostsever reevaluaţi, ca elemente de sprijin al intereselor companiilor străineamintite, reamintindu-li-se că sunt pasibili de executare politică silită,fiecare după cât li s-a transferat în conturile ce pot fi imediatdescărcate la zero”, a mai afirmat vicepreşedintele Comisiei de control aSRI.În continuarea intervenţiilor sale, el a făcut referire şi la cazulHayssam. “Un alt comentariu readuce în actualitate, cu un consistentsupliment de informaţii, relatările publicate ale fostului procuror CiprianNastasiu în legătură cu faptul că Mihai-Răzvan Ungureanu a facilitatvizitarea în detenţie a lui Omar Hayssam de către avocatul MordechaiTzivin. ‘Comentatorul’ ne precizează că vizita fără martori a avocatuluiMordechai Tzivin a fost anterior pregătită, prin defectarea instalaţiilorde interceptare pe care SRI le montase în celula-rezervă de spital ateroristului Omar Hayssam, defecţiune care a constituit subiectul unorreproşuri foarte dure pe care răposatul Radu Alexandru Timofte, directorulSRI, le-a adresat, fără perdea, atât adjunctului sau, generalul ing.Dumitru Zamfir, cât şi ministrului de Interne, Vasile Blaga, şichestorului-şef Virgil Ardeleanu, şeful lui ‘doi şi un sfert’, autorulcomanditar al defectării instalaţiei, dar şi al mutării teroristului într-oaltă celulă, în eventualitatea că SRI ar interveni pentru remediereadefecţiunii, ceea ce s-a şi întâmplat. Prin recenta scurgere de informaţii,generată de comentator, ni se confirmă zvonul, care devine astfel o ştire,că Mihai-Răzvan Ungureanu, parte a operaţiunii de exfiltrare a agentuluiOmar Hayssam din România, avea cunoştinţă de faptul că în timpul viziteisecurizate a avocatului s-a perfectat aranjamentul falsificăriirezultatelor analizelor medicale, în vederea eliberării teroristului subpretextul fazei terminale a bolii de care nu suferea. Niciun astfel deserviciu nu poate rămâne nerăsplătit. Chiar cu cetăţenia unui stat careîntotdeauna îşi recuperează agenţii şi nu-şi extrădează supuşii”, a afirmatIon Stan.“Posibilitatea ca MRU să aibă dublă cetăţenie ne reaminteşte de o altăscurgere de informaţii, dirijată pe calea «comentariilor», şi anumesimilitudinile sale de CV cu Horia Roman Patapievici. Şi unul, şi altul aufost impuşi atenţiei opiniei publice internaţionale pe seama unorscandaluri regizate de un notoriu agent al KGB-ului, constând în provocăridiversioniste de compromitere a Serviciului Român de Informaţii. La fel caşi în cazul ascendenţilor lui Patapievici, şi ascendenţii lui Ungureanusunt suspectaţi a fi “fantome” cu biografii de împrumut, adică oameni ai

aparenţelor create de serviciile secrete, pentru înşelarea adversarilor înale căror elite sunt infiltraţi şi naturalizaţi”, a adăugat deputatul.

INCETUL CU INCETUL, DIN NEFERICIRE, INVENTIILE LUI TESLA INCEP SA APARA SUB DIFERITE FORME:

4 Votes

Iata deci, grupurile criminale care conduc Terra, in lupta lor pentru putere si suprematie, in loc sa faca o

lume mai buna cu ajutorul innventiileor colosale ale lui Tesla, acestia nu fac altceva decat sa le

foloseasca impotriva umanitatii.

Stim foarte bine cum organizatiile criminale precum CIA,KGB, Mossad, guvernul USA, si multi altii au

vanat necontenit inventiile lui Tesla spre a le folosi in scopuri distructive si asupritoare asupra altor

popoare.

Arma viitorului care constă într-o rachetă ce lansează atacuri pe cale electromagnetică a fost testată cu succes, în premieră, de către compania Boeing. Aceasta este capabilă să lase un întreg oraş fără curent

electric sau sisteme de comunicaţie.

Cercetătorii în domeniul armamentelor au reuşit să creeze o armă care poate fi folosită în viitor pentru a pune la pământ orice sistem de comunicaţie din lume bazat pe electricitate.

Cu ajutorul unei rachete ce poate fi lansată dintr-un avion, clădiri guvernamentale sau centre de comunicaţii pot fi complet afectate de câmpul electromagnetic pe care racheta îl transmite. Cercetătorii care au inventat racheta susţin că această armă nu afectează în niciun fel sănătatea oamenilor, scrie Daily Mail în ediţia sa electronică.

Se crede că această rachetă şi sistemul ei sunt suficient de puternice pentru a reuşi să penetreze

buncărele subterane din Iran. Cu toate acestea, experţii se tem că, ajunsă în mâinile cui nu trebuie,

arma poate produce pagube semnificative.

Compania Boeing a testat această rachetă în Utah, Statele Unite ale Americii, unde a fost lansată asupra unui centru de atrnemanent. Testul a fost catalogat drept un succes, deoarece arma a reuşit să închidă toate sistemele electronice de comunicare din acest centru. Mai mult de atât, Boeing susţine că testul a fost atât de bun, încât până şi camera amplasată pe avionul care a lansat racheta şi trebuia să filmeze procesul s-a închis.

Din motive de securitate Boeing nu a făcut public niciun material video din timpul testului.

“Această armă deschide o nouă eră. Putem lovi orice ţintă dorim cu ajutorul acestei rachete.

Cunoaştem toate capabilităţile armei şi ne dorim să reuşim implementarea ei cât mai repede. Foarte

multe ţări din ziua de astăzi depind de curentul electric pentru comunicaţii şi multe alte procese, aşa că

arma chiar îşi are rostul“, a declarat Keith Coleman, managerul în cadrul programului de testare a rachete, conform sursei citate.

CATE CEVA DESPRE TESLA:

MARELE SAVANT Nicolae Tesla (Nikola Tesla, 1856-1943), considerat de canalul Discovery ca fiind unul dintre „cei mai mari 100 de americani”, este geniul sub care stă dezvoltarea actuală a omenirii. El a fost un mare vizionar, multe din ideile sale nefiind înţelese nici astăzi şi constituind o permanentă sursă de dispută între marile puteri.

Ciudatele schimbări de climă şi cutremure care s-au constatat în ultima vreme sunt considerate rezultatul unor aparate care au la bază descoperirile acestui mare inventator. Tesla a ajuns la concluzia că vremea ar putea fi controlată cu ajutorul energiei electrice. In primavara lui 1898, Tesla demonstreaza public dirijarea prin radio, la mare distanta, a unui vas fara echipaj. De numele său se leagă celebrul experiment Philadelphya şi primul contact cu alte civilizaţii, savantul recepţionând din spaţiu un semnal radio repetat. Pentru această descoperire a fost ridiculizat de contemporani.

Tot lui îi datorăm şi primul sistem de comunicaţie wireless, primii roboţi, prima telecomandă, ideea de vehicul cu decolare verticală ş.a. Tesla a propus o schemă care arăta ca un science-fiction: un sistem global de comunicaţii fără fir pentru a transmite mesaje telefonice dincolo de ocean; pentru a transmite ştiri, muzică, rapoarte privind piaţa bursieră, mesaje private, a securiza comunicaţiile militare, şi care tranmitere de imagin în orice colţ al lumii. „Când comunicaţia fără fir va fi aplicată pe scară largă, pământul va fi transformat într-un creier uriaş, capabil să răspundă în oricare colţ al său”. Această viziune a sa nu a fost realizată nici astăzi, la peste 60 de ani de la moartea sa. Nici marile sale realizări privind transmiterea energiei electrice fără fire nu au fost puse în practică. Mileniul acesta este fără îndoială mileniul Tesla.Anii tinereţii

Cand zici Nicolae Teslea te gandesti la istro-romanul devenit cetatean american, omul de stiinta si inventatorul prolific in domeniul electro si radiotehnicii, descoperitorul campului magnetic invartitor. Tot el a inventat si sistemul bifazat de curent electric alternativ si a studiat curentul de inalta frecventa. El a construit primele motoare asincrone bifazate, generatoarele electrice, transformatorul electric de inalta frecventa etc. In atomistica, a cercetat fisiunea nucleelor atomice, cu ajutorul generatorului electrostatic de inalta tensiune.

Este considerat de biografii americani ca fiind un emigrant de origine sârbă. În realitate el a fost istro-român, nascut in noaptea de 9 spre 10 iulie 1856 ca fiu al preotului ortodox Milutin Teslea si al Gicai Mandici. Familia tatalui era de graniceri antiotomani, in fostul imperiu austro-ungar. Numele initial de familie era Draghici, dar el a fost inlocuit in timp, prin porecla de Teslea, dupa meseria transmisa in familie, de dulgher (teslari).

Henri Coanda il prezinta pe marele inventator Tesla ca roman banatean din Banatul sarbesc, dar realitatea era ca prietenul sau Nicolae era istro-roman din Croatia. Coandă afirma: « Daca acum, sa zicem, 150 de ani, s-ar fi spus, ar fi venit cineva sa ne spuna cum spunea Teslea Nicolae, Teslea, romanul din Banat: “Voi face lumina electrica, adica lumina, voi face asta miscand o bucata de fier in fata unui fir de arama”, lumea l-ar fi inchis ca nebun”. Provincia Lica era locuita compact de istro-romanii morlaci, inca din sec. XV-XVI. Gospici se afla la cativa kilometri de tarmurile Marii Adriatice, iar satul Similian la 12 km de Gospici, satul fiind patria lui Tesla. Tatăl său dorea ca el să devină preot, cu toate că el se simţea atras de ştiinţele exacte. La 17 ani, Tesla s-a îmbolnăvit de holeră şi a obţinut o concesie din partea tatălui său: bătrânul Tesla i-a promis că dacă va supravieţui, va primi permisiunea să urmeze cursurile de inginerie de la Politehnica din Graz (1875-1881), unde

avea sa îşi înceapa seria descoperirilor. Lucrează apoi la Budapesta, la Paris, in cadrul Companiei Edison (1882), Strasbourg (1884), dupa care pleacă în America.

Tesla a fost înntreaga sa viaţă obsedat de ideea electricităţii. La vârsta de 24 de ani are şi primul mare răspuns. El însuşi povesteşte: “Într-o după-amiază, veşnic prezentă în mintea mea, făceam o plimbare în parc, alături de un prieten, recitând poezii. Pe atunci, ştiam cărţi întregi pe de rost. Una dintre acestea era Faust a lui Goethe. Soarele tocmai apunea, amintindu-mi de un pasaj celebru; ideea mi-a venit ca o străfulgerare de lumină, şi într-o secundă adevărul era dezvăluit. Cu un băţ, am desenat pe nisip diagrama pe care 6 ani mai târziu am prezentat-o în cadrul alocuţiunii de la Institutul American de Inginerie Eelectrică”. Era motorul cu curent alternativ, o descoperire tehnologică care în curând avea să schimbe lumea.

Sosirea în America

Tesla ajunge în America având la el doar o scrisoare de recomandare din partea unui prieten al lui Edison din Europa. La sosire se arata complet şocat: “Ceea am lăsat în urmă era frumos, artistic şi fascinant sub toate aspectele; ce am văzut aici era lipsit de fineţe şi inatractiv. America e cu un secol în urma Europei”.

Electricitatea a fost introdusă în New York la finele anilor 1870. Lampa incandescentă a lui Edison a facut ca cererea pentru curentul electric sa explodeze. Fabrica sa de curent direct din Pearl Street (Manhattan) devenea rapid monopol. Edison ştia prea puţin despre curentul alternativ şi nu vroia să înveţe mai mult. L-a angajat totuşi pe Tesla, oferindu-i 50.000 pentru perfectionarea generatoarelor si motoarelor electrice Edison. Tesla şi-a îndeplinit sarcina dar… nu aprimit nici un cent în afară de următorul comentariu: “Când vei deveni un american complet matur vei şti să apreciezi o glumă americană”. Şocat şi desgustat, Tesla a demisionat imediat.

Ideile sale privind curentul alternativ pe care-l folosim azi aveau să se materializeze fiind sprijinit de un investitor. Patentele i-au fost apoi cumpărate de compania Westinghouse alături de care va continua până la realizarea “oraşului luminilor”. Cu prilejul Târgului Internaţional de la Chicago deschis pe 1 mai 1893, cei 27 de milioane de vizitatori au văzut cum s-au aprins sute de lumini incandescente. Aceasta doar datorită invenţiilor sale privind sistemele de curent alternativ. Era abia începutul luptei sale cu Edison…

Nikola Tesla – proiectul Niagara

Încă din copilărie, Tesla visase să poată folosi puterea apelor pentru producerea electricităţii. În mintea lui el vedea mereu roata care l-ar putea ajuta. Pe 16 noiembrie 1986, proiectul cascada Niagara, era finalizat după cinci ani de eforturi, momente de renunţare şi neîncredere, crize financiare şi milioane de dolari investiţi. Prima hidrocentrală era acum funcţională. Autorul acestui proiect, care multora păruse o fantezie, era tocmai Tesla.

După succesul cu Niagara, Tesla a revenit la munca sa preferată-experimentarea. Întors la laboratorul său de pe Grand Street, în New York City, Tesla a fost absorbit în cercetarea electricităţii de înaltă frecvenţă. Un număr de descoperiri ştiinţifice începuse să arunce lumină asupra fenomenului frecvenţelor înalte. În 1873, în Anglia, James Clerk Maxwell, a demonstrat matematic că lumina este o radiaţie electromagnetică-lumina era electricitate vibrând cu frecvenţe foarte înalte.

Tesla şi-a început cercetările privind frecvenţele prin construirea unor generatoare rotative de curent alternativ care puteau ajunge la viteze mai mari ; dar când se apropiau de 20000 de rotaţii pe secundă, maşinile se rupeau în bucăţi. Răspunsul a venit cu un instrument remarcabil cunoscut şi azi drept bobina lui Tesla. Utilizând frecvenţe înalte, Tesla a realizat primul neon şi iluminarea fluorescentă. Tot el a realizat primele fotografii cu raze X.Cine a inventat radioul?

Cele mai multe enciclopedii îl prezintă pe Marconi drept inventatorul radioului. Însă primul brevet pentru aplicaţii radio a fost obţinut de către Tesla. La începutul lui 1895, Tesla era pregătit să transmită un semnal la 50 de mile, la Weat Point, New York .Dar în acel an, dezastrul a lovit. Un foc i-a mistuit laboratorul, distrugându-i munca.

În acelaşi timp, pe 12 decembrie 1901, Marconi a transmis şi a receptat primele semnale dincolo de oceanul Atlantic.

Otis Pond, un inginer care lucra pentru Tesla, i-a spus “Se pare că Marconi ţi-a luat-o înainte”. Tesla i-a replicat: ”Marconi e un băiat bun. Lasă-l să continue. Foloseşte 17 din patentele mele”. Dar încrederea calmă a lui Tesla avea să fie zdruncinată în 1904, când Oficiul American pentru Patente, surprinzător a revenit asupra deciziilor sale anterioare şi i-a dat lui Marconi patentul pentru inventarea radioului.

Motivele pentru această decizie nu au fost niciodată complet explicate, dar puternica susşinere financiar-bancară a lui Marconi în SUA ar putea fi o explicaţie.

Tesla continuă seria descoperirilor

În 1898 Tesla face o demonstraţie care îi stupefiază pe participanţii de la o expoziţie la Madison Square Garden: prima navă controlată prin unde radio. Nava în miniatură se mişca pe un lac artificial, încât cei prezenţi au crezut că o controlează cu mintea. Tesla îşi amintea “Când a apărut prima oară a creat o impresie pe care

nici o altă invenţie de-a mea n-a produs-o”. Acestea au fost ”începuturile unei rase de roboţi, oameni mecanici,

care vor face munca laborioasă a omenirii” după cum aprecia genialul inventator. Puţini însă îşi mai amintesc de această uriaşă contribuţie a sa ca fondator al roboticii.

Tesla: zeul fulgerului

Experimentul de la Colorado este poate evenimentul cel mai învăluit de mister şi secrete.

Ideea de la care a pornit acest experiment este legată de o furtună. Tesla povesteşte: ”Observam undele

staţionare. Deşi pare imposibil, această planetă, în ciuda dimensiunilor sale, se comportă ca un conductor de

dimensiuni mici. Semnificaţia extraordinară a acestui lucru în ceea ce priveşte transmiterea energiei wireless,

mi-a devenit clară. Nu numai că puteam transmite orice mesaj telegrafic fără fire oriunde, dar şi să imprim la

orice distanţă de pe glob slabele modulaţii ale vocii umane, mai mult, să transmit energie, în cantităţi nelimitate

oriunde pe glob, fără pierderi.”

Aici Tesla a construit o staţie experimentală, cu 2 bobine absolut uriaşe. Şi astăzi se mai pune întrebarea „A

reuşit Tesla să transmită energia wireless?” Într-un articol Tesla a susţinut că a reuţit să aprindă de la distanţă, fără fire, lămpile oraşului, producând tensiuni de peste 12 milioane de volţi. Cert este că oamenii au putut vedea cel mai mare fulger produs vreodată de mâna omului: peste 40 metri. Tunetul s-a auzit la o distanţă de peste 22 de mile, iar o aură albastră a înconjurat întreaga zonă.

Oameniia au putut vedea pe stradă mici scântei electrice, fluturii aveau aripi înconjurate de lumină, iar la robinet curgeau pe lângă apă, curenţi electrici. Tesla era un adevărat vrăjitor. Tesla a ajuns la concluzia că atunci când fulgerul loveşte pământul, crează unde puternice care traversează pământul.

Dar pământul nu este numai conductor, ci şi puternic electrizat, cu un poteanţial imens. Dacă s-ar reuşi creşterea amplitudinii încărcăturii energetice a pământului prin mijloace artificiale, energia electrică ar putea fi oriunde extrasă direct din pământ.

Timp de 9 luni Tesla a continuat seria experimentelor. Uimitorul inventator a descoperit frecvenţa de rezonanţă a pământului, reuşind să producă primul cutremur artificial. Ela plasat un oscilator în pământ, care a rezonat la aceeaşi frecvenţă cu a Pământului. Abia după aproape un secol, ştiinţa a reuşit să demonstreze veridicitatea acestei teorii. Completarea făcută de Tesla este absolut surprinzătoare şi azi: între război şi cutremure există o legătură directă. Explozile de mină, torpile, rachete, ca să nu mai vorbim de experimentele nucleare, dezvoltă forţe reactive uriaşe care se propagă pe întreg globul. Efectul lor poate fi multiplicat extraordinar de mult prin rezonanţă. “Acţiunea combinată a exploziilor de orice natură poate produce mişcări tectonice în orice parte a

globului, şi un cutremur dezastruos în Italia poate fi rezultatul unei explozii în Franţa. Faptu că omul poate

produce astfel de convulsii ale pământului nu poate fi pus la îndoială. Depinde dacă o face cu un scop bun sau

rău.” (Nicolae Tesla). Asta mă duce cu gândul la valul de cutremure, inundaţii, tornade care au afectat pământul în ultima vreme. Aş aduga: da oamenii, în inconştienţa lor, pot distruge pământul.

Tot la Colorado, Tesla a receptat un semnal repetat din spaţiu, susţinând astfel existenţa altor civilizaţii în spaţiu. Ar fi practic imposibil ca din miliardele de planete, una singură să fie locuită: Pământul. Pentru aceste afirmaţii a fost ridiculizat în presa vremii.

Când s-a întors la New York, de la Colorado Spring, a scris un articol senzaţional pentru revista Century

Magazine. În această viziune detaliată şi futuristică, el a descris un mijloc de a tapping energia solară cu ajutorul unei antene. El a sugerat că vremea ar putea fi controlată cu ajutorul energiei electrice. A vorbit despre maşini care ar face războiul imposibil. Şi a propus un sistem global de comunicaţie fără fire. Pentru cei mai mulţi oameni aceste idei erau practic de beînţeles, dar Tesla nu putea fi subestimat.

Articolul a atras atenţia unuia dintre cei mai influenţi oameni, J. P. Morgan. Un oaspete frecvent în casa lui Morgan, Tesla a propus o schemă care arăta ca un science-fiction: ”un sistem global” de comunicaţii fără fir pentru a transmite mesaje telefonice dincolo de ocean ; pentru a transmite ştiri, muzică, rapoarte privind piaţa bursieră, mesaje private, a securiza comunicaţiile militare, şi care tranmitere de imagin în orice colţ al lumii. „Când comunicaţia fără fir va fi aplicată pe scară largă, pământul va fi transformat într-un creier uriaş, capabil

să răspundă în oricare colţ al său”, i-a spus Tesla lui Morgan.

Morgan i-a oferit lui Tesla 150 000 de dolari pentru a construi un turn de transmisie şi o fabrică de energie. O sumă mai realisă ar fi fost 1 000 000, dar Tesla a acceptat şi şi-a început munca imediat, însă turnul viselor sale nu a putut fi realizat pentru că Tesla a pierdut finanţarea lui Morgan, investitorul dorind rezultate imediate.

Tesla „un mistic mereu genial”

Lumea devine petru Tesla „o lume oarbă, lipsită de curaj şi neîncrezătoare”, dar nu îşi pierde nici o clipă încrederea în ideile sale.Este tot mai retras, şi petrece mult timp în parc hrănind porumbeii. Către sfârşitul lui 1920, Tesla a început să se împrietenească cu un binecunoscut poet german şi mistic, George Sylvester Viereck. Deşi era aproape un pustnic, tesla lua uneori parte la petrecerile de cină festivă oferite de Viereck şi soţia sa. Cu un talent înăscut. Tesla a scris un poem straniu, pe care l-a dedicat prietenului său. Se numea “Fragmente de bârfă olimpiană” şi era o critică acidă a oamenilor de ştiinţă din zilele acelea. Încep să apară zvonuri, fiind, întocmai ca şi Eminescu, acuzat de nebunie. De ce trebuie oare să numim pe cei ce nu-i înţelegem “nebuni”?

Ideile sale continuă să vină, parcă din sience-fiction pentru contemporanii săi, dar chiar şipentru noi azi. Tesla descrie pentru prima dată RADARUL. Ideea lui era de a transmite unde radio de înaltă frecvenţă, care să se reflecte din structura navei pe un ecran fluorescent. Ideea era mult prea avansată pentru acele vremuri, dar era prima descriere a radarului. Tot el a fost primul care a vorbit de o eră în care vehicule de zbor fără aripi, teleghidate, puteau fi trimise cu încărcătură explozibilă asupra duşmanului.

O armă anti-război

Tesla nu a fost un om al viitorului, dar şi un mare filosof. De fapt toate proiectele sale au avut ca scop declarat progresul umanităţii. „Pacea nu poate veni decât ca o consecinţă a iluminării umanităţii”. Cu toată evoluţia tehnică a umnităţii, evoluţia morală este încă departe. Suntem precum un uriaş cu membre puternice şi creier slab.

El s-a gândit la mijloc tehnic pentru a pune capăt problemelor de război. Credea că războiul poate fi transformat „într-un simplu spectacol al maşinilor”. În 1931, la o conferinţă de presă, a anunţat că este pe punctul de a desoperi o nouă sursă de energie. Întrebat referitor la natura sursei, Tesla a replicat „Ideea mi-a venit ca un şoc

extraordinar.În acest moment pot doar să spun că va veni dintr-o sursă complet nouă şi nebănuită”.

Norii războiului se abăteau din nou asupre Europei. Pe 11 iulie 1934, pe prima pagină a New York Times se putea citi mare “La 78 de ani, Tesla descoperă o nouă rază mortală”. Articolul raporta că noua invenţie „va

trimite particule deatmosferă concentrate prin aer, cu o energie atât de mare încât va doboră o flotă inamică de

10000 de avioane de la odistanţă de 250 de mile”. Tesla declara că noua rază mortală va face războiul imposibil, oferin fiecărei ţări un “zid chinezesc invizibil”. Era de fapt un scut energetic, care şi azi pare doar un produs al imaginaţiei. Din păcate ideea sa de pace a fost vânată în tot acest timp pentru a fi transformată în cea mai redutabilă armă. Chiar după ce a anunţat că a finalizat cercetările privind „raza mortală”, în 1943 Tesla moare, luând secretul cu el în mormânt.Era în plin război mondial.Tocmai de aceea moartea sa nu este lipsită de controverse.

Moartea lui Tesla – misterul documentelor

LA SCURT timp după marea sa descoperire, Tesla moare, în plin război mondial. Invenţia lui putea schimba oricând soarta războiului, deci era firesc ca documentele şi notele savantului să devină o “comoară” vânată de serviciile secrete. FBI-ul s-a pus în mişcare, de teamă ca acestea să nu ajungă pe mâna Axei sau a sovieticilor.

A doua zi după moartea lui Tesla, dimineaţa, nepotul acestuia, Sava Kosanovic – oficial iugoslav dornic de avansare, suspectat că ar avea legături cu partidul comunist din ţara sa – se grăbea să ajungă în camera unchiului său de la hotelul New Yorker. Până când a ajuns el, corpul lui Tesla fusese deja ridicat, iar Kasanovic bănui că cineva scormonise deja prin lucruri. Avea dreptate: lipseau documente tehnice şi un caiet negru cu câteva sute de pagini, câteva dintre ele marcate “Guvernul” – pe care el ştia că unchiul său le păstra.

Documentele rămase au fost preluate de autorităţi şi anlizate de Biroul de Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare. Concluzia dată publicităţii era menită să distragă atenţia de la importanţa uriaşă a muncii savantului: “Ideile şi eforturile lui Tesla din ultimii 15 ani au, în principal, un caracter speculativ, filosofic şi într-o oarecare măsură de promovare, adeseori referindu-se la producerea şi transmiterea fără fire a energiei electrice; nu sunt prezentate

metode şi principii noi, solide şi funcţionale pentru a le pune în practică”.În 1952, restul de documente şi bunuri ale lui Tesla au fost trimise lui Sava Kosanovic, la Belgrad. Aici a fost creat un muzeu în onoarea marelui inventator. Timp de mulţi ani, în timpul regimului comunist al lui Tito, sovieticii au fost singurii care au avut acces la documente.

Pe tot parcursul Războiului Rece, confruntarea s-a dat în jurul realizării practice a armelor şi surselor de energie propuse de Tesla. Se urmărea crearea unei arme care să protejeze America de un eventual război nuclear. Oficial, proiectul a fost un eşec. În realitate, nu se ştie până unde au mers realizările. Ideile lui Tesla sunt şi astăzi insuficient înţelese şi valorificate. Să nu uităm că el a propus ca sursă de energie forţa gravitaţională sau magnetismul, ori că este părintele armelor numite azi “psihotronice” care presupun un control al minţii umane prin intermediul undelor de înaltă frecvenţă, cu efectul îmbolnăvirii subite sau morţii.

OZN-UL DE ASTAZI:

Tesla a brevetat o maşină de zbor (foto) care prin descrierile făcute de el însuşi este asemănătoare cu ceea ce noi numim azi OZN. Maşina se poate deplasa în orice direcţie, are decolare verticală şi foloseşte un motor alimentat wireless cu energie electrică, asfel că poate staţiona mult timp în aer. Tesla o destina uzului militar, dar şi celui civil, pentru a înlocui…automobilul. Este foarte probabil că ea a fost de mult fabricată, dar din considerente economice şi de altă natură, nu a trecut în uzul frecvent.

Ce ar însemna de exemplu o astfel de maşină pentru industria automobilului sau cea aeronautică? La fel ca mai toate marile descoperiri, ea va fi utilizată pe scară largă cu mari întârzieri, poate chiar de secole. Cea ce noi numim azi progres tehnologic avansat, s-a realizat în urmă cu un secol, dar abia acum a ajuns pe piaţă. Este păcat că interesele financiare, care impun exploatarea la maxim a unei descoperiri, şi abia apoi perfecţionarea, întârzie atât de mult progresul omenirii.

Descrierea acestui aparat o va face chiar Tesla, în numeroasele articole publicate în marile reviste americane:

„În urmă cu 20 de ani, credeam că voi fi primul om care va zbura, că eram pe punctul de a realiza ceva unic.

Munca mea se desfăşura în domeniul electricităţii şi nu mi-am dat seama că motoarele cu benzină se

dezvoltaseră atât de mult încât puteau face un avion fezabil. La vremea aceea, lucram la transmisia fără fire a

energiei electrice. Ideea mea era să construiesc o maşină de zbor propulsată de un motor electric, alimentat cu

energie de la staţiile de la sol. Încă nu am realizat aceasta, dar sunt sigur că o voi face la timpul potrivit. Când

am aflat că am fost anticipat de cercetători din alte domenii, am început să studiez problema zborului din alte

unghiuri. Devenea o problemă de mecanică, nu de electricitate. Ştiam că există surse de energie mai bune

decât cele de acum, şi prin eforturi îndelungate, după ani de zile, am înţeles posibilitatea utilizării principiilor

vâscozităţii şi aderenţei fluidelor în construcţia motorului meu”.

“Acum că am realizat motorul, următorul pas este maşina perfectă de zbor.” Un avion care să folosească motorul dumneavoastră?, a întrebat reporterul. Răspunsul lui Tesla este surprinzător şi acum, după aproape 100 de ani. “Maşina de zbor a viitorului – maşina mea de zbor – va fi mai grea decât aerul, dar nu va fi un

avion. Nu va avea aripi şi nici propulsoare. Va fi solidă şi stabilă. Văzută la sol, nici nu îţi dai seam că e un

aparat de zbor. Totuşi, va putea zbura în orice direcţie în perfectă siguranţă, la viteze mult mai mari decât cele

atinse până acum, în ciuda curenţilor de aer verticali şi a golurilor de aer. Va putea urca şi în astfel de curenţi

dacă e nevoie, staţiona în aer perioade mari de timp, chiar şi la viteze foarte mari ale vântului. Puterea sa de

zbor nu va depinde de aripi, ca la păsări, ci de acţiuni mecanice pozitive”.

“Prevăd o dezvoltare a maşinilor de zbor care să o depăşească pe cea a automobilului. Mă aştept la o

contribuţie importantă a domnului Ford la realizarea acestui progres. Problema locurilor de parcare şi a

drumurilor aglomerate va fi rezolvată. Turnuri de parcare se vor înălţa în marile oraşe, iar şoselele se vor

înmulţi doar atât cât este nevoie. În final, şoselele vor deveni inutile pentru că civilizaţia va abandona roţile

pentru aripi”.

“Copilul visurilor lui Tesla”, cum numea inventatorul maşina sa de zbor, aşteaptă să fie redat oamenilor.

Previziunile lui Tesla

Cu toţii am auzit de previziunile lui Nostradamus, dar puţini ştiu că Tesla a văzut cu claritate ştiinţifică şi a contribuit la creerea viitorul nostru. Viziunile sale aruncă lumina peste multe din actualelele noastre probleme.

“Potrivit unui teorii care a fost acceptată, fiecare atom se diferenşiază printr-o mişcare de rotaţie continuă de

eter, întocmai ca un vârtej într-un lac liniştit. Eterul, atunci când este pus în mişcare, devine materie. O dată ce

mişcarea se opreşte, eterul revine la starea sa normală. Apare astfel extraordinara posibilitate ca omul să poată

să facă materia să apară şi să dispară, cu condiţia să aibă instrumentele potrivite pentru a iniţia şi a opri aceste

vârtejuri de eter. La comanda sa, aproape fără nici un efort, vechile lumi vor dispărea şi altele noi vor înflori.

Omul ar putea modifica mărimea planetei, controla anotimpurile, modifica distanţa faţă de Soare, sau călăuzi

eterna sa calătorie pe orice drum din Univers. Ar putea provoca cicniri de planete pentru a produce sori şi stele,

căldura şi lumina sa.; ar putea crea viaţa în toate formele sale infinite. A realiza prin propria voinţă naşterea şi

moartea materiei, ar fi cea mai mare reuşită a omului, transformându-l în stăpânul creaţiei fizice, împlinindu-şi

astfel destinul său”.

“Dacă reuşim să eliberăm energia din atomi sau să descoperim un o sursă de energie ieftină şi inepuizabilă,

disponibilă în orice zonă de pe glob, această realizare, în loc să fie o binecuvântare, poate aduce dezastrul

omenirii, determinând disensiuni şi anarhie, cea ce va duce în final la mult urâtul regim al forţei. Cel mai mare

bine vine din dezvoltarea tehnică care duce la unificare şi armonie, iar transmiterea wireless se înscrie în

această linie. Prin intermediul acestui sistem, vocea umană va putea fi reprodusă oriunde, iar fabricile vor

furniza energie de la mare depărtare de hidrocentrale; maşinile aeriene vor fi propulsate în jurul Pământului

fără oprire, iar energia Soarelui va fi controlată pentru a crea lacuri şi râuri pentru a fertiliza marile deşerturi”.

“(…) va fi posibil pentru naţiuni să lupte fără armate, nave sau arme, cu arme mult mai teribile, care au o

capacitate de acţiune distructivă nelimitată. Un oraş, aflat la orice distanţă de inamic, poate fi distrus – şi nici o

forţă din lume nu poate opri aceasta. Dacă vrem să prevenim o calamitate apropiată şi transformarea globului

într-un infern, ar trebui să accelerăm dezvoltarea maşinilor zburătoare şi a transmisiei energiei wireless fără de

întârziere, cu toată puterea şi resursele naţiunii”. Tesla ştia de bomba atomică, întrucât Einstein l-a vizitat în noiembrie 1933, aflând de cercetarile lui asupra fisiunii nucleare. Este foarte probabil, că beneficiind de arhiva lui Tesla, după moartea acestuia, Einstein să fi realizat bomba atomică. Iar pericolul distrugerii pământului este un pericol real al secolului nostru, când orice nebun poate declanşa un război atomic. Şi ce bine seamănă noile arme cu cele descrise de Tesla! Nu sunt oare ele produse având la bază cercetările sale? Vă las să vă răspundeţi singuri.

“Implicarea femeii în noi domenii de acţiune, uzurparea graduală de catre ele a conducerii bărbaţilor, va disipa

sensibilitatea feminină, va reduce instinctul matern, astfel că maternitatea şi căsătoria vor părea neplăcute şi

civilizaţia umană se va apropia tot mai mult de civilizaţia perfectă a stupului de albine. Urmează o nouă ordine a

sexului – conducerea de către femei. Veţi comunica instantaneu, printr-un simplu echipament de buzunar.

Avioanele vor zbura fără piloţi, ghidate de la sol prin unde radio. O cantitate uriaşă de energie va fi transmisă

fără fire. Cutremurele vor deveni din ce în ce mai frecvente. Zonele temperate vor deveni foarte reci sau toride.

Şi cele mai multe dintre acestea sunt foarte aproape să se producă”.

Când se va anunţa că s-a descoperit transmisia energiei fără fir, vom şti că este de fapt o realizare veche a lui Tesla. Iar restul, le trăim la aproape un secol de când marele inventator le-a descris…

Tesla ne-a oferit şi răspunsul la întrebarea fundamentală, pe care ne-o punem toţi cei nu ne considerăm urmaşi de maimuţe “Ce este viaţa?”.

“Ştiinţa modernă declară: Soarele este trecutul, Pământul prezentul, iar luna viitorul. Dintr-o masă în flăcări ne-

am născut, şi într-o masă îngheţată o să ne transformăm. Legea naturii este nemiloasă, şi suntem în mod

irezistibil atraşi de destinul nostru. Lordul Kelvin ne dă o şansă redusă de viaţă: circa 6 milioane de ani, după

care lumina Soarelui se va stinge, iar Pământul nostru va deveni un deşert de gheaţă, căzând în noaptea

eternă. Totuşi, va rămâne o strălucitoare scânteie de viaţă, existând şansa să reaprindă viaţa pe o stea

îndepărtată. Această posibilitate există într-adevăr”. Iată şi răspunsul: originea spaţială a omului conferă răspunsuri la multe din marile mistere ale omenirii. Poate şi de aceea, ea nu se vrea a fi cunoscută.

Legile industriei farmaceuticehttp://terraencyclopediadotorg.files.wordpress.com/2012/12/farm.jpg?w=588 http:// terraencyclopediadotorg.files.wordpress.com/2012/12/farm.jpg?w=588

Rate This

http://terraencyclopedia.org/2012/12/05/legile-industriei-farmaceutice/farm/ http://terraencyclopedia.org/2012/12/05/

legile-industriei-farmaceutice/farm/Principiile de bază care guvernează „afacerea cu boala” a industriei farmaceutice. Nu este în interesul financiar al industriei farmaceutice să prevină bolile comune – menținerea șI răspândirea bolilor este o precondiție pentru creșterea financiară a industriei.

1

Industria farmaceutică este o industrie de investiții condusă de profiturile acționarilor săi. Îmbunătățirea sănătății umane nu este forța conducătoare a acestei industrii.

2

Industria farmaceutică de investiții a fost creată în mod artificial șI dezvoltată strategic timp de mai mult de un secol de către aceleașI grupuri de investiții care controlează industriile chimice șI petrochimice globale.

3

Marile profituri ale industriei farmaceutice se bazează pe noile medicamente patentate. Aceste patente permit, în esență, producătorilor de medicamente să definească în mod arbitrar profiturile pentru produsele lor.

4

Piața de desfacere pentru industria farmaeutică este corpul uman – dar numai atâta vreme cât acesta găzduiește boala. De aceea, menținerea șI răspândirea bolilor este o precondiție pentru creșterea industriei farmaceutice.

5

O strategie cheie pentru a îndeplini acest scop este dezvoltarea medicamentelor care doar maschează simptomele evitând vindecarea sau eliminarea bolilor. Aceasta explică de ce cele mai multe medicamente pe bază de rețetă care se comercializează astăzi nu au o eficacitate dovedită șI se adresează în special simptomelor.

6

Pentru a-șI extinde șI mai mult piața farmaceutică, companiile de medicamente caută continuu noi aplicații (indicații) pentru utilizarea medicamentelor pe care deja le comercializează. De exemplu pastila pentru durere a Bayer, Aspirina, este acum ingerată de 50 de milioane de cetățeni sănătoșI ai SUA sub iluzia că aceasta va preveni infarcturile.

7

O altă strategie cheie pentru a extinde piețele farmaceutice este cauzarea de noi boli cu ajutorul medicamentelor. În timp ce maschează simptomele pe termen scurt, cele mai multe medicamente pe bază de

prescripție luate de milioane de paciențI ai zilelor noastre cauzează o mulțime de noi boli ca rezultat al efectelor lor adverse cunoscute, pe termen lung. De exemplu, se știe că toate medicamentele de scădere a colesterolului disponibile la ora actuală pe piață măresc riscul de dezvoltare a cancerului – dar numai după ce pacientul a luat acel medicament timp de mai mulțI ani.

8

Efectele secundare letale cunoscute ale medicamentelor pe bază de prescripție sunt cea de-a patra cauză a mortalității în lumea industrializată șI este depășită numai de numărul de decese datorate infarcturilor, cancerului șI accidentelor vasculare cerebrale (Journal of the American Medical Association, 15 aprilie 1998). Nici acest lucru nu este o surpriză, deoarece patentele medicamentelor sunt emise în mod primar pentru noi molecule sintetice. Toate moleculele sintetice trebuie detoxifiate șI eliminate din corp, sistem care eșuează adesea șI se readuce într-o epidemie de efecte secundare adverse șI mortale.

9

În timp ce promovarea șI expansiunea bolilor măresc piața industriei farmaceutice deinvestiții – prevenirea șI tratarea cauzelor care stau la rădăcina bolilor scad profitabilitatea pe termen lung; de aceea ele sunt evitate sau chiar obstrucționate de către industrie.

10

Cel mai rău lucru este că eradicarea bolilor este prin natura sa incompatibilă cu șI diametral opusă intereselor industriei farmaceutice de investiții. Eradicarea bolilor considerate acum ca potențiale piețe de desfacere pentru medicamente va distruge investiții de miliarde de dolari șI eventual va elimina întreaga industrie.

11

Vitaminele șI alte terapii naturale eficiente care optimizează metabilismul celular amenință „afacerea cu boala” a industriei farmaceutice pentru că se adresează cauzelor celulare ale unora dintre cele mai comune boli de astăzi – iar aceste substanțe naturale nu pot fi patentate.

12

În decursul celor peste o sută de ani de existență a industriei farmaceutice, vitaminele șI alțI nutriențI esențiațI cu funcții definite de cofactori ai metabolismului celular, au fost cea mai acerbă competiție șI cea mai mare ameințare a succesului pe termen lung a afacerii farmaceutice de investiții.

13

Vitaminele șI alte terapii naturale eficiente care previn efectiv bolile sunt incompatibile cu însășI natura „afacerii cu boala” a industriei farmaceutice.

14

Pentru a proteja dezvoltarea strategică a afacerii sale de investiții împotriva amenințării terapiilor naturale eficiente, naturale șI nepatentabile, industria farmaceutică a folosit – de-a lungul unui întreg secol – cele mai lipsite de scrupule metode, cum ar fi:

1. Refuzarea informației salvatoare de viețI, pentru milioane de oameni. Este pur șI simplu inacceptabil ca în zilele noastre atât de puțini oameni să știe că organismul uman nu poate produce vitamina C șI lizină, două molecule cheie pentru stabilitatea țesuturilor conectante șI prevenirea bolilor.

2. Discreditarea terapiilor naturale. Cel mai comun mod de a o face este prin intermediul campaniilor PR globale organizate de cartelul farmaceutic, care răspândesc minciuni despre așa zisele efecte secundare ale substanțelor naturale – molecule pe care Natura le-a folosit de milenii.

3. Interzicerea prin lege a răspândirii informației asupra terapiilor naturale de sănătate. În acest scop, industria farmaceutică a plasat factori de decizie în poziții politice cheie din piețele cheie șI în națiunile lider la exportul de medicamente.

15

„Afacerea cu boala” a industriei farmaceutice este cea mai mare înșelătorie șI cea mai frauduloasă afacere din istoria umanității. Produsul „sănătate” promis de companiile producătoare de medicamente nu este livrat milioanelor de pacienți. În schimb, „produsele” oferite cel mai adesea sunt exact opusul: noi boli șI adesea moarte.

16

Supraviețuirea industriei farmaceutice este dependentă de eliminarea prin orice mijloace a terapiilor naturale eficiente. Aceste terapii naturale nepatentabile au devenit tratamentul ales de milioane de oameni în pofida opoziției economice, politice șI media combinate ale celei mai mari industrii de investiții a lumii

De ce NU trebuie votat Mihai Razvan Ungureanu

Cateva zeci de pacate – o lista scurta…

In aceste ultime zile de campanie electorala ne-am gandit ca ar fi util de sistematizat cumva “calitatile” intrinseci, profunde, ale unor jivine politice care se prezinta, cu un tupeu fara margini, cu mana intinsa in fata romanilor pentru a le cersi votul. Dupa ce au tot aparut in presa rauri de informatii despre acesti monstri ai mlastinii politice romanesti, care ar fi mai nimerit sa infunde puscaria decat sa incalzeasca cu fundurile lor obeze scaunele Parlamentului, ne-am gandit ca putina sinteza nu strica. De dragul unei minime vidanjari morale.

Asadar, iata-l in toata splendoarea sa pe unul dintre candidati pentru un fotoliu mare, din piele, in Senatul Romaniei – domnul Mihai Razvan Ungureanu, alias MRU:

-1. a fost ales de Traian Basescu drept succesorul sau politic si, in consecinta, a fost crescut de mic in

acest spirit. “Nu poti sa spui ca, dupa ce un om a servit ca sef al unuia dintre serviciile de informatii, cu care

vorbesc zilnic, un om pe care te bazezi mai ales in intalniri care nu sunt usoare, ca nu sunt cu sindicatele, mai

poti pune un semn de intrebare ca nu ai avea incredere în el, ca nu e o chimie a increderii, in capacitatea lui de

a fi responsabil, în capacitatea lui de a fi loial unor obiective de interes naţional, nu persoanei Basescu, in

capacitatea lui de a organiza lucrurile?!” – Traian Basescu, Presedintele Romaniei, despre alesul sau,

Mihai Razvan Ungu(r)eanu

-2. a fost secretar UTC, fost membru supleant al CC al UTC, iar acum, in loc sa fie consecvent propriilor principii, s-a transformat in simpatizant al ideilor “de dreapta”. MRU este imbibat de traseismul parvenitului care vrea cu orice chip sa ajunga cat mai sus, fara a castiga direct nicio confruntare.

-3. MRU nu a avut niciodata un serviciu adevarat, din care sa castige o paine cinsita, cum avem noi, toti romanii. A fost doar stipendiat si incalzit (pana acum pe margine) ca sa preia puterea.

-4. a avut cel mai scurt, dar cel mai “incarcat” mandat din istoria tarii. In scurta perioada, de doar 78 de zile, in care a fost prim-ministru s-a dovedit a fi cel mai zelos premier de dupa revolutie in ceea ce priveste instrainarea resurselor minerale ale tarii si in “privatizarea” sistemului energetic national strategic catre patronii sai spirituali, evident, straini (carora le datoreaza cariera). In tandem cu “presedintele” Traian Basescu. Vezi AICI, AICI si AICI. Sau AICI, AICI si AICI.

-5. obedienta fata de patronii sai nu cunoaste limite, fiind egalata doar de nevoia sa patologica de parvenire. Pentru ca isi datoreaza atat studiile cat si devenirea politica unor forte oculte, straine de Romania, MRU este extrem de vulnerabil si complet inapt in a actiona pentru interesul national al Romaniei.

-6. NU este roman. Aici, desi exista numeroase informatii in acest sens, nu trebuie sa demonstram nimic! Luati aceasta afirmatie ca pe o axioma. In orice caz, cei care sunt romani autentici, care simt romaneste nu au niciun dubiu ca MRU nu este roman. Trebuie doar sa se uite cu atentie la figura lui care nu are nimic romnaesc in ea. Si sa-i asculte tanguielile fade, inautentice, atat de straine de noi.

-7. NU este un intelectual. Cel putin, nu unul cu opera. MRU se incadreaza in noua abordare politica a ultimilor ani de inlocuire a fetelor primitive de grobieni bolsevici care au acaparat scena politica in anii ’90 cu figuri mai soft, mai credibile in ochii unor romani satui de feudali primitivi. In acest trend se inscriu domnii Mihai Razvan Ungureanu, Mihail Horia Neamtu si Victor Ponta (oricum seamana destul de mult intre ei, semn ca neobolsevicii de astazi, fie nu au imaginatie, fie nu au un bazin de cadre suficient de generos). Asadar, MRU nu are opera. Are doar studii stipendiate gras de protectorii sai politici straini.

-8. MRU a fost lansat in constiinta publica pe fliera “Iosif Sava” (evreu din punctul de vedere al etnicitatii) si inclinam sa credem ca nu a fost vorba doar de o simpla coincidenta.

-9. a fost adus apoi de Andrei Plesu direct secretar de stat in Ministerul de Externe. Pentru necunoscatori, Andrei Plesu este fondatorul celei mai mari si mai perfide “crescatorii” de agenti straini , intitulata Grupul de Dialog Social(GDS), un ONG de trista amintire, stipendiat gras de reteaua Soros. Acest GDS “a dat tarii” cea mai sinistra colectie de demnitari-papagali din istoria recenta. MRU a ramas secretar de stat si in guvernul Nastase, apoi a fost numit ministru de externe de catre liberalul Calin Popescu Tariceanu, recuzat

apoi de acesta pentru ca nu i-a dat niste documente. Dupa ce a fost recuzat de premier, presedintele l-a numit seful SIE.

-10. este un apropiat al retelei George Soros in Romania la a carei conducere s-a aflat la un moment dat. A fost membru al board-ului stiintific al Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa, Iasi – Bucuresti (1996-1998)

-11. este apropiat cercului de interese al magnatului evreu Marc Rich. De altfel, atat Rich cat si Soros i-au finantat studiile in strainatate. Rich este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE), patron in industria metalelor. La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV.

-12. a manifestat un interes deosebit pentru studiile ebraice finantate de straini (din oportunism, din sentimentul apartenentei sau din ambele motive). In anul 1993 a sustinut masteratul in Studii Ebraice la Oxford Centre for Hebrew and Jewish Studies din cadrul Universitatii Oxford. Este membru al board-ului stiintific al Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa, Iasi – Bucuresti (1996-1998), membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (din 1997) si senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (din 1998).

-13 episodul japonez. Pe vremea cand era secretar de stat MAE, Ungureanu a avut parte in anul 1999 de o prima vizita oficiala in Japonia, unde a dat piept cu gerontocratia japoneza si cu mafia securista din cadrul Ambasadei Romaniei la Tokio. O reprezentanta condusa la vremea aceea de generalul Marin Valcea, un greu al Securitatii comuniste. Desi avea datoria sa aranjeze toate detaliile vizitei, Valcea nu a miscat un deget. Presa centrala a comentat pe larg esecul vizitei. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului. Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate. Varsta si fizionomia lui Razvan Ungureanu nu le inspira competenta. Fara o pregatire prealabila, codul diplomatic japonez nu a fost respectat. Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care a stat umil prin ambasada. Securistul, doar s-a facut ca ii aranjeaza intalnirile tanarului diplomat. Ion Iliescu, venit in vizita oficiala in acelasi timp, a fost tratat imparateste, consulul onorific Kobaiashi functionand pe post de sponsor.

-14. Faptele de arme ale lui MRU la Ministerul Afacerilor Externe(MAE). Context: suntem in anul 2007. Fostul lider al CC al UTC, Mihai Razvan Ungureanu, crescut sub pulpana lui Andrei Plesu, la randul sau fost disident si, tototodat, fost bursier dublu la Humbold in perioada regimului comunist, casatorit in acelasi timp cu o fosta agenta DIE, este pe cale sa devina fost ministru de Externe pentru ca apoi sa ajunga fost sef al SIE si fost prim ministru. Dupa dezvaluiri cutremuratoare privind incarcerarea ilegala a unor romani in Irak si abandonarea lor de catre Ministerul de Externe, SIE si seful CSAT, fara a fi inconstiintat si Guvernul Romaniei despre abuzurile comise de catre trupele americane asupra unor cetateni romani, inca presedintele Romaniei tot se mai gandea daca sa semneze sau nu demiterea lui.

Romanii de pretutindeni – abandonati. In ciuda declaratiilor pompoase de la inceputul mandatului privind sprijinirea romanilor de pretutindeni si din jurul granitelor, MAE a tinut contactul doar cu gastile care servesc interese anti-romanesti.

Cedarea Mostenirii Gojdu catre un holding israelian. Prin Acordul din octombrie 2005 dintre guvernele Romaniei si Ungariei, Ungureanu a semnat cedarea averii Gojdu ramase in Ungaria in beneficiul statului ungar, in ciuda opozitiei Bisericii Ortodoxe Romane care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu.

Minciuna ministeriala de la Moscova. Dupa o vizita intreprinsa in Federatia Rusa a sustinut ca a transmis Patriarhului Alexei un mesaj din partea Patriarhului Teoctist – afirmatie respinsa imediat de Biserica Ortodoxa Romana.

Austro – Ungureanu. „Romania ca si un nou land federal (al Austriei n.red.)“ a titrat cotidianul austriac Die Presse pe 4 martie 2006 un interviu cu ministrul Mihai Razvan Ungureanu, care a declarat „Austria este azi cel mai important investitor strain din Romania. Trebuie sa priviti Romania aproape ca si un nou land federal“.

Marea Neagra si diplomatia schioapa. In ciuda anunturilor entuziaste privind realizarea cooperarii la Marea Neagra si a milioanelor de euro cheltuite, diplomatia condusa de Ungureanu a incasat esec peste esec in zona.

Pierderea relatiilor cordiale cu Vaticanul. Romania s-a indreptat catre un conflict diplomatic cu Vaticanul dupa ce intr-un document adresat Guvernului, ministrul Ungureanu recomanda masuri de publicitate pentru a-l pacali pe Suvernul Pontif in privinta afacerii din jurul Catedralei Sf Iosif.

Ungureanu si limba romana. In mai 2006, Ungureanu a declarat ca cetatenii de peste Prut vorbesc „o varianta a limbii romane“, un fel de „light Romanian“ („romana usoara“). Critica ZIUA a declansat un razboi murdar la adresa ziaristilor si a libertatii de expresie in Romania.

-15. Ana Pauker, pe peretele lui Mihai Razvan Ungureanu. Sub titlul “Ana Pauker pe peretele lui Ungureanu”, Ziua din 28 iunie 2oo6 publica o stire din care reiesea ca actualul premier Mihai Razvan Ungureanu, pe atunci ministru de externe, refuza sa dea curs solicitarilor unui ONG de eliminare din sediul

ministerului a tabloului Anei Pauker din galeria fostilor ministri de Externe ai Romaniei. Mai mult decat atat, Ungureanu afirma atunci, mandru, ca initiatorul afisarii tabloului este chiar el. (vezi 9am)

-16. MRU a fost acuzat ca este agent strain; implicat in cazul Omar Hayssam. In toamna anului 2009 el a fost acuzat de catre fostul purtator de cuvant al Serviciului Roman de Informatii (SRI), Nicolae Ulieru, ca ar fi agent al unei puteri straine.

“Daca Comisia parlamentara de control a SRI sau SIE vrea sa ma asculte, as putea spune lucruri interesante”, declara la vremea respectiva locotenent-colonelul Ulieru, cel care a avut cel mai lung mandat de purtator de cuvant al SRI dupa revolutie.

El a mai dezvaluit ca acelasi Mihai Razvan Ungureanu a facut interventii pentru ca un avocat, Mordechai Tzivin, exponent al unui grup israelian de lobby, sa aiba acces de trei ori la Omar Hayssam, sirianul acuzat de terorism si organizarea rapirii jurnalistilor romani in Irak, pe vremea cand era incarcerat in Romania, fara ca procurorul de caz sa ii dea aprobare, lucru care, in opinia lui Ulieru, nu face decat sa confirme apartenenta lui Ungureanu la un serviciu strain.

Fostul purtator de cuvant al SRI a mai declarat, fiind invitat la Realitatea TV, ca seful SIE “a avut o ascensiune fulminanta pentru conditia lui de tanar istoric anonim de la Iasi. Eu, cand am auzit numirea lui Mihai Razvan Ungureanu la SIE, am avut o tresarire. Am spus oare presedintele chiar nu stie cine e omul asta, sau SRI nu l-a informat?”, a spus in 2009 fostul aghiotant al lui Virgil Magureanu.

-17. Scandalul recrutarii de catre SRI. “Inainte de a fi secretar de stat, Mihai Razvan Ungureanu a avut, ca istoric la Iasi, o poveste, un scandal care l-a scos din anonimat. El a făcut o conferinta de presa in care a denuntat faptul ca un ofiter de la sectia judeteana al SRI a incercat sa il racoleze. Si ca urmare a acestei conferinte de presa s-a constituit o celula de criza in careul SRI, care a hotarat sa il demita pe ofiterul respectiv, iar purtatorul de cuvant din vremea aia, Nicolae Ulieru, sa dea un comunicat care să condamne practicile nelegale ale acelui ofiter. Relevanta e urmatoarea, ca acel ofiter nu a fost un ageamiu. El a incercat recrutarea lui Mihai Razvan Ungureanu pe niste motive foarte intemeiate. Iar sacrificarea acelui ofiter a fost facut la dorinta expresa a unui serviciu strain si stat strain”, a mai precizat Ulieru.

-18. “MRU a avut cateva mari tentative de a deturna activitatea Serviciului de Informatii Externe(SIE) de la scopurile sale legale, firesti. A fost izolat, e adevarat destul de tarziu, de profesionistii care au inteles ce urmareste acest IMPOSTOR, ajuns in fruntea spionajului Romaniei. Bineinteles, cu inalte complicitati. Externe dar si interne. Pana a fost izolat in SIE, si inainte, ca ministru de Externe, MRU a actionat devastator impotriva Romaniei. MRU a fost printre cei mai vulnerabili demnitari, dupa cei care i-au girat promovarile; a ramas, in continuare extrem de vulnerabil, deci este totalmente incompatibil serviciului public loial Romaniei. Nu-l leaga absolut nimic nobil de tara noastra, al carei teritoriu il locuieste si a carei cetatenie o detine alternativ. Inselator,

inselator… Nu este nici pe departe un erudit, un om de stiinta sau altceva. Are trei mari “calitati”: mitoman cu staif, poltron patentat, cleptocrat dovedit. Este un jalnic impostor, cu un CV umflat, un ambalaj amagitor pentru un spirit si suflet gol”, a aratat un fost general SRI de la varful institutiei.

-19. Patron spiritual pentru agenti de influenta, cu fonduri deturnate de la SIE. ”ICR a fost folosit si pentru deturnarea fondurilor operative secrete ale SIE in diverse buzunare, precum si pentru plata unor operatiuni ilegale de infestare si agitare a vietii politice”. Despre actorii guralivi din presa si politica: “Tapalaga este in solda straina, ca si M. Macovei, cu care se afla in aceeasi barca. TRU – Traian Razvan Ungureanu – a fost expediat de la BBC ca suspect contagios de KCI – Kaghebita Cronica Incurabila. Mircea Marian este un caz de notorietate, cu loc garantat in patologia fatarniciei si a delatiunii. Robert Turcescu a fost extras de Gabriel Oprea de unde era, fiind incantat de gradul “onorific” de colonel, apoi plasat sub umbrela DGIA si gadilat de SIE sub Ungureanu. Aceleasi initiale, cu directie spre aripile internationaliste tradatoare ale celor doua servicii, sunt scrise cu vopsea reflectorizanta si pe fruntea lui I.T. Morar si Mircea Toma de la Agentia de Monitorizare a Presei, ultimul fiind si unul dintre coordonatorii principali ai Retelei Soros in Romania, alaturi de Alina Mungiu Pippidi.

-20. implicat in evenimentul in urma caruia a murit Teo Peter. Senatorul Ion Stan de la tribuna Parlamentului afirma pe 12 iunie a.c.: “un astfel de comentariu readuce in atentie circumstantele accidentului in care a decedat Teo Peter si ne dezvaluie ca autorul uciderii din culpa nu a fost soldatul american, ci fiul, minor si beat la volanul bolidului, al primului demnitar al Ambasadei SUA la Bucuresti. Soldatul, protagonistul unei relatii sexuale cu o minora, fiica unui membru al Consulatului SUA, care a fost determinat sa preia fapta asupra sa. Dar, pentru asta, martorul cheie trebuia “sa nu mai fie gasit”. Mihai Razvan Ungureanu, de la carma MAE si a SIE, a facut tot ce trebuia ca martorul sa nu fie identificat si prezent la proces, iar urmarea a fost nedovedirea, nu atat a acuzatiilor, cat mai ales a persoanei care s-a aflat la volan in momentul producerii accidentului.”

-21. Actor principal in minciuna PDL care a incercat, fara succes, la alegerile locale sa-i manipuleze grosolan pe romani. Dupa ce a incercat faza cu verdele crud in loc de portocaliu, PDL mai incearca sa mai vopseasca inca o data gardul ca sa nu se vada leopardul. In disperare de cauza, ca sa salveze dinozaurii partidului, PDL l-a aruncat in fata pomadat si spoit, tocmai pe “omul lui Basescu”, domnul MRU. Probabil PDL isi imagineaza ca sub aceeasi umbrela cu PNTCD si Forta Civica are mai multe sanse pe 9 decembrie.

Dar ce mi-a zdruncinat si mai tare speranta in dreapta lui MRU a fost reactia dumnealui la acuzele ca a pornit cu stangul, primind la san un pluton de traseisti: „Traseismul chiar este o tema falsa” si, respectiv, „traseismul comporta definitii multiple”. Curat, de dreapta, n-ai ce zice!-22. MRU si-a cumparat un partid, Forta Civica,

unde au migrat apoi toti traseistii si PSD-istii “de dreapta”. “I-am gasit, in primele randuri, pe Ion Bazac si Marian Saniuta, fosti ministri PSD. Carevasazica, doi domni care, pana mai ieri-alaltaieri, semnalizau stanga,

iar acum au virat brusc la dreapta. Nu-i vorba, se mai intampla! Nu trece mult si urca pe scena celebrul dansator si interpret Edmond Talmacean(fost lucrator SRI), venit de la PNL, via PDL. N-avea cum sa treaca neobservat, caci dumnealui e bufonul ce nu poate lipsi de la o curte care se respecta…Camerele gliseaza mai departe identificandu-i, din multime, pe distinsii anonimi Danut Liga si Stefan Pirpiliu, ambii deputati, alesi pe listele PDL. Adevarat ca, in cazul celui dintai, dupa doua-trei opriri pe la alte partide. C-asa se poarta pe la noi!

Alianta „Romania Dreapta” este o gluma stupida. O perversitate politică pentru ametit prosti. Ea este formata din activisti comunisti, secretari de partid, membri B.O.B. si mai tinerii secretari UTC gen MRU, presedinţi si vice, secretari si membri de marca ai fostelor UASCR-uri (Uniunea Asociatiilor Studenţilor Comunisti din Romania), organizatii monolit, fara sprijinul carora nu primeai casa, frigider, televizor si nu vedeai nici cariera la oras. Această adunatura de cadavre vidate a format noua dreapta romaneasca. Din organizatia de tineret a PCR avem astazi foarte multi „democrati” sau „independenti”, dar, in numele libertatii, au ramas legati de organizatia de baza. De aici, foarte posibil sa vina si prescurtari, care au devenit celebre: UTC, TRU, MRU, GRU, KGB şi aşa mai departe.

-23. Este las si adopta o atitudine securistica, profund manipulatoare. In loc sa-si accepte soarta si sa candideze in Moldova lui natala, MRU este, mai nou, banatean de conjunctura, gasindu-si refugiul in vremuri politice tulburi in fieful colegului sau si protejatului lui Basescu, domnul Gheorghe Falca. In acest fel acest personaj spera sa-si asigure supravietuirea politica prostindu-i pe aradeni in tandem cu un alt ochelarist penibil, domnul Mihail Neamtu.

”Candidez la Arad si pentru ca Banatul a fost intotdeauna in avanpostul dreptei politice, in Banat Forta Civica are organizaţii puternice ” – MRU

-24. Are un slogan ridicol, de o abjectie rara - “cu Aradul in inima”. O ironie grosolana, care lasa loc la tot felul de interpretari cu privire la locul exact in care ar mai putea fi luat Aradul de catre acest iesean prin nastere si strain prin etnicitate.

-24 bis. In disperare de cauza, isi face campanie electorala la penticostali, alaturi de celalalt ochelarist.

MRU este adus de aliatul sau politic, Gheorghe Falca, la slujbele „fratilor” baptisti, la sfarsitul carora ambii sunt chemati de catre pastori la amvonul bisericii, de unde edilul si candidatul ARD tin discursuri politice.

In plus, trebuie sa recunoastem ca domnul MRU nu se simte in largul sau in mijlocul oamenilor (desi se straduieste), ca are anxietate de relatie si un discurs cam constipat-emasculat, care nu prea face priza cu electoratul fie el roman, rom, ortodox, adventist sau penticostal. Extractia sa etnica diferita se remarca pregnant la adunarile electorale.

De asemenea se vede foarte clar cu acesta ocazie ca in decursul carierei sale a fost numit in functiile pe care le-a ocupat. Asadar, nu a castigat aceste pozitii printr-o confruntare directa cu adversarii politici, asa cum s-a intamplat in cazul mentorului sau, domnul Traian Basescu.

-25. Ii place luxul. Se plimba cu un Jeep Volkswagen Touareg V6 TDI 4XMOTION, al carui pret incepe de la circa 40.000 de euro, considerat de catre compania germana de autovehicule SUV de lux drept “maximum in confort, siguranta si placere”, cu numarul de inmatriculare B 11 PBN, pus la dispozitie de catre Serviciul de Protectie si Paza (SPP) cu tot cu benzina, sofer si bodyguard. Drept rasplata pentru cele 78 de zile in care a incercat sa puna tara pe tava strainilor.

-26. Ii place unguentul delicat. Ii plac parfumurile, unguentele, vinurile fine si vita japoneza Kobe de 3.500 lei kilogramul. In doar 78 de zile de guvernare, Ungureanu a cheltuit peste 10 miliarde de lei vechi pe lotiuni, parfumuri, mese oficiale, aranjamente florale, foie gras, vin Sollaia, caviar si…vita Kobe.

-27. Traficul de pe aeroportul Baneasa a fost mutat pe Otopeni ca sa nu fie deranjata vila (si somnul) domnului MRU, construita in perimetrul aeroportului, dupa cum sustine si actualul premier, Victor Ponta.

-28. A fost uns de OMV prin intermediul sotiei sale, probabil in perspectiva (acum putin probabila) de renegociere a redeventelor pentru petrol din postura de premier a domnului MRU – un caz de o gravitate deosebita, un adevarat atentat la siguranta nationala a Romaniei.

-29. Wikipedia minte! Mai nimic dintre lucrurile care i-au pigmentat puternic biografia, nu apare in biografia sa siropoasa, romantata, de pe Wikipedia.

Etc, etc, etc…

PS: In treacat trebuie spus ca domnul MRU nu trebuie votat si pentru ca este bolnav, dupa cum puteti vedea AICI.

DEZVĂLUIRI ŞOCANTE DESPRE „REVOLUŢIE”

Interviu în exclusivitate realizat în anul 2005 cu colonelul în rezervă Paulian Păsărin, şef al fostului Serviciu de Contraspionaj al Preşedintelui Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, care a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declară că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Am luat decizia de a publica acum acest interviu, pentru că azi (15 octombrie 2008) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să se pronunţe în legătură cu vinovăţia generalilor în rezervă Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac, care au făcut parte din grupul de generali trimişi la Timişoara în decembrie 1989 să reprime mişcările de stradă. Avocaţii acestora susţin că cei doi clienţi ai lor trebuie achitaţi, pentru că nimeni nu ştie care e

adevărul în legătură cu evenimentele de la Timişoara, deci aceştia nu pot fi învinovăţiţi pentru ele. De precizat că Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi ne-au declarat că ultimele sale cuvinte au fost: „Mi-au făcut-o şi ei mie…”

Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregătea sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989?

Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. La sfârşitul anilor ‘70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova. În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vine un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă ochi dulci., în ideea de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?

P.P: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar din cele sau de pe cele care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, un anume Popescu, de pe Zambaccian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.

R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?

P.P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase de trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a

acceptat fiind aplicaţiile pe hartă. Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut. Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. Trebuie spus că cei mai mulţi balconişti au afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.

R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?

P.P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui ‘89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititorii dumneavoastră că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, au intrat pe la graniţa sârbească.

R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?

P.P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era naşul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea Congres. Răspunsul lui Ceauşescu a fost categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: “Dacă te mai amesteci în ţara mea, îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”... Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primi-miniştrii, ca următoarea întâlnire a prim-miniştrilor să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: “Să vedem dacă mai apuci!”.

R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie ‘89?

P.P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm, prin ziarul dvs. ce s-a întâmplat la Timişoara. Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara, ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate,

e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.

R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?

P.P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars. Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.

Acum ai înţeles cui te-ai vândut?

Sursa: http://pndc.com.ro/2010/08/11/interviu-col-r-paulian-pasarin-dezvaluiri-socante-despre-revolutia-romana-din-1989/index.html

PLANUL DE VÂNZARE PE DEGEABA A ROMÂNIEI

Dovada faptului că regimul Băsescu duce la îndeplinire Planul de vânzare pe degeaba

a României, început din anul 2000 de.... Mugur Isărescu!

Iată ce scrie în Constituţia României la art. 136: „Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”.

Iată ce spune Legea 544/2001: „Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României”....

Iată ce s-a întâmplat când presa a cerut Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) detalii despre licenţele primite de firmele străine pentru exploatarea aurului şi a altor rezerve naturale pe teritoriul României. Răspuns: “Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public. Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”.

România nu mai are de 22 de ani capacitatea industrială de a exploata aceste zăcăminte, pentru ca industria extractiva și cercetarea în domeniu au fost distruse în mod deliberat.

În decembrie 1989, România nu mai avea nicio datorie externă. De atunci, lucrurile s-au schimbat. Conform datelor Băncii Naţionale, publicate cu 5 luni în urmă, ţara noastră a acumulat în ultimii 22 de ani o datorie externă de 92,1 miliarde euro. Datoria totală se ridică la cca 140 miliarde euro!

Din 2005, România nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele sunt epuizate. Totuşi, opt firme străine au primit licenţe de exploatare în zonele „epuizate”, care s-au dovedit a fi foarte bogate: conţin aur în valoare de 54 miliarde de euro. Explicaţia: „Au avut hărţile geologice ale statului român”. Au avut acces la acele informaţii despre care ni se spune că fac parte din categoria informaţiilor clasificate secrete de stat.

De 22 de ani, România nu mai are capacitatea industrială de a exploata uriașele rezerve naturale ce ne-ar scoate din marasmul economic, însă își mai aduce aminte cineva când și CINE a semnat documentele internaționale care acordă exploatarea acestor resurse unor firme particulare, Statul Român având un beneficiu de doar 4%!? (Da, ați citit bine! Din tot ce se exploatează și se va exploata din subsolul țării (inclusiv din subsolul Mării Negre) România beneficiază de doar 4%!) Vă aducem aminte noi: Aceste documente, agreate de FMI, au fost semnate de Radu Berceanu, Ministrul industriei și comerțului în Guvernul Mugur Isărescu, care a guvernat România în perioada 22 decembrie 1999 - 28 decembrie 2000.

Pe timpul lui Ceauşescu, se scoteau între 14 şi 20 de tone de aur pe an. Dar, după 1990, extracţia a scăzut dramatic, iar în 2005, minele au fost sigilate. Oficial, s-a spus că sunt epuizate. Un eveniment interesant s-a petrecut în anul 2000, când Banca Naţională (condusă de facto tot de Mugur Isărescu, chiar dacă era prim-ministru) a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti pe motiv că nu poate avea o rezervă de metal preţios mai mare de 15% din tot ce înseamnă rezervă valutară. Cum aceste mine nu aveau voie să vândă metalul extras decât Băncii Naţionale, cum era de așteptat, au dat faliment. Dacă vechile firme româneşti care se ocupau de metalul preţios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, 8 companii străine care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea se terminaseră.

Ştefan Marincea, preşedintele Institutului Geologic Român, a declarat că în ţara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puţin 54 miliarde dolari. Alte estimări spun cel puţin 100 miliarde. Statul, prin reprezentanţii săi, Isărescu și Berceanu, a ştiut perfect ce dă în concesiune firmelor care jecmănesc rezervele strategice ale României. Un alt studiu recent asupra exploatării zăcămintelor de aur din România arată că suntem în elita mondială a metalelor preţioase. „Ocupăm locul 5 în lume la extracţie, în decursul istoriei”, a spus prof. dr. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucureşti, autorul cercetării. Cu toate acestea, România mai are 6.000 de tone de aur în zăcăminte. Cât înseamnă asta? Dacă ne raportăm la cursul BNR de vinerea trecută, când un gram de aur a fost 180 lei,valoarea totală a zăcămintelor este de aproximativ 250 miliarde euro! Şi asta, în condiţiile în care poporul român se luptă cu sărăcia şi cu nesiguranţa locurilor de muncă!

Conform Legii minelor din vremea lui Isărescu, modificată în 2009 sub guvernarea lui Emil Boc, România primeşte din partea companiilor care exploatează bunurile subterane o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage. Adică, dacă se câştigă 100 de milioane de euro din extracţia aurului, statul încasează doar 4 milioane, restul mergând la firma care exploatează mina. De menţionat este faptul că în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%!

Mafia bancară în frunte cu masonul Mugur Isărescu au vândut România pe nimic încă din anul 2000, iar azi, Băsescu și Boc nu fac decât să urmeze același plan bine pus la punct, ploconindu-se în fața altui călău al „iluminaților”, Jeffrey Franks, cel care a distrus economia Argentinei între anii 1998 și 2001!

CONSPIRAŢIA PENTRU DISTRUGEREA ROMÂNIEI

România îşi trăieşte ultimele momente ca stat naţional... Analiza datelor şi informaţiilor provenite pe linia unor surse ce fac parte din masoneria română a scos în evidenţă unele aspecte de interes operativ care explică situaţia grea în care se găseşte România la ora actuală, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere politic. Practic, România se află în prezent în jocul de interese al celor două mari puteri militare mondiale - Rusia şi SUA - care caută prin orice mijloace să-şi adjudece supremaţia în această zonă strategică a Europei. În cei 20 ani trecuţi de la evenimentele din decembrie 1989, războiul din umbră purtat de cele două superputeri a adus pe eşichierul politic personaje studiate în timp, cu grave carenţe comportamentale, uşor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate în sensul dorit de ei. Cu ajutorul acestora, s-a reuşit să se distrugă economia românească, să se anihileze Serviciile Secrete, să se pună în stare de inoperativitate Armata şi, nu în ultimul rând, să se zdruncine unitatea poporului român. Prin încălcarea voită a siguranţei naţionale, factorii decizionali aparţinând celor două tabere care s-au perindat la putere din 1989 încoace au privatizat după bunul plac, au vândut străinilor capacităţi de producţie rentabile, unele dintre ele de importanţă strategică, aşa cum sunt industria cimentului, industria metalurgică feroasă şi neferoasă, industria chimică şi petrochimică, industria energetică şi sistemul financiar bancar. Au vândut, totodată, şi bogăţia cea mai de preţ a poporului român, şi anume pământul ţării, aflat acum în mare parte în proprietatea unor mafioţi arabi, italieni, evrei, greci şi unguri.

Printre protagoniştii vieţii politice româneşti care au conlucrat pentru a aduce România în starea precară în care se găseşte astăzi şi care se află în cele doua tabere rivale, se numără Traian Băsescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Adrian Năstase, Mugur Isărescu, Emil Boc, Elena Udrea şi grupul economic din spatele acesteia, ca să-i amintim pe cei mai reprezentativi. Aceştia sunt cei care au dezorganizat mediul vieţii colective, ceea ce a dus la formarea subspaţiilor neguvernabile. Agregarea acestor subspaţii în timp a determinat actualul „război subnaţional” dintre carteluri şi instituţiile statului naţional. S-a ajuns la o veritabilă derivă instituţională, formelor de organizare politică imputându-li-se lipsa de legitimitate, ceea ce pune în primejdie atât Statul, cât şi naţiunea. Valorile sunt schimonosite şi falsificate de uzurpatorii Statului Român, a căror ţintă este demolarea efigiilor şi a reperelor identităţii noastre naţionale. Ei au constituit structuri alternative, reţele invizibile, pentru a captura centrul puterii în România. Cadre recrutate din zone periferice au fost plasate în toate partidele, la toate publicaţiile, în toate guvernele, dobândind astfel accesul sau chiar controlul în instituţii-cheie ale României, de la Ministerul Afacerilor Externe la Preşedinţie, de la Guvern la Parlament şi în societatea civilă, devenită vârf de lance al manipulărilor.

Lansarea în spaţiul public a politicii grupului de interese a reprezentat o mutaţie majoră, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României. Pârghiile statului au fost preluate şi folosite de carteluri şi mafii organizate într-un complicat mecanism de infracţiuni, care a reuşit crearea unei baze a organizaţiilor negre ale societăţii româneşti. Are loc o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru conversia puterii politice în putere financiar-politică a unui grup hegemonic, transpartinic şi vădit antinaţional. Obţinerea controlului României nu e o întreprindere particulară, ci un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Practic, acesta e pe cale să se realizeze în prezent, fiind consecinţa condiţiilor în care au acţionat grupările respective. Influenţa externă a fost extrem de puternică, fiind exercitată prin serviciile de informaţii din ţările lor de origine - CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României. Cei care pun totul la bătaie pentru profiturile de miliarde de euro sunt personaje controversate din lumea afacerilor şi masoneriei, care cumpără tot ce se scoate pe piaţă: ciment, produse metalurgice, aluminiu, petrol, gaze, energie etc.

Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich, născut în decembrie 1934 în oraşul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiască din clasa mijlocie. Pentru a evita persecuţia nazistă, familia lui a emigrat în SUA, în 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist şi-a schimbat numele din Reich în Rich. El s-a ridicat prin afaceri internaţionale tenebroase şi este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Are triplă cetăţenie: israeliană, spaniolă şi elveţiană. Rich are reşedinţa în Zürich (Elveţia) iar vila lui e păzită non-stop de gărzi israeliene înarmate până-n dinţi.

Deşi a fost condamnat în SUA la ani grei de închisoare pentru diverse escrocherii, în ianuarie 2001, fostul preşedinte american Bill Clinton l-a graţiat pe Rich în ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finanţării campaniei electorale a democratului Al Gore. Ziarele New York Post şi New York Times au dezvăluit că printre cei care au făcut presiuni pentru graţierea lui Rich s-au numărat Shabtai Shavit, fostul şef al Mossad-ului, ex-premierul Israelului Ehud Barak, şi actualul prim-ministru Ehud Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Într-o scrisoare către Bill Clinton, Shavit îi transmite acestuia în termeni convenţionali că Marc Rich a oferit consultanţă agenţiilor de spionaj israeliene, înregistrând rezultate dincolo de aşteptări. La rândul său, Ehud Barak a elogiat contribuţiile lui Rich la securitatea naţională a Israelului. Ulterior, Casa Albă a confirmat oficial că fugitivul este considerat de Tel Aviv un aliat de mare importanţă.

Toate acestea completează un raport MI 6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, în care se semnalează apartenenţa lui Rich la Mossad. Numele de cod Mega, folosit de Rich, a fost descoperit de englezi în februarie 1997, prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiţer Mossad, încartiruit la Ambasada Israelului din Washington, şi superiorii săi din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din SUA, preluate de Jerusalem Post au vehiculat şi apropierea lui Marc Rich de CIA. Rich e activ pe pieţele aluminiului, petrolului, metalurgiei, agriculturii şi, mai nou, pe cea imobiliară. Implicat în reţele transfrontaliere de spălare de bani şi contrabandă, Marc Rich s-a remarcat şi în scandalul furnizării de paşapoarte israeliene către mafia rusă. Împreună cu membrii acesteia, a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament în Orientul Mijlociu, avându-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu Nidal. De asemenea, într-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arăta că Rich a încălcat embargoul impus Iugoslaviei la începutul anilor ‘90, livrând regimului Miloşevici cupru şi petrol. Conform publicaţiei specializate Oil Daily, în afacere a fost implicată şi România, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei.

Acest adevărat maestru al combinaţiilor internaţionale a căpuşat cât a putut şi Statul român. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich răspundea prompt comenzilor. La eşaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat oameni din comerţul exterior. Imediat după anul 1989, el a fost reprezentat în România de Florian Stoica, fost director în Ministerul Comerţului Exterior şi ex-ambasador în Sudan. Cea mai importantă companie a lui Rich este Casa de Comerţ Marc Rich&Co AG (Zug). Ulterior, firma şi-a schimbat numele în Glencore International AG, iar în România a acţionat prin firma Glencore România, coordonată de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decât vicepreşedintele companiei-mamă Glencore International AG din Zug.

Deşi Marc Rich a fost o prezenţă constantă pe piaţa din România după 1989, unde avusese nişte afaceri şi mai înainte, mai mereu tranzacţiile în care a fost implicat au fost învăluite în mister. În decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotărâre privind cooperarea cu firma Marc Rich & Co pentru modernizarea unor instalaţii din cadrul societăţii comerciale Petromidia SA. Detaliile contractului erau secretizate. În vremurile

acelea tulburi, înţelegerea dintre controversatul magnat urmărit de FBI şi guvernul român s-a realizat fără licitaţie. Oferta făcută de Marc Rich în aprilie 1990 în biroul lui Petre Roman a fost urmată de un contract adoptat printr-o hotărâre de guvern în 8 decembrie 1990, când Theodor Stolojan era deja ministru plin la Finanţe. În 1993, când s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinăriei, Rich a vrut să o cumpere, dar s-a opus Guvernul Văcăroiu, ca şi sindicaliştii, care se temeau că îşi vor pierde locurile de muncă.

În mod absolut surprinzător, pentru că rafinăria se modernizase, acesta a fost momentul de la care a început acumularea de pierderi. Înainte de privatizare, datoriile ajunseseră la ameţitoarea sumă de 300 milioane dolari. În final, cursa pentru achiziţionarea Petromidiei a fost câştigată de Rompetrolul lui Dinu Patriciu (şi nu pentru că ar fi avut o ofertă mai bună, ci datorită faptului că a beneficiat de o susţinere mai puternică), iar în 2004 Glencore a ratat şi Petromul, care a revenit austriecilor de la OMV. Glencore România a derulat afaceri şi în domeniul transporturilor şi comerţului, prin Rombarge Transport şi Barter Port Operator.

Glencore a fost ani de zile unul dintre principalii furnizori de ţiţei către RAFO Oneşti şi Petrom şi a primit contracte de stat şi la Termoelectrica, pentru păcură. În ultimii ani, reprezentanţi ai Glencore în România au mai fost Alexandru Bittner şi Yoav Stern, soţul realizatoarei de televiziune Oana Cuzino. Tot Marc Rich l-a adus în România pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a preluat COS Târgoviște şi Industria Sârmei Câmpia Turzii. Ambele privatizări au fost făcute de Guvernul Adrian Năstase.

Acelaşi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski şi Oleg Deripaska, cei care au preluat întreaga industrie de aluminiu din România în urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticorupţie. În anul 1997, reprezentanţii Glencore International au exprimat public intenţia de a împrumuta asociaţia salariaţilor pentru achiziţionarea a 80% - 90% din acţiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea să i se garanteze aprovizionarea cu alumină. Ulterior, când a fost privatizată ALRO în favoarea grupului Marco International, deţinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat în mod formal faţă de modul în care s-a făcut privatizarea. În realitate, cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma în anul 1983 împreună cu Marc Rich!. Autorităţile române fuseseră avertizate de firma americană AIG, şi ea interesată de ALRO, că în spatele Marco se afla Rich. Un alt personaj care a fost în jocul de interese din jurul ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse şi fost partener al lui Deripaska, venit tot pe filiera Marc Rich şi aflat în spatele privatizării rafinăriei Rafo Oneşti, care a beneficiat de importante facilităţi fiscale, acordate de Statul Român. Acestora li se adaugă Mikhail Fridman, influentul magnat care deţine Alfa Group, finanţatorul celor mai importanţi oameni de afaceri ruşi cu interese la noi.

Faptul că obţinerea controlului României nu este o ţintă privată, ci un obiectiv geopolitic, îl demonstrează cu prisosinţă istoria sectorului financiar-bancar de după 1989. În fruntea acestuia a ajuns, în septembrie 1990, Mugur Isărescu, un economist care, după absolvirea facultăţii, a lucrat exclusiv la Institutul de Economie Mondială timp de 19 ani, perioadă în care a intrat în vizorul american, cu prilejul cursurilor pe care le-a urmat în SUA. După evenimentele din 1989, a mai efectuat un scurt stagiu în SUA ca reprezentant comercial la Ambasada României de la Washington, pentru ca imediat după aceea să devină guvernatorul Băncii Naţionale a României. În anul 1993, a devenit şi membru al Clubului de la Roma, a fost ales preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999, reales în această funcţie.

Longevitatea lui Mugur Isărescu în funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a României se datorează exclusiv comenzilor ocultei financiare internaţionale. Există informaţii că Mugur Isărescu a fost recrutat de către Council

on Foreign Relations (CFR) în 1990, la New York, pe când se afla la post. Conducerea CFR (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) a recrutat mulţi specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectivă în ţările est-europene. Controlul din start al pieţelor est-europene era un scop bine determinat, făcut în funcţie de indicaţiile „specialiştilor” CFR. Acest CFR acţionează pe baza pârghiilor financiare de care dispune, controlând Federal Reserve Bank (bancă privată, învestită cu emiterea dolarului ca monedă), precum şi principalele organisme financiare mondiale - FMI şi Banca Mondială.

Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens război mediatic de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniindu-se greşeala făcută de România prin plata datoriei externe şi exemplificând prin ţări care au mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai crescut, sugerându-se că o ţară se poate dezvolta prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, principala formă de control a unei ţări este cea financiară - specialitatea CFR. Pasul cel mai important făcut de Mugur Isărescu, conform cu dispoziţiile CFR, a fost devalorizarea exagerată a monedei naţionale şi împrăştierea la o rată derizorie a tuturor creanţelor României (ex.: în Egipt, Irak), pas susţinut şi de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de oculta financiară, Theodor Stolojan, răsplătit ulterior cu un post la Banca Mondială. Pentru îndepărtarea eventualilor investitori necontrolaţi de CFR, în 1991, Stolojan a naţionalizat valuta aflată în bănci, ceea ce a dus la un recul pentru investiţiile străine, scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la New York.

Un alt aspect demn de menţionat l-au constituit jocurile interbancare, permise şi încurajate de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub tutela CFR (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit România.

Că nu şi-a deziluzionat stăpânii în postura de guvernator al Băncii Naţionale a României, poziţie-cheie, de altfel, pentru finanţele României, o dovedeşte faptul că este singurul român membru al renumitei Comisii Trilaterale. Acest organism, considerat de mulţi Guvernul Mondial din umbră, a fost înfiinţat în 1972 de David Rockefeller împreună cu Zbigniew Brzezinski. Tot împreună, cei doi au ales aproximativ 300 de membri din America de Nord, Europa şi Japonia, pe care îi considerau „semeni”. Aceşti oameni se aflau la vârful piramidei în profesia lor, fie ea de natură corporatistă, academică, politică sau mass-media. Un exemplu al modului în care lucrează acest organism îl reprezintă accederea lui Jimmy Carter la funcţia de preşedinte al SUA, în 1976. Odată instalat în funcţie, Carter a adus nu mai puţin de 18 membri ai Comisiei în cabinet şi agenţiile guvernamentale.

Cea mai bună descriere a Trilateralei aparţine probabil reporterului Jeremiah Novak, în Christian Science Monitor (7 feb. 1977): „Astăzi, un nou val de economişti, lucrând într-o organizaţie cunoscută sub numele de Comisia Trilaterală, se află pe punctul de a crea un nou sistem economic internaţional, proiectat de oameni la fel de inteligenţi precum Keynes şi White (este vorba de autorii sistemului înfiinţat în urma Conferinţei de la Bretton Woods, din iulie 1944, care a dus la crearea Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale, ambii economişti de profesie). Numele lor nu sunt bine cunoscute, dar aceşti gânditori moderni sunt la fel de importanţi pentru vremurile noastre, pe cât au fost Keynes şi White pentru ale lor. În plus, aceşti economişti, precum omologii lor din timpul celui de-Al Doilea-lea Război Mondial, lucrează cu înalţi demnitari guvernamentali. Şi ceea ce se discută acum, la cele mai înalte niveluri, atât în SUA, cât şi în străinătate, este crearea unui nou sistem economic mondial - un sistem ce va afecta slujbele în America şi oriunde altundeva, preţurile pe care consumatorii le plătesc, libertatea indivizilor şi naţiunilor şi intrarea într-un sistem economic planetar”.

Sub conducerea lui Mugur Isărescu, Banca Naţională s-a făcut vinovată de faptul că nu a luat nici un fel de măsuri în cazul marilor fraude bancare, de la Columna Bank, Credit Bank, Banca Dacia Felix, Banca Internaţională a Religiilor (deşi legislaţia care stipula obligaţia de control şi intervenţie o impunea). De asemenea, deşi BNR are o Direcţie de Supraveghere şi Control Valutar, nu a luat măsuri pentru repatrierea valutei care, obţinută în urma tranzacţiilor externe, nu a mai intrat în ţară (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac şi industria uşoară).

Faptul că Isărescu a fost recrutat de CFR se poate susţine şi prin imposibilitatea schimbării sale din funcţie, indiferent de interesele politice, în pofida incidenţei penale a unora dintre afacerile familiei sale cu cetăţeanul Heinrich Schorsch, bănuit a fi agent dublu. Au existat presiuni în favoarea sa chiar şi din partea FMI şi Băncii Mondiale, care au ameninţat cu sistarea oricărei creditări în cazul schimbării acestuia. Trebuie arătat că numirea lui Mugur Isărescu ca prim-ministru al României la sfârşitul lui 1999 a contribuit la desăvârşirea marilor infracţiuni desfăşurate la Fondul Proprietăţii de Stat, îndeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru şi privatizării Hotelului Bucureşti (Eliahu Rasin şi Robert Badner, alături de Radu Sîrbu).

Privatizarea Hotelului Bucureşti era anchetată la sfârşitul anului 1999 de Corpul de Control al prim ministrului Radu Vasile, sub conducerea Secretarului de Stat Ovidiu Grecea, când preşedintele României, Emil Constantinescu, dă o adevărată lovitură de stat, destituindu-l pe premierul Radu Vasile şi înlocuindu-l cu Mugur Isărescu. Imediat, secretarul de stat Ovidiu Grecea a fost destituit la rândul său, iar controlul efectuat la FPS, care trebuia să conducă la destituirea preşedintelui Radu Sîrbu, a fost brusc stopat, iar raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru, în timp ce dubioasele afaceri de la FPS şi-au urmat, nestingherite, cursul.

Conducerea Băncii Naţionale a României a cunoscut exact şi la timp situaţia, care devenea din ce în ce mai critică, de la Bancorex, dar nu a întreprins nimic. Pierderile Statului Român nu au constat numai în cele 2 miliarde de dolari care au dispărut din România, deşi BNR poseda toate pârghiile pentru a preveni scurgerile financiare din ţară. Acestora li s-au adăugat sumele reprezentând echivalentul creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupări mafiote şi pe care BNR le-a acoperit prin cererile de preluare la datoria publică. În realitate, BNR, sub guvernarea lui Mugur Isărescu, a „protejat” falimentul Bancorexului, o bancă mult prea puternică pentru gustul marii finanţe mondiale, care trebuia să dispară, dacă nu putea fi cumpărată, căci România trebuia să intre şi ea pe făgaşul globalizării. Pentru aceasta, proprietatea de stat trebuia să treacă în cea particulară, dar nu oricum, ci conform cerinţelor şi intereselor promovate de aşa-numitul Grup Bilderberg.

Tot ce s-a întâmplat în România post-decembristă poartă amprenta inconfundabilă a concepţiei care stă la baza acţiunilor acestei structuri suprastatale şi care îi aparţine unuia dintre fondatori, David Rockefeller: „Suntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”. De altfel, organizarea Grupului Bilderberg, în 1954, a fost direct sprijinită de societăţile secrete sioniste şi mondialiste, de CIA, dar în primul rând de Consiliul Afacerilor Externe (Council on Foreign Relations - CFR), cea mai puternică organizaţie secretă oligarhică din SUA, înfiinţată încă din 1921, care activa deja pentru mondializare (susţinută totodată de aceiaşi doi bancheri evrei, Rockefeller şi Rothschild, co-fondatori ai Grupului).

Grupul Bilderberg este coordonat de un comitet de conducere compus din 39 de membri, ce aparţin şi altor organizaţii secrete mondialiste sau sioniste (Illuminati, marile loji masonice etc.). Țelurile principale ale organizaţiei au fost formulate de la început de către Prinţul Bernhard al Olandei - un guvern mondial pentru începutul Mileniului III, globalizarea economică mondială (o lume unică) şi o armată globală prin ONU. Cel mai puternic braţ al grupului este însă Comisia Trilaterală (Europa Occidentală, America de Nord şi Japonia), structură din care face parte, aşa cum arătam mai sus, un singur român: Mugur Isărescu. Şi astfel, constatăm că cercul se închide, în sensul că ne întoarcem la guvernatorul BNR şi înţelegem de ce această bancă nu a luat măsurile care se impuneau în sistemul financiar-bancar românesc: pentru că ar fi contravenit intereselor structurilor globaliste, în care Isărescu a fost cooptat tocmai pentru a se acţiona, prin el, asupra României.

Aşa se face că, în 1997, la conducerea celei mai mari bănci româneşti, Bancorex, este numit evreul Andrei Florin Ionescu. Prima lui grijă a fost aducerea ca şef al Direcţiei Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent, prin transfer de la Direcţia Securities a băncii ABN AMRO Rothschild, permiţându-i-se astfel să facă plasamente din capitalul băncii româneşti de stat pe pieţele externe. Până la falimentul băncii, cerut insistent Statului Român tot de organismele internaţionale, Rachel Sargent a avut grijă să disperseze banii băncii şi, totodată, să spioneze intens banca. Serviciul de securitate al Bancorex a tras serioase dar inutile semnale de alarmă asupra următoarelor aspecte: Rachel Sargent a introdus în Bancorex, după orele de program, chiar şi sâmbăta şi duminica, numeroşi cetăţeni străini, a cerut şi obţinut fişele tuturor marilor clienţi, pe care le lua şi acasă, a cerut şi obţinut fişele băncii pe grupe de activităţi, nu a prezentat rapoartele de deplasare în străinătate (lunar câte 5 zile la Londra), a încercat să intre în posesia datelor Direcţiei de Operaţii Speciale (fişe şi conturi MI, SI, SRI, MApN, SPP, Transmisiuni Speciale etc.).

Trebuie arătat că evreica Rachel Sargent nu a acţionat singură în interiorul Bancorex, ci împreună cu cel care chiar i-a semnat angajarea, vicepreşedintele băncii, Dragoş Andrei, care şi el venea prin transfer tot de la banca ABN AMRO. Dragoş Andrei a aprobat materiale şi, totodată, a emis hotărâri ilegale (fiind preşedintele Comitetului de Credite, ca urmaş al lui Florin Andrei Ionescu, a dat multe/mari credite fără garanţii sau, din contră, a sufocat firmele neprotejate politic); n-a recuperat nici unul din creditele neperformante; a stopat executarea unor creanţe neperformante; a încălcat normele Bancorex de angajare şi promovare, lăudându-se că e prieten cu fiul preşedintelui de atunci al României, Dragoş Constantinescu, şi cu şeful SIE, Cătălin Harnagea; a agreat ca Rachel Sargent să angajeze străini pentru diverse expertize nefinalizate, cu tariful de 230 de lire sterline pe oră. A pierdut 40% din clienţii băncii, inclusiv prin redirijare către ABN AMRO BANK. La schimbarea din funcţie, Răzvan Temeşan lăsa Bancorexului un volum de afaceri de 14.195 miliarde de lei, cu o pondere a creditelor restante de 7,9 miliarde, cu provizioane specifice de risc de 1.168,6 miliarde de lei. Banca era cotata de către Thompson Bank Watch INC cu rating pe termen lung BBB şi pe termen scurt A2, iar conducerea băncii era „bine văzută” (well regarded).

Analiza activităţii lui Florin Andrei Ionescu atesta, în schimb, că 74% din creditele aprobate de el au fost neperformante; 68% din creanţe date la particulari; finanţarea importurilor de petrol a fost preluată de băncile străine, Bancorex pierzând numai în acest caz cam 60 milioane de dolari pe an prin demolarea acestei afaceri; a forţat lichidarea datoriilor pe care le avea Compania Naţională de Petrol; a primit de la buget 4.500 miliarde de lei, cu care a cumpărat datoriile lui George Constantin Păunescu, încercând să-l bage în faliment şi transformându-l dintr-un bun platnic într-un rău platnic; Florin Andrei Ionescu n-a plătit cele 507 milioane dolari la extern, ba mai mult, Bancorex a rămas şi fără cele 10 rafinării româneşti, pe care le putea vinde cu aproximativ 2 miliarde de dolari, sau le putea exploata, ca bancă, în contul Statului Român. Toate acestea s-au petrecut, evident, cu ştirea şi sub oblăduirea lui Mugur Isărescu. Lovitura finală asupra Bancorex a fost dată tot de Dragoş Andrei, fostul angajat al băncii lui Rothschild, el contribuind direct (împreună cu Banca Mondială şi

Fondul Monetar Internaţional) la închiderea băncii. În urma presiunilor emisarilor FMI şi ai Băncii Mondiale, Statul a declarat falimentul celei mai mari bănci româneşti şi l-a îndepărtat pe Vlad Soare, noul preşedinte, numit între timp, şi care întocmise deja un plan de salvare a băncii. Banca Naţionala a României l-a numit ca secretar general al Bancorex pe Alexandru Puşcaciuc, al cărui trecut este legat de un alt evreu american, Gerald (Gerry) Guterman, cu care se combinase anterior, într-o tentativă de privatizare a Băncii Dacia Felix.

Aşa cum menţionam încă de la începutul acestei analize, o altă forţă cu interese mondialiste care a pătruns în societatea românească cu intenţia de a o modela potrivit propriilor scopuri este masoneria de diferite rituri şi apartenenţe. Un exemplu al modului de acţiune al acesteia este ascensiunea a două dintre figurile proeminente ale României de astăzi, Dinu Patriciu şi Călin Popescu-Tăriceanu. În ceea ce îl priveşte pe Dinu Patriciu, anul 1990 îl găseşte ca arhitect, cu o experienţă de 15 ani în materie, amplificată de proiectarea de palate în Emiratele Arabe Unite pentru magnaţii petrolului din zonă. Prima afacere pe care a pornit-o în primăvara anului 1990, o firmă de arhitectură şi decoraţiuni interioare, nu a avut nici un temei legal, dar avea în spate sprijinul masoneriei, prin socrul său, ca şi Călin Popescu-Tăriceanu, al cărui tată vitreg era Dan Amedeo Lăzărescu. Ambii au fost sprijiniţi să acceadă în sferele de vârf ale afacerilor şi politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din România. Este evident astăzi pentru toată lumea că, în pofida eşecurilor electorale repetate, cei doi liberali au căzut mereu în picioare din punct de vedere al afacerilor.

Activ în afacerile cu petrol încă din anul 1996, Dinu Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol în 1998, cu sprijinul lui Sorin Ovidiu Vântu, care i-a transferat la momentul oportun, conform înţelegerii, acţiunile pe care le achiziţionase chiar de la PAS (asociaţia salariaţilor) care i-au cedat acţiunile cu speranţa că astfel aveau să fie protejaţi de atacul lui Patriciu. Rompetrol era „nava amiral” a comerţului exterior românesc, fiind singurul contractor specializat în petrol şi gaze, care activa cu succes pe piaţa mondială. Ani de zile, a adus în ţară milioane de dolari, rezultaţi din lucrările de foraj şi construcţii-montaj în domeniul petrolier, executate în diverse ţări ale lumii. Afacerea Rompetrol a fost concepută din start ca bază a unei strategii de destructurare a economiei naţionale, caci ea a reprezentat începutul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea întregului patrimoniu petrolier al României, una dintre averile strategice ale ţării fiind înstrăinată prin jaf. Tandemul de astăzi OMV - Rompetrol este expresia unui periculos monopol în industria petrolului, creat prin contribuţia decisiva a „elitelor” mondiale.

Intrat de mai multe ori sub incidenţa legii, dar niciodată condamnat, Dinu Patriciu continuă să fie obiectul scandalului Petromidia, izbucnit în 2004, fiind acuzat din nou de evaziune fiscală şi spălare de bani într-un dosar deschis şi în prezent. Azi nu mai este un secret că Dinu Patriciu şi-a adjudecat Petromidia cu sprijinul PSD, dar legăturile dintre PSD şi Patriciu au fost cimentate de înalte feţe ale masoneriei româneşti. Astfel, soţia Marelui Maestru al Marii Loje Naţionale din România, Eugen Ovidiu Chirovici, este directoarea financiară a holdingului patronat de Patriciu, iar mulţi dintre cei care conduc masoneria română sunt angajaţii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tănasie). După cum se ştie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme îndelungată, fiind chiar ministru în cabinetul Adrian Năstase, iar în 2004 a trecut de partea lui Dan Voiculescu.

În medii bine informate, se susţine că Patriciu este un apropiat al masoneriei ruseşti şi că din această postură ar fi mediat, alături de Eugen Ovidiu Chirovici, întâlnirea Marelui Secretar al Marii Loje Naţionale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Călin Popescu-Tăriceanu, în iunie 2006, în cadrul căreia au fost discutate probleme economice care vizează în principal piaţa energetică. Alexandr Kondyakov a venit de mai multe ori în România, începând cu 2003, anul constituirii Marii Loje Naţionale, apoi în iunie 2006 şi din nou în aprilie 2007.

În sprijinul afirmaţiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de masoneria rusă vine şi faptul că la scurt timp de la întâlnirea româno-rusă, departamentul de Stat al SUA şi-a dat acceptul pentru audierea unor martori în dosarul Rompetrol, redeschis în trombă, chiar pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington. Declaraţiile acestora au fost folosite în probarea fraudării Statului Român, prin încasarea ilegală, de către holdingul lui Patriciu, a creanţei din Libia.

Informaţiile atestă faptul că un al doilea scop al vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov în România, poate chiar mai important decât cel de natură economică, a fost cel de natură militară. Generalul Direcţiei Ruse de Spionaj Militar (GRU) urmărea să ia pulsul vechii reţele a spionajului militar sovietic, pentru că România nu este numai o miză economică, ci şi una militară de mare importanţă strategică, deoarece bazele americane instalate în ţara noastră vor închide o linie, care va „îndigui” avanpostul rusesc.

România poate fi comparată cu un portavion fix, de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o rază care se întinde din Caucaz până la Munţii Iranului. De aceea GRU, cu o inserţie mult mai puternică decât KGB în spaţiul românesc, a vizează reactivarea cât mai multor cadre recrutate în perioada anilor ’60, în timpul stagiilor de pregătire la academiile sovietice, căci acestea au condus mari unităţi şi au avut în legătură un număr important de ofiţeri din sistem.

GRU şi-a îmbogăţit, în anii ‘80, structura informativă şi a agenţilor de influenţă prin preluarea „disidenţilor”, „creşterea” şi plasarea lor în spaţiul politic, după 1989. În aceste condiţii, pentru a-şi proteja interesele militare, este posibil ca Moscova să întindă o mână energetică Executivului de la Bucureşti, cu condiţia să obţină imunitate pentru oamenii săi. Siguranţa înaltului sprijin de care beneficiază i-a permis lui Dinu Patriciu să înfrunte şi chiar să sfideze acuzele de trădare politică, provocate de dezvăluirile apărute în presă cu privire la sponsorizările masive făcute în campania din 2004 către PSD, aproape 2 miliarde de lei, conform propriilor declaraţii.

Sursa: http://www.conspir.info/2010/11/conspiratia-pentru-distrugerea-romaniei.html

AFACEREA „ROȘIA MONTANĂ”

Roşia Montană a fost întemeiată de romani, sub denumirea de Alburnus Maior şi a fost locuită de-a lungul timpului de diverse colonii, de aici şi caracterul său multicultural. Primii mineri au sosit din provincii ale Imperiului Roman, precum Dalmaţia şi Ilyricum.

Pe 6 februarie 2012, Roşia Montană sărbătoreşte împlinirea a 1881 de ani de la prima sa atestare documentară. În galeriile miniere de pe vremea romanilor, arheologii au descoperit o tăbliţă cerată, datată în anul 131 d.Hr., care dovedeşte faptul că Roşia Montană este cea mai veche aşezare minieră din România.

Ulterior, Alburnus Maior şi-a schimbat succesiv denumirea în Chernech (1347- „teritoriul de lângă Masivul Cârnic”), Rubeo Fluminae (1524 – „pârâul Roşiei”), Verespatak (1592 – „Roşia Montană”).

Berceanu și Videanu vor să legalizeze contrabanda cu substanțe radioactive

Motivul pentru care Berceanu şi Videanu au făcut deja jocurile Gold Corporation şi ale lui Mark Rich la Roşia Montană (şi pentru care Radu Berceanu a primit, ca de obicei, o sumă impresionantă de euro, drept şpagă) ne-a fost recent dezvăluit de o echipă de ofiţeri activi din SRI, care atrag atenţia asupra faptului că miza NU este aurul. „La Roşia Montană sunt sute de mii de tone de URANIU pur”. De 20 de ani, minereul radioactiv este traficat de aici, în cantităţi mici, iar zbaterea celor doi ministeriabili pentru ca Gold Corporation să pună gheara pe zăcămintele de la Roşia Montană ar avea ca punct final legalizarea contrabandei cu uraniu, sub umbrela exploatării aurului. Menţionăm că în anii 2008-2009, mai mulţi membrii ai grupării teroriste Farc din Columbia, arestaţi de către autorităţile SUA, au declarat că au cumpărat, din exploatarea de la Roşia Montană, prin interpuşi (în fapt o reţea de traficanţi controlată, aşa cum afirmă Serviciile Secrete române, de către Radu Berceanu) o mare cantitate de uraniu pur.

Din verificările efectuate în legătură cu zăcământul de uraniu din zona staţiunii Roşia Montană, judeţul Alba, au rezultat următoarele aspecte de interes operativ:

1. Calitatea zăcământului era deosebită, fiind considerat resursa cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume. Statul român, prin Minvest S.A. (societate controlată de asemenea de Berceanu) a concesionat în 1997 firmei canadiene Gabriel Resources Ltd. terenul pe care urmează să fie amplasată viitoarea exploatare de aur şi argint de la Roşia Montană, contra sumei de 3 milioane de dolari. Concesionarea a fost făcută în urma unui studiu efectuat de canadieni care, după ce au scanat zona prin satelit şi cu sonde moderne, au făcut următoarea afirmaţie: "Undeva, chiar sub casele oamenilor, zace o comoară compusă din vreo 300 tone de uraniu". În "subsolul" afacerii cu firma canadiană, transformată între timp în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), la capitolul secret este inserată o prevedere, din care rezultă că tot ce se va găsi vreodată în cursul exploatării în afară de aur - respectiv uraniu, stronţiu, cycloniu, roşianidiu, (metale ce nu sunt în tabloul lui Mendeleev) se va regăsi în proprietatea RMGC-ului.

2. Până în prezent, nimeni nu a descris corect tipul zăcământului aurifer de la Roşia Montană şi acest lucru este foarte important pentru a înţelege ceea ce se pune la cale: zăcământul de la RM poate fi descris, în esenţă, ca un zăcământ dispers, cu grad scăzut de mineralizare, combinat cu eflorescenţe de tip filon, cu concentraţie mare de minereu, aceste filoane fiind dezvoltate pe distanţe mari şi care mai au o caracteristică - în zonele de contact încrucişate, având concentraţii imense de minereu, aşa-numitele vâltori conţin de la 20 la 400 kg metal, cu peste 60% aur. Aşadar, zăcământul de la RM conţine 500 tone de aur dispers, dar, probabil, de 7-8 ori mai mult aur în filoane şi vâltori. Concluzie: exploatarea nu necesită mină tip carieră, ea se poate face tradiţional, în galerie. Faptul că se insistă pe o metodă distructivă arată că se urmăreşte epuizarea totală a zăcământului şi aceasta pare a fi o comandă politică, probabil externă. O altă caracteristică a zăcământului este stratificarea geologică: sub stratul aurifer se află o prelungire geologică a zonei Băiţa, cu conţinut de substanţe radioactive, neexploatabilă economic, dar cu mare risc pentru mediu. La o ploaie torenţială, uraniul poate fi purtat sute de km, iar oraşe precum Turda şi Arad ar avea sursele de apă contaminate radioactiv. Ceea ce se pregăteşte la RM seamănă izbitor cu jaful din anii '50 de la Băiţa Plai, când zăcământul cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume a luat drumul Moscovei. Toate acestea sunt cunoscute de către Adrian Videanu și Radu Berceanu, din acest motiv ei încercând să urgenteze exploatarea intensivă a uriaşului zăcământ” – iată ce se arată într-un fragment al unui raport al SRI, referitor la tema uraniului de la Roşia Montană.

Nota redacţiei: Radu Berceanu, după ce a provocat daune uriaşe economiei naţionale, este pregătit să fure şi aurul şi argintul de la Roşia Montană şi să legalizeze traficul cu cantităţi uriaşe de uraniu. Conform surselor noastre, compania canadiană Gold Corporation, prin intermediul lui Radu Berceanu a negociat la începutul acestei veri emiterea dreptului de exploatare a zăcămintelor aurifere ale României şi înţelegerea a „costat” 100 de milioane de euro. Circa 80% din valoarea banilor a fost livrată deja în anumite conturi secrete în străinătate, aparţinând lui Adriean Videanu şi Radu Berceanu. Ar mai fi de livrat ultima tranşă, avându-l ca beneficiar tot pe ministrul Transporturilor. Înţelegerea a stabilit şi o rentă viageră pentru Berceanu, în cuantum de 1% anual din profitul adus de exploatare. Un procent cu o valoare substanţială, având în vedere posibilităţile afacerii, care urmăreşte extragerea şi prelucrarea a 800 de tone de aur şi circa 2.000 de tone de argint. După înţelegere, Gold Corporation a început o amplă campanie de imagine, care prezintă avantajele exploatării zăcămintelor preţioase din zona Roşia Montană. Clipurile publicitare, a căror difuzare e plătită cu bani grei în toată mass-media, au scopul de a pregăti opinia publică pentru acceptarea deciziei de exploatare, fără a menţiona bineînţeles dezavantajele metodei de exploatare propuse de canadieni, cum ar fi otrăvirea terenului şi a râurilor din zonă cu compuşii chimici derivaţi din exploatarea zăcămintelor printr-un proces tehnologic pe bază de cianuri. Acum, greii Gold Corporation se tem de faptul că Berceanu va fi înlăturat din PDL (ceea ce devine tot mai evident), iar ei vor rămâne cu praful de pe tobă şi banii cheltuiţi. În aceste condiţii, îi forţează puternic mâna acestuia, spre a-şi onora promisiunea pentru care a fost recompensat în avans. Din informaţiile noastre, Radu Berceanu, artizanul înţelegerii, dă din colţ în colţ, neştiind cum să procedeze. Promisa Hotărâre de Guvern, prin care el ar fi trebuit să le deschidă uşa celor de la Gold Corporation, nu poate fi emisă de guvernul Boc, cel din urmă refuzând presiunile lui Bercovici. Returnarea banilor nu este o soluţie, pentru că afaceriştii canadieni ameninţă că vor face publică povestea în cazul în care Berceanu nu onorează promisiunea.

Adevărul despre afacerea „Roșia Montană”

Citiți materialul de mai jos și poate interpretați altfel poveștile triste expuse pe micul ecran de câțiva locuitori ai zonei! Pentru câțiva arginți, se lasă manipulați (cumpărați), de către cei care doresc "binele nevoiașilor"! Cu câtă naivitate se "pune botul" la ceea ce poate fi "pepita" celor care și-au dat acordul pentru acest proiect.

România a pierdut în perioada 1952-1960, printr-o firmă sovieto-română cea mai mare rezervă energetică a țării - 17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a supărat foc, pentru că sovieticii nu ne-au dat nouă utilaje pentru extragerea uraniului. Politicienii de astăzi vor să dea unei firme canadiano-române cu acționariat american zăcămintele de metale rare și prețioase de la Roșia Montană, în schimbul locurilor de muncă (praf aruncat în ochi). Participația României în această firmă este de doar 20% și riscă să ajungă la 0,6%, în urma ultimei majorări de capital, la care acționarul român nu a putut participa. Statul urmează să suporte cheltuielile de întreținere a barajului și a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare și tratare a apei pe o perioadă nedeterminată, estimate la 12 milioane euro anual. Statul român ar primi 4% redevențe pentru aur și argint. Presa vorbește despre majorarea acestui procent la 6%, prezentată ca o negociere reușită, fără să spună că în țări ca Africa de Sud redevențele pentru metale prețioase sunt de minimum 20%.

În cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Roșia Montană, se estimează a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu și 11, 7 grame de argint pe tonă. Dacă nu vi se pare o exploatare rentabilă, aveți dreptate! Motivația pentru acest proiect stă în metalele rare, care însoțesc zăcămintele de aur. Vanadiu - 2500 grame pe tonă, arseniu - 5000 grame pe tonă, titan - 1000 grame pe tonă, molibden - 10 grame pe tonă, nichel - 30 de grame pe tonă, crom - 50 grame pe tonă, cobalt - 30 grame pe tonă, galiu - 300 grame pe tonă, germaniu - 20 grame pe tonă, wolfram, molibden etc. Dacă punem aceste resurse în context mondial, epuizarea resurselor de energie și nevoia dezvoltării energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice și turbinelor eoliene, descoperim că prima criză cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petrolieră, ci a metalelor neferoase. Galiul spre exemplu, care se găsește la Roșia Montană în cantități de 300 de ori mai mari decât aurul, este folosit la fabricarea panourilor fotovoltaice și prețul actual este de 900 $

pe kg. Utilizarea lui va crește pe măsură ce tehnologiile vor fi perfecționate și rentabilitatea energiei solare va crește, odată cu scumpirea petrolului.

26% din resursele de cupru extractibil din scoarță Pământului s-au pierdut deja în gropi de gunoi. Închiderea minei de cupru de la Roșia Poieni, pentru a se face loc RMGC, a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu își aduc aminte când fac calculele locurilor de muncă.

Din anumite informații, în contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcământul. Falsa desecretizare trâmbițată de Traian Băsescu nu a făcut lumină asupra acestui aspect. Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipine au interzis mineritul cu cianuri. De ce guvernanții noștri permit? Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnologii de minerit până la sfârșitul anului 2011. Aduceți-vă aminte de accidentul de la Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofă, după Cernobîl. Statul român are de plătit circa 200 de milioane de dolari despăgubiri. La Roșia Montană ar urma să se folosească 1.561.000 tone substanțe periculoase, dintre care, 84.000 tone de cianură în cea mai mare carieră cu crater deschis din Europa și cel mai mare baraj, înalt de 185 m. Gândiți-vă la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunării, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversității.

Roșia Montană este unul din siturile cele mai bogate în resurse de patrimoniu cultural ale României, cuprinzând, într-un teritoriu întins pe cca. 650 ha, 50 de monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare națională și universală. De asemenea, patrimoniul cultural de la Roșia Montană e recunoscut și prin Planul de Amenajare a Teritoriului Național. Acest statut juridic de protecție plasează Roșia Montană înaintea multor orașe, prin numărul și valoarea monumentelor istorice și pe primul loc între așezările rurale ale României. Conform legii, protejarea și punerea în valoare a acestor valori reprezintă lucrări de utilitate publică, de interes național. Academia Română, Casa Regală, ICOMOS (Comitetul Internațional al Monumentelor și Situri-lor), ca organizație expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din România și internaționale, numeroși experți, instituții, studenți și cercetători români din străinătate (RSSA, LSRS) recomandă și susțin includerea Roșiei Montane în Patrimoniul UNESCO

1. NOUA MEDICINA : Legatura creier – boala

Doctorul german Ryke HAMER (foto) a tratat cu succes peste 31.000 de pacienti doar stand de vorba cu ei.Nu facea nimic magic, decat ca le explica logic si rational despre stransa legatura dintre starea mentala si boala. El sustine ca fiecare om s-a imbolnavit din cauza unui program mental distructiv, nascut in urma unui SOC emotional.El a numit acest soc dupa numele fiului sau : Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dirk Hamer).Povestea doctorului Ryke HamerDr. Hamer era in anii ’70 Cercetator si Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalti doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai putin eficiente.Insa cursul vietii doctorului Hamer avea sa se schimbe radical, in luna decembrie a anului 1978, cand a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost impuscat mortal. Mai mult decat atat, la cateva luni de la eveniment a murit sotia luiAceste socuri l-au ranit la nivel un profund, insa ,ca si cum n-ar fi fost destul, peste cateva luni s-a imbolnavit de CANCER la TESTICULE.Ajunsese un doctor care trata pancientii de cancer, iar in paralel trebuia sa se trateze pe el insusi de cancer. Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit sa le urmeze si el, insa nu mai avea incredere in ele . Desi pare descurajator, acest context urma sa-l ajute pe Dr.

Hamer sa revolutioneze lumea medicala.Ce-a descoperit de fapt ?Povestind zilnic cu pacientii pe care ii trata de cancer, a constatat ca fiecare dintre ei a suferit un soc emotional puternic cu mai putin de un an sau maximum 2 in urma.A realizat ca acelasi tip soc puternic, care-l descriau multi pacienti, l-a avut si sotia lui in momentul in care a murit copilul, si acelasi l-a avut si dr. Hamer insusi cand a ramas fara familie.In urma acestor constatari a intuit o posibila legatura intre socurile emotionale si cancer.. Pentru a verfica aceasta ipoteza, i-a rugat pe pacientii sa-si sa faca o tomografie (film la creier), pe care dr. Hamer le-a studiat in amanunt in incercarea de a gasi ceva revelator. Si a gasit!In urma studiului a sesizat o LEGATURA intre diferitele zone creiereului si anumite organe.Mai exact,a sesizat aparitia unor vibratii mai anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice ca o tinta de tir, pe tomografie, in diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca, oamenii cu acelasi tip de cancer, aveau vibraii mai intense in EXACT aceleasi zone ale creierului.Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondenta in creier, care nu mai functiona corect.Cu aceasta descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINA (pentru care va fi desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i se va retrage dreptul de a mai profesa, pentru ca strica afacerile marilor companii farmaceutice)Dr. Hamer si-a dedicat urmatorii ani exclusiv studiului in acest sens, reusind sa faca conoscut in intreaga lume conceptul de NOUA MEDICINA, prin care vindecase dupa primii ani in jur de 6000 de pacienti cu o rata de succes de 97%.Noua medicina porneste de la ‘Regula de Fier a Cancerului’.Regula de Fier a Cancerului:a. Fiecare cancer sau alta afectiune grava, are drept cauză un CONFLICT care genereaza UN SOC EMOTIONAL: numit DHS (Sindromul Dirk Hamer) care imbolnaveste omul mai intai la nivel mental, cand apar dereglari in creier, iar in final boala se rasfrange asupra unui organ.b. Tipul conflictului care a generat SOCUL EMOTIONAL(DHS) determină ZONA in care apar vibratii anormale in creier . Zona de pe creier in care apar aceste inele concentrice, determina organul in care va aparea boala.c. Cu cat dureaza mai mult conflictul, cu atat se imbolnaveste mai rau organul corespunzator acestui tip de conflict.Aceste concluzii au rezultat in urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le-a facut pe oameni si pe animale. A demonstrat mai intai cum, si animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor un urma unui conflict care genereaza un soc emotional.A aratat cum o caprioara care isi pierde puiul, si nu face in scurt timp altul, dezvolota in perioada imediat urmatoare o forma de CANCER LA SAN. In schimb, daca dupa ce a pierdut puiul se imperecheaza din nou, cancerul nu mai apare sau chiar daca a aparut, SE VINDECA (in general se calcifeaza, devenind inofensiv).De ce se intampla asta?Pentru ca, prin nasterea altui pui, ea rezolva conflicul emotional aparut la nivel incostient, cand a pierdut primul pui.De ce cancer la san?E o lege a naturii!Pe fondul conflictului, se porenste automat un program natural si inconstient care intensifica activitatea glandelor mamamere, pregatindu-si corpul pentru a face un pui nou si a-l alapta. Insa daca nu are posibilitatea de a face alt pui, se produc dereglari la nivelul glandelor mamamre care duc spre cancer. E modul prin care natura o determina instinctiv sa mai faca pui. De aceea 90% din tomorile descoperite la animale sunt calcifiate, deoarece ele rezolva instinctiv si natural conflictul.Studiile dr.-ului Hamer au mers mai departe demonstrand ca EXACT acelasi principiu functionaza pentru oameni.O femeie care pierde un copil este predispusa in urmatorul an la cancer de san. Pentru a scapa, ea

trebuie sa rezolve acest conflict emotional facand ALT copil, adoptand unul sau atasandu-se de un animal sau om cu aceleasi sentimente care le avea pentru primul copil.Partea si mai REA este ca o femeie care are copilul sanatos, insa traieste mereu cu frica ca-l va pierde, se expune unui risc urias de cancer la san, exact pe acelasi mecanism.Pe acest sistem actioneaza TOATE conflictele emotionale.Adica: o femeie care afla ca sotul o inseala cu o femeie mai tanara, va avea parte de un conflict de inferioritate generat de o stare de inutilitate sexuala.Acest tip de sentiment duce intotdeuna la cancer de uter. Aceasta femeie poate scapa de cancer daca sa impaca cu sotul sau isi gaseste alt barbat cu care sa faca sex. In caz ca nu reuseste, aceasta framantare interioara o va imbolnavi.SAU… un barbat care a fost parasit de sotie va putea trece în faza de autovindecare (explic imediat ce e), numai după ce se va împăca cu aceasta sau va avea alta femeie cu care sa faca sex.SAU o persoana care a iesit la pensie si se simte INUTIL se va imbolnavi mai mult ca sigur.El va putea trece în faza de vindecare a bolii DOAR după ce se va inscrie la un club sau să isi va gasii o noua pasiune sau o noua ocupaţie.SAU oamenii cu stima de sine scazuta, se expun mai devreme sau mai tarziu la bolile de oase (decalcifiere, osteoporoza etc.), pana in momentul cand constientizeaza si rezolva aceasta nemultumire care genereaza un coflict emotional de tip DHS.Acelasi sistem, ca mai sus, functioneaza pentru TOATE BOLILE(nu numai cancerul), insa fiecare tip de conflict emotional afecteaza alt organ.Un alt principiu esential in NOUA MEDCINA este ca toate bolile se desfasoara in 2 FAZE:Faza de imbonavire (de conflict) si Faza de vindecare(post conflict)Conform dr. Hamer, fiecare boala are:a.Faza de Conflict Activ (de Îmbolnăvire) în care se instalează o stare de tensiune şi nelinişte, lipsa poftei de mancare însoţită cu pierderi în greutate, si lipsa somnului (insomniile) .Mainile si picioare devin mereu RECI, pielea devine sensibila sau iritata iar starea generala e una de tensiune continua – semne care indica faptul ca tumoarea/boala este in plina devoltare si contiuna sa creasca.Insa, odata ce omul constentizeaza si rezolva conflicutul emotional corpul intra in:b.Faza Conflict Rezolvat (de Autovindecare) In aceasta faza corpul se VINDECA.Primul semn e ca mainile si picioarele devin din nou CALDE !Insa, vindecarea poate manifesta si prin diferite BOLI si STARI de OBOSEALA prelungite (asemenea conceputului de criza de vindecare din homeopatie).Cand una din aceste probleme apar, ele sunt intotdeauna boli “calduroase”, gen febra sau hipertensiune, si nicodata nu vei avea mainile si picioarele reci daca esti in faza de vindecare, decat daca te afli in faza de imbolnavire(de conflict emotional).Asadar cand incepe faza vindecarii apare cel putin o starea de de epuizare si oboseala excesiva cu o nevoie puternica de a dormi MULT, deoarece corpul face eforturi imense pentru a se regenarea si reechilibra.În această fază PROCESELE apărute pe timpul fazei de imbolnăvire sunt REVERSATE: Tumorile sunt eliminate sau capsulate(calcifiate), iar leziunile de tip necroză sau ulcer sunt inlăturate prin regenerarea naturala a tesuturilor. La sfarsitul fazei de AUTOVINDECARE, tesuturile şi organele afectate sunt refacute complet, şi deseori devin mult mai rezistente decât au fost înainte de aparitia SOCULUI deoarece organismul si-a format anumite mecanisme de aparere si preventie.Ca exemplu pentru fazele de imbolnavire-vindecare dat de dr. Hamer e o mama care-si vede copilul lovit de o masina. In drum spre spital mainile si picioarele ii devin reci ca gheata, ii dispare complet pofta de mancare si in acea noapte are insomnie. Toate acestea pana cand doctorul anunta a doua zi ca totul este in regula si nimic rau nu se poate intampla.Atunci mainile si picoarele femeii redevin calde, ii revine pofta de mancare si poate dormi profund noaptea. Totusi, este foarte posibil sa faca febra usoara sau diferite ‘bube’ sa-i apara pe corp in

perioada urmatoare, deoarece corpul face eforturi imense pentru a regenera tesuturile stricate. Eu chiar am o prietena care, dupa un accident teribil de masina, s-a umplut de bubite mici pe corp, care au disparut singure in 2-3 saptamani. Atat a durat pentru ea faza de autovindecare dupa acel soc emotional.Atentie!* Conflictul emotional NU este determinat direct de eveniment , ci de modul în care persoana resimte la nivel psihic evenimentul declansator. In funcfie de această dimensiune interioara a evenimentului poate sa apara sau nu, un conflict emotional, iar intensitatea şi localizarea efectelor acestuia vor depinde de intensitatea şi tipul trăirii interioare.Legatura dintre organ si conflictele emotionaleBoli la:Colon – Conflict peste care nu poti trece nicicumOase -Lipsa stimei de sine, inferioritateIntestinul subtire – Ura care nu poate fi ‘ digerata’Uter – Sentiment de inferioritate sexualaProstata – Conflict/cearta pe latura sexualitatiiTiroida – Te simti neputincios, fara controlPlamani – Frica puternica fata de alta persoanaPiele – Lipsa integritatii, om coruptibil ‘fara coloana vertebrala’Testicule, Ovare – Pierdere valoroasa ce nu poate fi recuperataPancreas – Conflict cu membrii familieiUrechea interna – Sentimentul de imposibilitate de a afla ce vrei ‘adevarul’Sanaul stang – Conflict care punc in pericol copilul,casa,familiaSanul drept – Conflic cu partenerul sau cu persoanle rivaleRectul – Frica de a fi nefolositorGura – Nu poti ‘mesteca’(suporta) o problema/situatieCaile respiratoprii – Conflict teritorial(nesigur in privinta casei)Laringe – Frica si ingrijorare pentu un anumit evenimentStomacul – Ai inghitit prea multe impotriva vointei taleEsofag – Dorinta acuta de a refuza,de a nu ‘inghiti’Inima – Frustrare legata de copiiCervixul – Frustrare adanca si persistentaGlandele suprarenale – Te indrepti intr-o directie in care refuzi sa mergiFicat – Frica(stress) inconstienta de a ramane fara manacre(bani pt a procura mancare) sau iti simti viata in pericol.Principiile pentru VINDECARE !A. In primul rand: Pacientul devine ‘stapanul absolut’ al tratamentului. E 100% responsabil pentru conditia lui si nu-si pune sperantele in numeni mai mult decat in el insusi.B. Apoi pacientul va lucra la intelegerea CAUZEI care a provocat conflictul si implicit boala.C. In final va colabora constructiv cu doctorul pentru a crea un plan eficient de de rezolvare a conflictului atat MENTAL cat si PRACTIC.*Este absolut necesar ca pacientul la inteleaga cat mai bine CE se intampla de fapt cu el, pentru a putea sa aiba o atitudine constructiva si motivata in procesele de autovindecare.Alte reguli de viata* Dr. Hamer pune accentul pe rezolvarea EMPIRICA(practica) a orcarui conflict emotional, insa pot fi benefice si psihoterapia, terapiile prin hipnoza si regresie sau altele de acest fel.* Frica de cancer/moarte poate genera alt conflict, pe langa cel existent. Enevoie sa renunti total la astfel de ganduri, pentru ca faza de vindecare sa se desfasoare fara probleme.* O persoana sanatoasa, bine hranita, odihnita,relaxata,cu activitate fizica zilnica si care are convingeri pozitive, va face mult mai usor fata orcarui conflict, si de asemenea se va lovi de mult mai putine.

* Persoanlele cu situatie materiala buna au un risc mult mai mic de a se imbolnavi spre deosebire de cei saraci (care nu au bani pentru a rezolva anumite conflite)* La femeile insarcinate orice forma de cancer sau de tip cancer se va vindeca/elimina pe cale naturală, începând cu a 3-a lună de sarcina, deoarece sarcina are prioritate absoluta, spune dr. Hamer.

Asadar, indiferent ce boala ai avea, intreaba-te intai DE CE TE-AI IMBOLNAVIT, si doar apoi gandeste-te ce medicamente ai nevoie sau daca ai nevoie de vre-un medicament.RazvanP.S. : Dupa descoperirile revolutionare pe care le-a facut, dr. Hamer nu numai ca NU a fost apreciat de catre Colegiul Medicilor, ci i-a fost retrasa licenta iar apoi a fost bagat in puscarie pentru cativa ani! Dupa eliberare, in majoritatea tarilor din Europa a fost pus sub urmarire, mai putin in Spania, tara care i-a oferit sprijin, si in care a locuit o perioada, iar acum este in Norvegia. El a scris o carte despre NOUA MEDICINA care este vanduta in toata lumea , insa care nu este inca disponibila in limba romana.”

2013 etapa karmica pentru Romania

Romania anului 2013 va veni cu o nuanta nu chiar atat de placuta. In primul rand vreau sa mentionez de la bun inceput ca tot ceea ce urmeaza sa cititi se reflecta doar in plan astrologic si orice coencidenta cu realitatea nu este intamplatoare.

Daca anul 2012 pe care l-am lasat in urma a venit cu schimbari, o nuanta de tensiune in sfera politicului adusa de Nodul Destinului, anul care bate la usa 2013 si care practic s-a declansat treptat treptat din a doua jumatate a lunii noiembrie va veni si va intensifica trairile si situatiile pentru intreg parcursul anului.

Va trebui sa stim pentru inceput ca principalele evenimente din timpul anului vor avea o conotatie karmica pentru tara noastra dar si pentru noi, locuitorii acestor meleaguri. O serie de blocaje, impedimente, greutati si dincolo de contextele internationale, Romania ca tara se va confrunta cu o serie de dezavantaje, ingreunari ale situatiilor si aspecte care vor adduce in mod vizibil anumite etape existentiale pentru fiecare roman in parte, dincolo de pozitia si ierarhia pe care o ocupa in societate, o nuanta a “apasarilor” si nemultumirilor dar si a incercarilor. Ca si stare de spirit, o nuanta a dezamagirilor si sentimental tradarii va fi citit pe chipurile romanilor. Anul karmic 2013 va veni sa ne intareasca credinta si prin eveneimentele la care vom fi supusi, vom sti fiecare dintre noi sa ne alegem calea si drumul de urmat in evolutia noastra. Va trebui sa dam dovada de sustinere si de ajutor reciproc. Sa lasam deoparte invidiile, latura negativa si rautacioasa din noi, san e apropiem mai mult de Univers si Dumnezeu. Daca prin circumstantele si evenimentele prin care vom trece si vom fi incercati ca si natiune in prima jumatate a anului, noi nu vom invata nimic, atunci cu siguranta continuitatea si aspectele

pozitive nu vor fi vizibile din cea de a doua parte a anului. Saturn va veni si va incerca sa aduca in prim plan, o maturitate, in care si oamenii politici sa fie implicati si sa coboare la statutul omului normal. Mai mult, Destinul s-a mutat din casa politicului in casa natiunii si a personalitatii cetatenilor ce alcatuiesc aceasta tara. Astfel, majoritatea incercarilor vor fi aduse in prim plan de catre Destin, Univers si Dumnezeu. Va trebui sa nu ne sperie blocajele, intarzierile si faptul ca evolutia nu va fi vizibila in prima etapa. Va fi un an al transformarilor sau care va impune acest lucru si fiecare roman va trece printr-o serie de evenimente neplacute, pana acolo, de unde va ajunge sa cunoasca, sa devina mai ntelept si sa renasca din proria-i cenusa. Nu vreau sa fiu negativist, insa conform studiilor efectuate de-a lungul anilor, am observat anumite coencidente intre relatarile mele din punc de vedere astrologic si cum au evoluat lucrurile.

Si chiar daca Romania este predispusa la o moarte colectiva, acest lucru nu va trebui sa ne sperie. E ca si cum, daca acest lucru s-ar intampla, cel putin din punct de vedere astrologic, este asemenei zicalei din popor: “se va alege graul de neghina”.

Planul financiar nu va recunoste o redresare pe tot parcursul anului 2013. Oricat s-ar incerca reevaluarea situatiilor, inaintarea si evitarea anumitor situatii mai putin placute, tara noastra va fi in imposibilitatea de a mentine echilibrul monedei nationale. Va trebui sa ne asteptam la fluctuatii finaciare mari si imediat din luna ianuarie sa nu ne mire faptul daca vom asista la un nou val de modificari, scumpiri sau fluctuatii negative ale monedei nationale. Va fi greu de mentinut un echilibru si situatia tarii noastre va fi sau mai corect va avea legatura cu modificarile survenite in tarile puternic dezvoltate dar care se vor confrunta cu dificultati si posibilitatea unui colaps financiar. Anul 2013 pentru intreaga lume va fi deficitar la capitolul investitii, castiguri, achizitii si modificari care sa aduca in prim plan prosperitatea si echilibrele economice. Va fi un al doilea moment al declinului in lume si dincolo de toate aceste stari, reactii si manifestari, dincolo de panica, razboaie si tergiversari, nimeni nu va putea reechilibra situatiile creeate la un moment dat. Vom asista la caderi ale burselor importante care dau ritmul in lume, nuante ale ingrijorarilor si anumite aspecte care aduc in prim plan nuante si valente negative. Astfel incat, tara noastra va fi puternic afectata de aceasta criza mondiala si sansele de a mai primi imprumuturi, sunt mult diminuate. Va trebui sa ne descurcam singuri in anul 2013 si factorii decizionali din tara noastra sa isi faca datoria in adevaratul sens al cuvantului, insa ma tem ca nu prea se va poate interveni in acest segment de activitate. Sa nu ne mire faptul daca la un moment dat Romania nu va mai face fata cerintelor si nevoilor sau solicitarilor din partea cetatenilor.Un an in care fiecare dintre noi va fi incercat, tnand cont si de destinul Romaniei pentru anul 2013.

Sistemul politic din tara noastra va cunoaste o imbunatatire si Pas-ul Fortunei va predispune la mai multa liniste in acest an. Si chiar daca vor mai fi lupte interne si nemultumiri, in ceea ce priveste institutia prezidentiala anul 2013 va veni cu schimbari, ceea ce aduce un compromis, care de altfel a si avut loc intre actuala Institutie Prezidentiala si Guvern. Va fi anul luptelor si relansarilor in partidele politice si anumite nuante se vor transforma se va incerca reorganizarea si refunctionarea anumitor criterii si standarde insa lucrurile nu vor sta chiar asa.

Se va aduce in discutie o nou situatie de reevaluare a regionalizarii si de aici pana la anumite discutii sau aspecte intre cetatenii romani si minoritatile de pe teritoriul tarii noastre poate aduce nuante si aspecte care sa deranjeze prin atitudine sau agresivitatea verbala!

Un an deficitar si al conflictelor dintre tara noastra si celelalte state. Int-un cuvant sa nu ne mire faptul daca pe intreg parcursul anului 2013, Romania va primi sanctiuni si va fi aratat cu degetul de catre statele mebre Uniunii Europene sau alte structuri internationale. O serie de acuze grave ce pot fi aduse Romaniei ca tara si

conducatorilor acestora. Insa si actele de violenta si anumite gesturi ale cetatenilor romani aflai pe teritoriul altor state care vor aduce o imagine negativa si impunerea unei marginalizari ca si contrareactie. Va trebui sa ne asumama consecintele faptelor conationalilor noastri si aspectele din a doua jumatate a anului isis vor mai reveni la normalitate. Se va incerca o reorganizare in planul politicilor internationale, dar slabe sanse si aspecte care vor veni si vor contribui la o imaine negativa a Romaniei la care vom asista cu fiecare cu o nota de dezgust si mahnire in acelasi timp.

In planul sanatatii vom asista la o intensificare a afectiunilor de natura karmica cum ar fi diferitele forme grave de cronicizare ale unor maladii cum ar fi cancerul si nu numai. Totusi acest aspect va fi vizibil in primul trimestru din an, ulterior aspectele isi vor reveni la normalitate si vom cunoaste protectia lui jupiter si tranzitul sau prin casa a douasprezecea a Romaniei.

Medicina sau o echipa de medici din Romania vor contribui la o descoperire care poate aduce inprim plan solutionarea anumitor afectiuni grave. Medicina va cunoaste o reorganizare si sistemul medical va trece printr-o transformare de bun augur.

Referitor la economia si investitiile in tara noastra, sa nu ne mire faptul daca, anumite circumstante ne vor favoriza din toate punctele de vedere si de ce nu o reorientare a investitorilor straini importanti pe teritoriul tarii noastre. Insa toate aceste aspcte le vom recunoaste atunci cand nimeni nu se va mai astepta. Si chiar daca pare imposibil, inRomania se va intampla ceva benefic si ceva va veni sa revolutioneze sitemele in economie, insa va trebui sa ne asteptam la castiguri catre final de an 2013.

Aspectele care au directa legatura cu a patra casa in plan astrologic, aici poate aduce si de aici se poate eveidentia acea nuanta de incercare karmica si moarte colectiva. Fie ca vom asista la un eveniment minier sau din acest capitol. Anumite aspecte care pot avea legatura cu pamantul, mineritul, apa si fenomenele meteorologice extreme. De aici extrag urmatoarea informatie in plan astrologic: anul 2013 va fi un an capricios din punct de vedere al fenomenelor meteorlogice si incercarile din acest punct de vedere. Sa nu ne mire faptul ca vom avea parte de o iarna grea si ca in toiul verii vom asista la inundatii si cantitatea crescuta a precipitatiilor. Spuneam la un moment dat de mineri, insa si in agricultura aspectele se pot complica si nuanta negativ. Nu doresc sa insist asupra acestor aspecte, desi pe parcursul anului vom resmti din plin anumite consecinte, insa din a doua jumatate a anului, aspectele se vor regla in intesitate!

Nu sunt singurul astrolog care a mentionat faptul ca anul 2013 poate aduce o moarte colectiva. Ca se va intampla acest lucru sau nu, dincolo de bine si de rau majoritatea aspectelor in anul 2013 vor fi dirijate direct de Destin asa cum a fost si pana in acest moment, dar cu predilectie cum va fi si va avea continuitatea in anul 2013.

Concluzionand, cu siguranta in si spun ca vom asista la transformari si manifestari in care putem sa ramanem inerti pentru ca fie nu ne putm pune cu natura, fie nu putem regla fluctuatiile financiare din lume fie nu putem evita aspecte neplacute pricinuite de catre marile puteri sau state. Este bine pe deoparte ca in anul 2013 nu vom mai asista la acele carnagii in tarfic, asta nu inseamna ca accidente nu vor mai fi insa comparativ cu anul 2012 numarul lor va fi redus. Nu vom mai asista la acele arestari si schimbari din sistemul Justitiei Roamane, aspectele ne vor avantaja mai mult si datorita unui eveniment, locuitorii acestei tari, romanii, putm da dovada de mai multa intelegere si ajutor reciproc!

Un an karmic care va veni prin evenimentele lui sa schimbe in pozitiv ceea ce numim Drstinul Romaniei si se pare ca incepand din acest an cu siguranta vom fi martorii unor evenimente majore dar importante prin natura lor care sa vina sa schimbe modul de a gandi, actiona si a supravietui!