diferente comportamentale

Diferențe comportamentale între șoferii profesioniști și amatori

Universitatea Tehnica “Gheorghe Asachi” din Iasi

Comportamentul Participanților la

trafic

Diferențe comportamentale între șoferii

profesioniști și amatori

Masterand Specializarea

Antoniac Cristian Petrișor STA an I


Conducători auto profesionişti

Oboseala şi viteza excesivă sunt principalele cauze ale accidentelor rutiere în

care sunt implicate camioane şi autocare. În ţările industrializate, accidentele

rutiere sunt cauza majoră a deceselor produse la locul de muncă.

Timpul de conducere

În aproximativ 20% din accidentele rutiere în

care sunt implicate vehicule utilitare grele, oboseala

este un factor semnificativ.

În cazul conducătorilor auto profesionişti care

parcurg un traseu traversând mai multe ţări din UE,

legislaţia europeană prevede reguli privind timpul de conducere.

Timpii de conducere.

Durata maxima de conducere continua este de 4 ore si 30 de minute, dupa care

trebuie facuta o pauza de minim 45 de minute. Aceasta pauza poate fi impartita in

doua pauze, cu conditia ca cea de-a 2a sa fie de minim 30 de miunte. Durata de

conducere zilnica este de 9 ore si poate fi prelungita de maxim doua ori pe

saptamana pana la 10 ore. Durata de conducere saptamanala nu poate sa

depaseasca 56 de ore, iar durata de conducere cumulata in doua saptamani nu poate

depasi 90 de ore.

Perioada zilnica de odihna este de 11 ore, sau poate fi redusa la 9 ore insa nu mai

mult de 3 ori , intre doua pauze de odihna saptamanala.


Transportul mărfurilor periculoase

UE a interzis transportarea pe cale rutieră a anumitor mărfuri periculoase, în

special în cazul în care acestea prezintă un risc de explozie.

În cazul celorlalte mărfuri periculoase, normele europene prevăd standarde minime

privind ambalarea şi etichetarea. De asemenea, vehiculele care transportă acest tip

de mărfuri trebuie să fie construite şi echipate corespunzător.

Asistenţă pentru navigaţie

În cadrul proiectului Heavyroute, UE a finanţat crearea unui sistem de

navigaţie auto şi de asistenţă la condus pentru vehicule grele de transport mărfuri.

Acest sistem îi va ajuta pe conducătorii auto să identifice cele mai eficiente trasee

în ceea ce priveşte durata parcursului, caracteristicile drumului, reţeaua de tuneluri

şi poduri (nu toate podurile pot fi traversate de vehiculele grele), consumul de

carburant şi impactul asupra mediului.

Încărcarea peste limita maximă admisă

Încărcarea camioanelor grele peste limita maximă admisă reprezintă un

pericol la adresa siguranţei rutiere şi, de asemenea, provoacă degradarea

carosabilului, ceea ce generează costuri mai ridicate pentru întreţinerea drumurilor

şi, de asemenea, poate afecta fluiditatea traficului.

Proiectul european REMOVE a analizat diverse modalităţi de aplicare a regulilor

referitoare la încărcarea peste limita maximă admisă utilizând tehnologia de

cântărire a vehiculelor aflate în mişcare (WIM).

Factorii conduitei preventive :


1. Vigilenţa

Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a fi atent în permanenţă la

ceea ce se întâmplă în jurul său în timpul conducerii şi de a fi pregătit să acţioneze

prompt pentru evitarea oricărui accident.

Vigilenţa solicită toate simţurile unui conducător auto:

- văzul – conducătorul auto urmăreşte drumul, semnalizarea rutieră,

comportamentul celorlalţi participanţi la trafic;

- auzul – recepţionează informaţii despre apariţia unei defecţiuni sau funcţionarea

necorespunzătoare a unor mecanisme sau angrenaje ale autovehiculului (bătăi,

ciocănituri, detonaţii etc);

- mirosul – recepţionează nereguli privind funcţionarea necorespunzătoare a

diferitelor sisteme sau mecanisme (frecarea frânei, scurtcircuit etc);

- simţul tactil – ajută la acţionarea dozată a pedalelor, recepţionarea vibraţiilor,

recepţionarea comportamentului dinamic al autovehiculului.

Toate aceste informaţii vor fi prelucrate de sistemul nervos şi transformate într-un

comportament armonios ce are drept scop conducerea corectă şi evitarea

accidentelor de circulaţie.

- consumul de alimente în timpul condusului;

- mânuirea CDplayer-ului sau a radioului;

- aprinderea ţigării;

- întoarcerea capului către pasagerii din autovehicul;

- balansarea diferitelor obiecte plasate în câmpul vizual – păpuşi, brelocuri,

perdeluţe etc.

- discuţii, gesturi ale pasagerilor din autovehicul.


2. Prevederea

Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a anticipa situaţiile din trafic

şi modul de desfăşurare a acestora, pentru a evalua dacă ele pot deveni periculoase;

această capacitate presupune inclusiv prevederea greşelilor celorlalţi participanţi la

trafic şi recunoaşterea particularităţilor acestora.

3. Judecata

Este capacitatea conducătorului auto de a fi capabil să aleagă varianta

optimă de ieşire dintr-o situaţie periculoasă apărută pe neaşteptate în trafic; acest

proces se petrece într-un timp foarte scurt – conducătorul auto trebuind să judece

prompt, rapid, selectiv şi corect situaţia apărută şi să acţioneze în consecinţă.

Importante în această privinţă sunt: experienţa în conducere, capacitatea de analiză

rapidă şi discernământ, puterea de intuiţie, luciditate, capacitatea de a-şi stăpâni

reacţiile impulsive etc.

4. Îndemânarea

Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a efectua corect toate

manevrele impuse de traficul rutier: depăşiri, viraje, opriri, parcări etc. Aceste

deprinderi se vor forma după multe exerciţii dar, o dată formate, ca şi acte reflexe,

ele vor putea constitui premise pentru o conducere în siguranţă. - consumul de

alimente în timpul condusului;

- mânuirea CDplayer-ului sau a radioului;

- aprinderea ţigării;

- întoarcerea capului către pasagerii din autovehicul;

- balansarea diferitelor obiecte plasate în câmpul vizual – păpuşi, brelocuri,

perdeluţe etc.

- discuţii, gesturi ale pasagerilor din autovehicul.


2. Prevederea

Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a anticipa situaţiile din trafic

şi modul de desfăşurare a acestora, pentru a evalua dacă ele pot deveni periculoase;

această capacitate presupune inclusiv prevederea greşelilor celorlalţi participanţi la

trafic şi recunoaşterea particularităţilor acestora.

3. Judecata

Este capacitatea conducătorului auto de a fi capabil să aleagă varianta

optimă de ieşire dintr-o situaţie periculoasă apărută pe neaşteptate în trafic; acest

proces se petrece într-un timp foarte scurt – conducătorul auto trebuind să judece

prompt, rapid, selectiv şi corect situaţia apărută şi să acţioneze în consecinţă.

Importante în această privinţă sunt: experienţa în conducere, capacitatea de analiză

rapidă şi discernământ, puterea de intuiţie, luciditate, capacitatea de a-şi stăpâni

reacţiile impulsive etc.

4. Îndemânarea

Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a efectua corect toate

manevrele impuse de traficul rutier: depăşiri, viraje, opriri, parcări etc. Aceste

deprinderi se vor forma după multe exerciţii dar, o dată formate, ca şi acte reflexe,

ele vor putea constitui premise pentru o conducere în siguranţă.

Tehnici de bază ale conducerii preventive

Aceste tehnici se bazează pe:

- vederea, observarea şi concentrarea asupra pericolelor actuale sau potenţiale;

- pregătirea mentală pentru efectuarea unei curse, conduita fizică şi psihică a

conducătorului auto;


- stăpânirea tehnicilor de conducere necesare pentru a evita o situaţie periculoasă

sau de a limita consecinţele unei astfel de situaţii pe cale să se producă

1. Vederea

Cel mai important simţ folosit în conducere este văzul; prin intermediul

acestuia şoferul recepţionează aproximativ 90% din informaţiile privind traficul

rutier.

O vedere bună permite:

- distingerea formelor şi detaliilor;

- percepţia globală;

- evaluarea distanţelor şi vitezelor;

- evaluarea culorilor.

Ce trebuie să ştii despre vigilenţa vizuală – reguli

Regula 1. – regula celor 15 secunde: priveşte departe înaintea vehiculului pe care

îl conduci astfel încât să ştii ce se petrece între vehiculul dvs şi un reper fix, la 8

are nu trebuie să ajungeţi în mai puţin de 15 secunde. Astfel poţi dispune de

t

Cum deprind această regulă? Simplu: 1. alege un reper fix înaintea vehiculului

(indicator, bornă kilometrică, copac etc); 2. începe să numeri: o mie unu, o mie doi

etc; 3. dacă ajungi cu vehiculul la reperul ales în mai puţin de 15 secunde atunci

privirea ta este îndreptată prea aproape în faţa vehiculului. Este posibil ca o situaţie

neaşteptată din trafic să te surprindă datorită întârzierii cu care o percepi!

Regula 2. – păstrează o imagine globală a situaţiei: întotdeauna trebuie să ştii ce se

petrece în faţa şi în spatele tău, dar şi în părţile laterale ale vehiculului condus.


Pentru aceasta trebuie să observaţi în faţă, respectând regula 1, dar şi în părţile

laterale ale vehiculului, utilizând vederea periferică, precum şi ceea ce se întâmplă

în spatele vehiculului, utilizând oglinzile retrovizoare. În localitate puteţi păstra un

interval de 4 - 6 secunde faţă de vehiculul ce vă precede; acest interval permite

păstrarea imaginii globale, dar şi supravegherea vehiculului care rulează în faţa

dvs. Atenţie la unghiurile moarte!

Regula 3. – menţine ochii în mişcare; există o strânsă legătură între mişcarea

oculară şi producerea accidentelor rutiere. Privirea fixă elimină posibilitatea de a

vedea zonele exterioare, limitrofe ale vehiculului. Ochii trebuie să se mişte la

fiecare 2 secunde. În oglinzile retrovizoare trebuie privit o dată la 4,5 secunde.

Regula 4. – păstrează o soluţie de rezervă; trebuie să aveţi întotdeauna o soluţie

pregătită pentru rezolvarea unei situaţii din trafic. Nu puteţi presupune doar că

ceilalţi (pietoni, conducători de vehicule) vor contribui şi ei la rezolvarea situaţiei.

Luaţi măsuri de precauţie! Aveţi la îndemână două soluţii: modificarea direcţiei

sau modificarea vitezei: în oricare dintre acestea trebuie avut în vedere ieşirea cu

minimum de consecinţe dintr-o situaţie periculoasă

Regula 5. – fii vizibil; pentru ca ceilalţi să va vadă trebuie să comunicaţi; nu

presupuneţi că ceilalţi v-au văzut! Folosiţi claxonul, luminile indicatoare de


direcţie, flash-urile, schimbaţi uşor poziţia vehiculului. Asiguraţi-vă că mesajul pe

care vreţi să-l transmiteţi este unul univoc şi a fost receptat de cel căruia îl adresaţi!

Pregătirea mentală şi fizică

Conducătorul auto trebuie să posede, pe lângă cunoştinţele teoretice li

practice, o anumită conduită în conducerea vehiculelor pe drumul public; i se cere

să posede a anumită condiţie fizică şi psihică necesare pentru a nu săvârşi un

eveniment rutier sau pentru a ieşi cu minim de consecinţe dintr-o situaţie

periculoasă.

Oboseala constituie unul dintre factorii care generează accidente rutiere; ea este

deseori ignorată, mulţi şoferi considerând că o cafea, un energizant, spălatul pe

faţă, pot înlocui odihna. Şoferii trebuie să cunoască semnele oboselii şi riscurile

scăderii vigilenţei

Alcoolul afectează percepţia, gândirea şi reflexele conducătorului auto. Cercetările

au arată că de la 0,3 ‰ debutează riscul producerii unui accident (aprox. o bere sau

un pahar cu vin); la 0,8 ‰ riscul este multiplicat de 10 ori iar la 1,2 ‰ riscul

producerii unui accident se multiplică de 35 de ori.

Principalele efecte ale alcoolului sunt:

- scade nivelul concentrării;

- reduce câmpul vizual;

- măreşte timpul de reacţie;

- diminuează precizia gesturilor, reflexele scad;

- euforie, agresivitate sau emotivitate;

Medicamentele din grupa celor psihotrope influenţează negativ capacitatea de a

conduce. Există aproximativ 1000 de medicamente cu asemenea influenţă –

sedative, tranchilizante, antiseptice, microrelaxante, analgezice etc. Acestea pot


genera somnolenţă, astenie, scad capacitatea de concentrare, diminuează

performanţele, induc tulburări în comportament şi coordonarea mişcărilor, reduc

precizia şi atenţia.

Tehnici de conducere defensivă

Conducătorul auto trebuie să cunoască şi să poată aplica tehnicile de

conducere defensivă astfel încât să poată evita o situaţie periculoasă sau de a limita

consecinţele unei astfel de situaţii pe cale să se producă.

Studiile au arătat că mai mult de o treime din accidente ar fi putut fi evitate dacă

manevrele de prevenire ar fi fost efectuate! Modul de acţionare corect în situaţiile

delicate apărute în trafic ţine de experienţa conducătorului auto şi de modul cum îşi

poate menţine stăpânire de sine pentru a gândi manevrele corecte ce trebuie făcute.

Derapajul se naşte prin alunecarea roţilor şi devierea laterală a maşinii.

El poate fi de trei feluri:

- cu deraparea tuturor celor patru roţi, produsă la reducerea vitezei prin

frânare – care aduce deplasarea laterală a maşinii. Aderenţa pneurilor la derapare

este mai mică decât aderenţa la frânarea prin rostogolire, deci va creşte distanţa de

frânare. Mai mult, vehiculul tinde să urmeze traiectoria iniţială, controlul asupra

direcţiei fiind nesemnificativ Redresarea se obţine relativ simplu prin ridicarea

piciorului de pe frână şi apasarea pedalei până la limita blocării.

- al treilea fel de derapaj aduce „ plecarea” într-o parte a punţii din faţă,

acţiune ce poate fi contracarată prin manevrarea volanului, în sens opus, în acelaşi

timp cu eliberarea pedalei de acceleraţie.

Acvaplanarea este procesul acumulării de apa in faţa unei anvelope în mişcare

până la ridicarea anvelopei de pe carosabil şi pierderea controlului.


Datorită vitezei excesive sau a uzurii accentuate a anvelopei, apa nu mai poate fi

evacuată rapid prin canalele pneului. Rezultă o peliculă de apă ce reduce aderenţa

pneului pe şosea. Efectul poate fi o pierdere a controlului vehiculului prin

reducerea posibilităţilor de manevrare sau frânare.

Vehiculul poate fi controlat prin reducerea progresivă a vitezei pâna la valoarea

restabilirii aderenţei.

Deraparea „spatelui”, este cea mai periculoasă, fiind întâlnită cel mai des la

maşinile cu motorul sau tracţiunea pe spate. Maşina „ fuge” de spate, ajungând

uneori să se întoarcă la un unghi de 90 grade faţă de direcţia iniţială, moment în

care mulţi conducători auto neexperimentaţi se pierd pur şi simplu, 12

acţionând…….frâna! De fapt, trebuie să se procedeze exact invers, eliberându-se

frâna, manevrându-se lin volanul către partea în care se „răsuceşte” maşina şi

accelerând apoi uşor

- al treilea fel de derapaj aduce „ plecarea” într-o parte a punţii din faţă,

acţiune ce poate fi contracarată prin manevrarea volanului, în sens opus, în acelaşi

timp cu eliberarea pedalei de acceleraţie.

Acvaplanarea este procesul acumulării de apa in faţa unei anvelope în

mişcare până la ridicarea anvelopei de pe carosabil şi pierderea controlului.

Datorită vitezei excesive sau a uzurii accentuate a anvelopei, apa nu mai poate fi

evacuată rapid prin canalele pneului. Rezultă o peliculă de apă ce reduce aderenţa

pneului pe şosea. Efectul poate fi o pierdere a controlului vehiculului prin

reducerea posibilităţilor de manevrare sau frânare.

Vehiculul poate fi controlat prin reducerea progresivă a vitezei pâna la valoarea

restabilirii aderenţei.


Manevre de evitare

Este mult mai rapid să se modifice traiectoria unui vehicul decât să fie oprit.

Dacă situaţia o impune, este deci mult mai uşor să se iniţieze o manevră de evitare-

ocolire. Manevrele de evitare rapidă nu duc la răsturnarea vehiculului, generând, în

cel mai rău caz, coliziuni laterale, cu consecinţe mult diminuate faţă de o coliziune

frontală sau din spate.

Totuşi trebuie să ţineţi seama de următoarele reguli:

- reacţionaţi cât mai devreme: cu cât manevra este începută mai devreme cu atât

mai puţin este necesar să se bracheze roţile. Acestea trebuie bracate cât mai puţin

pentru a evita fenomenul de încărcare dinamică a suspensiei, ceea ce poate duce la

transferul periculos al maselor la revenire.

- Formaţi un obicei în a ţine mâinile pe volan la 9 şi 15: într-o astfel de situaţie,

poziţia corectă a mâinilor pe volan vă va permite să rotiţi rapid până la 180 de

grade.

- Evitaţi frânarea la bracarea roţilor: roata care rămâne descărcată se poate bloca la

frânare (dacă bracăm brusc stânga, de exemplu, vehiculul se „uşurează” pe partea

dreaptă).

- Frânaţi puternic înainte de a acţiona volanul; eliberaţi uşor frâna pentru a putea

controla direcţia vehiculului.

- Fiţi pregătiţi pentru contrabracare: mulţi conducători se „pierd” în acest pas,

neputând relua traiectoria vehiculului. Atenţie la fenomenul transferului de mase –

vehiculul tinde să revină pe partea opusă, deci manevraţi uşor volanul.


Frânare de urgenţă

Dacă este imposibil de executat o manevră de ocolire atunci frânarea de

urgenţă rămâne singura soluţie. O stăpânire a tehnicii de frânare permite

imobilizarea vehiculului pe distanţa cea mai scurtă dar şi păstrarea controlului

asupra vehiculului.

Frânarea modulată: apăsaţi frânele la maxim şi slăbiţi efortul de apăsare când roţile

se blochează. Când roţile reîncep să se învârtă, repetaţi manevra.

Frânarea controlată: apăsaţi pedala de frână până când roţile au tendinţa de ase

bloca; menţineţi efortul de apăsare pe pedala de frână.

Toate aceste situații doferă foarte mult între șoferii profesioniști și cei

amatori. Aceștia se comporta în mod diferit în fiecare dintre situații, datorită în

primul rand experienței. Un șofer profesionist este mult mai precaut și prevede

mult mai clar eventualele situații de risc din trafic, având formată în subconștient o

imagine mult mai ampla.

Șoferii amatori sunt mult mai predispuși la accidente datorită experienței

relativ reduse, și puținelor situații cu care s-au întalnit . Aceștia pot reacționa diferit

fața de șoferii profesioniști , dat fiind faptul că s-au întalnit cu mai puține situații

periculoase. Unele din reacțiile pe care le au acești pot chiar agrava situația țn care

se află, efectuând o manevra greșita care poate atrage dupa sine un accident mai

mult sau mai putin grav, cu pagube materiale sau chiar cu victme.

diferente comportamentale

Documents