ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT

MASTERUL:

DISCIPLINA:

SUPORT DE CURS PENTRU ANALIZĂ;

DEZBATERE; INTERPRETARE ŞI

REFLECŢIE

AUTOR: Prof. Univ. Dr. Constantin Popescu

Bucureşti

2009

ARGUMENT

În toată lumea noastră, sectorul îngrijirilor de sănătate din perspectivă umană a

fost, este şi va fi prezent atâta vreme cât moartea, din diferite motive, rămâne prima

certitudine a tranziţiei prin viaţă.

Întrucât nu anii trăiţi contează ci calitatea vieţii din anii trăiţi, sănătatea şi opusul

ei boala reprezintă o preocupare fundamentală a responsabilităţii individuale, dar şi a

responsabilităţii sociale.

Responsabilitatea pentru propria viaţă este esenţa conştieţei umane, ce-şi găseşte

izvorul conştienţei de sens în educaţia pentru împlinirea vieţii în societate.

În definitiv, spune medicul Viktor Frankl, omul nu trebuie să întrebe care este

sensul vieţii sale, ci mai degrabă să recunoască faptul că el este cel întrebat…fiecare om

este chestionat de viaţă şi el poate răspunde vieţii doar răspunzând pentru propria sa

viaţă; vieţii îi poate răspunde doar fiind responsabil. 1

Problema responsabilităţii din perspectiva confruntării omului cu finitudinea şi

finalitatea a „ceea ce face atât cu viaţa sa, cât şi cu sine însuţi” este organic legată şi de

preocuparea pentru propria sănătate. În acest sens el trebuie să aloce timp şi alte resurse

pentru a investi în propria educaţie, în natura şi societatea din el nu numai pentru a se

autoguverna inteligent, ci şi pentru a-şi căuta fericirea. Dacă avem în vedere

interpretarea pe care o dă, laureatul Nobel în medicină, Albert Szent – Gzörgyi,

sănătăţii depline ca reprezentând „acea stare în care sănătatea nu ar mai avea cum să

fie îmbunătăţită, când rezistenţa la influenţe nocive este maximă, sânt suportate

cu cea mai mare uşurinţă, iar capacităţile se manifestă plenar apare limpede că

preocuparea pentru a beneficia de o asemenea stare reprezintă cheia punerii

autoguvernării inteligente în slujba împlinirii vieţii în societate.

Îngrijirea sănătăţii omului este, aşadar în primul rând, o problemă a

responsabilităţii lui, pentru propria viaşă. În acelaşi timp, viaţa omului trebuie

interpretată nu izolat, ci ca făcând parte organică dintr-un întreg viu comun, format din

mediul natural, şi mediul creat de om, sub forma comunităţilor, organizaţiilor, familiilor

şi instituţiilor. Dacă mai avem în vedere şi faptul că viaţa pe care o trăim reprezintă 10%

ceea ce ni se întâmplă, putem să considerăm că boala este expresia unor

1 Viktor Framkl, Omul în căutarea sensului vieţii, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2009, p.121.

disfuncţionalităţi care par în organismul uman, mediul natural şi cel creat de om,

generate de apariţia unor externalităţi negative ale evoluţiei, cum sunt, poluarea

sistemică, creşterea complexităţii lumii afacerilor şi accentuarea stresului social şi

individual, alimentaţia nesănătoasă prin care mediul pătrunde în organism şi-l străbate,

la propriu, urbanizarea necontrolată a lumii, subconsumul pentru miliarde de oameni ce

pune în pericol supravieţuirea, concomitent cu supraconsumul necontrolat de morală,

înarmarea cosmotehnică ce pune la dispoziţia omului energii cosmice cu care poate

distruge întregul viu de câteva ori, ca şi cum o singură dată nu ar fi fost suficient, ce

risipeşte cele mai importante resurse umane şi financiare ale lumii, etc. atunci avem

imaginea globală, sistemică a două laturi diferite, opuse ale aceluiaşi proces –

accentuarea cunoaşterii ştiinţifice: pe de o parte, acestea se folosesc pentru a îmbunătăţii

viaţa şi sănătatea oamenilor, iar pe de altă parte, se folosesc împotriva vieţii şi sănătăţii

la nivelul întregului viu comun.

Ca urmare, promovarea şi îngrijirea sănătăţii oamenilor presupune, în al doilea

rând, responsabilitatea socială, în sensul că numai preocuparea pentru un mediu natural

sănătos, pentru oraşe şi organizaţii economice sănătoase, pentru familii şi instituţii

sănătoase poate să garanteze armonia dintre organismul uman şi celelalte organisme vii

ce fac parte integrantă din întregul nostru viu.

Îngrijirile de sănătate pentru oameni intră atât în responsabilitatea individuală cât

şi în responsabilitatea socială, eficienţa lor este cu atât mai ridicată cu cât indivizii şi

societatea în ansamblu beneficiază de o educaţie adecvată împlinirii vieţii, de o

democraţie sănătoasă, de un sistem economic capabil să ofere resursele necesare

educaţiei şi sănătăţii, bunei funcţionari a administraţiei publice centrale şi locale,

evitând la maximum orice formă de risipă.

Constituite într-un sector distinct al vieţii economice şi sociale, îngrijirile de

sănătate trebuie să ofere cadrul instituţional adecvat manifestării responsabilităţii

individuale şi sociale în prevenirea îmbolnăvirilor şi eficientizarea luptei cu acestea, cu

cauzele ce le guvernează.

Ştiinţa despre îngrijirile de sănătate ca sector economic, cunoscută sub

denumirea de Economia îngrijirilor de sănătate sau Economia sanitară, realizează o

abordare pozitivă a acestui domeniu prin concepţia referitoare la folosirea resurselor

limitate în condiţii de incertitudini, dar şi o abordare normativă, prin politicile şi

mecanismele pe care le fundamentează din perspectiva armoniei dintre principiul

raţionalităţii şi principiul speranţei raţionale.

Alegerea şi cheltuirea resurselor limitate pentru îngrijirile de sănătate se

realizează atât prin mecanismele pieţei concurenţiale, cât şi prin mecanismele publice,

în toate ţările lumii există preocupări pentru a îmbunătăţi aceste mecanisme prin

sporirea responsabilităţii individuale şi sociale în găsirea optimului dintre efortul

integral depus şi asigurarea sănătăţii depline a cetăţenilor.

Particularităţile sănătăţii umane ca bun de consum şi ca bun de investiţii, ale

cererii şi ofertei de servicii de sănătate, ale relaţiei pacient – medic, ca şi cele referitoare

la terţul plătitor sunt elemente ce individualizează activitatea în acest domeniu, fără însă

să o rupă de exigenţele raţionalităţii dar nici de cele ale speranţei raţionale, ale justiţiei

sociale.

Problemele pe care le-am evidenţiat în acest suport didactic necesar analizei

dezbaterii, interpretării şi realizării reflecţiilor cu privire „sănătatea” sectorului

îngrijirilor de sănătate sunt expresia dezbaterilor întâlnite în de

specialitate, cunoaşterii practicilor şi tendinţelor în domeniu, neajunsurilor ce se

manifestă în ţara noastră în aplicarea unei reforme adecvate, experienţei acumulate în

anii în care am desfăşurat activităţi la acest master din cadrul Facultăţii de Management

de la Academia de Studii Economice din Bucureşti.

Sunt convins că pot fi evidenţiate şi alte probleme că cele prezentate sunt

susceptibile de aprofundări şi deschideri, în această etapă mi-am propus să realizez doar

o oglindă sinaptică, urmând ca prin extinderea colaborării şi cu alţi specialişti din ţara

noastră şi din străinătate să conturăm mai cuprinzător un asemenea proiect.

Dorim însă să subliniem că accentul la această disciplină masterală se pune pe

studiul unor lucrări de mare deschidere, cu deosebire din aria de interes a cercetărilor ce

vizează zorii unei noi paradigme legată de sănătatea umană ca expresie şi condiţie a

sănătăţii întregului viu comun.

Prin prezentarea de către masteranzi unor părţi din aceste lucrări în cadrul

dezbaterilor se creează premisele pentru cunoaşterea principalelor puncte de vedere în

domeniu, interpretarea şi integrarea lor într-o concepţie paradigmatică nouă.

CUPRINS

ARGUMENT

1. Nevoia viziunii economice asupra sectorului de sănătate

2. Sectorul sanitar ca sector al vieţii economice şi sociale

3. Interacţiuni şi evoluţii în sectoarele vieţii economice

4. Economia sanitară – componentă a ştiinţelor economice şi sociale

5. Natura îngrijirilor de sănătate ca servicii

6. Ocuparea şi neocuparea fiinţei umane în tranziţia prin viaţă

7. Prin ce se caracterizează serviciile de sănătate

8. Viziunea holistică asupra sănătăţii umane

9. Sănătatea umană – expresie şi condiţie a sănătăţii întregului viu comun

10. Interacţiunea sănătate – distribuţia timpului uman disponibil al tranziţiei prin

viaţă

11. Sănătatea umană – ca bun de consum individual

12. Sănătatea umană – ca bun de investiţii

13. Interacţiunea sănătate – educaţie

14. Sănătatea în contextul crizei globale

15. Importanţa şi caracteristicile stocului de sănătate umană

16. Investiţia în natura şi societatea din om

17. Condiţionări ale investiţiei în sănătatea umană

18. Aspecte ale promovării sănătăţii umane

19. Aspecte ale abordării individuale

20. Aspecte ale abordării sociale a sănătăţii umane

21. Natura economică a serviciilor de sănătate

22. Caracteristici ale resurselor folosite în îngrijirile de sănătate

23. Natura alegerilor în sectorul sanitar

24. Costul real al alegerilor în sectorul sanitar

25. Raţionalitatea în economia sectorului sanitar

26. Creşterea costurilor îngrijirilor de sănătate

27. Teoria capitalului uman în sănătate

28. Sănătatea – ca stoc de capital durabil

29. Interacţiuni ale investiţiei în sănătatea umană

30. Piaţa îngrijirilor de sănătate

31. Alocarea prin piaţă a îngrijirilor de sănătate

32. Pro piaţa îngrijirilor de sănătate

33. Avantajele alocării prin piaţă a îngrijirilor de sănătate

34. Împotriva alocării prin piaţa îngrijirilor de sănătate

35. Mecanisme de alocare

36. Caracteristici şi implicaţii ale cererii pentru servicii de sănătate

37. Cererea pentru sănătate

38. Determinanţi ai cererii de sănătate

39. Interacţiuni ale ofertei pentru îngrijirile de sănătate

40. Externalităţi ale îngrijirilor de sănătate

41. Vârsta şi cererea de sănătate

42. Venitul şi sănătatea umană

43. Educaţia şi sănătatea umană

44. Incertitudinile în sectorul de sănătate

45. Statul şi îngrijirile de sănătate

46. Dezvoltarea îngrijirilor de sănătate

47. Problema respiritualizării sănătăţii umane

Bibliografie