A n u l V I I A r a d , M a r ţ i 21 I a n u a r i e ( 3 F e b r u a r i e ) 1 9 u r f N r . 12 REDACŢIA

Arad) Deik Ferencz-utcza nr, 80*

ABONAMENTUL Pentrn Austro-Ungaria:

pe un an . . . 20 cor. 'pe Щ an . . . 10 , pe V4 an . . . 5 , pe 1 lună . . . 2 , К-riï de Duminecă pe an

4 coroane. centra Románia şi străină­

tate pe an 40 franci. •uuuMiripte nu ae înapoiaia.

TRIBUNA PORULUI ADMINISTRAŢIA

Arad, Deik Ferenoi-utci» nr, 20

INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oara 12 bani; a treia oară 8 b.

de flecare publbeţlune.

Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti

înainte in Arad.

Telefon pentrn ora; şl comitat 502

Scrhori nefr.no.te na ie prlmeto

Advocaţii гоаалі si coi maghiari,

Sâmbăta camera advocaţilor din Arad a votat 1000 coroane pentru •tatua ce este sä se ridice aici lui Kossuth. Şase advocaţi romani din comitatul Hunedoarei, ş 'anume d-nil Francise Hossu, dr. Aurel Vlad, dr. Iustin Pop, dr. Silviu Moldovan şi dr. Gabriel Suciu, cari aparţin şi el acestei camere, au cerut insa ca pro­punerea să se ia dela ordinea zilei. Pentru-că nu e cu cale, ca şi din banii Românilor să se dea pentru acest scop. Ridicarea unei statul lui Kossuth, zic fraţii din Hunedoara, a re scop politic, este tn contra constitu-Jiunel şi Romanii nu pot să contribue la aşa ceva.

Cererea aceasta a stăruit vifor mare In adunarea advocaţilor. Dr. Radó Károly, scrie „Függet lenség", prin cuvinte „aprinse" a zis că «adu­narea să respingă cu indignare şi dispreţ expectoraţiunile celor şase Valahi de tristă figura", căol „cererea aceasta ar fi manifestarea brutală a orei pentru Maghiari şi contra pa­triei" Bar pe deasupra acei ad­vocaţi „nepatrioţi" să mal fie şi boi­cotaţi, cel puţin p e — c a l e soc i a l ă ! . . .

Advocatul Avarffy Perencz a în­trerupt a tunci : «Să nu cădem Irr-ex­t rem"! . . . Era s'o păţească Insă, căci is 'a strigat că — pactează... Deşi el emisese o ideie sănătoasă: din banii ce se incassează dela Romani, suma ce s'ar detrage dela dinşil pentru statue, să fie î n a p o i a t ă — Dacă aşa e'ar fi spus dela început, desigur că nici un Român nu ar fi protestat , de oare-ce e treaba Ungurilor cui ridică s ta tuă . . . Dar ca şi din bani strlnşi

dela Români să se ridice lui Kossuth statue, şi Încă pe vremuri cănd în­treaga Ungurime pe Iancu al nostru II t ratează ca pe bandit, asta da, trebue să Intîmpine resistenţă.

E regretabil Insă, că dintre ad­vocaţii români din comitatul şi oraşul nostru, afară de Dr. ioan Suciu nu b 'a presintat nici unui să ia parte la discuţie. Unde a fost Dr. St. C. Pop, care aşa zicênd vrea să treacă drept specialist in chestia lui Iancu?

Şi ar fi fost la loc o resistenţă bărbătească. Pentru-că Dr. Mülek Lajos a proferat cele mal violente cu­vinte la adresa cărturarilor români cari nu vor să se închine memoriei lui Koisuth. A zis : «Aceşti oameni fac pe ticăloşii faţă de noi, aici, pe pămontul patriei maghiare, deşi el mănâncă pane maghiară, se Ingraşe din untură ungurească (stil nu se poate mal literar !). Dacă nu le place, plece In România şi să nu înjurieze ideia de stat".. .

In acelaşi sens a vorbit Dr. Leitner Miháiy din Déva, pe când Dr. Kertész Miksa, din Arad, a z is : „Nu aflu că trebue să ne resbnnăm. Sun­tem stăpânii situaţiunel, să fim deci mal cu rèbdare . Advocaţii totdeauna au fost pentru libertatea gândirei, sä nu ştirbim deci din renumele nostru... Nu cred că putem să pornim contra celor şase advocaţi cercetare , d e o a r e c e el au t i s e i ш*пШ de l i b e r t a t e a de a s » s u ­prima când au trimis adresa l o r " . . .

S'a sculat Insă Dr. Nagy Sándor şi a propus cercetarea disciplinară, ceea-ce s'a şi primit...

Că un astfel de curent stăpâ­neşte chiar şi pe cea mal intelec­tuală corporaţie maghiară şi că s'a putut ajunge la astfel de conclus, cău­şele sunt multe. Cele mal principale :

1) că advocaţii români nu s'au pre­sentat In numër imposant, să lupte faţă în faţă şi 2) că între advocaţi au ajuns să dea tonul nu Ungurii neaoş!, ci Ovreii! Şi cine nu ştie, că şovinismul acesta exagerat ce s'a în­stăpânit asupra terii, este product ovr«p?e! Şi la şedinţa de care ne ocupam, nu creştinii, ci Ovreii formau majoritatea.

Mal sunt de vină de altfel şi toţi Românii cari In caşuri de procesa вѳ duc la O v r e i . . . Căci, într 'adevër, сѳ respect pot să aibă străinii faţă de Români când vőd că mulţi dintre dînşiî ocolesc pe advocaţii români şi 'şl încredinţează averea şi cinstea advocaţilor Ovrei şi renegaţilor de tot soiul, cari prin exagerarea senti­mentului naţional vor să se ridice mai presus de Ungurii neaoşi?!

De aceea, cel mal demn röapuns la acusările ce au fost zise la adresa advocaţilor români, numai poporul romun întreg poate da. Sa ţină adică strins In jurul advocaţilor români şi să fugă de cel străini, dintre cari unii abia de ieri alaltăieri au venit aici de prin Galiţia, ori cine ştie de unde, şi totuşi au îndrăsneală să strige la adresa noastră că suntem venetici şi să ne cäräm in România...

Şi respunsul acesta suntem cu atât mal mult datori să 1 dăm, cu cât azi am ajuns că aproape numai ad-JYGiZ&ţîÎ • rostán!-,H*aî a u t o r e n deaob ia de a se expune întru apărarea drep­turilor noastre naţionale.

Russu Şirianu.

Foarta bine. Ce e însă cu „F. Ma­gyarország" ? Acolo se pare că acţiile stau rëu de când cu daraverea lui Erdős Armând, căci administraţia numitului ziar trimite un apel pesimist, rügend publicul să spriginească ziarul, dela care Kossuth Ferencz s'a de­părtat.

* Serbii — scrie nF. Magyarorrszăgu (dela

1 Febr ) sunt foarte indignaţi pe stariţii mă­năstirilor cari s'au dus la Széli să se jelu-ească împotriva hotârîrii congresului de a revidia socotelile administraţiei mănăstirilor. Pe lângă câ foile scriu violent în contra ace­stor păcătoşi, apoi şi obştea serbească prote­stează cu energie împotriva hamsiştilor şerbi. Astfel pe ieri a fost convocată o adunare de protestare la Zombor.

Dar Românii cât vor mai răbda in­trigile stariţului delà H. Bodrog ?

Kossuth Ferencz, care a eşit deja de vre o trei ori dintre membrii redacţiei zia­rului „Egyetértés", printr'o epistolă ce nu­mitul ziar publică în fruntea sa, declară că ear întră să colaboreze. Dinparte-i „Egyet értés" se bucură.

Alegerea ie episcop al Aradului. A trebuit ca Ungurimea întreagă

să se pasioneze pentru candidatura sta­reţului A. Hamsea, ca presa maghiară să trateze chestiile noastre bisericeşti cu o desinvoltură nemal pomenită. Ce nu poate publica în ziare române, stareţul care mai alaltăeri ear a fost la co­lindat, plasează în ziarele ungureşti. Astfel „Egyetértés" dela 1 Febr. publică o lungă corespondenţă, în care ocăreşte rëu pe V. Mangra, pentru-că ar fi spri-ginit candidatura d lui Dr. Ioan Pap, ear na lăsat teren deschis d-lui Nicolae Pap, slujbaşul guvernului, care după ce

cea parţială din Tinea, cu ajutorul su-balternilar set notari jidovi, unguri şi gr.-catolici a crezut de cuviinţă să mai siluească şi cercul Beiuşului.

Mai Interesant e faptul, că Ro­mânul (?) care scrie în t „Egyetértés* ocăreşte pe vicarul Mangra pentru-că nu şi ar ţine fâgădueala data : că în atitudinea sa se va conduce după inte­resele bisericii!

Savonarola. Voltaire deosebeşte în mişcarea in­

telectuala a omenimei patru epoiï mari şi .pplenflide şi înşiră între ele şi epoca re-

^naştereî italiene. Dar par' ca renaşterea este mai splendidă decât toate, mai sim­patică şi mai atrăgătoare, căci după o coapte lunga, întunecoasă şi teribilă, ea a readus lumina mult dorită.

Căderea imperiului roman slăbit şi de-frănat, rëepândirea creştinismului scăl­dat în sângele credincioşilor sei şi năvă­lirea popoarelor barbare au fost nişte evo-luţiuni at&t de puternice, încât pe ruinele produse prin sguduitura lor trebuia să reînvie o nouă vieaţă, să iësarâ o noue lume. Şi nota caracteristică a acestei lumi Douö a fost creştinismul

Dar antagonismul dintre principiile re­ligiei lui Christos şi păg&nism a fost atât de mare, încât creştinii au desconsiderat tot ce esistase mai nainte şi au început si trăească o nouă vieaţă, ca aderenţii lui Marat şi Robespierre în revoluţia fran-eesă. Pentru ei Aeneida lui Virgil şi odele lai Horaţ au esistat tot atât de puţin, ea Venus de Milo şi Apollo din Belvedere

,şi poeţii creştinilor, timizi şi ascunşi în catacombele sfântului Callist, compuneau imnuri primitive întru preamărirea Fiului lai Dumnezeu, ear artiştii lor zugrăveau tablouri sfinte, aproape atât de simple ca cele eşite din „şcoala" noastră din Nicula.

Şi cu toată mărirea şi curăţenia învăţăto­rilor creştineşti şi cu toată convingerea uimitoare a credincioşilor din primele vea­curi ale nouei lumî, poeţii şi artişti creştini nu s'au putut avônta la o înălţime de­osebită, ci s'au perdut cu desăvîrşire în lunga ) oapte a evului de mijloc.

Abea atunci, când scriitorii lor au început să bată praful secular de pe prosa lui Cicero şi de pe poesiile lui Ovid şi aluî Horaţ şi artiştii au început să stu­dieze frânturile capo d'operelor antice, sfărâmate de orbirea barbarilor şi de ne­socotinţa patimei omeneşti, abea atunci al­cătuirile creştine i-au apropiat de marginile frumosului, abea atunci s'a produs re­naşterea.

troducţiunile anticităţeî sunt şi vor românea pentru toate vremurile suprema perfecţiue a spiritului omenesc şi ciuntita statue a Venerei de Milo din Luvrul Pa­risului va produce încă mult timp o im­presie mai adâncă şi mai puternică decât toate creaţiunile de artă ale lume! moderne împreună. Şi toţi cei chemaţi, cari voesc să devină ceva, vor trebui să se adape la acel isvor nesăcat de apă vie.

Dar se înţelege de sine, că aceste creaţiunî nu mai corespundeau întocmai preceptelor religiei creştine şi numai forma le ei a creştinească, ear fondul păgân cu desăvîrşire. Şi Petrarca a pus în nemu­ritoarele sale sunete atâta patimă omenească, cum principiile religiei lui Christos nici­

odată nu au permis ; Boccacio a scris în o prosă frumoasă naraţiuni indf cente chiar ; ear Luca Signoreii, Sandro Boticeiii şi alţii zugrăveau pe lângă tablouri bfiate Venere cari stau învălite in vôlurï transparente. Tăria credinţă din primele veacuri începea să slăbească, moravurile deveniau mai laxe şi chiar în sinul bisericeî catolice s'a în­cuibat un spirit, care fatalmente grăbea reformaţiunea.

In mijlocul acelui pericol iminent a apărut pe scena luptei Girolamo Savonarola, un ruoiest călugăr dominican din Ferrara şi cu puterea convingere! sale covârşitoare, cu farmecul dumnezeesc al cuvântului sëu de apostol şi cu exemplul vieţii sale caste şi sfinte, voia să curăţe moravurile, săîn-drepteze abusurile din biserica sa iubită şi să conducă virtutea la învingere în contra păcatului, care o ameninţă cu cutropire. Ce ilusiî măreţe, ce scopuri, sfinte, — dar Doamne cât de greu a le réalisa pe toate !

Şi totuşi Savonarola a reálisat multe. Adevërat, că a plătit cu sângele vieţii sale îndrăsneala de a se revolta în contra Dia­volului, însă semeaţă aruncată de el a dat roade maî mult sau mai puţin timpurii şi iu special secolul al XVI, veacul de mărire al renaştere!, poartă timbrul puternicei sale individualităţi, pe care o admirăm astăzi şi va admira-o omenimea cu atât maî mult, cu cât mai tare se depărtează vremea în cursul ei neîncetat.

Şi dacă astăzi rătăcind pe pămontul

legjndar ai Italiei frumoase, admiră spiritul creştinesc şi ideal şi mare, care transpiră dia architectura armonioasă a clădirilor sale, din ornamentarea şi întreaga atmosferă a nenumërateler sale biserici şi mai ales înălţimea religioasă a creaţiunilor de artă din museele sale, să nu uităm nici pe un moment, că de asupra tuturora planează sufletul lui Savonarola, mângâiat, fericit şi resplătit de nedreptatea oamenilor, pentru a căror bine şi-a jertfit tot ce 2 avut.

Şi dacă admirăm pe faţa Madonnei lui Leonardo da Vinci, din Salon carré în Louvre, extasul divin şi creştinesc, atât de diferit de al zeilor anticităţiî, sau castitatea şi nevinovăţia mărginaşă cu sfinţenia din toate madonnele loî Raffael; gingăşia şi dulceaţa fără seamăn din feţele lui Corregio şi convingerea creştinească рѳ figureîe tu­turor celoralalţi pietorï aï cinqaocentului, admirăm în toate pe Savonarola, care a fost poate cea mai sfântă figură a bisericeî creştine şi unul dintre cei mai străluciţi genii, caiî s'au rătăcit pe acest pământ nemernic.

Savonarola era dela naştere destinat pentru o menire apostolică atât de mare. încă de copil era foarte evlavios, iubea singurătatea şi în liniştea pădurilor îi plăcea să se adâncească în contemplarea mărirei Iul Dumnezeu şi atunci îl muncea dorul, să indrepteze el această lume stricată şi să arate el oamenilor calea oare duce la fe­ricire, *

2 21 Ianuarie (3 Februarie) 1903 Nr. 12

erau de altcum şederile în frunte la ospeţe, în sinagoge, în têrgurï, în străzi publice şi pervertirea scripturi­lor, amăgirea şi esploatarea vulgului pentru pofte trufaşe, pentru sete de câştig.

Vreţi să ştiţi din viaţa naîtra bisericească numele unul sumeţ „fari­seu" şi neiscusit „cărturariu" întruna persoană ?

Augustin Hamsea — numele Iul. De doue ori s'a închis dinainte-I sanctuarul Sionuluî Românesc — şi nu vrea s-o 'nţeleagă; de doue ori i-s'a spus : să nu se apropie de sfintele sfintelor, căci nevrednic este — şi nu vrea s-o 'nţeleagă; de doue ori a fost împins nechematul delà treptele tronului archipăstoresc — „iară iuda, cel fără de lege/ nu vrea să ' te­leagă".

L'a orbit cu desevirşire patima fariseică a înainte-şederii şi nu simte îndoitul vot de nevrednicie cătră ar-chierie, ce i-l'a dat biserica — ade-verat fariseu; la cinstea şi iasigniile archiereulul Domnului râvneşte şi nu se cutremură a lega fertăţie cu nele­giuiţii şi vrăjmaşii neamului şi legii româneşti — apostatul ; îndemnat şi spriginit de Ane şi Caiafe, de circum-cişl şi francmasoni, de inimi reci, de capete seci, de rude, cuscri şi de su­flete cumpărate, acum a treia oară se găteşte de asalt asupra Bisericii, mi­reasa Domnului, carea de doue ori la respins pe — Iuda trădătorul.

Fariseu — apostat — trădător ; pe frunte cu pecetea fiului fărădelegii; îmbrăcat In pofta măririi deşarte şi încins cu primul şi diabolicul pëoat din lume, trufia carea şi din ângerl a făcut oare-când diavoli : — cu atât însă icoana nu-I e desoverşită.

Vrem deci să I completăm, în cât se poate, icoana cu trăsuri noue, ne­cunoscute deplin.

Ой !>іосс<1ош doli» cciiptUiilc ciiutiü, Eată ce graste dumnezeescul Duh prin rostui lui Pavel, apostolul che­mat a propovëdui tuturor limbilor pă­mântului, pentru ca peste tot pămân­tul să ştie, că: „De doreşte cineva episcopie, bun lucru doreşte". I ep. c. Tim. c. III. Asta-I partea subiectivă a chestiei. Dar şi In partea obiectivă giă-ueşte apostolul îndată, stipulând

între condiţiile de vrednicie cătră epis­copie şi acestea : Episcopul să fie vred­nic de a învăţa, blând, neiubitor de ceartă, bine îngrijindu-şt casa sa; căci dacă nu ştie cineva a-'şl griji casa sa, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu І *—întreabă confirmativ tot apostolul, tot la acel loc.

Nu în mesura vredniciilor perso­nale şi nici într'atftta din mila lui Dumnezeu, cât din ceea a puternici­lor zilei, a ajuns şi dl Hamsea în die-cesa noastră.

Sigur, teren a voit sä I deschidă cel ce cu mână tare ni-i'a adus din Reşnov şi cu braţ înalt îl ocroteşte de atunci şi până azi, să ne feri­cească (!) cu densul, căci prea ne iu­beşte mult. — Menaj atu-l'a, înălţa-tu l'a ; datu i-a in vieaţa noastră bise­ricească o posiţie de a-'şl câştiga lauri şi de a binemerita delà Bise­rica şi Neamul Românesc ; sfântă mi­siune a îmbrăcat : de a creşte băr­baţi cari, cu făclia luminii şi a virtuţii amână, sa pună temelie nouă şi să dea direcţie culturii şi spiritului mo­ralei publice a obidatulul nostru po­por.

Şi cum s'a afirmat de atunci şi până azi parvenitul candidat la epis­copie ?

Vieaţa şi activitatea i-a fost o negaţie viua, şi sfidare a mal sus ci­tatelor cuvinte ale apostolului.

Să ne achităm în cele următoare de datoria probaţiunel.

DIN ROMÂNIA. D. G. Enescu, eminentul nostru artist,

va fi numit profesor de vioară la conserva-rui din Capitala.

D. Al. Rubin, şef-redaeior al ziarului „l'Iníépendance Roumaine*, a dat ia tipar an volum consacrat anului jabilar 1902.

Această publicfiţitine, care trebue sa \ iaicrca«-as рэ tot-, va cuprinde o parte icto-jrkă şi un capitol special in care vor fi ! grupate documentele oficiale, discursurile, scrisorile etc., cu privire la valoarea arma­tei române şi la acţiunea personală aş.fu-iul el ! uprein, M. 8. Regele Carol.

In partea istorică vor fi schiţate eve nimentele cart au precedat şi determinat proclamarea independenţei României şi par­ticiparea terel la rösboiul din 1877 negocie­rile cari au determinat cooperarea armatei române cu armata rasă şi partea hotărî-

toare Inată de trupele noastre la victoriile campaniei din Bulgaria.

Publicaţia va mal cuprinde, In rine, capitole speciale consacrate dărilor de seamă a sorbirilor jubilare şi călotoriel Suveranu­lui In Bulgaria.

Prinţul Ferdinand la Iaşi. Primirea A. S. R. Principelui Ferdinand, la laşi, a fost diu cele mal grandioase.

La intrarea trenului princiar în gară, erau de faţă toaie notabilităţile din a doua capitală a töret, precum şi un public imens.

Delà gară, A. S R. Principele Moş­tenitor a mers, la Mitropolie, in mijlocul ovaţiuniior mulţime!, Înşirată pe doue rln-duri ta tot p&rcursul.

După terminarea serviciului divin, A. S. Regală a străbătut tot aetfol stradele, frumos împodobite, până la Palatul de re­şedinţă, viu şi necontenit aclamat cu cel mal cald entusiasm.

A. S. R gală a luat dejunul la Cercul militer, apoi a visitât Universitatea, liceul internat, şcoala primară „Carol I", şcoala normală de fete, bisericele Trei Erarehl şi si. Nkolae, precum şi spitalul sf. Spindon.

Pretutindeni, A. S. Regaiă a fost acla­mat de o mare mulţime.

Seara, Principele Moştenitor a luat parte la banchetul oferit in localul Primă­rie?, apoi a mers la Teatrul Naţional, unde a fost primit in snnetul imuuluf naţional, publicul st&id îq picioare.

A doua zi. Mtrcurl, A. S. R. Princi­pele Ferdinand a inspectat trupeie de ca­valerie din garnisoauă, a luat dejunul la Cercul militar şi prîozul la Primărie ear seara a asistat ia balul dat In onoarea A. S. Regale de dl generai comandant al cor-puiuî 4 de armată.

Joi, A. S. R- gală şi-a continuat inspec­ţiile militare şi a asistat la representaţia de gală dată d j Teatrul Naţionai.

Pretutindeni, Principele Moştenitor a fost aclamat cu acelaşi viu entusiasm, ca şi In zilele precedente.

Timpul, foarte frumos şi cald.

N O U T Â T i . »

ARAD, 2 Februarie n. 1903. Toate^ztarefe maghiare M n t alarmate

— prmtr'o telegramă um Arad — de uemal pomenita (?) şi incuabfi abila (?) adresă a celor şesj fidvoc&ţl romám din Hanedoara cari au protestat ca banii lor Bă fia daţi peutrn rratuia iei Kossuth. Ziarele patriotice pretind că adresa asta ar fi un atentat la inteigritaiea stutaiui ! . . . Ne şi mirăm că nu cer darea In j udecată a celor şese ad-vocţi români, ci se mulţumesc cerênd — disciplinar numai !

Interesele bisericii (?) ar fi dictat, după a lui „Egyetértés" părere, să se aleagă adică N. Pap, omul lui Hamsea şi al guvernului.... Şi fiind-că vicarul Mangra na spriginit această candida­tură, e — păcătos.

In ochii Ungurilor da, Românii adevăraţi îl vor lăuda însă cu atât maî tare.

Pe când în ziarele din Budapesta Hamsea se năpusteşte asupra bunilor fii ai bisericii, în cele locale caută să pro­ducă diversiuni: lăţeşte vestea că între Jiamsişti* şi „mangrişti" s'ar fi făcut 0 apropiere.... Da, în sens că unii dintre cei cari la alegerea trecută au votat cu Hamsea, de astâ-dată vor părăsi pe cel ce sprijin solicită mai ales la Unguri şi Ovrei.... %Arad és Vidéke* în acest sens să rectifice deci articolul sëu delà 1 Februarie.

* Eri seara am primit din Beiuş

următoarea telegramă: „Dr Ioan Papp, fiul inultAre-

gretatului fruntaş Paul Papp, a tost ales şi proclamat la scrutiniul de eri deputat sinodal al cer­cului Beiuş. Bucuria noastră e mare."

Ne bucurăm şi noi. Bravului ales îi trimitem sincere felicitări. învingerea lui este învingerea celor buni asupra in­triganţilor păcătoşi.

Augustin Hamsea. „Val voauë cărturarilor şi fari­

seilor făţarnici! căci vol vë asë-menaţl mormintelor spoite, cari pe din afară se arată frumoase, ear pe din lăuntru sunt pline de toată necu-răţia".

Numai val voue, şi iarăşi val voue — sunt euvmteie, pe cari le-a smru.ii eUiuaj.y ІО livb pa&Ul Dui i luu l iertării şi al iubirii de oameni cătră fariseii şi cărturarii jidoveşti. — Pen­tru-că Domnul a avut la inimă soar-tea naţiunel sale, şi reverinţă cătră legea poporului sëu, pe oare, în vir­tutea posiţiunel lor în corpul naţional şi religios, trebuiau să-1 lumineze şi conducă tocmai acel farisei şi căr­turari, a căror îndeletniciri zilnice

După o astfel de reverie obicinuită în pădure, tinërul Savonarola odată nu s'a mai reîntors acasă, ci fără să spună cuiva ceva a plecat pe drumul menire! sale şi nu s'a oprit până la poarta conventului dominican în Bologna. Aci a intrat în tagma monacală şi entusiastul tiner, abea de 22 de anî, a început să muncească cu toată ardoarea convingere! la realisarea vi­sului sëu. La început ma! timid apo! ma! curagios, dar totdeanna cn încredere în mărirea idealului sëu, Savonarola rëspândea în scris şi ma! ales prin graiu viu princi­piile sale confraţilor së! şi tuturor credin­cioşilor, car! voiau să îl asculte. — Savo­narola vorbea credincioşilor în biserică, pe stradă, afară în câmp la umbra unu! copac sau sub cerul liber al iui Dumnezeu şi în toate locurile vocea Iu! sonoră şi convin-gëtoare ró (ima ca un glas de serafim ră­pind în Ëvêntul sëu cu sine inimile ascul­tătorilor, stăpânit! de farmecul iresistibil al acestui nepretenţios călugăr.

Dar principala sa activitate şi-a în­ceput-o Savonarola când la anul 1490 a fost numit rector al conventului dominican San-Marco in Firenze. In grădina aceste! mănăstiri a continuat cu predicele sale, pline de înveţăturî, ear după-ce ascultători! nu ma! încăpeau în grădină, a trecut în biserica mănăstire! şi după-ce şi aceasta a devenit prea mică, a început să vorbească în marele şi admirabilul dom al Florenţei. Acolo se adura toată populaţia Florenţei şi Toscanei : mândra şi bogata aristocraţime, poeţii şi artiştii, neguţătorii, săraci! oraşu­

lui şi ţerani! din toata părţile provinciei; căci Savonarola atingea toate chestiile vieţii omeneşti, sbiciuea păcatul, minciuna, per­fidia şi întreaga rëutate omenească şi zu­grăvea în culori ademenitoare pe omul ideal, cum 1-a creat Dumnezeu sfântul. Savonarola se adresa îndeosebi cătră poeţi şi artist!, despre a căror putere educatoare era con­vins şi le dădea să înţeleagă, că cu cât ma! importantă este curăţenia şi armonia vieţi! sufleteşti, decât a formelor exterioare ale corpului, expus ademenirilor păcatului.

„Daeă în această mulţime — le zicea odată artiştilor îdunaţî, — s'ar găsi doue femei asemenea de frumoase şi seducătoare, dar una cu inima coruptă, ear ceealaitâ de o curăţenie sfântă, — oare ar sta la îndoială chiar şi cel mai stricat bărbat, pj care să o aleagă" % !

Dar orï-cuï vorbea şi orï-ce vorbea, ascultători! Iu! Savonarola plecau captivaţi şi convins! cu desăvîrşire. Pai' că prin rostul său nu vorbea o voce omenească, ci par' că o putere divină se cobora peste întreega adunare şi ii stăpânei pe toţi de o potrivă. Savonarola nu era bărbat frumos. Era negru, slab, un nas urît şi mare se încovoia deasupra celor doue buze cărnoase, — dar ochii, ochi! dominicanului străluceau ca doue focuri vecinie arzëtoare, din care dogorea farmecul ane! puteri supra ome­neşti, iresistibile.

In scurtă vreme Savonarola a devenit stăpân peste inimile Florentinilor şi după moartea lui Lorenzo „tl magnifico" ei şi-au instituit un guvernământ liberal, după prin­

cipiile dominicanului din San-Marco. In anul 1496 Savonarala a aranjat la Dumineca Floriilor o procesiune monstră, la care a iuat parte tot oraşul şi toată provincia. In fruntea procesiune! mergeau 7000 de cop Ï, îmbrăcaţi în vestminte albe, purtând fie-care in o mână o cruciuliţă roşie, ear' în ceea-ialtă o ramură de măslin; după e! veniau fecioarele Florenţei, inbrâcate tot in haine albe; apoi urma întregul cler şi la bfirşit o mulţime fără de nume. Procesimea a percuis mai multe strada întonênd din mu de pepturi psalmuri şi imnuiï de mărire, — până ce s'a oprit înaintea domului.

In carnevalul anului următor Savona­rola a aranjat o altă procesiune, mai im-posantă şi maî semnificativă, voind, să ser­beze învingerea religie! creştine asupra pă-gânismuui. Dar ma! nainte copii nevino­vaţi au umblat din casă în casă, delà fa­milie la familie, adunênd toate acele lu­cruri, pe care maestrul le condamnase şi le declară „profane" şi păgâne: Scrierile luî Boccacio şi alte cărţi indecente, tablouri şi statui nude, obiecte de lues esagerat ş. a. ş. Toate aceste au fost grămădite pe un rug in jurul une! statui mari şi hidoase de lut, simbolul pecatului, pe Piazza delà Signoria, înaintea palatului vechiu, unde era sediul guvernului. 0 procesiune nesfirşită a parcurs iarăşi stradele oraşului şi s'a oprit pe pieaţa numită, unde rugul a fost aprins şi toate acele lucruri „păgâne", între elo multe obiecte preţioase de artă, multe desemnuiî valoroase alo marilor artişti au fost arse între imnuri de laudă cătră Dumnezeu,

Acele au fost zilele de măr.re şi mul­ţumire ale sărmanului Savonarola, căci soa­rele norocului sëu în curênd a apus şi сѳ a urmat după aceea a fost iiuinaî durere şi suferinţă până la sfârşit.

Po tronul papal şedea Alexandiu VI, — Roderigo Borgia, — cel mai corupt om ce o trăit vre odată pe acest păment pôcàtos. Lucrezia Borgia şi Casare i-au fost copii, — cine nu-'i cunoaşte? Să putea oare, ca sfântul din San-Marco să nu se revolteze până la sânge în contra unui asiiei de sacrilegiu ne mai pomenit şi să nu atace pe pëcàtosul dm scaunul iul San-Pietro ? !

hi început Papa voia să liniştească pe puritanul sëu călugăr prin zademeniri, promiţându-i chiar beretul de cardinal. Dar dupâ-je ademenirile au renias adarnice, l'an aoatemisat şi pe el şi pe toţi aceia, car! vor asculta şi urma învăţaturile sale. Şi c» supremă ironie a sorţi!, de pe acelaş loc al domului din Florenţa, de unde neîn­fricoşatul apostol propaga învăţaturile sale creştineşti, episcopul locului a pronunţat afu-risirea capului biseheei catolice şi 1-a oprit sub grea pedeapsă să mai predice credin­cioşilor.

Dar Savonarola privea misiunea sa pri­mită deia Dumnezeu însuşi şi credea, W nu are datona să se supună păcătoaselor porunci ale luî Roderigo Borgia.

Totuşi steaua intransigentului domi­nican era în apuuere şi duşmani! Iu! ы in mulţi au mereu, capii bisericei nu-i puteau

Nr. 12 21 Ianuarie (3 Februarie) 1903 3

Pentru confraţii delà „Tribuna 4. La un articol al meu scris tn termini cuviin­cioşi şi obiectivi, „Tribuna* din Sibiiu, care săptămâna întreagă ne a tras le- ţii că fa cem personalităţi, că n'am cruţat nici < h ar .sanctuarul* familiar al lui Meşter Vaaile şi Silvestru Moldovan, — tn N -ni! din 18/31 tml rSapunde tntr'un mod cu totul incuali fleabil.

So toţelege că după acest гёзрипв „Tribuna" şi-a perdut dreptul la o discuţie serioasă.

Totuşi, ca să se vadă chipul pocătcs de a insinua al ziarului sibiian, voiu înre­gistra şirele unde spune, că nmblând eu după abonamente prin Banat, „ fruntaşii de p'acolo m'au ras fără săpun"... Apoi da, aşa de tare am fost .гев", că In interval de trei sëptomânl am făcut trei sute de ab> nenţl. Pun la disposiţia sibienilor catalogul, de carava se Îndoiesc. De altfel ea aşa cred, că necazul .Tribunei" mal ales de atunci e mare Împotriva mea, de când a aflat, că prin Banat am fă?nt atâtea abo-pente ear dênaa a rëmas represintată nu mal prin dl Petrea Călciunaru.

Atâta 1 Sever Bocu. *

O nouă artistă română .Budapesti Hirlap* delà 30 c. aduce ştirea, că archi­ducesà babîla a trimis d-şoarel Valeria Opriş, fiica directorului de postă Petru Opri!? din CincI-bisericI, cn inel frumos şi de valoare, în briliante, drept suvenir că a cântat tn vioară la serata ce s'a dat la 12 Ianuarie tn palatul delà Pojon al archiduce-веі. D şoara Opriş s'a relevat cn ace?t prilej o escelentă artistă tn vioară.

Noi o felicităm din inimă şi felicităm îndeosebi pa fericiţii el părinţi.

*

Erată. In vorbirea si replica din Con­gregaţie a dlul M. Veliciu, publicată tn nu­mërul nostru dub'u, s'a strecurat următoa­rele greşeli, cari sunt a se rectifica după cum urmează:

In replica la rëspunsul vicişpanulol la punctul 4, unde se z ce: „motivele econo­mice încă au loc", este chiar contrariul celor zise şi este a se tnţelege : „motivele eco­nomice încă na aa loc".

La punctul patru şirul din urmă, unde se zice : .de dreptul folosire! sale*, după folosire! urmează: limbвіsale, careaiëmas afară, deci este a se corecta: de dreptul folosirei limbei sale în sensul Igiî

Mal jos la punctul 17. coloana 4 a. chiar şirul ultim, e greşit, pentru că tntre .tiranie* şi „tirania* trebue, şi tn manus cript a fost pus «ca*, deci va fl textul: eară tiranie, ca tirania făcută sub scutul legii nu mai există.

Serata boemă, dată Sâmbătă tn .Casa Naţională*, a fost un prilej binevenit socie taţii din Arad pentru a petrece câte-va ore. Vom reveni.

erta atacul, ce îndrepta în contra disci­plinei biserici ; Mediceiï credeau, el el singur este causa cădereî şi piedeca revenire! lor ; bancherii şi cămătarii erau scurtaţi in veni­tele lor prin sobrietatea vieţii poporului şi prin înfiinţarea munţilor de pietate pentru uăracî, iniţiaţi de Savonarola.

Şi destiml trebuia să se împlinească. Savonarola, la stăruinţele mai multor

amici şi admiratori s'a retras însoţit de dînşiî între zidurile mănăstire! sale şi nu­mai după un asediu de doue zile în care s'au perdut vieţi şi din o parte şi din alta, |i după-ce sbiriî au aprins uşile mănăstire!, nrmentatul apostol, urmărind esemplul Mân­uitorului, s'a predat şi însoţit de doi cre­dincioşi confraţi şi soţ! de principii cai! nu voi su eă-'l lase singur, a părăsit celula sa modesta pentru totdeuna. A fost aruncat In înschisoarea Signorieï, a guvernului de ituncea, şi supus la chinuri îngrozitoare, prin care sbiri! voiau să stoarcă de pe buzele sale pălite de suferinţe şi desperare, măr­turisirea vre-unuï pëcat, pentru care ar fi putut să-'l condamne. Dar Savonarola nu era omul, care să se încovoae nici în gura ce­lor mai infernale chinuri. Şi totuşi condam­narea s'a făcut şi sub patronagiul Pape! Alexandru VI trebuia să se săvîrşască tel mal negru păcat şi cea mal fioroasă crimă, de care a fost capabil ace! demon In formă de om.

In ziua de 23 Maiu a anuluî 1498 ! pe Piazza delà Signoria, pe acelaşi loc, unde I cu un an înainte fusese ar.-iă hidoasa statue I » Viţiuluî, se ridica un rug mare şi în-

Iubileu. Se fac mari pregătiri la Paris pentru zilele de 14 şi 15 Februarie, tn ve­derea celebrărel centenarului lui Edgard Quinet. România se va asocia Ia aceste serbări destinate să onoreze memoria ma­relui istoric, care a fost un mare filo român. Se ştie că Ëdgard Qiinet se căsătorise cu o româncă, născută Assaki. In urma ma! multor pnblicaţiun! favorabile Româuiel, Parlamentul român i-a dat cetăţenia română.

* Pentru duel. Se depeşează din Barlin,

că judecătoria militară a osândit la 2 ani temniţa grea pe oficerul Grabert, care a îm­puşcat pe camaradul sen Aya. Marita şi mai multl

Necrolog. Subsemnaţii In numele lor şi a tuturor consângenilor, amicilor şi cuno­scuţilor cn inima tristă facem cunoscută în­cetarea din vieaţă a prea iubitului nostru soţ, tată şi moş Ioan Urzică, comerciant tnttmplată azi in 28 Iaauar 19U3 st. n. la 10 ore seara după un morb îndelungat, tn anul al 81-lea al etăţii şi al 48-lea al feri­citei sale căsătorii. II jeleşte neconsolsbila sa soţie şi Intristata-I fnă cu fii el, cari ta defunctul aveau un valoros şi adevërat soţ şi părinte iubitor; II jeles j toţi consăgenil, amicii, şi cunoscuţii cari tn dtusul au perdut o inimă sinceră şi francă ;tljalesc negustorii braşoveni cari avus^ră Intrtnsul un şoţ de muncă Birguitor şi de o onestitate esempiară. Remăşiţile pământeşti al scumpului defunct să vor aşeza spre od haă veclnică tn cimi-teriui bisericii gr.-cat. din Ioc, Vineri fu 30 Ianuarie st. n. a. c. la 3 ore d. a. Fie-! ţe rina uşoară şi memoria neuitatăI Şard, ta 28 Ianuarie 1903 st. n. vőd. Maria U zică, soţia, vëd Eufrosina Pop n. Urzică flca.Mă-rioara Harbay. Pop Veturia Zafian n. Pop Victor Pop nepot.

• De ce's capabili Jidanii. Este o bună

vreme trecută de când In doua ziare din Badapesta a apărut ştirea că un domn cn numele Békási Sándor a bătut tn colţul străzi! Vö thmariy pe Török Jai ö Endre redactorul foi! „Biztosítási és Közgazdasági Lapok". A doua zi Török Janö Endre a de­ciarat că nici o literă nu e adevërat din scrisele celor două ziare, dineul nici nu cu­noaşte pe vre-un Békási .lat. ö şi nici n'a avut afaceri cu vre'un domn de acest nume. La aceasta autorul ştirii a rë-tpuna, numind pe cel doi g^ntlemani In presset» cărora s'a petrecut bătaia pe stradă. Tö ök Jeno voind sä eroeza рѳ autor, a intentat proces de presă. Şi a eşit apoi la iveală, că autorul vestei a fost Erdős Ármáid di rectorul administraţiunil ziarului .Egyet­értés".

In şirul cercetării Егаоз s'a apărat, că dtnsul a dat ştirea tn urma unei declaraţiuni ce a dat Békási Jei ö lui Rónai Mor fosta lui director delà .Egyetértés tn care Béka --i descrie pe larg cum 1-a insultat pa stradă ta faţ \ pablifulu! pe Török Jsrö. Trebur

grozitor cu trei crue! în vîrf; — acolo trebuia să-'şi ia GHrolamo Savonarola, în­soţit de ce! do! amic! a! sëu, resplata, pentru-că a îndrăznit să nutrerscă în pieptul seu sfânt idealul binelui şi al virtute!, pentru-să a îndrăznit să se împotrivească rëspândireï rëului şi păcatului intre oameni ;i voia să-î readucă pe calea mântuire!.

Şi piaţa era ticsită de ace! credincioşi car! odată sorbeau cu evlavie cuvintele de pe buzele sale sfinte şi acum priviau cu ini­mile strânse la monstruositt.tea ce se des­făşura. Şi rugul a fost aprins şi lemuele pocneau şi flăcările se ridicau libere şi mari, tot mai mari cătră cer, ear în mijlo­cul lor, turmentat de cele maî păgâne chi­nuri, dar cu faţa senină, cu privirea tran­sportată şi ficsată la cer, Savonarola, însoţit de iubirea şi admiraţia alor doî tovarăşi, îşi expira suflet.l sëu mare şi sfânt, pentru­ca să sboare în locaşul fericire! unde voia el să conducă pe toţi, toţi semenii sei. Şi dupä-сѳ vieţile pămenteştî ale celor trei martir! s'au stins, corpurile lor înscrumate şi fumegâtoare încă, au fost aruncate în valurile riuluî Arno, pentru-ca evlavia cre­ştinească a admiratorilor, să nu le poată ia nici căte un loc de odihnă, nici tri­butul cel din urmă.

Şi atunci Roderigo Borgia era vesel pn tronul sëu papal şi toţî ce! rëï şi per­fizi săltau de bucurie. Ear astăzi?!

O, astăzi, lumea admiră geniul lui Savonarola şi se pleacă cu evlavie şi ado­pţiune înaintea memorie! sufletului sëu mare şi neprihănit şi aceea memorie va exista

să o ştim că Rónai Mó: şi Török 3 mo sunt duşman! de moarte. Róiai a fost mal nainte director la .Hazai biztosUó In­tézet" şi pe vremea aeeea Tö ök Ja;ö i a spa ii mult piper aib nas. A scris despre dtn3ul tntr'altale, că a dus instituia! pe po­vârniş pria daraver! uşuratica in caro la an­gajat. De aceea a profitat Roia'de осазіѳ, să plaseza cu ajutorul lui Erdői Annáid declaraţia compromiţătoare despre Tö ök tn ziare. Tribunalul a pus pe Воказі şi Erdő; sub acusă, ear Rónai a fost citat ca martor la partractarea finală care s'a ţinut Joi.

In decursul pertractării Békási Jmö a făcut o descoperire, care a produs ra­sen:-: colosal intre membri tribunalului şi în public. A recunoscut că nici un cuvent nu este adevërat din declaraţia ce a dat-o lui Róaai. A spus că tn vara anului 1901 1-a căutat pe Ronai In oficiu şi i a cerut spri-ginui. Romi cu aceasta ocasie i-a promis slujbă la gazată sub o condiţiune: să in­se] ;e рѳ stradă pe Töiök Janö Eudre ca ещ dtnsul era tnduşmănit. Dealtfel a adău gat numai d?cât Római nici nu ѳ lipsă să-1 insulţi este destul dacă faci o declaraţie că 1 al iftsultat.

— Eu pe vremea aceea eram fără .-siujbl şi tn situaţia mea critică materială eram silit să fac declaraţiunea aceasta. Recunosc că nici un euvêni nu e adevërat din declaraţie şi sunt silit a më ruga de ertare de dl acusator.

Erdős Armáad declară că a vëzut pe Békán venind delà Rthai şi tntâlnindu se ca ieşit dia fire i a povestit că numai adi-neor! 1 a insultat pe Tö ök Jacő. Spre mai marea încredere i-a arătat un baston rupt, pe care a zis că I-a rupt de spatele lui Tö ök.

Prsidmtul : Şi d ta n'al avut alt luru vcM cu minte, decât să public! declaraţia aceasta. Tribunalul n'a adus sentinţă ci a transpus actele judelui de istrucţte pentru stabilirea responsabilităţii de presă,

Sarah Bernhard la Vamă De mai mulţi ani, femeile călătorind tn Balgia nu sunt ţinute a deschide la frontieră pentru vizi­tarea bagajelor, pe care amploiaţii vamali le inspectează tn compartimente.

Na toată lumea ştie cui se datore-eto această mesura.

In careul uauia din turneurile sale ar­tistice Síri;h Bernhard mergea tn Belgia ; trenul ce ea ocupa sosi la frontieră la mia-zu nopţii şi se opri pentru ca vameşii să poată proceda la Visitarea b g-ja! or.

Sarah dormea tn vagonu-I ue dormit, când hamali! năvuliră tn compartimentul ocupat de dtnsa...

— Trebue sä ѵб sculaţi, doamnă, Ii ziseră ei şi să mergeţi la vamă.

Marea tragediană, întreruptă tn mijlo­cul vre-unu! vis de aur, se deşteptă rëu dispusă şi refuzi a se da jos.

Atunci vameşi! nu făcură nici ana nid alta — galanteria n'a fost doar nici odată

câtă vreme va mal călca o inima curată pe acest păment; — ear Roderico Borgia poartă pe urgisitul sëu nume vecînica pată a dispreţuit], cu toţî pecătoşiî se! tovarăş! împreună. Astăzi toată Italia este pună de semnele recunoştinţe! şi admiraţiune! pentru nemuritorul ei fiu. înaintea îtnposantuluî .Castel", oraşul Ferrara a ridicat o stitue in mărime naturală marelui sale, a aceluiaşi „Palazzo vechio", unde Savonarola a fost închis, chinuit şi condamnet la moarte şi în care at&t marele consiliu al republice! florentin, cât şi adunarea naţională a noului regat italian a ţinut şedinţele sale, se ri­dică jigantica statue a modestulд! domi­nican. Pe locul pieţe! unde a stat rugul oëu ucigaj se ridică astăz* o admirabilă fântână cu apă răcoritoare, ornamentată cu figurile Iu! Neptun şi a Tritonilor, sculp­tate de B. Ammonati. Ear eonventul San-Marco pietatea urmăritorilor 1-a transformat iu museu naţional. La sfirşitul coridoru­lui despre piaţa cu acelaşi nume, In I etagiu, este o mică anticameră, decorată cu bustul lui Savonarola şi cu portretai sëu de Fra Bartolomeo ; de aici intri la dreapta în doue celule mic! şi modeste, ca toate celelalte, cu câte-o fereastră mică şi înaltă spre grădină. Aie! a locuit Savonprola şi aici se păstrează vesmintele sale, cărţile sale, scriptele sale, reliqi! scumpe şi ado­rate tuturor oamenilor de biae. Şi fâră în­doială nicî un străin care va colinda pria această ţeară admirabilă, nu va întreiăsa să perrgrineze la Museo din San-Marco, sfinţit şi plin de ami aii. ea luî Savonarola

de domeniul contribuţiilor directe sau indi­rectei — E( desprinsară vagonul tn care se pfU Sarah, şi tl aruncară cuierele pe cale. E! moioliră ca brutalitate dantelele, tşl preumblau manile grosolane pe mătasea şi catifeaua costumelor : cum el zăboveau tn «ceasta operaţiune, trenul se sgudui şi o suerăîu'-ă ascuţită anunţă că se pregătea a se pune îu mişcare.

— Dar n'aveţi să plecaţi fâră mine ! strigă Sarah, şi sper că se va prinde de tren lanţul vagonului meul

— Când ne vom fi sftrşit inspecţia I tl rëspunsa cu grosolănie brigradierul vameş. Sarat! aruncă o privire de dispreţuire, apoi se duse de se aşeză tn calea trenului, şi pnntn-du şl geamantanul tn faţa locomotivei care tşl lua sboral, şezu liniştită d'asupra şi zise şefului de gară uimit :

— Puteţi pleca dacă voiţii Lecţia fu Intelé să, şi după cam ee vede

şi а dat roadele pentru viitor.

Bibliografie. Nr 1 din Revista .Con­vorbiri Literare" anal 37 1903 are urmă­torul cuprins: Istoria lut M hal Viteazu. Cap. IV: Cel dintâiu an din domnia lui Mihiiu Vodă. Rëscoala împotriva Tarcilor, tfe N. Icrga. Titlul la! Мтсеа cel Bëtrân şi pose­siunile lui, de D. Onciul. Din Verlaine (tra-ducer!) da D. Anghal şi St. O. Iosif. Poesi!. C. Virgolicl. Din Rucăr (roman). C. O.-co-nomu. Din vif aţa lu! Papiu Ilarian, de V. Plrvan. Logofătul Costache Chonaehi, de G. Bogdan Doică. Chestiunea muncitorilor agricol! streini, de Dr. G. Proca. Corespon­denţa din tinereţe a lui Mihail Gog «lniceanu, de P V.Hineş. Dragomirescu Iuliu : Poeme (dare de seamă). II. Chendi. B bliogr. fia.

и х / п ш в Ş T I R I . Constantinopol, 1 Februarie . Erl

în apropiere de canalul Corfu vasul de rëaboiu englez .P ioneer" s'a cioc­nit cu alt vas de rësboiu. Mai mulţi oameni şi-au perdut vieaţa. Până acum s'au găsit 7 cadavre ; 13 marinari au dispărut.

Amsterdam, 1 Feb. Grevă mare a isbucnit la căile ferate, aşa că eri abea au putut să plece trenurile. E vorba ca pe azi să se pună tn grevă toţi funcţionarii şi lucrătorii delà căile fe­rate din ţeara Întreagă. Se crede tnsă că direcţia căilor ferate va ceda: lu­crătorii ei cer adică să nu se pri­mească la tren marfă delà societăţile ai căror lucrători sunt tn grevă. Dacă direcţia căilor ferate primeşte aceasta, greva va înceta la căile ferate.

Red. respons. I o a n R u s s u Ş i r i a n u . Editor A n r e l P o n o v i d - B a r f i i a n i i .

şi ornamentat cu magnifi wie tablouri ale altui dominicao, a nemuritorului Fra Au-g>lico da Fiesole, lucrate încă in „tempera", după obiceiul timpului de atunci.

Dar chiar îndată după moarte Sivo-narola a devenit figură legend ră. Ce!o U H Î fantastice minuni erau legate de numele sëu; medalii cu poitretul sëu se vindeau nenumărate sub ochii Pape! şi a episcopi-lor. Papa Iuliu II s'a dus să celebreze însuşi o misă în mănăstrirea San-Marco în amintirea martirului din naintea „palatului vechiu" ; ear 35 de an! maî târziu Papa Paul III a declarat sfântă memoria lui Savona­rola şi că toţî aceia car! vor îndiăzni să atingă memoria sa şi să combată princi­piile sale, se vor face culpabil! de ѳгѳзіѳ.

Supliciul iu! Savonarola a produs cea maî crudă durere în inimile tuturor celor buni. In special mulţî artişti au fost atât de grozav Impresionaţi, încât şi-au sistat activitatea şi au deplâns până ia sfirşitul vieţii pe sfântul din S.-Marco.

Marele Sandro Boticelli, pe a cărui creaţiunî adorabile voeşte să se baseze miş­carea secesionistă în pictura modernă, nu a ma! lucrat nimic din acest ceas fatal, a să­răcit şi murit in miserie. Fra Bartolomeo, puternicul alcătuitor a atâtor icoane sfinte, a abandonat penelul şi s'a retras în mă­năstire, unde şi-a terminat viaţa rugân-du-se pentru Savonarola. Asemenea Lorenzo di Credi, fraţi! della Robia şi alţi! — căd un suflet mare ca al lui Savonarola poate înfiuinţa un secol întreg, o lume întreagă.

Dr. I. T. Mera,

4 „TRIBUNA POPORULUI" Nr. 12

C o n v o c a r e . Domnii acţionari al institutului de credit şi economii „ B i h o r e a n a " , societate pe acţiî în Oraăea-mare, conform disposiţie! § Iul 19 din

statute, se Invita

la a patra adunare generală ordinară, eare se va ţinea tn Oradea-mare, la 26 Februarie 1903 s t . n . l a 10 ore înainte de amiazi tn localul institutului.

Obiectele puse la ordinea zilei sunt u rmătoare le :

1. Alegerea a trei scrutinătorl pentru actele de alegeri şi a trei membri pentru verificarea procesului verbal.

2. Raportul anual al direcţiune!.

3. Raportul comitetului de revisiune despre esaminarea com-putulul anual, a bilanţului şi a propunerilor pentru împărţirea profitului.

4. Stabilirea bilanţului anual şi deliberare asupra împărţire! profitului curat.

5. F ixarea preţului marcelor de présenta pe anul 1903. 6. Determinarea scopului spre care, la propunerea direcţiune!,

este a se întrebuinţa suma amintită în §>ul 61 punctul f. 7. Alegerea a б membri în comitetul de revisiune pe 3 an!,

conform §-lul 57 din s ta tute . Se atrage atenţiunea domnilor acţionari la următoarele disposiţil din s t a tu te : §. 24. Pen t ru folosirea dreptului de vot se recere , ca acţionarul să fie trecut ca proprietar al acţiilor sale în cărţile institutului cel puţin cu

6 luni înainte de adunare şi cu una zi înainte de aceasta să depună pe lângă reversai la direcţiunea institutului, respective Ia locurile designate de direcţiune, acţiile sale, eventual şi dovezile de plenipotenţă.

Actele depuse la locurile designate de direcţiune se vor lua tn considerare numai tncât reversalul despre depunere, cel mult tn ziua premergătoare adunării generale s'a depus la institut.

In legătură cu dispoziţiile § l u l 24 din statute, avem onoare a notifica, că în şedinţa plenară direcţională ţinută la 16 Ianuarie 1903 pentru depunerea, respective primirea acţiilor si edarea documentelor despre depunere, s'a designat în acest an, respective au fost rugate institutele Albina, Victoria, Silvania, Economul, Oravioiana, Patr ia şi Timişana.

Oradea-mare, 16 Ianuarie 1903. Direcţiunea i n s t i t u t u l u i .

D e b i t Contul Bilanţului. O r e d i t

68 49 61

70 62 55 17 19 45

47 25 53 72

Cassa tn numörar Giro Co la Banca austro-ungară . . Cambii de bancă . Cor. 1261726.42

Descriere . . . „ 2367,— Cambii cu acoperire hipot Credite hipotecare Credite de cont-curent Credite pe efecte Credite personale Efecte proprii . . . Cor. 11839.40

Descriere . . . . „ 206.— Imobile Mobiliar Cor. 4243.93

1 0 % descriere . . „ 424.39 Diverse conturi debitoare . . . .

Cor.

26.634 727

1259.359 296.727 206.422

40 831 9904 7729

11.634 4025

3819 2338

1.870.152 96

fii. 98 68

42

02

40 83

64 09

1 74 39 58 57 69 43 38 51 56 33

Capital social Fondul de réserva Fondul de réserva pentru perderî Depuneri spre fructificare . . . Fondul de pensiune Deposite de cassă Cambii reescomptate Dividende neridicate Saldul intereselor transitoare . .

Profit net

Cor. fll. 600 000

24 644 2.400

893.475 1.793 2 642

270.778 1.622

19.240 53.555

1 870.152

18

05 71 67

78 70 87

96

r > e b i t Contul profitului şi al perderilor. O r e d i t

Cor. fii. Cor. 1 fii. 54 4 % interese la fondul de réserva . 945 18 66 Interese delà cambii de b a n c ă . . . 96.426 91 44 10.611 62 71 „ „ „ cu acoperire hi-66 36.768 79 24.392 92 31 1 0 % dare după interese de depuneri 3 676 88 67 Interese delà credite hipotecare . . 17 332 30 32 Contribuţie 10.156 56 18 „ „ „ pe efecte . . 882 — 27 14.250 * 63 „ „ „ personale . . 640 93 50 Spese curente (tipărituri, porto, lu­ 16 , „ » de conteurent . 1.700 58

minat, încălzit, telefon e t c . ) . . . 6.097 41 75 721 99 28 1.360 16 73 Interese de întârziere a acţionarilor . 551 47 41 2.464 — 59 Interese după efecte proprii . . . 128 46 48 2.996 39 64 105 20

53.555 87 •

142 882 76 142.882 76

Oradea-mare, 31 Decemvrie 1902.

Dr. Coriolan Pap m. p. director executiv.

Iosif Roman m. p.

Iosil ' Diamandi m. p., prim eomtabil.

D i r e c ţ i u n e a : Iosif Vulcan m. p. , Nicolau Zîgre m. p. , Moise Nyes m. p.

preşedinte. V. preşedinte.

Andrei Horváth m. p. Petru Pantya m. p. Dr. Nicolae Popovicï m. p. Antoniu Palladi m. p. Iosif Moldovan m. p .

Subsemnatul comitet am esaminat contul présent şi 'l-am aflat In deplină regulă şi tn consonanţă cu registrele institutului.

Oradea-mare, 16 Ianuarie 1903. Comitetul de r e v i s i u n e : ^ i-i

Samuil Ciceronescu m. p . Torna Păcală m. p., preşedinte. Sava Raicu m. p.

Dr. Florian Duma m. p. Petru Popescu m. p. Tipografia «Tribuna Poporului*, Aurel Ророѵцгіи-Ваюіішв.