articol links - probleme comportamentale postvaccinare

VACCINATION Homoeopathic Links 2007; 20: 93-99Probleme comportamentale post-vaccinare

VACCINATION Homoeopathic Links 2007; 20: 93-99

Probleme comportamentale post-vaccinare

Proastă dispoziţie. Anxietate. Agresivitate. Comportament isteric. ADHD. PDD-nos. ADD. Autism. Tratate si vindecate cu preparate homeopatice din vaccinuri.

Tinus Smits

Rezumat

În acest articol intentionăm să punem în evidenţă relaţia dintre vaccinare si problemele comportamentale la copii, de la cele minore la severe (ADHD si autism) , prin prezentarea a 30 de cazuri. Dovezile sunt aduse de utilizarea vaccinurilor potentate (diluate-dinamizate). Ipoteza este :dacă acuzele dispar sau se ameliorează semnificativ după tratamentul cu vaccinurile potenţate care se presupune a fi cauza provocatoare, avem dovada că acea substanţă anume a provocat problemele. Faptul că forme uşoare, moderate şi grave de tulburări comportamentale, însoţite frecvent şi de probleme fizice, sunt vindecate prin această metodă întăreşte dovada unei relaţii cauzale între vaccinări şi tulburările de comportament.

Cuvinte cheie: vaccinare – Tulburări de comportament postvaccinare – Sindrom postvaccinal – Vaccinuri potenţate - Autism - ADHD – PDD nos - ADD

Vita

Tinus Smits are o experienţă îndelungată în tratamentul efectelor adverse ale vaccinării. Este de asemenea specializat în autism şi cancer, utilizând o metodă combinată de homeopatie şi medicină ortomoleculară. A dezvoltat Inspiring Homeopathy, o metodă bazată pe tratarea straturilor universale. În fiecare vară, în Franţa, ţine un curs de iniţiere de 5 zile în Inspiring Homeopathy. Alte subiecte pe care le predă sunt abordarea multidisciplinară a cancerului si autismului şi, desigur, tratamentul sindromului postvaccinare. www.tinussmits.com

Samuel Hahnemann concluzionase deja că remediul ideal, similimum, este adeseori insuficient pentru a vindeca pacientul, fiind nevoie ca rădăcina miasmatică a bolii să fie luată în seamă. Vaccinările aparţin în mod clar grupului de influenţe exterioare care pot cauza tulburări miasmatice. Este interesant să citim şi concluzia lui Tinus Smits, anume că adeseori similimum-ul miasmatic se dovedeşte insuficient pentru vindecarea bolnavului. În tratamentul problemelor comportamentale apărute postvaccinal sunt necesare atât simillimum-ul pacientului cât şi simillimum pentru factorul cauzal. Utilizând în paralel şi tratamentul ortomolecular, rezultatele sunt şi mai bune, deschizându-ne viitorul către o medicină cu adevărat integrată şi holistică.

Editorul


Naşterea unui copil sănătos este un miracol. Păstarea copilului într-o stare de sănătate este o artă care a devenit din ce în ce mai dificilă în societatea noastră modernă (Tinus Smits)

Introducere

Controversele privind legătura dintre autism şi vaccinarea ROR / MMR sunt în plină desfăşurare. Părinţi care aveau un copil perfect sănătos şi care au privit cum el devine autist, intrând în lumea sa inaccesibilă după vaccinarea ROR, nu pot crede că aceasta este o simplă coincidenţă; lumea medicală şi autorităţile, pe de altă parte, neagă orice legătură atâta timp cât nu există evidenţe ştiinţifice acceptabile. Situaţia pare a fi deosebit de acută în UK şi SUA ca urmare a descoperirilor şi declaraţiilor Dr. Wakefield. Autorităţile din Olanda promovează idea că există suficiente dovezi ştiinţifice privind siguranţa vaccinului ROR, iar autismul nu este declanşat în urma sa. Dar experienţa mea cu 160 de copii autişti sugerează o strânsă relaţie atât cu vaccinarea (inclusiv DTPP, anti-HBV şi altele) cât şi cu alte intervenţii medicale stresante. Dar vaccinarea nu este desigur singura cauză a autismului. Autismul trebuie înţeles mai mult ca o acumulare de factori de stress la nivelul creierului, iar vaccinarea este unul din factorii importanţi.

Acest articol urmăreşte 3 scopuri:

1. să evidenţieze faptul că homeopatia poate vindeca probleme apărute în urma vaccinării

prin administarea respectivului vaccin potenţat;

2. să demonstreze că tulburările de comportament pot fi legate în general de vaccinări, nu

numai de ROR;

3. să sugereze că homeopatia, prin utilizarea vaccinului potenţat, poate aduce dovezi

privind relaţia între vaccinare şi efectele adverse pe care le cauzează, anume tulburări de

comportament de gravitate variabila.

Vreme de peste 30 de ani am tratat variate probleme post-vaccinale folosind homeopatia. Este convingerea mea fermă şi totodată şi experienţa mea solidă că homeopatia, prin utilizarea diluţiilor homeopatice din respectivele vaccinuri, reprezintă un instrument perfect pentru a vindeca tulburările apărute după vaccinare, şi mai mult, prin acest fapt poate aduce dovezi privind relaţia dintre problemele apărute şi o anume inoculare. Am tratat cu success multe tipuri de probleme apărute în urma vaccinărilor, cum ar fi : astmul, eczemele, epilepsia, tulburări de dezvoltare, artrită juvenilă şi tulburări de comportament de diferite grade de severitate.

Dovada unei legături între vaccinare şi tulburările de comportament este uneori izbitoare în urma unei anamneze atente, dar chiar şi atunci când nu este evidentă, experienţa m-a învăţat că, uneori, poate fi mai înţelept să faci o dezintoxicare a vaccinului înainte de a aborda un tratament constituţional.

In acest articol nu mă voi limita la autism şi vaccinul ROR (MMR), ci am intenţia de a arăta că vaccinarea în general poate provoca diferite tulburări de comportament. Întradevăr, dacă vaccinările au un impact sever asupra unor copii atunci nu pot lăsa toţi ceilalţi copii într-o stare perfectă de sănătate fără a caza probleme de intensitate scăzută sau medie. În multe cazuri, în special în tulburările de intensitate medie, a fost evidentă ameliorarea comportamentului şi a statusului emoţional ca urmare a utilizării vaccinului potenţat (remediu homeopat produs din


vaccine) ca fenomen de accompaniere, cei mai mulţi dintre copii fiind trataţi pentru alte probleme apărute postvaccinal.

Urmăririle de mai lungă durată m-au învăţat, de asemenea, că după o detoxificare reuşită o abordare constituţională este frecvent necesară pentru a trata tulburări mai profunde, în special la grupul cu probleme cu severitate crescută. Tulburările induse de vaccinare reprezintă doar un strat care trebuie îndepărtat ca prim pas în procesul de vindecare. Într-un viitor articol despre autism, în care homeopatia asociată cu tratamentul ortomolecular îşi va ocupa locul, voi aborda în mod mai extins acea parte a procesului de vindecare.

Voi discuta aici trei categorii de probleme comportamentale : uşoare, medii şi severe, incluzând autismul.

Metoda

Metoda utilizată de mine în tratamentul tulburarilor postvaccinale este compusă din administarea a 4 potenţe diferite din vaccinul suspectat a fi cauzat problemele de sănătate. O astfel de serie de diluţii homeopatice crescătoare este constituită din următoarele potenţe : 30K, 200K, MK and 10MK. Uneori sunt necesare potenţe mai joase, (6K sau 12K) sau mai înalte (50MK) . Durata unui tratament depinde de severitatea cazului, însă cel mai adesea folosesc tratamentul 4 săptamâni şi îl repet atâtat timp cât pacientul progresează. Am abandonat varianta de 4 zile aproape complet, utilizând-o actualmente doar ca metodă de prevenţie după administrarea vaccinului (vaccinare). Remediul este administrat lăsând granulele să se dizolve în gură. Mai multe cursuri de tratament se vor administra, uneori chiar 5 sau zece, atâta timp cât continuă ameliorarea, în mod normal administrate la interval de 1-2 săptămâni.

Tulburări minore de comportament

Este neobişnuit, pentru acest grup de pacienţi, ca acesta să fie motivul pentru care părinţii îi aduc la medic, întrucât tulburările sunt minore. Cei mai mulţi pacienţi au fost trataţi pentru alte afecţiuni organice. Dar aceste cazuri prezintă deja tulburări uşoare de comportament. Uneori părinţii cred că totul este în regulă în privinţa comportamentului copilului, însă după tratament rămân uimiţi de transformarea apărută. Primul caz este un exemplu clar în această priviinţă:

Caz 1: Jos (12 luni)[1]: la 3 săptămâni după a treia inoculare DPTP/HIB (DPTP = Difteria, Tetanus, Polio [Salk] şi Pertussis) a început să tuşească, cu wheezing, răcit, tratat cu Flixotide (fluticason) şi Salbutamol; la prezentare avea diaree de 8 săpt., reacţii alergice la animale şi fum, însă părinţii m-au asigurat că nu sunt probleme de comportament şi status emoţional, că este bine în ciuda stării generale afectate; după 3 cursuri de administare a DPTP/HIB potenţat, problemele pulmonare dispăruseră, fără wheezing, fără diaree, iar în mod surprinzător părinţii mi-au spus că acum este un copil diferit, cu mult mai vioi, mai fericit şi mai puţin plângăcios.

Caz 2: Hans (14 ani): acest caz este de asemenea surprinzător, o mamă care a văzut ameliorarea extraordinară a copilului său autist, în vârstă de 8 ani în urma tratamentului de detoxificare a vaccinului ROR (MMR), m-a întrebat dacă un astfel de tratament ar fi benefic şi pentru fiul său de 14 ani, care era un băiat sănătos şi cu un caracter plăcut. Îi plăcea să stea singur, avea puţini prieteni şi nu se disputa cu părinţii. Genul de copil pe care îl uiţi în parcarea de pe autostradă pentru că nu remarcasei prezenţa sa în maşină. Detoxificarea vaccinărilor l-a schimbat complet, acum este plin de viaţă, ca şi cum a trecut de la 20V la 220V, a început să se contrazică cu

http://www.thieme-connect.de/ejournals/html/HL/doi/10.1055/s-2007-965221#N717-1%23N717-1


părinţii, are dintrodată mulţi prieteni, îi place să iasă cu ei. A dvenit un adolescent adevărat, cu idei şi concepţii proprii, pregătit să le exprime. Părinţii sunt uimiţi.

Caz 3: Martin (6 luni): Ochiul drept a dezvoltat un strabism convergent la 5 zile după administarea celei de a 3-a vaccinări DPTP/HIB , moment în care a încetat şi vorbirea de copilaş care apăruse, după primul curs de dezintoxicare cu DPTP/HIB potenţat, o lună mai târziu, începe din nou să “vorbescă” iar după al doilea curs de dezintoxicare strabismul este complet vindecat.

Caz 4: Elly (12 luni) alergică la proteinele din lapte, diaree, răceală cronică, eczemă, lăcrimare profuză, imunitate scăzută, deasemenea agitată, nemulţumită, plângea mult. Starea sa s-a deteriorat după prima vaccinare DPTP/HIB, la 2 luni, iar la fiecare re-vaccinare ulterioară a prezentat reacţii destul de severe. După primul curs de dezintoxicare cu DPTP/HIB potenţat s-a schimbat total, este fericită, mulţumită, mai puţin compulsivă , chiar şi părul a reînceput să-i crească.

Caz 5: Karin (11 luni) era astmatică, cu wheezing, tuse cronică, eczema şi folosea Salbutamol. Plângea mult şi vroia tot timpul în braţe la mama. După 3 cursuri de dezintoxicare cu DPTP/HIB potenţat eczema şi astmul au disparut, doarme fără întreruperi, se joacă cu alţi copii, mai fericită, râde, se descurcă bine când mama nu mai este în câmpul său vizual.

Caz 6: Joska (26 luni) diagnosticat cu artrită cronică juvenilă; debut cu otită medie şi bronşită între a doua şi a treia inoculare DPTP/HIB; după o gripă aproape afebrilă la 14 luni debutează artrita; 6 luni mai târziu este vaccinată ROR (MMR); după un curs de dezintoxicare cu ROR potenţat şi 3 cursuri de dezintoxicare cu DPTP/HIB potenţat artrita se opreşte din evoluţie. Mama descrie starea ei ca fiind mai vioaie, ami deschisă, spontană şi fericită. “aceasta este vechea Joska” şi toată familia este uimită de schimbare, la 2 ani de tratament homeopatic, în principal cu vaccinuri potenţate, în paralel cu câteva infiltraţii cu cortizon la nivelul genunchiului, este liberă de toată simptomatologia, acum fără medicaţie, poate merge normal.

Caz 7: Marie (14 luni) a început să aibă crize cu mişcări spastice la nivelul mâinilor şi picioarelor, apărute între prima şi a doua vaccinare DPTP/HIB; după aceste crize era ca inconştientă pentru un timp; în momentul prezentării la cabinet crizele deveniseră mai intense, scuturându-i tot corpul, fără modificări EEG. De asemenea prezenta o răceală cronică, era agresivă, muşca şi ciupea; după primul curs de dezintoxicare cu DPTP/HIB potenţat este mai fericită, se joacă şi vorbeşte mai mult, agresivitatea a dispărut, după 7 cursuri de dezintoxicare cu DPTP/HIB potenţat crizele au dispărut.

Caz 8: Mariska (5 ani): problemele au început după a 3-a vaccinare DPTP/HIB cu bronşite repetate, răceală cronică şi tuse, tratamentul de dezintoxicare cu diluţii de DPT şi ROR (MMR) nu a schimbat nimic, însă după 3 cursuri de dezintoxicare cu DPTP/HIB potenţat dispar problemele respiratorii, slăbiciunea, durerile abdominale, enurezisul, dar redevine şi un copil mai vesel, fericit, mai capabil să se descurce, mai aventuros. Vechea Mariska s-a întors.

Case 9: Steven (9 ani): tuse cronică iarna, încă face în pantaloni, febră mare dupa fiecare DPTP şi de asemenea după MMR; frecvente tratamente cu penicilină între 2 şi 3 ani pentru angine repetate, culminând cu adenectomie la 3 ani, nu este fericit, uşor iritat, morocănos, bosumflat, după cursuri repetate de dezintoxicare cu DPTP şi MMR potenţat şi cu un preparat potenţat dintr-un amestec de antibiotice şi DPTP a înflorit atât la nivel fizic cât şi psihic, este mai conştient, mai fericit. Incontinenţa s-a rezolvat.


Caz 10: Koen (9 ani): problemele sale au debutat la 3 luni cu otită cronică, astm bronşic şi diaree, timp de 2 ani s-a aflat în tratament pediatric fără mare beneficiu. La prezentarea la cabinet se plângea de dureri abdominale zilnice, mânca cu dificultate, otalgie cronică, instabil emoţional, plângea frecvent, se mânia uşor, anxios noaptea. Tratamentul a fost început cu Saccharum officinale 200K, însă fără vreo ameliorare remarcabilă, apoi a primit preparate potenţate din DPT, MMR şi DPTP. O mare schimbare a avut loc: durerile abdominale au dispărut, emoţional este mult mai bine: mai curajos, se apără mai bine, cu mai multă încredere în sine, mai relaxat şi mai fericit.

Tulburări medii de comportament

Caz 11: Robert (3 ani) a devenit epileptic după vaccinarea ROR (MMR), deasemeni foarte agitat şi agresiv, după 2 cursuri tartament cu produs potenţat din ROR este mai bine, calm, agresivitatea a dispărut complet, nu mai loveşte copiii sau pe sine. Se joacă acum şi singur şi stă liniştit la masă, medicaţia antiepileptică (Depakine [valproic acid]) rămânând nemodificată pe parcursul acestui tratament.

Caz 12: Angelique (12 luni) nu putea sta drept, cădea jos brusc, bronşită, insomnie, părinţii caracterizau comportamentul său ca fiind isteric. Frecvent se lovea cu capul de pereţi/obiecte. Totul a început după a 4-a vaccinare DPTP/HIB la 11 luni. EEG normal, pediatrul recomandă terapia comportamentală. Dupa administrarea preparatului potenţat din DPTP/HIB doarme fără întrerupere 11 ore, mai liniştită, ţipatul isteric aproape a încetat. Acum poate sta fără probleme şi deasemenea lovitul capului a încetat.

Case 13: Sandra (5 ani) a început să plângă isteric dup prima vaccinare DPTP/HIB la 3 luni. După a 2-a vaccinare, starea ei s-a înrăutăţit şi a devenit inconsolabilă, trezindu-se frecvent noaptea ţipând, la 3 ani pediatrul i-a prescris prometazine, însă fără efect, apoi a fost diagnosticată cu 'pavor nocturn' de un psihiatru; era fragilă, uşor de tulburat, plângea fără cauză aparentă, reacţia la administarea preparatului potenţat din vaccin este destul de puternică, ţinând cont de reacţiile la vaccinare : furie, agresivitate, loveşte cu mâineile şi picioarele, însă în cele din urmă dispare aproape complet anxietatea iar somnul este bun, funcţionează din nou normal.

Caz 14: Anke (3.5 ani) convulsii severe, cu stare de inconştienţă timp de 3 ore , apărute la 16 zile post vaccinare ROR. Apoi, treptat dezvoltă epilepsie pentru care primeşte Depakine 200 mg. Dispoziţa complet modificată după vaccinare, a devenit agresivă, furioasă, imposibil de abordat. Frecvent obosită deja la trezire, dimineaţa. După administrarea preparatului homeopatic din ROR/ MMR îşi recapătă energia şi comportamentul se normalizează. Dispare agresivitatea şi furia, este iar „Anke cea cunoscută”. Mai mult, treptat dispare şi epilepsia, acum liberă de orice acuze, fără medicaţie. Cazul nu a fost recunoscut de autorităţi ca fiind o urmare a vaccinării. Acum are 8 ani şi nu a mai avut probleme cu epilepsia.

Caz 15: Karel (14 ani) reacţiona la vaccinare cu febră, otite recurente şi răceli repetate. Însă după ROR combinat cu DPT (la 9 ani) se plânge de lipsă de forţă în membrele inferioare, iar un an mai târziu face diabet. A fost dintotdeauna un copil închis cu trăsături autiste, empatie scăzută, slabă funcţionalitate în grup, cu opinii rigide, se afla la mijlocul pubertăţii, refuzând tot ce nu-i plăcea, cu crize bruşte de furie, obraznic. După 6 cursuri de tratament cu preparat potenţat din ROR/ MMR , 6 cursuri cu preparat potenţat din DPT şi 3 cursuri cu preparat potenţat din DPTP condiţia fizică este mult ameliorată, însă şi trăsăturile autiste au dispărut complet, acum intră cu uşurinţă în contact cu ceilalţi. Diabetul a rămas.


Caz 16: Kobbe (2 ani): problemele au început la scurt timp după a 3-a administare DPTP/HIB cu bronşită asmatiformă cu 2 internări, treptat a devenit din ce în ce mai agitat, putere de concentrare scăzută, respiraţie întreruptă la plâns, se trezea la 2-3 am ţipând continuu, dura 15 minute să fie liniştit, nu mai accepta îmbrăţişările. După 2 cursuri cu preparat potenţat din DPTP/HIB (nu a fost vaccinat ROR) părinţii sunt uimiţi : Kobbe doarme liniştit în patul său, agitaţia a dispărut şi viaţa nu mai e o luptă continuă pentru el.

Caz 17: Wim (22 luni) suferă de epilepsie severă netratabilă, nu vorbeşte deloc, diagnosticat cu handicap mintal, a început să aibă răceli repetate, refuza atingerea, a început să balanseze capul stânga dreapta după a treia vaccinare DPTP/HIB (la 5 luni); după 5 cursuri cu preparat potenţat din vaccin epilepsia a dispărut, în plus e acum fericit, dansează, conştient de lumea înconjurătoare şi capabil să se joace singur. Folosea încă aceaşi cantitate de Depakine (720 mg/d) când aceste schimbări au apărut. Acum, un an şi jumătate mai târziu, fără epilepsie, foloseşte ½ din Depakine , EEG normal, se bucură de viaţă, somnolenţa şi letargia au dispărut, încă incapabil să vorbescă, acest rezultat a fost obţinut cu 8 cursuri de tratament cu preparat potenţat din DPTP/HIB în paralel cu acupunctură.

Caz 18: Fien (18 luni) a început să fie f agresiv după a 4-a vaccinare DPTP/HIB la 11 luni şi dezvoltarea motorie s-a încetinit, chiar şi-a lovit fizioterapista. 4 episoade de otită medie. Dupa inocularea ROR agresivitatea creşte. Trei cursuri de tratament cu preparat potenţat din ROR şi 3 din DPTP/HIB au schimbat-o total. Agresivitatea a dispărut, la fel şi transpiraţiile la nivelul capului, scaunele sunt legate şi a progresat în vorbire.

Caz 19: Tricia (15 luni): vine fără diagnostic, i-a dispărut strălucirea din privire şi interesul pentru lumea înconjurătoare dupa a 2-a şi a 3-a vaccinare DPTP/HIB; are eczemă, mucus în plămâni, respiraţie gâfâită, ROR i-a agravat problemele, în special starea generală, e obosită, tuse cronică, plângăcioasă, se împiedică la mers, transpiră abundent la efort şi noaptea, diaree cronică, fără poftă de mâncare. După 3 cursuri cu preparat potenţat din ROR şi 3 cu DPTP/HIB toate acuzele fizice au dispărut, este mai liniştită şi mai interesată de mediul înconjurător, observă totul acum şi strălucirea ochilor a revenit, în vreme ce copiii de la creşă fac o infecţie după alta, ea nu, sistemul său imun este iar puternic.

Caz 20: Walter (4 ani) începe să aibă probleme de sănătate după prima vaccinare DTPP/HIB la 2 luni, cu agravări după fiecare nouă inoculare. După a 2-a inoculare face convulsii febrile. La 10 luni devine foarte temperamental, cu furie violentă persistând ore în şir. Se trezeşte la 4-5 am deja furios. Refuză să atingă lucruri „murdare” precum iarba, nisipul, apa şi îşi suge degetul. Frică să nu cadă. Toate bonele au renunţat şi au plecat. Are otită cronică şi angine repetate. Transpiră abundent noaptea. Până la 10 luni era un copil liniştit, răbdător, spune mama. De atunci, nimeni nu se mai înţelege cu el. Ten palid. I-am prescris 2 cursuri de tratament cu preparat potenţat din ROR, fără vreo ameliorare, în schimb dupa preparatul din DTPP/HIB are reacţii puternice, însă este mult ameliorat apoi. Este din nou echilibrat, plăcut, ten normal şi se trezeşte la 7 am acum. A avut câteva recăderi care au răspuns la repetarea tratamentului cu preparat potenţat DTPP/HIB. Asta era în 2002. Nu l-am mai văzut de atunci, presupuneam că totul e bine, dar la sfârşitul lui 2006 mama m-a contactat din nou pentru că dezvoltarea fizică şi psihică se oprise. Era iar palid, foarte problematic la şcolă, singuratic, realiza greu legătura cu ceilalţi. Refuza provocările şi evita efortul fizic. Din nou putea fi furios ore în şir, prefera contactul cu adulţi pentru că nu era capabil să se joace cu cei de vârsta lui.

De altfel, aceasta este o ilustare perfectă a experienţei mele cu detoxificarea vaccinală la copii. În general fac un progres imens şi multe probleme dispar, dar mai devreme sau mai târziu


tulburări mai profunde apar. În ultimii ani, tratând mulţi copii autişti (peste 160) a devenit clar că după detoxifierea vaccinală este necesar un tratament constituţional pentru a le reda complet sănătatea acestor copii. Astfel, eu folosesc astăzi un tratament constituţional în paralel cu tratamentul ortomolecular, iar acesta s-a dovedit foarte eficient. (vezi următorul meu articol)

Tulburări severe de comportament

Următorul caz (Caz 21) este un exemplu bun în privinţa relaţiei cauzale dintre problemele severe de comportament şi vaccinarea ROR, pentru mai multe motive. În primul rând, autismul a debutat imediat după inocularea ROR la un copil perfect normal (16 luni). În al doilea rând, a existat o ameliorare evidentă (trei ani mai târziu!) în statusul său emoţional şi mintal ca şi la nivel fizic după tratamentul cu preparat potenţat din ROR. În al treilea rând, a apărut o recădere severă după 4 zile de administrare a potenţei 6K, ca şi când ar fi fost iar inoculat cu ROR, urmată apoi de o ameliorare spectaculoasă a autismului, ceea ce leagă indubitabil acestă stare de vaccinarea ROR. Potenţa 6K este o diluţie de 100-6 a vaccinului, însă relativ apropiată de doza materială.

Caz 21: Rob (4.5 ani): diagnosticat cu autism; a fost un copil perfect normal până la inoculare a ROR la 16 luni, se dezvolta relativ rapid, putea urca şi coborî scările şi putea merge, apoi în săptămâna de după vaccinare regresează rapid pe plan fizic şi psihologic, comportamentul său se schimbă în mod dramatic: devine agresiv, imposibil la grădiniţă, aruncă cu jucăriile, ţipă ascuţit, se retrage în faţa persoanelor necunoscute; vorbirea a regresat total iar dezvoltarea fizică este afectată, doarme prost, lipsa contactului vizual, pupile contractate, fără reacţie la lumină, nu poate fi admonestat, scaune moi, epistaxis frecvent, după 5 cursuri de tratament cu preparat potenţat din ROR (MMR) ochii se redeschid, este din nou abordabil, se restabileşte contactul vizual, pupilele devin reactive, epistaxisul încetează, doarme bine, a început să vorbească, poate face propoziţii scurte, repetă orice cuvânt cerut de sora sa şi cântă cântecele învăţate, este conştinet de mediul înconjurător şi reacţionează la el, eg. A fost speriat de răţuşte, înainte nu avea nici o reacţie, face contact, îşi îmbrăţişează părinţii, îşi consolează sora atunci când ea plânge, agitaţia a dispărut, poate urma instrucţiunile, mai puţin speriat, au dispărut tendinţele de auto mutilare, la fiecare nou curs de tratament cu ROR potenţat apărea strigătul ascuţit, apoi ameliorarea era din ce în ce mai mare. Mai târziu, după o doză de ROR 6K are o reacţie foarte severă, comparabilă cu cele postvaccinale: epistaxis, mioză, apatic, ţipăt ascuţit, nu face contact vizual. Tratamentul nu a mai fost continuat cu remedii individualizate întrucât mama sa a decedat de cancer de sân. Deşi a progresat foarte mult este acum, 5 ani mai târziu, tot un copil autist cu limbaj şi dezvoltare limitate, înscris la o şcoală pentru copii autişti.

Caz 22: Joery (2 ani) era un copil normal, fără probleme până la 4-5 luni după inoculare aROR, când comportamentul său s-a modificat complet. A devenit agresiv iritabil, dădea cu capul de pământ şi îi lovea pe ceilalti copii, ca şi pe sine. Toată familia era tulburată de comportamnetul său. A fost trimis de pediatru la psihoterapeut la numai 2ani 3 luni. După un prim tratament cu produs potenţat din ROR (MMR) comportamentul său revine la normal, a încetat să lovească copii, ca şi pe sine, iar loviturile cu capul în podea au încetat imediat. A avut recăderi repetate la 2 săptămâni după administarea ROR, dar iar şi iar comportamentul revenea la normal după o nouă rundă de tratament. Acum are 8 ani şi comportamentul agresiv a dispărut total. Este iar copil vesel şi drăguţ de altădată.


Caz 23: Willy (2.5 ani): diagnosticat cu PDD/autism; retard fizic şi psihic sever, nu vorbea, se lovea cu capul, ţipa în loc de plâns, cu bătai de braţe. Trăia într-o lume proprie, inaccesibilă. Problemele au debutat după a 4-a inoculare DPTP/HIB la 11 luni. După prima inocularea avut febră (40 °C). În ciuda diagnosticului de autism a primit ROR la 14 luni. După administarea de ROR potenţat nu au apărut modificăr,în schimb dupa administarea de DPTP/HIB potenţat a urmat o transformare uluitoare, reacţiona evident la stimuli externi, tensiunea musculară ameliorată, a început să meargă, în ciuda prognosticului pediatrului, acum se speria de ceilalţi copii pe care nu-i percepea antrerior. A încetat complet cu lovirea capului, contactul vizual îmbunătăţit şi îi plăcea să fie luat în braţe, vorbirea nu s-a îmbunătăţit cu adevărat. Acum are 9 ani şi este bine, poate merge, se poate căţăra şi face progrese lente dar constante, după detoxificarea vaccinală nu a rămas în tratament la mine.

Caz 24: Tony (21 luni): diagnosticat cu sindrom KISS (Kinematic Imbalances datorită unei afectări Suboccipital Strain); problemele au debutat imediat după prima inoculare DPTP/HIB la vârsta de 2 luni, după fiecare nouă inoculare starea sa se agrava, cu febră şi diaree, însă medicul responsbil nu i-a acordat atenţie, nefăcând nici o legătură între inoculare şi problemele apărute; la 21 de luni mult era cu mult în urmă în dezvoltarea psihomotorie, tonus muscular slab, şedea cu greu, vorbire săracă, nu putea mânca decât mâncare pasată, defeca numai în poziţie orizontală, frecvente crampe intestinale, strabism sever, rinită cronică, după o cură cu ROR potenţat şi repetate cure cu DPTP/HIB potenţat şi-a reluat dezvoltarea în ritm alert, muşchii au revenit la un tonus normal, poate sta în picioare şi merge ţinut de mână, frustrarea datorată neputinţei a dispărut, se bucură de viaţă, construieşte cu uşurinţă, vederea s-a ameliorat şi refuză să mai poarte ochelari pentru că recunoaşte persoanele şi se descurcă în mediul înconjurător, au încetat crampele abdominale, a devenit spontan, vorbirea a progresat foarte puţin, rosteşte primele cuvinte, acum eliniştit, după ce un an a ţipat continuu „avem acum un copil de care ne putem bucura” spune mama. 5 ani mai târziu (fără tratament homeopatic) a progresat lent, merge de la 4 ani, încă nu vorbeşte şi a apărut epilepsie.

Caz 25: Jochem (16 ani); diagnosticat cu ADHD; a devenit depresiv după inocularea DT şi ROR de la 9 ani, înainte fusese un băiat plăcut şi liniştit, fără probleme, după dubla vaccinare refuză să frcventeze şcoala, acuză cefalee şi dureri abdominale, devine agresiv, neîndemânatic şi nesigur în relaţiile cu ceilalţi copii, obosit, lipsa ritmului circadian, se încuie în cameră, la pubertate făce ce vroia şi nu asculta de părinţi, foarte agitat, cu dificultăţi la adormire, frecvent absent şi inaccesibil, iritabil, lua Ritalin, ceea ce îl făce acceptabil la şcoală, după tratamentul cu Dt şi ROR potenţate homeopatic , întrerupe Ritalinul, puterea de concentraţie revine şi dispare agresivitatea. 5 ani mai târziu este un adult normal, studiază fizioterapia în paralel cu filozofia la universitate. Trăieşte singur şi simte nevoia de intimitate, prea mulţi oameni în jur îl deranjează.

Case 26: Norbert (2.5 ani): diagnosticat cu ADHD; agitat, de nestăpânit, f agresiv cu ceilalţi copii pe care îi loveşte, ciupeşte şi împinge, primele 3 luni de viaţă a plâns neîncetat, contactul cu el fiind imposibil, era deja agitat din uter, mama făcând vînătăi costale. Palid, deschis, vorbea fără oprire, atingea totul, incapabil să se concentreze, izbucniri necontrolate de furie. Refuză orice contact afectiv, nu stă niciodată în braţele mamei, are tendinţă la infecţii şi a primit antibiotice in mod repetat, otita medie recurentă a început la 4 luni iar la 1 ½ ani adenectomie. Ambii părinţi fuseseră vaccinaţi cu 4 ani în urmă împotriva DT, febrei galbene şi hepatitei A, ceea ce oferă o probabilă eplicaţie a declanşării simptomatologiei înainte de propriile vaccinări. DT făcut de părinţi era probabil în culpă, cunoscut fiind că vaccinarea recentă a părinţilor cu DT creşte riscul de reacţie adversa la copil la vaccinarea respectivă. La fiecare nouă vaccinare începând cu 2 luini, a făcut febră ridicată. La 2 zile după ROR a debutat o inflamaţie acută de şold tratată cu antibiotice. Tratamentul homeopat a început cu ROR potenţat, 3 cure succesive,


însă fără rezultata. Apoi s-a prescris DPTPol/HIB în potenţe crescânde, cre l-a schimbat complet. A avut o reacţie cu urticarie, scaun foarte urât mirositor şi acid, dar agresivitatea a dispărut aproape cu totul, mai calm, liniştit, se drăgălea cu mama sa, lucru pe care nu îl mai făcuse înainte, relaxat, fără hiperactivitate. A devenit un nou copil, spune mama. Nu am reuşit să mai intru în legătură cu părinţii şi nu vă pot oferi o supraveghere de lungă durată a cazului.

Caz27: Marly (11 luni); nediagnosticată până acum, fără probleme de sănătate, însă după a doua inoculare DPTP/HIB dispare contactul vizual, lipsită de viaşă, nu râde, nu plânge, dispare senzaţia de durere, se retrage în sine, inexpresivă. Priveşte neîntrerupt î tavan, la 9 luni încă îşi trage picioarele când vine în contact cu solul, incapabilă să se întoarcă pe o parte, să stea în fund, să meargă în 4 labe, abia îşi mai mişca corpul, stătea întinsă pe spate, la 6 luni – eczemă la nivelul picioarelor, occiput turtit. După 3 cursuri prelungite de preparat potenţat DPTP/HIB şi tratament osteopatic pentru cap şi gât.revine iar la viaţă, atât pe plan mental/emoţional cât şi pe plan fizic au apărut modificări surprinzătoare: se bucură şi se supără din nou, gângureşte şi şade în fund, se rostogoleşte, pune picioarele pe sol, revine contactul vizual, redevine o fetiţă fericită care ştie ce vrea, începe să meargă la 20 de luni. Acum are 8 ani şi e bine. Merge la şcoala normală, este un copil atrăgător, expresiv, sociabil şi uşor visător.

Caz 28: Kars (3.5 ani); fără diagnostic, mama a notat toată experienşa sa de la început :” la 11 luni eşti un copil furios, pe când în primele luni erai un copil atât de drăgălaş, liniştit, acum loveşti tot ce poţi şi arunci cu orice îţi pică la îndemână, trebuie să mergi până la limită, de ce această furie? La 2 ani ai început şă loveşti alţi copii, uneori stai aşezat pe canapea cu orele şi priveşti în gol, eşti atât de dificil, dar ştiu că acolo, înlăuntru este acelaşi băieţel drăguţ de altădată”. Dezvoltarea mororie normală până la 4 luni, apoi stagnare, devine rigid şi este ţinut în braţe cu dificultate, la 20 luni începe să meargă pe vârfrile picioarelor. În acest caz legătura dintre vaccinare şi problemele sale nu este dificil de diagnosticat, la fiecare inoculare DPTP/HIB reacţiile au fost din ce în ce mai severe: plânset continuu, inconsolabil, timp de 2 zile după a 4-a inoculare, febră (40 °C) iar în final mişcări de flapping cu mâinile, după ROR pielea capătă o nuanţă palidă cu un cerc gri murdar în jurul gurii, emoţional este mai anxios, hipersensibil la zgomote, cu tipica lipsă de imunitate postvaccinală: tuse, respiraţie zgomotoasă, ochi injectaţi, pneumonie (RS-virus), otită medie, amigdalită cronică )amigdalectomie la 27 luni). După o singură rundă de vaccin potenţat ROR extinsă pe durata a 4 săptămâni, este de nerecunoscut spune mama : „ culoarea i-a revenit, este vioi, cântă şi e fericit, coşmarul s-a terminat”. O noua rundă de tratament cu preparate potenţate de ROR, DPTP/HIB şi BCG nu au adus schimbări majore, 2 ani mai târziu, este bine, fără alte infecţii, status emoţional stabil, energic, se dezvoltă normal, încă mai face crize de furie din când în când, însă furia continuă a dispărut complet, o nouă prescripţie de ROR potenţat a fost suficietă pentru a-i reda starea de sănătate mentală şi fizică.

Case 29: Maartje (2.5 years old); diagnosticat autist; normal până la 1 ½ ani, totul a debutat lent, la 18 luni este consultat pediatrul, era deja neatentă, fără contact vizual, nu apuca jucăriile trecute prin faţa ochilor, după fiecare vaccinare plânset cu ţipăt inconsolabil, fără ca vaccinările să fie incriminate. Acum nu mai este capabilă să vorbească, pe când la 1 an spunea mama şi tata, făcea „pa” cu mâna şi bătea din palme la cerere, la naştere fusese un copil puternic, însă primele semne de afectare postvaccinală au apărut încă de la prima inoculare (DPTP/HIB ), la 6 luni fără tonus, flască, dar putea sta în fund la 1 an, la 1 ½ face primii paşi; inocularea ROR a fost lovitura de graţie „totul e dus acum” spune mama, toate testele au fost făcute, nimic nu a fost descoperit, a făcut terapie ocupaţională şi de vorbire, după primul curs de tratament cu ROR potenţat prelungit 4 săptămâni era mai calma, ochii mai strălucitori, făcea contact vizual, era mai alertă, privea în gol mai puţin şi plângea dacă era lăsată singură, comparativ cu starea anterioară


de indiferenţă, respiraţia zgomotoasă a dispărut, toată familia era surprinsă de schimbarea produsă. A urmat administarea DPTP/HIB potentat , după fiecare nouă potenşă făcea febră cu vomă, însă apoi a început să gângureascăşi să se drăgălească cu părinţii. Excelent contact vizual. După detoxifiere starea fizică este mult ameliorată, însă nivelul mental şi emoţional este încă sub normal. Tratamentul homeopat a fost întrerupt. Acum are 7 ani: este încă handicapată mintal vorbire săracă, pe Ritalin pentru agitaţie. Însă starea de sănătare este bună în rest şi se poate juca cu ceilalţi copii. Evoluţia este lentă, dar favorabilă.

Caz 30: Theo (6 ani); diagnosticat cu ADHD; toate problemele au debutat dup inocularea ROR la 14 luni, a leşinat pentru 5 minute, apoi la 2 ore a foat acoperit de o erupţie tip urticarie pe tot corpul. O zi mai târziu era un copil total diferit. Înainte, fusese liniştit, acum era agitat, neascultător şi distructiv; înainte avea un apetit sănătos, mânca de toate, după vaccinare apetitul scade şi devine mofturos la mâncare, înainte dormea până la 7 am, după, se trezeşte la 5 am, la şcoală era încă cuminte, dar acasă fugea de lângă mamă şi lovea totul cu un bâţ, arunca cu pietre şi nisip în ceilalţi copii, avea frecvente atacuri de furie lovea cu picioarele şi cu pumnii, inclusiv pe mama sa, era insolent, fără motiv îi lovea în stomac pe ceilalţi copii, concentrare slabă, jocul fără scop, transpira mult noaptea, scaune urât mirositoare, nelegate. Pe parcursul primului tratament cu ROR potenţat, extins pe o durată de 2 luni, a început să se comporte ca un sugar de 1 an, stând în braţele mamei şi sugându-şi degetul (ceva nou), a devenit mai calm, se joacă normal din nou, este mai abordabil şi nu mai este agresiv, poate dormi acum până la 7 am. Este iar „vechiul Theo” spune mama. Din când în când capul devine „încurcat” din nou, poate deveni iritabil şi reacţionează la orice, moment în care cere singur granulele de ROR potenţat, care îl readuc la starea lui de copil calm şi afectuos pentru săptămâni şi luni de zile. Acum are 13 ani şi nu l-am văzut în această periodă. Este diagnosticat cu sdr Asperger şi face multe probleme acasă, este dictatorial şi îşi insultă mama foarte urât. Mama spune „are un IQ de 144 dar e incapabil să se pieptene”. Vedem şi aici că tratamentul constituţional şi urmărirea cazului ar fi fost necesare.

Concluzii

Principiul care stă la baza homeopatiei este principiul similarităţii „similia similibus curantur” sau „ asemănătorul vindecă asemănătorul”. Ar fi fost imposibil să fie vindecaţi toţi aceşti copii dacă problema lor nu ar fi fost legată direct de efectul otrăvitor al unora dintre vaccinări. Cel mai frecvent, printr-o anamneză atentă, legătura dintre vaccinare şi problemele de sănătate este uşor de stabilit, însă uneori această legătură nu este atât de evidentă pentru că nu există o reacţie directă după vaccinare. Însă tulburările induse de vaccinări pot apărea uneori la luni de zile de la inoculare, cu debut insidios, imperceptibil. Doar tratamentul cu vaccinul potenţat ne oferă răspunsul. Însă principalul obstacol în punerea diagnosticulu corect îl reprezntă, fără urmă de îndoială, convingerea sacrosantă a prevalentă în rândurile profesiei medicale, că vaccinările prezintă siguranţă totală şi nu pot avea efecte secundare serioase. O mulţime de investigaţii costisitoare şi inutile, ca şi multă suferinţă ar putea fi evitate dacă diagnosticul de „sindrom postvaccinal” ar figura între primele 10 caze de boli în copilărie.

În toate cazurile prezentate accentul a fost pus pe problemele apărute după vaccinare şi tratarea lor. Acum, având mai mulţi ani de experienţă, detoxificarea vaccinurilor a devenit parte dintr-un program mai extins de tratament, mai ales în cazurile mai severe. De asemenea, un tratament constitutiv ulterior este necesar, iar eu folosesc concomitent şi tratamentul ortomolecular cu vitamina C liposolubilă (ascorbilpalmitat), vitamină C hidrosolubilă, magnesiu, zinc şi acizi graşi omega-3 (ulei de peşte). Prin acest tratament combinat este posibil să ameliorezi


semnificativ condiţia aproape oricărui copil autist. În acest protocol, detoxificarea vaccinală ocupă, în continuare, un loc important şi cu succes evident.

Traducere: Dr Atena Ioana Antonescu

Articol tradus din revista LINKS. Mulţumim editorului pentru acordarea permisiunii de a traduce şi distribui în scop profesional acest articol.

© toate drepturile asupra prezentei traduceri aparţin F.A.I.M.E.

References

Walsch WJ, Usman A, Tarpey J, Kelly T. http://www.hriptc.orgMetallothionein and Autism. 2nd edn. Naperville, IL: Pfeiffer Treatment Center 2002

Marohn S. The Natural Medicine Guide to Autism. Charlottesville, VA: Hampton Roads Publishing Company 2002

Smits T. The Post-Vaccination Syndrome, Diagnosis, Treatment and Prevention. Published by the author, Waalre. 1996

Richardson A. Nutrition in Behaviour and Learning; Dyslexia, Dyspraxia, ADHD and the Autistic Spectrum. Can Fatty Acids help?. Oxford: Mansfield College and University Lab. of Physiology 2003

Cousins RJ, Hanningham-Foster L. Regulation of cysteine-rich intestinal protein, by mediator of the immune system. Journal of Infectious Diseases 2000; 182 (Suppl 1): S81-S84

Kalokerinos A. Every Second Child. New Canaan, CT: Keats Publishing 1981

Dettman G, Kalokerinos A, Dettman I. Vitamin C, Nature's Miraculous Healing Missile!. Melbourne: Frederick Todd 1993

Hickey S, Roberts H. Ascorbate, the Science of Vitamin C. University of Manchester 20041 The age given here and in all subsequent cases refers to the age at first consultation)

MD Tinus SmitsVincent van Goghlaan 65581 JM Waalre, The NetherlandsEmail: [email protected] , URL: http://www.tinussmits.com

TraducereDr Atena Ioana Antonescu

http://www.tinussmits.com/

mailto:[email protected]

http://www.thieme-connect.de/ejournals/html/HL/doi/10.1055/s-2007-965221/linkout/5

http://www.thieme-connect.de/ejournals/html/HL/doi/10.1055/s-2007-965221/linkout/5

http://www.hriptc.org/

articol links - probleme comportamentale postvaccinare

Documents