arta_de_a_ingriji

8/3/2019 Arta_de_a_ingriji

1/10

Practicata din perioada preistorica arta de a ngriji are un caracter universal,putand fi acceptata ca o lege naturala. Recunoasterea ca profesie, utila si unica,se produce in a doua jumatate a secolului XX. De-a lungul timpului arta de aingriji, a fost influentata de specificitatile culturale, etnice, credinta, diferitelorgrupuri etnice.

MesopotamiaMesopotamienii cautau in valorile etice o unitate de masura care sa le dea o solidabaza morala. Lumea lor nu mai este arbitrara, raul si bolile nu mai sunt consideratesimple intamplari.La inceputurile istoriei lor mesopotamienii au abordat bolile prin prisma medicineimagico-religioase, iar cand acestea dadeau gres se recurgea la serviciile mediculuiempiric sau la chirurg.Medicina magica era practicata de preoti, iar cauza bolilor era pusa pe seamagreselilor savarsite fata de zei. Diferiti demoni, spirite si duhuri erau asociate unor

boli si afectiuni. Ritualul izgonirilor din corpul suferind era practicat de un preotexorcist numit Asipu. Preotii se formau in scolile de medicina hieratica, cea maivestita fiind situata in orasul Bosippa. Patronul medicinei era considerat zeulNinazu, care avea ca simbol un sarpe incolacit pe toiag.Pentru aflarea unui prognostic sau a unei terapii eficiente intr-o anumita boala,preotii Asipu foloseau diferite metode de divinatie, constand in studierea organelorunor animale sacrificate, a picaturilor intr-un vas cu apa, interpretari astrologicesau interpretarea viselor.Cu timpul asiro-babilonienii dezvolta o noua stiinta, numita catarctica, sau arta dea preveni si vindeca bolile si suferintele morale, prin purificarea sufletului sicuratenie corporala, reusind sa-si dezvolte o medicina empirica pre-stiintifica.

Din codul regelui Hammurabi reiese ca stiinta practicata de medicii empirici senumeste ASUTU, iar practicantul ASU. Activitatea medicilor se desfasura conformunei stricte etici profesionale, care reglementa atributiile si onorariile ce li secuveneau.In orasul sumerian Nippur s-a gasit o tablita care contine texte medicale, in specialelemente de farmacopee, majoritatea medicamentelor folosite fiind de originevegetala.Civilizatia asiro-babiloniana a dat culturii medicale o farmacopee bogata, cu unmare numar de retete si tehnici terapeutice, din care insa lipsea un elementesential: cantitatea diferitelor produse componente.Judecand dupa vechimea textelor descoperite, mesopotamienii au fost probabil,primii care au reusit sa creeze o medicina empirica.EgiptCele mai cunoscute scrieri medicale egiptene sunt: Papirusul Ebers (descoperitin 1873 la Teba), Papirusul Brugsh (1909 in Memphis), Papirusul Edwin Smith(1862), Papirusul Hearst si Papirusul Chester Beatty. Studiul lor releva bazaempirica a procedeelor medicale, amestecate cu magia si practicile religioase.Medicii egipteni se formau de regula in jurul templelor si erau consideratireprezentanti ai marelui zeu Toth, patron al stiintelor si al bibliotecarilor.Preocuparile medicale erau in deplina concordanta cu civilizatia egipteana si aveau

un caracter mistico-religios, dezvoltand in paralel si o medicina empirica, laica,bazata pe unele proceduri terapeutice ce isi dovedisera eficacitatea de-a lungultimpului. Desi cunosteau arta imbalsamarii si practica disectiei cadavrelor, se pareca aveau putine cunostinte despre anatomia corpului omenesc.

1


2/10

Aflam de la istoricul grec Herodot, ca medicina egipteana avea un oarecare gradde specializare: Tara este plina de medici, unii pentru ochi, altii pentrudinti, altii pentru abdomen, altii pentru boli ascunse.Istoricul grec Diodore relateaza despre obligativitatea bolnavilor egipteni, caodata insanatositi sa relateze preotilor, simptomele bolii avute si remediile folosite.Se pare ca vechii egipteni semiologia anginei pectorale si a infarctului miocardic.Incepand din jurul anului 1650 ICh., in Egipt incepe sa se formeze o medicinasociala si o medicina a muncii. Soldatii primeau ingrijire medicala gratuita,constructorii de piramide erau supravegheati medical, favorizand astfel

dezvoltarea chirurgiei si a ortopediei. Totusi in vechiul Egipt nu s-a gasit nici ourma a vreunei institutii comparabila cu spitalul.

IndiaExperientele medicinii indiene pot fi catalogate pe trei mari perioade trei perioade:medicina pre ariana (300-1500 ICh..), medicina vedica (700 ICh., panaacum), medicina ayurvedica (traditionala indiana). Conceptele medicale alecivilizatiei preariene au putut fi deduse odata cu descoperirea minelor de laMohenj-Daro si Harrapa, ai caror locuitori, se pare ca acordau o mare importantaigienei corporale.

Medicina vedica are la baza o conceptie medicala mitica, bazata pe exorcizare sidemonologie.Filozofia medicala indiana se bazeaza pe existenta unor canale (nandi, dhamani sihira) prin care circula forta organica, care va constitui fundamentul pe care se vorconstrui, atat medicina ayurvedica cat si tehnica yoga.Ayurveda, sau stiinta vietii, este o conceptie bio-medicala asupra omuluisanatos, dar si bolnav. Cel mai vechi text de medicina ayurvedica este cunoscutsub denumirea de Carakasamita, reprezentand o colectie de carti in proza siversuri, cuprinzand in mod separat, cunostinte de anatomie, diagnostic, prognosticsi diferite terapii.In India educatia medicala se facea in universitati, cele mai cunoscute fiind,

Nalanda si Takasila. Dupa 7 ani de invatatura, invatacelul isi desavarseacunostintele sub indrumarea unui maestru. Odata dobadit, dreptul de a practica,medicul se obliga sa inlature suferinta si sa lupte pentru fericirea oamenilor.Ingrijirea medicala era acordata, deopotriva de catre barbati cat si de femei. Bolileerau diagnosticate prin obsevartie si examinarea cilinica, medicul luand inobservatie trei elemente principale: culoarea conjunctivei, aspectul limbii sicaracteristicile urinei. Din arsenalul terapeutic bazat pe droguri, vegetale siproduse de origine animala, faceau parte: boraxul, sulfatul de cupru, carbonat desodiu, mercurul, rezepina, tiroida, extracte de substanta nervoasa, etc.In esenta medicina ayurvedica poate fi rezumata astfel: este creata de preoti,filozofi sau medici, fiind practicata de profesionisti; se bazeaza pe o literaturamedicala temeinica, ce contine o semiologie bogata, dar si un arsenal terapeuticmedical si chirurgical evoluat, comparaabil cu cel european; in ecuatia sanatate-boala, bolnavul reprezinta factorul pasiv ce apeleaza la factorul activ pentru a-lsalva.

ChinaAtat civilizatia antica chineza cat si medicina pe care au dezvoltat-o, se bazeaza inspecial pe viziunea cosmologica asupra lumii. De aici ideea ca microcosmosulcorpului omenesc, nu reprezinta altceva decat o imagine miniaturala a

macrocosmosului. Interzicerea disectiilor a dus la dezvoltarea unei anatomii sofistein care se incerca un paralelism intre alcatuirea corpului si astrologie, soldat de

2


3/10

cele mai multe ori cu deductii aberante. Pe baza acestor conceptii se va dezvoltamedicina traditionala si acupunctura.

Intre secolele XII si III ICh, mestesugul vindecarii incepe sa se diferentieze peramuri: medici de boli (internisti), medici de tumori (chirurgi), medici de hrana(dieteticieni) sau medici de animale (veterinari). Prima lucrare medicala chinezacunoscuta esteYi Jing (Cartea Schimbarilor ) atribuita imparatului Fu Xsi (2850ICh.), ce reuseste sa fundamenteze conceptiile filozofice ale stiintelor medico-chirurgicale ale acelor vremuri. Imparatul Sei Nung (2748 ICh.) publicaFarmacopeea vegetala Chineza (Pen Tsao) iar imparatul Huang Ti (2697 ICh.)

editeaza o scrisoare medicala celebra, numita Canonul Medicinei (Nei Ching), incare reuseste sa formuleze principalele obiective ale artei medicale chineze :Vindecarea bolnavilor si intarirea sanatatii celor sanatosi.

In paralel cu medicina cosmologica se va dezvolta si o medicina empiric-pragmatica, scolile medicale aparand, se pare, in perioada 800 1000 era noastra,unde medicii erau invatati sa consulte bolnavii cu deosebita minitiozitate.

Terapia prin acupunctura, ce cauata sa aduca redobandirea echilibrelordiferitelor organe ale corpului prin intepere si presopunctura diferitelor punctecorespondente ale organelor interne, a reusit sa reziste timpului peste 1200 de ani.

IudeeaCodul de sanatate cuprins in Vechiul Testament, abordeaza in primul rand aspecteale igienei individului, familiei si comunitatii, cu scopul de mentinere a sanatatii siprelungirea vietii.Vechii evrei aveau programe atent planificate de vizitare si ingrijire a bolnavilor ladomiciliu, pentru curatenie fizica si spirituala, atat al celui suferind cat si a familieisale.Preotii erau aceia care dadeau vedictul, de curat sau purcat unei persoane, pebaza cartilor sfinte si tot ei decideau izolarea bolnavilor suferinzi de bolicontagioase sau reintegrarea in familie a celor vindecati. Medicina laica erapracticata de medici (Rofe) si moase (Hacania)

Grecia anticaMiturile si legendele vechilor greci se oglindesc si in preocuparile pentruperfectionarea artei de vindecare a trupului si sufletului. Pentru eleni bolile eraurezultatul pedepaselor pe care zeul Apollo si sora sa Artemis le aplicaupamantenilor intrati in conflict cu ei. Apollo era recunoscut in Olimp ca patron almedicinei iar Artemis zeita care ocroteste campurile, animalele, si vindecamiraculos bolile. De la zeita Artemis a deprins virtutile plantelor medicinalecentaurul Kiron, cel care avea sa formeze o intreaga pleiada de medici practicieni,printre care se va numara si faimosul medic al antichitatii grecesti, Asklepios.Folosindu-si de tanar arta de a vindeca, acesta este zeificat si identificat ca zeu almedicinii. Metodele sale de tratament erau descantecul, elixirul, buruienile de leac,alifiile si interventiile chirurgicale. Templele inchinate zeului vindecator erau deregula asezate in locuri cu clima calda, inconjurate de multa verdeata, unde ceibolnavi erau adusi pentru a-si mentine o igiena riguroasa si un regim de viatafoarte chibzuit. De fapt sanctuarele lui Asklepios erau un fel de sanatorii cucaracter laic iar discipolii lui numiti asklepiazi, sunt considerati primii medici aiantichitatii.Incepand cu secolul VI ICh. filozofii medici greci renuntand la un empirism faraorizont, reusesc sa diferentieze o filozofie laica, punand bazele dezvoltarii stiintelorbiologice, inclusiv al medicinei. Interpretarile materialiste asupra lumii, enuntate

de filozofii greci, desi nu aveau o baza experimentala, prezinta importanta datoritagandirii rationale pe care cauta sa o promoveze.

3


4/10

Cel care a reusit sa sintetizeze cunostintele medicale ale timpului sau, elaborand oconceptie medicala unitara bazata pe filozofia materialista a fost Hippocrate dinKos, care a reusit desprinderea medicinii ca stiinta din cuprinsul general alfilozofiei. Cele aproximativ 67 de carti meduicale atribuite lui Hippocrates,cunoscute sub numele de Corpus Hippocraticum, reprezinta conceptiastiintifica si filozofica a epocii de aur a culturii elene. Principiile generale aledoctrinei hipocratice se fundamenteaza pe urmatoarele teze patogenice:Teoria dezechilibrului celor patru umori prin care sangele produs de inima,phlegma produsa de creier, bila neagra (melancolia) produsa de de splina, si bila

galbena secretata de ficat, trebuie sa fie in echilibru, aparitia bolii datorandu-sedezechilibrului produs intre aceste umori.Teza temperamentelor, care sustine ca oamenii aflandu-se sub influenta factorilorcosmici si geografici formeaza urmatoarele tipuri tempramentale: sangvinic (vioi),flegmatic (rece), coleric (impetuos), melancolic (timid, trist).In ceea ce priveste etiologia bolilor, Hippocrate sustine in tratatul Despre aer,apesi lacuri: Orice boala are o cauza naturala si nimic nu se intampla farainterventia naturii... Nu exista boli divine datorita interventiei zeilor...Natura este primul medic al bolnavilor si numai favorizand eforturile saleputem obtine oarecare succes. Observarea atenta a bolnavului, descrierea

simptomelor bolii pentru un diagnostic cat mai exact, fac din lucrarea Despreprognoze, o carte de referinta pentru tripla misiune a medicului: sa judeceasupra celor petrecute, sa cunoasca cele prezente si sa prevada cele ce vor fi.Referindu-se la terapie enunta un pricipiu universal valabil: nu exista reguliabsolute, caci nu exista boli, ci bolnavi si organisme diferite ce pot reactiona inmod diferit la acelasi remediu.De la Hippocrate ne-a ramas si celebrul juramant atribuit lui, care cuprindendatoririle morale ale unui medic n exercitarea profesiunii sale. n multeuniversitati, absolventii facultatilor de medicina presteaza la sfritul studiuluijuramntul lui Hippocrate:"Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea i Panacea i pe toti zeii i

zeitele, pe care i iau ca martori, ca voi ndeplini acest juramnt iporuncile lui, pe ct ma ajuta fortele i ratiunea:Sa respect pe cel care m-a nvatat aceasta arta la fel ca pe propriii meiparinti, sa mpart cu el cele ce-mi apartin i sa am grija de el la nevoie;sa-i consider pe descendentii lui ca frati i sa-i nvat aceasta arta, daca eio doresc, fara obligatii i fara a fi platit. Sa transmit mai departe nvataturile acestei arte fiilor mei, fiilormaestrului meu i numai acelor discipoli care au jurat dupa obiceiulmedicilor, i nimanui altuia. Att ct ma ajuta fortele i ratiunea, prescriptiunile mele sa fie facute

numai spre folosul i buna stare a bolnavilor, sa-i feresc de orice daunasau violenta. Nu voi prescrie niciodata o substanta cu efecte mortale, chiar daca mise cere, i nici nu voi da vreun sfat n aceasta privinta. Tot aa nu voi daunei femei un remediu avortiv. Sacra i curata mi voi pastra arta i mi voi conduce viata. Nu voi opera piatra din baica, ci voi lasa aceasta operatie celor carefac aceasta meserie. n orice casa voi intra, o voi face numai spre folosul i bunastareabolnavilor, ma voi tine departe de orice actiune daunatoare i de contacteintime cu femei sau barbati, cu oameni liberi sau sclavi. Orice voi vedea sau voi auzi n timpul unui tratament voi pastra nsecret, pentru ca aici tacerea este o datorie.

4
http://ro.wikipedia.org/wiki/Medichttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Apollohttp://ro.wikipedia.org/wiki/Esculaphttp://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Higea&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Panacea&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/wiki/Medichttp://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Apollohttp://ro.wikipedia.org/wiki/Esculaphttp://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Higea&action=edit&redlink=1http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Panacea&action=edit&redlink=1


5/10

Daca voi respecta acest juramnt i nu l voi calca, viata i arta mea sase bucure de renume i respect din partea tuturor oamenilor; daca l voitrada devenind sperjur, atunci contrariul."

Roma anticaRomanii au dezvoltat servicii comunitare de sanatate a caror organizare eficienta acontribuit la perpetuarea functionarii acestora, chiar dupa destramarea imperiului.In primul secol al eri noastre, o serie de invatati ai vremii reusesc sa cuprinda inoperele lor sinteza cunostintelor acumulate in diverse domenii.

Cele mai remarcabile personalitati medicale romane sunt considerati AulusCornelius Celsus (60 ICh.-20 DCh) autorul lucrarii De arte medica, cel care aintrodus in semiologia medicala celebrele caracteristici ale inflamatiei: rubor ettumor cum color et dolor si celebrul medic antic, Galenus (129-201), nascut inPergam, cosnsiderat ultimul mare reprezentant al medicinei antice. Datoritadisectiilor si vivisectiilor publice, este considerat primul mare experimentator almedicinei. In tratatul sau De simplicum medicamentorum, reuseste sadescrie si sa clasifice aproximativ 473 de remedii vegetale.

Islam

Ingrijirile medicale practicate de arabi aveau la baza mostenirea medicalahippocratica, adaptata la principiile islamice. Cea mai reprezentativa figura amedicinei arabe a fost Abu al Hussein ibn Abdallah ibn Sina (980-1037) maicunoscut sub numele de Avicena. In tratatul sau Al Quanun (Canonul StiintelorMedicale) reda cu rigurozitate matematica cunostintele medicale ale vremii:anatomia, fiziologia, diagnosticul, si tratamentul. A facut primele descrieri cliniceale diabetului zaharat (boala urinilor dulci si antraxul (focul persan), areusit sa facao diferentiere argumentata intre ulcer, gastrita si stenoza pilorica precum si intremeningism si meningita.

Renasterea

O perioada in care arta de a igriji incepe sa se impuna ca o practica diferita fata dearta de a vindeca, in paralel cu progresul stiintei, tehnicii si daramarea barierelormistico-religioase, la care au contribuit numerosi invatati.Andre Vesale (1514-1564) in cele 7 parti ale tratatului sau de anatomie, DeHumani Corporis Fabrica (Alcatuirea corpului uman), expune o conceptie noua,bazata pe observatii directe, cercetare si gandire rationala.Adevarurile enuntate de Vasale sunt: maxilarul inferior este mic femurul si humerusul sunt oase drepte nu curbate vena azigos se varsa in vena cava superioara nu in cea inferioara

osul stern este constituit din 3 parti si nu din 7 uterul este format dintr-o singura cavitate ovarul contine corpul galben descrie corect anatomia inimii si traiectul venelor sustine posibilitatea afoniei dupa sectionarea nervului recurent al colapsului

pulmonar secundar, dupa deschiderea toracelui atrage atentia asupra posibilitatilor de stimulare directa a miocardului in timpul

opririi inimii si a supravietuirii bolnvului dupa splenectomieMiguel Seret (1509-1553) bazandu-se pe studii anatomice reale reuseste sa deao descriere exacta a micii circulatii.

Paracelasus (1493-1541), fiu al unui medic elvetian, este considerat un inovatoral gandirii biomedicale. Folosind metoda experimentala a incercat safundamenteze urmatorul concept biomedical: procesele care se petrec in corpuluman sunt chimice, iar chimia este sortita sa joace un rol imens in medicina.

5


6/10

Girolamo Francastoro (1483-1553) in lucrarea sa De contagione contagionismorbis et eorum curratione (Despre contagiune boli contagioase sitratamentul lor) descrie caile de transmitere a bolilor infectioase, realizandtotodata o clasificare a lor. Sustinand ca infectia este produsa de particule miciinvizibile poate fi considerat ca pionierul epidemiologiei. A fost primul care adiferentiat ciuma de tifosul exantematic.Ambroise Pare (1509-1590) va introduce in tratamentul plagilor un antisepticformat din galbenus de ou, solutie alcoolizata si terebentina, acoperite de fese dinbumbac. A imaginat tot felul de proteze mecanice pentru ranitii suferinzi de

amputari.William Harvey (1578-1657), cu studii de medicina la Cambridge si Padova,publica lucrarea Excitatio anatomica de motu cordis et sanguinis in animalibus(Cercetarea anatomica asupra miscarii inimii si sangelui la animale). Socotita caapogeu al descoperirilor Renasterii, descrierea circulatiei sanguine reprezinta olovitura definitiva data medicinii dogamatice traditionale. El este cel care va punebazele embriologiei prin dezvoltarea epigenezei: Omne vivum ex ovo (tot ceeace este viu provine din ou).Printre pionierii politicilor de sanatate comunitare este si William Perry, care aemis ideea ca doar controland bolile transmisibile s-ar putea ameliora mortalitatea

materno-infantila.Spitalele vremii devin locuri unde pe langa ingrijirea bolnavilor se studia si seinvata arta medicala. Arta de a ingriji incepe sa se diferentieze fata de arta de avindeca.Saint Francisc De Sales (1567-1662) infiinteaza o asociatie voluntara avizitatorilor prieteni, care mergeau la domiciliul persoanelor bolnave acordandingriiri. Asociatia a reprezentat o forma timpurie de ingrijiri tip nursing ladomiciliu.Saint Vincent de Paul (1581-1660) este considerat un alt precursor al dezvoltariiingrijirilor de sanatate si al ajutorului social. In 1617 organizeaza la Paris Confreriacaritatii, organizatie formata din tinere credincioase laice, ce se consacra

ingrijirilor la domiciliu.Camille de Lelis, militar de cariera, se converteste la catolicism si se dedicaingrijirii bolnavilor, in special a celor atinsi de ciuma. Dupa canonizare a fost alesca patron al infirmierelor.Crearea centrelor de primire destinate bolnavilor si a celor saraci, vainstitutionaliza functia de ajutor social si de ingrijire, creand premisele aparitieifunctiei de ingrijitor de sanatate.

Revolutia industrialaEpidemiile care au bantuit Europa secolelor XVII-XVIII au influentat radical modulde gandire, de la conceptia fatalista la instituirea carantinelor si intensificareacontrolului sanitar aspra vietii publice. Dezvoltarea industriala a dus la crestereapopulatiei urbane, la o rata crescuta a mortalitatii infantile, abandonul si ucideraeasugarilor, conditii grele de munca, cresterea exponentiala a imbolnavirilorprofesionale si o crestere a incidentei bolilor mintale. Printre cei care au pregatitreforma conceptiilor privind bolnavii mintalise numara si scriitorii Fracncoise-Marie Voltaire(1694-1778), Diderot (1713-1784) si H.G. Mirabeau (1749-1791). Printre primii reformatori a sistemului psihiatric se numara VncenzoChiarugi (1759-1820), care reueste sa introduca in 1788 la Spitalul Sf. Bonifaciodin Florenta, un sistem in care nurse instruite corespunzator, ingrijeau bolnaviipsihici sub directa supraveghere a medicilor. In lucrarea De morbis artificum

(Despre bolile meseriasilor), Bernardino Ramazzini (1633-1714) descrie peste 50de profesii expuse noxelor. Eforturile moderne privind sanatatea publica au aparut

6


7/10

in Anglia odata cu Legea Elisabetana pentru saraci, din 1601, ce garanta asistentamedicala si ingrijire de nursing pentru saraci, orbi, si handicapati.Spre sfarsitul perioadei industriale opinia publica isi va schimba optica fata depersoanele care prestau activitati de nursing. Aceste grupuri constituite in specialdin persoane de sex feminin si sprijinite de cele mai multe ori de ordine religioase,vor fi treptat inlocuite de femei murdare, betive, necinstite, numite drojdiasocietatii. Nursa era considerata cea mai umila dintre servitori, fiind obligata sadesfasoare o munca zilnica oboasitoare si prost remunerata. Aceasta perioada afost denumita de istoriografi epoca neagra a nursingului.

Una dintre cele mai importante descoperiri ale acestei perioade se refera laimunologia practica si anume la vaccinarea antivariolica. Inocularea copilului JamesPhipps cu vaccin antivariolic, la 14 mai 1796, de catre medicul generalist englezEdward Jenner a deschis cea mai importanta era in lupta cu microbii.

Secolul XIXUn secol in care oamenii de stiinta continua sa aduca remarcabile contributii indiferite domenii de activitate, inclusiv in medicina.Georges Cuvier (1769-1832) intemeietorul anatomiei comparate sipaleontologiei, Robert Brown (1873-1913) descrie existenta nucleului in celulele

animale si vegetale, Mathias Schleiden (1804-1881) si Theodor Schwann(1810-1882) elaboreaza teoria celulara ca baza de organizare a structuriloranimale si vegetale. Chimistul Louis Pateur (1822-1895) a reusit catevadescoperiri esentiale in microbiologie (teoria microbiana a bolilor infectioase),chimie (fermentatii, cristalografia) si imunologie, realizand vaccinuri impotrivaholerei aviare, antraxului si turbarii. Robert Koch (1843-1905) a daruit medicineiimportante descoperiri in domeniul mediilor de cultura a bacteriilor, etiologiaantraxului, tuberculozei si holerei. Romanul Victor Babes (1854-1926) impreunacu patologul Victor A. Cornil (1837-1908) publica prima carte de bacteriologie dinlume. Tot el a fost descoperitorul fenomenului imunitatii pasive, perfectionandtratamentul antirabic prin asocierea vaccinului cu serul antirabic. In aceeasi

perioada I.I. Mecinikov (1845-1916) si Paul Ehrlich (1854-1915) au descrisprincipalele mecanisme de aparare a organismului in caz de infactie, punandbazele imunologiei.Dezvoltarea stiintelor va duce la aparitia unor mari clinicieni precum Rene T.Laennec (1781-1826) care introduce metoda aculatatiei in examinarea clinica. Ela fost si cel care a inventat si a construit primele stetoscoape auriculare. Chirurgiava fi puternic influentata de 3 mari descoperiri: anestezia atribuita lui W.T.Morton (1819-1868), sistemul antiseptic introdus deJoseph Lister (1827-1912) siasepsia pasteuriana in 1893.Secolul XIX reprezinta o epoca importanta in formarea cadrelor sanitare sipopularizarea cunostintelor medicale inclusiv pe teritoriul Romaniei de azi. In 1811se infiinteaza la Bucuresti, Spitalul Filantropia, in 1838 este inaugurat SpitalulBrancovenesc iar sub conducerea lui Iosif Sporer (1780-1850) se va infiinta oscoala de moase. El va redacta pentru elevele sale manualul Mestesugul mosiriipentru invatatura moaselor la Institutul maternitatii din Bucuresti. Printrepromotorii organizarii sanitare moderne se numara si medicii Carol Davila (1828-1884) si Nicolae Kretzulescu (1812-1900) initiatorul Scolii de mica chirurgie de laSpitalul Coltea.

In America prima asociatie de voluntari pentru sanatate, Societateadoamnelor milostive se constituie in prima jumatate a secolului al XIX-lea in NewYork si isi propunea intr-ajutorarea bolnavilor si saracilor.

In 1877, Comitetul de femei al Misiunii din New York o angajeaza pe FrancescaRoot, absolventa primei clase de nursing Bellevue, pentru a acorda bolnavilor

7


8/10

saraci, ingrijiri de sanatate si asistenta religioasa. In 1866 in Philadelphia ia nastereAsociatia Nurselor Vizitatoare ce presta ingrijiri la domiciliul bolnavilor.In jurul anilor 1840 apar primele departamente locale de sanatate iar in 1878 seinfiinteaza Serviciul Spitalelor de Marina, o institutie care sa ofere ingrijirimarinarilor bolnavi si infirmi, reusind in timp sa devina un model pentruorganizarea serviciilor de sanatate publica in S.U.A.Lillian Wald si Mary Brewster, ambele nurse instruite, au reusit in 1893,organizarea unui serviciu pentru vizitarea la domiciliu a bolnavilor saraci. LillianWald considerata prima nursa pentru sanatate din SUA, implicandu-se activ in

folosirea metodelor epidemiologice in campaniile de politica sociala pentrupromovarea sanatatii, a condus la infiintarea companiilor de asigurari, care saplateasca serviciile de nursing si impreuna cu Lee Fraskel a initializat primulprogram de nursing comunitar pentru muncitori, la Compania de AsigurareMetropolitana. Serviciul de nursing infiintat de Lillian Wald a avut o contributieimportanta in organizarea nursingului comunitar, prin ingrijirile acordate ladomiciliu platibile in rate, stabilirea unui sistem de salarizare pentru nurse,folosirea anunturilor publicitare in recrutarea de noi nurse, scaderea indicatorilorde morbiditate si mortalitate.In 1862, omul de afaceri Henry Durant publica cartea O amintire de la

Solferino, cu aceasta ocazie propunand infiintarea in fiecare tara a unor societatide ajutorare a militarilor raniti in confrutarile armate. La 17 februarie 1863 laGeneva, impreuna cu bancherul Gustave Moynier, generalul G.H. Dufour,medicii Louis Appia si Theodore Maunoir formeaza un comitet cu scopul de apregati o Conferinta internationala, in vederea discutarii unor aspecte legate desprijinirea serviciilor sanitare si la acordarea de ajutor tuturor militarilor raniti. Inluna octombrie 1863 reusesc organizarea acestei conferinte, ocazie cu careComitetul celor 5 se transforma in Comitetul International al Crucii Rosii,avand ca deviza: pregatirea in timp de pace, pentru a fi de ajutor in timp derazboi. La 8 august 1864 reusesc sa convoace, cu ajutorul guvernului elvetian, oConferinta diplomatica, la care au luat parte 11 tari europene si SUA. Textul

pregatit de Comitetul International, cunoscut sub numele de Conventia pentruameliorarea soartei militarilor raniti din armatele in campanie, marcheaza o dataimportanta in istoria umanitatii. Conventia stipula: Ambulantele, spitalele militare,personalul sanitar vor fi recunoscute ca neutre si ca atare vor fi protejate sirespectate de catre beligeranti. Militarii raniti sau bolnavi vor fi luati in ingrijire decatre natiunea carei i apartin. Totodat s-a adoptat si semnul distinctiv, o crucerosie pe fond alb, reprezentand culorile inversate ale steagului federatiei elvetiene,ca un omagiu adus neutralitatii Elvetiei.In timpul razbiolui ruso-turc din anul 1876, guvernul turc va inlocui cruce cu osemiluna rosie, fiind apoi urmata de majoritatea tarilor musulmane. In urmatoruldeceniu 22 de state vor adera la aceasta conventie, fiecare dintre ele infiintandu-siSocietati Nationale de Cruce Rosie.In aprilie 1919, cu prilejul Conferintei medicale internationale de la Cannes se vaadopta propunerea ca activitatea Crucii Rosii sa se desfasoare inclusiv pe timp depace. Astfel la initiativa lui H.P. Davison, va lua nastere la Paris in data de 5 mai1919, Liga Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie, ca federatie aSocietatilor Nationale, avand ca deviza: Per Humanitatem ad Pacem (Prinumanitate spre pace).

Secolul XXSecolul XX aduce cu sine accelerarea dezvoltarii fara precedent, in toate

sectoarele de activitate, inclusiv in medicina si arta ingrijirilor de sanatate.La o luna de zile dupa ce W.C. Roentgen (1845-1923) descopera razele X, HenryBequerel (1852-1908) pune in evidenta fenomenul radioactivitatii naturale. Marie

8


9/10

Curie (1864-1934) impreuna cu sotul ei Pierre Curie (1859-1906), studiindfenomenul radioactivitatii, vor descoperi radiumul. Atat radiologia cat si izotopiiradioactivi, reprezinta progrese fara precedent, care vor revolutiona metodele dediagnostic si tratament, ducand la dezvoltarea unor noi ramuri medicale precumftiziologia, traumatologia, urologia, angiocardiografia, radioterapia, etc. Legeasegregarii genetice, postulata de botanistul W.J. Johannsen (1857-1917), varevolutiona biologia celulara iar postularea transmiterii ereditatii la nivelul celular,de catre T.H. Morgan (1866-1945) si echipa sa, genetica moleculara va evoluaconsiderabil. Descrierea in anul 1900 a grupelor sanguine si a factorului Rhesus

(Rh) de catre K. Landsteiner si a reactiei de fixare a complementului de catreJules Bordet (1870-1960) si P.O. Gengnon (1875-1957), vor duce la dezvoltareaunor sectoare medicale precum imunologia, hematologia, genetica, antropologia,medicina judiciara.Dezvoltarea unor noi ramuri ale biologiei precum imunochimia, imunogenetica,imunopatologia, vor atrage dupa sine una dintre cele mai spectaculoase realizariale secolului XX: transplantul de organe. Profesorul Cristian Barnard reuseste in1967 efectuarea primelor grefe cardiace, ulterior chirurgia transplantuluiextinzandu-se si la alte organe interne ca rinichi, ficat, grefe intestinale, si demembre, etc. Descoperirea culturilor de tesuturi pusa la punct de Alexiss Carel

(1873-1955) va deschide calea cercetarii in inframicrobiologie. Datorita tehnicilorculturilor de celule, s-a reusit obtinerea vaccinului antipoliomielitic. Dupadescoperirea sulfamidelor in anul 1938 de catre Gerhard Domagk(1895-1964),in 1944 o echpa a Universitatii Oxford, condusa de Sir Alexander Fleming (1881-1955), va reusi sa izoleze si sa stabilizeze primul antibiotic operant, penicilina, ceva atrage dupa sine sinteza unui numar important de alte antibiotice,revolutionand terapia bolilor infectioase.In paralel cu importantele descoperiri din domeniul medicinei in secolul XX vorincepe sa se dezvolte in toate tarile europene scoli pentru formarea asistentelormedicale. Fondatorii acestor scoli alaturi de puterea publica, vor cauta sa-sifinalizeze initiativele de formare a cadrelor medicale si recunoasterea profesiei de

asistent medical.Dupa Primul Razboi Mondial tarile beligerante se vor confrunta cu multe sicomplexe probleme de sanatate a populatiei lor. Desi timide si sporadice lainceput, semnalele trimise de catre lumea medicala guvernelor cu privire la stareaprecara de sanatate a populatiei din majoritatea tarilor europene, incep sasensibilizeze opinia publica. Vor lua nastere asociatii nationale de lupta impotrivadiferitelor maladii, ce aveau nevoie de profesionisti, capabili sa dezvolte strategii sisa intervina prompt in teren. Se va face apel la sistentele medicale, ale carorcunostinte profesionale vor cauta sa fie completate cu noi discipline precumfiziopatologia, epidemiologia, educatia sanitara, etc. In acest context campul deactivitate al asistentelor medicale incepe sa se largeasca si in afara mediuluispitalicesc, dand nastere la profesia de asistenta medicala. Necesitatea existenteiunei astfel de specialitati va determina scolile sa-si diversifice oferta, formand siacest gen de profesionisti.Dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial s-au produs schimbari majore in educatia denursing, fiiind infiintate si extinse programele de nursing practic.Virginia Henderson (1897-1996) descrisa ca fiind prima doamna a nursingului,scripter, cercetator avid, vizionar, este considerata de multi cea mai importantafigura a nursingului secolului XX. A descris rolul asistentei medicale ca fiindsubstitutiv (inlocuind persoana), suplimentar (ajutand individul), si complementar(lucrand cu individul). Toate acestea cu scopul de a ajuta individul/pacientul sa se

descurce, pe cat posibil singur.Incepand din 1960 Virginia Henderson a dat nursingului o varietate de definitii incadrul carora functia principala o are asistenta. Una dintre acestea, clasica, este:

9


10/10

asistenta face pentru altii, ceea ce ar face acestia, daca ar avea puterea, dorinta sicunostiintele necesare; asistenta trebuie sa-l faca pe pacient sa devinaindependent de ea cat de repede posibil.In ultimele decenii nursingul va evolua ca o profesie stiintifica, caracterizandu-seprin sporirea cercetarilor in randul profesionistilor si alcatuirea unei bazeconceptuale de parctici.

10

arta_de_a_ingriji

Documents