anul lxiv. - corelahovari, cu familia, de fraţii acestuia ion şi iacob lahovari, şi alte rade. in...

4
REDACŢIUNEA, Administratinnea şi Tipografia Braşov, plaja mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se pri- mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE •e prlmesa ia Adminlstraţlune în Braşov şi la urraătorele BLEtOUBJ de ANUNŢURI: în Vlena: la N. Dukes Nachf., Nux, Augenfeld & Emeric Les- ner, Heinrich Schaleb, A. Op- pelik Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold- berger, Ekstein JBemat, Iuliu Leopold (VII Erzsebet-korut). PREŢUL INSERŢIU NILOR: o seria garmond pe o col6nă 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari- fă şi învoială. — RECLAME pe pagina b-a o seriă 20 bani. ANUL LXIV. , sazeta « iese in Mctra ţi. Ataamante iienim Austro-Ungaria: Pe un an 24 oor., pe ş6se luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminică 2 fi. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franol, pe ş6se Iun! 20 fr., pe trei luni 10 fir. N-rii de Dumineci 8 franol. Se prenumără la tote ofi- ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşe? Ădmmistraţiunea, Piaţa ccaie. Târgul Inului Nr. 30, etagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şlee luni 10 cor., pe trei luni 5 oor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12 c., potrei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 136. Braşov, Miercuri 2Q Iunie (3 Iulie). 1901. Urzitorii diplomei dela 1860. Cu ocasiunea inaugurării monu- mentului fostului ministru de stat austriac, conte Agenor Goluehowski, tatăl actualului ministru de esterne, ce s’a făcut în Lemberg, s’a vorbit mult şi de diploma dela 20 Octomvrie anul 1860. Acésta diplomă îşi are însemnătatea ei şi pentru luptele po- litice din acei ani ale Românilor din monarchiă, fiind-că printrénsa s’au introdus nouele evoluţiuni în proce- sul interior de desvoltare al monar- chiei, cari cu timpul au creat viata aşa clisă constituţională de astăcjî. Este de interes dér de a arunca o privire în acea epocă, când spe- ranţele într’un viitor mai bun, cele nutreau diferitele popóre de sub sceptrul habsburgic, erau încă aşa de mari, Ce s’au ales din tóté aces- te speranţe şi ilusiunî în cei patru- zeci de an!, ce au trecut de-atuncî, vedem astăcjî destul de lămurit. Décá n’a putut pornirea de-atuncî nici pănă acji se aducă róde, cari se mulţumâscă tóté popórele în mod egal, şi déca încă şi astăcjî desvol- tarea monarchiei e espusă la atâ- tea neînţelegeri şi crise, causa este >le sigur, ca urzitorii diplomei din Octomvrie 1860 s’au gândit mai mult la asigurarea intereselor lor specifice, decât la înainterea causei dreptăţii şi libertăţii popórelor. S’a 4is în discursul festiv, ce Fa ţinut la amintita inaugurare ma- reşalul ţerei, diploma din Oc- tomvrie 1860 a pus temelia desvol- tării constituţionale a imperiului şi, încât pentru Austria, a remas pănă ac|i fundamentul desvoltării ei de stat. S’a mai cjis, că fostul ministru de stat Goluehowski a subscris acea diplomă şi că prin urmare el este urzitorul principiilor depuse în ea, cari culminâză în păstrarea indivi- dualităţii istorico-politice a diferi- telor ţeri din monarchiă. Ia faţa acestor afirmări „Neue fr, PresseM din Viena publică un ar- ticul interesant privitor la urzitorii amintitei diplome, în care se susţine, că aceştia au fost vechii conserva- tivi unguri dimpreună cu aristocra- ţimea boemă. Căpetenia conservati- vilor unguri era contele Emil Des- sewffy, ér mijlocitorul lor diplomatic baronul Samuil Iosika; ei prevedeau căderea sistemului absolutist şi se pre- găteau pentru eventualitatea acesta ca şi liberalii Unguri sub Deak. Deja patru 4üe după pierderea bătăliei dela Solterino br. Iosika merse la minstru-preşedinte conte Rechberg spre a-i da o ieonă despre situaţiu- nea din Ungaria şi a-i oferi bunele servicii ale conservativilor. Contele Recbberg vedea, sistemul abso- lutist nu se va mai puté susţinâ mult; dér nu voia se grăbescă prea mult lucrurile. Atunci se decise convocarea aşa numitului „Senat imperial întărit“. Numai o parte a conservativilor un- guri a întrat în acest senat cu re- servaţiune de drept. Ei lucrară aici mâoă în mână cu aristocraţii bo- emi (George Majlath şi contele Clam Martinitz) pentru recunóscerea „in- dividualităţilor istorico-politice“, pre când minoritatea cu (Dr. Hein şi Cari Maager din Transilvania) au stăruit pentru crearea unei constituţii xe- presentative moderne. Resultatul consfătuirii Senatului imperial „întărit“ a fost, că s’a luat hotărîrea în cercurile competente de a-se pune capét sistemului abso- lutist. Cestiunea era numai cum? Aici părerile conservativilor unguri veni- seră în conflict cu acelea ale con- servativilor boemi. Contele Rechberg şi contele Anton Szecsen compu- seră nouele proiecte şi diferitele au- tografe cătră noii miniştri şi cance- lari de curte. Contele Dessewffy nu putu reuşi cu proiectele lui şi la 20 Octomvrie diploma precum şi nu- mirile diferite, erau fapt împlinit Tote acestea causară mare des* amăgire în tabéra Ungurilor. Diploma din Octomvre nu e subscrisă de contele Goluehowski, ci coţitra-semnată numai de contele Refchberg; dér contele Goluehowski finuumit de-odată cu publicarea di - plomei „ministru de stat“, adecă şef al ministeriului de stat. Autograful adresat lui cjice, că prin diplomă se restabilesc drepturile şi libertăţile „staturilor“ credincióse, cari drep- turi şi libertăţi vor fi desvoltate, es- tinse şi aduse în consonanţă cu in- teresele întregei monarchii „după îm- prejurările şi cerinţele timpului pre- sent“. Aşa s’a hotărît constituţia di- plomei din Octomvre. Deja a doua <Ji Deak a declarat, că Ungurii nu pot se accepteze nici decum diploma din Octomvre şi cer restituţiunea legilor din 1848. Şi acésta diplomă era primită în Ardeal de catră Români ea ves- titóre a unei noue ere favorabile lor. A fost un vis [frumos, în care con- tele Rechberg şi mai târ4iu Schmer- ling au jucat pe feţii frumoşi. Şi totu-şî acest vis nu era, de- cât refiecsul realelor dorinţe şi tre buinţe ale naţiunei nóstre, care era îndreptăţită a pretinde, ca dreptu- rile şi libertăţile ţerilor se nu fiă monopolisaţe numai de unii, ci mo- lîficate, întregite şi desvoltate, ţinen- du-se sémá şi de necesităţile şi pos - tulatele Românilor. Inaugurarea statuei lui Lahovari. öa reră solemnitate s’a inaugurat îu Rucurescî, Duminecă înainte de amíaclí, statua ilustrului orator şi bărbat de stat Alexandru Lahovari, aşe4&tă în centrul pieţii „Dorobanţilor“. Jur împrejur erau ri- dicate tribune decorate ca verdâţă şi dra- pele tricolore. Tribunele ca şi piaţa erau ticsite de lume din tóté straturile sociale ale capita- lei. Una din tribune era ocupată de dele- gaţii din provincie; în alta luaseră loc nu- meroşi representanţi ai partidului conserva- tor, oăruia a aparţinut întotă viaţa sa Ale* sandru Lahovari. Tribuna oficială era ref- servată pentru representanţii Regelui şi a Principelui moştenitor. Regele a fost re- 1prezentat prin d-1 colonel Mavrocordat ad - jutant regal, care a depus şi o prea fru- mosă coronă de flori naturale. Principele moştenitor Ferdinand a fost representat prin d-1 locot.-colonel Presanu, adjutant princiar; apoi pentru miniştri, dintre cari au asistat d-nii Aureliaou şi I. I. Brătianu : apoi pentru preşedinţii corpurilor legiuit6re. pentru representanţii primăriei şi alte per- s6ne oficiale. Tribuna familiei a fost oou- pată de d-na Simea Lahovari, văd. lui Al. Lahovari, cu familia, de fraţii acestuia Ion şi Iacob Lahovari, şi alte rade. In presenţa alesului şi frumosului public din capitală’ şi ţără solemnitatea s’a înce- put cu sfinţirea statuei de cătră P. S. Sa Archiereul Nifon îmbrăoat în marile odăjdii şi încunjurat de preoţi. îndată după terminarea ceremoniei bi- cuventării în mijlocul unei adenol tăceri se ridică pânza, ce aooperea statua şi figura de bronz a lui Al. Lahovari apăru falnic şi semeţ. La privirea ei, se aureau în publio esclamărî: „Sâmăuă, — par’ că vorbesce“. Figura arată cu degetul întins spre înăl- ţime, par’că dintr’un moment îutr’altul se aştepta să-şi ridice glasul de aramă, să cu- tremure auditoriul cu aocentele-i mişcătore. Publicul a erupt în tunete de aplause, âr în acel moment d-1 G. Gr. Cantactmno, şeful partidului conservator, se urcă pe tri- buna din faţa statuei şi rosti discursul da ÎDaugurare. Discursul d-lui Cantacuzino. Salutăm în tine, ilustre cetăţene, pe representantul neîntrecut al unei genera- ţiuul de Români mari şi inimoşi, cari în luptele an}ăt6re ale vieţii publice, au închi- nat mintea şi sufletul lor ideilor nobile şi gener6se! Pe patriotul convins, care a devotat pănă şi cuvântul său întru apărarea inte- reselor românesci, fără a ţinâ e6mă nici de greutatea luptei, nici de amărăciunile, ce isvoresc dintr’însa. Pe conservatorul hotărit, care prin ta- lentul neasămuit al cuvântărilor sale a fă- cut naţiunea română părtaşe doctrinelor şi aspiraţiunilor conservatore, luminând ca o stea conducăt6re cestiunile cele mai întu- necate, şi spulberând fără cruţare atacurile pasionate ale unor adversari adeseori ne- drepţi. SintesS vie a dorinţelor unui popor întreg, ai seiutlacesul de pericul să însufle- FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Divorţul unei împerătese.*) Ori de câte-orl se răsfoiesc înaintea ochilor noştri paginile din viaţa împărăte- sei Iosephina, tot mai mult oresce admira- ţia nóstrá. Fiică a unui mic proprietar, no- bil, născută pe o insulă pierdută a Ocea- nului, jumătate francesă, creolă, ea vine devreme la Paris, se mărită, ajunge, prin marea revoluţiune, văduvă, scapă ea însă-şl oa prin urechile acului de eşafod, ajunge din periculul de viaţă, peste care a trecut, in tot feliül de lipsă frivolă bănăscă şi în véoátórea ei după un bărbat, care să-o soape, întâlnesc© pe micul general, care se face împărat al Franciéi şi pe ea şi-o face impèrôtésâ.—In adevăr, acésta este o sórte de femeiă ţesută din cele mai minunate aven- turi, sorte, ca şi oare nu mai esistă a doua în istoriă, nu esistă a doua, cu atât de multe *) losephine répudiée (1809—1814) par Fré- déric Mosson. — Paris, Paul Ollendof, 1901. contraste şi cu atât de admirabile schim- bări. In cel mai nebun moment de umor al lui, norocul orb a voit să scrie odată o poesiă festivă cum nu s’a mai aucjit nici- odată mai înainte, şi acésta i-a succes peste măsură de bine. Peste măsură de bine — pănă 1 h ultima strofă: divorţul, slăbirea succesivă a luminei, mórtea. Acest sfîrşifc ceva cam posomorit a unui curs de viaţă neaudit de strălucit, îl descrie Fróieric Masson în tomul al 3-lea şi cel din urmă al biografiei împărătesei. In tomul întâiii ne arată pe sărăcăciosa d-şoră de onóre Tacher de La Patherie, oare curând de- vine vicomtesă de Beauharnais; în al doi- lea ne arată pe ímpérátésa şi regina în culmea norocului ei; în tomul al treilea în fine ne arată pe Iosephina cea „isgonită“, pe ímpérátésa divorţată, pe regina detro- nată, căreia nu i-a mai rămas nimic din strălucirea trecută, decât titlul Majestate şi — ceea-ce de sigur nu era indiferent — o listă civilă anuală de 3 milióne de franci. Masson ia în nume de rău, că titlul ei n’a rămas fără acele mili6ne de rentă anuală şi în genere nu trat^ză generos pe săr- mana Iosephină. Şi ea are legenda ei, şi lui, deşi e bonapartist incarnat, îi face plă- cere de a nimioi acâstă legendă, de-a smulge diadema din părul frumâsei femei, spre a dovedi, că fiă-care piatră şi fiă-care perlă din ea este falsă. Ei este faţă cu ea mai mult jude instructor, decât biograf, mai mult închisitor, decât istoric; docu- mentele adunate de el formâză actele de acusare, le dossier, cum se esprimă el. Când critică, o face cu 6re oare plăcere, când laudă, o face apr6pe silit, când niol nu laudă, niol nu critică, o face aşa, încât nu poţi sta la îndoială despre reaua lui dis- posiţiă. Ou deosebire fabul6sa artă de a ri- sipi a acestei femei, îi oferă lui Masson mereu ocasiune de a-o critica aspru. El a so- cotit, oă^ea în cei din urmă 4ece anî aesis- tenţei ei sventurate, a oheltuit nu mai puţin, decât 30 de mili6ne franol pentru eleganţa apariţiunei ei esteriore. După mârtea ei s’au aflat în lădile sale de haine fără fund 211 rochi de catifea şi de mătase şi părerea autorului, ce se cetesoe printre şire, este, că acesta canti- tate nemăsurată de îmbrăcăminte n’aruncă o lumină favorabilă asupra posesórei. S’au mai găsit şi 47 şaluri scumpe indiáné — femeia trebue c’avea un urît caracter! S’au mai numărat apoi 306 cămăşi, 158 părechi de ciorapi de mătase, 570 de batiste — ce depravare! Fără îndoiâlă, că era ooohetă şi luxosă, dér era şi prima damă a curţii, a unei curţi pe care stăpânul ei voia să-o aibă forte pomposă şi splendidă, şi aşa, în aoésta privinţă cel puţin, va trebui să ad- mitem în favorul ei câte-va circumstanţe uşurătore. Şi acum să vorbim de divorţ. Hotă- rîrea de a-se divorţa, aşa s’a cre4ot în tot- déuna, s’a oonceput în capul lui Napoleon şi de aceea întituleză şi Masson volumul al treilea „Isgonita“. Caracteristic e însă, că autorul voiesce tot-odată să dovedéscá, că cea dintáiü ideă de divorţ în acésta oăsătoriă, s’a ivit la femeiă, că ea s’a mă- ritat cu cugetul, că va divorţa. Oând în

Upload: others

Post on 31-Jan-2020

6 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: ANUL LXIV. - CORELahovari, cu familia, de fraţii acestuia Ion şi Iacob Lahovari, şi alte rade. In presenţa alesului şi frumosului public din capitală’ şi ţără solemnitatea

REDACŢIUNEA,Administratinnea şi TipografiaBraşov, plaja mare nr. 30.Scrisori n e fra n ca te n u se p r i­

m esc.— M anuscripte n u se re trim it.

I N S E R A T E•e prlmesa ia Adminlstraţlune în

Braşov şi la urraătorele BLEtOUBJ de A N U N ŢU RI:

în Vlena: la N. D ukes Nachf., Nux, A ugenfeld & Em eric Les- ner, H einrich Schaleb, A. Op- pelik N achf. A nton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold- berger, E kste in JBemat, Iu liu L eopold (VII E rzsebet-ko ru t). PREŢUL INSERŢIU NILOR:

o se ria garm ond pe o col6nă 10 ban i p e n tru o pub licare . — P ub licări m ai dese după ta r i ­fă şi învoială. — RECLAME pe pagina b-a o seriă 20 bani.

A N U L L X IV .

,s a z e t a « iese in Mctra ţi.A taam ante iienim Austro-Ungaria:Pe un an 24 oor., pe ş6se luni

12 cor., pe tre i lu n i 6 cor. N -rii de Duminică 2 fi. pe an .

Pentru România şi străinătate:Pe un an 40 franol, pe ş6se Iun! 20 fr., pe t r e i lu n i 10 fir.

N -rii de Dumineci 8 franol. Se p ren u m ără la to te ofi-

ciele p oşta le d in în tru şi din afară şi la d-nii co lecto ri.

Abonamentul pentru Braşe?Ădmmistraţiunea, P ia ţa ccaie.

T ârgul In u lu i N r. 30, e tag iu I . : Pe u n an 20 cor., pe ş le e lu n i 10 cor., pe t r e i lun i 5 oor. Cu dusu l în c a s ă : Pe un an 24 cor., pe 6 lu n i 12 c., p o tre i lu n i 6 corone. — Un esem plar 10 bani. — A tâ t abonam entele câ t şi in se rţiu n ile su n t a se p lă ti îna in te .

Nr. 136. Braşov, Miercuri 2Q Iunie (3 Iulie). 1901.

Urzitorii diplomei dela 1860.Cu ocasiunea inaugurării m onu­

mentului fostului m inistru de s ta t austriac, conte A genor Goluehowski, tatăl actualului m inistru de esterne, ce s’a făcu t în Lem berg, s’a vorbit m ult şi de diploma dela 20 Octomvrie anul 1860. A césta diplomă îşi are însem nătatea ei şi pentru luptele po­litice din acei ani ale Rom ânilor din m onarchiă, fiind-că prin trénsa s’au introdus nouele evoluţiuni în proce­sul in terior de desvoltare al monar- chiei, cari cu timpul au creat viata aşa clisă constituţională de astăcjî.

E ste de interes dér de a aruncao privire în acea epocă, când spe­ranţele în tr ’un viitor mai bun, ce le nutreau diferitele popóre de sub sceptrul habsburgic, erau încă aşa de mari, Ce s’au ales din tó té aces­te speranţe şi ilusiunî în cei pa tru ­zeci de an!, ce au trecu t de-atuncî, vedem astăcjî destul de lăm urit. Décá n ’a putu t pornirea de-atuncî nici pănă acji se aducă róde, cari se m ulţum âscă tó té popórele în mod egal, şi déca încă şi astăcjî desvol- tarea m onarchiei e espusă la a tâ ­tea neînţelegeri şi crise, causa este >le sigur, ca urzitorii diplomei din Octomvrie 1860 s’au gândit mai mult la asigurarea intereselor lor specifice, decât la înain terea causei dreptăţii şi libertăţii popórelor.

S ’a 4is în discursul festiv, ce Fa ţinut la am intita inaugurare m a­reşalul ţerei, că diplom a din Oc­tomvrie 1860 a pus tem elia desvol- tării constituţionale a im periului şi, încât pentru A ustria, a rem as pănă ac|i fundam entul desvoltării ei de stat. S’a mai cjis, că fostul m inistru de stat Goluehowski a subscris acea diplomă şi că prin urm are el este urzitorul principiilor depuse în ea, cari culminâză în păstrarea indivi­dualităţii istorico-politice a diferi­telor ţeri din monarchiă.

Ia faţa acestor afirm ări „Neue fr, PresseM din Viena publică un ar- ticul interesant privitor la urzitorii

am intitei diplome, în care se susţine, că aceştia au fost vechii conserva- tivi unguri dim preună cu aristocra- ţim ea boemă. Căpetenia conservati­vilor unguri era contele Emil Des- sewffy, ér mijlocitorul lor diplomatic baronul Samuil Io s ik a ; ei prevedeau căderea sistemului absolutist şi se pre­găteau pentru eventualitatea acesta ca şi liberalii U nguri sub Deak. Deja patru 4 ü e după pierderea bătăliei dela Solterino br. Iosika merse la m instru-preşedinte conte Rechberg spre a-i da o ieonă despre situaţiu- nea din U ngaria şi a-i oferi bunele servicii ale conservativilor. Contele Recbberg vedea, că sistemul abso­lutist nu se va mai puté susţinâ mult; dér nu voia se grăbescă prea m ult lucrurile.

A tunci se decise convocarea aşa num itului „Senat im perial în tă rit“. Numai o parte a conservativilor un­guri a în tra t în acest senat cu re- servaţiune de drept. Ei lucrară aici m âoă în m ână cu aristocraţii bo­emi (George M ajlath şi contele Clam Martinitz) pentru recunóscerea „in­dividualităţilor istorico-politice“, pre când m inoritatea cu (Dr. Hein şi Cari M aager din Transilvania) au stăru it pentru crearea unei constituţii xe- presentative moderne.

Resultatul consfătuirii Senatului im perial „ în tărit“ a fost, că s’a luat hotărîrea în cercurile com petente de a-se pune capét sistemului abso­lutist.

Cestiunea era num ai cum? Aici părerile conservativilor unguri veni­seră în conflict cu acelea ale con­servativilor boemi. Contele Rechberg şi contele Anton Szecsen compu- seră nouele proiecte şi diferitele au ­tografe cătră noii m iniştri şi cance­lari de curte. Contele Dessewffy nu putu reuşi cu proiectele lui şi la 20 Octomvrie diplom a precum şi nu ­m irile diferite, erau fapt îm plinit Tote acestea causară mare des* am ăgire în tabéra Ungurilor.

D iplom a din Octomvre nu e subscrisă de contele Goluehowski, ci

coţitra-sem nată num ai de contele Refchberg; dér contele Goluehowski finuum it de-odată cu publicarea di­plomei „m inistru de s ta t“, adecă şef al m inisteriului de stat. A utograful adresat lui cjice, că prin diplom ă se restabilesc drepturile şi libertăţile „sta turilor“ credincióse, cari drep­turi şi libertăţi vor fi desvoltate, es- tinse şi aduse în consonanţă cu in­teresele întregei m onarchii „după îm­prejurările şi cerinţele tim pului p re­sen t“.

Aşa s’a ho tărît constituţia di­plomei din Octomvre. D eja a doua <Ji Deak a declarat, că Ungurii nu pot se accepteze nici decum diploma din Octom vre şi cer restitu ţiunea legilor din 1848.

Şi acésta diplom ă era prim ită în A rdeal de catră Rom âni ea ves- titó re a unei noue ere favorabile lor. A fost un vis [frumos, în care con­tele Rechberg şi mai târ4iu Schm er­ling au ju ca t pe feţii frumoşi.

Şi totu-şî acest vis nu era, de­cât refiecsul realelor dorinţe şi tre buinţe ale naţiunei nóstre, care era îndreptăţită a pretinde, ca d rep tu­rile şi libertăţile ţerilor se nu fiă monopolisaţe num ai de unii, ci mo- lîficate, în tregite şi desvoltate, ţinen- du-se sémá şi de necesităţile şi pos­tulatele Românilor.

Inaugurarea statuei lui Lahovari.öa reră solemnitate s’a inaugurat îu

Rucurescî, Duminecă înainte de amíaclí, statua ilustrului orator şi bărbat de stat Alexandru Lahovari, aşe4&tă în centrul pieţii „Dorobanţilor“. Ju r împrejur erau ri­dicate tribune decorate ca verdâţă şi dra­pele tricolore.

Tribunele ca şi piaţa erau ticsite de lume din tóté straturile sociale ale capita­lei. Una din tribune era ocupată de dele­gaţii din provincie; în alta luaseră loc nu­meroşi representanţi ai partidului conserva­tor, oăruia a aparţinut în to tă viaţa sa Ale* sandru Lahovari. Tribuna oficială era ref- servată pentru representanţii Regelui şi a Principelui moştenitor. Regele a fost re-

1 prezentat prin d-1 colonel Mavrocordat ad­ju tan t regal, care a depus şi o prea fru- mosă coronă de flori naturale. Principele moştenitor Ferdinand a fost representat prin d-1 locot.-colonel Presanu, adjutant princiar; apoi pentru miniştri, dintre cari au asistat d-nii Aureliaou şi I. I. Brătianu : apoi pentru preşedinţii corpurilor legiuit6re. pentru representanţii primăriei şi alte per- s6ne oficiale. Tribuna familiei a fost oou- pată de d-na Simea Lahovari, văd. lui Al. Lahovari, cu familia, de fraţii acestuia Ion şi Iacob Lahovari, şi alte rade.

In presenţa alesului şi frumosului public din capitală’ şi ţără solemnitatea s’a înce­put cu sfinţirea statuei de cătră P. S. Sa Archiereul Nifon îmbrăoat în marile odăjdii şi încunjurat de preoţi.

îndată după terminarea ceremoniei bi- cuventării în mijlocul unei adenol tăceri se ridică pânza, ce aooperea statua şi figura de bronz a lui Al. Lahovari apăru falnic şi semeţ. La privirea ei, se aureau în publio esclamărî: „Sâmăuă, — par’ că vorbesce“. Figura arată cu degetul întins spre înăl­ţime, par’că dintr’un moment îu tr’altul se aştepta să-şi ridice glasul de aramă, să cu­tremure auditoriul cu aocentele-i mişcătore.

Publicul a erupt în tunete de aplause, âr în acel moment d-1 G. Gr. Cantactmno, şeful partidului conservator, se urcă pe tri­buna din faţa statuei şi rosti discursul da ÎDaugurare.

D iscursu l d-lui Cantacuzino.Salutăm în tine, ilustre cetăţene, pe

representantul neîntrecut al unei genera- ţiuul de Români mari şi inimoşi, cari în luptele an}ăt6re ale vieţii publice, au închi­nat mintea şi sufletul lor ideilor nobile şi gener6se!

Pe patriotul convins, care a devotat pănă şi cuvântul său întru apărarea inte­reselor românesci, fără a ţinâ e6mă nici de greutatea luptei, nici de amărăciunile, ce isvoresc dintr’însa.

Pe conservatorul hotărit, care prin ta­lentul neasămuit al cuvântărilor sale a fă­cut naţiunea română părtaşe doctrinelor şi aspiraţiunilor conservatore, luminând ca o stea conducăt6re cestiunile cele mai întu­necate, şi spulberând fără cruţare atacurile pasionate ale unor adversari adeseori ne­drepţi.

SintesS vie a dorinţelor unui popor întreg, ai seiutlacesul de pericul să însufle-

FOILETONUL „GAZ. TRANS.“

Divorţul unei împerătese.*)Ori de câte-orl se răsfoiesc înaintea

ochilor noştri paginile din viaţa îm părăte­sei Iosephina, to t mai mult oresce admira­ţia nóstrá. Fiică a unui mic proprietar, no­bil, născută pe o insulă pierdută a Ocea­nului, jumătate francesă, creolă, ea vine devreme la Paris, se mărită, ajunge, prin marea revoluţiune, văduvă, scapă ea însă-şl oa prin urechile acului de eşafod, ajunge din periculul de viaţă, peste care a trecut, in tot feliül de lipsă frivolă bănăscă şi în véoátórea ei după un bărbat, care să-o soape, întâlnesc© pe micul general, care se face împărat al Franciéi şi pe ea şi-o face impèrôtésâ.—In adevăr, acésta este o sórte de femeiă ţesută din cele mai minunate aven­turi, sorte, ca şi oare nu mai esistă a doua în istoriă, nu esistă a doua, cu a tâ t de multe

*) losephine répudiée (1809—1814) par F ré ­déric Mosson. — Paris, Paul Ollendof, 1901.

contraste şi cu atât de admirabile schim­bări.

In cel mai nebun moment de umor al lui, norocul orb a voit să scrie odată o poesiă festivă cum nu s’a mai aucjit nici­odată mai înainte, şi acésta i-a succes peste măsură de bine. Peste măsură de bine — pănă 1h ultima strofă: divorţul, slăbirea succesivă a luminei, mórtea. Acest sfîrşifc ceva cam posomorit a unui curs de viaţă neaudit de strălucit, îl descrie F ró ieric Masson în tomul al 3-lea şi cel din urmă al biografiei împărătesei. In tomul întâiii ne arată pe sărăcăciosa d-şoră de onóre Tacher de La Patherie, oare curând de­vine vicomtesă de Beauharnais; în al doi­lea ne arată pe ímpérátésa şi regina în culmea norocului ei; în tomul al treilea în fine ne arată pe Iosephina cea „isgonită“, pe ímpérátésa divorţată, pe regina detro­nată, căreia nu i-a mai rămas nimic din strălucirea trecută, decât titlul Majestate şi — ceea-ce de sigur nu era indiferent —o listă civilă anuală de 3 milióne de franci. Masson ia în nume de rău, că titlul ei n ’a

rămas fără acele mili6ne de rentă anuală şi în genere nu trat^ză generos pe săr­mana Iosephină. Şi ea are legenda ei, şi lui, deşi e bonapartist incarnat, îi face plă­cere de a nimioi acâstă legendă, de-a smulge diadema din părul frumâsei femei, spre a dovedi, că fiă-care piatră şi fiă-care perlă din ea este falsă. Ei este faţă cu ea mai mult jude instructor, decât biograf, mai mult închisitor, decât isto ric ; docu­mentele adunate de el formâză actele de acusare, le dossier, cum se esprimă el. Când critică, o face cu 6re oare plăcere, când laudă, o face apr6pe silit, când niol nu laudă, niol nu critică, o face aşa, încât nu poţi sta la îndoială despre reaua lui dis- posiţiă.

Ou deosebire fabul6sa artă de a ri­sipi a acestei femei, îi oferă lui Masson mereu ocasiune de a-o critica aspru. El a so­cotit, oă^ea în cei din urmă 4ece anî aesis- tenţei ei sventurate, a oheltuit nu mai puţin, decât 30 de mili6ne franol pentru eleganţa apariţiunei ei esteriore.

După mârtea ei s’au aflat în lădile sale

de haine fără fund 211 rochi de catifea şi de mătase şi părerea autorului, ce se cetesoe printre şire, este, că acesta canti­tate nemăsurată de îmbrăcăminte n’aruncăo lumină favorabilă asupra posesórei. S’au mai găsit şi 47 şaluri scumpe indiáné — femeia trebue c’avea un urît ca rac te r! S’au mai numărat apoi 306 cămăşi, 158 părechi de ciorapi de mătase, 570 de batiste — ce depravare! Fără îndoiâlă, că era ooohetă şi luxosă, dér era şi prima damă a curţii, a unei curţi pe care stăpânul ei voia să-o aibă forte pomposă şi splendidă, şi aşa, în aoésta privinţă cel puţin, va trebui să ad­mitem în favorul ei câte-va circumstanţe uşurătore.

Şi acum să vorbim de divorţ. Hotă­rîrea de a-se divorţa, aşa s’a cre4ot în tot- déuna, s’a oonceput în capul lui Napoleon şi de aceea întituleză şi Masson volumul al treilea „Isgonita“. Caracteristic e însă, că autorul voiesce tot-odată să dovedéscá, că cea dintáiü ideă de divorţ în acésta oăsătoriă, s’a ivit la femeiă, că ea s’a mă­rita t cu cugetul, că va divorţa. Oând în

Page 2: ANUL LXIV. - CORELahovari, cu familia, de fraţii acestuia Ion şi Iacob Lahovari, şi alte rade. In presenţa alesului şi frumosului public din capitală’ şi ţără solemnitatea

P agina 2. GA ZETA TRA N SILV A N IEI. Nr. 136. — 1901

ţescl inimile amărîte şi la momentul decisiv al luptei, să îmbărbătezi convingerile şo- văitore.

Istoria a scris în litere de aur pe pa- ginele ei neperitore luptele ce ai adus cu atâ ta stălucire întru apărarea drepturilor ţării, în împrejurări critice şi anevoi6se.

Ecourile parlamentului român nu s’au stins, şi vibr^ză încă sub suflarea ta puter­nică, atunci când România îşi vedea ame­ninţate drepturile ei străvechi asupra Du­nării măreţe, care de secuii o încinge în- tr ’un brâu azuriu.

Tot glasul tău autorisat a răsunat în senatul ţării restabilind adevărul, atunci câud ademeniri nesocotite înflăcărau simţământul naţional, rătăcindu-1 pe căi periculose.

Cu câtă spontaneitate, cu cât entu- siasm sciai a îm brăţ'şa căuşele mari şi drepte !

Cu oe putere inima ta oaldă scia a oglindi simţirile sufletului rom ânesc!

In acele momente, prin buzele lui Alesaodru Lahovari grăia suferinţa unui popor întreg.

Bătăile inimei sale răspundeau bătă­ilor inimilor româneşti.

Viaţa strălucită a lui Alesaudru La­hovari să serve de esemplu supravieţuitori­lor lui.

Să culegem cu toţii pilde de imitat în bogata şi variata lui activitate politioă, şi împreună ou dânsul să încăl4>m pururea sufletele n6stre la focul sacru ce isvoresce din iubirea de ţâră şi din credinţa în Dumnezeu 1

Şi acum, domnule primar, în numele comitetului vă încredinţăm acâstă statue ru- gându-vă, să îngrijiţi de ea ca de propria avere a com unei!

Cine nu-şl amintesee încă cu mândriă ultima ta campaniă în cestiunea religiâsă ?

Un metropolit al ţării, un cap al bi­sericii fusese ridicat, judecat în lipsă, şi osîndit fără dovedi.

Un fior de rnăniă ouprinse România întregă în faţa nedreptăţii săvârşite.

In mijlocul mulţimei adunate Ale- sandru Lahovori ridică atunci accentele vo- cei sale inspirate.

Cuvintele ce rosti în acea cli fură ul­timele suspinurl ale sufletului său amărît, cân­tecul lebedei, ce se piegătescede morte.

Ca densele a îu trat în vaclnicie, cu densele a încheiat o viaţă de jertfe şi de onore.

Primul ajutor de primar, d-1 Saita, îu numele primarului, ia în primire monumen­tul, după-ce aduce omagiile comunei Bu- curescl jurisconsultului, oratorului şi omu­lui de stat, pe care partidul conservator şi ţâra întrâgă îl slăvesc.

După acâsta a urmat, conform pro­gramului, discursurile d-lui T.llonescu şi N. Filipescu, cari fură salutate de aplausele furtunose ale publicului şi pe cari le lăsăm să urmeze în e s tra s :

D iscursul d-lui Tache Ioneseu.

. . .In Tudor Vladimirescu s’a serbă- to rit eroul legendar : în generalul Florescu omul politic se confundă cu soldatul, âr îu Eliade era literatul.

Lahovari n’a luat parte la lucrările marei generaţii, pentru-că s’a născut prea târziu. El nu a fost nici şef de partid, nici şef de guvern şi dâcă gloria lui trece îna-

1796 şi-a dat mâna ei gingaşă micului general, nu înaintea preotului, ci înaintea unui notar, ea, şi póte amândoi, au făcut’o cu oonsciinţa liniştitore, că după legea de atunci o ast-fel de căsătoriă civilă va putó fi în cas de lipsă desfiinţată fără multă greutate.

Dâcă Napoleon a prevăzut încă atunci acest cas de necesitate, e totuşi îndoios Mai probabil, că l’a prevăcjut ea, căci ea era dama aristocrată, care se apleca, dama elegantă din lume, care binevoi a-se căsă­tori cu veneticul, care se jertfi soldatului grosolan, ale căruia manieri nu erau de séma oelor din suburbia aristocrată, a căruia uni­formă nu era dia postavul cel mai fin şi nu-i şedea oum se ca ie pe trupul cam slă­buţ. Ea avea un trecut, el însă o cunoscea.

Cu tâtă eleganţa ei, ea în fond aparţi­nea demi-mondei din era directoriului, demi- mondă în sensul original, cum a vrut să înţelâgă cuvântul tînărul Dumas, ca pe o lume, care-şl continua obiceiurile, se mişcă în formele' ei alese de traiü, dér avea o

intea tuturor, nu e nici noroc pentru dân­sul, nici nedreptate pentru alţii.

Trei măriri a pus Dumnedeu îu La­hovari: a omului de stat, a oratorului, a omului.

Talentul său de orator a servit poli­ticei oelei mai energice, animată de gân­dul cel mai curat. Nimeni n’a înzestrat ca dânsul oratoria română cu atâtea nesti­mate, Lui lucrurile i-se înfăţişau sub forma de vedenii grandiose. Când spunea, că Du­nărea a fost roşită de sângele strămoşilor, dânsul vedea acest sânge. De aceea a stră­lucit ca nimeni altul, în arta cea mai in­grată, în oratoriă, care piere odată cu ar­tistul.

Glasul înaripat al lui Lamartine, ele­ganţa lui Pastelar, accentele vibrante ale lui Gambeta au putut să determina aoţiunî mari şi hotărîtâre, ele au dispărut odată cu aceste mari figuri.

Lahovari şi-a închinat darul său bine­lui obştesc. 80 am de-arândul glasul său a fost glasul naţiunei, al unei rasse, şi to ­tuşi nu a încetat un moment de-a fi suiîe- tul partidului conservator, — conservator a rămas pănă la sfîrşit. Al. Lahovari era m ândru; avea mândria omului, oare nu cere nimic dela lumea esternă, pentru sa­tisfacerea lui intimă, pe oare nu-1 încântă tămâia adolatorilor, care nu se simte scă- dut prin criticele pismuitorilor.

Ca ministru de esterne Lahovari a rămas acelaşi: a sciut să împace nevoile diplomatice ou păstrarea demnităţii naţio­nale ueştirbite. Cine a putut să uite, că densul a înfipt tricolorul „român în munţii Pindulni?

Decă el a fost mândru de România, noi — conservatorii — suntem mândrii de el.

Ca om, el era blând şi bun, geueros, şi de aceea, a doua cli, după trecerea sala nemurire, eroul conservator s’a şters diu j consoiinţa Românilor pentru a nu se în ­făţişa înaintea ei, decât ca eroul naţional.

A fost cu noi, termină d-1 Tache Io- nesc, a fost al nostru, cât timp a trăit. Acum, când bronzul l’a fixat pentru veci- niciă, primim voioşi să lumineze pe toţi.

D iscursul d-lui N. F ilipescu .Spune, că puterea morală e sorgin­

tea inspiraţiilor lui Lahovari. Mai bine pre­parat ca adversarii săi, el a putut pătrunde în inima sofismelor lor. Densul nu voia o Româniă, întemeiată pe aparenţe şi deşer­tăciuni, şi de aceea a dat tâ tă atenţiuni* influenţelor direct6re ale spiritului publio: monarchiei, proprietăţii, bisericei şi şcâlei.

Lahovari sămăna aceste idei în tr’o vreme câud ele erau hulite, şi acâsta e spre marea lui on6re.

D-1 Filipesou face apoi biografia ma­relui om şi oitâză câte va frase, prin care Lahovari zugrâvesce nimicnicia presentu- lui, faţă de un trecut plin de slavă.

Alexandru Lahovari a plimbat elo- cuenţa ea dela o margine a ţării la alta şi a spulberat din temelii o şoolă, a căreia victimă a fost însumi marele loan Brâtianu.

D 1 Filipescu termină, spunând, că Lahovari va trăi vecinia în tdte inimile, cari p6rtă în ele religia amintirii.

El va slugi drept pildă generaţiilor tinere cărora trebue să le spunem cu poe­tul C reţeanu:

O june generaţii! Mormentu-i salutaţiDe patriă şi-onore aici ve inspiraţi

Un număr mare de corâne venite din capitală şi din tote ţinuturile ţării au fost

pată ce abia să putea observa, ceva gău­nos ce putea vede numai ochiul ager al cunoscătorului. Lumei directoriului aparţi­nea Ios&fina şi s'ar putâ adauge, că acâsta lume era încă tot mai decentă, decât aris­tocraţia depravată sub regalitatea de mai înainte, după ale cărei principii fusese cres­cută d-ş6ra Tacher şi după cari vicomtesa de Beauharnais a orientat’o în societate.

O idee prea înaltă despre sânţenia că­sătoriei de sigur că nu i-s’a aplicat, şi în punctul acesta ea n’a fost rigurosă nici înainte şi, durere, nici după căsătoria cu Bonaparte. Nici chiar când el a câştigat admirabilele victorii în Italia ea pare a nu soi încă, cine şi ce om este micul ge­neral. El încă nu-i apare ca ceva extraor­dinar, uu-i impune. Astfel se petrecu, ceea- ce se dioe, că nu arare-orl se petrece: pe câmpul de bătaie al micului cjeu, subloco­tenentul bate pe generalul. — „Monsieur Charles“ se arată în fundul scenei.

(Va urma.)

depuse la p ie tre le stataei în frunte eu fru- mosa corână de flori naturale dedicată de M. S. Regele. La orele 11V2 solemnitatea s’a terminat.

Manifestaţia meseriaşilor în Bucurescî.

Dumineca trecută s’au început mani­festaţiile meseriaşilor. Dimiuâţa au sosit peste 300 de delegaţi din tóté oraşele ţă ­rii. Dela gară delegaţii au fost conduşi deo mulţime mare de meseriaşi la sediul so­cietăţii. Aici au ţinut o întrunire preala­bilă, care a decis ca Luni la 9 óre dim. să se ţină o mare adunare la „Dacia“ şi de acolo să pornâscă cu toţii la Cameră pentru a cere votarea proiectului de lege relativ la protecţiuuea muncei naţionale.

A urmat apoi manifestaţia pe strade. La 10 óre meseriaşii e’au adunat în gră­dina „Sr. Gheorghe“. Aici s’a format cor­tegiul : în frunte un cordon de sergenţi, apoi meseriaşii din tóté breslele cu stâgu- rile lor, purtând placarde cu inscripţii: „Mişcarea meseriaşilor diu fotă ţâra cere lege protectóre; protecţiuuea muncei na­ţionale; vrem organisarea breslelor“ ş. a. In cortegiu erau peste 4000 de ómenl, cu două musicl militare şi o bandă de lăutari. Cortegiul a străbătut strada Lipscani, oa- lea Victoriei şi calea Dorobanţilor pănă la Villa regală intre strigăte: „Trăiască România! Trăiască meseriaşii rom âni!“ La Statua lui Lahovavi meseriaşii au făcuto manifestaţia de simpatiă.

Luni diminâţa la 9 óre s’a ţinut ma­rea întrunire la „Dacia“. Sala era plină de meseriaşi, mai toţi fără de lucru. Adunarea s’a ocupat de eestiuuea trimiterei unei de- legaţiuni la Cameră, care se câră să se vo­teze încă în sesiunea aoósta legea mese­riaşilor. S’a votat o moţiune şi o petiţiune în sensul acesta.

După întrunirea dela „Dacia“ o dele- gaţiune de 125 meseriaşi, îu frunte cu d-na Tiţa Pavelescu din Focşani, s’a presentat la Cameră şi a fost primită de preşedintele Camerei N. Ferechide, asistat de deputaţiiV. Diamaudi şi V. Morţun.

D-1 Ferechide a dat delegaţiunei asi­gurări platonice de solicitudinea guvernu­lui şi a camerei pentru meseriaşii români, însă fără a le puoe în vedere nimic posi- tiv, în ce privea cererea lor. Delegaţiu- nea a plecat nemulţumită de răspunsul ce i-s’a dat.

SOIRILE DILEI.— 19 Iunie v.

V is ita oficerilor ru şi. Despre pri­mirea oficerilor ruşi dela Leova (Basara­bia), cari au făcut o visită oficerilor români din garnisona Huşilor, „Patriotului“ i-se sorie urm ătorele: In oraş oiicerii ruşi au sosit la 4 orej^i au fost întîmpinaţl de au­torităţile civile şi militare. -Au visitat ora­şul, âr pe seră oficerii români au oferit un banchet oficerilor ruşi. La acest banchet prefectul judeţului a ridicat un toast în sâuătatea Ţarului şi Ţarinei. Din partea oficerilor ruşi, colonel Scheliski a toastat pentru Regele Carol. S’au toastat şi pen­tru frăţ’a armelor ruse-române. Banchetul s’a term inat la orele 6 diminâţa când con- mesenii au fo-st conduşi ou musica la hotel. Ruşii au rămas încântaţi de primirea, care li-s’au făcut în România. Dimpreună cu ofioerii au asistat la banchet Românii basa- rabenî: Lebedieff, Panaiolopol şi Vizanti din Leova, mari proprietari. Aceştia au fă­cut visite prefectului şi episcopului. Ofice­rii ruşi au plecat couduşl pănă la frontieră de oficerii români.

C onven ţia cu B anca N aţională. înainte de ce camera română va primi cunoscuta convenţiă încheiată între guvern şi Banca Naţională. Duminecă s’au întrunit acţiona­rii băncii, ca să voteze conveuţiunea. In adunarea acâsta de acţionari Theodor Ro- setti, fost prim-ministru şi guvernator al Băncii, a vorbit şi a votat contra conven- ţiunei. Pentru a vorbit d-1 E. Carada. Conveuţiunea a fost votată apoi de cătră

acţionarii băncii, fiind contra numai două voturi. E mai mult ca sigur, că şi Camera va vota couvenţiunea, dér ea va în tâm ­pina totuşi oposiţiă din partea minorităţii.

„Agitaţiune panslavistâ“. Cu titlul acesta „Magy. Táv. lrodaa publică următo* rele : In localitatea Csertész din cercul Ho- monna, comit. Zempliu, cuibul nu demult decedatului apostol panslav Dobranszky, servesoe ca preot gr. cat. Ivan Chanath. Acest preot a fost acela — cum iese acum ia ivélá — care deja în sinodul protopo- pesc ţinut anul trecut în Mezö-Laborcz, a propus, ca procesele verbale ale adunărilor preoţoscl, luate până acum în limba ma­ghiară, să se scrie pe viitor în limba ru- séscâ (ruténà). Propunerea acâsta — deşi a présidât protopopul patriotic I. Gulovicî din Virava — după o disousiune înfoottft, fù primită eu 11 contra 5 voturi. Fiind-că însă episcopul Valyi din Eperjes a retrimis protocolul fără nici o observare, procesul verbal al adunărei preoţesc!, ce s’a ţinut cailele trecute în Vidrany, a fost scris în limba ruséscà (ruténà). Minoritatea patrio­tică şl-a esprimat indignarea faţă de agi­taţiunea panslavă şi inainte de închiderea adunării a părăsit sala“. — Au(}I acolo ! Pentru-că amintita adunare s’a folosit la procesul verbal de limba ofioiosă a biseri- cei, limba ruténà, a făcut „panslavism“. Oficiósele d-lui 8zall se fac de rîs cu „apre­cieri“ şi „comentări“ de felul acesta.

Distiucţiune. D-1 Dr. George Linul, protofiseal al comitatului Bistriţă-Năsăud, a primit din partea ministrului ung. de in­terne diploma de recunoscinţă şi mulţămită pentru conducerea ou succes a luorărilor de revisuire dela graniţa ungară-română.

Doi candidaţi în acelaşi cerc. DinLâpiişu l-ungur esc se scrie, că în 29 Iunie alegătorii de partida liberală au ţinut o adunai e în care fù candidat de deputat Dr. Kupsa Viktor, conoipist în ministeriul ung. de finance, născut în acel cerc. In aceeaşi cj şl a ţinut darea de semă în Lă- puşul-ungureso deputatul contele Teleki Sándor. Pe când acesta îşi ţinea disoursul,. în onórea adversarului său se dedea un ban­chet îu Capolnoc-Mănăştur.

Congresul din Praga. ţ>iua de Du­minecă a congresului Socoliştilor a fost dedicată producţiunei din gimnastică. Erau de faţă cam 1700 gimnastici. Fórte pito- râscă a fost retragerea oelor 900 femei gimnastice. Sâra s’a dat o festivitate po­porală.

înecaţi în Mureş. Din Têrgu-Mure- şului se scrie, că pe Mureş lângă Gernesig s’a răsturnat o luntre, pe care afară de luntraş şi vâslaş se aflau 11 muncitori se­cui din Vajda-Szentivany, cari voiau sô trécà Mureşul dela Mediaşfalău spre casâ. Afară de luntraş şi vâslaş, toţi cei-laiţl11 sau înecat.

Societatea de lectură „Andreii Şaguna“.

Din raportul despre activitatea acestei societăţi în anul 1900/1901 estragem ur­mătorele :

Sooietâtea şî-a început activitatea în21 Septemvrie st. n. 1900. Atunci s’a ţinut sub oonducerea P. O. domn director semi- narial Dr. Eusebiu R. Roşoa, prima şedinţă constiuantă, în care ou unanimitate de vo* turî ş’a ales preşedintele (Dr. Petru Şp»n prof. sem.), comitetul şi membrii corni- si un ei literare. |

Societatea a ţinut în decursul acestui | an cu totul 15 şedinţe, dintre cari 1 de j constituire, 12 ordinare şi 2 estraordiuare, | Afară de acestea şedinţe, oail după natuia | lucrurilor şi după împrejurări au fost ocu | pate parte ou afaceri literare, parte ou afa­ceri admiuistrative, s’a ţinut în sâra de 29 Noemvrio v. (v. §. 41 din statute) întru amintirea memoriei neuitatului archiereo, ferioitul îu Domnul archiepiscop şi metro­polit Android baron de Şaguna, patronul societăţii, o şedinţă publică festivă.

Ca aotivitate literară a desbătut 12 luorărî, dintre cari pentru fâia „Mu«au s’an primit 11. »

Page 3: ANUL LXIV. - CORELahovari, cu familia, de fraţii acestuia Ion şi Iacob Lahovari, şi alte rade. In presenţa alesului şi frumosului public din capitală’ şi ţără solemnitatea

Nr. 186— 1901. G A ZETA TRA N SILV A N IEI. Pagina 3.

Tóté lucrările au fost censurate de membrii comisiunei literare şi apoi desbă- tute în plenul şedinţelor societăţii şi induse în fóia „Musa“, oare în anul acesta a apă­rut în 12 numeri. S’au declamat diferite poesii serióse şi comice.

Averea societăţii constă : 1 din b i­bliotecă. Aoésta la începutul anului societar 1900/901 a numërat 2 6 4 1 opurî în 3710 vo­lume. Acest nnmér a crescut în decursul anului cu 99 opurî în 199 volume, donate de oorporaţiunî şi persóne private.

2. ţ)iare. In acest an de gestiune so­cietatea a pus la disposiţiunea membrilor ei în sala de lectură 30 4i&re parte abo­nate, parte gratuite, şi anume : abonate :

„Bunul Econom“, „Convorbiri Lite­rare“, „Egészségügyi lapok“, „Fliegende Blătter“, „Kolozsvári egyetemi lapok“, „Leipziger illustrirte Zeitung“, „Literatura şi arta rom ână“, „Lumina“, „Noua revistă română“. „Vulturul“.

Gratuite : „ A ctivitatea “, „Albina“, „Apostolul“, „Biserica şi Şc0la“, „Buda­pesti H írlap“, „Candela“, „Controla“, „Deş­teptarea“, „Drapelul“ , „Fam ilia“ , „Fóia Diecesană“, „Fóia Poporului“, „Fóia Şco- lastică“, „Gazeta Transilvaniei“, „Telegra­ful Român“, „Transilvania“, „Tribuna“, „Tri­buna Poporului“, „Unirea“.

Tuturor acestor P. T. redacţiunî, carî au binevoit a-ne pune la disposiţiune foile lor gratuite, societatea se simte plăout în­demnată a - le esprima cele mai simţite mulţumite şi le r0gă, ca şi pe viitor sö n’o lipséscá de acest al lor binevoitor sprijin.

3. Cassa. Cassa uumérá ou finea anu­lai 2688 cor. 83 b. Intratele în decursul auolui au numërat 1082 cor. 22 b. Eroga- ţiunile au fost 952 cor. 68 b. Venit ourat pro 1900/1 129 cor. 54 b.

4. Archiva. Archiva s’a înmulţit în de­cursul anului societar present cu 133 de acte. Fie-care act a fost numérisât şi in­dus în protocolul de exibite, conform ordi- tei sale cronologice etc.

5. Numismatica. Colecţiunea numisma jtică, a stat conform §-lui 35 din statute subîngrijirea economului. In decursul acestui en de gestiune ea s’a înmulţit cu 21 monede.

6. Sale. Societatea a dispus şi în an. «ceata ea şi în anul trecut de 2 sale: una folosită la bibliotecă, ér cealaltă ca sală de iectură.

7. Mobiliarul. Mobiliarul societăţii îm- pr&ştiat parte în cele 2 sale sm intite, parte printr’alte sale ale seminariului, s’a înmulţit în decursul aoestui an cu următorele obiecte:a) o oassă wertheimiană ; b) un podiu în Tefeotoriu pentru şedinţele viitóre festive ; o) un covor pe podiul am intit; d) un dulap pentru colecţisnea numismatioă ; e) un ta ­blou ramat (pedagogii din 1898/9) ; f) un tablôu ramat (pedagogii din 1899/900) ; g)

I ia portret ramat (al Ex. S. D. archiepiscop ţi metrop. Ioan Meţianu).

Spesele împreunate cu procurarea mo­bilelor delà a —d şi cu ramarea tablourilor delà e—g s’au urcat la suma considerabilă de 270 cor. şi 64 banî.

RSsboiial din Africa sudică,.Burii în co lo n ia Cap.

0 luugă telegramă din Londra dă »méüunte interesante despre modul cum Operézü Burii în colonia Cap. Et.ă ce spune Aiéstft telegramă :

Trupele bure de Sud de sub condu­cerea lui Kruitzinger (un al doilea Dewett)

Î" »Q ouprins în partea ostică a Caplandului

un teritoriu în mărimea Boemiei séu a iei şi numai locurile mai prinoipale

căii ferate sunt în posesiunea Englesilor, îosS şi aici Englesii sunt mereu infestaţi. De cele mai multe-orl Burii sunt atâcâtorii. In districtul unde operâză coman-

bure (Middelburg póte fi luat ca cen­tru) tribunalul marţial operâză fórte strict, é̂ranii coloniali adecă simpaiisâză mult cu

nimicul (Burii) şi ómenii mai tineri scapă !$or câte-o vorbă nerumegată. Mare parte áiá ei nu s’ar alătura inimioului, ínsé décá jfre-un prietin le şoptesce> că comandantul

vró ső-i prindă, ori că a dat chiar

ordinul de erestare oontra vinovaţii >r şi uevinovaţilor, atunci aleg una din doué: séu oă petrec mai multe luni în arest şi mai sunt şi pedepsiţi, seu că întorc spatele şi se alătură inimicului. Opintirile desperate şi fără folos ale Angliei pentru grabnica încheiere a résboiului puse în comun cu estraordinara rigóre a justiţiei militare, este causa, oă multe mii de Africanderi s’au dat pe partea Burilor. Cei cărora le suc­cede a-se refugia, cunosc ascun4ötorile de prin munţi, se adună 50—100 la olaltă, peste nópte îşi oâştigă dela fartnele amio8 to t ce le trebue pentru lirană şi îndată-ce se apropie de v r’o comandă bură, treo în şirurile ei. După prima ciocnire cu trupele englese iau arme şi cai dela Englezi. Aoeştî ómen! cunosc fie-care piétrá din districtul lor şi astfel pot fi de minune bine folosiţi.

Décá cuceresc o fermă, tóté întrările le provéd ou paze, aşa oă oomandantul eu- gles nu-şl póte lua informaţiunî de »timpu­riu, şi comanda bură se póte premeni cu­rând cu to t ce póte oápéta. Cu pâne, carne şi cafea e pe deplin satisfăcută. Se mai întâmplă şi aceea, că ucid berbecii farméi, dér îi plătesc. Farm erii ínsé nu vor sö pri- méscá banî, căci nu li*e permis; banii îi pun prin urmare la un loo anume séu îi sapă în păment, unde mai târziu pot sé i gáséscá. Toţi sunt veseli, la f'arme se află de obiceiü piane, ei faa musică şi jocă.

Kruitzinger pretinde cu stricteţă, ca omenii lui sé donna în liber, ca sö rémáná întăriţi. In jur de foouri ei rîd şi-şi petrec Décá dau unde-va peste vre-o farmă eu- glesă, Burii iau ou sine toţi caii ce-i gă­sesc acolo. Mulţi din acest! cai sunt cu totul sélbaticl, ínsé Burii se pricep cum sé i dre-eze. Decă Burul vré sö se furişeze la inimic, se dă jos de pe cal, calul îl ur- mézá pas de pas, aşa că la oae de nevoie luptătorul búr póte sé încalece repede şi sé fugă. Nu de mult s’a îutemplat, că o patrulă de Buri a cerut ospitalitate la o farmă. Gazda casei a deschis uşa şi con­dusa pe ospeţî în odăi. Care ínsé nu-i fu mirarea când, întorcându-se, véc|ű cu sur­prindere, că şi caii au intrat după stă­pânii lor.

Diferitele comande trim it în fie-care séptémáná curieri călări la Dewett, ér alţii le aduc scirl dela cartierul principal. Se c|ice, oă nu de mult Kruitzinger a visitat în persóná pe Dewett, ér acum şi Fouchee încă îşi primesce regulat scrisorile şi fiarele. Cum se póte acésta? — e nn secret al B urilor! E sigur ínsé, că co- munio&ţia între comandele din coloniă şi cele din Transvaal e escelentă.

In comanda lui Kruitzinger sunt tot omeni tineri, ca d. e. Botha cel de 13 ani, care ^ ic e : „Tata a murit, mama nu sciu unde se află, am îa tra t în comandă, ca pănă voiü trăi sé-ml résbun asupra Engle- silor.“

Comanda lui Kruitzinger n'are scopul de a da lovituri nimicitóre Englesilor, ci mai vîrtos, de a înşela pe urme-i armate întregi englese, ca prin aoésta sé dea timp lui Dewett de a-se puue în înţelegere cu Botha şi a făuri planuri noue.

*C ru z im ile E n g le s ilo r.

„Nieuwe Hostend. Courantu publică ra­portul, pe care procurorul suprem de stat. Smuts l’a trimis preşedintelui Stejn. Rapor­tul spune între altele;

Pe o oăldură teribilă, oărei i-a oăcjut jertfă mulţi soldaţi englezi, m’am reîntors prin Bronkhorststation la Balmoral. (Iulie 1900). Acolo am vécjut doué trăsuri, în care se afilau bétrána mamă a şefului distriotn- lui Klerksdorp, femeiă de 71 ani, şi fiica ei cu oopiJÎ. Bătrâna femeiă nî-a povestit urm ătorele:

— înain te de lupta dela Donkerbreck se puşoa des asupra patrulelor englese de pe cósta délulai situat dinaintea casei lor. Odată Burii veniră în casă şi i-au cerut pâne. Ll-a dat. Nóptea a căutat’o un ofiţer engles c’o gardă tare şi i-a poruncit sé pă- răsâsoă casa, fiind-că are o*din de a-o in­cendia. Bétrána femeiă a réspuns, că e prea

bétráuá şi nepu tincios, decât sé părăsâsjă oasa în puterea nopţii; ofiţerul ínsé rémase neînduplecat şi când fata femeii, d-na du Toit, se deştepta, a certat pe ofiţer pentru purtarea lui barbară; drept réspuns ofiţerulpălmuipe tî~ néra femeiă. Au fost silite sé ia o trăsură, ca sé plece.

In buzunarul unui ofiţer engles căc^t în lupta de lângă Bosfontein, am aflat o acrisóre, care spune ce a făcut ofiţerul. A adunat în jurul unui pian dintr’o casă bură pe tóté femeile şi copiii, le-a silit sé oânte „Ood save the Qmenuf apoi le-a dat afară şi a aprins casa. El îşi petrecea minunat vé^énd cum dintr’o casă în flăcări femeile scoteau cu grabă desperată to t ce puteau. După oe ele au pus grămadă to t ce au scos, ofi­ţerul a dat foc şi acestora.

Am traversat — 4’ce Smuts ~ teri­toriul prin care înainte cu o di a trecut generalul Douglas. Mers’am de-alungul a 14 oase ţ0rănesoI din care numai păreţii au mai rémas. Suflet de om n’am védut, nici altă fiinţă vieţuit6re. Ruinele se înălţau ispititor spre oerul ou lună plină. M’am gândit cu durere la sfîrşitul nefericit al lo­cuitorilor acestor case. Cât de mult m’a surprins, când a doua <̂i locuitorii eşiră din speluncile muntelui. Femeile se refugiară acolo cu copiii, fiind-oă erau în siguranţă mult mai mare între fiaréle selbatice de­cât între soldaţii englesî. L a vederea aces­tei miserii chiar şi inima cea mai împietrită trebue sé se misce.

Din Doornkorn am călărit la Crater- rivier, unde am vé^ut şâpte familii cu mulţi copii stând pe un frig teribil sub ce­riul liber. Călăii Paget şi Plumer 11-au ars şi cor­turile. Proprietatea din Cyperfontein a lui Paul Goobler nu numai că au jefuit’o şi au incendiat’o, ci au chinuit pe sócra lui de 70 de ani, i-au luat to ţi banii şi juvae- ricalele.

Ceea-oe mai malfc mé mişcă, este cre­dinţa neînfrântă în Dumnecjeu şi miracn- lósa înoredere, oe nu părăşesce nioi un mo­ment pe aceste femei chinuite. Altfel oum s’ar şi puté, oa o femeiă adunându-şi co­piii în jur de sine, sé cânte psalmi în timp ce 'Englesii îi ard casa. La spectacolul acesta un ofiţer engles mai milos a plâns, dér el trebui sé esecute ordinul oe i-s’a dat....

Dare de semă, şi mulţâmită publică.Onorată Redacţiune! La premiarea

şcolarilor diligenţi dela şc61a oonf. gr. cat. din Feldru, ce s’a făcut cu ocasiunea esa- menului final din anul curent, au binevoit a contribui următorii d -n î:

Gregoriu Banou not. cerc. 3 cor. 60 bani, Octavian Doci înv. 2 cor., Gregoriu Neamţu înv. 1 cor., Petru Neamţu înv. pens. 1 cor., Gregoriu Svinţiu stud. jur.1 cor., Constantin Pop preot 1 cor., Şte- fau Girigan vigil silv. 1 cor.

Vasile Oprea econom 60 b., Traian Mureşan econ. ljeor, Ioan Sangeorzpn econ. 40 b., Sidor Doci, econom 1 cor., Grego­riu Iloie econom 40 b., Georgiu Varvari rotar 1 cor., Octavian Scridon primar 1 cor., Gerasim Titieni econom 40 b., Ro­man Girigan cassar com. 1 cor., Ioau A. Scridon econom 40 b„ Iacob N^mţa, econ. 40 b, I. Oprea econ. 40 b., G. Girigan econ. 40 b., Pompei Ci Pop faur 40 :b., Andreifi Varvari econom 40 b., Ananie Marti sub primar com. 20 b., Filip Girigan econom 40 b., Ştefan Pop econom 40 bani, Ioan L. Scridon econom 20 b., Leou Oniţiu înv. pens. 1 cor., Laurente Moldovan eoon. 40 b., Ioan Ilieşiu eoonom 40 b., Ioan Be sutiu econom 40 bani, T6der Timoc econ. 40 b., T o d e r Uiniu econom 40 b., Georgiu Vertic pretor Rodna-veche 1 cor.

Din suma de 25 oor. 20 b., s’au pro­curat cărţi îu valore de 21 cor. 12 b., âr restul de 4 oor. 8 b. s’au îm părţit şcolari­lor tot cu ocasiunea esamenului.

Primâscă, deci, marinimoşii domni căl- durosa nostră mulţămită.

Feldru, la 28 Iunie 1901.Corpul înveţâtoresc.

L i t e r a t u r ă .In editura W . Krafc din Sibiiu a

apărut M anual de stilistică pentru ol.IV gimnasială, preparandii, şc61ă superiörä de fete etc., de Ioan F. N(gruţ, profesor

de preparandiă în Blaşifi. Cartea conţinând 288 pagine, se vinde ou 2 cor. 60 bani şi a apărut acum în a IlI-a ediţiă. E apro­bată de miuisteriul ung. de oulte şi in­strucţiune şi e introdusă ca manual de în- vâţăment Regulele stilistice sunt ilustrate ou esemple din cei mai buni stilişti români.

SCIR1 ULTIME.Petersburg, 1 Iulie. Oficiósa „Re­

gierungsbotte“ publică un comuni­cat spunénd, că părechea regală sérbéscá va tace pe la mijlocul lui Septem vrie o visită la curtea ru- sóscá. Oficiósa adauge : „Visita acésta umple de bueuriă a tâ t poporul ru­sesc, cât şi poporul sérbesc. Majes- tăţile L or serbescî pot conta la cea mai cordială prim ire, fiind-că sim­patiile faţă de ei au crescut în urm a atacurilor fără gust, ce a îndreptat asupra lor pressa unor state, din in­cidentul evenimentului g rav “. (Caşul cu regina Draga. — Red.).

— „Narodny L is ti“ din P rag a are inform aţia sigură, ca de-odată cu regele şi regina Serbiei, vor sosi la Petersburg şi principii Ferdinand şi Nichita.

Bruxella, 1 Iulie. Mari m anifes­taţii de stradă s’au făcut aici în fa- vórea Burilor. M anifestaţia şî-a luat începutul la „A lham bra“ proprieta­tea lui Cham berlain.

Belgrad, 1 Iulie. Sub colonelul Swedoff şi directorul societăţii de na- vigaţiune rusâscă pe m area Nógra Koncedow au sosit aici, ca sé stu­dieze raporturile comerciale.

i l i V E I i S E .

Păreţi de nou gen. Unul dintre oele mai originale e acela al salonului unui negustor din New-York. Păreţii sunt toţi aooperiţî ou scrisori de plată în va!6re no­minală de 400,000 dolari ale unei societăţi falite. Un financiar din Boston şi-a tapetato odaia cu câte-va sute de eekurl netre- buincidse. El numesce acesta odaie „nebu­nia mea“, deore-ce fieoare din aceste ce- kurl era destinat sS plătescă cheltuelile vre-unei estravaganţe inutile. Camera Cris- tinei Nilson e acoperită ou notele musicale ale operelor cântate de ea, şi camera de mâncare e decorată cu o uimit6re colecţiă de contuil de otel, destinate s6 amint&scă călătoriile divei în lumea într^gă.

„ALBINA" institnt de credit şi de economiiF il ia la B raşov .

Conspectul operaţinnilor în luna lui Iunie 1901.

I n t r a t e :

Numârar ou 1 Iunie 1901 . Depuneri spre fructificare Cambii rescumpSrate Conturi curente . . . . îm prum uturi pe efecte şi

aice împrumuturi . . . îm prum uturi pe producte .M o n e t ă ...................... ..... .Comisiunl, cupone şi efecteB ă n c i ......................................Interese şi provisiunl . . D i v e r s e ................................

cor. 30,275*56 „ 236,227*61 „ 514,027*43 „ 5.129*87

„ 22,523*80„ 610*—

„ 11,391*75„ 26,461-32„ 361,064-76

. „ 23,559-73. „___ 11,571*17

cor. 1.242,843-—E ş i t e :

Depuneri spre fructificare . Cambii escomptate . . .Conto c u r e n t ......................împrumuturi pe efecte şi alte

îm p ru m u tu ri.....................M o n e t ă ................................Comisiunl, cupone şi efecte Interese şi provisiunl . . Spese şi salare . . . .B ă n c i ......................................Diverse . . . . . . .NumSrar cu 30 Iunie 1901 .

cor.717)

172,929 18 506 762-60

1,040*74

87,489*— 11,360*03 33,692'—

3 795*78 15,620*16

352,098*60 3,193*57

54,871*34

cor. 1.242,843—

N. P. Petrescu m. p. C. Aisër m. p.dirigent. cassa r,

losif Oncioiű m. p.comptabil.

Proprietar : Dr. Aurel Mureşianu. Redactor responsabil : Traian JET. Pop,

Page 4: ANUL LXIV. - CORELahovari, cu familia, de fraţii acestuia Ion şi Iacob Lahovari, şi alte rade. In presenţa alesului şi frumosului public din capitală’ şi ţără solemnitatea

GA ZETA TRA N SILV A N IEI. Nr. 139 -1901.

V. 6/5 szám bvgrh. 189 L

Árverési hirdetmény.A lulirt bírósági végrehajtó az 1831 évi LX . t. ez. 102 § sa ér­

telm ében ezennel közhírré teszi, hogy a hosszuíalusi l ir. járásbíróság 1901 évi V. 6/2 sz. végzése következtében Puscariu József ügyvéd, által képviselt „A ibina“ takarék és hitel intézet javára Csopala Gr. George és Csopala Frusina ellen, 2743 kor. 40 fii. s járul, erejéig 1901 évi ja ­nuár hó 80-án foganatosíto tt kielégítési végrehajtás utján lefoglalt és 1679 koronára becsült többféle házi bútor és szerelvényből álló ingósá­gok nyilvános árverésen eladatnak.

Mely árverésnek a hosszuíalusi kir. járásbíróság 1901. évi V. 6/5 sz. végzése folytán 2743 kor. 40 fis. tőkekövetelés s kam atai és eddig összesen 154 kor. 10 fillérben biróilag már m egállapított valam int i k. 70 fii. jelen árverés kitűzési és a még felm eiülendő költségek erejéig Türköaben alperesek lakásán leendő eszközlésére f901 évi lulius hó 8-án délutáni 2 Órája határidőül ,kítüzetik és ahhoz a venni szándékozók oly megjegyzéssel hivatnak meg, hogy az érin te tt ingóságok az 1881 évi LX. trv.-cz. 107. és 108. § sa értelm ében készpénzfizetés mellett, a leg­többet igérőüek becsáron alul ia el fognak adatni.

Egyszersmind felhivatnak mindazok, kik az elárverezendő ingó­ságok vételárából a végrehajtató követelését megelőző kielégítéshez jogot tartanak , a m ennyiben részükre a foglalás korábban eszközölte­te tt volna és ez a végrehajtási jegyzőkönyvből ki nem tűnik, hogy el­sőbbségi jelentéseiket az árverés m egkezdéseig alu lirt kiküldöttnél Írás­ban beadni vagy pedig szóval bejelenteni el ne mulasszák, m ert külön­ben csak a vételár fölöslegére fognak u taltatn i.

A törvényes határidő a hirdetm énynek a bíróság tábláján tör­tén t kitüggesztését követő naptól szám ittatik .

K elt H o s s z u f a l u , 1901. évi junius hó 28-ik napján.Veress lihály,kir. bir. vhjtó.

( V S V 0 ^ 1 U / ’/ f

Â. MureşianuB r a ş o v , X e r g u l I n u l u i f r . 3 0 .

Acest stabiliment este provedut cu cele mai bune mijloee tehnice şi fiind bine asortat cu tot felul de caractere de litere din cele mai moderne este pus în posiţiune de a pute esecuta ori-ce comande cu promptitudine şi acurateţa, precum:

REGISTRE şi IMPRIMATEpentru tote speciile de serviciurî

IMPRIMATE ARTISTICEÎN AUR, ARG INT ŞI COLORI.

CĂRŢI DE S C I O Ţ Ă ,LITERATURA ŞI DIDACTICE

S T ^ T - G T T I E L

FOI PERIODICE.BILETE DE VISITĂ

D IF E R IT E FORMATE.

PROGRAMEJLEGANTE.BILETE DE L0G0DNÍ ŞI DE NUNTA

DUPĂ DORINŢĂ Ş I ÎN COLORI.

A M I Î S Î C M I I .

Compturî, Adrese, Circulare, Scrisori.

Q c u v zZ 'tc , î n io iă m ă r im e a '

IN D U S T R IA L E , de H O T E L U R I şi R E ST A U R A N T E .

PREfDRl-Cr a Î E ŞI DIVERSEBILETE DE' INMORMÉNTARI.

Comandele eventuale se primesc în biuroul tipografiei, Braşov Tergul Inului Nr. 30, eta- giul I, cătră stradă. — Preţurile moderate. — Co­mandele din afară rugăm a le adresa la

Tipografia A. MUREŞIANU, Braşov.

-A. T7" X S .Prenumeraţiuniie ia Gazeta Transilvaniei se potsl face şi

m şi când lela 1-ina şi 15 a fiă-cărei luai.Domnii abonaţi se binevoiască a ară ta în deosebi, când voiesc

ca eapedarea se li-se facă după stilul nou.Domnii, ce se aboneză din noa s6 binevoiască a scrie adrt

lămurit şi .e arate fi posta ultimi. Administrat. „Gaz. Trans

Deia „Tipografia A. Mureşianu“din Braşov,

se pot procura u r m ă tâ r e le cărţi:(La cărţile aici înşirate este a se mai adauge,

pe lângă portu l postai arfetat, încă 25 bani pentru recomandaţie.)

Pagina 4.

Cărţii peniru comercianţişi funcţionari de banca:

In tr o d u c e r e î n c o n ta b ili ta te ş i c o n ta b ili ta te a î n p a r t id ă s im p lă , de1. C. Panţu. O carte bună. pentru a învăţa cu uşurinţă contabilitatea. Pagini I —V ili -j-21.3. Preţ il 2 cor. (-]— 20 b. p.)

„ C u rs c o m p le t d e c o re sp o n d e n ţa c o m e r c ia lă “ de /. O. Ponţu. Conţine modele de circulare, scrisori de informaţiunl, recomand aţiuni şi acreditive; scrisori în comerciul cu mărfuri, comisiune şi espedi- ţiu n e ; cestiuni cambiale, afaceri cu efecte, monede, cupone etc. P reţul 8 cor. 20 b. ( + 20 b. p.)

U n c a p ito l din C o n ta b ilita te a d u -p lă de 1. C. Panţu. Tractâză principiile con­tabilităţii duple ilustrate cu diferite esem- ple. Preţul 1 cor. (-(- 10 b. p.)

A l d o ile a c a p ito l d i n c o n ta b ili ­ta te a d u p lă , de 1. C. Panţu. Acostă bro­şură con ţine : afacerile de credit cambial şi afacerile de bancă. Preţul broş. 2 corone (-J- 10 bani porto).

P ro c e n t, P r o m i l , In te r e s e ş i T e ­o r ia c o n tu r i lo r c u r e n te de I. C. Panţu. Arată calcularea intereselor pe ani, pe luni şi pe 4ile în tr’un mod p ra c tic ; sunt mai multe esemple esplicate amănunţit. Preţul 80 b. (-J- 10 b. porto.)

I d e i f u n d a m e n ta le î n e c o n o m ia p o li t ic ă de Ioan Socaciu, vechili profesor ia scolele com. r. din Braşov. Preţul cor. 1.30 iplus 20 b. porto.)

A n tr o p o m o r fis m e ş i A n t ia n tr o p o m o r f is m e în limba română de Nicolae Sulică. In limba n6stră scrierile de felul acesta sunt rare şi scrierea acesta a d-lui profesor la gimnasiui român din loc Nic. Sulică se distinge nu numai prin conţinu­tul s£u bogat şi sistematic, prelucrat după stricta metodă scienţifică, ci şi prin limba- giu, său scris la înţelesul tuturor. Autorul e cunoscut şi din scrierile sa'e folklorice- filologice de pănă acum. Cartea ce anun­ţăm acum, se p6te procura delaTipografia A. Mureşianu cu 40 cr. seu 80 ban! (plus5 bani porto).

Cursul la bursa d i n Viena.Din 1 Iulie n 1901.

Renta ung. de aur 4 % . . . . . 117.95 Renta de corone ung. 4%. . . . 93,25 Impr. căii. fer. ung. în aur 4 1/2% . 121,— Impr. căii. fer. ung. în argint. 472% 100.43 Oblig. căii. fer. ung. de ost I. emis. 118.50 Bonuri rurale ungare 4% . . . . 92 40 Bonuri rurale croate-slavone . . . 93.30

Iinpr. ung. cu p r e m i i ..................... 173.—Losuri pentru reg. Tisei şi Seghedin . 144.50Renta de argint austr. . . . . . 98.85Renta de hârtie austr..........................98.75Renta de aur austr...............................117.65Losuri din 1860..................................... 140.59Acţii de-ale Băncei austro-ungară . 16.49Acţii de-ale Băncei ung. de credit, 652.—Acţii de-ale Băncei austr. de c red it. 647.—Napoleondori.......................................... 19.02Mărci imperiale germane . . . .117.3772London vista.......................................... 239.50Paris v i s t a ..................... ..... 95.—Rente de corone austr. 4% . . . 95.85 Note italiene . . . . . . . . 90.90

C ursul p ie ţe i B ra şo v .Din 2 Iulie n. 1901.

Bancnota rom. Cump. 18.80 Vând, 18.82Argint român. Cump. 18.40 Vend. 18.44Napoleond'ori. Cump. 19.— Vend. 19.04GWbenl Cump. 11.30 Vend. 11.40Ruble Rusesc! Cump. 127.— Vend. —.—Mărci germane Cump. 58.50 Vend. — .—Lire turcesc! Cump. 10.72 Vend. —.— Scris. fonc. Albina 5°/0 100.— Vând. 101.—

Nr. 3295—1901.

PUBLICATIUNE.Muşcându-se in 29 Iunie a. c.

mai m ulţi indivizi de un câne tu r­bat, se dispune în sensul §. 68 al art. de lege VII din 1888 începând cu c(iua de astăcji, pe întregul teri­toriu orăşenesc o contumaţiă de cânî pentru 40 debile; observându-se tot* deodată, cum că cânii provecjuţî în sensul §. 6 al statutului de câni CU botniţă, au de a fi conduşi afară de acesta de frânphiă, pe când cânii de curte sunt a se ţine legaţi.

N em enţinerea acestei publica- ţiuni, te pedepsesc conform §-iui 154 pct. i) al art. de lege V II din 1888 cu o pedepsa de 200 cor., pe când cânii cari umblă liberi pe stradă se vor ucide, îu seusul § fului 188 ai ordinaţiunei m inisteriale pentru exe­cutarea am intitei legi, de călăul oră­şenesc.

B r a ş o v , în 29 Iunie 1901.

(1-3) Câpitanatul orăşenesc.

Abonamentela

„Gazeta Transilvaniei“se pot face ori şi când pe tim p mai îndelungat seu lunare.

pÉff* „Gzeta Transilvaniei „ cu numeral â 10 fii. se vinde ţa librăria Mc. I. Ciurcu şi la rEemias Nepoţii.

Maculaturase află de vânzare la

Admin. „Gaz. Trans

Plecarea §1 sosirea í ramr i lor le s t a t F e « în Braşov.Tal abil din I HtCaiă st. n. 1901.

Plecarea trenurilor din Braşov.Dela Braşov la Budapesta :

I. Trenul mixt la óra 5-8 min. dimin.II. Tr. accel. (peste Cluşiu) la ó. 2 4 5 m. p. m.

III. Trenul de pers. la óra 7-48 min. séra.IV. Tr. acc. la óra 10.26 min. séra. (Arad)

Dela B raşor la B ueurescî:I. Trenul de persóne la óra 3-55 m. dim.

II. Trenul mixt la órele 11*40 a. m.III. Tr. mixt, la óra 6*55 min. séra.IV. Trenul accel. la óra 2-19 min. p. m.

(ce vine pe la Cluşiu).V. Tr. m ixt la óra 10-14 min. séra.

(din Palanca dela 1 Iu lie— JÖ Sept. ín tóté sérbátorile).

Dela Braşov la Kezdi Oşorheiu:I. Trenul de pers. la óra 5*19 min. dim.

(are legătură cu Tuşnad la óra 9.L4, cu Ciuc- Szereda, la óra 10.46 min. a. m.

I f. Trenul mixt la óra 8-50 min. a. m.III. Trenul de pers. la óra 3-15 m. p. m.

(are legătură cu linia T. şnad-Ciuc-Szereda).

Dela, Braşov la Zérnescí (gar. Bartolomeiu).I. Trenul mixt la óra 9*2 min. a. m.

II. Trenul mixt la óra 3 4 4 min. p. m.III. Tr. mixt la óra 9-30 min. sóra.

Dela Braşov la Ciuc-Gyimes:I. Trenul de pers. la óra 5*19 min. dim.

II. Trenul mixt la óra 8-50 min. a. in. i i i . Trenul de pers. la óra 3*15 min. p. m.

Sosirea trenurilor în Braşov:Dela Budapesta la Braşov:

I. Trenul de persóne la óra 8 dim.II. Tr. accel. peste Cluşiu la ó. 2*9 in. p. m.

I II . Trenul mixt la óra 10*25 min. séra.IV. Tr. acc. la óra 5-07 m. dim. (deia Arad).

Dela iiucuresci la B raşov:

I. Trenul accel. la óra 2*18 min. p. m.II. Trenul mixt, la óra 9*27 min. p. m.

IIL Trenul pers., la óra 5.— min. dim.IV. Tren de pers. la óra 7.55 min. dim.

(ca: e circulă numai Vinerea dela Predeal).V. Trenul acelerat, la óra 10-14 m. sera.

(pl.deia St.-Georgiu, în Iul. 1 — 15 Sept. în tó té sérbátorile).

Dela Kezd:-Oşorheiu la Braşov:

I. Trenul de persóne la óra 8-25 m. dim. (are legătură cu St.-Georgîu, Ciuc-Sereda óra 3’20II. Trenul de pers. la óra 1-53 m. p. m.

(are leg. dela Ciuc-G-yimes la 5.17 dim).III. Trenul mixt, îa óra 6*50 m. séra

(are legătură dela Palanca la 8.54 dim.).

Dela Zérnescí la Braşov (gar. Bartolomeiu.)

I. Trenul mixt la óra 7*12 min. dim.II. Trenul mixt la óra 1*17 min. p. m.

III. Tr. mixt, la óra 8*19 m. séra

Dela Cinc-(*himes Ia Braşov:I. Trenul de pers. la óra 8*25 m. dim.

III. Trenul de pers. la óra 1*53 m. p. m.III. Trenul mixt la óra 6*50 min. sóra

Tipografia A. Mureşianu, Braşov.