apare sub egida consiliului jude¢ean cluj - revista tribuna

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul III • nr. 46 • 1-15 august 2004 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

interviuTitus Slavici

FILOSOFUL-TRICKSTER

EXPLORÃRI

Geopolitica ºi geografialiterarã în EuropaCentralã

COMUNISM ªI COMUNISME:MODELUL ROMÂNESC

Ilustraþia numãrului: Cristian Opriº

2 TRIBUNA • nr. 46 • 1-15 august 2004

bloc notes

bour

TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Clujºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor.

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

RADU ÞUCULESCU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

Festivalul ARTSCENE din oraºul Gent(Belgia) nu pare deloc obosit la ce de-aunsprezecea ediþie. Echipele se reînnoiesc

din mers, Teatrul TINNENPOT e un labirintafectiv, cu holuri pentru forum, contacte ºi cafele,dar ºi cu trei sãli, totul fiind la îndemânã,instaurându-se un entuziasm poetic, în ton cutulburãtorul oraº. Ce altceva sã fie teatrul, dacãnu poezia ce se degajã din cãrþi ºi devine umanã(dupã spusele lui Garcia Lorca)?

Anul acesta România a fost reprezentatã detrupa „Assentiment” a Liceului Teoretic ”O.Goga” din Huedin, care a ales un scenariu dinpiesele lui E. Ionesco („Delire a douze”). Primaoprire a fost la Salzburg (Austria) în oraºul luiMozart cu fortãreaþa, grãdina Mirabell,mãnãstirea San Pietro, fântâna ºi, mai ales, soareleblând, eliberat de ploi. Dupã o plimbare prinspaþiile generoase ale Münchenului, elevii auvizitat Nürnberg cu castelul împãraþilor, casa luiAlbrecht Dürer, fortificaþii impunãtoare, bisericaSaint-Sebald, Fântâna Virtuþii din sec. al XVI-lea,caruselul mariajului, proiectat ºi executat deJurgen Weber (caruselul reprezintã bucuriile ºinecazurile cãsãtoriei, dupã un poem de HansSasch).

Dupã douã zile de cãlãtorie strãluceºte oraºulGent (Gand, Ghent) – capitala Flandrei orientale,cu douã castele medievale, zeci de biserici ºi de clã-diri istorice. Catedrala Saint-Bavon reuneºte treistiluri de arhitecturã: roman, gotic ºi gotic târziu.În 1180 Philippe al Alsaciei a construit CastelulConþilor. Cel mai monumental pod din Gand epodul Saint-Michel. Oraºul invitã la plimbãrinocturne, fiind un centru istoric intens luminat,situat la confluenþa râurilor Lys ºi Escaut. Probabilcã numele oraºului vine de la „ganda”, care înseam-nã „confluent” în limba celþilor. Gand rãmâne ora-ºul natal al lui Maurice Maeterlinck (1862-1949),dar ºi al împãratului Charles Quint (1500-1558).

Organizatorii festivalului (Jacques Eichperger,Jean-Philippe Bottin, Barbara Eichperger) au fostla înãlþime în toate privinþele (broºuri, afiºe,punctualitate, discuþii despre spectacole, vizita

oraºului, discotecã). Pe lângã trupele din Belgia,au fost invitate la festival patru þãri: Olanda,Spania, Franþa, România.

Lãsând modestia la o parte, trebuie recunos-cut faptul cã spectacolul României a fost îndelun-gat aplaudat. Actorii au fost chemaþi la rampã detrei ori, iar atmosfera de la forum a fost incendia-rã, afectivã, lãudabilã. Olanda a prezentat o „Micãfabulã democraticã” de Stephanie Tesson, cu cos-tume interesante, numai cã regia n-a îndrãznitprea multe. Nici spectacolul Franþei (o creaþiecolectivã) n-a ieºit din limitele modestiei. S-a pusaccent pe crearea de personaje diverse, „aruncate”într-un univers cu coordonate destul de banale.Tot creaþie colectivã a prezentat ºi Spania, ca într-o modã ce stopeazã calea spre marele spectacol.

Jean-Philippe Bottin a regizat „Pãrinþii teribili”de Jean Cocteau, mizând pe inflexiunile vocilor,renunþând la orice mijloace exterioare. Institutul„Sint-Ursula” a propus „Dumnezeu, Shakespeareºi eu” dupã Woody Allen. Cine cunoaºte filmele luiWoody Allen va recunoaºte în acest spectacol vor-bãria specificã, umorul negru, parodia. Din când încând câteva truisme ne provoacã râsul, într-un felde meta-text. „Scriitura” se naºte în faþa spectatori-lor, ca la Pirandello, însã nu spre tragic, ci spre re-gistrul comic. Albul costumelor ºi al cearceafuriloraminteºte de pagina albã, care aºteaptã un text.Reuºita spectacolului constã în faptul cã simþi acutprezenþa unui Woody Allen angoasat ºi încãpãþânat.

Interesant a fost ºi spectacolul bilingv alColegiului Sant Jans („Romeo ºi Julieta” deShakespeare), cu prezenþa unei orchestre carecomenteazã momentele, cu mult umor ºi trecereafireascã de la englezã la francezã, în ton curãzboiul dintre Montagues ºi Capulets.

Dupã festival, trupa „Assentiment” a popositîn poezia oraºului Brugge – primãria, piaþa ceamare, biserica Notre-Dame, muzeul Gruuthuse– sub soarele de mai mângâind cu blândeþetrãsurile cu cai ce trezesc labirintul strãzilor ºipotopul de culori al florilor din oglindacheiurilor aproape atemporale.

n

Artscenen Alexandru Jurcan

TRIBUNA • nr. 46 • 1-15 august 2004 3

editorial

Douã scandaluri – fiecare semnificativ în fe-lul sãu – au tulburat în prag de vacanþãmediile culturale ºi, indirect, politice ro-

mâneºti. Primul, în ordine cronologicã, a fost stîr-nit de polemica dintre Adrian Marino, pe de o par-te, ºi Andrei Pleºu & Gabriel Liiceanu, pe de alta.Al doilea a fost determinat de ridicarea unei imen-se sãli de sport chiar în spatele vechiului cimitirdin Lancrãm, unde se aflã mormîntul lui Blaga.

Nu voi insista asupra nivelului prim alpolemicii menþionate, în ciuda aspectului sãusimptomatic de rãfuialã deloc intelectualã. Dinfericire, ea continuã ca dezbatere, despre subiectulcu pricina spunîndu-ºi pînã acum opiniile maimulþi membri ai intelighenþiei române, din toategeneraþiile ºi cam de toate orientãrile.

Totuºi, sondînd subtextul primelor reacþii, sepot decela douã aspecte: mobilul “politic” al irita-tei scrisori a lui Gabriel Liiceanu ºi incapacitateaelitelor naþionale de a ridica nivelul unei dezba-teri mai sus de o meschinã autoreferenþialitate.

Dincolo de replicile ºi argumentele – decente,umorale ori triviale de-a dreptul – ale protagoniº-tilor, polemica în cauzã pune în evidenþã douãmodele de atitudine culturalã: unul concentric,inevitabil restrictiv, întrucît dezvoltat prin inter-mediul unui grup de influenþã, altul pluri-centric, deschis, permiþînd ºi încurajînddiversitatea opiniilor.

Dacã ar fi rãmas la stadiul iniþial decent ºi “sub-þire”-ironic – polemica s-ar fi stins, cu siguranþã,între timp. Izbucnirea visceralã a lui Gabriel Li-iceanu, cu argumente în afara chestiunii, e pretabi-lã la interpretãri. Scrisoarea trimisã lui AndreiPleºu pare, astfel, o instinctivã reacþie de apãrareîmpotriva oricui ar pune la îndoialã “statutul” unuianumit grup de influenþã. Un grup care acþioneazãcu bune mecanisme capitaliste, cu un sistem ma-nagerial ºi de marketing de invidiat, pãstrînd însã,subsidiar, reflexe restrictive, condescendent elitiste.Un grup care-ºi face propria politicã, manipulatoa-re de multe ori, fãrã a rezona la “structurile înmiºcare” ale mediului cultural de azi. Regretabileste faptul cã lideri de opinie, respectaþi, adulaþichiar, socotiþi, în orice caz, modele etice, se com-portã în situaþii de crizã precum chivuþele ce-ºiaratã sexul în drum. Societatea româneascã e unacu idoli de carton, pe care prima ploaie îi înmoaiede tot. Iar cu o asemena intelighenþie, destinul fast alculturii române pare cu desãvîrºire imposibil.Efectul atomizãrii mediilor culturale e vizibil înþarã, iar proliferarea sa va avea un final dramatic. ªimai vizibilã e însã aceastã atomizare în afarã, în po-litica culturalã de export, unde fiecare autor/ edi-tor/ specialist îºi face lobby pe cont propriu, cumpoate, în care grafomani de duzinã se laudã ca mariscriitori, în care politrucii culturali ºi “preferaþii”acestora, pe de o parte, ºi creatorii, pe de alta, sespurcã public, sub privirile stupefiate ale asistenþei.Haosul cultural românesc nu se ordoneazã pentrucã scopul fiecãrui grup de influenþã este de a-ºiconserva ori spori pivilegiile, iar un virtual conflictse soldeazã ºi cu daune, deci e de evitat. Victimeleacestui haos sînt noile generaþii de creatori, strivitede dosurile grase ale potentaþilor culturii þãriºoarei.În rãstimp, cititorii/spectatorii se delecteazã cualtceva. Iar ipotetica lor replicã ar putea fi, pesteani, perfect întemeiatã: La ce bun culturã naþionalãcîtã vreme am trãit atîta cu filme/cãrþi/etc. dinstrãinãtate. Poate cã am avea nevoie de o revoluþie

care sã demoleze Bastilia sistemului cultural româ-nesc. Altminteri, ne putem cu toþii apuca derecalificare.

Cel de-al doilea conflict a apãrut oarecumsubit. În marea lor înþelepciune ºi prompþiîn a face capital electoral propriului partid,

autoritãþile din Lancrãm ºi Sebeº au purces laconstruirea unei sãli de sport monumentale. Foartebine, pînã la urmã cineva ar fi profitat de ea. Doarcã, prea scufundaþi în realitatea cotidianã, edilii cupricina au avizat construcþia exact în spatelecimitirului bicentenar din Lancrãm, în care eînmormîntat ºi Blaga. Unicul obiectiv turistic alLancrãmului a fost împodobit cu o frumuseþe dehalã roºie, foarte îndemnãtoare la reculegere ºipioasã evocare. Dincolo de prostia funcþionarilordin Alba, de nepãsarea lor în privinþa capitaluluisimbolic ºi, de ce nu?, economic al zonei,problema care rãmîne e cea a ne-ºtiinþei noastre dea ne rentabiliza trecutul. Din toate punctele devedere. Un studiu recent al Comisiei Mondialepentru Turism relevã cã cele zece state nou-intrateîn UE ar putea cîºtiga în urmãtoarea perioadã 60de miliarde de dolari din turism. Principalul punctde atracþie: moºtenirea culturalã!

Din fericire, reacþia societãþii civile a fostrapidã ºi s-a concretizat într-un memoriu semnatde peste 150 de intelectuali români ºi strãini.Aparent, lucrurile s-au rezolvat. Asta pînã la o altãiniþiativã similarã.

Chiar în ziua publicãrii memoriului, unprieten maghiar pasionat de istoria Transilvanieiºi cunoscãtor de detalii savuroase despre Clujulmedieval mi-a arãtat cîteva monografii editate laOradea cu sprijinul financiar al autoritãþilorbihorene. Erau cãrþi despre cîteva comune dinzonã, cu populaþie mixtã (Episcopia Bihorului, depildã), un studiu despre episcopii catolici de Pã-durea Craiului etc. Toate elaborate de cercetãtoride limbã maghiarã ºi scrise în ungureºte. Fireºte,nu le pot aprecia valoarea ºtiinþificã, pentru cã nule-am citit. Dar simpla lor existenþã, dupã ce vãzu-sem fotografiile mutilatului cimitir din Lancrãm,m-a fãcut sã pun din nou în balanþã paradoxulromânesc. Ne lãudãm, pe de o parte, cu virtuþile,vestigiile ºi valorile naþionale, în discursuri gon-

goric-demagogice ori naþionalist-grohãitoare;trãim însã, pe de altã parte, între ruine pe care nudoar cã nu le protejãm, restaurãm, cercetãm, cimai dãm cîte-o mînã de ajutor la compromiterealor definitivã. Sînt faimoase, la Cluj, douã exem-ple: al aºa-numitei Case a Cãlãului, monumentmedieval de indiscutabilã valoare arhitecturalã ºiantropo-socialã, demolatã recent în urma unuiincendiu devastator, ºi cel al BastionuluiCroitorilor, devenit un soi de fastuos WC public.

În primul caz, autoritãþile au pãrut sã apreciezemai degrabã valoarea terenului pe care se afla casa,încît tentativele de restaurare ºi integrare cultural-turisitcã a clãdirii au fost sporadice ºi formal-declarative. Dupã incendiu, cînd demolareadevenise imperioasã, glasurile oficiale s-au întrecutîn vociferãri, inutile de-acum ºi sesizabil uºurate derezolvarea defintivã a incomodei situaþii.

Asemãnãtor s-au desfãºurat lucrurile ºi încazul Bastionului – unicul pãstrat din vecheacetate medievalã a Clujului –, din ce în ce maidãrãpãnat, cu uºile smulse ºi înlocuite (tempo-rar!?) de meschine grilaje metalice. Asta în timpce, la Tîrgu Mureº, tot cu sprijinul municipa-litãþii, Bastionul Mãcelarilor din incinta vechiicetãþi a fost restaurat ºi transformat în CentruMultimedia, spaþiu neconvenþional de concertecamerale sau de jazz ºi de reprezentaþii teatrale.Mai mult, autoritãþile – echipa dinainte dealegerile locale – intenþionau restaurarea ºiexploatarea cultural-turisticã a întregii incinte.

Sã mergem mai departe: Castelul de la Bonþidase reface din iniþiativa unei fundaþii strãine ºi cusprijinul direct – moral ºi material – al prinþuluiCharles al Marii Britanii. La fel bisericile saxonedin Siebenbürger. Altfel însã, Transilvania – situaþiade aici o cunosc mai bine – e plinã de monumenteºi clãdiri pe cale de surpare. Fie cã sînt româneºti,maghiare, sãseºti sau evreieºti, bulgãreºti ori gãgãu-ze, toate aceste vestigii fac parte din istoria noastrãºi meritã pãstrate, întreþinute, cunoscute. Ele sînt,pînã la urmã – punînd ecuaþia chiar în termenipragmatic-economici – un capital profitabil. Iarproblema nu e, sînt convins, una financiarã, cît maiales una de mentalitate. Cãci, în timp ce cîþiva cer-cetãtori pasionaþi – români, maghiari ori de altã na-þie, n-are a face – scriau monografii despre sate (ºi)româneºti – editate pe bani publici, sã nu uitãm!(aºadar se poate) –, autoritãþile din Lancrãm ºiSebeº avizau circulaþia excavatoarelor prin cimitirullui Blaga. De parcã în spatele acelor cruci s-ar fiaflat ultimul petec de pãmînt construibil al lumii…

n

n Claudiu Groza

Ca un falnic bordei, România…


AUREL CODOBANAmurgul iubirii

Cluj-Napoca, Editura Idea, 2004

Aurel Codoban are toate ºansele sã-ºi înºelecititorii, cei de care îl desparte o calitate pecare nu i-o bãnuiesc, cât ºi aceia care sunt

siguri de ea însã greºesc luând-o prea în serios.De altfel nici nu se ºtie dacã intenþia subsidiarã acãrþii Amurgul iubirii (Idea, 2004) nu este maidegrabã subvertirea orgoliului calificat de lectordecât aceea de-a solidifica substanþa unorconvingeri. Nu avem de-a face cu o carte carevrea sã înveþe ceva, cu toate cã rãdãcinile eiaflueazã din dupã-amiezele laice ale unor cursuriuniversitare, nici cu una care sã deschidãorizontul unor investigaþii ulterioare. Cred cãavem de-a face mai curând cu o carte-scenariu,îndãrãtul cãreia se dejoacã dignitatea paternalã aautorului, o carte în care ideile nu sunt pur ºisimplu somate sã convingã ci sunt înscenatepentru a fi dejucate în conjecturile exceptate.Amurgul iubirii este un obiect cultural în careideile sunt avansate doar pentru a escamotadenunþuri, în mod originar denunþul calitãþiiauctoriale. Simplu spus, cartea nu este scrisãpentru a-ºi reprezenta autorul – cu crezurile,convingerile, certitudinile lui –, ea apare ca unobiect scãpat pe o orbitã (dez)ordonatã pentru asemnala absenþa centrului auctorial.

Pariul lui Aurel Codoban, câºtigat mai înainteca adversarii sã poatã intra în joc, se prezintã caun scenariu cultural în care un scriitor, o carte, oediturã, o sumã variabilã de cititori suntademeniþi sã participe la un joc comun, fãrã a fipreveniþi asupra caracterului de erotism ubicuu aceea ce li se întâmplã. Ca un maestru-tricksilyCodoban creeazã pasiuni conjuncturale într-unsistem cultural, aparent inerþial, fãcând sã seapropie unii de alþii cititori pasionaþi, pe care

obiectul curiozitãþii lor îi descalificã. Nu-i învaþãnimic ºi nu le permite sã se flateze cu avantajulînþelegerii. În schimb îi poate dezvãþa, dar nu deanume convingeri sau prejudecãþi, cãci nu areambiþii epistemologice, îi poate dezvãþa de un tipde joc inerþial, credinþa cã trebuie sã citeascãpentru a cunoaºte adevãrul ºi pentru a preluaconvingeri. Cititorul este împins mereu dinlecturã, e dat la o parte de fiecare paginã pe care oparcurge, e tratat ca un somnambul cãruia îilipseºte o injecþie. Aurel Codoban e citit pentru aputea convinge cã nu trebuie doar citit, lucru carenu poate fi învãþat altfel. Acest „nu trebuie doarcitit” este însã ceva obligatoriu de învãþat. Decitrebuie sã intri în joc.

Prezumþia veracitãþii auctoriale credem cã nueste aplicabilã în cazul lui Aurel Codoban, celpuþin în cazul expres al relaþiei cu Amurgul iubirii,carte al cãrei conþinut expresiv se sustrage ordiniipredicaþiilor, dupã cum uneori conþinutul iubiriise poate pierde în spatele semnelor ce par sã-lmanifeste. De aceea nu este corectã calea mizeididactice. La aceastã orã a filosofiei convingerile,opþiunile doctrinare, epistemele pot fi liberalizate,pot funcþiona cu egal succes în sisteme alternativasumate, fãrã ca pluralitatea sã fie în acelaºi timpsemnul failibilitãþii. Conºtient de inflaþiaintenþiilor cognitive, Codoban nu concureazãcãrþile de filosofie în registrul a „ceea ce sespune”, nu vine adicã cu o nouã lecþie.Subtilitatea lui, credem cã mai degrabã despre aºaceva e vorba decât despre orice altã calitate, osubtilitate ludiscentã, stã în abilitatea de-aritualiza gestica originarã a facerii filosofice, aconduce „ceea ce s-a spus” cãtre originea gestualãa unei socialitãþi ce-o demite. Aici, la începutul ei„jucat”, filosofia nu se însoþeºte cu locuþia decâtpentru a crea marcaje în interiorul liniºtii, laumbrele cãreia adie parfumul intimitãþilor -ospitalitatea, prietenia, convivialitatea, loisirul,iubirea (cea de la soarele amiezii ca ºi cea

nostalgicã de la asfinþit). E vorba, cred, de osubtilitate de scenograf iar nu de scriitor,deoarece îºi împinge cartea în faþã pentru a crea osituaþie socialã nu doar pentru a da de citit,pentru a crea un pretext relaþional, undeadeziunea nu garanteazã vreo intimitate iardistanþa ironicã nu ratificã evaziunea.

Înainte de-a da buzna cu dovezi c-am înþeleso carte, în cazul de faþã trebuie sã ºtim face faþãunei situaþii. Codoban îºi trece suveica printrenoi fãrã sã ºtim când o face ºi ne trezim þesuþiîntr-un tablou la care credem cã nu dorim sãluãm parte, care ne afirmã retrãgându-sevigilenþei noastre în liniºtea bãnuitoare acalamburului. Pe când credem cã se pregãteºte sãne spunã ceva, cartea lui Aurel Codoban ni seretrage divulgând reciprocitatea cãutãrilornoastre, ne asigneazã erotismului priviriicurioase, þine degetul indicator în direcþia noastrãºi împunge izolarea epistemicã a solitudinii. Deaceea cred cã aceastã carte nu e importantã doarprin aceea cã e cititã, ci ºi prin aceea cã e pretextulunui joc social al întâlnirilor, adicã performeazãun „farmec” de naturã magico-eroticã, creeazã unvinculum vinculorum, o legãturã (slabã) a legãturilor(puternice). Întãresc ideea, Amurgul iubirii nu esteun tratat despre iubire ºi nici un reþetar alfericirilor eºuate ci confirmarea unui scenariureuºit, un scenariu de magie socialã al cãruivinculum derivã din exploatarea interesuluispontan, nemediatic, pentru tema iubirii. Deci,simplu spunând, cartea lui Codoban performeazãun act de relaþionare socialã înainte de a se oferiabilitãþii intelective. De aceea ea este mai curândun obiect cu încãrcãturã „mana” ºi abia secundarun travaliu analitic. De altfel, autorul este întreextrem de puþinii gânditori contemporani care auasumat un atât de adânc filon praxic al gândirii,anulând limitele ce obligã la disjuncþii natura ºicultura, facerea ºi rostirea.

Deloc naiv în spaþiul mentalitãþilor religioase,profesorul Codoban, aflat în plin deturintelectual cãtre domeniul circumscris de relaþiagest-comunicare-interpretare, un soi depragmaticã semiologicã, ºtie cã mediul social estesuprafaþa semioticã a realului, contextul prielnictuturor înscenãrilor. Aici, miºcându-se cuabilitate prezumþioasã între diversele felii desocialitate, expus circuitului simpatie-distanþã-antipatie, inventeazã ocazii de intimitate arheo-logicã, provoacã adicã structuri de legãturioriginare – legãturi interpersonale (iubire),legãturi persoanã-instituþie (interes), legãturipersoanã-mediu social (comunicare). În acestcontext al semiozei sociale, Codoban aruncã înjoc cu jovialitate zaruri în alb, între carecâºtigãtorii ºi perdanþii se aleg în funcþie decalificarea lor ludicã, joc ce se continuã indiferentdacã cineva câºtigã sau pierde, pentru cã el esteîncarnat, în temeiul caracterului pasional, în fiinþasocialã. Fãrã a licita promisiuni, jocul Amurguluiiubirii este un tangou fãrã damã, în care miºcareapaºilor calculaþi conduce companii evanescente,iar în ochiurile goale ale gestului (purã diferenþã)pot intra ºi ieºi intime unduiri de trup, cãci, deacum, nu mai e vorba doar de lecturã, ci ºi deacompaniament.

Ce e de fapt cu Amurgul iubirii (de la iubireapasiune la comunicarea corporalã)? Este pusã înschemã o sentinþã întristãtoare? Vine profesorulCodoban sã ne priveze de sursa unor jubileeprivate, vine sã ne ºopteascã sibilinic la ureche cãnu mai sunt ºanse pentru fericirea noastrã ºi cã de

Filosoful-trickster1

n Vianu Mureºan

comentarii


acum încolo nu ne vom mai modela vieþile înacel mod în care sã fie legitimã scontarea uneisatisfacþii majore? Deºi am auzit deja voci„avizate” care au înþeles asta ºi, mai mult, vor sãne convingã cã Codoban ne exileazã pe InsulaCoitului Fermecat, eu cred totuºi cã nu e vorbadespre aºa ceva, cã nu ni se pregãteºte o atât detiranicã pedeapsã. Mai curând cred cã e vorba deo modificare culturalã, de transmutaþia unui model alexprimãrii erosului – de la pasiunea dezabuzatã lasemioza gestualã. Dorinþa, în ale cãrei tensiuniechivoce se întâlneºte fiinþa cu nefiinþa, e o forþã anaturii ºi, ca atare, imprevizibilã, de necontrolat.Iubirea, produs cultural, vrea sã se constituie ca ocurã profilacticã, vrea sã creeze reþete prin care sãse poatã rezista entropiei dorinþei, sã o civilizeze.Iubirea este forma civilizatã/culturalã a dorinþei ºifiecare civilizaþie/culturã produce mituri aleiubirii ca tot atâtea victorii asupra dorinþei. Prinnatura noastrã de dorinþã nu putem fi absolviþi; caatare, pentru a nu cãdea victime entropiei pe careoricând o poate declanºa, trebuie sã învãþãmiubirea, alfabetul prim al civilizaþiei, secretulmenþinerii în fiinþã: „Iubirea este … o modalitatede apãrare împotriva dorinþei – sã nu ne înºelãm,mai sãlbaticã la om decât nevoia sau instinctul laanimale. Iubirea este forma domesticitã religiossau cultural a autenticului nostru imbold cãtreFiinþã, care este dorinþa. Am putea vedea în iubireo tehnicã spiritualã a salvãrii în raport cu dorinþa(dacã recuperãm vechiul înþeles, de artã, al luitechné).”(p. 9)

Actul este ºi semn, încãrcãtura eroticãsatureazã relaþia cu o întreagã pletorã desemnificaþii. Printre mâinile încordate înîmbrãþiºãri se scurg fluvii semiologice. A face esteºi a semnifica, iar a performa erotic capãtãdemnitatea unei scriituri, în acel mod originar alîn-semnãrii locului. Aºa începe cultura, prin în-semnarea unui loc, aºa debuteazã povesteaoricãrei iubiri, prin mici rãni lãsate de privire,pentru a recunoaºte relieful atunci când se vaîntoarce. Drumul de la privire la conversaþie, dela mângâiere la contactul lipsit de eufemism alsecreþiilor, totul se petrece ca o probã deconstituire a comunicãrii corporale. În dialecticatact-contact, în apropierea ºi îndepãrtareacorpurilor, în caligrafia evanescentã trasatã dejocul privirilor, în arhipelagul de ecouri lãsat înurmã de modulaþiile vocilor simpatetice, întãieturile blânde fãcute pe-ascunsul în aer demâinile ce se cautã oarbe, în solidaritatea fericitã apaºilor ce îºi întreþes urmele în nisipul de pe plajãori zãpada de pe trotuar, se configureazãconstelaþia semanticã a erosului. Iubirea, cainterfaþã a dorinþei, nu atât camuflatã cât de-secretizatã, este o formã a comunicãrii, adicãmedierea culturalã a naturii dorinþei,asemãnãtoare relaþiei mai vechi dintre mit ºiritual: „Dacã definim omul ca acel punct alcontextului Fiinþei unde semnificaþiile trec încomportament, iar gesturile se pot ridica lasemnificaþii, atunci cu siguranþã, în contextulomului, la rândul lui, punctul privilegiat în careaceastã trecere se petrece este acela al iubirii.Numai în iubire gesturile se transformã însemnificaþii ºi semnificaþiile se transformã îngesturi cu uºurinþã ºi firesc.”(p. 9) Dupã cumritualul de-secretizeazã mitologia, la fel iubireade-secretizeazã dorinþa, o transformã îninstrument util devenirii umane.

Ortega y Gasset spunea cã omul este un„semafor”, un purtãtor ºi proiector de semne.Dacã admitem în plus cã erosul este animatorulsemantic pentru fiinþa umanã ºi cã aceastacomunicã, înscrie, însemneazã cu întregul corp,devenit un revelator omniexpresiv, vom prindemai bine sensul ideii avansate de Codoban. Dacãfaþa este mãsura expresivitãþii, dacã aici gãsim

semnele iubirii – privirea afectatã, graiul inspirat,surâsurile eflorescente –, atunci, prin erosîntregul corp devine faþã, preia funcþii epifanice,transfigurând ruºinea goliciunii în agendã aintimitãþii, unde complicitatea se garanteazã parcãde la o indatabilã nostalgie paradisiacã. Corpurilenude, grafeme eliberate de mister, se cautãreciproc asemenea literelor, silabelor, cuvintelorîn potriveli de revelaþie, mânate de suflul unuilogos cabalist, cu neºtiuta dorinþã de-a împliniversete de tainã. Erosul performeazã scriituri maivechi decât orice înþelepciune, producecomplicitãþi mai înþelepte decât orice gramaticã,traseazã urme pentru opþiuni mai fertile decâtorice istorie. Corpul complicelui/partener în careeºti condamnat sã tatonezi fãrã vedere, cuperdeaua dorinþei subminând în secrete jubilaþiiþelurile privirii, se-nchide ºi se deschide ritmic încoridoare de labirint, pe unde sã poþi trece dar sãnu ºtii unde ajungi ºi nici cum sã evadezi înclipele de neliniºte. Non-înþelepciunea dorinþei,pradã unor avânturi lipsite de traiectorie, mergecãtre secrete pe care nu le bãnuieºte, care nu suntmenite descoperirii; însã tocmai aceastã„nedescoperire” a secretului pregãteºte o oarecareiluminare, devine, în eºecul înþelepciuniinedobândite, o „înþelepciune a iubirii”, gnozãeliberatã de verset, logos empatic prin a cãruifluenþã cuvintele s-au evaporat în melosul vocilorsimfonice.

Gestul elibereazã semne, dorinþa obligã lagest, iubirea se edificã în disciplinarea culturalã asemnelor. Atunci comunicarea gestualã se oferãunei hermeneutici speciale, care nu mai estecomprehensiune a unei idei într-un context ci aunei faceri într-o situaþie, facere cu sine în situaþiarelaþiei erotice cu celãlalt, un „între noi” care cereca infinitatea diferenþei sã fie mediatã. Gestultransportã semne mediale care strãpung diferenþaºi dislocã infinitatea; încãrcate de semn, gesturilesunt agenþi semantici trimiºi sensibilitãþiicomprehensive. Astfel „hermeneutica este chiarontologie, de altfel singura care mai este posibilã.Aceastã hermeneuticã a iubirii devine atunci o«ontologie» a iubirii, pentru a ne spune, o datãmai mult ºi chiar pentru un domeniu altãdatã almetafizicii, cã este posibilã o altã filozofie sau celpuþin cã existã un proiect riscant al uneimodalitãþi antispeculative de a face filozofie.”(p. 14) Licitând un principiu non-cartezianpentru afirmarea subiectului, dorinþa, aceastãhermeneuticã a iubirii, devenitã forma culturalãîn care subiectul se exprimã ºi prin care îºi riscã oformã de locuire, dã seama de statutul ºi deºansele fiinþãrii lui, dar nu într-un mod metafizicci într-unul estetic. Hermeneutica iubirii propusãde Aurel Codoban este, de fapt, o esteticã arelaþiilor („nu aspir sã fiu decât un stilistexistenþial”(p. 15), iar filosofia subsidiarã de-alungul întregului travaliu nu mai cautã nostalgicsã fie o „iubire de înþelepciune” ci se afirmãdirect ca „înþelepciune a iubirii”, conversie alogosului în relaþie iar nu înhumare a „bucurieivieþii” în sublimitatea teoretizãrii. Desigur,filozofie lipsitã de sublim, în mãsura în carereflueazã inerþiile platonizante, însã vârstã tânãrãai cãrei paºi sprinteni, deopotrivã înºelãtori ºiiluminatori, cautã locul cultural al dorinþei,divinitatea în sfârºit eliberatã de modernitate dinchingile teologiei ºi eticii.

Iubirea, tip de culturã (mit, ritual, cunoaºtere,comunicare) ºi techné existenþialã, îºi constituie ºidestituie formele corelativ modelelor epistemiceîn care e atrasã sã funcþioneze, se adapteazã unortablouri sistematic metafizice ori teologice.Iubirea platonicã, iubire sublimã, nu poatefuncþiona ca atare decât în sistemul dualitãþiitrup-suflet în care e supravalorizat ºi consistentontologic sufletul, deþinãtorul pasiunii. Realizarea

iubirii în acest model urmeazã ciclulunitate/androgin-dualitate de gen-reunificare îngãsirea sufletului pereche. Pasiunea are aici unsubstrat profund religios, este chiar esenþa religieica religare , punerea împreunã a bucãþilorcomplementare, despãrþite prin accident ºiaruncate într-o individuaþie circumstanþialã.Iubirea platonicã, ce-ºi omite cu bunã ºtiinþãdescalificatele pulsiuni concupiscente, evolueazãîn direcþia anulãrii alteritãþii psihice ºi resorbþiadiferenþei, într-o nãzuinþã de restauraþiemonadicã ce privilegiazã egalitatea binelui cuunitatea. Regãsirea unitãþii, restauraþiaandroginicã marcheazã, în contracurent cusublimitatea pasiunii, moartea principiului pecare s-a întemeiat. Produs al diferenþierii, deci alrãului originar, iubirea anuleazã rãultransgresând diferenþa însã, în miºcarea derealizare, iubirea se destituie ca principiu.Pasiunea platonicã în care se doreºte recuperareaunitãþii androgine e un model în care suntsacrificaþi partenerii ºi, o datã cu asta, unul în careiubirea moare. Fãrã prezervarea ori chiaraccentuarea diferenþelor iubirea scapãtã într-ounifianþã destitutivã. Din acest motiv se poatevedea cum modelul platonician este în fapt uneºec al iubirii, cu toate cã se cautã escamotarea luiprin idealismul metafizic al participaþiei unifiante.

Epistema modernã primarã continuã într-ooarecare mãsurã dualismul platonician, îngroºatpuþin prin distanþa maniheistã pe carecreºtinismul o întreþine în relaþia suflet-corp.Iubirea pasiune, creatã cultural la începuturilemodernitãþii este iubire fãrã corp, pasiuneevanescentã ce se aprinde pe seama refulãriisexuale – modelul cathar, cel trubaduresc, chiarcel romantic. În bunã mãsurã modelul iubiriipasiune este unul care preparã nefericire,celebreazã distanþa pasionalã, se consumã, cum arspune Kundera, în „spaþiul extracoital”. Modelulantropologic ce susþine astfel de iubire este acelhomo sentimentalis2, debutat prin sec. XII european,fiinþã care „ridicã sentimentul la rang de valoare”,cu care începe sã se fãleascã ºi care e etalat cuostentaþie. Îndrãgostitul iubeºte sentimentul de

à


îndrãgostit, doreºte faptul de a fi îndrãgostit,rotindu-se astfel în jurul propriei pasionalitãþiinflamate, cãreia partenera nu-i serveºte decât depretext iar distanþa ce-l separã de ea nu face decâtsã-l aþâþe3 ºi mai mult, recade în Acelaºi, fãrã a fiatins niciodatã braþele alteritãþii. Evident, iubireapasiune este o victorie a iubirii, i-am spunekantian, pure , însã un eºec al relaþiei, fracturã dincare se scurge nefericirea, nostalgia, melancolia,afecte indisociabile de modelul în cauzã.

Modernitatea însã nu este o culturã omogenã.Ca atare modelul iubirii pasiune, predominantpreþ de mai multe secole, suferã mici fisuriîncepând încã de la Descartes ºi Spinoza, dar maicu seamã prin empiriºti, care acordã senzaþieiîntâietate în cunoaºterea umanã, denunþând oricetip de idealism sau inneism. Prin senzaþie suntemtrimiºi în corporalitate, obligaþi sã regândimrelaþia corp-suflet, în avantajul, pentru primadatã, al corpului. Codoban subliniazã aceastãradicalã schimbare adusã de modernitate încultura iubirii: „O datã cu individualismulraþionalist modern, împotriva asimetriei creºtinedintre suflet ºi trup se instaleazã egalitateajuridicã ºi politicã între suflet ºi corp: nu maiavem de a face cu o populaþie de suflete, civorbim, corporal, despre cap de locuitor, egalândindividul cu propriul trup.”(p. 114) Naºtereaindividualului corporal este urmatã în mod firescde reconsiderarea categoriei intimitãþii – spaþiulprotector al individului în raport cu proximitateainevitabilã, potenþial agresivã, a socialului.Violenþa socialã este aºezatã de acum în tot maimare mãsurã ºi în mod nuanþat în relaþie cu sferaintimitãþii.

Recunoaºterea individualului ºi prin ea acorporalitãþii aduce cu sine un nou principiu deindividuare socialã ºi moralã. Legitimaþiaumanului nu e datã de idealitatea psihismuluitranscendent, ci de efectivitatea prezenþei luitrupeºti. Recunoaºterea corpului solicitãacceptarea autonomiei individuale, a libertãþiivoinþei ºi legitimitãþii dorinþelor private. Omulmodern este acela care îºi exercitã pasiunile înmod liber ºi face ce doreºte cu propriul corp,smuls din aria de securitate a unor metafizicietice prohibitive. Iubirea va însemna de acum dince în ce mai mult comunicare, un constructpsiho-cultural prin care sã fie controlatã distanþacrescândã între individualitãþile separate,autonomizate juridic ºi psihologic. Ireductibiluldiferenþelor interindividuale nu trebuie sãcompromitã relaþia, prin urmare iubirii îi revinesã opereze medierea, în felul în care simbolulmediazã între semnificantul cunoscut ºisemnificatul misterios. Iubirea apropiepersoanele, dar nu pentru a se contopi într-ofuziune extaticã, ci tocmai pentru a-ºi celebradiferenþa4, a ritualiza distanþa operabilã a alteritãþiiºi astfel, pentru ca, în radicalitatea distincþiei lor,partenerii sã se îmbogãþeascã ontologic. Iubindalteritatea ireductibilã, iubiþii se încarcã cutranscendenþa alteritãþii lor, fãrã ca prin asta sã ovicieze; încãrcãtura de transcendenþã dezvoltã înrelaþia eroticã tipuri de limbaj, forme decomunicare, lasã mãrci signifiante ce nu pot fidescifrate decât din interiorul gramaticii secrete aiubirii. Astfel, „în cheia comunicãrii, noul sens alalteritãþii regãseºte intuiþia hegelianã a relaþiei.”(p.116) Contrar modelului platonician-creºtincare privilegiazã iubirea unitivã, Codoban opteazãpentru o misticã a iubirii diferenþiatoare. Ideea,extrem de profundã am zice noi, este cã abia îniubire partenerii îºi capãtã individualitatea, abiaºocul diferenþei îi face ca fiecare sã fie un „eu”diferit de altul. Iubirea provoacã acest ºoc sau

revelaþie a diferenþei ºi, astfel, pe bunã dreptate sepoate spune cã iubirea naºte eul. Înaintea iubiriisau în absenþa ei personalitatea umanã pluteºtevag în ubicuitatea generalului. Deºi în aparenþãiubirea este pasiune a proximitãþii, în fapt,progresul în iubire înseamnã realizarea tot maiclarã a diferenþei, a distanþei ontice inter-gen. Deaici pânã la a spune, asemenea lui Ortega y Gassetsau Levinas, cã revelaþia feminitãþii subîntindetranscendenþa, nu mai e decât o ºoaptã de fãcut.Transcendenþa genului este, probabil, cea maiagreatã metafizicã a post-modernitãþii. Cor-poreismul 5, sexismul pot fi invocate ca argumenteîn acest sens. Mai mult, gãsim argumente înAmurgul iubirii pentru o redefinire a culturiicontemporane a iubirii în termenii unei teologii acorporalitãþii, a unei etici a perspectivismuluiintimitãþii.

Modernitatea târzie modificã sensul iubirii, dela relaþia inter-psihism la cea inter-gen. Iubireasublimã a sufletelor pure, de la Platon laromantici, nu integra genul decât în modaccidental. Corpul era mai degrabã o piedicã, ofrânã în calea realizãrii uniunii mistice a sufletelorperechi. Descoperirea modernã a corpului, defapt invenþia lui culturalã, trezeºte fiinþa umanãdin reveria celestã a ubicuitãþii psihice ºi-l fixeazãaici, îi dã un loc, îl înrãdãcineazã, comunicareaeroticã devine acum act magic, consumpþie desubstanþã. Corpul este revelaþia limitei, conºtiinþacã nu poþi fi pretutindeni ºi nici oricine. Eºti aici,atâta, acesta, aservit unor contingenþeindividuante. În gramatica socialã individul nueste decât o literã care poate compune cuvinte,expresii, în relaþie cu altele. Pe fondul acesteifinitudini începe iubirea sã comunice, toaterelaþiile sociale fiind, în cele din urmã, accidenteale pulsiunii relaþionale naturale. Corpul semiºcã6 prin lume ca literele prin cuvinte ºipropoziþii. Uneori îºi aflã locul potrivit, alteorinu. ªi într-o situaþie ºi în cealaltã, însã, elcomunicã, de unde se iscã literatura dorului, afrustrãrii, neliniºtii, bucuriei, entuziasmului,temerii, angoasei sau nenorocirii, cãci toateacestea însoþesc iubirea precum nuanþelecromatice lumina. Iubirea nu e purã niciodatã, eacapãtã mereu chipul perspectivei relaþionale, apoziþiei conjuncturale în reciprocitateapartenerilor. Codoban remarcã faptul cãmodernitatea târzie aduce, o datã cu fracturasubiectivitãþii ºi depãºirea caracterului metafizic aliubirii. Subiectul post-modern este Acelaºi ºimereu Altul, dupã cum ºtim de la Baudelaire. Elnu se poate gãsi pe sine decât recompunându-semereu din bucãþi, el este suma provizorie aperspectivelor despre sine descrise în limbaj(Nietzsche). Iubirea nu mai existã de acum, eatrebuie articulatã din mulþimea7 poziþiilor inter-corporale. Credem cã putem degaja viziunea unuipoziþionalism ontologic din aceastã filozofie aiubirii profesatã de Aurel Codoban. Iubirea numai este o afecþiune sublimã, transcendentalã,menitã realizãrii extazului unifiant; ea este, înfiecare context, cea mai bunã formã decomunicare8 a partenerilor, care, însã, poateluneca oricând în neînþelegere sau opusulperspectivei. Partenerii se rotesc unul în faþaceluilalt ca douã prisme cu infinite feþe; uneoriluminile lor converg, simpatia îi uneºte; alteoriluminile diverg, simpatiile cãutate nu se regãsesc.Dar rotaþia nu înceteazã. Povestea fiecãrei iubiritrebuie refãcutã mereu din întâlniri ºi refuzuri,din bucurii ºi lunecãri în gol. Iubirea, astfelînþeleasã, este un deocamdatã.

Este Amurgul iubirii o profeþie sumbrã?Nicidecum. Cartea semnaleazã doar imensa

schimbare operatã de modernitatea târzie ºi post-modernism în cultura iubirii. Este vorba doar desfârºitul unui anumit „tip de comunicare” ºiînlocuirea lui cu altul, în care corpul estesemnificantul prin excelenþã, în interiorul unuisistem-lume de tip semiologic. Totodatã sedeschide o imensã provocare ºi o ºansã pentrueticã, gestionarea corpului ca ºi cum el ar fi ocategorie-valoare înzestratã cu potenþial metafizic.Nu poþi fugi de corp pentru cã fugi cu el, ca atarenu poþi face decât sã-l înveþi gramatica relaþionalã.

O ultimã sugestie, cãci nu vreau în nici un cazsã lãmuresc ceva. De ce este Aurel Codoban unfilosof-trickster? Eu cred cã aceasta este figurafilosoficã a post-modernitãþii, pe care autorulAmurgului iubirii o întruchipeazã cu abilitãþiadmirabile. Filosofia actualã nu mai este o ºtiinþãsau un sistem de cunoºtinþe ori un tablou generalal lumii, nu este o metafizicã sau o ontologie, ciun stil cultural. Codoban ne însceneazã un astfelde stil, în care putem învãþa sã ne miºcãm sau dela care ne putem abþine, dar nu putem evada,întrucât lumea noastrã e constituitã ca un stilcultural, prin limbajele ºi tipurile noastre decomunicare. Problema nu mai este de a cunoaºtesau de a înþelege, cât de a ºti sã joci în stilulculturii tale, de a-þi realiza actualitatea. Adicã oproblemã de eticã culturalã.

n

Note1. tricky (adj. engl.) – complicat, delicat, spinos, abil,

descurcãreþ, înºelãtor, amãgitor, viclean, ºmecheresc,ºmecher; tricksy (adj. engl.) – ºtrengãresc, zburdalnic;trickster (s. engl.) – ºmecher, piºicher; tricksily (adj. engl.) –în joacã, fãcând pe nebunul; tricksiness (s. engl.) – caracterjucãuº, poftã de joacã, zburdat, zbenguialã.

2. Kundera, Milan – Nemurirea, Bucureºti, Ed. Humanitas,2002, p. 221 ºi urm.

3. „Dragostea extracoitalã: o oalã pe foc, în care sentimentulajuns la punctul de fierbere se transformã în pasiune,fãcând sã tresalte capacul, care începe sã þopãie ºi sã dansezepe oalã ca ieºit din minþi.”, idem, p. 233.

4. „Pãstreazã-þi alteritatea, diferenþa faþã de ceilalþi,individualitatea care întreþine fluxul procesuluicomunicãrii, adicã iubirea însãºi. Alteritatea, diferenþa,individualitatea – totuºi nu unicitatea, care ar blocaprincipial comunicarea ºi ar pune sub semnul întrebãriiiubirea.” (p. 117).

5. vezi p. 119 ºi 120. 6. „ Întâlnind pe altul prin corpul lui, se reîntoarce ca o altã

conºtiinþã la propriul corp. Este motivul pentru care iubireareuºeºte sã îndepãrteze pudoarea, sã plaseze propriul corpdincolo de ruºine … Or, corpul este de limbaj ºi semanifestã ca limbaj, ceea ce înseamnã capacitatea proprie dea emite mesaje, de a intra în comunicare.” (p. 121)

7. „Acesta este temeiul pentru o ontologie a comunicãrii carepresupune lumi multidimensionale, lumi plurale, lumiparalele, adicã medii de semnificaþie, ce devin pentrufiecare dintre euri o lume în decursul istoriei lorpersonale.” (p. 117)

8. „Iubirea a devenit comunicare, iar comunicarea a devenitcomunicare corporalã. Iubirea convergentã sau simbiotic-corporalã face ca orice comunicare sã porneascã de la corp,nu de la suflet, ca în iubirea pasiune.” (p. 123)

à


Î n cadrul emisiunii “Viaþa Literarã”, transmisãde Radio Timiºoara, sãptãmânal, de 14 aniîncoace, s-au realizat diverse intervenþii

radiofonice pe ideea unei restitutio culturale dinspaþiul bãnãþean. Invitaþi de marcã au subliniatcontinuitatea ºi interculturalitatea Banatului îndiverse perioade istorice. Contextualizareaistoricã a unei opere a unui scriitor este o coordo-natã esenþialã a emisiunilor în discuþie.

Aºadar, excelenta oportunitate de a-l prezentape Ioan Slavici din perspectiva contemporanã adevenit subiectul mai multor ediþii radiofonice.Colaborarea cu profesorul univ. dr. CornelUngureanu a fost ºi de data aceasta mai mult decâtbeneficã. Despre toate proiectele “Slavici, azi” amaflat tot de la domnia sa. De aici ºi acroºarea într-uninterviu înregistrat pentru fonotecã, cu TitusSlavici, strãnepotul scriitorului.

Intonaþiile, inflexiunile vocii, nuanþele rostiriiunui cuvânt, chiar pauzele între acestea, suntdesigur foarte sugestive într-un interviu radio.Cât poate sugera cuvântul scris/transcris dupãacest interviu, vedem în cele ce urmeazã:

– Viorica Balaº: Domnule Titus Slavici trebuie sãvã spun cã prezenþa dumneavoastrã în emisiunea noas-trã va duce la creºterea audienþei. Ne onoreazã cã aþiacceptat sã veniþi.

– Titus Slavici: Nu mai puþin. Aº putea sãconsider cã tot ce discutãm aici, la RadioTimiºoara, este o mãrturie vorbitã în primãaudiþie amplã. Am mai fãcut cunoscute uneledintre proiectele - împliniri referitoare la IoanSlavici, dar nu pentru o arie atât de largã deascultãtori.

– Suntem beneficiarii unei exclusivitãþi deocamdatã.Lucrurile, firesc, vor deveni cu mult mai mult mediati-zate în timp.

– Absolut, absolut. Subscriu la acestea toate.

– Numele pe care îl purtaþi este desigur onorant.Dar e ºi o povarã. Oricum una plãcutã trebuie sã fie.

– Se poate spune ºi aºa. Eu, de când amconºtientizat ce reprezintã acest nume am simþitcã mã obligã. Mã simt dator sã fac ceva dupãposibilitãþile mele Dacã nu este o onoare carecred cã m-ar apãsa. Aºa, dacã realizez ceva nu, numã apasã.

– Aþi înfiinþat “Fundaþia culturalã Ioan Slavici” laTimiºoara. O universitate ºi un liceu cu acelaºi nume.Aþi ales Timiºoara gândindu-vã ºi la faptul cã Slavici afost elev la Liceul piarist (pe actuala strada E.Ungureanu), cã l-a întâmpinat pe Al. I. Cuza la garã,împreunã cu colegii piariºti, atunci când domnitorulpleca în exil?

– Nu, n-aº putea spune cã am avut în vedereaceste momente despre care Slavici povesteºtemai târziu ºi scrie, dar, nici nu pot ignora trecereasa prin Timiºoara.

– Aþi ales Timiºoara ºi nu Aradul, de pilda, multmai apropiat de ªiria, locul de baºtinã al scriitorului.Aveþi o motivaþie anume?

– Da. Timiºoara, pentru cã este un centruputernic al Banalului cultural. Au concurat desi-gur ºi alþi factori.

– Iar noi suntem încã o datã onoraþi cã Timiºoaragãzduieºte deja câteva instituþii Slavici. Aþi investitfinanciar, pe lângã timp, idei, perseverenþã. Daþi-ne, vãrog, câteva detalii.

– Deºi nu sunt filolog, ºi nu cred cã voi aveavreodatã calitatea de cunoscãtor, specialist nicivorbã, în probleme culturale, totuºi mã simtîmplinit sã realizez ceva în aceastã direcþie. Cum vãspuneam, am înfiinþat la Timiºoara Universitatea“Ioan Slavici”, cu profil tehnic. Eu fiind inginer dr.în economie ºi calculatoare, am mers pe acest pro-fil. În cadrul Universitãþii fiinþeazã ºi un centru decercetare pentru management ºi contabilitate înafaceri. La ultima conferinþa ºtiinþificã pe care amorganizat-o, au participat cu lucrãri specialiºti dinþarã ºi din strãinãtate, peste 63 de lucrãri.

– Se regãseºte spiritul scriitorului, dacã ne gândimcât de inventiv a fost în problemele sociale, istorice. Aacþionat cu pasiune, s-a implicat în vremea sa, dupãcum îi cereau convingerile. Deºi a suferit, a riscat, darnu s-a fofilat. Vã recunoaºteþi vreo genã moºtenitã dinfamilia scriitorului?

– Oare n-aº crede prea mult despre mine? Dar,extrapolând, s-ar putea afla o filiaþie. Nu m-amgândit. Eu acþionez, lupt sã pun în practicã un planºi dacã reuºesc, e spre dreapta preþuire a scriitoru-lui, pedagogului, omului de acþiune. Tocmai astavoiam sã vã spun. Slavici a fost mereu sau mai multstudiat, amintit doar ca scriitor. Dar el a fost ºiautor de manuale, s-a implicat aºa cum spuneaþi înevenimentele vremii sale. Nu degeaba a fãcutînchisoare ºi la români ºi la unguri. A plãtit pentruideile sale dintr-un anumit moment istoric. Dar aavut demnitatea sã nu abdice. Sã nu uitãm cã el aþinut discursul de la Putna. Un prilej de a se adresaunui numãr mare de intelectuali ai vremii.

– Revin la ideea de apartenenþã familialã. IoanSlavici a scos reviste, le-a iniþiat, a fost publicist de forþã.Dumneavoastrã, iatã, aþi lansat publicaþia“Demnitatea” sub egida aceleiaºi fundaþii Slavici. Sã fieo întâmplare?

– ªi da ºi nu. Aceastã publicaþie face parte,este doar o parte din proiectele pe care le avem înderulare. Centrul de zi “Mara”, un centru pentrutineret este deja in funcþiune. Proiectul mare esteInstitutul “Ioan Slavici”.

– Câþi paºi ar mai fi de fãcut pânã la finalizare? ªice se vrea sã fie acest institut?

– Avem deja aprobãrile necesare pentruconcesionarea terenului dintre BRD ºi ªtrandulTermal. Avem banii. Sunt fondurile necesare. Maisunt încã emoþii pânã ce vedem actele toate înmânã. Avem certificatul de urbanism, proiectul egata. Va fi un complex cultural, universitate, salãde conferinþe, bibliotecã. Chiar liceul „IoanSlavici” va fi mutat aici. ªi sediul AsociaþieiScriitorilor din Timiºoara. O piaþetã cu o statuie ascriitorului.

– Poate un mic muzeu Slavici.

– Exact. Vom aduce tot ce putem pentru osalã, douã de muzeu.

– Aþi avut în mânã vreo scrisoare, o ciornã, ceva scrisde mâna lui Slavici ºi care sã aibã caracter de moºtenire,sã zicem, neexpusã încã? Sau deþineþi aºa ceva?

– Am vãzut, am citit câteva pagini demanuscris, pe are le deþine Dan Slavici, profesorarhitect în Bucureºti, singurul nepot pe liniedirectã. Tatãl lui a fost frate cu scriitorul ºi,totodatã, este singurul în viaþã care l-a cunoscutpe Slavici ca persoanã în particular. Despremanuscris? Am rãmas uimit cã nu avea nici ocorecturã. Parcã ar fi operat înainte, pe computer,fiecare greºealã sau reluare. Cred cã îºi stabileamental, exact tot ce vroia sã scrie.

– Vedeþi! Cine ºtie dacã înclinaþia dumneavoastrãspre ºtiinþe exacte, spre matematicã, nu vine de undevadintr-o îndepãrtatã familie?

– Nu m-am gândit. Cine poate ºti?

– Îl gãsiþi pe Ioan Slavici uºor de integrat în actua-litate? Aþi prelua de la el vreo idee pe care sã o puneþi înaplicare? Sunteþi un manager, un profesor, un om deafaceri, ori toate acestea nu se consumã în van. Aveþimereu nevoie de idei.

– Da. Sã nu vã mire. Rãspund prompt. Da. Arfi ideea regionalizãrii, a interferenþelor culturale.O idee foarte modernã pentru care Slavici,atunci, a suferit.

– O restituire integralã a personalitãþii lui IoanSlavici, înaintaºul dumneavoastrã, presupune aducerea dela Panciu, a rãmãºiþelor sale pãmânteºti, în zona sa natalã.

– Avem în acest sens toate aprobãrile oficialenecesare. De la Ministerul Culturii la UniuneaScriitorilor, forurile din Arad ºi ªiria sunt de acord.Trebuie sã spun cã m-am bucurat foarte mult cândam constatat o bunã înþelegere, un consens totalîntre toþi urmaºii privitor la aceastã problemã.Iniþial era posibil sã aducem osemintele scriitoruluitot la Timiºoara. Înalt Prea Sfinþia sa MitropolitulNicolae Corneanu a dat chiar ideea sã fie o niºã înCatedralã. Ne-am gândit apoi cã o înþelegere mailargã ºi cu factorii din ªiria este binevenitã. Totulvreau sã se realizeze într-un cadru legal ºi deonoare meritatã pentru Ioan Slavici. Din pãcate ne-am lovit de „opoziþia” factorilor locali din Panciu.Nu ºtiu din ce raþiuni.

– Se simt frustraþi...

– Pânã acum nu ºi-au amintit cã acolo esteînmormântat Ioan Slavici. Va fi trecut ºi acest pas.E nevoie de normalitate, ori ceea ce întrevãdministerele, Uniunea Scriitorilor, primãriileimplicate, nu vor decât instituirea unei stãri denormalitate.

– Vã doresc putere sã luptaþi, sã reuºiþi tot ce v-aþipropus pentru restitutio Ioan Slavici!

n

Interviu realizat de VIORICA BALAº

Restitutio Culturale: Ioan Slavici

n Titus Slavici

anul Ioan Slavici – Tribuna 120


Moartea ºi învierea unei ºtiinþe:geopolitica

Geopolitica a fost, dupã cel de al doilea rãz-boi mondial, o ºtiinþã damnatã. Dar nudoar geopolitica fusese compromisã, ci tot

ce definea, într-un fel sau altul, Europa Centralã –ceea ce purta numele de Mitteleuropa. Cele douãconcepte erau strâns legate unul de celãlalt. Practic,geopolitica devenea o ºtiinþã coerentã în momentulîn care setea de revanºã a Germaniei umilite la Ver-sailles a articulat o ºtiinþã a recuperãrilor teritoriale.În slujba lui Hitler, geopolitica a slujit, ca ºi alte artesau alte ºtiinþe, o agresiune ºi a determinat tabuizãripostbelice. Dupã 1946, sinuciderea lui Haushoferpãrea a pune punct unui timp al geopoliticii. Geo-politicienii aparþineau unui dezastru – poate erauchiar la rãdãcina lui. Nu altfel s-a întâmplat cu Mit-teleuropa, termen lansat în 1916 de cartea lui F.Naumann. Germania pretutindeni, sloganul agresiv alunei puteri în delir pãrea a fi fundamentat ºi petezele Mitteleuropei.. ºi dacã în þãrile socialiste,aºezate sub umbrela Uniunii Sovietice dupã 1945,geopolitica, geografia politicã (ºi Mitteleuropa)pãreau a servi “forþele demonice ale imperialismu-lui”,1 nici societãþile de geografie din lumea liberãnu pãreau a privi cu îngãduinþã geopolitica. Uniu-nea Internaþionalã de Geografie a interzis dezba-terea sub egida sa a problemelor de geopoliticã pânãîn 1964.

Prima diferenþiere care se face de obicei esteaceea dintre geopoliticã ºi geografie politicã. Aici,credem ca ºi Paul Dobrescu 2 cã e lãmuritoaredistincþia lui Ion Conea (la rându-i, sprijinindu-se pe Hennig ºi Kornholz):

“Sã fie bine stabilit cã geopolitica ºi geografiapoliticã nu e unul ºi acelaºi lucru, deºi ele au osumedenie de puncte de contact. Geografiapoliticã se ocupã de aspectul ºi împãrþirea statelorla într-un moment dat – aºadar cu o permanenþã– pe câtã vreme geopolitica se ocupã cu miºcãriledin procesul de devenire al statelor, miºcãri careduc la transformarea, înlocuirea sau deplasareastãrilor celor în fiinþã la un moment dat – cuacestea ºi cu rezultatele lor. Geografia politicã dãinstantanee, imagini ale unor stãri de moment, lafel cu cliºeele fotografice; geopolitica ne prezintã,ca ºi un film, forþe ºi puteri în desfãºurare”

Dificultãþile ridicate de geopoliticã sunt legatede situaþia forþelor “în plinã desfãºurare”. Atuncicând ne ocupãm de forþele “în plinã desfãºurare “voinþa de falsificare este, de obicei, impre-sionantã. Dacã geografia politicã este falsificatãmai greu, imaginile “forþelor în desfãºurare”ilustreazã, nu o datã, partizantatul cititorilor.

De aceea, în preambulul faimosului sãudicþionar3,Yves Lacoste va atrage atenþia cã “rolulideilor – chiar ºi false – este capital în geopoliticã,întrucât ele sunt cele care explicã proiectele ºicare, asemenea cauzelor materiale, determinãalegerea strategiilor”

Rolul ideilor – “chiar ºi false” – iatã o caledeschisã recuperãrilor.

…ªi recuperarea unui concept:Mitteleuropa

Înfrângerea Germaniei în 1945 ºi eliminarea eide pe scena politicã, eliminarea Austriei din ecua-þiile de forþã, dar mai ales apariþia U.R.S.S. casuperputere mondialã, aºezarea Cortinei de Fier -toate anuleazã Centrul pe care se miza în secolul alXIX-lea. Nu mai existã o Europã Centralã, existãdoar o Europã de Vest ºi una de Est, despãrþite deCortina de fier. Geografia politicã ºi, condiþionatãde ea, geografia literarã recepteazã evenimentul caatare. Existã însã încercãri de a sustrage culturileodinioarã ale Europei Centrale Europei Rãsãritenea comunismului. Începând din 1949 ele se succedcu o neobiºnuitã repeziciune. Poate cel mai sem-nificativ studiu este, în aceastã privinþã, cel pe careIvar Ivask îl consacrã lui Czeslaw Milosz, scrisatunci când acesta obþine, în 1980, premiul Nobel.Lui Ivask i se pãrea clar faptul cã numita cortinã defier n-avea cum sã fie suprimatã: de aceea trebuia sãdescopere, în Europa Rãsãriteanã, un numãr de þãricare s-ar putea detaºa de Uniunea Sovieticã. ÞãrileEuropei de Rãsãrit, scrie Ivask, sunt acelea care des-part Occidentul de U.R.S.S. Iar culturile Europeide Rãsãrit ar fi polonezã, maghiarã, românã, bul-garã, finlandezã, estonã, letonã, lituanã, greacã,sârbã, croatã, slovenã, adicã acele culturi carerealizeazã un spaþiu de despãrþire sau de tranziþieîntre cultura rusã (sovieticã) ºi cea occidentalã. Unspaþiu pe care el îl numeºte Coloana infinitã, dupãun titlu ºi un spaþiu brâncuºian.

Neîndoios cã exista în anii ºaizeci o bunã con-lucrare între sociologii, filozofii, scriitorii, geopo-liticienii (încã nenumiþi aºa, fiindcã termenul etabu) ai dizidenþei sau ai opoziþiei anticomuniste.Dacã socialismul se sprijinã pe artiºti, atunci ºiopoziþia anticomunistã ar trebui sã înceapã cu ei:e o strategie care a scos în primplan întâiscriitorii, “secundanþii.” Geniala miºcare a luiKonrad Gyorgy, cu Antipolitica sa, lanseazã, vaspune Vladimir Tismãneanu, un manifest pentrustrategia sinuoasei eliberãri est-europene:

“Pentru Konrad, a promova antipolitica în-seamnã a evita tentaþiile milenariste, a temperaacea ivresse ideologicã ºi izbucnirile viscerale,precum ºi a încuraja un «sãnãtos cinism pãgân înfaþa fanaticilor» Potrivit lui Konrad, o culturãsecundarã ar stabili autoritatea creativitãþii inte-lectuale în sferele spiritului, anulând hipnotismulcliºeelor, prin caracterul cathartic al ironiei ºi unnou simþ al obiectivitãþii. Astfel, antipolitica de-vine o nouã cale de respingere a inutilitãþii dis-putelor ideologice contemporane ºi de afirmare asupremaþiei valorilor transpolitice eterne.”

Exemplele convingãtoare ar veni din literaturã:“Prizonieri ai acestor dileme insolubile, osci-

lând între utopie ºi disperare, disidenþii intelec-tuali est-europeni au cãpãtat un simþ al al sociolo-giei politice suprarealiste necunoscut în occident.Ei sunt urmaºii ºi moºtenitorii culturii ironieiapocaliptice, reprezentate de Franz Kafka, RobertMusil, Karl Kraus, Arthur Koestler sau EliasCanetti, o lume în care visele ºi cultura seîmplinesc într-o urzealã alegoricã profeticã”.

O parantezã: ”Trebuie sã-l ardempe Kafka?”(Realismul neþãrmurit)

Kafka inaugureazã “Lista lui Konrad”. Kafka arputea sã fie personajul nr. 1 al “antipoliticii”. El,Kafka, ar putea sã fie (ºi chiar a fost) calul troianintrodus în cetatea realismului socialist fiindcãesteticienii (încã ai realismului socialist) simþeaupovara constrângerilor. Voiau o “nouã ordine” – onouã literaturã.

De ce a apãrut, dintr-o datã, la sfârºitul dece-niului al ºaselea ºi începutul celui de al ºapteleapasiunea ideologilor comuniºti pentru Kafka? Deunde aceastã rapidã, energicã recuperare ascriitorului?

În iulie 1962 Sartre adresa de la tribuna Con-gresului Mondial pentru Dezarmare un apelpentru dezarmare literarã. Piatra de încercare a“dezarmãrii literare” ar fi Kafka. O anchetã apã-rutã în ziarul Liberation se desfãºura sub titlul:Trebuie sã-l ardem pe Kafka? Negreºit, era o în-trebare cu bãtaie lungã. Nu doar opera lui Kafka,ci ºi scriitorul, omul erau aºezaþi sub semnulîntrebãrii. Trebuie sã-l ardem, aºa cum naziºtii i-au ars rudele - trebuie sã-i ardem cãrþile, aºa cumGoebbels ardea cãrþile adversarilor sãi politici?4

Grele întrebãri pentru ideologii comuniºti,într-un timp în care Hruºciov arãtase, pe larg, cãnici Stalin nu-ºi cruþase adversarii politici. Stalinînsuºi se fãcea vinovat de crime, ºi încã ce fel decrime! Unul dintre meritele operei lui Kafka, afost cel profetic. Exista o nouã profeþie a crimeiîn paginile sale? Anunþa el dezastrele - trecute ºiviitoare - ale comunismului? Profetismul sãutrecea de Hitler ºi ajungea ºi la Stalin?

Nici vorbã, lucrurile nu trebuiau lãsate decapul lor. Revistele comuniste se sesizeazã ºi sepun pe treabã, exegeþii “realismului socialist “încep sã-ºi ia misiunea în serios. ªi sã ºi-o ia cuatât mai în serios cu cât succesul noii vedete aliteraturii sovietice – a lui Soljeniþân - ecopleºitor: e atât de mare încât “realismulsocialist” trebuia sã-ºi descopere (ºi) alte repere.

Cu un an în urmã - în 1962, deci anul în careSartre solicita “dezarmare literarã” – apãrea O zidin viaþa lui Ivan Denisovici, carte care stârneºte en-tuziasm enorm: prefaþatã în Franþa de Pierre Daix,cartea cucereºte mediile de stânga, deja avertizatede “noua orientare” hruºciovistã. În la nouvellecritique Boris Taslitzky îºi va încheia recenzia cãrþiicu aceste elogii neobiºnuite:

“Aceastã carte nu se rezumã ºi nici nu sepovesteºte, ea se trãieºte. Este o carte mare, esteun act extraordinar “5.

Nu sunt autori de mâna a doua cei care elogia-zã – sunt lideri ai partidului comunist francez ºi aimiºcãrii comuniste internaþionale. Însã momentulde vârf al destalinizãrii pare a fi realizat de apariþiavolumului Pentru un realism neþãrmurit . Sigur cãexclamaþia cu care Aragon îºi începe prefaþa la car-tea lui Garaudy, în 1963, trebuie citatã azi cu înþe-legerea cuvenitã. Scrie chiar Louis Aragon, unadintre cele mai puternice autoritãþi ale stângii fran-ceze, laureat al premiilor Lenin, Stalin, figurã cen-tralã a Doctrinei, omul care jurase în repetate rân-duri pe “mon parti” – insul de la care începea,pentru deceniul al ºaptelea, chiar ideea de realismsocialist:

“Consider aceastã carte un eveniment. (Pentruun realism neþãrmurit, n.n.) Pentru ceea ce spune ºipentru omul care o spune. Pentru clipa în careapare ºi ca o garanþie cu privire la viitor. Catermen final ºi ca punct de plecare. Pentru ceeace distruge ºi ceea ce îngãduie. Deopotrivã refuzºi preludiu.”

explorãri

Geopolitica ºi geografia literarã în Europa Centralãn Cornel Ungureanu


Roger Garaudy este, în 1963, mâna dreaptã aLiderului, asul propagandei, ideologul care scri-sese cãrþi celebre despre “actualitatea marxism-leninismului”, ins tradus în þãrile socialiste carevoiau sã afle mai bine ce-i cu noua ideologie. Nutrecuse încã prin niciuna dintre celebrele-i con-vertiri. Aºa cã Aragon nu poate fi decât de parteaaliatului/ideologului sãu. ªi va sublinia entuzias-mat importanþa eliminãrii graniþelor realismuluisocialist, atât de bine delimitate de ideologiicomuniºti de odinioarã:

“Socotesc aceastã carte un eveniment. Întrucâtatinge lucrurile esenþiale ale vieþii ºi gândiriimele. Vreau sã vorbesc despre ea dintr-un punctde vedere personal.

Strãdania vieþii mele a fost exprimarea lucru-rilor ce existã în afara mea, care m-au precedat înlumea aceasta ºi care vor dãinui când eu voi fidispãrut din ea. În limbajul abstract, aceasta senumeºte realism ºi ne strãduim sã vorbim despreel fãrã acel ton tragic pe care puþin lipseºte sã-ladopt. Realismul joacã o partidã în care miza nueste numai el însuºi, dar în care el însuºi e în joc.Dacã pierde, cel care ºi-a ales aceastã vocaþie,pierde totul: nimic nu-i va rãîmâne ºi în zadarveþi pretinde contrariul, tot omul are în tainasufletului sãu aceastã ambiþie ca ceva din el sãrãmânã… Existã mulþimea nenumãratã a celor ceîºi scriu numele pe copaci sau pe pietre, nu-i aºa?Tragedia lor e tragedia mea.”

Nu-i simplu, poate exclama cititorul anului1963, obiºnuit cu certitudinile doctrinarilor co-muniºti. Ei nu se îndoiau de nimic, ei erau mereusiguri. Realismul joacã o partidã… e o propoziþiegreu de înþeles dacã nu ne amintim cã suntemdupã Congresul al XX-lea, care evocase crimelelui Stalin; cã suntem dupã intrarea tancurilorsovietice în Budapesta ºi imensul succes a cãrþiilui Soljeniþân, O zi din viaþa lui Ivan Denisovici.

ªi cu doar cinci ani înainte de intrareatancurilor sovietice în Praga.

Finalul Introducerii lui Aragon sunã aºa:“Cartea lui Roger Garaudy constituie un

eveniment într-o lume în care arbitrariul încearcãsã ia masca ºtiinþei, dogmatismul înfãþiºarea artei.În calitate de realist, ºi vã rog sã mã înþelegeþi: încalitate de realist socialist , (s.n., C.U.) mã închin euîn faþa seninei lui cutezanþe ºi îmi place sã cred cãoamenii tineri pe care totul, la noi, tindea sã-iîndepãrteze de realism, vor vedea în aceastã carteînceputul unei meditaþii active în care artacontribuie la transformarea lumii…”6

Nu atât Picasso, nu Saint-John Perse îl inte-resau pe cititor, cât ideea realismului fãrã þãrmuri,aºa cum el este întruchipat de Kafka. ªi nu atâtrealismul îºi juca în 1963 teribilele lui pariuri, câtîntrebarea:

Trebuie sã-l ardem pe Kafka ? Trebuie sãreinventãm Auschwitz-ul?

Auschwitz-ul se instala – mai mult sau maipuþin subversiv - în centrul unei întrebãri,devenind, el însuºi, un reper pentru neliniºtileomului de culturã. Dar Europa Centralã putea sãse exprime prin Auschwitz? Desigur cã aniiurmãtori vor descoperi douã repere care sã deaEuropei Centrale acea intensitate culturalãmântuitoare: fiecare dintre marii scriitori de laViena începutului de secol XX, fiecare scriitorexponenþial al perimetrului imperial purta cusine sentimentul autodistrugerii. Al cãlãtoriei prininfern. Presimþea, prin opera lui, nu doar agoniaºi sfârºitul Imperiului, ci ºi Auschwitz-ul.

Iatã, chiar din Rusia veneau imaginile uneicãlãtorii prin infern. O zi din viaþa lui Ivan Deniso-vici descrie o zi din “altã lume” – dintr-un universalternativ - aºa cum descrie ºi Metamorfoza. IvanDenisovici ªuhov trebuie sã înveþe sã supra-vieþuiascã - sã descopere o strategie a supravie-þuirii, aºa cum încearcã ºi Gregor Samsa. E, ºi el,

închis în corpul sãu. Trebuie sã-ºi adapteze corpulla “noua lume” care poate, în fiecare clipã, sã-ldistrugã. E lumea frigului, a îngheþului. Fiinþa sepoate “congela”. Materializarea progresivã aspeciei triumfã ºi în lagãrul sãu, aºa cumtriumfase ºi în camera lui Gregor Samsa.

Concluzia la care ajung ideologii realismuluisocialist (cã “nu trebuie sã-l ardem pe Kafka”)înseamnã momentul inaugural al primãverii de laPraga, dar ºi al resuscitãrii unui concept necesaranulãrii Cortinei de Fier: Europa Centralã. El senaºte sub semnul imaginarului care îºiconstruieºte o geografie a lui.

Numãrul 5 din 1964 al SecoluluiXX nu ar fitrebuit sã fie pentru români o nouã invitaþie lalecturã ºi probabil cã nici nu a fost doar atât.Kafka e tradus cu pagini fundamentale, carecreeazã în România un sentiment eliberator: senaºte, practic, o nouã literaturã – una care con-struieºte nu în interiorul realismului, ci într-oparadigmã ANTI, care sã valideze valorile replicii.Dacã la începutul anului 1965 ºi în 1966Dumitru Þepeneag stuctureazã proza oniricã,Dejunul pe iarbã(1968) ºi Noaptea inocenþilor(1969) dar mai ales Lunga cãlãtorie a prizonie-rului (1971) cuceresc redute noi în interiorulunei “alte literaturi”. Dar nu numai prozatoriitineri o iau razna prin geografiile imaginare alevisului: autori bine aºezaþi în interiorul uneiliteraturi realiste ( realist-socialiste) evadeazã.Zaharia Stancu (Ce mult te-am iubit), LaurenþiuFulga (Alexandra ºi infernul), Marin Preda(Moromeþii , II), ca sã nu mai vorbim de A.E.Baconsky, se sustrag constrângerilor, în numeleunor opþiuni fãrã îndoialã subversive.

Desigur, un paragraf special ar merita A.E. Ba-consky, autor al unei oniriade “decadente” înEchinoxul nebunilor ºi al Bisericii negre, prima recitirea lui Kafka din unghiul de vedere al unui dezastruspiritual. Dar felul în care scriitorii central ºi est-europeni descoperã, prin Kafka, lumea absurdã încare trãiesc, ar merita un capitol aparte.

Geopoliticã, geografie politicã ºi geografie literarã. Cazul Mitteleuropa.

Nu numai cultura ironiei apocaliptice, aºacum credea Konrad, poate sluji ruptura de ideo-logia totalitarã. Personajul grotesc, eroul popularal comediei cehe, celebrul Svejk va putea deveniunul dintre liderii de opinie. Tragicomediile luiForman, Menczel, Chitilovei etc. ilustrau un tipde impas ºi un dezastru. Idilicul conjugat cugrotescul puteau defini dimensiunile unei în-frângeri. Aºa cã, dupã 1968, iniþiativa cehã va jucaun rol central în geopolitica anticomunistã. Defapt, prin Havel putem înþelege de ce eroul luiHasek e un erou absurd. Întoarcerea lui Havelcãtre Ionescu nu e lipsitã de semnificaþii: el aduceîn centrul atenþiei nu doar o Europã fracturatã, ciºi o lume absurdã. O lume absurdã…care poatedeveni una coerentã, logicã, dacã regãseºteputerea celor fãrã de putere. Puterea celor fãrã deputere – un canon identitar al Mitteleuropei.

De fapt, extraordinarul succes al studiului luiKundera, Tragedia Europei Centrale nu trebuieseparat de revenirea, în atenþia tuturor, a Geopo-liticii – ºtiinþã validabilã azi. La începutul anilorºaptezeci geopolitica nu mai era o ºtiinþã interzisã,la începutul anilor optzeci intrã în actualitate. 7

Scris ºi apãrut în Franþa în 1983, tradus, cu unimens succes în Statele Unite în 1984, TragediaEuropei Centrale aparþine momentului geopolitic alanilor optzeci.8 Fiindcã în anii optzeci, apoi înanii nouãzeci sunt traduºi, recitiþi, recuperaþi,

studiaþi, consideraþi “clasici” chiar Ratzel,Haushofer, bestiile germane: ultimul, agent al luiHitler ºi (posibil) criminal de rãzboi.

De fapt, e bine sã recitim Antipolitica luiKonrad. Trecerea cãtre marii scriitori, cãtre mariiartiºti, cei care presimt apocalipsa (Auschwitzul,Noul Centru!) favorizeazã nu doar apariþiadizidenþei, ci ºi apariþia “noilor geopoliticieni”exprimaþi prin literaturã.

n

Note:1. Iatã cum defineºte geopolitica Micul dicþionar filozofic realizat

de marxist-leniniºtii-staliniºtii de la începutul anilor cinci-zeci: “Geopolitica – “teorie” pseudoºtiinþificã fascistã, caretinde sã fundamenteze, invocând factorii geografici, politicaexternã a imperialiºtilor. Geopolitica încearcã sã dovedeascãcã însãºi situaþia geograficã a puterilor imperialiste cere, chi-purile, lãrgirea graniþelor ºi cucerirea spaþiului “vital” pe sea-ma teritoriilor altor þãri. (………..) Geopolitica a fost, alãturide teoria rasistã, de care este strâns legatã, una din pietreleunghiulare ale “ideologiei” hitleriste banditeºti de dominaþiemondialã.” ªi, dupã ce anatemizeazã personalitãþile definitoriiale acestei ºtiinþe ultrareacþionare: “Vorbind despre o geogra-fie “globalã”, adicã o geografie care nu þine seama de hotare,geopoliticienii contemporani din S.U.A. ºi þãrile satelite aleS.U.A. pledeazã intens pentru renunþarea la principiul suve-ranitãþii naþionale ºi crearea unui fel de supraimperiu înfruntea cãruia va fi “rasa” americanã a “stãpânilor”. Este ne-îndoielnic cã aspiraþiile geopoliticienilor americani vor suferiun eºec ca ºi cele ale precursorilor lor – fasciºtii germani.”(Mic dicþionar filozofic , Editura de Stat pentru literaturãpoliticã, 1954, pp. 254-255) Alerta faþã de geopoliticã nudispare dupã eliberarea de umbrele staliniste. Nu departe determenii fixaþi de “micul dicþionar” se aflã cartea lui Guen-ther Heyden, consideratã de referinþã chiar la începutul ani-lor ºaizeci. Iatã câteva fraze din prefaþa la ediþia româneascã:“În ianuarie 1957, când am încheiat lucrarea de faþã, careacum apare ºi în versiune româneascã, înarmarea atomicã amilitarismului german se afla încã în stadiu de proiect. Deatunci însã acest proiect a început sã fie realizat cu o febrili-tate care face de prisos orice comentarii. Înarmarea atomicãeste menitã sã susþinã pretenþiile teritoriale ale guvernuluiimperialiºtilor germani – singurul guvern care revendicãdeschis regiuni aparþinând altor þãri europene ºi sã slujeascãla pregãtirea instaurãrii, în primul rând, în Europa rãsãritea-nã, a unei “noi ordini”(………..) Teoriile geopolitice aleimperialismului german, care constituie obiectul prezenteilucrãri, joacã în aceastã privinþã un rol deosebit. Ele sunt me-nite, înainte de toate, sã justifice din punct de vedere teoretic,politic ºi moral pretenþiile asupra unor teritorii aparþinândaltor state….Acestre teorii reprezintã una din formelepregãtirii ideologice a rãzboiului” (Guenther Heyden, Criticageopoliticii germane, Ed. politicã, 1960, p.3-4)

2. Paul Dobrescu, Geopolitica, comunicare.ro, 2003, p.303. Yves Lacoste, Dictionnaire de geopolitique, Flammarion, Paris,

1993, p.101)4. Andre Gisselbrecht, Que faire de Kafka? în la nouvelle critique,

revue du marxisme militant, mars 1963, pp 73-81. 5. la nouvelle critique, revue du marxisme militant, no. 144,

avril 1963 pp.131-136. În acelaºi numãr, revista traduceample fragmente din studiul lui Ernst Fischer, Franz Kafka,apãrut în Sinn und Form , no. 4/1962 cu explicaþia: “Cu eseulde mai jos continuãm publicarea de texte critice marxisteasupra lui Franz Kafka. Fischer, austriac ca ºi Kafka, îlsitueazã în patria sa ºi în timpul sãu;…el face din Kafkaintroducãtorul în literaturã a unei fâºii noi de realitate, dinrealitatea noastrã de oameni ai secolului XX; în fine, el aregrijã sã lege, într-un ansamblu semnificativ viziunea lumiiºi stilul ºi tehnicile lui Kafka Acest eseu se înscrie deci înefortul, care trebuie sã fie continuat, de a-l cuceri pe Kafkaal “lumii reale”.”

6. Roger Garaudy, D’un realisme sans rivages. Picasso. Saint-JohnPerse. Kafka, 1963, Librairie Plon. Citãm dupã RogerGaraudy, Despre un realism neþãrmurit, Picasso, Saint-JohnPerse, Kafka. În româneºte de Paul Dinopol, E.P.L.U., 1968.

7. Haushofer, Karl, De la Geopolitique, Fayard, Paris, 1986;Yves Lacoste, Dictionnaire de geopolitique, Flamarion, Paris,1993; Paul Claval, Geographie culturelle.Un nouvelle approchedes societes et des milieux, Armand Colin, 2003, pp 25-32;Aymeric Chauprade, Francois Thual, Dictonnaire degeopolitique Elipses Editions, 2000, versiunea româneascã,Ed.Corint, 2003; Paul Dobrescu, Geopolitica comuncare.ro2003

8. Cornel Ungureanu, Mitteleuropa periferiilor , Ed. Polirom,2002, pp.7-12


omunism ºi comunisme: modelul românescC

Sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondialaduce România alãturi de URSS ºi o faceparte a Blocului Sovietic. Raþiunile consti-

tuirii lagãrului socialist þin de satisfacerea cerinþe-lor de securitate ale URSS ºi acestea se realizeazãprin douã componente; satelizarea 1 ºi sovietiza-rea 2. Zece ani mai târziu, România era perceputãca cel mai sovietizat stat din bloc ºi se identificã prinrelaþie directã cu Moscova. În acest context, poli-tica sa externã nu putea sã se desfãºoare decât încadrul schiþat ºi impus de URSS. Pornind de laaceastã realitate, încercarea de a construi o nouãdirecþie în abordarea relaþiilor externe prezintã uninteres deosebit.

Încercãrile de reevaluare ºi repoziþionare a Ro-mâniei în relaþiile internaþionale sunt facilitate, înprimul rând, de modificãrile de atitudine ale Mos-covei faþã de sateliþii sãi, îndeosebi dupã 1957. Înacest timp, în România, ca de altfel ºi în celelaltestate, „uºa deschisã de Hrusciov dezvoltãrilorautonome din þãrile satelite a dat un impuls ideilorºi reacþiilor identitar-naþionale, care îºi fãcuserãdeja loc în mentalul conducãtorilor din acesteþãri”3. Dej speculeazã aceastã oportunitate pentrua-ºi atinge câteva obiective foarte importante:obþinerea legitimitãþii pentru el ºi noua sa echipã;legitimitate internã pentru PMR; reevaluarea ima-ginii României în plan extern (ceea ce ar fi dusimplicit la schimbarea opticii în ceea ce priveºtePMR). Vladimir Tismãneanu surprinde extrem derealist aceste aspecte arãtând cã „gruparea dejistãîncearcã sã se opunã destalinizãrii, scornind o plat-formã naþionalistã...”4. Speriaþi de posibilitatea iz-bucnirii unor revolte interne, de lipsa suportuluipopular, de incapacitatea structurilor comuniste dea edifica statul comunist dupã modelul stalinist, de sla-bele rezultate obþinute în procesele de colectivizareºi industrializare, comuniºtii români încearcã sã-ºiconstruiascã o nouã identitate, strâns legatã deaspiraþiile populare. Au nevoie de acest lucru nupentru a duce o politicã de realã autonomie faþã deURSS, cât mai ales pentru a bloca eventualaintervenþie a Moscovei în direcþia adoptãrii unormãsuri de liberalizare ºi modernizare în planintern. Chiar dacã asemenea mãsuri vor fi luatedupã 1960, ele trebuiau percepute ca fiindconsecinþe ale politicii iniþiate de PMR, nu urmãriale intervenþiilor venite dinspre Moscova. Practic,Dej a capitalizat 5 pierderea de autoritate a luiHrusciov pe plan intern, destinderea dintre celedouã blocuri politico-militare, pentru a afirma undrum propriu pentru România, în fapt oreafirmare a venerabilei strategii staliniste.

Pentru a-ºi atinge obiectivele, Dej elaboreazãºi pune în practicã o strategie care vizeazã douãplanuri de acþiune: unul intern, caracterizat de undiscurs patriotard ce exacerbeazã sentimenteleantisovietice ale românilor 6 ºi-i consacrã pe lideriiromâni ca „principali actori ai miºcãrii comunis-te”7; angajamentul faþã de o politicã de industria-lizare completã8, care trebuie vãzutã nu numaidin perspectiva PMR de a oferi României opoziþie similarã Cehoslovaciei sau RDG în cadrulCAER sau din dorinþa de a se opune viziuniisovietice asupra economiei socialiste, ci ºi prinpromovarea ideilor leninist-staliniste într-o

perioadã când accentul se punea pe dezvoltarearamurilor industriei de consum, încetinirea rit-mului de industrializare ºi diminuarea suportuluisovietic pentru investiþii în industria grea; mãsurimenite sã liberalizeze regimul, ºi unul extern, ceconstã în adâncirea legãturilor cu Occidentul, cuIugoslavia, China, permanentizarea atitudinii defrondã în raporturile cu URSS.

În ceea ce priveºte debutul acestor acþiuni,existã trei opinii:

1. 1955, când devin vizibile eforturile de abor-dare a Occidentului, PMR oferindu-se sã regle-menteze chestiunile financiare în litigiu cu An-glia, Franþa. Dar opoziþia se manifestã mai mult lanivel verbal, ca un program de intenþii. Se vor-beºte de asemenea de impactul pe care RaportulSecret prezentat de Hrusciov, la cel de-al XX-leaCongres al PCUS, l-a avut asupra lui Dej 9.

2. 1958, în contextul primelor discuþii legatede adoptarea unui nou statut pentru CAER ºiafirmarea principiilor specializãrii muncii înblocul socialist, retragerea armatei sovietice înaugust, „disponibilitatea de a accepta credite de pepiaþa vesticã”10.

3. 1962 este vãzut de cei mai mulþi11 ca fiindmomentul cel mai reprezentativ pentru debutulpoliticii de diversitate iniþiatã de PMR. De acum,politicile partidului român ºi sovietic devindivergente ºi diferendele se manifestã public.

Politica externã româneascã s-a derulat prac-tic, în funcþie de natura raporturilor cu: URSS,CAER; SUA ºi statele vestice; China, Iugoslavia,Albania. Obiectivele României urmau sã fie dife-rite în funcþie de interesele particulare pentru fie-care þarã, sã reprezinte punctul de vedere al Ro-mâniei, dar conform ºi cu interesele Blocului12.Relaþiile cu URSS au îmbrãcat forme diverse, dela poziþii distincte privind rolul ºi funcþiileCAER, modul de manifestare al statelor comu-niste pe arena internaþionalã, pânã la punerea îndiscuþie a rolul lui avut de URSS în impunereacomunismului în România, contestarea roluluisãu de lider. Manifestãrile opoziþioniste vor îm-brãca o diversitate de forme, se înmulþesc voturileindependente la ONU, regimul lui Dej capãtãneaºteptat de repede „respectabilitate internaþio-nalã”13, legaþiile francezã ºi britanicã sunt ridicatela rangul de ambasade, sunt reluate contactelediplomatice cu Tirana, se încheie acordul cu Iu-goslavia pentru construirea hidrocentralei de laPorþile de Fier. Acum este momentul când seimpun schimbãri ºi în plan intern: o relaxare aregimului poliþienesc, eliberarea deþinuþilor poli-tici, începutul campaniei de derusificare, creºterolul Academiei, începe procesul de reabilitare aunor noþiuni de patrie, naþionalism, instrumentulfolosit fiind istoria, se publicã volumul Marxdespre români în 1964, este tratat diferit rolul jucatde Armata Roºie în 1945, se vorbeºte desprenedreptatea ocupãrii Basarabiei. În multeprivinþe, polemica asupra Basarabiei a devenit unbarometru al stãrii legãturilor româno-sovietice14.

Contactele cu China au urmat în aceºti ani olinie sinuoasã, fluctuantã, dar ascendentã. Încontextul anilor 60, relaþiile cu Iugoslavia seîmbunãtãþesc vizibil. Lui Dej i se oferã, în cadrul

vizitei din 1963, posibilitatea de a se adresaAdunãrii Naþionale, Skuptina15. Primirea, cu maimulte onoruri decât a lui Hrusciov ºi colaborareaeconomicã în cadrul proiectului Porþile de Fier,aratã cã relaþiile cu statul iugoslav au evoluat de la„condamnare, respingere pânã la colaborare” 16.

Relaþiile cu USA ºi þãrile Occidentale au repre-zentat o componentã importantã a demersului luiDej. Ele s-au dorit atât o contrapondere a influen-þei sovietice, cât ºi o sursã de finanþare a proiectelorde industrializare a României. Nu trebuie, însã, sãpierdem din vedere ºi opiniile care afirmã cãaceastã apropiere de Apus a fost susþinutã chiar deURSS în scopul obþinerii accesului la tehnologiastrãinã. Mai ales scopurile SUA devin clare dupã1960: constituirea unor noi relaþii cu þãri care vorsã capete mai multã independenþã, dar nu-ºi potpermite încã o izolare totalã 17. România va impul-siona la rândul ei relaþiile cu SUA. Delegaþiile eco-nomice trimise în SUA, turneele artistice orga-nizate, rapoartele Legaþiei de la Bucureºti vorschimba imaginea României, de la cea de stat so-vietizat la cea de campion al independenþei. Însãcel mai mult, percepþia despre România a fostmodificatã de mass-media. Acest fapt a fost con-ºtientizat atât de administraþia americanã, în dorin-þa de a-ºi impune Congresului propria viziuneasupra relaþiilor cu statele comuniste, cât ºi de au-toritãþile române, care permit accesul reporteriloramericani în þarã, li se oferã posibilitatea de a vizitaplatformele industriale, de a cãlãtori, pentru a luapulsul evenimentelor 18. Departe de a fi o dantelãriediplomaticã, supusã limitelor gândirii ºi acþiuniiumane, politica de autonomie a României se pre-zintã astfel ca o încercare de a revaloriza statutulinternaþional al unei þãri ce se pierduse mai bine de10 ani în masa amorfã ºi uniformã a bloculuicomunist.

n

Note:1. Procesul prin care þãrile din Europa de Est s-au supus

imperativelor politicii externe sovietice.2. Procesul prin care se marcheazã adoptarea modelului

instituþional sovietizat, devenit unic criteriu de construirea structurilor politice, economice, sociale.

3. Liviu Þârãu, teza de doctorat, p. 347. 4. V. Tismãneanu, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Bucureºti, Ed.

Univers, 1995, p. 154.5. Ibidem, p. 95.6. King, History of the Romanian Communist Party, Stanford,

Hoover Institution, 1980, p. 135.7. V. Tismãneanu, „Gheorghiu-Dej and the Romanian

Workers’ Party; from de-Sovietisation to the Emergence ofNation Communism”, în Cold War International HistoryProject, p. 1.

8. K. Jowitt, Revolutionary Breakthrough and NationalDevelopment: the Case of Romania 1944-1965, Berkeley andLos Angeles, University of California Press, 1971, p. 202.

9. D. Deletant spune cã Dej ºi-a demonstrat fidelitatea faþãde URSS de frica demonstraþiilor studenþeºti ºi aminoritãþii maghiare. Este vorba de o convergenþã aintereselor cu URSS ºi nu doar obedienþa servilã adeterminat poziþia adoptatã de Dej ºi de tovarãºii sãi.

10. I. Raþiu, România de azi, Comunism sau independenþã,Bucureºti, Ed. Condor, 1990, p. 52.

11. R. King, K. Jowitt, M. Shafir.12. „Congresul al II-lea al PMR, ºedinþa Prezidiului

Consiliului de Miniºtri, 28 februarie”, în Romania and theWarsow Pact, vol. I, pp. 72-78.

13. V. Georgescu, Istoria românilor de la origini pânã în prezent,Bucureºti, Humanitas, 1995, p. 305.

14. R. King, History of the Romanian Communist Party , Stanford,Hoover Institution, 1980, p. 135, 140.

15. Convorbiri neterminate. Corneliu Mãnescu în dialog cu LaviniaBetea, Bucureºti, Polirom, p.124.

16. G. Ionescu, Comunismul în România, Bucureºti, Ed. Litera,1994 p.328.

17. Joseph Harrington, Bruce Courtney, Relaþiile româno-americane 1945-1990, Iaºi, Institutul European, 2002, p. 234.

18. Paul Quinlan, The United States and Romania, p. 105.

Politica de autonomie a lui Gh. Gheorghiu-Dejn Dorina Orzac


Î n 22 martie 1965, în România, un comunistrelativ tânãr, de patruzeci ºi ceva de ani,Nicolae Ceauºescu, ajungea prim-secretar

general al Partidului Muncitoresc Român (PMR).Murise Gheorghiu-Dej, încãrcat de pãcate dar ºide merite în ochii aderenþilor sãi, merite pentrucauza comunistã, dupã un început de dezgheþtimid în þarã ºi de o promiþãtoare, în ochii unora,încercare de a delimita interesele naþiunii sale decele ale patronului sovietic. Înzestrat cu multãviclenie, Ceauºescu, creatura lui Gheorghiu-Dej,a partidului ºi a sistemului, a preluat toatãmoºtenirea antecesorului sãu, dar nu ezitã sãatace regimul lui Dej, cu acuzaþii grele la adresaacestuia, care trebuiau sã loveascã prin ricoºeu înmembrii conducerii de atunci, care-i fãceau, sauputeau sã-i facã acum, concurenþã. Dezavuându-lpe Gheorghiu-Dej, Ceauºescu urmãreºte obiec-tive proprii, ºi anume: “…sã sublinieze vulnerabi-litatea fostului Birou Politic – spunea un istoric –ºi sã se disocieze pe sine de vinovãþia unui regimcu care era iremediabil solidar. Solidaritatea luirãmâne pecetluitã, prin cariera strãbãtutã de elsub acel regim, care l-a adus de la situaþia de ob-scur aparatcik la poziþia nevisatã de lider supremal Partidului, prin contribuþia lui nemijlocitã,câteodatã nesolicitatã, la unele dintre cele maiabominabile abuzuri ale acelor vremi – de exem-plu organizarea procesului lui Pãtrãºcanu; ºi maiales prin perpetuarea sub propria sa dictaturã, învariante nu arareori agravante, a structurilor ve-chiului regim, pe care îl osândeºte reproducân-du-l”1. Nicolae Ceauºescu a lucrat foarte abil în1968 cu problema “reabilitãrilor” victimelor luiDej: a scãpat de niºte adversari ºi s-a ales cu unplus de popularitate: s-a prezentat ca omul drep-tãþii în faþa unui popor sãtul de abuzuri, cãci re-zultatele anchetelor au fost publicate. Pãrea cã înRomânia rãsãrea soarele prevestitor de ameliorãri.Oamenii aveau impresia cã se respirã un aerproaspãt ºi se simþeau parcã mai liberi. Pânã când?

Impetuozitatea lui Ceauºescu constatatã încãde la început de cei care l-au cunoscut2 este du-blatã de o remarcabilã abilitate, semnalatã ºi deunele documente oficiale americane, care consta-tau la 14 martie 1968 cã el reuºise sã-ºi extindãcontrolul asupra structurii guvernamentale, pla-sând oameni de-ai sãi „…in key positions in thenewly-enlarged Council of State and Ministers”,înlãturând suporteri ai regimului lui Dej. Politicasa de schimbare a subordonãrii unor instituþii saua structurilor apare observatorilor americani ca omanevrã a lui Ceauºescu pentru întãrirea proprieisale poziþii, dar i se recunoaºte acestuia abilitateacare, mai târziu, i-a fãcut pe mulþi occidentali sã-lsocoteascã un om de stat remarcabil.

Anul 1968 este anul în care Nicolae Ceau-ºescu marcheazã puncte importante. Este anul încare trupele mai multor þãri comuniste europene(toate în afarã de România ºi Iugoslavia) au inva-dat sub conducere sovieticã Cehoslovacia, undeîncepuse experimentul inovator de care ºi-aulegat numele Alexander Dubcek, Jan Svoboda,Josif Surkovski. Aceasta este o etapã importantãîn construirea aºa-zisului “comunism naþional” allui Ceauºescu. Liberalismul ceauºist iniþial era unliberalism de faþadã, populist, fãrã consistenþã, da-toritã menþinerii ºi consolidãrii vechilor instru-mente ale opresiunii moºtenite de la Dej, izvorâtedin natura sistemului, a ideologiei leniniste. În

România ceauºistã nu exista libertatea cuvântului,libertatea cãlãtoriei peste hotare, libertatea aso-cierii, libertatea propagãrii ideilor. Comunismulnaþional implicã interesul naþional, ori interesul“naþional” al tuturor ºefilor comuniºti era men-þinerea sistemului comunist ºi a lor în vârf, încalitate de “cârmaci” autodeclaraþi, indispensabiliºi exclusivi, aºa cum demonstra Liviu Þârãu,colegul nostru, în teza domniei-sale de doctorat3.În realitate Ceauºescu a instituit un “stalinismantisovietic” 4, dupã expresia unui autor, care azãdãrnicit pãtrunderea relaxãrii post-staliniste dinUniunea Sovieticã.

Pentru România „evenimentele [conjugate]din 1968-69 – spune acelaºi autor – au pus opecete profundã nu numai asupra traiectorieiulterioare a stalinismului din România, ci ºiasupra prãbuºirii lui ºi asupra drumului atât deanevoios spre poststalinism. Principalele direcþiipe care s-au fãcut, ori se mai fac resimþite, directsau indirect, aceste repercusiuni au fost: refuzulreformei sub aparenþa protejãrii ei, promovareaunei independenþe naþionale întemeiate pestrategia stalinismului antisovietic, utilizareaasistenþei financiare acordate de Occidentulantistalinist ca principalã sursã pentru stabilizareaprecipitatã a economiei româneºti […]5.

Amalgamul prolix de idei leniniste, staliniste,de procedee, metode, cãi de urmat, idei personaleale dictatorului de la Scorniceºti poartã numelede “ceauºism”6. O primã trãsãturã ar fi populis-mul strident: poporul deþine înþelepciunea (sigurnu atât de valabilã ca cea a partidului); el trebuiesã fie principalul inspirator al creaþiei ºi beneficiaral realizãrilor, al artei. Sloganul “Ceauºescu ºipoporul” întruchipeazã legãtura indestructibilã aliderului cu masele, indestructibilã ºi neinterme-diatã, în realitate legãtura unui comunist incult ºicomplexat cu un popor pe care îl dispreþuia.

O dimensiune definitorie a ceauºismului estenaþionalismul, care a degenerat în ºovinism, bazatpe ºi profitând de naþionalismul tradiþional, latentîn societate. Apelul repetat la tradiþia voievodalã,spre care se aruncã punþi comuniste ca spre o altãepocã, congenerã, de mãreþie, reabilitarea lui VladÞepeº, cu care Ceuºescu, ajutat de establishmentulcultural oficial, vrea sã se asemene, dur dar dreptca el, întotdeauna în slujba poporului ºi a þãrii 7

conferã substanþialitate legitimantã, trebuie sãasigure o dimensiune legendarã în viaþa naþiuniiacestui personaj grosolan, spune Pacepa, mega-loman, ºiret, incult, intrigant, ahtiat dupã putere,semimaniac, lovit de mania cripto-paranoicã aadulaþiei. Exagerând meritele românilor în detri-mentul minoritãþilor, el se glorificã pe sine însuºi,scãldat în apele înºelãtoare ale unui grotesc cult alpersonalitãþii, folosind civilizaþia naþionalã înscopuri egoiste de putere. Aºa-zisele valenþenaþionale ale ceauºismului au fost alimentate ºi derelaþia curioasã cu URSS, de aceastã în cel mai buncaz autonomie 8, ale cãrei caracteristici economice,politice ºi militare mai trebuie încã studiate,nelipsind opiniile cã ea era rezultatul unuimarºandaj comunist româno-sovietic 9. Oricum“autonomia” româneascã faþã de URSS a fostposibilã pentru cã ea nu a jenat obiectivelesovietice esenþiale, nici de securitate, nici de altãnaturã: în interior regimul rãmâne ortodox ºi rigid,România îºi respectã obligaþiile din Pactul de laVarºovia ºi acceptã poziþia specialã a Moscovei în

lumea comunistã. “The Soviet Union also remainsa factor in the legitimation of the RomanianCommunist Party”10. O clicã redusã numeric,sprijinitã masiv de Securitate11, folosindu-se departid ca de un instrument docil duce o politicãeconomicã ºi socialã aberantã, supune naþiunea laeforturi supraomeneºti exploatând pânã la limitãforþa de muncã ºi utilajul, luând mãsuri catastrofa-le în agriculturã, în probleme de programare,însãmânþare, contracte, preþuri. A rezultat degra-darea forþei de muncã în industrie ºi alte sectoare,pierderea spiritului întreprinzãtor, a iniþiativei, aresponsabilitãþii, a respectului faþã de muncã, faþãde cauza publicã, folosirea limbajului dublu,atomizarea societãþii ºi alienarea intelectualilor,rãmânerea în urmã în tehnologie, industrie, ºtiinþã,nivel de trai.

Toate acestea se petrec în contextul atotputer-niciei propagandei, sub impactul discursurilorgãunoase ale liderului care este tot mai izolat ºidetestat de naþiune pe care o supune la osupraveghere permanentã, a strãinilor mai ales,prin întãrirea serviciilor secrete ºi crearea psihozeiomniprezenþei ºi omniscienþei acestora 12.

Alãturi de Ceauºescu sunt responsabili pentruaceastã involuþie cei care l-au ajutat sã facã ce-afãcut ºi noi ceilalþi, dar în altã mãsurã, care i-amlãsat sã facã ce au fãcut. I-am lãsat sã perverteascãspiritul public, sã surpe încrederea între oameni,sã nãruie bazele edificiului social. Acest rãstimpdin istoria României trebuie bine studiat,cunoscut de toþi românii pentru ca sã ºtim ce secuvine sã extirpãm în societatea noastrã dacã nuvrem sã ne compromitem viitorul.

n

Note:1. Pavel Câmpeanu, , Ceauºescu, anii numãrãtorii inverse ,

Polirom, Bucureºti, 2002, p.242.2. Vezi supra, nota 1.3. Politicile de securitate naþionalã ale SUA ºi URSS ºi impactul lor

asupra României 1945-1965. Interpretãri istoriografice ºireconstituire istoricã, (tezã de doctorat, manuscris).

4. Câmpeanu, p.251.5. Ibidem.6. Vezi ºi opinia lui Trond Gilberg, Nationalism and Comunism

in Romania. The Rise and Fall of Ceauºescu’s Dictatorship,Westview Press, Boulder, San Francisco&Oxford, 1990,p.49. Nu împãrtãºesc pãrerea autorului cã ceauºismul ar fifost o formã de comunism naþional.

7. Ibidem, p.51.8. Robert R. King, A History of the Romanian Comunist Party,

Hoover Institution Press, Stanford University, Stanford,1980, p.36.

9. Þârãu, pp.401, 409-417; Pacepa, Horizons Rouges, Presse dela Cité, Paris, 1987, pp. 27-28, 41.

10. King, p.137.11. Deletant, Ceauºescu and the Securitate. Coercition and Dissent

in Romania, 1965-1989, Hurst and Co., London, 1995,passim.

12. Pacepa, Op. cit., p.105.

Modelul ceauºist în regimulpolitic comunistn George Cipãianu


Procesele electorale au devenit, treptat, peparcursul secolului al XX-lea unul dintresubiectele centrale ale oricãrei istorii clasi-

ce, politice. De la nivel descriptiv reconstituirileau evoluat spre palierul analitic, formal ºi sub-stanþial, care încorporeazã alãturi de instrumente,concepte ºi metodologii specifice istoricului, pecele dezvoltate în domeniul ºtiinþelor sociale. Caurmare, dimensiuni specifice ºtiinþelor politice,sociologiei, psihologiei sociale au fost încorporateîn demersurile istorice ce au vizat studiereainstituþiilor, proceselor ºi tehnicilor electorale.

În perioada postbelicã peste 125 de regimuripolitice din lume au realizat, într-un moment saualtul, tranziþia spre un guvernãmânt democratic.Mare parte dintre aceste autocraþii au folosit, larândul lor, procesele electorale pentru a valida ºilegitima forma de putere politicã asumatã prinmijloace nedemocratice.

Alegerile au devenit în aceastã perioadã unuldintre criteriile consacrate internaþional pentrudefinirea caracterului democratic sau autocratic alregimurilor politice. Momentul originar al acesteievoluþii - Conferinþa de la Ialta - a fost ºi mai esteîncã mult discutat în istoriografie, fiind asociat,mai ales, în memoria cetãþenilor din estul Euro-pei cu un „act de vânzare” al acestei arii geogra-fice de cãtre puterile occidentale cãtre Rusiasovieticã. Vina asupra acestei interpretãri o poartãfelul în care principiile democratice asumate decãtre Marile Puteri prin Declaraþia asupra Euro-pei eliberate, ºi în particular, criteriile electoraleconsacrate în acest document au fost transpuse înfapt. De fapt, în opoziþie totalã cu principiileasumate ºi în pofida eforturilor fãcute de stateleoccidentale pentru respectarea acestora, proceseleelectorale ce au avut loc în aceste state (Bulgaria – august ºi noiembrie 1945, octombrie 1946; Iugoslavia ºi Ungaria –noiembrie 1945; Albania – decembrie 1945; Cehoslovacia - mai 1946;România – noiembrie 1946 ºi Polonia – ianuarie1947) au consacrat puterea partidelor comunistelocale sprijinite de cãtre Uniunea Sovieticã. Gu-vernele provizorii dominate de cãtre comuniºtiprin intermediul unor alianþe politice proiectatela Moscova – aºa numitele fronturi naþionale - aureuºit prin presiuni juridice, mãsuri poliþieneºti,fraude ºi falsuri sã obþinã legitimarea puterii pecalea unor scrutinuri ale cãror rezultate nu au fostpuse nici mãcar un moment sub semnul între-bãrii. În Albania, Bulgaria ºi Iugoslavia alegerileau avut loc în lipsa opoziþiei, având forma ºi sub-stanþa unor plebiscite. În Ungaria, deºi alegerileau fost câºtigate formal de cãtre Partidului Mici-lor Gospodari, guvernul numit – prin intervenþiadirectã a sovieticilor - avea în posturile cheieminiºtrii comuniºti. În Cehoslovacia, singura þarãîn care Partidul Comunist avea o tradiþie legalã,deºi alianþa cu social-democraþii putea conferisiguranþa unei victorii în alegeri, sovieticii s-ausimþit datori sã tranziteze, în perioada derulãriiscrutinului, teritoriul þãrii cu unitãþi ale ArmateiRoºii. Cazurile României ºi Poloniei, în carealegerile au fost desfãºurate la sfârºitul perioadeide tranziþie au fost cazurile cele mai evidente defraudare a reglementãrilor electorale, date fiind ºisentimentele anti-sovietice ºi anticomunisteprevalente în cele douã societãþi. În Polonia,înainte de alegeri, autoritãþile au organizat, dupãtipicul unei campanii electorale ºi pentru apregãti alegerile, un referendum pentru modifi-carea unor instituþii consacrate prin constituþie

(desfiinþarea Senatului) ºi consacrarea noilorfrontiere de stat. România, pe de altã parte sesingularizeazã în peisajul statelor comunizate prinamploarea avutã de falsurile prin care alianþadominatã de comuniºti a reuºit sã obþinã victoriaîn alegeri. O atare concluzie poate fi desprinsãatât din informaþiile descoperite în arhiveleromâneºti, cât mai ales din dovezile transmisecancelariilor occidentale în zilele ce au urmatalegerilor.

Subiectul prezentei intervenþii fiind tocmaicazul românesc, în care chiar dacã au fostîndeplinite unele dintre criteriile formale aledesfãºurãrii unui scrutin democratic (în termeniilegislaþiei ºi instituþiilor electorale ºi relativ alcompetiþiei politice) felul în care rezultatele aufost raportate nu a lãsat nici un fel de ºansãlistelor propuse de partidele de opoziþie.

La baza demersului stau izvoare inedite, ra-poarte diplomatice ºi ale serviciilor de informaþiiprovenite din arhive occidentale (Statele Unite ºiMarea Britanie), precum ºi informaþii noi dinarhivele româneºti. Bineînþeles, literaturasecundarã, memorialistica ºi presa vremiicontribuie în mod nemijlocit la conturareacadrului general al desfãºurãrii scrutinului fãrãopþiune din România în noiembrie 1946.

La mai bine de un deceniu de la cãdereacomunismului istoriografia româneascã a reuºitsã propunã un numãr relativ consistent de studiicare reuºesc, secvenþial de cele mai multe ori, sãdeconstruiascã mecanismele prin care PartidulComunist a reuºit sã legitimeze pe calea unoralegeri trucate o putere totalitarã în România.

Studiul de faþã are în vedere atât elementelespecifice sistemului electoral (legislaþie, instituþiiºi proceduri electorale), cât ºi diversele faze aleprocesului politic care au condus la desfãºurareaîn condiþii inegale a scrutinului din noiembrie1946. În mod firesc, politicile Marilor Puteri faþãde România ocupã în economia reconstituiriiscrutinului un loc relevant, aceasta ºi pentru cãformal statul român s-a aflat pânã în primãvaraanului 1947 sub regimul de arminstiþiuadministrat de cãtre Uniunea Sovieticã, StateleUnite ale Americii ºi Marea Britanie.

Deºi a fost singura þarã care a avut, în modreal, imediat dupã 23 august 1944 guverne decoaliþie în care au fost reprezentate toate partidelepolitice, România a fost constrânsã de cãtre

Uniunea Sovieticã – în urma a douã vizite stra-tegice ale prim-comisarului pentru Afaceri Strãi-ne, A. I. Vâºinski1 – din toamna anului 1944 ºiprimãvara anului 1945, sã accepte o guvernaredominatã de cãtre un partid nereprezentativ ºilipsit de suport public. Prin mijloace judiciare,poliþieneºti ºi politice reprezentanþii PartiduluiComunist au reuºit sã obþinã controlul treptat altuturor instituþiilor de putere din România. Maimult, uzând de privilegiile oferite de cãtre Comi-sia Aliatã de Control (Sovieticã) din România, ºiîn pofida opoziþiei manifeste a regelui Mihai, el areuºit sã supravieþuiascã unei crize constituþionalemajore în vara ºi toamna anului 1945. IntervenþiaMarilor Puteri a dus la rezolvarea, în sensul doritde cãtre sovietici ºi comuniºtii români, a crizeiconstituþionale, în ianuraie 1946, deschizându-seastfel drumul pentru organizarea scrutinului.Completarea guvernului dominat de comuniºticu doi reprezentanþi – fãrã portofoliu – ai par-tidelor istorice, a fost doar o mãsurã paleativã carenu a schimbat în fond dinamica procesului politicdin România. Liberalizarea parþialã a presei ºi aactivitãþilor politice ale opoziþiei, din primãvaraanului 1946, a fost urmatã de o abruptã ºiviolentã campanie politicã de distrugere a tuturornucleelor de opoziþie din societatea româneascã.

Adoptarea legislaþiei ce a guvernat procesulelectoral constituie un alt element indispensabilpentru înþelegerea caracterului nedemocratic alscrutinului din noiembrie 1946. Deºi reprezen-tanþii opoziþiei din guvern au încercat sã afectezeconþinuturile neconstituþionale (trecerea de lastructura bicameralã a Parlamentului la cea uni-cameralã sau acordarea dreptului de vot pentrumilitari) sau cele prin care se asigura controlulpolitic al administrãrii instituþiilor ºi procedurilorelectorale, în decretele electorale adoptate decãtre guvernul Groza, în vara anului 1946, au fostprecizate norme care au afectat în mod nemijlocitexercitarea dreptului de vot ºi rezultatele acestuia.

Bineînþeles, cea mai importantã parte a cons-tructului istoric, poartã asupra desfãºurãrii cam-paniei electorale ºi a scrutinului din noiembrie1946, asupra metodelor prin care guvernul comu-nist a reuºit sã afecteze voinþa celor ce împotrivatuturor presiunilor politice sau administrative auvotat împotriva comunizãrii României. Toatedatele analizate demonstreazã faptul cã scrutinuldin România se singularizeazã în peisajul celordesfãºurate în centrul ºi estul Europei, prin faptulcã opþiunile exprimate de electorat au fostmetamorfozate în mod primordial la numãrãtoa-rea voturilor. În fapt, rezultatul alegerilor a fostpredeterminat ºi nu a contat în nici un fel liberaexprimare a voinþei cetãþenilor, care deºi supuºiunei intense campanii de îndoctrinare politicã –administratã de cele mai multe ori într-un modviolent – au ales sã voteze împotrivacomunismului ºi pentru democraþie.

n

Note:1. Vezi pe larg contextul la Radu Ciuceanu et alii, Misiunile lui

A.I. Vâºinski în România (Din istoria relaþiilor româno-sovietice,1944-1946). Documente secrete, Bucureºti, 1997.

Alegerile din 19 noiembrie1946 în Românian Virgiliu Þârãu


(continuare din numãrul trecut)

Alchimia spiritului muncitoresc

T oate aceste trei forme de comunicare:presa, literatura ºi arta proletcultistã dar ºiistoria ºi ideologia de partid, acþionau în

permanenþã asupra mentalitãþii grupurilor demuncitori. Deºi contactul muncitorilor cu acestetrei forme de informare era uneori mult mairedus decât preconiza partidul, televiziunea ºiºedinþele de partid din întreprinderi, care aveauacelaºi rol propagandistic ºi un impact mai marela public, îºi atingeau de multe ori publicul þintã.Toate aceste influenþe, luate împreunã, audeterminat o puternicã identitate de grup,identitate pe care anterior proletarii nu o aveau.Este vorba de o încredere în sine, de o aprecieredincolo de limitele normale ale unei meserii care,în mod normal face doar parte dintr-un ciclueconomic firesc. Este vorba aici despre creareaunei identitãþi combative de clasã. Aceastãidentitate, în mod paradoxal, a devenit prezentãdupã cucerirea puterii de cãtre comuniºti ºi dupãinstaurarea la putere a unei conduceri socialiste.

Aceastã ipotezã lansatã aici va fi fundamentatãprin douã importante argumente, argumentesusþinute nu numai de câþiva analiºti ai culturilormuncitoreºti ci ºi de istoria clasei muncitoareînsãºi.

În cartea sa dedicatã revoluþiei ruse, istoriculRichard Pipes a încercat sã realizeze un tablou alpsihodinamicii ºi caracterului pãrinteluiRevoluþiei Ruse – Lenin. Bazat pe argumentesolide de istorie oralã, acest tablou ne vorbeºtedespre Lenin ca om laº ºi fricos dar puternicanimat de o singurã idee: aceea a revoluþieiproletare. Cu timpul însã, atunci când o serie deexperienþe de viaþã l-au fãcut sã cunoascã maibine proletarii, chiar ºi Lenin însuºi a observat cãclasa muncitoare era departe de a fi revoluþionarã,ba dimpotrivã, la fel ca ºi þãrãnimea din care sedesprinsese de curând, avea mai degrabã ogândire conservatoare ºi staticã. Acest fapt nu l-afãcut pe pãrintele Revoluþiei ruse sã renunþe laideea sa. Dimpotrivã, el a încercat gãsirea uneialte modalitãþi de a-ºi realiza planurile. Ori, aºacum se ºtie, muncitorimea a avut un rol destul demic în realizarea revoluþiei ruse care ºi aºa adepins de o serie întreagã de factori conjuncturalipentru a-ºi atinge þelul.

Aºa cum aratã istoria muncitorimii, aceasta afost o clasã, trãind în sãrãcie pentru o vremedestul de îndelungatã ºi fãrã o conºtiinþãidentitarã de grup în primele etape ale formãriisale. Venind din medii foarte diferite, de obiceidin spaþiu rural, fiind de multe ori imigranþi saucetãþeni strãini, schimbându-ºi permanent locaþiaprintr-o mobilitate teritorialã continuã,muncitorii ºi-au format o conºtiinþã a proprieiidentitãþi abia târziu, la sfârºitul secolului XIX ºiînceputul secolului XX. Acest moment coincideºi cu formarea primelor miºcãri muncitoreºti demare anvergurã ºi a primelor greve în masã. Toateaceste miºcãri s-au realizat însã în locuri undespiritul muncitoresc avusese timp sã se formezeºi anume spaþiile occidentale. Primele greve ale

muncitorilor au avut loc în zone aparþinândþãrilor cu tradiþie industrialã puternicã: Londra1889 – greva docherilor, Hamburg 1896 –docherii, Borinage 1886 – minerii, Ruhr 1889 –greva de cea mai mare amploare a vremii, aminerilor. Nu acelaºi lucru este valabil pentruþãrile Est-europene, þãri în care industrialismul apãtruns mai lent ºi în care modernitatea s-amanifestat cu amploare ºi avea sã-ºi spunãcuvântul abia odatã cu perioada comunistã. La felºi muncitorii acestor zone aveau sã-ºi configurezeidentitatea doar odatã cu perioada comunistã.

O confirmare a celor spuse pânã aici estetrãdatã tocmai de câteva elemente ale ideologieicomuniste din România, ca sã luãm numai un cazparticular. În cadrul acestei ideologii, aºa cum amarãtat în subcapitolul precedent, se folosea caexemplu, mult timp ºi o frecvenþã destul demare, cazul Vãii Jiului ºi a minerilor din acestbazin carbonifer. Însã, Valea Jiului a fost pânã în1918 o zonã aparþinând imperiului Austro-Ungar,adicã Occidentului. Aºadar, coeziunea strânsã dincadrul efectivelor de muncitori din aceastã zonã,militantismul lor ºi înclinaþia spre sindicalism cutoate implicaþiile sale ºi îndeosebi cele legate demiºcãri de protest, se datoreazã faptului cã aceastãregiune a aparþinut unui imperiu cu tradiþiiindustriale ale cãror rãdãcini erau destul de vechi.Propriu-zis miºcãrile sindicale din aceastã regiunear fi fost imposibile fãrã bazele sociale create aicideja de la mijlocul secolului XIX, un fundamenteconomico-social foarte asemãnãtor cu cel dinzonele occidentale semnalate de noi ca fiindprimele focare ale grevelor muncitoreºti.

Întorcându-ne la punctul iniþial al discuþiei dela începutul acestui subcapitol, putem spune cãmuncitorii din þãrile intrate în sfera de influenþã asocialismului, la sfârºitul celui de al doilea rãzboimondial, s-au trezit responsabile de un paradox:ele au condus, printr-o ideologie intoxicantã, lacrearea unei identitãþi muncitoreºti atunci când înþãrile lumii occidentale începea sã se contureze onouã societate, o societate bazatã mai mult peinformaþie, electronizare, mass-media ºi turism, osocietate în care identitatea muncitoreascãîncepea sã fie înlocuitã cu cea o omului epociipost-industriale.

Aºadar, conºtiinþa de clasã a maselormuncitoreºti din þãrile socialiste s-a format caurmare a unui mare paradox. În acest paradoxrezidã ºi explicaþia grevelor din timpul sistemuluicomunist dar, cum vom vedea ºi a mineriadelor.Aceste greve sunt de fapt reluarea unorrevendicãri ºi probleme pe care clasa muncitoaredin þãrile lagãrului socialist le trãia în a douajumãtate a secolului XX la fel cum muncitorimeaþãrilor din vest le trãise la sfârºitul secolului XIXºi începutul secolului XX.

Propriu-zis, muncitorimea socialistã trãia încomunism o stare de fapt care era deja depãºitã înlumea occidentalã ºi care devenea ºi inexplicabilãîn contextul ideologiei socialiste. Aceastãideologie nu avea nici unde postula faptul cãproletarii se vor întoarce împotriva sistemuluisocialist însuºi, sistem care îºi propuse în modprogramatic sã evolueze ºi sã se contureze pe bazamuncii proletare. Privite sub aspect economic,

aceste lucruri capãtã un alt sens deoarececondiþiile de viaþã ale muncitorului din þãrilelagãrului socialist erau de multe ori identice cuceea a muncitorimii occidentale de la sfârºit desecol XIX ºi început de secol XX: aceleaºi salariimizere, aceleaºi cartiere insalubre ºi condiþii demuncã inumane. Acest lucru se confirmã dacãfacem ºi o analizã a grevelor din timpulsistemului comunist. În România comunistã,toate miºcãrile muncitoreºti au fost de faptrezultatul unor condiþii de trai mizere. Dacã e sãanalizãm grevele minerilor de la Lupeni ’77, aleminerilor de la Motru ’81 ºi ale muncitorilorbraºoveni din ’87, vom observa cã toate au plecatde la un set de cauze economice: condiþii grele demuncã, lipsa hranei adecvate, penuria alimentarãºi salarii mici. Analiºtii care interpreteazã acestemiºcãri ca miºcãri anticomuniste fac, în opiniamea, o mare greºealã. Muncitorimea noastrã deatunci nu avea conºtiinþa ºi nici motivaþiadãrâmãrii sistemului comunist a cãrui moarte arfi însemnat aproape imediat ºi moartea culturiimuncitoreºti, o culturã anacronicã deja pentruacele timpuri. Dacã, în timpul acestor greve s-astrigat ºi “Jos comunismul” aceasta nu trebuieinterpretat ca un act politic ci ca o revoltãîmpotriva unui sistem care promitea pentrumuncitori marea ºi sarea ºi oferea în fond niºtecondiþii de muncã ºi viaþã derizorii ºi un salariumai mult decât modest. De aceea ipoteza noastrãeste aceea cã miºcãrile protestatare alemuncitorimii, din România cel puþin, nu trebuieprivite în nici un caz ca miºcãri anti-comunistesau de luptã împotriva comunismului. Ele suntde fapt simple greve muncitoreºti!

Mineriadele – analize ºi interpretãri

Concluzia din finalul subcapitolului prece-dent poate pãrea surprinzãtoare pentru mulþi. Cuatât mai neaºteptatã poate apãrea, pentru unii,interpretarea mineriadelor prin prisma continuã-rii aceluiaºi fir logic. Este ceea ce vom încerca înacest capitol nu însã înainte de a face o succintãanalizã a lucrãrilor mai importante scrise despremineriade. Ca o caracteristicã principalã a acestorlucrãri este marea lor dozã de subiectivism ºifragmentarismul, adicã lipsa unei viziuni holisticeasupra tuturor mineriadelor. Acest fapt nu trebuiesã ne surprindã deoarece aceste lucrãri, scrise înmarea lor majoritate de politicieni, au fost createdin prisma unei experienþe subiective ºi au avutca scop, mai mult promovarea ºi popularizareaunui punct de vedere personal, eventual justifi-carea unor anumite stãri de fapt prin intermediulrespectivei interpretãri.

Pornind în ordine cronologicã, putem semna-la cartea lui Liviu Ioan Stoiciu, Jurnalul unuimartor, o analizã a evenimentelor din 13-15 iunie1990, prin prisma evenimentelor trãite de autor,surprins întâmplãtor în acea vreme la Bucureºti.Fost miner, aºadar bun cunoscãtor al vieþiiminereºti, autorul descrie într-un mod personal

O perspectivã asupra mineriadelor dupã paisprezece ani n Alin Rus

arhiva

à


ºi captivant evenimentele din acele zile, trecuteprin filtrul personalitãþii sale reflexive ºimeditative, toate acestea pe fondul unor întrebãriprofunde despre viitorul care se contura atunci, al“democraþiei noastre originale”.

O carte asemãnãtoare este cea a lui Ion Raþiuapãrutã la Ed. Univers în 1999 ºi intitulatã În fineacasã. Este de fapt vorba de un jurnal personal alevenimentelor vieþii subiective a autorului întredecembrie 1989 ºi decembrie 1990. Suntrememorate aici ºi accentuate, evenimentele trãitede autor îndeosebi în perioada mineriadei diniunie 1990, când omul politic Ion Raþiu sfârºeºteprin a fi prins ºi brutalizat de mineri apoi eliberatprin intervenþii diplomatice.

Lucrarea lui Ion Iliescu, Revoluþie ºi reformã câtºi poziþia domniei sale din cartea recentã deinterviuri realizatã de Vladimir Tismãneanu ºiapãrutã sub titlul Marele ºoc din finalul unui secolscurt , trãdeazã o poziþie oficialã vizavi de toateaceste evenimente. Sunt discutate mai alesmineriadele din iunie 1990 ºi septembrie 1991,când Ion Iliescu era preºedinte în funcþiune alþãrii, primul de dupã Revoluþia din 1989. Înambele lucrãri se crediteazã ideea mineriadelor camanifestãri spontane ale minerilor, menite sãapere instituþiile democratice în 1990 saudimpotrivã, sã le rãstoarne în 1991. La lucrãriledomnului Ion Iliescu vom mai reveni deoareceele marcheazã un punct important în panopliatuturor opiniilor despre mineriade.

La polul opus ca interpretare se situeazã cartealui Radu Vasile, prim ministru al României pen-tru o perioadã scurtã în timpul mandatului prezi-denþial a lui Emil Constantinescu. Cartea Cursãpe contrasens trateazã îndeosebi ultimele douãmineriade, adicã cele din timpul mandatului luiRadu Vasile ºi propune un punct de vedere opuspreºedintelui Iliescu despre toate mineriadelecare sunt vãzute, fãrã excepþie ca manipulãri alemaselor realizate de cãtre vechile structuri comu-niste care doreau cu orice preþ sã-ºi menþinã cuorice preþ poziþiile obþinute în timpul regimuluicomunist, poziþii ameninþate tot mai mult dupãrevoluþia din decembrie 1989. Se accentueazã,poate prea mult asupra poziþiei ºi acþiuniipersonale în timpul ultimelor douã mineriade,care se spune cã au fost rezolvate doar datoritãacestei intervenþii.

O poziþie asemãnãtoare afiºeazã ºi fostul pre-ºedinte, Emil Constantinescu în voluminoasa sacarte de memorii apãrutã sub titlul Timpuldãrâmãrii, timpul zidirii, în 2003. Mineriadele suntpuse sub semnul “undei politice” ºi amanipulãrii. Aceastã idee poate fi corelatã cu celmai faimos discurs al fostului preºedinte EmilConstantinescu, în care ni se spune cã a fostînfrânt de Securitate ºi vechile structuricomuniste. Ambele interpretãri pledeazã pentruexistenþa în cadrul statului român post-decembrist a unor structuri, relaþii sociale, centrede interes ºi reþele care au fost preluate decomuniºtii din eºalonul II al puterii ºi care auperpetuat un model economic, social ºi culturalasemãnãtor celui din timpul comunismului.

O lucrare, încã în lucru, în care se trateazã înmod ºtiinþific problema mineriadelor este cea aprofesorului american, antropolog, David A.Kideckel. Realizând o serioasã muncã de teren petãrâmul Vãii Jiului ºi o serie de interviuri cuminerii implicaþi în mineriade, Kideckel vedemineriadele ca baromentre prin care poate fi cititãevoluþia clasei muncitoreºti din România post-decembristã, de la coeziune, unitate ºi siguranþãde sine (pânã în 1991) la alienare, atomizare, stresºi incertitudine (mineriadele din 1999). Kideckel

vede evoluþia clasei muncitoreºti din România ºia minerilor Vãii în special, ca efecte imediate aletrecerii societãþii ºi economiei Româneºti spre unalt ciclu de dezvoltare economicã ºi socialã. Ogreºealã a acestei lucrãri, care meritã sancþionatãºi care sperãm sã nu aparã ºi în volumul final,este aceea de a fi ignorat mineriada din februarie1990, autorul vorbind numai de cinci mineriade.

De asemenea, o lucrare, nefinalizatã încã,despre mineriade, este lucrarea de doctorat a luiValentin Fulger, asistent de sociologie la Univer-sitatea Tehnicã din Petroºani. Conceputã dupãregulile stricte ale sociologiei ºi bazatã pe o asiduãmuncã de teren, lucrarea în cauzã este astãzi celmai complex studiu asupra mineriadelor.Chestionarele folosite încearcã sã acopere o gamãlargã de interese, cauzalitãþi, principii ºi influenþecare au stat la baza mineriadelor. Ele sunt vãzuteca o “expresie a fenomenului de mulþime” dar ºica o consecinþã a ajungerii la conducereasindicatelor miniere a lui Miron Cosma, un liderimpulsiv ºi lipsit de orice scrupule. Mineriadelemai sunt vãzute, în special ultimele douã, ca oconsecinþã a sãrãciei instaurate în Valea Jiuluidupã punerea în aplicare a unui programeconomic deficitar care a condus întreaga zonãspre pragul unui faliment economico-social.

Nu în ultimul rând trebuie amintitã lucrareaanalistei politice Ruxandra Cesereanu apãrutã laeditura Humanitas în 2003 ºi intitulatã Imaginarulviolent al românilor. În cadrul unui capitol separatsunt analizate toate cele 5 mineriadele (o excepþieîn întreaga gamã a lucrãrilor pe temamineriadelor, Ruxandra Cesereanu nu considerãmineriada de la Stoieneºti o mineriadã adevãratãºi ca atare nici nu o numeºte astfel), aºa cum aparele vãzute sub lupa presei. Realizând o muncãjurnalisticã exemplarã, prin analizarea unuinumãr impresionant de publicaþii, atât neutre dinpunct de vedere politic cât ºi de partea puterii saua opoziþiei, autoarea reuºeºte sã redea un tablouinteresant ºi deosebit de complex a felului în carepresa a vãzut aceste evenimente. Autoareanumeºte mineriadele, “o poveste amarã”, folosindaceastã metaforã pentru a desemna deserviciilerealizate României de cãtre aceste fenomene darºi violenþele produse pe aceastã cale, violenþe careîi inculpã ºi astãzi pe cei care le-au pus înpracticã: conducerea politicã a vremii ºi vechilestructuri ale securitãþii comuniste.

Fãcând o analizã a tuturor acestor puncte devedere, ieasã în evidenþã o imagine complexã ºiamplã asupra acestor fenomene sociale. Cu toateinconvenientele ºi doza mare de subiectivism dincadrul unora dintre aceste lucrãri, propriu-zis,toate aduc date ºi informaþii interesante care între-gesc ºi completeazã tabloul mineriadelor. În urmaunei astfel de analize, putem sã ne îndreptãm ºispre o concluzie finalã despre aceste evenimente,nu înainte de a ne expune propria viziune asupra

acestor manifestãri. Înainte de aceasta, trebuiemenþionat cã, în nici un caz mineriadele nu pot figândite ºi interpretate ca manifestãri spontane aleminerilor, aºa cum a încercat sã le prezinte preºe-dintele Ion Iliescu. Mai degrabã, concluzia care sedesprinde este cea contrarã, a unei manipulãri ºimanevre realizate de diverse persoane ºi grupurisociale cu interese proprii.

Din toate aceste lucrãri, expuse mai sus, amreþinut un fragment care se apropie în maremãsurã de interpretarea noastrã, fragment pe careîl vom cita în întregime aici: “Mineriadele au fost,fãrã excepþie, miºcãri violente de naturã politicã,nu numai fiindcã au fost puse la cale ºi încurajatede forþe politice ºi lideri locali, care deveniserã unfel de baroni sindicali dornici sã-ºi apere cu oricepreþ puterea ºi privilegiile. Aceastã violenþãrepetatã a minerilor trebuie înþeleasã ca pornindde la lozinca politicã a «clasei muncitoare ca forþãconducãtoare a statului», situatã deasuprainstituþiilor ºi legitimã în mod natural. Un fel decombinaþie de eroism haiducesc ºi L’Etat, c’estmoi, care traduce, folcloric, ideea de dictaturã aproletariatului inculcatã în cei 45 de ani depropagandã comunistã.”5

Aºa cum s-a observat, în subcapitolele trecute,am analizat, sub diferite aspecte, felul în carepropaganda comunistã a acþionat asupra spirituluimuncitorilor. S-a inoculat, într-o manierã aproapeinconºtientã ideea expusã în fragmentul de mai susºi anume acela cã masele fac istoria. De aiciprobabil ºi obsesia minerilor de a dialoga cu ºefulstatului în persoanã, cerere care a fost fãþiºexprimatã în timpul grevei din 1977 de la Lupeni.Aceeaºi obsesie va fi reluatã, aºa cum ne amintim laultimele trei mineriade în care s-a cerut într-unmod compulsiv dialogul doar cu primul-ministru.

Cu toatã aceastã idee implantatã în timpulperioadei comuniste, muncitorii, aºa cum s-a vãzutîn timpul dictaturii comuniste, nu au putut realizadecât câteva proteste de naturã economicã ºi înmare parte justificate din punctul de vedere alcondiþiilor în care trãia muncitorimea de atunci.Este de asemenea evident, dacã privim lucrurile dinprisma aceloraºi condiþii economice precare, cã,muncitorimea din timpul perioadei comuniste, înspecial cea a anilor ’80 ar fi dorit schimbarearegimului de atunci dacã ar fi existat ºi condiþiilesocial-politice pentru aceasta. Sã nu uitãm însã cãregimul ceauºist, mai ales cel din ultima perioadã, afost unul dintre cele mai coercitive ºi mai opresivedin întreg spaþiul comunist. Din aceastã cauzã,orice miºcare muncitoreascã a fost înãbuºitã cusucces, aºa cum au fost protestele minerilor de laMotru din 1981 ºi ale muncitorilor din Braºov din1987. De aceea, dezideratul marxist implantat înmintea maselor muncitoreºti ºi anume acela cãmasele fac istoria, a putut fi pus în aplicare numaiîntr-un regim în care controlul coercitiv al statuluiera mult mai slab ca în timpul perioadei comuniste

à


iar conducãtorii politici erau destul de inconºtienþica sã cheme forþele responsabile sã facã ordine. Pestetoate acestea trebuie adãugatã existenþa unui grupsocial important din timpul dictaturii comuniste ºianume foºtii nomenclaturiºti ºi fosta Securitate.Aceste grupuri sociale stãpânind o parte bunã dinmecanismele vechii puterii nu ºi-a dorit pierdereafuncþiilor ºi privilegiilor dobândite în timpuldictaturii comuniste, odatã cu revoluþia dindecembrie 1989. De aceea ele nu au ezitat sãfoloseascã orice mijloace pentru a-ºi protejainteresele. Unul dintre aceste mijloace a fostmanipularea maselor muncitoreºti, a minerilor înspecial. Aceastã reþetã, expusã mai sus, a dat naºterela ceea ce numim astãzi, cu un termen dejaarhicunoscut, mineriade.

Mineriadele – un succes al manipulãrii politice

Pentru întãrirea spuselor din subcapitolulprecedent, vom da cuvântul în rândurileurmãtoare câtorva dintre minerii participanþi laaceste evenimente, selectând din interviurile cu eifragmentele cele mai relevante pentru discuþia defaþã.

Cã mineriadele au fost toate, fãrã excepþieniºte manipulãri o dovedesc foarte clar declaraþi-ile zecilor de persoane: mineri, maiºtri, directoripe care i-am intervievat, pe tema evenimentelorrespective. Din toate aceste declaraþii reieasã as-pectul manipulator care a declanºat aceste eveni-mente. Începând cu 2001, când am luat primeleinterviuri de la participanþii la aceste evenimenteºi pânã acum, în 2004 când am luat ultimele in-terviuri, impresiile participanþilor la aceste eveni-mente au apãrut mult decantate, sedimentate detimp ºi de prezenþa unor informaþii recente, faptcare a fãcut ca ei sã înþeleagã, în marea lor majori-tate cauzele care i-au determinat atunci sã acþio-neze în felul acela. În plus, în declaraþiile partici-panþilor la aceste evenimente apãrea mai tot tim-pul cuvântul manipulare, semn cã ei înºiºi înþele-seserã ce s-a întâmplat de fapt. Acesta a fost ºimotivul care m-a determinat sã dedic un subca-pitol al acestui articol subiectului manipulãrii.

Minerilor li s-au inoculat, printr-o serie deinformatori ai Securitãþii, prin persoane bine pre-gãtite în acest sens, de care nu ducea lipsã Valea,cã partidele politice sunt exponenþii burghezo-moºierimii, cã vor lua înapoi fabricile ºi uzinele,cã îi vor transforma în sclavi, cã vor aservi þaraunor interese strãine ºi ostile intereselor naþio-nale, cã îi vor lãsa pe mineri primii fãrã loc demuncã. Aceastã manipulare psihologicã este binesesizatã de chiar unul dintre participanþii lamineriade: „La oameni deja li s-a introdus frica însânge, frica cã vin marile monopoluri, cã închidminele, cã o sã-ºi piardã serviciul ºi ei au acþionatcu frica asta. Mineriada din 1990 a fost pornitãdin frica oamenilor. Aºa se întâmplã când umblila inconºtientul oamenilor ºi le implantezi acolofrica cã ei vor rãmâne fãrã nimic.” (V.C. – fostmaistru minier).

Aºa cum se vede, tot acest rãzboi informaþio-nal s-a desfãºurat pe bazele ideologiei comuniste,ideologie cu care aceºti oameni au fost îndoctri-naþi timp de 45 de ani. Dacã pe de o parte seprezenta muncitorimii imaginea nefastã a soarteilor în cazul în care s-ar fi întâmplat sã vinã forþeleopoziþiei la guvernare, pe partea cealaltã eraprezentat Iliescu ºi F.S.N.-ul ca singurii apãrãtoriai drepturilor poporului, ca apãrãtorii ºi susþinã-torii legitimi ai drepturilor muncitoreºti. La toateacestea a avut un rol important sistemul de relaþiidin întreprinderi, posibilitatea rãspândirii acestor

informaþii printr-un sistem de bârfã generalizatã.Era de ajuns sã fie implantat un simplu zvon ºiacesta se rãspândea cu viteza fulgerului. În plus,minerii au fost fãcuþi sã perceapã toate acþiunilepartidelor politice din acea vreme ca fiind duºmã-noase la adresa grupului lor social. S-au revigoratimaginile sângeroase ale grevei de la Lupeni 1929,care, se spunea, au fost create de aceeaºi þãrãniºticare vor sã vinã acum la putere. Aºa cum se ob-servã ºi din aceste pasaje, manipularea s-a realizatprin intermediul categoriilor culturale pe bazacãrora funcþiona mentalitatea oamenilor. Esteexact ceea ce ne ºi spun tratatele de manipulare cãse procedeazã în cazul unei mari manipulãri:“Manipulãrile mari sunt reprezentate de influenþaîntregii culturi în mijlocul cãreia vieþuieºteindividul. Sistemul de valori, comportamentul,felul de a gândi al individului sunt determinate înprimul rând de normele scrise ºi nescrise alesocietãþii în care trãieºte, de subculturile cu carevine în contact”6.

În scurt timp a început sã se formeze ocontagiune socialã, un spirit comun care vibra înspiritul „democraþiei originale”, adicã o masã deoameni în care ura ºi violenþa cumulate în timpulcomunismului aveau posibilitatea sã se reverseasupra „duºmanilor naþiunii ºi ai noii democraþii.”În acest context trebuie sã înþelegem plecareaminerilor la Bucureºti. Astãzi, într-un târziu,conºtientizeazã ºi ei acele forþe care i-au manipulatatunci ºi i-au fãcut sã se arunce orbeºte în aceleaventuri nebuneºti numite mineriade. Sã ascultãmcâteva din opiniile lor vizavi de aceste aspecte:„Spre exemplu, la mineriada din iunie 1990 neaºteptam ca sã se deschidã asupra noastrã foculîncã din gara Basarab ºi ne fãceam planuri ºi negândeam ce sã facem când ajungem acolo. Noicredeam cã la Bucureºti se bat trupe ale armatei cutrupe ale Securitãþii, ale celor care au tras ºi laRevoluþie ºi noi am venit acolo ca sã fim de parteaarmatei care este credincioasã noii societãþi, noiiconduceri a statului. ªi e normalã în aceste condiþiiexplozia de violenþã care a urmat. Unde mai pui cãsub masca acestor evenimente multã lume ºi-a maireglat ºi conturile.” (Petru Braiþ – fost electrician,fost lider al disponibilizaþilor).

Violenþele mineriadelor pot fi înþelese subdouã registre: manifestanþii din piaþa Universitã-þii, respectiv susþinãtorii partidelor istorice au fostidentificaþi cu duºmanii iar atacul asupra lor erade înþeles, aceºtia fiind prezentaþi mai tot timpulca elemente infracþionale ºi legionare, duºmani aidemocraþiei etc. Asistãm aici la una dintre celemai rãspândite metode ale manipulurii: dezuma-nizarea victimelor. Este mult mai uºor sã loveºti,sã baþi, sã ucizi pe cineva, dacã ºti cã acela nu arepe deplin statutul de om. Aceastã tehnicã este unadintre cele mai rãspândite în cazul rãzboaielor.

Un al doilea aspect care explicã violenþeleminerilor este acela al posibilitãþii confundãrii,oricãrui individ participant la mineriade, în masade manevrã. Este iarãºi mult mai uºor sã agresezi

pe cineva dacã ºti cã ºansele tale de a fi prins suntfoarte mici. Din nou, o strategie foarte rãspânditã amanipulãrii: “Succesul manipulãrilor pe scarã largãdepinde, în primul rând, de modul în careindividul a fost cufundat în anonimatul masei demanevrã. Liderii sistemelor totalitare, precum ºiconducãtorii unor secte extremiste depun eforturiconsiderabile spre a inocula în minþile celor pecare îi manevreazã sentimentul fidelitãþiinecondiþionate faþã de respectivul grup social.”7. Încazul minerilor nu a fost necesarã nici o inocularede genul respectiv. Minerii Vãii erau deja un grupomogen, omogenitate care transpare de fiecaredatã în cadrul muncii din subteran ºi fãrã de caremunca nu se poate desfãºura acolo. Spiritul deechipã mineresc, ataºamentul minerilor faþã degrupul de apartenenþã, lipsa acutã de educaþie ºi nuîn ultimul rând mentalitatea de tip comunitar(ruralã) a celor mai mulþi dintre ei au fãcut dinaceºtia victime sigure ale manipulãrii. Acest fapteste din nou sesizat de unii dintre foºtii partici-panþi la mineriade: „Consider minerii o forþã uºormanipulabilã din cauza lipsei lor de educaþie.Pãrerea mea este cã primele mineriade (ianuarie ºifebruarie) au pornit dintr-o manipulare fãcutã depresã ºi media guvernamentalã. Ei au fost un factorimportant în manipulare. Atunci (în ianuarie 1990)eram chiar la baie, mã schimbam ca sã intru înºut… când a apãrut un tip pe care nu îl cunosc, nul-am vãzut niciodatã la mina Paroºeni deºi lucrezde atâta timp acolo… Era îmbrãcat de ºut ºi aînceput sã zicã: «Bã bãieþi ce facem, nu mergem ºinoi, hai sã mergem ºi noi cã uite ne aºteaptãautobuzele.» ªtia aceasta (cã ne aºteaptã autobuze-le) pentru cã probabil era unul dintre organizatori.Pe acest om nu l-am mai vãzut apoi decât laBucureºti, la amândouã mineriadele. La cuvintelelui reacþia ortacilor ºi a mea chiar a fost umilitoare,când mã uit acum înapoi. Am fost luat de valulevenimentelor, ºi fiind foarte indignat de ceea ce seîntâmplã acolo, la Bucureºti, am ºi hotãrât sã plecimediat. ªi cred cã 90% dintre oamenii care s-audus la Bucureºti, manipulaþi bineînþeles, s-au dusde bunã credinþã. Majoritatea au crezut cãducându-se fac ceva bine.” (Holban Marian –actual lider sindical la E.M. Paroºeni).

Marea manipulare a fost realizatã prinzvonuri, presã ºi televiziune. Prin acestea s-a datsentimentul minerilor cât ºi întregii masemuncitoreºti, de sfârºit de lume, de apocalips ºimai ales de real asupra unor lucruri care nuexistau. Aceastã impresie de real vizavi de lucruricare nu existã de fapt este urma efectului uneimanipulãri puternice. Spre exemplu, în ziua de13 iunie s-a oprit ºi emisia TV, lucru care agenerat o ºi mai mare panicã, când de fapt, aºacum Rãzvan Teodorescu însuºi declara, poliþiºtiiºi jandarmii care pãzeau televiziunea s-au datsinguri de-o parte lãsându-i pe atacatori sã intreîn sediul televiziunii. În acest context, mineriierau gata de sacrificiu ºi nici mãcar nu ºtiau dacãintervenþia lor va reuºi sã potoleascã lucrurile. ªicred cã meritã subliniat aici caracterul combativ alclasei de mineri care, cei mai mulþi, ducându-sela Bucureºti au crezut într-adevãr cã apãrãdemocraþia. Print-un ciudat joc al istoriei,previzibil de fapt, ei au ajuns sã fie identificaþi cuduºmanii cei mai mari ai democraþiei. Campaniilede presã duse împotriva lor, încã din timpulmineriadelor ºi care au devenit deosebit devirulente în perioada lansãrii primelor campaniide disponibilizare, toate aceste acuze i-au fãcut pemineri sã adopte o atitudine defensivã vizavi depropria imagine ºi actele din timpul mineriadelor.Astãzi, mai mult ca oricând minerii suntconºtienþi de imaginea proastã pe care aceleevenimente au creat-o asupra lor ºi asupra þãrii

à


întregi. Preocuparea aceasta se simte de multe oriîn discursul, vorbele ºi gesturile lor. Deºi mani-pulaþi, propriu-zis târâþi în aceste evenimente,gãsim la ei preocuparea de a-ºi reface imaginea înfaþa þãrii ºi a lumii întregi chiar: „Atunci ni s-acreat o imagine rea, iar noi acum trebuie sãdemonstrãm cã nu este aºa ºi nu sunt minerii atâtde rãi cum a crezut atunci toatã România.” (NagyBela – fost brigadier).

Privind lucrurile retrospectiv, minerii reuºescsã sesizeze astãzi într-o altã luminã evenimentelede atunci: „Dacã ar trebui sã mai particip lamineriade, la cea din 1990 nu aº mai participacãci acolo s-a vãzut clar cã e vorba de niºte jocuripolitice.” (Nagy Bela).

„ Acum, gândindu-mã la ceea ce a fost, eu ziccã poate era mai bine sã cadã regimul atunci.”(Holban Marian).

„Privind acum în urmã nu mai pot sã cred cãnoi ne-am dus acolo ca sã apãrãm instituþiilestatului, cred cã mai degrabã a fost un joc politicfãcut de… Iliescu. ªi nu mi-e fricã sã spun astafiindcã în constituþia României scrie cã am dreptulla opinie ºi eu cred cã nimeni nu poate sã-mi iaacest drept. El este de vinã fiindcã a chematminerii împreunã cu liderul lor apoi, când nu amai avut nevoie de el, l-a înfundat cu 18 ani depuºcãrie. Iar Cosma nu e de vinã nici mãcarpentru mineriada din 1991. Eu cred cã MironCosma a apãrat cum trebuie drepturile minerilor.Azi viaþa minerilor e mai grea.” (Nagy Bela - fostbrigadier, actual lider al disponibilizaþilor).

Am vorbit pânã aici doar despre mareamanipulare realizatã prin televiziune, zvonuri ºipresã. Au existat însã ºi manipulatorii direcþi careau fost prezenþi de la plecarea din Vale a minerilorºi pânã în Bucureºti. Salopetele curate au sãritimediat în ochi minerilor care ºtiau cã ºi o singurãcoborâre în subteran schimbã culoarea, mirosul ºitextura hainelor de salopetã. Un lucru pe caremaeºtrii manipulãrii l-au omis. Iatã ºi câtevadeclaraþii în acest sens: “Noi eram ca un fel degardã de corp a F.S.N.-ului. Ne-a dat poliþia ºi debãut… lãzi, lãzi de whisky, cã noi nici nu ºtiam ce-i ãla. ªi apoi ne-a bãgat la Arcul de Triumf.Noaptea ne duceau sã dormim lângã o salã acolo ºiziua ne luau sã acþionãm. Ceva însã nu se legaacolo. Cã noi cum ajungeam într-o parte ei veneauºi ne luau apoi, «haideþi în partea cealaltã». ªi acologãseai 3-4 inºi, dar erau în salopete curate, ceea cenu vezi la minã. ªi ne chemau aici ºi acolo. Atuncinu ne-am gândit ce-i cu ei ci dupã. Dar numaidupã te trezeai! Eu cred cã ºi Cosma a fostmanipulat. (G.V. – lãcãtuº la mina Vulcan).

“Acolo s-au format garnituri de tren care ne-au dus pânã în Gara de Nord în Bucureºti. Iardin Gara de Nord am mers pânã la PiaþaUniversitãþii pe jos fiind conduºi de aceia carecunoºteau Bucureºtiul, adicã poþi sã deduci ºitu… pe unii dintre ei îi cunoºteam, erau securiºtiaruncaþi în Vale pe care îi cunoºteam noi toþi ºicare cunoºteau Bucureºtiul. ªi ei ne arãtau(securiºtii ºi bucureºtenii - dar cine erau aceºtibucureºteni nu pot sã spun), astea sunt sediilepartidelor, astea sunt sediile redacþiilor de ziare,aici îl gãsim pe Bãcanu, aici îl gãsim pe Raþiu,etc.” (V.C. – fost maistru minier).

Toate aceste mãrturii ne atestã prezenþa certã a“binevoitorilor” în salopete curate care le-auîndrumat paºii minerilor. Ori, în toate manualelede manipulare scrie cã trebuie sã preiei înfãþiºareagrupului manipulat pentru a putea fi acceptat ºisimpatizat de cãtre acel grup. Aceastã strategiepoartã denumirea de falsa similaritate . Iatã ce ni sespune: “Pentru a fi eficienþi, manipulatoriiîncearcã, în primul rând, sã se bage sub pieleavictimelor. Ei imitã felul de a se comporta al

celuilalt, îi împãrtãºesc idealurile ºi temerile, îicapteazã încrederea ºi prietenia.”8

Antropologic vorbind, toate aceste strategii ºitertipuri ale manipulãrii se bazeazã pe câtevaelemente ale constituþiei noastre de fiinþã umanã ºiale evoluþiei noastre sub influenþa anumitorfactori. Dintre acestea cel mai important este faptulcã omul este o fiinþã socialã, o fiinþã care trãieºte îngrupuri. În plus, ca mamifer omul este un animalteritorial, care-ºi protejeazã ºi apãrã teritoriul.Toate acestea fac ca noi sã acceptãm mult mairepede ºi mai uºor, ba chiar sã ºi iertãm pe cinevape care îl cunoaºtem, pe cineva care face parte dingrupul nostru cultural. Suntem însã mult maiintoleranþi ºi neiertãtori faþã de strãini. Trãind îngrupuri atâta vreme omul ºi-a format o tendinþãinconºtientã de a apãra ºi proteja interesele ºidorinþele propriului grup. Acest comportament,altruist în aparenþã, asigurã de fapt perpetuarea ºicontinuitatea acelui grup peste timp. De asemenea,ca fiinþã teritorialã omul e obiºnuit sã-ºi protejezebunurile, proprietatea ºi pe membrii grupului sãu.Dacã cineva reuºeºte sã-i implanteze ideea cãacestea sunt ameninþate, chiar ºi cel mai calmindivid va acþiona într-un mod violent. Odatã cuglobalizarea culturile umane, în mod inevitabilajung sã se întâlneascã. De aici pot însã rezultaciocniri violente. De aceea, etnologii ºi antropo-logii din toate timpurile au fost preocupaþi de agãsi în fiinþa umanã acele mecanisme care facposibilã convieþuirea ºi cu membrii altor grupurisociale: “Marea importanþã acordatã propagandeide rãzboi demonstreazã cât de puternicã esteînclinaþia oamenilor, în lipsa unor asemeneainfluenþe, de a stabili contacte paºnice care pun înfuncþie inhibiþii puternice ale agresivitãþii. Chiar ºiîn vremea sa, Darwin sublinia faptul cã este odatorie covârºitoare a omului civilizat aceea de a-ºiextinde sentimentele de simpatie care-l leagã decunoºtinþele sale dincolo de limitele micului grupdin care face parte, pentru a include întreagaomenire.”9 Dimpotrivã, manipulatorii ºi agitatoriipropagandei de rãzboi acþioneazã pentru a-idemonstra omului cã interesele grupului din careface parte sunt ameninþate, în acelaºi timpidentificându-i pe respectivii duºmani.

O altã trãsãtura unanimã a comportamentuluiuman de grup este aceea a supunerii faþã deautoritate. ªi aceastã tendinþã este la fel de nor-malã ca ºi cea anterioarã. Orice grup are o seriede lideri care-l conduc. Restul membrilor grupu-lui îi ascultã ºi-i urmeazã chiar ºi atunci cândordinele lor sunt fatidice pentru acel grup. Acestfapt a fost demonstrat cu prisosinþã de toate rãz-boaiele, în special de acelea duse în numele unorprincipii absurde. De curând aceastã tendinþã,imanentã firii umane, a fost probatã ºi în modºtiinþific de cãtre experimentele profesoruluiMilgram de la universitatea din Yale. Cunoscândtoate acestea, manipulatorii apeleazã la tehnicadenumitã competenþa aparentã : “Dincolo de credi-bilitatea realã a unei persoane, pe cei din jur îiimpresioneazã competenþa, încrederea ºi sigu-ranþa de sine pe care aceºtia o manifestã. Oameniiputernici fascineazã nu numai prin ceea ce spun,ci ºi prin tonalitatea vocii, prin gesturi, prin pos-turã. Cineva care se uitã direct în ochii interlo -cutorului, stã foarte aproape de acesta ºi vorbeºterãspicat, reuºeºte foarte uºor sã se impunã.”10

Cunoscând toate acestea, ºtim acum mai binece este manipularea. Din pãcate nu vom reuºi sãºtim niciodatã prea devreme ºi cu precizie cine suntmanipulatorii. Totuºi, înþelegând acum cauzelemineriadelor noastre, poate vom ºti pe viitor sãevitãm evenimente nedorite de acelaºi fel. Sã nuuitãm cã: “Marii artizani ai manipulãrii nu semulþumesc doar cu controlul total al victimelor, eidevin cei mai buni prieteni ai acestora, le capteazã

afecþiunea ºi respectul, putând astfel sã leinfluenþeze mult mai eficient.”11

Privite din aceastã perspectivã ºi mineriadelene apar altfel. De asemenea ºi participanþii la ele.Azi nu mai putem fi de acord cu ideea, extrem devehiculatã în presã, cã mineriadele au fost eveni-mente care s-au format spontan. Cunoscãtoriisociologiei grupurilor ºi ai dinamicii miºcãrilorsociale ºtiu cã un grup nu acþioneazã niciodatãspontan. Încheiem acest capitol despre mineria-dele noastre cu un fragment de interviu care tre-buie sã dea de gândit: „S-a pus de multe oriîntrebarea dacã am fost manipulaþi. Bineînþeles cãpe vremea aia nu am crezut asta. Propriu-zismanipularea îºi pierde sensul când omul devineconºtient de ea… Mineriadele din ianuarie ºifebruarie nu au fost decât ca un fel de atu pentruunii lideri care într-un fel implicit pãreau sãspunã: «Dacã cumva se întâmplã ceva înBucureºti iatã cât de promþi sunt minerii!» Eu le-am pus pe seama nevoii de participare la anumiteevenimente care aveau loc în þarã în zilele alea.România a fost în 1990 o þarã de mineri!” (BraiþPetru, fost electrician la E.M. Petrila, fost lider aldisponibilizaþilor).

n

Note:5. Emil Constantinescu, Timpul dãrâmãrii, timpul zidirii, Ed.

Universalia, Bucureºti, pp. 118.6. Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare , Ed. Nemira,

Bucureºti, 1998, pp. 43.7. Idem, pp. 210.8. Ibidem, pp. 200.9. Irenaeus Eibl-Eibesfeldt, Iubire ºi urã , Ed. Trei,

Bucureºti,1998, pp. 112.10. Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare , Ed. Nemira,

Bucureºti, 1998, pp. 200.11. Idem, pp. 200.

Bibliografie:1. Ruxandra Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, Ed.

Humanitas, Bucureºti, 2003; 2. Emil Constantinescu, Timpul dãrâmãrii, timpul zidirii, Ed.

Universalia, Bucureºti;3. din volumul Omul secolului al XIX-lea, coordonat de Ute

Frevert ºi H.G.Haupt, articolul Muncitorul de VincentRobert – Ed. Polirom, Iaºi, 2002;

4. din volumul Omul secolului XX, coordonat de Ute Frevertºi H.G.Haupt, articolul Muncitorul de Richard Bessel – Ed.Polirom, Iaºi, 2002;

5. Istoria patriei ºi a Partidului Comunist Român în operapreºedintului Nicolae Ceauºescu, Ed. Militarã, Bucureºti,1979;

6. Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare , Ed. Nemira,Bucureºti;

7. Valentin Fulger, lucrare sociologicã de doctorat pe temamineriadelor;

8. Ion Iliescu, interviu acordat lui Vladimir Tismãneanu subtitlul Marele ºoc din finalul unui secol scurt, Ed. Enciclopedicã,Bucureºti, 2004;

9. Ion Iliescu, Revoluþie ºi reformã, Ed. Enciclopedicã,Bucureºti, 1994;

10. Irenaeus Eibl-Eibesfeldt, Iubire ºi urã, Ed. Trei, Bucureºti,1998, pp. 112;

11. Isabelle Nazare-Aga, Manipulatorii sunt printre noi, Ed.Niculescu, Bucureºti, 1999;

12. Ion Raþiu, În fine acasã, Ed.Univers, 1999.

à


nMara Marcu

***

Cimpoaie în surdinã, fuste semitransparente,umeri albi, dezgoliþi, coperþi de caiete pe care amscrijelit ani întregi… Numele ei era mereu altul.O strigam pe strãzile pustii, fãrã sã mã aud, mi-oînchipuiam ieºindu-mi în cale, plinuþã cum oºtiam din prima bancã. N-a fost sã fie. O singurãdatã ne-am întâlnit. M-a târât în apartamentul ei,mi-a spus lucruri înfiorãtoare. ªi-a cuprins chipulîntre palme, izbucnind în plâns. Erau icneteleunui animal pe moarte.

***

I se auzeau paºii pe caldarâmul fierbinte, putea fiun tramvai, o pisicã neagrã strecurându-se însuperstiþia mea... Demult nu mai doream sãajung nicãieri, nici o staþie în plus, doar depoulpãrea cã rãspunde aºteptãrilor mele. Hala imensã,întunecatã, în care orice zgomot cãpãtaamplitudinea unui tunet, de-acolo veneaurãspunsurile, acolo întrebãrile nu mai aveau niciun rost.

***

…atunci frazele mele au început sã se frîngãbrusc, am încercat sã nu fac mare caz de asta, darmama nu mã lua în serios. Seara se dezbrãca însingura camerã în care mai locuiam atunci. Eu ºisora mea Magdalena ne uitam fãrã sã înþelegemnimic, nu ºtiam la ce folosesc cele douã cupeuriaºe de cârpã, ciorapii care nu puteau sã fiedezlipiþi din carnea obositã a pulpelor ei, ºiragulde perle de care nu mai atîrna nici o speranþã.Dar ea nu se despãrþea nici un moment de ele.Nici mãcar înainte sã se bage goalã în pat.ªiragul acela se balansa bãtrânicios ieºind dinaºternuturi.

***

Câinele se aºazã în mijlocul camerei ºi urlã a gol.Robinetele lãcrimeazã, rugina se aºterne încetulcu încetul, de-a lungul anilor, mã trezesc din ce

în ce mai somnoros, nu mã mai vãd ieºind, numã simt aici, dar ceva mã face sã te vreau din ceîn ce mai bolnãvicios. Urletele javrei îmi dau fioride moarte, doar paharele mai pãstreazã înclinchetul lor urmele buzelor care n-or sã maiguste niciodatã spaima dimineþii forþândferestrele.

***

Elvira o chema, Elvira… Eu am încercat în fel ºichip sã-l îmbunez pe tata, sã-l fac sã vrea…Dar… De la noi pânã la ospiciu e ceva cãrare destrãbãtut, vreau sã zic douã trei ore, trãsura nuºtiu cât de potrivitã ar fi la o asemenea aventurãsãlbaticã, dar câteva butoaie nu-i stricã nimãnui ladrum, cum sã vã spun, noi oricum suntemobiºnuiþi cu toate astea, noaptea pãdurea e lividãºi stranie, de nepãtruns, iar noi treceam de launul la altul, ca pe-o sticlã de votcã, demenþa ºifrica, limpezimea ºi stricãciunea, alintatul ºisângerarea, Chiva nu ºtie nimic din toate astea,slãvã Domnului, un psihiatru ca ãsta te poate

bãga în pãmânt, vai de mormânþelul nostru,Elvira. Acum nu se mai aude nimic, iar frigul s-a maiîmbunat de când, unul câte unul au dispãrut ceicare erau cu noi. Treceam prin Crângu Roºucând Iºca a început sã plângã, ne-am întors spre elºi l-am vãzut cã are mâna bãgatã în pantaloni.Iºcaaaaaa! a izbucnit Matei. Iºca ºi-a scos mâna ºine-a fluturat palma plinã de sânge prin faþaochilor. Nu putea sã spunã nimic. La reverulhainei îi atârna un ºirag de mãrgele ieftine ºilucioase în care spaima de pe feþele noastre sereflecta ca un singur craniu… Încã mai aveambisturiul lui Chiva la mine, îmi simþeam degetelepline de cãldurã. Matei nu a înþeles nimic. Ascâncit uºor, de parcã ar fi rãsuflat uºurat: copilulmeu! Am rãmas singuri, Elvira, am rãmas singuriºi unghiile tale sunt atât de curate!

n

poezia

Trãim zile de o vie activitate, de o bogatãagitaþie, în care promisiunile se prãvãlesc asupranoastrã precum prunele coapte cînd se scuturãprunul. Promisiuni zemoase, lipicioase,dulcioase, care ne ung imaginaþia ºi speranþele.Deja vãd drumurile noastre toate devenindeuropene, arãtînd ca în Japonia, fãrã gropi, fãrãgropiþe, fãrã riduri. Deja vãd cum pubela noastrãcea de toate zilele se goleºte din orã în orã, sprespaima ºobolanilor ºi a pisicilor vagaboande ºi apensionarilor fãrã pensie. Deja vãd cum corupþia,abuzurile, aceste racile vechi de cînd lumea careau îmbrãcat mereu haine noi, vor fi strivite

precum ploºniþele, pentru totdeauna. Adicã, cuouã cu tot. Deja vãd cum gazul va þîºni constantcu putere maximã, spre spaima gospodinelor, iarcaloriferele vor fi încinse ºi-n plinã varã, de-o sãfim nevoiþi sã stãm cu ferestrele deschise ºiaplecaþi pe jumãtate afarã, tînjind dupã o palã devînt. Deja vãd cum se vor construi primãrii ºiprefecturi fãrã uºi, ca sã poatã intra tot omul derînd, ca-n codru, sã stea de vorbã cu pãdurarulºef, fãrã sã se înscrie în audienþã ºi sã aºtepte luniîn ºir pînã sã-l întîlneascã. Asemenea zile mãreþe,de promisiuni luminoase, în alte vremuri odioase,îi inspirau pe poeþi, pe compozitori, în mod

spontan. Acum, gata cu asemenea inspiraþii!!Putem, însã, folosi melodiile, cã texte noi avem.De exemplu, am putea cînta: Am partidul meu/Sînt fericit/ ªi mã mîndresc cu el/ Sînt fericit... pevechea melodie: Am cravata mea/ Sînt pionier...Dar e normal ca dupã atîþia ani demonopartidism sã fie azi o adevãratã explozie depluripartidism. N-am nimic împotrivã. Mie doarprunele prea dulci nu-mi plac. Te saturi repedede ele. Prunele zemoase care-þi lipesc limba decerul gurii ºi-þi fac rãu la stomac.

n

ex abrupto

n Radu Þuculescu

Deja vãd!!!


Despre actualitatea lui Machiavelli se poatespune cã a continuat necurmatã. De ladispariþia autorului Principelui ºi pânã în

momentul apariþiei încã unui op despre opera sa.Nu a ultimei lucrãri însã, ºi nici a celei mairecente, dar care, la fel ca ºi cea de faþã, neinstruieºte despre neveºtejita noutate a opereiflorentinului. Despre viaþa prelungitã peste veac asfaturilor date conducãtorilor care s-au perindatla cârma cetãþii, s-a vorbit ca de o necesitate,arãtându-se cã fiind rea, natura umanã trebuiedisciplinatã de virtuþile actului politic.Machiavelli e cu noi, vrem nu vrem, chiar dacãesenþializarea naturii umane, bunã vs. rea, pare sãfie fatalmente reducþionistã.. Machiavelli e cunoi, deoarece în privinþa naturii umane nuanþelesunt necesare, iar dacã utopiile totalitariste audispãrut din Europa, umbra tiraniei corupte sepoate întinde deasupra unor principi ai lumii deazi, care au uitat sã conducã virtuos. Dar ceînseamnã sã conduci în acest mod, se întreabãMichael A. Ledeen?

Prezenþa lui Machiavelli (aluzie la ceea ceînþelegea Machiavelli prin virtu) e invocatãîmpotriva relativismului de azi, cel care a ruinatorice pretenþie de autoritate care sã se revendicede la o moralã. Principii moderni au ignoratsfaturile care îi îndemnau la virtute, la vegheaneobositã asupra cursului imprevizibil al puterii,la pregãtirea pentru „rãzboi“, chiar dacã acestaeste doar unul moral. Efectele acestei ignorãri, aamânãrii ori indolenþei au avut un impactdevastator asupra conducãtorilor lumii, crede

Michael A. Ledeen. În consecinþã se impune o„terapie“ Machiavelli. O recitire a „regulilor defier“ care sã stea la cãpãtâiul oamenilor politici, lacare sã poatã ajunge totuºi ºi muritorii cei simpli,pentru a înþelege constrângerile politicului. Cuatât mai mult cu cât rândurile cãrþii de faþã, scriseînainte de septembrie 2001, deplâng stilul politiciiexterne americane, întrebându-se retoric ce afãcut ca „sindromul vietnamez“ sã fie repetat fieºi secvenþial dupã anii 1990.

În decorul schimbat al postmodernitãþii,comentariile lui Michael A. Ledeen sunã poatedidactic. Impresia cã nimic nu s-a schimbat dupãcinci secole în arta guvernãrii în privinþa folosiriivirtuoase a forþei, pare sã sugereze soluþiilemiraculoase ale unui manual de succes despreputerea politicã. Nimãnui nu i-a pierit totuºidisponibilitatea de a primi sugestii despre acestsubiect. Din pricina realitãþii politice, carecontinuã sã se preteze la interpretãrimachiavelliene. Mai cu seamã când acestea sosescdin partea componentului unui think-tank deprestigiul ºi „puterea“ celui care a formulatpolitica externã a SUA, citãm „sub administraþiilerepublicane, direct sau prin politicienii pe care i-ainfluenþat, între care Richard Cheney, DonaldRumsfeld, Paul Wolfowitz“ (vezi prezentareaautorului). Felul direct al autorului de a se adresamotivelor machiavelliene pentru a le transpune încotidian, creeazã dincolo de impresia unui efortde popularizare a unor celebre capitole alePrincipelui (despre noroc, armate, rãzboi, cruzimeºi milã, corupþie, despre cum trebuie sã-ºi þinã

cuvântul un principe), atmosfera unui realismbinevenit. Alãturi de referinþele fireºti la Principeºi la vremea sa, trimiterile care se fac la scenapoliticã de azi au scopul, deloc paradoxal, de a nefamiliariza mai degrabã cu prezentul, decât cutrecutul. Prezentul e mai fascinant decât oriceexcursie în istorie, oricât de senzaþionalã ar fiaceasta. Am putea reciti prezentul din unghiurileîncã ascunse ale operei florentinului? Rãspunsullui Michael A. Ledeen e afirmativ. Politicieni, dela Lenin la Gorbaciov, de la Stalin, Hitler,Churchill la Reagan, Clinton ºi Bush (sr.),generali ca Washington, Wellington, Clausewitz,Patton, oameni de afaceri precum Bill Gates,sportivi ca Michael Jordan ºi Roberto Baggio,antrenori, manageri de succes, staruri de cinema,nu în ultimul rând legendarul Moise confirmãipoteza analistului politic, ilustrând spectrulconflictului dintre virtute ºi disoluþie moralã pecanavaua intereselor puterii. O întreagã lume, ºiun spectacol pe mãsurã ! La sfârºitul cãruia un felde umbrelã auraticã deschisã deasupra luiMachiavelli, se întinde benefic ºi peste noi. Laadãpostul ei putem spera sã fim, dacã nu maiisteþi, poate mai eficienþi cu privire la rosturilehegemonismului ºi ale virtuþii de a conduce, deºidupã filosoful renascentist, norocul ne-ar puteaajuta probabil mai mult decât orice pregãtire.Între timp, rãmâne sã ne întrebãm pe mai departede ce mult lãudatele virtuþi politice ale conduceriisunt atât de rare.

n

Notã:1. Michael A. Ledeen, Machiavelli despre arta modernã a

conducerii, traducere de Maria ºi Ion Nastasia, Bucureºti,Humanitas, 2004, 180 pagini.

n Marius Jucan

Machiavelli e cu noimeridian

NICOLE BROSSARDL’amèr ou Le chapitre effrité. Prefaþã: Louise

Dupré. Quebec: L’Hexagone, [1977] 1988.

L’ amèr ou Le chapitre effrité este refuzulsubiectului liric. Cititorului nu-i dãuneazãdefel un pic de teorie feministã pentru a

citi sau, dacã vreþi, pentru a suporta aceastã cartefragmentarã care refuzã tirania ordinii impuse dinafarã. Structura fragmentarã o apropie de ocolecþie de poeme în prozã. Jocul de cuvintefranþuzeºti din titlu – mare/amar – sugereazãproblematica volumului: maternitatea ºi cumplitaei responsabilitate. Înstãpânirea fiului, precum uncuvânt de cãtre Tatãl simbolic, este procesul cul-tural ºi ideologic pe care Brossard vrea sã îl der-anjeze, de nu sã-l împiedice cu totul.

Se ºtie cã mama, prin imensa ei putere, ducela perturbarea câmpului simbolic patriarhal.Soluþia: idealizarea mamei. Brossard propune oviziune deconstructivistã ºi crudã a mamei: uteruleste extras, pus deoparte ºi exhibat feroce. Mama,matrice materialistã, este pe de altã parte, spaþiultulburãtor ºi deranjant de concret - în biologia lui- în care raportul dintre mamã ºi fetus pune înevidenþã un caz particular de diferenþã ºi diferan-þã, primul dialog intersubiectiv în care eu ºi tusunt deopotrivã unul ºi douã.

Nicole Brossard ºtie foarte bine cã scriiturafemininã înseamnã a face din femeie subiectulTextului. Anna Karenina sau Emma Bovary saudoamna portretizatã de Henry James nu suntcontra-argumente cãci ele sunt, în ultimã instanþã,tot proiecþii masculine ale femeii. Suntemprizonierii eterni ai monadei noastre de gen.

Ce caracterizeazã femeia? Cavitatea, spaþiulgol în care trebuie sã se înscrie gestul sexual albãrbatului. Foaia de hârtie nu este diferitã pentruscriitor sau scriitoare. În consecinþã, scriitoarea,precum o amazoanã din legendã, îºi îndreaptãsãgeata spre albul foii de hârtie.

MAVIS GALLANTThe Moslem and Other Stories

Selecþie ºi prefaþã Mordecai Richler. Toronto, Ontario: McClelland & Stewart, Inc., 1994.

Nãscutã în 1922, la Montreal, Quebec, MavisGallant este una dintre maestrele prozei scurtecanadiene. Scriitoarea exceleazã în proza delicatã denotaþie. Preferinþa pentru amãnuntul semnificativeste o caracteristicã a prozei psihologice, iar MavisGallant nu face excepþie de la regulã. Monocorde ºiaproape fãrã tramã, prozele scurte ale scriitoarei

canadiene se salveazã de la aruncarea în coºul plic-tiselii prin observaþia psihologicã de mare rafina-ment. Un concert de griuri, acestea sunt prozelelui Mavis Gallant. E nevoie de tihnã ºi rãgaz pentrua savura aceste texte. Gallant nu este o excepþie înproza canadianã. Aceaºi atmosferã o putem întâlniîn unele din prozele lui Alice Munro. Este o litera-turã care creºte din tihnã ºi confortabilitatea uneisocietãþi îndestulate care nu îºi pune problema pâi-nii zilnice, dar care suferã de marasmul convenþio-nalismului ºi al incapacitãþii de a comunica. Singu-rãtatea este marea problemã a prozei canadiene ºi asocietãþii canadiene. Este o problemã care treneazã,probabil, din vremurile când pionierii strãbãteaupreeriile ºi pãdurile Canadei vânând, explorând,luând pãmântul în stãpânire, din punct de vedereeuropean.

Douã sunt textele pe care aº vrea sã le singular-izez din volumul lui Gallant. The Latecomer (Ultimulvenit) este o delicatã dramã a pãcii. Eroul principal,neamþ din Berlin, se întoarce din captivitate pentrua descoperi cã are un tatã vitreg. Relaþiile de familietrebuie reconsiderate în paralel cu reconsiderareavieþii într-un Berlin ocupat de aliaþi ºi care trebuiesã accepte înfrângerea din rãzboi. The Latecomer esteo pledoarie pentru înþelegere, generozitate, pentruacceptarea celui de alãturi. Viaþa curge înainteindiferent de investiþia noastrã, de suferinþa noastrãîntr-un moment sau altul.

Tot relaþiile de familie sunt subiectul nuveleiIn Youth Is Pleasure (În tinereþe este plãcerea).Contradicþiile dintre copii ºi tineri, necesitateaînþelegerii ºi acceptãrii reciproce a tuturor gener-aþiilor sunt subliniate cu delicateþe de scriitoare.

n

n Mihaela Mudure

Note de literaturã canadianã


ªtefan cel Mare – 500

Lucrarea fundamentalã a lui Emil Turdeanudedicatã manuscriselor slave din vremea luiªtefan cel Mare1 permite o evaluare a

culturii scrise a marelui voievod. Desigur, earãmâne întrucâtva aproximativã, luând înconsiderare doar ceea ce s-a pãstrat pânã astãzidin producþia epocii respective. Pe de altã parte,însã, imaginea pe care o creeazã cu privire laorizontul cultural al societãþii moldoveneºti cuºtiinþã de carte este una plauzibilã ºi, chiar maimult, una în esenþã exactã, cât priveºtemultiplicarea manualã a literaturii religioase.

Ceea ce se contureazã ca lucru sigur estestrãdania lui ªtefan cel Mare personal, dar ºi aunora dintre apropiaþii lui - fie rude ºi boieri, fieînalþi ierarhi ai bisericii ortodoxe - de a înzestramãnãstirile ºi bisericile þãrii cu principalele cãrþicreºtine. Astfel, grija de a înzestra asemeneactitorii cu evangheliare - adicã cu corpusul celorpatru evanghelii acceptate - rãmâne o constantã aîntregii domnii. Actul oferirii cãtre lãcaºele decult a câte unui evangheliar se referã în general lanoile construcþii ºi rãspunde nevoii de a pune peo bazã solidã cunoaºterea învãþãturii lui Isus. Seprea poate ca aceste cãrþi sfinte sã nu fi fostfolosite doar la oficierea serviciului divin, ci sã fiavut un rost ºi în ºcolile - oricât de mici ºi deelementare - constituite pe lângã mãnãstirile ºibisericile respective.

Alãturi de evangheliare se dãruiesc ºi psaltiri(conþinând cartea psalmilor), apostolii ºi mineiele(unul pentru fiecare lunã, conþinând vieþile sfinþiloral cãror hram era cuprins în vreuna dintre zilelelunii respective). Toate acestea formau baza absolutnecesarã, deºi putând fi lãrgitã pe seama cãrþilorbiblice ale Vechiului Testament, a învãþãturiicreºtine ºi a serviciului religios ortodox.

Dar evangheliarele erau copiate ºi pentru uzulpersonal al unor mari boieri, cum se ºtie desprecel din 1491, care a aparþinut lui Alexandru, fiulvoievodului, ori cel din 1477, copiat pentru jupanMihail logofãtul ºi fraþii sãi, pan Duma ºi panSica, la Liov de cãtre diacul moldovean Trif.

Aºadar, boierii aveau ºi ei, la rândul lor, câte obibliotecã personalã de cãrþi cu conþinut religios

(cel puþin). De pildã, logofãtul Ioan Tãutu a pus sãse copieze la 1492 mineiul pe februarie, spre a fidat mãnãstirii cu hramul Adormirii MaiciiDomnului din Iaºi (ori Bistriþa, ori Bacãu, nu sepoate preciza). Tot acelaºi personaj revine cu oinscripþie de donaþie pe o Psaltire scrisã înMoldova sec. XV, ceea ce atestã nu doar interesulîn utilizarea pentru propria viaþã religioasã a acestuitip de carte, ci ºi asumarea funcþiei sociale dedonator de carte cãtre lãcaºuri de cult. De altfel elera ºi ctitor de mãnãstiri, ceea ce completeazãimaginea unui boier cu o anume educaþie, care seafirmase în serviciul lui ªtefan ca diplomat.

Nu lipseau din atenþia donatorilor ºi a copiº-tilor nici cãrþile Vechiului Testament, dar ele eraucopiate mai puþin frecvent. La 1475, Ghervasiecopia la Neamþ cãrþile lui Ieremia, Ioil, Amos,Obadia, Iona, Miheia, Naum, Avacum, Iezechiel,Isaia, Zaharia, Pildele lui Solomon, Cântarea Cân-tãrilor, Înþelepciunea lui Isus fiul lui Sirah ºiPãtimirea lui Iov. Vechiul Testament era, prinurmare, copiat la o mãnãstire de prim rang subraportul importanþei contribuþiei ei la producþiade carte moldoveneascã manuscrisã, ceea ce faceplauzibilã ipoteza cã la Neamþ existau, în acelmoment, toate cãrþile esenþiale ale ortodoxiei. Deremarcat cã, printre atâtea cãrþi acceptate deexegeza biblicã, în manuscrisul nemþean al luiGhervasie se strecurase ºi o apocrifã (cea atribuitãlui Isus fiul lui Sirah).

Când, la 1475, ªtefan vodã copia, “pentrusãnãtatea ºi mântuirea sa”, Cuvintele pustniceºti alepãrintelui Dorothei, donându-le mãnãstirii Zograf,el trimitea cãlugãrilor mãnãstirii de la Athos, odatã cu manuscrisul, ºi un mesaj implicit:îndemnul cãtre o viaþã închinatã austeritãþii ºimeditaþiei. Alegerea cãrþii care sã fie donatã aratãcã la curtea Moldovei nu lipseau bunii sfãtuitoriîn cele ecleziastice, aceºtia având o temeinicãpregãtire într-ale isihasmului.

Aceastã presupunere pare sã fie confirmatã ºicu un alt prilej. Este vorba despre comandaspecialã pe care o întreprinde mitropolitul Sucevei,kir Gheorghe, la 1503, atunci când se adreseazãmãnãstirii Zograf pentru a obþine Lãmuririle lui Iov.

Acestea nu erau decât o compilaþie teologicã dinmai mulþi autori - Olimpiodor al Alexandriei, IoanZlotoust, Apolinarie, Origen º. a. - cu privire laînþelesurile cãrþii lui Iov. Ce îl putea determina pemitropolit sã comande o asemenea carte? S-arputea sã nu fie greºit sã se vadã în acest imboldmãrturia grijii pentru voievodul sãu suferind de peurma rãnii dobândite la Chilia care peste un anurma sã îi aducã acestuia sfârºitul. Dorinþa de apãtrunde înþelesurile adânci ale unei cãrþi cum eraaceea despre Iov nu putea fi, pe de altã parte, decâtfireascã la un înalt ierarh al bisericii. Oricum ar fi,prin faptul cã este vorba despre o culegere deexegezã biblicã, ºi nu de simpla copiere a unuiadintre textele sacre ale Bibliei, rezultã cã atmosferateologicã de la mitropolia Moldovie devenise maicomplexã, manifestând aspiraþii mai înalte.

Dintre cãrþile cu conþinut laic puse sã secopieze de ªtefan reþine atenþia Sintagma luiMatei Vlastaris, culegere juridicã cu relevanþã atâtpentru viaþa în mediile ecleziastice, cât ºi pentruviaþa laicã.

Ea este copiatã de douã ori - din câte ºtimpânã astãzi -: la 1472, la Neamþ, dupã una dintreversiunile complete, ºi la 1495, din poruncadomnului, la biserica cu hramul Sfântul NicolaeDomnesc din Iaºi. Se constatã cã ºi o asemenealucrare era multiplicatã tot în ambianþãecleziasticã ºi prin grija unor slujbaºi bisericeºti.

Cât priveºte persoana copiºtilor, în toatecazurile ei sunt servitori ai bisericii. Unii dintre eiactiveazã în incinta mãnãstirilor, alþii pe lângãbiserici. Cu toþii sunt însã strãini, dupã toateaparenþele, sferei vieþii laice. O excepþie ar puteafi grãmãticul Damian, cel care transcria, la 1495,Sintagma lui Matei Vlastaris, la biserica Sf.Nicolae Domnesc din Iaºi. Funcþia lui degrãmãtic pare sã indice cã misiunea lui pe lângãacel locaº de cult ieºean era aceea de profesor.

Toate cele menþionate mai sus cu privire lacopierea de carte, destinatarii textelor, copiºti ºidonatori sugereazã cã în Moldova ºtefanianãexista deja o funcþie socialã precisã a culturiiscrise, un tipic al producerii ºi donãrii de carte,un public aristocratic ºi aulic apt sã apeleze latexte, un interes pentru Noul Testament ºipentru cãrþile utile slujbei religioase (Apostol,Mineie ºi Psalterii). Circuitul culturii scrise ºi alreproducerii acesteia îi implica pe patroniiculturali (donatori), anumite centre specializateîn producerea de carte manuscrisã (în primulrând mãnãstirile care conþineau mari scriptorii, caNeamþ ºi Putna, dar ºi unele biserici), un publicboieresc sau ecleziastic capabil sã descifrezescrisul ºi sã satisfacã prin lecturã propriile nevoica ºi pe cele ale unei mulþimi mai mari de oameni(în cazul boierilor membrii familiei; în cazulpreoþilor ºi mãnãstirilor, participanþii la serviciuldivin ºi la lecturile cu voce tare din cãrþilereligioase).

În calitatea ei de obiect preþios, evaluat însume consistente de bani, cartea suscitã uninteres marcat ºi continuu în societateamoldoveneascã, atât pentru donaþiile în interior,cât ºi pentru cele direcþionate în afara frontierelorstatului (cãtre mãnãstiri de la Athos, ca Zografusau Hilandar, dar ºi cãtre altele, de astã datã dinTransilvania, cum s-a întâmplat cu biserica-episcopie din Feleac).

n

Note: 1. Emil Turdeanu, “Manuscrise slave din timpul lui ªtefan cel

Mare”, în Oameni ºi cãrþi de altãdatã , I, Bucureºti, Ed.Enciclopedicã, 1997, p. 25-167.

Lecturile religioase dinMoldova lui ªtefan cel Maren Ovidiu Pecican


Într-o lucrare apãrutã în anii ’90, The Languagein Thought and Action (Limbajul în gândire ºiacþiune) , doi autori americani de origine japo-

nezã, S.I. Hayakawa ºi Alan Hayakawa, numesctextele publicitare “o poezie sponsorizatã”. Însuºititlul cãrþii trimite la teoria actului vorbirii, ce sti-puleazã ideea cã limbajul este acþiune saucomportament.

Apropierea dintre limbajul publicitar ºi celpoetic a fost sesizatã, cu câteva decenii mai devre-me, de autorul francez Pierre Bourdieu. El afirmacã reclamele uzeazã de mijloace poetice, argu-mentând cã limbajul publicitar, la fel ca cel poe-tic, exploateazã mai degrabã conotaþiile mesajelordecât denotaþiile, uzeazã de puterea cuvintelor dea evoca evenimente, prin apelul la simboluri ºicrearea de efecte simbolice.

Cei doi autori americani pornesc în susþinereaanalogiei poezie-publicitate de la analiza codurilorverbale pe care le folosesc poeþii ºi copywriter-ii, îndiscursuri cu efecte ºi implicaþii simbolice.

Astfel, ambele fac uz de rimã ºi de ritm,folosite în publicitate mai ales în creareasloganurilor, acele mesaje concise, sugestive, uºorde reþinut ºi memorat de cãtre receptori. Neamintim sloganuri ca: “Rãcoritor nu-i destul. Fiicool!” (ºampon de pãr Head&Shoulders), “Calitatela un preþ cumsecade” (detergent marca Henkel),“Connex Go, ce-i al tãu e al tãu” (telefonie mobilã),“Câºtigã-n sãnãtate, fãrã greutate” (produs pentruslãbit Xeniplan) º.a.

Poezia ºi publicitatea folosesc cuvintele pentruvalorile lor afective ºi conotative, denotaþiatrecând în al doilea plan: “Suchardine mi-e dor detine”- un slogan ce nu face referire, de pildã, lagustul acestora, ci personificând produsul, netrimite în zona afectivului, prin chiar cuvântul“dor”, cu conotaþii poetice. “Rufele Lenor auprospeþimea naturii”- un alt slogan ce, în loc de aevoca un miros plãcut, promite, în schimb,posibilitatea evadãrii în naturã.

Mesajele publicitare, la fel ca textele poetice,exploateazã deliberat ambiguitãþile (“ExclamationEau… ºi se întâmplã” – reclamã la un parfummarca Coty) ºi jocurile de cuvinte (“Negrul seduce, negrul seduce” – detergentul Dero pentru rufenegre ), jocuri de litere “Express Yourself”– cafeaLavazza. Intertextualitatea, respectiv modul încare un text reflectã sau se referã la alt text,procedeu care poate opera la niveluri diferite delimbaj, este întâlnitã în reclame. Sloganul pentruunguentul Ben-Gay “Durerea trece, mobilitatearevine”, parafrazã la un proverb, este unul dintremultele exemple de acest fel.

Cel mai important aspect al analogiei dintrelimbajul poetic ºi cel publicitar este cã ambele sestrãduiesc sã facã din lucruri simboluri. Ceea ceînseamnã, din perspectivã semioticã, cã elestabilesc o relaþie de convenþie între semnificant(cuvânt) ºi semnificat (obiect, concept), prinintermediul limbajului, care din aceeaºiperspectivã, este el însuºi un sistem convenþionalde semne. Publicitatea este, la fel ca ºi poezia, ununivers al simbolurilor cele mai diverse. Înviziunea copywriters-ilor, “poeþi sponsorizaþi”,aparatele electrocasnice devin simboluri ale

fericirii domestice: “O canapea din piele, o mãsuþãdin lemn de nuc pentru cafea, un tablou de Dali… darînainte de toate…” televizorul Philips care, printr-un transfer de la verbal la nonverbal, apareca imagine ºi nu cuvânt, iar în colþul dreapta josal reclamei, logo-ul mãrcii ºi sloganul ei – “Let’smake things better”. Din aceeaºi perspectivã,produsele cosmetice sunt simboluri ale seducþieifeminine sau masculine, parfumurile, dincolo decalitãþile lor olfactive, sunt simboluri aleeleganþei, distincþiei, senzualitãþii. O întreagã“literaturã” publicitarã în acest sector oferãposibile exemplificãri: parfumul “ToujoursMasumi” (marca Coty), despre care textulpublicitar afirmã cã este “conceput pentru femeilecare au depãºit vârsta experienþelor, pentru celecare îºi doresc ceva stabil, clasic, romantic, darcare sã cuprindã ºi o notã de modernism” seconstituie ca semn simbolic al unei întregicategorii de femei; parfumul “Sensations” (marcaJill Sander) este, nici mai mult nici mai puþindecât “expresia totalã a aromei contemporane”,care “te transportã într-o lume revigorantã,caldã”. Se remarcã aici puterea de sugestie acuvintelor – verbul dinamic “te transportã”,substantivul “lume”, sinonim cu “univers”, cusubînþelesul de o altã lume/univers, diferitã decea banalã, cotidianã, care posedã caracteristiciaparent contradictorii – definite prin adjectivele“revigorantã” ºi “caldã”.

Bãuturile acidulate sunt propuse dreptsimboluri ale tinereþii, sportivitãþii, aventurii(print-urile ºi clipurile mãrcilor Coca-Cola, PepsiCola ºi altele). Bãuturile alcoolice nu sunt numaimãrci comerciale, ci ºi ale statutului social,definesc categorii de vârstã cu caracteristicile lorspecifice – exuberanþã ºi spirit de aventurã încazul tinerilor, reuºitã, bunãstare, siguranþã desine în cazul publicului-þintã adult.

Chiar ºi produse banale, precum cafeaua,margarina, detergenþii dobândesc conotaþii dintre cele mai diverse, inclusiv din sferasexualitãþii. Se pare cã nici un domeniu al trãirilor omeneºti nu e strãin “poeþilorsponsorizaþi”, în demersurile lor persuasive. Aºa cum au evidenþiat o serie de cercetãtori aifenomenului publicitar, pentru ca limbajul sãdetermine acþiunea, comportamentul decumpãrare în cazul de faþã, nu este suficientapelul la raþiune, prin mesajele informative, ci eltrebuie dublat de cel care trimite la emoþii,sentimente, afectivitate. Astfel, rujul de buzeMargaret Astor te îndeamnã “sã-þi colorezi/ sã daiculoare emoþiilor” (“Colour your emotions”); tonulimperativ este înlocuit cu cel interogativ, în cazulreclamei la automobilul Mini BMW: ”Estedragoste? Pânã unde merge dragostea?”. Coincidenþãsau nu, titlul unor texte publicitare la produseSony pune aceeaºi întrebare: “Pânã unde mergedragostea ta?”. Rãspunsul îl gãsim în textulpropriu-zis. “Dupã ce vei filma doar câtevaminute, vei înþelege de ce nu ai mai vrea sã tedesparþi de aceastã camerã video” (reclama pentruSony Digital Handycam) ºi “Când e vorba de celemai performante tehnologii de recreere de laSony, dragostea ta este nemãsuratã”.

Simbolurile patriotice sunt folosite uneori înscopuri comerciale: berea Caraiman e “frate curomânul”, sãrbãtorile religioase, cum suntCrãciunul ºi Paºtile, sunt de asemenea exploatatepublicitar în aºa fel încât îºi pierd semnificaþiilelor iniþiale, sunt secularizate. Campaniile cuaceste ocazii, ale firmei Coca-Cola, de pildã, suntmenite sã inducã ideea cã sãrbãtorile religioase, cereunesc de regulã familia, nu ar fi posibile fãrãconsumarea produselor respective.

Precum poezia, beletristica în general, îlprovoacã pe cititor sã se identifice cu personaje,idei ºi sentimente, publicitatea ne invitã sã neidentificãm cu modelele ºi rolurile pe care leportretizeazã ºi acest lucru e mult mai uºor derealizat deoarece mesajele de acest fel trimit laemoþii ºi modele pozitive: bucurie, plãcere,admiraþie, respectiv bãrbatul sau femeia desucces, tineri sãnãtoºi, bine îmbrãcaþi, seducãtorietc.

Referindu-se la tendinþele actuale alecomunicãrii, Daniela Rovenþa-Frumuºani afirmãcã: “nici un produs (de la pasta de dinþi lapreºedintele þãrii ) nu se va vinde fãrã un discursmitologizant, fãrã o imagine de marcã, uneorimai importantã decât actul în sine sau calitateaprodusului… produsele nu mai sunt vandabiledecât prin inocularea de simboluri… prin care seadaugã componentei raþionale a cogito-ului de tipcartezian aceea de dimensiune euforizantã,utopicã, cronicã – pulsiunea de imaginar ºireverie, prin care afectivul fuzioneazã cupersuasivul ºi informativul”. Mai mult chiar,argumenteazã autoarea, “publicitatea a devenitunul din principalele simboluri culturale alesocietãþii industriale” iar “omniprezenþa satrebuie legatã în primul rând de domeniullingvistic ºi estetic”.

Studiile recente analizeazã comunicareapublicitarã modernã în termenii unui discurs, ceutilizeazã deopotrivã verbalul ºi nonverbalul.

“Ne aflãm în faþa unei comunicãri simbolicecare de multe ori eclipseazã total dimensiuneaeconomicã a fenomenului publicitar… aceastãrealitate simbolicã se suprapune peste cea realã ºi,printr-un efort de circularitate, condiþioneazã ºistructura discursului publicitar”, precizezã V.S.Dâncu în preambulul analizei retoriciipublicitare.

Publicitatea modernã configureazã o retoricãde tip nou, valorizând mai ales componenta„elocutio” a retoricii clasice, respectiv figurile deretoricã.

Acestea sunt totodatã figuri de stil, utilizate ºide discursul literar, poetic. În publicitate ele suntcreate deopotrivã cu ajutorul cuvintelor ºi alimaginilor, adeseori discursul verbal fiind întãritde cel vizual sau substituit prin cel de-al doilea.Cercetãri relativ recente din domeniul biologieicomportamentale ºi al psihologiei cognitive audemonstrat o sporitã eficienþã comunicativã aimaginilor în raport cu cuvintele. Imaginile suntmai rapid, mai facil percepute, pentru maiîndelung timp memorate, drept care efectele lorpersuasive sunt mai puternice, cu atât mai multcu cât ele se adreseazã cu precãdere laturiiafective, emoþionale a receptorului.

Rãmânând la nivelul verbal constatãm cãretorica publicitarã împãrtãºeºte cu cea poeticã unvast repertoriu al figurilor de stil: epitetul,comparaþia, metafora, repetiþia, hiperbola,personificarea, simetria, antinomia, antiteza,omofonia, litota, silogismul, praxeograma,metonimia, zeugma, substituþia, silogismul etc.

n Rodica Pascu

Limbajul publicitar - „o poezie sponsorizatã”

eseu

21

Dupã 20 de ani de absenþã ca regizor, dar nuºi ca asistent ºi director de imagine, DinuTãnase se reîntoarce pe platourile de

filmare În recentul sãu film, Damen Tango, oproducþie 2004, reia colaborarea cu scenaristulRadu F. Alexandru, care a debutat în filmul sãu din1982, La capãtul liniei. Tema recentei sale peliculeeste iubirea surprinsã în schema trio-ului conjugal,modalitate de tratare dominantã în teatrulbulevardier, atât de popular la sfârºitul secolului alXVIII-lea ºi începutul secolului al XIX-lea, mai alesîn Franþa. Prin aspectul degradat al dramaturgiei ºispectacolului bulevardier, care constã în excesul deafectivitate, epicul stufos ºi abundenþa de elementesenzaþionale, se face trecerea de la clasicism laromantism. Aproape fãrã excepþie, personajele carepopulau astfel de produse aparþineau colectivitãþilorurbane de condiþie medie. Deºi bine localizate, po-vestea, conflictul ºi intriga aveau un aer de anis-toric, prin pretenþia nemãrturisitã a autorilor de a sereferi la întâmplãri ºi apucãturi dintotdeauna ºi depretutindeni. Declanºatorul conflictului ºi stimu-lentul intrigii era adulterul sau lipsa de fidelitate ºistatornicie în relaþiile erotice, de unde ºi invaria-bilul aspect didactic sau scopul moralizator. DinuTãnase refuzã sã dea povestirii sale o anume culoarelocalã, care devine, astfel, neutrã, indiferentã. Deta-ºându-ºi filmul de rigorile unui spaþiu ºi timp de-terminate, intenþia lui transparentã era sã insinuezeatemporalitatea ºi aspaþialitatea întâmplãrilor ºirelaþiilor evocate. Alegerea ambianþei universitare,în care plaseazã povestirea, vrea sã serveascã aceeaºiidee, dar ºi o alta, aceea de a imprima filmului unaer de elevaþie intelectualã. Prin aceste procedee,simple paleative, vizibil cãutate ºi elaborate, sub-stanþa ºi expresivitatea filmului se destramã, ceea cese întâmplã ºi cu capacitatea lui de a convinge

estetic. Cuplul conjugal aparþine aristocraþieiuniversitare: Mircea Popescu (Horaþiu Mãlãele),profesor universitar, doctor docent, ºi AlexandraPopescu (Maia Morgenstern), (tot) profesor uni-versitar, doctor ºi toate celelalte. Cãsãtoriþi diniubire, dispunând de suficiente resurse bãneºtipentru a locui într-un vast ºi luxos apartament,având ºi o comodã aºezare, undeva, la þarã, ei suntpriviþi ca un model de fericitã convieþuire, urmare aunor profunde legãturi sufleteºti ºi înalte principiimorale, de reuºitã profesionalã ºi materialã. Fiicalor, Mihaela (Ana Ularu), stabilitã pe undeva prinVest, pare a fi destinatã sã continue exemplulpãrinþilor. Dar, dupã nouã ani ºi încã dupã nouã ani,Alexandra descoperã cã armonia lor conjugalã era oiluzie. Mai fragil în cea ce priveºte forþa de a trãi cuintensitate sporitã aceleaºi sentimente, disponibil dea vedea în existenþa cotidianã nu esenþele, ci cliºeeleºi stereotipiile, cu mai multã uºurinþã supus slãbi-ciunilor omeneºti, Mircea, prin relaþia extracon-jugalã cu Corina (Andreea Bibiri), (tot) profesoarãºi (în plus) directoare, contribuie hotãrâtor laratarea unui ideal în care, în tinereþe, el ºi soþia sacrezuserã cu sinceritate. Moartea lui Mircea într-unaccident de circulaþie, în concepþia regizorului,efectul puterii destinului, este primul element-surprizã care coboarã filmul de la condiþia vânatãde lucrare artisticã la aceea de simplã demonstraþie.Trioul destrãmat, soþ – soþie – amantã, este înlocuitcu altul, soþie – fostã amantã – iubitul ºi apoi soþulfostei amante, tânãrul, simpaticul ºi perseverentulavocat Bogdan Ionescu (Mihai Cãlin). Acest nouelement de surprizã, Bogdan fiind chiar fiul celuicare a provocat accidentul de circulaþie, genereazãun alt element de surprizã, schimbarea radicalã acaracterului ºi temperamentului Alexandrei.Odinioarã calmã, sigurã de ea, generoasã, optimistã,

devine astenicã, geloasã pânã la absurd, ipocritã,ameninþãtoare ºi rãzbunãtoare. Unicul scop pe careîl urmãreºte este sã împiedice legãtura eroticã ºi cã-sãtoria lui Bogdan cu Corina, mãrturisindu-i aces-teia intenþia de a o ucide. În acest context, regizorulrecurge, în cele din urmã, la alte douã elemente-surprizã. Dupã incendierea “cãsuþei de vacanþã”, ladispoziþia Alexandrei, ºi plecarea ei subitã în Vest,probabil la fiica sa, pentru a-ºi reface viaþa, Bogdanºi Corina mor într-un accident de circulaþie, ime-diat dupã cãsãtorie. În ansamblu, Damen Tango nuare nimic dintr-un film creat; este cãznit, artificial,fals, steril. Ca ºi în cazul ultimului film al MalvineiUrºianu, Ce lume veselã!, prin excesul de calofilieautorul vrea sã suplineascã vidul de conþinut. Înaceastã peliculã nimic nu se finalizeazã estetic.Scenografia pare o expoziþie itinerantã, imagineaeste leneºã, staticã, jocul actorilor suferã de maladiafatalã a filmului românesc, teatralitatea, dialogul nudepãºeºte deriziunea, muzica, lipsitã de inspiraþie,pare un comentariu lãutãresc. În ceea ce o priveºtepe Maia Morgenstern, cu realã vocaþie de tragedia-nã, remarcabilã în Balanþa (Lucian Pintilie), Trahir(Radu Mihãileanu), Privirea lui Ulise (Theo Angelo-poulos), A ºaptea camerã (Marta Meszaros) ºi Patimilelui Iisus (Mel Gibson), aici încropeºte un rol impro-vizat ºi inegal, în afara rigorilor limbajului cine-matografic. Un moment actoricesc reuºit este mo-nologul-mãrturisire al lui Mircea, înregistrat pe ca-setã video, iar ca imagine, albul aºezãmântului spi-talicesc, în ton suprarealist. Dar acestea nu salveazãansamblul, ci, dimpotrivã, îi accentueazã falsitatea ºiºubrezenia. Nici folosirea cuvântului tango în titlulfilmului nu se justificã. De dimensiune ºi rezonan-þã tragicã, el exprimã acea pasionalitate tipic ibericã,fãrã nici o acoperire în pelicula lui Dinu Tãnase.Din pãcate, cu aceastã anacronicã ºi penibilã melo-dramã a fost deschisã cea de a opta ediþie a Fes-tivalului filmului european, diminuând prestigiulacestei importante manifestãri culturale iniþiatã deComisia pentru România a Uniunii Europene.

n

Damen Tangon Mircea Dumitrescu

TRIBUNA • nr. 46 • 1-15 august 2004

Iatã câteva exemple: epitet - “Salvatore Ferragamo - Parfum subtil”comparaþie la superlativ – “Probabil cea mai

bunã bere din lume” (berea Carlsberg)metaforã – “Când natura devine operã de artã”

(ºampania Moet & Chandon)antitezã – “Nu-þi pregãteºte micul dejun” (doar îl

tipãreºte, trimite prin fax, scaneazã ºi-l copiazã) ºihiperbolã -“un adevãrat laborator foto” (reclamala imprimantele hp)

personificare ºi repetiþie - “Câinii pot sã viseze?Desigur cã pot !” (firmã de materiale pentrudecoraþiuni interioare)

personificare – “Un fond de ten vigilent cevegheazã asupra mea”

antinomie – “Atît de mic, încât îþi schimbãperspectivele” (telefon mobil Nokia) ; “Puternicîmpotriva mãtreþii, delicat cu pãrul tãu” (ºampon depãr Nivea)

incluzie – relaþie între douã mulþimi prin carese exprimã faptul cã orice element al primeimulþimi aparþine ºi celeilalte – “Cine trãieºte dinplin, trãieºte Tuborg”

silogism – “Dacã a gãti este o artã, atunci cuptorultãu trebuie sã fie o capodoperã. Cu noul cuptor Aristonpoþi gãti mâncãrurile cele mai extravagante sautradiþionale, ori poþi pur ºi simplu sã-i admiri designul,fãrã sã faci nimic altceva. Pentru cã de gãtit se ocupãnoul cuptor Ariston.”

repetiþie – “Irezistibila aromã de zi cu zi. Cea maibunã cafea de zi cu zi” (cafea Jacobs Merido);“Aromele tale, regulile tale” (parfumul Hugo Boss)

omofonie – “Have an Ice day” (în loc de Have anice day) þigãri mentolate

praxeograma – adevãr sau chestiune generalacceptatã, a cãrei contrazicere suscitã atenþia ºi îlinvitã pe receptor la interpretare “Nu port bijuterii.Le conduc” (automobilul Alfa Romeo)

metonimie/sinedocã – se exprimã cauza prinefect, efectul prin cauzã, generalul prin particular– “Frumuseþea este mai intensã pentru cã surprinde”(parfum Givenchy)

zeugma – punerea pe acelaºi plan sintactic aunor elemente contrastante semantic, în careelementele sunt asociate formal – “Dreaptã estecalea cãtre Creditul Domo” (utilizeazã parafraza lacitatul biblic “Dreaptã este Calea Domnului”,precum ºi un joc de cuvinte “Domn”, “Domo”,punând în contrast planul spiritual ºi cel terestrual creditelor bancare) – reclamã la produseelectrocasnice Whirlpool, achiziþionate prinmagazinele Domo

Fantezia, originalitatea, noutatea,surprinzãtorul, seducþia, puterea de a-l transportape receptor în lumi ºi situaþii imaginare, cu altecuvinte creativitatea, concept de altfel dificil dedefinit, este comunã literaþilor ºi publicitarilor.Nimic surprinzãtor, deci, în faptul cã anumitedepartamente ale firmelor de publicitate suntnumite departamente de creaþie. Fie cã lucreazãcu cuvântul, fie cu imaginea, publicitarii sunt,fãrã îndoialã, o categorie de creatori“sponsorizaþi”, care, spre deosebire de ceilalþi, audrept scop persuasiunea, dacã nu chiar

manipularea, aºa cum încearcã sã o demonstrezeo serie de voci critice.

În condiþiile în care, de multã vreme deja,cititorii de poezie sunt peste tot în lume, unpublic restrâns, “poezia consumului” arepublicuri þintã tot mai numeroase, ba chiarîmpãtimiþii ei, acei “devoratori de publicitate”,cum sunt cunoscuþi ºi la noi.

n

Referinþe bibliografice:Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, Cluj-Napoca, Editura

Echinox, 1996Claude Bonnange, Chantal Thomas, Don Juan sau Pavlov? Eseu

despre comunicarea publicitarã, Bucureºti, Editura Trei, 1999François Brune, Fericirea ca obligaþie. Psihologia ºi sociologia publi-

citãþii, Bucureºti, Editura Trei, 1996Vasile Sebastian Dâncu, Comunicarea simbolicã. Arhitectura

discursului publicitar , Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001Angela Goddard, Limbajul publicitãþii , Iaºi, Editura Polirom,

2002Doris-Louise Heineault, Jean Yves Roy, Publicitate ºi

psihanalizã , Bucureºti, Editura Trei, 2002Dragoº Iliescu, Dan Petre, Psihologia reclamei ºi a consumatorului,

Bucureºti, Editura comunicare.ro, 2004S.I. Hayakawa, Alan Hayakawa, The Language in Thought and

Action, New York, Columbia University Press, 1998Martin Joly, Introducere în analiza imaginii, Bucureºti, Editura

All, 1998 Verner Kroeber-Riel, Bildkommunikation, München, Franz

Vahlen Verlag, 1995Daniela Rovenþa Frumuºani, Semioticã, societate, culturã, Iaºi,

Institutul European, 1999.

film


Prima cãlãtorie are drept þintã o staþiunemontanã din Nord, Tam Dao, situatã la circadouã ore jumate de drum. Pãmânt roºu.

Pãmânt galben. ºoseaua ºerpuieºte printre culturide porumb, trestie de zahãr, legume ºi zarzavaturi.Orezãrii: ici, un strat cu rãsad de orez verde crud,colo, miriºtea, iar alãturi, parcele inundate. Câtevafemei înoatã prin noroi, consolidând diguri sauridicând altele noi. Un bãrbat arã balta cu plugulcu un singur brãzdar, tras de un bivol. Alte femeicarã una, alta cu cobiliþele. Alþi bãrbaþi carã una,alta cu motocicletele, în timp ce unii se odihnescpe marginea drumului, în poziþia caracteristicã.Urcãm la peste 1000 m. Vegetaþie rarã, pãmântuscat ºi praf roºu omniprezent. Tragem la o vilã ascriitorilor.

În timp ce camarazii mei îºi dorm somnul deamiazã, eu o iau la picior, sus, la munte, la izvor.ºoseaua e nouã, se vede asta dupã negreala asfaltuluidar ºi dupã camioanele care carã pãmânt argilosamestecat cu pietre, pe care-l basculeazã ici-colo, lamarginea drumului; la locul cu pricina aparaproape instantaneu câþiva inºi care împrãºtie ºiniveleazã pãmântul, îndepãrtând pietroaiele. Unuldintre ei, desigur ºeful, cãci nu are nici o unealtã înmâini, îmi rãspunde la salut apoi mã întreabã:“Where are you from?”. Este o întrebare pe care voiauzi-o de multe ori dupã aceea. De regulã cel ceîntreabã surâde fâstâcit în vreme ce unii maiîndrãzneþi se apropie încercând sã te mângâie cupalma pe burtã în semn de supremã simpatie, pare-se. Revenind la lucrãtorii noºtri, sã spunem cãpantele erau terasate, susþinute de stânci, pietre saubeton, ºi toate peticele de pãmânt cultivabile suntplantate cu suºu, o plantã agãþãtoare asemãnãtoarecu dovlecii, atâta doar cã fructele sunt ca niºte pereverzi, acoperite cu peri albicioºi.

Tot urcând ºi coborând pantele acelea, unde teputeai rãcori sub copertinele de suºu, la o adicã,mã apropiu de pãdurea de bambus. Pãtrund câþivametri pe firul unui pârâiaº. Rup o tulpinã de

bambus tãiatã pe trei sferturi cu maceta; fac restultrebii cu piatra. Iatã-mã hãlãduind ca odinioarã,peregrin la curþile dorului prin munþii patriei! Mãîndepãrtez biniºor de “casã” dar asta mã excitãteribil; îndrãzneala îmi dã pinteni. Trec pe lângãun grup de muncitori, apoi pe lângã un autocarplin cu turiºti europeni ºi, în cele din urmã, po-posesc în “curtea” unui cetãþean care trebãluia ce-va împreunã cu soþia sa. Le zâmbesc salutându-ipe franþuzeºte – limba întrebuinþatã de mine cuobstinaþie pe întreg parcursul cãlãtoriei, de undemi s-a tras porecla de Monsieur Merci Beaucoup,cu care m-a gratulat preºedintele UniuniiScriitorilor – apoi îi arãt omului capetele boante,franjurate, ale bâtei mele ºi el pricepe cãci într-oclipã dispare revenind cu un fierãstrãu cu ajutorulcãruia mi-o taie la perfecþie… Alãturi, pestedrum, douã femei – mamã ºi fiicã ori nepoatã ºibunicã, mai degrabã – vând instrumente popularegen fluiere ºi xilofoane confecþionate din bambus.“Verific” câteva uitând cã n-am un ban înbuzunar; plecasem doar la plimbare pe munte.Mã scuz fãcând cale întoarsã dar rãmân uluitsimþind-o pe bãbuþã alergând dupã mine ºivârându-mi un fluier în buzunar: “Merci, mercibeaucoup”, am zis împreunându-mi mâinile ºiînchinându-mã discret, aºa cum am vãzut cãprocedeazã asiaticii, la televizor.

Alte obiecte care îmi vor îmbogãþi colecþia de“trofee”: un colþ de stâncã, o bucatã de rocã roºie,friabilã, o scoicã sculptatã, pietricele de diferitemãrimi ºi culori culese de la þãrmul Pacificului,un fir de muºchi, fructe tropicale crude, ostatuetã a lui Budha, din lemn lãcuit, trei statuetedin lemn de santal, reprezentând figuri alegorice,un triptic lucrat în piatrã, reprezentând panteonulbudist. Cãci, dacã într-adevãr confucianismul adominat în sfera politicului ºi a speculaþieifilosofice, atunci religia oficialã a fost ºi a rãmascea budistã.

La întoarcerea de pe coclauri dau faþã cu ºefulvilei; îºi târâie piciorul ºi îi lipseºte braþul stâng;urmele rãzboiului, cu siguranþã. În parantezã fiespus, însuºi preºedintele Uniunii, antiamericandeclarat, condusese o unitate de tancuri, care a avutmisiunea de a apãra un baraj, în rãzboi. Se face frigodatã cu lãsarea întunericului. Îl fac sã priceapã ºi eldã imediat dispoziþie sã-mi fie adusã o aerotermã încamerã. Trãieºte aici împreunã cu soþia; au doiflãcãi care ºi-au gãsit un rost la Hanoi.

În seara aceea, pentru prima ºi ultima oarã înviaþa mea, am mâncat câine: jumãri, carne rasol,fripturã, cârnaþi, toate au fost de câine. Nu ne-aavertizat nimeni deºi mirosea ciudat în holulunde urma sã cinãm. Se fãceau tot soiul deglume pe seama nevinovatului animal. În primulrând cã erau mici de staturã, grãsulii, rari ºi foartecuminþi, câinii. Aveau cu toþii un aer resemnat.Mai târziu, dupã întoarcerea în þarã, cineva îmi vavorbi despre câinii cu limba albastrã. De oamenicu sânge albastru auzisem dar de câini cu limbaalbastrã nicidecum. Într-una din zilele urmãtoare,în trecere printr-o localitate din centrul þãrii fiind,îmi va fi hãrãzit sã întrezãresc o scenã cumplitã,din fuga maºinii: câinele fusese vârât între fiareleunui grilaj iar un sfrijit îi þine capul deasupragrilajului cu ajutorul unui soi de furcã cu doidinþi, în vreme ce îl pocneºte în cap cu ciocanul,deloc impresionat de urletele animalului. Undeeºti tu, Brigitte Bardot?, voi zbiera. Tovarãºii meide drum se vor uita la mine nedumeriþi. Mai cãnu le va veni sã creadã ce le voi povesti. Apoi,privind mai atent, voi zãri o sumedenie depancarte care momesc cãlãtorii cu delicatese dincarne de câine.

Dacã n-am fãcut icter negru, în seara aceea depominã, este pentru cã mi-am spãlat pânã ºicreierii cu vin franþuzesc. Slavã Bordeaux-ului, înveci!

Iar ca sã mã rãzbun, îi determin – era sã spunîi silesc – pe toþi sã mã asculte citind Baladatunisianului blond ºi a prietenului sãu vietnamez , învariantã româneascã ºi franþuzeascã, datoratãminunatului meu prieten, Tudor Ionescu, cel ceîmi dãduse o hârtiuþã cu adresa unui amic de-alsãu, vietnamez, traducãtor din francezã, la ple-carea din þarã. Pe care n-am avut timp, nici chef –de ce sã nu fiu sincer? – sã-l caut. În schimb defostul meu prieten, evocat în baladã, am întrebatpeste tot. Rebel fiind, am priceput cã, dacã asupravieþuit rãzboiului, trebuie cã predã francezaîntr-o localitate oarecare…

Revenind la baladã, sã notez cã, aºa cum era ºinormal, reacþiile sunt diferite: în vreme ceGhiþulescu nu pricepe de ce poezia trebuie sãîmprumute mijloacele epicului, lui Horicã i-aplãcut; Butulescu rãmâne pe poziþie deneutralitate iar dl. Dao, care s-a chinuit s-otraducã pe loc în vietnamezã, pentru conaþionaliisãi de faþã, promite sã dea o traducere demnã deun asemenea op.

n

n Mircea Petean

Praful roºu (Al patrulea episod)

jurnal asiatic


teledependenþa

Început de mileniu, cãldurã mare ºi onervozitate în creºtere geograficã la oameniicãrþii, ai prestigiului individual ori de grup în

þãriºoara noastrã ameninþatã, admonestatãdinãuntru spre afarã ºi retur. Intelectualii aunervi, sunt nevrozaþi: depresivii ajung agresivi, ceidiscreþi, zgomotoºi, cei izolaþi în meditativ-productivã recluziune îºi suflecã mînecileîndreptîndu-se spre ringul radicalelor rãfuieli.“Ce se întîmplã?” – ar fi întrebat-explicatmemorabil Topîrceanu dar ºi Vãcãroiu… Dincolode fascinanta expunere teoreticã a lui AndreiCornea sau de cea necruþãtor pragmaticã a luiSorin Adam Matei, mã gîndesc la posibileremedii din tagma celor care contribuie la “saltulpeste etape”. Sã le enumerãm, deci:

Sportul – a, nu, nu la jogging mã gîndesc – îþipoþi luxa glezna prin gropile rapidei urbanitãþi; oºansã ar fi mãcar 50 de bazine înnot. Însã de undetimpul, trupul ºi apoi de unde bazinul igienicadecvat… Fotbalul e prea proletar, ºahul preaimobil cu rezultate similare scrisului-cititului:adipozitate ori hemoroizi, de nu chiar amîndouã.

la un loc. Ar mai fi tenisul cu aceleaºi incon-veniente ca ºi înnotul. Echitaþia nici nu în-drãznesc s-o sugerez – ºtie Radu Cosaºu de ce –,dar efectele-i benefice se pot citi la personajul sãuauctorial.

O soluþie ar fi cumpãrãturile (piaþa), spãlatulºi gãtitul plus curãþenia locuinþei. În aceastãdirecþie vã pot relata despre douã tipuri distinctede intelectuali-savanþi, cu operã ºi creatori de opi-nie: unul, admirat ºi temut pentru monumen-tala-i trudã recuperatorie, trãia (trãieºte) singur(în principiu…) într-o locuinþã nouã ºi confor-tabilã. Pentru gospodãrie beneficiazã de asistenþacîte unei rude. La un an dupã instalarea în noulhabitat, nu avea idee cum fucþioneazã cuptorularagazului – rãmas absolut neatins de harnica“mînã a cugetului” sãu. Altul, “vãduvit” deconsoartã spre cincizeci de ani, a învãþat menajulde la A la Z devenind un amfitrion de vastã ºiîndelungatã pomenire. De nevroze ocazionaleînsã n-au scãpat nici unul nici celãlalt…

Creºterea copiilor. Facem aici abstracþie defemei, sacrificate biologic… Cîte femei creator de

marcã (Hm!) au/ au avut copii, cu excepþiaHortensiei Papadat Bengescu, cãreia îi dãdeamîna sã þinã o bonã ºi o bucãtãreasã, chiar ºi ofemeie de serviciu în casã? Pentru bãrbaþipuericultura e catastrofalã carierei în formare –respectiv, la exact vîrsta nimeritã sã procreezi.

Îngrijirea unor pãrinþi bãtrîni ºi bolnavi.Experienþã terifiantã. Te vindecã de tine însuþidacã te mai þii pe picioare.

O cabanã sau o casã la þarã unde sã creascãorãtãnii ºi legume pentru uz familial, nu un“gheºeft” practicat de importanþi politicieni.Arghezi aºa a procedat. Utiliza hîrtia simplã ºicreionul. Dar laptopul nu-þi dã pace, nu ºi nu…

Creºterea cîinilor sau a pisicilor. Dã naºtereunei nevroze care estompeazã angoaseleintelectuale. Pe lîngã operaþia de igienizarecontinuã, trebuie sã ai pînda minþii treze pentru anu ajunge patrupedul în contact cu îndrãgitelevolume.

Ar mai fi vînãtoarea sau pescuitul. Puþinorintelectuali le dã mîna luxului cerut în acestdomeniu. Deºi, stînd pe malul bãlþii ori rîului cuun bãþ ºi o “sfoarã”, s-ar putea ca din momealã sãmuºte în loc de peºte vreo idee…

Ultima soluþie: cea a lui Dinescu la Cetate.Are totuºi un dezavantaj: nu trece Dunãrea prinBucureºti, nici prin Cluj, Timiºoara, Iaºi etc.

n

Leacuri pentru nevroza intelectualilorn Monica Gheþ

salonul defavorizatului

La început, se dã o dimineaþã oarecare, nufoarte caldã, dar cu destul soare. În fiecaredimineaþã, în drum spre slujbã, trec

inevitabil pe lângã o piaþã destul de bineaprovizionatã, cu vânzãtori care sosesc la tejgheacu taxiul, ei au locurile riguros rezervate, nimenin-ar îndrãzni sã vândã ceva, chiar mai devreme,pe tarabele lor. ªi aºa s-a format ºi o piaþãînconjurãtoare a pieþii propriu zise, unde,dimineaþã de dimineaþã, apar þãrani din juruloraºului, vânzãtorii de lapte ºi ouã, în special,eventual ceva flori ºi frunze demne de o ciorbã;în dimineaþa oarecare de care e vorba, o femeiede vreo ºaptezeci de ani scotea, ºi ea, dintr-unportbagaj de Audi strãvechi, câteva butelii dinplastic, pline cu lapte, le aranja într-o plasã, sãprindã, ºi dânsa, la marginea pieþii, oareºce clienþi.Minunea a fost în momentul când femeia s-aîndepãrtat de ruginitul Audi: pe tãblia aflatã subportbagaj, dupã iniþialele judeþului, dupã un 08,figurau literele SEX; ce aveau bãtrâna ºi laptele cusexul, numai bunul Dumnezeu poate ºti, dar,peste rãcoarea obiºnuitã a dimineþii, s-au maiadãugat câteva grade în minus, cã te apucaufrigurile la aºa asociere. N-a trecut multã vremeºi am avut prilejul de a cunoaºte un popãdeosebit: destul de tânãr, brunet, aducea foartebine cu Ion Creangã, îl ºi vedeam cufundat într-

un butoi larg, încãpãtor, plin cu apã, destulã ca sãmai spele ceva din pãcate; pãrintele, serioscunoscãtor de culturã, ºtia destule ºi din celelumeºti-popeºti; în suprarealista grãdinãparohialã, plinã cu tot soiul de flori ºi statuete dinpiatrã, lemn ºi fier, a narat, foarte sumar,„realizãrile” a doi foºti colegi ai lui: cel dintâi s-amuncit cu sânge domnesc taman într-o searã deÎnviere; s-a culcat ºi dormea foarte bine în vremece enoriaºii îl aºteptau la porþile bisericii; pe la oradouã din noapte, preotul a apãrut, destul demarcat de consumul de vin; a sosit sã le spunãcelor pãstoriþi de el cã... Învierea se amânã pentruseara urmãtoare. Atât. Alt coleg al jovialuluipãrinte s-a prezentat la oficierea unei cãsãtorii; ovreme, totul a funcþionat impecabil, asta pânãcând s-a observat, de cãtre meseni, cã pãrintele adispãrut cu mireasa, dar nu pentru un minut-douã, duºi au fost, chiar au dat senzaþia, delocplãcutã, de volatilizare; ºi, vã închipuiþi, nicimãcar nu sosise emoþionantul moment al strigãriidarurilor! Figura simpaticului pãrinte mi-a rãsãritîn minte într-o altã dimineaþã, mai ales cã mãaflam în preajma unui lãcaº sfânt; nu era lumemultã prin piaþa cu pricina, nici nu era sãrbãtoarereligioasã în acea zi; în liniºtea generalã, un omînalt, cu barbã, dotat cu un sac ºi un baston deplastic, scurt, se preumbla în jurul bisericii; din

când în când se oprea ºi scotea din buzunaregrãunþe, moment când era, pur ºi extravagant –totodatã, acoperit de porumbeii sãlãºluind princupola sfântului locaº; un spectacol gratuit ºi,recunosc, emoþionant; tot acolo, în aceeaºi piaþã ºinumita dimineaþã, s-a mai petrecut ceva: pebalconul unui palat din preajmã, a apãrut ofanfarã, ceva chiar inedit, având în vedere faptulcã prin piaþã nu se aude altceva, în mod obiºnuit,decât muzicã de discotecã; credeam cã spectacolulomului cu porumbei se va sfârºi la auzulalãmurilor cântând din Goran Bregovic, surprizãde proporþii: porumbeii nu mai mâncau grãunþe,nici nu zburau, au devenit cuminþi ascultãtoriînaripaþi ai lui Goran Bregovic, interpretate de ofanfarã despre care nimeni, din puþinii aflaþi lalocul faptei, nu mai auzise vreodatã ceva.

n

Lapte cu sex, popã lumescºi porumbei cu fanfarãn Mihai Dragolea

^

^

Cristian Aurel Opriº, la treizeci de ani,deþine o realã mãiestrie ºi un nivelperformant în manipularea ºi adaptarea

tehnicilor de gravurã, mai ales cele clasice, acele«good old techniques». De altfel, Cristian Opriºeste un împãtimit al graficii ºi mai ales almanierelor ºi tehnicilor vechi ºi, ulterior, clasice,pe care le utilizeazã cu o profundã cunoaºtere arosturilor artizanale, nelãsându-se în acelaºi timp«confiscat» de tehnicism, cãci utilizarea lor vizeazãîntotdeauna finalitãþi expresive ºi imagistice ce trecdincolo de virtuozitate ºi experiment.

În ceea ce priveºte ava tarurile sale, traiectorialui Cristian Opriº a intersectat – fortuit ori nu -destul de serios Istoria. În aventura exterioarã, caangajat al Muzeului de Istorie a trecut printr-oprioadã autodidactã -,probabil autoimpusã - încontactul cu miile de ipostaze imagistice prezenteîn colecþiile Muzeului, dar în planul deveniriiinterioare ne apare clar o anumitã «bunã obsesie»pentru document, ce relevã o atitudine neutralã ºimeditativã faþã de imagine, ca tãcutã mãrturie ºivehicul al relevanþei semnificative asupra unuianume sens al evoluþiei istorice.

Aceastã «obsesie» este evidentã în utilizarea,evocarea, pastiºarea diverselor reproduceri grafice, asurselor epigrafiei, a documentelor radiologice, îngeneral în utilizarea largã a documentaristicii, lucruce este direct implicat în geneza graficii autorului.Majoritatea acestora sunt realizate în tehnici clasice,deºi unele sunt atât de minuþios construite, încâtevocã chiar fotogravura sau directa transpunerefoto. În ceea ce priveºte prelungirea acesteiîmpãtimiri pentru istoria ºi aventura diacronicã aartei gravurii, domnul Opriº chiar a început undemers doctoral în care doreºte sã studieze, maiprofund, tocmai aceste vechi secrete ale meseriei ºifabuloasele manualitãþi artizanale. Demers singular,pentru cã astãzi, din pãcate, aceste tehnici încep sãfie uitate, destul de puþin cunoscute ºi chiarignorate cu bunã ºtiinþã. În secolele XVII-XIX erauîncã principalul suport informaþional de la nivelulilustrãrii ºtiinþei pânã la faptul divers cotidian. Cucât sunt mai complexe, mai subtile, mai eficiente,cu atât mai mult ele sunt lãsate deoparte. Eprobabil o problemã a gestiunii timpului ºieficientizãrii tehnologice, dar ºi un semnparadigmatic al contemporaneitãþii. Nu numai cãsunt lãsate deoparte, dar întâlnim de foarte multeori confuzii, nu numai la adresa tehnicilor, dar ºi laadresa fundamentelor acestei arte. Iatã de ce parebinevenitã, simultan opotunã ºi importantã, aceastãtraducere, aceastã «recalibrare» a imaginii prinvechi, seculare tehnici.

Spaþiul sãu toponimic – poate accidental,poate predestinat ºi autobiografic – este CincuMare unde a gãsit, studiat, colecþionat documentearhivistice din a cãror migãloasã examinare seîncheagã un soi de fabuloasã reconstrucþiesimultan realã ºi mitologizantã a colectivitãþilorde altãdatã. Avem de-a face cu un soi depalimpsest multiplu stratificat, cãci fotografiile,documentele regãsite prin poduri ºi arhive, adusenu la lumina crudã a zilei, ci în spotul discret alsimezelor, pun într-un dialog sui-generisgeneraþii, mentalitãþi, insesizabile parfumuri ºi

gesturi pierdute care se prelungesc în ecourisubtile de o seninã meditaþie. Ca atmosferã, ar fitentant aici sã vorbim despre nostalgie, dar nucred cã d-lui Cristian Opriº i se potriveºtetermenul de nostalgic. E vorba aici mai curând deo resemnificare, reevaluare semanticã a istorieicotidianului simultan sensibilã ºi detaºatã.

Seria de lucrãri care se numeºte „Ferpare” –din francezul faire-part – se constituie într-unregistru complet diferit. Seria evocã zonanecrologului, a unui evocativ funebru, osemnificaþie ce contrasteazã direct cu parteaobiectivatã a documentaristicii, aducând mãrturiaperenitãþii ºi aneantizãrii biologicului. Logic versusbiologic realizeazã un soi de dialog întreperenitate ºi perisabil, între neutralitatea obiectivãºi amintirea afectivã, pus în operã prin intemediulurmelor fragile, perisabile ºi extrem de delicatecare zac uitate prin ierbare. Este o ipostazãinteresantã a distrugerii ºi simultan a pãstrãriiplantei mineralizate. O lume care, chiar dacã numai este vie, evocã în cel mai înalt grad actul detrãire ºi aventura biologicului.

Ca o aserþiune globalã am putea spune cã d-lCristian Aurel Opriº nu mai este în trendul lamodã, definit, ce obligã la originalitate, laspectaculos veleitar ºi violenþã expresivã, rareorijustificatã. Demersul sãu excelent tehnic ºi profundîn semnificaþie este aparent de o tradiþionalãcreativitate ºi o substanþialã narativitate, ce implicãsubiacent o permanentã anecdoticã. Nici una dinaceste expresii nu este ºi nu poate fi exactã îndefinirea demersului sãu artistic care este simultande mare actualitate ºi acutã penetranþã. Pentru cã,în definitiv, grafica lui Cristian Aurel Opriº seconfruntã direct cu Istoria, cu Viaþa. Iar grafica saconstituie mãrturia unui artist discret dar profund,atent dar detaºat, iar reconstrucþia fabulosuluiistoric al rãdãcinilor ºi genealogiilor, ca ºiimplicarea în anecdotic ºi perisabil are un sens maiadânc de regãsire a Sinelui ºi de clarificare aresorturilor ºi finalitãþilor Artei ca (poate) cel maiînalt semn al trecerii prin Lume.

n


opiniiAlexandru Jurcan: Artscene • 2editorialClaudiu Groza: Ca un falnic bordei, România… • 3

comentariiVianu Mureºan: Filosoful-trickster • 4

anul Ioan Slavici – Tribuna 120Interviu cu Titus Slavici • 7

explorãriCornel Ungureanu: Geopolitica ºi geografia literarã înEuropa Centralã • 8

COMUNISM ºI COMUNISME: MODELUL ROMÂNESC

Dorina Orzac: Politica de autonomie a lui Gh.Gheorghiu-Dej • 10George Cipãianu: Modelul ceauºist în regimul politiccommunist • 11Virgiliu Þârãu: Alegerile din 19 noiembrie 1946 înRomânia • 12

arhivãAlin Rus: O perspectivã asupra mineriadelor dupãpaisprezece ani • 13

poeziaMara Marcu • 17ex abruptoRadu Þuculescu: Deja vãd!!! • 17

meridianMarius Jucan: Machiavelli e cu noi • 18Mihaela Mudure: Note de literaturã canadianã • 18

ªtefan cel Mare - 500Ovidiu Pecican: Lecturile religioase din Moldova luiªtefan cel Mare • 19

eseuRodica Pascu: Limbajul publicitar – „o poezie spon-sorizatã” • 20

filmMircea Dumitrescu: Damen Tango • 21

jurnal asiaticMircea Petean: Praful roºu (Al patrulea episod) • 22

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Lapte cu sex, popã lumesc ºi porumbei cu fanfarã • 23

teledependenþaMonica Gheþ: Leacuri pentru nevroza intelectualilor • 23

artePavel Puºcaº: Delicatul echilibru între Adevãr ºi Imagine • 24

SUMAR

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

arte

Delicatul echilibru întreAdevãr ºi Imaginen Pavel Puºcaº

apare sub egida consiliului jude¢ean cluj - revista tribuna

Documents