•A.-mal-u. VIII. -A_ra,d.-u., 4/16. l s T o e 3 3 Q . T r r e 1884. Nr. 4 5 .

BISERICA si SC OL'A. Foia bisericesca, scolastica, literara si economica.

Iese odată in septemana: DUMINECA.

P r e t i u i u « b o n a r a f n l u i u i t WutiiB AuBtro-Ungari'a pe anii . . 5 fl.-

„ ,, . . . » jum. &nu 2 „ 50 „ Pentru Romaui'a si strainetate pe an 14 franci

» », » » . » j - » 7

l*ret iulu t n » e r t i « i » < l © r i i t Pentru publicatiuniie de trei ori ce contienn cam 150 cuvinte 3 fi., pana la 200 cuvinte

4 fi. si mai sos 6 fl. T . a.

Corespondintìele sè se adreseze ia Redac-tiunea deia

„BISERICA si SCOL'A" E r banii de prenumeratinne la

T I P O G R A F I ' A D I S O S S A V A In â K A D .

Comitetele nostre parochiali.

S'a deprinsn lumea, seau dora asia este fa-«utu omnln, câ se-i umble mintea, si se-si bata eapulu totu dupa lucruri mari.

Nu este reu asia, pentruca gandulu si lup-t'a dupa lucruri mari face pre omu, se lucre con­tinuu, si se desvólte energia in afacerile sale, si astfeliu lu face mai dispusu si mai capabilu de înaintare.

Nenorocirea este inse, ca omulu in gându­rile sale dupa lucruri mari, de multe ori si-gre-siesce socotéì'a. Uita adecă, ca lucrurile si re­sultatele mari se obtienu prin lucruri si resultate mici, dar dese, intocma precum se forméza si marea cea mare in ultim'a analisa din nisce pi­caturi mici. Omulu uita acést'a adese ori, si ast­feliu desconsidera lucrurile mici, si nebagandu-le in seama pre acestea, de regula nu succedu nici cele mari.

Unu reu produce de regula altulu; si daca din caus'a amintita lucrulu celu mare, de carele si-legaBe cinev'a tòte sperantiele si totu viitoriulu, n'a succesu, si-perde cu totnlu voi'a de a-se o-cnpâ de lucruri mici, pre cari le tiene nedemne de elu. Astfeliu le negliga si pre acestea, si lu­nedi, ca se descuragiéza mai pre urma de tòte.

* * «

Cand am intratu noi in viéti'a constitutio-nala-bisericésca — ne-am gasitu de odată ineun-giurati de o mulţime de lipse si o mulţime de trebuintie, un'a mai mare, decât ceea lalta. Po­poni sancuinicu din fire, precum suntem noi ro­manii, am asceptatu, câ in nóua era, cu o lege fundamentala atât de frumósa, se vedemu in fie­care di lucruri si resultate mari. Vomu fi vediutu de sigura si de acestea, dar am vediutu apoi, «a multe dorintie si multe ilusiuni de odinióra a o remaau eu totulu nerealisate.

Acesta impregiurare ne-a strepusu in o a-patia si in unu feliu de desgustu facia de t6te, asia incât astadi nu mai este mirare, daca mai cu seama in corporatiunile de jos, in parochia, nu se face progresulu, ce se aştepta, si de care avemu trebuintia.

Suntem apoi invetîati din trecutu, ca tâte îmbunătăţirile se-le asceptâmu dela organele su-peridre; si astfeliu uitâmu, ca avemu si noi in parochia detorintie facia de biserica, avemu aici unu terenu asia de mare, incât in fiecare di ga-simu câte cev'a de indreptatu, si potemu face câte unu lucra, prin carele se promovâmu caus'a bisericei si caus'a sc6lei.

Avemu in fiecare comuna unu comitetu pa-rochialu, chiamatu, precum dice legea, „a repre-sentâ comun'a bisericesca, a purta si a conduce afacerile ei in privinti'a economica a bisericei, a scolei si a fundatiuuiloru."

Fara a urmări mai departe drepturile si de-torintiele, cu care investesce legea acestu comi­tetu, constatâmu, ca elu este corporatiunea, ca-rea in biserica, in sc6la, este, si trebue se fia a-ceea ce era odini6ra senatulu romanu pentru Rom'a cea betrana.

Legea ne spune, ca comitetulu parochialu are.drepturi frum6se, avemu in fiecare comuna apoi omeni cu multa bunavointia ; dar resultatele, ce-le areta acesta corporatiune alesă sunt in ge­nere forte putiene.

De unde se vina 6re acest'a, cum se p6te, ca se avemu si lege buna, si 6meni buni, dar fapte si resnltate putiene?

Multe se potu respunde la acest'a, dar noue ni-se pare, ca totu reulu provine, ca acesta cor­poratiune nu functioneza cu destula energia, si nu eshaurieza indetoririle, cu carea o investesce legea. Acest'a este resultatulu, pre carele ni-lu inlacisieza istori'a aetivitâtii acestora comitete, de cand functioneza.

362 B I S E & I C A ai S G O L >A Anulu VHI.

Tota activitatea loru este restrensa la re-solvirea afacerilora asia numite curente, er când este vorb'a de a produce vre o îmbunătăţire in parochia, precum ar fi d. e. „a.nesui pentru re-ligiositatea si moralitatea membriloru parochiei, precum si pentru desradacinarea datinelora stân­gace din poporu" si altele, t6te lucruri, pre cari legea le prevede, atunci nu aflâmu urme in is-tori'a comiteteloru, câ ele se-si fi îndeplinita a-cesta detorintia.

Apoi mai un'a: Am avuta adesea ocasiune se audimu, pre mulţi protopresviteri si inspectori şcolari plangendu-se, ca tote lucrurile aru mai merge, cum ar mai merge ; dar cand vine vorb'a, se taci cev'a cu comitetulu, atunci este, munca forte grea si obosit6ria: comitetulu se couchiama, dar nu se aduna, si trebue conchiematu de d6ue, de trei si de patru ori, pana cand se ajungi, se-lu vedi intrunitu in numerulu, recerutu de lege, câ se p6ta pertractâ si decide.

S'au adunata omenii la comiteta, si începu a desbate. Nedeprinsi cu vieti'a constituţionala, omenii, se păru, ca nu se gasescu acasă, si ducu cestiunea pre câi, pre cari nu potu afla chei'a, prin carea se pota deslegâ cestiunea. Se mai adaoge apoi si impregiurarea, ca de multe ori sunt omenii cu zelu pre mare, se apuca de pr6 multe lucruri de odată, si nu succedu; seau fii-endu intre densii din afacerile loru private cu unu feliu de resensu unulu facia de altulu, nu se intielegu, si nu se potu intielege, si esu din sie-dintia cu lucru neisprăvita, er a dou'a ora nu-i mai poti aduna, si totulu stagneza.

Ca asia se petrecu lucrurile, se ne permi-terou a aduce unu esemplu. Cun6scemu o co­muna bisericesca, mare, in carea comitetulu, ca­rele consta din 30 de membri, este compusu din inteligenţi, din maeştri si din plugari, va se dica -din tote elementele, de cari dispunemu.

In acesta comiteta sunt 6meni, cari, de câte ori vei vorbi cu densii, ti-voru spune, si ti-se voru plauge, câ trebi'e bisericei si scolei nostre nu mergu bine, ca cutare oficianta nu-si impli-nesce detorinti'a, ca cutare face si procede asia, celalaltu asia, si ca toti sunt de vina si altele.

Ei bine, daca vei merge, câ se vedi, ce făcu aceşti omeni zeloşi, cand se intranescu in sie-dinti'a comitetului, vei afla, ca densii nici nu par­ticipa la comiteta, ba este uniculu comiteta, ca­rele, câ se pota funcţiona, a ceruta a i-se con­cede, câ pre langa cei 30 de membri se se mai alega si 15 suplenti, câ astfeliu comitetulu se se pota întruni, si se p6ta funcţiona. Canoscemu apoi alta comitetu er de 30 de membri, in cari suut aleşi 30 de membri: preoţi, invetiatori, in­teligenţi, si omeni de frunte dintre plugari; dar socotile bisericesci nu sunt făcute de 10 ani.

Caşuri de acestea am mai potè spune o» mulţime. Se-le lasâmu inse, si se ne multiemimu cu atâf a, si se trecemu mai departe, câ se ne intrebàmu de causa, si respective de cause

Acestea potu se fia multe, dar nu voimu fi­le enumera, pentruca nu voimu a provoca sus­ceptibilităţi. Dicemu numai atât'a, prin ce spe-râmu, ca nu vomn vatamâ pre nimenea, si anu­me, ca: gandindu noi tota la lucruri mari, uî-tàmu de cele cari ni-se păru mici, le negligemu, si astfeliu negligendu-le si lasandu-le nebăgate in seama nu ne potu succede nici lucrurile mari.

Nu mergemu bine astfeliu. De aceea este neaperata de trebuintia, câ se schimbâmu fói'a, se ne ocupâmu mai multa si cu mai multa ener­gia de lucrurile, cari ni-se pam, pré mici, si e« deosebire de lucrurile din parochia.

Purcediendu apoi tota pre acesta cale si in afacerile, cari priveseu elementele superióre, crer-dintf a nòstra este, ca vomu obtiené dese resul­tate mici, după cari voru urma apoi de sene si resultatele mari, pre cari le doriaiu.

Despre semtiulu frumosului. Precum e mintea semtiulu adeverului, si pre­

cum e eoasciinti'a semtiulu bunului, asia e gastulu semtiulu frumosului.

Acuma vine întrebarea, dre pentru ce naminm noi tocmai gustulu, de semtiulu frumosului? Lucra prea naturalu. Anume sunt animale, cari ne intreea in semtiulu vederei, audialui, mirosului, pipăitului, dar semtiulu gustului nici la unu animalu nu e des-voltatu asia, câ la omu. Mai vine apoi si impregiu­rarea aceea, câ cu inbetranirea omului tote semtiu-rile slabescu afara de semtiulu gustului, care tocmai din contra, se perfectioneza totu mai tare. De aici au disu scolastecii din evulu mediu, câ: bomo est ani­mal sapiens, adecă qui sapit. Gastulu câ semtiulu frumosului este semtiu destheticu, prin urmare acelu semtiu spiritualu, cu a cărui ajutoriu facemu diferin-tia intre unu lucru frumosu si intre altulu urîtu.

Semtiulu acesta se arata in doue forme: si a-nume in forma passiva, cand ne desfatâmu intr'unu lucru frumosu, intr'unu lucra estbetiea, si ia forma activa, cand noi înşine efeptuima frumosalu.

Omenii sunt de comunu de aceea convingere, câ „de gustibas non est disputandum ;* dar acest'a nu însemnez» altu cev'a, decât câ t6te gusturile sunt îndreptăţite; si numai atunci e valida, cand e vorba despre dâue, seau mai multe lucruri, cari inse tote sunt frumose. Asia dara nu este iertatu se ne plaea numai acelu lucru, care este frumosu.

La acea nu încape nici o indoiela, câ semtiulu. frumosului este comunu ca toti 6menii. Esperienti'a de tote dilele ne arata, câ artiştii adeverati suat forte putieni, inse aci numai aceea potemu deduce, câ semtiulu frumosului nu se ivesce in totu omulu in forma activa.

Asia suntemu si cu semtiulu adeverului, si cu semtiulu consciintiei! Din putieni omeni se alega li­teraţi mari si omeni de omenia cu tote câ ni sta in natura se fimu moralminte bani, si se canoscemu a—

Aírala VII I . S I S E R I C ' A si S C O L ' A 363

devernlu. Semtiurile acestea in cele mai multe ca­sari remano passive. Inse cu tòte acestea, aflàmu si urm'a formei active, fireşte numai intr'onu grada mai de josu.

Remanendu pre langa frumosu, potemu dice, cà tot omulu se nisuesce, cà se realiseze idei'a frumosu­lui Servitoriulu celu mai habaucu inca, — cand spre esempla, ascerne mas'a — se nisuesce, ca se o faca acést'a intr'o simetria, se nisuesce dara, ca se reali­seze si densulu frumosulu.

Dèca vomu lua in consideratiune secsuln, apoi la barbati se ivesce mai multu form'a activa, pre cand la femei form'a passiva. Aici si-are caus'a si impregiurarea, cà intre artisti sunt mai multi bar­bati de cât femei. Inse nu urméza de teliu, cà băr­baţii se aiba mai mare semtiu facia de frumosu, de­cât femeile. Viéti'a ne arata cbiaru contrariala, adeca cà femeile au mai mare semtiu facia de frumosn de­cât bărbaţii. Caus'a e prea naturala !

Bărbaţii umbla dupa agonisirea panei de tòte dilele, ei intimpina multe atacuri, cari i-facu se fie mai reali, mai duri, pre cand femei'à numai de or­dinea casei se grijesee.

Darwinista afirma, cà sentiulu frumosului esista s i in animale. — Ba — mergendu mai departe — ei vorbescu cbiaru si despre limbele animaleloru. Inse acést'a c-a combatutu renumitnlu filologa Max Miiller, aratandu cà limb'a animaleloru este o metapbora tocmai câ aceea, cand vorbimu despre limb'a passiu-neloru, séu emotiuneloru. Numai aceea este limba, care consta din cuvinte ; dar animalele nu au cuvinte. Animalele si-potu esprima semtiurile loru, inse nu esprima nici odată vre-o ideia.

Animalele nici nu plangu, nici nu rîdu. Dealt-mintrelea amintesce Darwin unu feliu de moime, cari plangu si rîdu. Se nòte, dar .— farà caus'a psychoh-gica. Dòue impregiuràri recunoscu si darwinistii, a-nume cà animalele nici nu rosiescu, nici nu ingalfe-diescu. Darwin dice, cà acést'a pentru aceea nu o pota face animalele, pentrucâ nu posiedu facia aco­modata.

Eata, cum taia lerannlu de sub sine ! Sistem'a lui Darwin este sistem'a desvoltarei, care dice cà tòta fiinti'a si-creadia organnlu, de care tocmai are lipsa. Asia dara pentru ce nu se desvólta si la moime facia acomodata, câ se pota rosi si ingalfedî? . . .

(Va orma.) Krates.

Despre arătarea celoru morţi. \ Ore sufletele celoru morţi potu dá ceva semne \

anumite despre esistinti'a loru amiciloru si inamici- S loru loru vii de pre pamentu? Ore potu-se ele pre- \ sentă in mijloculu nostru, pentru ea noi se potemu < -vedé, audi si semti activitatea loru ? Acesta întrebare ş miei odată nu a fostu obiectulu invetiaturei celei sânte > a lui Isus, si asia pentru religiunea creştina e totu j un'a, ori sta, ori ba. Pentru aceea in acesta privintia l fiecare se orientéza numai dupa părerea sa. Unii \ credo, câ din anumite cause se accepteze convinge- > rea despre strigoi, despre smei si despre revenirea ? snfleteloru. Alţii con demna acesta părere, câ unu pro- < ductu diformu alu fantasiei fricóse, chiar copilareseî. s

1) Deórece invetiatur'a lui Isus, religiunea si cu- s vintele lui, cari le-a iuvetiatu si vorbitu umblandu j pre pamentu, nu reversa nici o lumina despre eali- \ tatea speeiala a imperatiei sufleteloru, nici despre im- \

pregiurarile acelei'a; nimic'a nu staveresce despre sta­rea viitâria a sufleteloru dupa mârte, nici despre asie-diarea loru in acesta stare, si celu multu numai atât'a ne da se pricepemu câ ce nu pite se fie, si ce na p6te se faca sufletulu nostru dincolo de mormentu, e o ostenela zadarnica trud'a n6stra de a trage la o parte peideu'a, ce acopere viitoriulu plinu de aceste secrete. Prin atari scrutări am retaci numai in nisce visuri lipsite de ori ce raţiune si siguritate, si in cele din urma t6ta scrutarea n6stra, tdta sfor ti ar ea nostra ar fi numai unu jocu alu curiositâtii neindestulavere.

Daca intieleptiunea ceresca ar fi aflatu de bine, câ se faca cunoscute pamentenilorn adeveratele im­pregiurâri ale imperatiei sufleteloru, si starea cea loru preparata, credeti-me, ar fi facut'o acea notifi­care atât de intielegibila, atât de perfectu si de chiaru, câ lumin'a sorelui. Am fi primitu impartasiri divine, si inca de acelea, pre cari nu le-ar fi potutu întuneca nici o eseeptinnare, nici o contradicere, era fara de revelare divina speciala nici imagina nu ni potemu adeverat'a stare a sufleteloru mutate de aici.

Zedarnîe'a intieleptiune omenesca e numai o lu­mina licuritore in intunerecu, o raza obosita, pentru luminarea intunerecului dincolo de mormentu.

Pentru aceea, daca âmenii cei mărginiţi, scurţi la vedere si orbiţi de fantasii proprie ar voi se faca o încercare de a ne lumină in privinti'a adeverate-loru circustâri din lumea spiriteloru, si despre sortea viitdre. a acestora lucruri nemuri tore — dupa morte; daca s'ar afla carev'a dintre omenii cei neperfecti, care ar crtezâ a luâ asupra-si sarcin'a de a aduce la lumina aceea, despre ce intieleptiunea Cuventului in planulu si scopulu seu divinu a tacutu, si in pri­vinti'a carei'a nu avemu nici o revelatiune divina speciala: credeti-me, Vi-o spunu, câ aceşti temerari, mintindu câ ei facu mai multu decât Isus, voescu se ne seducă a crede, câ minciim'a e adeveru si visulu revelatiune. însuşi Ddieu i-amenintia pre ei pentru nebuni'a loru, pentru predarea loru fabul6sa si ridi-cula despre starea si esistinti'a viit6ria a sufleteloru dupa morte, despre reintorcerea sufleteloru, si des­pre multe alte stupidilâti de felinlu acest'a. (1. Ti-mot. 4. v. 7).

Si daca acesta părere stupida despre reintorce­rea sufleteloru pentru religiune nu e nici folosi tore nici stricatiosa, — totuşi e stricatiosa intru atât'a, incât acesta flecarie are fdrte mare influintia, si pa­te strică, atât sanatâtii corpului, cât si sufletului.

E de insemnatu, câ credinti'a despre reintâr-cerea sufleteloru mutate de aici a esistatu deja si in timpurile antice, dara numai la acelea popore, a că­rora superstitiuni si ignorantia sunt pre bine cuno­scute si in istoria. Chiar asia e si in timpulu nostru. Acesta credinţia are mulţi aderinti si astadi, dara si acesti'a, precum ni arata esperinti'a, numai dintre acei'a, cari nu au avutu fericirea a se bucură de o instrucţiune si edncatiune intielepta, scientifica, si de o conversatiune buna; ar apartiene insielatoriloru celoru mai degradaţi, si nu invetiatoriloru celoru buni.

2) Mintea sanatdsa inca consuna intru t6te ca cuvintele lui Isus. Scimu bine, câ indata ce a ince-putu a se desvoltâ in popore si naţiuni priceperea, adeca indata ce au inceputu a contemplă incetu si profundu, nnmai decât au condemnatu cu dispretiu opiniunile cele stengace despre năluci si strigoi, câ pre nisce fatale ridieule, născute in etatea eopila-Tesea a omenimei; insusi apostolulu Pavela face a-tentu pre diseipululu seu Timotheu la acestu lucru.

364 B I S E B I C A si S C O L'A Anula VUL

In modala acest'a indata au prevediutu omenii na-tur'a cea diforma a acestei credinţi e, si cu dreptu au numit'o superstitiune crasa, care desonoréza ima­ginea adeverului supremu cerescu, investita pre omu.

Ce se cugetu, si ce potu se cugeta despre in­tieleptiunea divinităţii eterne,, daca in adeveru tre-bue se presupunu, cà sufletele dupa morte nu au al­ta menitiune si ocupatiune mai nobila, decât câ in nopţile cele intunecóse se inspaimenteze pe bieţii omenii ignoranti, si pre betranii cei părăsiţi? Ce, dora dincolo de mormentu nu are sufletulu eel'a ne-muritoriu o ocupatiune mai importanta si mai sub­lima, decât ca năluca se umple de fiori pre omenii cei simplii ? O, nu ! Aceste presupuneri vage, pre­cum in sine sunt netrebnice si urîte, asia si facia de di ei ta te sunt necuviincióse, facia de acea dieitate, care cu indurare iubesce pre toti, si ca intieleptiune le dirige tòte. Nu, acestu Dumnedieu maestosa nici odată nu se impartasiesce de nebuniele nòstre ! A-ceea voesce Elu, câ intru intieleptiunea lui divina se-lu cunóscemu noi pre densulu. In adeveru, si in acést'a si-arata Elu, intieleptiunea sa pré inalta, cu multu in mai acomodatu cercu de activitate asiédia sufletele mutate de aici, decât câ acele in timpu de nópte se retacésca ici si colo, câ nalue'a, dupa cum crede poporulu celu ignoranta si snperstitiosu.

Flecurile de pana acum despre reintórcerea su­fleteloru, ori cum se fie ele considerate si sustienate, sunt numai o nebunia. Scornitorii acestora fabule inca nu au vediutu nici candu vre-unu sufletu reim-bracatu in corpu nou. Si nimenea nu cuteza se spu­nă, si se probeze, câ ar fi vediutu numai sufletu. Si daca in aaevera s'ar arata sufletele ómeniioru, óre au ele vestminte, ca sé se arate in acelea ? Si, cine li pregatesce acelora dupa mòrte costamele D ecesarie ? Si inca de acelasi croia, si de aceleaşi colori, de ca­ri a indatinatu a porta celu morta in viéti'a sa?

Fie de ajunsu despre acésta parere schimosita! Nu-mi place se mai perdu timpulu ca scrutarea a-cesteiV Acést'a mi-conturba santieni'a pietăţii, carea eu numai spre lucruri adeverate si nobile voiu se o intorcu.

3) Intrebu, pentru a trei'a óra, si esperienti'a, cà scie ea ceva despre rentórcerea sufleteloru? Dar óre potè se dica si esperinti'a alfa, decât ce a disu Isus si mintea sanatósa ? Nomai natinnile cele ne-culte, numai persóne fricóse si atacate de slabitiuni nervóse ; ómeni agitati si cu fantasia infocata au scornitu fabulele despre neluce si revenirea suflete­loru, nici cand inse naţiunile civilisate, seau cărtu­rarii cei esperti si intielepti.

Departe deci de mine ori ce fabula contraria creştinismului, si invetiaturei celei* sublime si man-tuitóre ! Departe de mine credinti'a nebuna, scornita despre naluce, despre strigoi, spirite pribege si des­pre diene, care credintia a creat'o, farà temeiu, fanta­sia cea agitata si înfocata ! Departe de mine acesta invetiatura necrestina, acesta superstitiune groso­lana! — cari tòte numai poporulu judeu si pagana, convertitala crestinimu, le-a adusa ca sine in socie­tatea adoratoriloru lui Isus.

Dara nu e destulu numai aceea, câ noi se ne emancipamu din lantiurile cele gretiòse ale supersti-tiunei, contrarie fiintiei celei préinalte a lui Ddieu, ci se ne tienemu de o datorintia santa de a feri si pruncii nostri de o asemenea grozăvie, pentru câ in pruncii cei nevinovaţi, din caus'a slabitiunei priee-perei, si din caus'a fantasiei vióie, si asia e mare în­

clinarea spre acceptarea ataroru fabule si flecari r i ­dicale. Se fi mu cu mare atenţiune, câ servitorii cei ignoranti si needucati se nu-i înfioreze, si se nu-i in-frice prin povesti despre reintórcerea sufleteloru. A-césta intricare, lucrând ca o fòrte mare putere asu­pra nerviloru simţitori ai loru, inca destala de slabi,, se preface neincuagiuraveru in una isvora de aan-ratiuni multe.

Dara dupa putiena cugetare aflamu, cum. a de­venita omniu la credinti'a in reintórcerea sufleteloru, farà câ einev'a se fie vediutu eand-va acést'a in rea­litate. Intra adeveru, ce au simţită acei ómeni, cari,, necascigandu-si nici o cunoscintia, seau lamina sufle-té3ea, au vediutu corpulu cela intiepenitu ala socia-lui loru murindu in presenti'a loru ? De buna seama fantasi'a loru cea aprinsa intru atât'a i-a estasiata, încât si cand acel'a a zacata in mormentu, abié cre­deau, câ acel'a sé se fi mutata dintre ei ; dedati fiind ca eia, si-au imaginata, ca si cand si acum ar fi ca ei, si in unu moda vioia li-i'au infacisiatu fantasi'a iu tòta form'a lui, si i-a înduplecată cu forti'a a crede — câ l'au vediutu ; si desi au sciata câ ca-davrulu s'a astrucatu in mormentu, totuşi au trebuita se cugete, câ sufletulu acelui'a se arata. In timpula dilei fiecarai'a i-e inim'a la loca, si na se teme, dara murgitulu serii si nóptea, cand corp ala si de altmin­trelea se perde in visa, si sufletulu inca e obosita, pu­terea imaginatianei si nervii sant mai simţitori, mai iritabili, pentrucâ intunereculu nopţii deschide loca larga jocului fantasiei, — atunci, di ea, si de aceea se teme, si se infiora neputineiosulu muritoriu, ce ia timpulu dilei o privesce numai ca ana surisa. De a-ici se potè esplica cu chiaritate, câ cele ce se vor-bescu despre lucrurile cele minunate ale reintòrcerei sufleteloru, pentru ce se intempla totdeun'a in intu­nereculu nopţii. Pentru aceea se sparia si pruncii cei nevinovaţi, cari nu au audita nimic'a despre su­fletele cele pribegitòre, chiar si de lucrurile cele ordi-ordinarie, cari in intunerecu li apara in o forma ne-in 'atinata, pana cand in timpulu dilei acele sant l u ­cruri eanoscute, ca cari sunt deja deprinşi ochii.

Astfeliu se nasce in lame orice retaeire, pentra ca retacirea in tòta privinti'a numai aceea crede, ce nu e, si nu potè se fie.

Adeverata e, seau ba, reiatórcerea sufleteloru? Eu nu me pronunţiu farà reserva, dara pentra ne­putineiosulu maritoria e de doritu se me pronunţia.. Daca mamei, celei cu inim'a sfâşiata de durere, i-s'ar presenta copilulu seu iubita cu surisulu lui nevine— vatu pre buze, pre care mòrtea pré timpuria Pa ra-pitu de langa sinulu seu ; daca in inim'a raniţa a soclului sinceru iubitoriu ar potè picara unu stropa de mangaere sufletulu cela marita ala seeiei sal» mòrte; oh, deca cu iubiţii nostri mutati de aici &m mai potè leg'a fóst'a nòstra iubire, lantiulu amiciţiei angeresci si alu conversarei intime 3 ! daca acesta viétia plina de calamitati s'ar potè inaltiâ pana la mărirea eternităţii, si pravolu cela risipibilu ar lua locala sufletelui : nu ar fi acést'a o fericire ceré3ea pen­tra omenime ? ! ! Dara acést'a e imposibila ! Na san-temu inca demni de acesta fericire. Pravulu e numai prava, sufletulu inse e marita, si se bacara de sórte cerésca.

Nu intrebu, cà posibila e reintórcerea suflete­loru. Multe sunt posibile, dara cari totuşi na se in­templa pre pamentu. Si daca ea asia voi se resolva acésta intrebare neresolvabila, si ea, câ si alţii, asia retaci in unu modu infioratoriu, si dia ineureatarile

Anuln VIU. B I S E R I C A si S C O L ' A 365

cele labyrîntice asia resbate de a esi ca mai malta nemultiumire, decât cam m'am incarcata.

Pana acesta în t rebare : Presentatu-s 'a 6recine orecandu dintre Cei morţi intre cei vii ? Cine mi-re-spnnde la acesta întrebare ? Cine da despre acest'a o invetiatura, care se merite t6ta aprobarea ? Numai t re i invetiatori cunoscu, cari in acest'a privintia potu se se pronunţie intieleptiesce: Isus, esperinti'a si ra­ţiunea ; prin aceşti trei invetiatori si-au aretatu divi­nitatea, cea unica eterna, vointi'a sa, chiar si paga-niloru.

Daca cautu la istori'a vieţii lui Is . , a ace­lui invetiatoriu divinu, observa, câ arătări le minu­nate însemnate acolo nici cand nu voru fi chiarificate prin mintea omenesca. Asia veda, câ elu a avutu con­vorbire ca angerii ,• vedu, câ atunci, candu invetia-ceii sei Iacobu, Petru si loanu l'au insocitu pre mun­tele Taboru, pre elu l'a incungîuratu o lumina ce-resca, mai alba câ ometulu, si bărbaţii cei veneraţi ai lnmei antice, a caroru morte nu o a vediutu ochiu omenescu, Moise si Ilie, au stătu de ambele Ini laturi . Cetescn, câ din nuori s'a auditn o v6ce, care a disu despre elu „acest'a este fiulu meu celu iubitu, pre acest'a se«lu ascultaţi" ("Mareu 9, v. 2—9). Cetescu, câ la coseiugulu lui au descinsa angeri, si eâ a mu­ri tă pre cruce, s'a ingropatu, si a inviatu, si a con-vorbitu cu invetiaceii sei câ unu invingetorin maretiu alu morţii.

Ce mi-demustra aceste eveneminte măreţie în­semnate in vieti'a lui Is.? Nimica alt 'a, decât câ Is. Dumnedieu-omulu, care prin natur 'a sa sublima a si fostu in o positie mai maiestdsa intre omeni, la care nici nainte, nici dupa elu nu a potutu nimenea dintre muritori se ajungă. Elu, care a demandatu valuriloru ceioru turbate ale mârei înfuriate, si marea a ascul-. t a t u ; Elu, care in pustie a saturatu multe mii de omeni, si orbului din nascere prin unu semna i-a re­data ochii sănătoşi, — acel'a de siguru nu a fostu câ noi, seu câ si ori care altu muritoriu, ci mai ma-iestosu, Dumnedieu-omu.

Potu-me eu dara asemenâ cu acea mărire ? Potu eu presupune, câ la sfortiarea mea se voru misicâ ceriulu si pamentulu, câ si la admonierea lu i? Potu eu spera, câ cu mana neputincidsa potu se facu a-cele minuni, câ si acestu domnu estraordinariu ? Potu eu crede, câ potu se fiu in asia strensa legătura si plina de secrete nepenetrabile cu Dumnedieu si cu eternitatea, cu cei vii si cu sufletele ceioru morţi, câ si acestu iubitu alu lui Dumnedieu?

Oh, n u ! Acele semne minunate, pre cari cu en-tusiasmu le admiru in vieti'a lui Is., se cuvinu nu­mai fiului lui Dumnedieu, si nu tientescu de locn acolo, câ acelea se se intemple si intre omenii cei ne­putincioşi. Oh, ce departe suntemu de acesta stare de măr i re! Ce vanitate mare si superbia nebuna ar fi dela mine se presupunu, câ dâra si en asia fi in atare connexiune cu lumea sufleteloru I . . . .

însuşi Is. a datu spre scire discipuliloru sei, câ se nu se legene nici candu in speranti'a, că omulu pote se aiba legătura cu spiritele. In t re altele, cand mergea eatra ei pre valurile marei, acesti'a inspair mentandu-se, au s t r iga tu : Vai, n ă l u c a ! Is., i-a infruntatu pentru fric'a l o m ; nu pricepură ei din destulu nici mununea lui Is. cu panile cele putiene, inimile loru au fostu cuprinse de b61'a superstitiunei judaice (Marcu 6. 52 )

Tot asemenea a infruntatu elu pre discipulii sei, cand li s'a aretatu la invierea s 'a, cand acei'a s 'au

spaimentatu de ară tarea sa, urmata dupa restignirea si mdrtea lai, si an cugetată câ vedu spiritu. naluca. „Pipaiti-me si vedeţi — li dice elu — pentruca spî*-ritulu na are carne si 6se, cum am ea, precum m c vedeţi" (Ijuc'a 24. 39). Is. o spâne dara aci forte ehiaru, câ safletalu celai morta na mai are nimicea corporala, pentru aceea nu se pote nici vede nici p i ­pai. Ceea ce e obiectulu ochiloru, arechilora sea a l ­tora sensuri ale nostre, totdeun'a e cev'a corporala, materiala si na spirituala. Era dupa morte se des -braca suftatulu de totu ce e corporala, care in m o r -mentu e espuau descompunere!. Pentru aceea safletalo. na lu-potemu vede cu ochii, nici pipai cu manile.

Nu me consideru deci, fiindu neputineio3u, mat intieleptu decât Is., numai asia credu, precum a ia~ vetiatu elu pre invetiaceii sei se creda. Astfeliu m*am convinsu, câ nici o creatura nu pote vede sufletalit, nu lu-pdte cunosce, era ceea ce vede si pipae, nu e sufletu, ci corpu. Prin urmare nici mie, nici altui*» nu i-se pote arata in acesta vietia sufletulu celui mortu, pentru ca sufletulu, câ atare, nu se pote vede, nici andi, nici pipai.

Eara , daca ar fi se se arate intre noi vreuna sufletu mutatu de aici, ar trebui se se reimbrace i a corpu. Dara si acestu corpu ar trebui se fie ca to^ tulu altulu, pentru câ pre celu dintaiu l'a consumata putrejunea, era pre cela arata tu ia forma streina n a i'asiu cundsee, si arătarea ace lui'a ar fi pentru mine zadarnica. Unde vorbesce. S. Scriptura, câ Dumne­dieu dupa morte reintroduce sufletulu in corpu nou, care a tâ t in privinti 'a formei, cât si a fisionomiei, se consune perfecta cu cela de mai nainte? Nica i r i ! ! Si daca numai s'aru afla atari omeni, cari se afirme, si se invetie acest'a, intielepciunea loru na ar fi a l ta , decât o fantasmagorie ridicola, si prin doctrinele loro» despre cari inse S. Scriptura na amintesee nici ma­cara cu unu cuventn, ar seduce omenimea, si a r d e ­natura religiunea.

Ac6st'a este intentiunea mea, o binecuventate Isuse, câ se mantuescu invetiatur 'a ta cea sânta, se abătu pre creştini dela a tar i superstitiuni netrebaiee la credinti'a cea curata catra invetiator'a ta . Preeuiat Te-ai entusiasmatu T u odinidra contra inspaimenta-rei celei superstitidse a discipuliloru t e i : totu as ia e si detorinti 'a fiacarui'a creştina adeveratu a im— prasciâ nuorii superstitiunei, câ toti se fie mai intie— lepti, mai curaţi, mai liberi si mai drepţi, si seatu— randa-se de ganoiula celu gretiosu a la ratacirei s e se pota innaltiâ in spiritu catra tine, câ catra spiri -tulu adeverului, luminei si a vieţii.

Cu intieleptiune sublima acoperi T a e tern i ta tea dinaintea ochiloru noştri ca perdeu'a intunereculoL JSa nu me voiu incercâ a t rage la o par te acesta in— velisiu secretu. E o binefacere pentru mine, ca nu sc ia aceea, ce na trebae se sciu. Mortea va resfira oda tă suridiendu acea perdeua, si atunci voiu vede seere-tulu eternităţii, si voiu pote fi erasi a acelor'a, ca r i mi-au fostu cei mai iubiţi pre acesta pamenta,— T e voia vede pre tine Damaedieala meu !

loanu Evutianu, preotu r o o M s .

Alegere de protopresviteru. Lugasiulu de jos 22 Octomvre 188*.

Domnule redactoru! O trepta bisericesca precum este a protopresviterulni, este cu multu mai însem­nata pentru biserica, scola si poporu in timpii da

astaci decât in cei trecuţi, deci defeliu nu este mi­rare, cà poporulu nostru petrece cu atenţiune incor­data misieamintele ce se vedu ivindu-se ici si cóle la alegerile, séu mai bine disu candidàrile individi-ioru, cari voiescu a inaintà la acést'a trépta. Si fiind­că de asta data este vorb'a despre îndeplinirea pro-topresviteratului Pestesiulni, care aprópe de 10 ani este in yacantia, in convingerea, cà publiculu mare se intereséza de cele ce se petrecu in biserica, gra-bescu a descrie actulu candidarli celoru chiamati pen­tru aeelu postu onorificu.

In intielesulu decisului ven. consistoriu oradanu, aetnltt de candidare s'a ordonatu pe diu'a de 3 No­am vr e (22 Octomvre) a. c. cu loculu de întrunire in eomun'a Lugasiula de jos, pe eand deja desu de di-minétia vedeai coadnnandn-se membrii sinodului pro-topopescu chiar si din îndepărtările celea mai în­semnate.

Cu putienu dupa sosirea dini Tom'a Pacala, pa­rochu in Jac'a, asessoru si comissariu consistorialu, la órele 9 x / 2 înainte de amédi campanele sântei bi­serici chiamau la seivitiulu divinu pe creştinii evla-viosi, si membrii sinodali grabira cu piacere nespusa a participă la acelu servitiu, sciendu siguru, cà acolo se va eieptui si candidarea.

Dupa seversirea cultului dnmnedieescu si a in­vocarli sântului spiritu, care festivitate a durata pana la lVg óra dupa amédi, si la care, pe langa pontifi-earea susamintitului comissariu consistorialu, au func-lionatu domnii : Georgiu Morarescu, parochu. asessoru consist, in Tinodu, si părintele Vasiliu Bulzanu, pa­rochu in Fecheteu, comissariulu consistorialu — intr'o diventare bine potrivita — descrise precisu însemnă­tatea protopreviteriloru nostri atât pentru biserica si scóla, cât si pentru patria si naţiune, apoi facù cu­noscuţii membriloru coadunati, cà pentru ocuparea a-eestui postu au recursu domnii : Teodora Filipu, pa­rochu, adm. prot. si asessoru consist, din Lugasiulu de susu, — Petru Suciu, spiritualu la captivi si ases­soru referinţe scolariu in Oradea-mare, si Romulu Mangia, parochu in Ronteu, — si in fine ordonà 15 minute de pausare.

Espirandu cu degrab celea 15 minute, dlù co­missariu ocupàndu-si loculu presidialu, dechiara sie-dinti'a de deschisa, apoi — cu o tactica rara — roga sinodala se-si aléga pe notariulu siedintiei si pre bar-batii de ineredere, la ce — eu aclamatiune părintele Vasile Bulzanu se alege, èra părintele Gavrilu Lungu, parochu, asessoru consist, din Ponóra, si laicul u Ioan Bibescn, posessoru, asessoru consist, din M, Telegdu — asemenea cu aclamatiune — se alega barbati de incredere.

Dupa cetirea ordinatiunilorn meritoriali ale fo-ruriloru supreme bisericesci, urmandu la ordinea di-lei verificarea membriloru, se constata, cà la acestu sinodo prot. sunt alesi 24 membri din cleru, si 48 membri din poporu, apoi cetindu-se list'a celoru ve­rificati, se afla ca din cleru sunt de facia 21, ér din poporu 37, de totu 58 de membri, si ca prin urmare sinodala este capace a aduce concluse valide.

Astfeliu — percurgendu peste formalităţile re-eerute — dlu comissariu roga pe sinodu, ca dupa normativele prescrise, se incépa in Unisce la votisare, l a ee membri sinodali — nnulu câte unuia — grabescu a-si pune in nrn'a de alegere voturile loru — prin siedale separate.

Aprópe de 4 óre ne mai inenrgendu alte voturi, comissariulu ordonà namerarea seduleloru, ceea ce

intemplandu-se, se afla, ca au intratu de totu 58 de siedule, din cari 50 a intr'unitu dlu Teodora Filipu, 7 dlu Petru Suciu, er dlu Romulu Mangra 1, si asia din partea sinodului in loculu primu este candidata din Teodora Filipu, pe care votisantii sei lu-salutara cuviintiosu cu cuvintele de: „se trăiască."

In fine voiu se amintescu si impregiurarea, câ dlu Teodora Filipu, care in cursu de mai multu de 25 ani — ca asesor» consistorialu — a facutu ser-viţie causei bisericesei, din partea acestui sinodu chiar si inainte de ast'a cu 7 ani a fostu candidata totu in loculu primu pentru acestu postu, si ddra numai unei inţemplâri se pdte atribui, câ inca pe atunci alegerea nu i-a fost aprobata. Sperâmu inse, ca de asta data alesulu clerului si poporului din traetu va fi denumita si inaintatu la rangulu de protopresvit*

Unu asistenta.

TD i -v e r s e. * Parechi'a regala romana la Budapest'a.

Maiestăţile Loru Carola I. Regele României si Re­gin'a Elisabet'a au pornitu Marti in 11 Noemvre la 8 óre dim. cu trenulu acceleratu din Vien'a si au sositu la 1 óra 44 m. in Budapest'a, spre a cerceta pre Maiestatea Sa Imperatulu si Regele Francisc Iosif I.

Pentru primirea Maiestâtiloru Loru au ascep-tatu la gar'a societăţii calei ferate austro-ungare M. S. Imperatulu-Regele, in uniform'a de marsialn, cu ad-jutantulu seu baron de Móndela, Ministrala presie­diate Coloman Tisza, generării Bar. Edelsheim Gryu-lai, Gabriányi, Ledihn si Braumüller, cornitele su­prem contele Szapáry, primariulu capitalei Grerloczy, siefulu Politiei Pekáry, si o compania de onore din reg. 86 cu music'a militaría.

Cand trenulu a sosita la gara, music'a a into­nata imnaln romanu.

Maiestatea Sa apropiandu-se de vagonulu re­gala a bineventatu mai antaiu pre Regin'a Eli-sabit'a, sarutandu-i manele si — dupa ce a bine­ventatu pre Regele Carolu care portă uniform'a de colonela austriacu, — a condus-o de bratiu in sal'a de curte, de unde apoi ambii monarchi s'au ren-torsu pentru a primi salutările companiei de onore. Acést'a intemplandu-se Imperatulu Regele a presen­tata Maiestatei romane pre generării presenti si a-

l poi pre ministrala presiediate, decorata cu ordinala l „Steu'a României" si pre cei alalti dignitari s Dupa aceste Maiestăţile Loru au pornitu spre > palatiulu regalu din Bud'a. In trasur'a prima au o-? cupatu loca Regele Carolu deadrépt'a Imperatala!, < in a dón'a trăsura Regin'a ca dam'a de curte, dr'a 5 Romala, in a trei'a adiutantii monarchiloru dnii : Co-l sim'a si Bar. Mondel, apoi Bar. Edelsheim Gyulai, < ministrala presiedinte Tisza, etc. 5 Dupa prandiu Maiestăţile Loru dimpreună cu i A. S. Mari'a Valeri'a au cercetatu oper'a regala, < unde in acést'a seara s'a representatu oper'a magiara i „Bănkbăn." > Maiestăţile Loru au asistatu la actulu dintaiu e in logi'a de gala, ér la altt doilea in logi'a „incognit'o" ì si au ascultatu cu multa atenţiune cantulu dsiórei > Bartolucci (regin'a Gertrud) si a dnei Maleczky ? (Melinda). < Dupa alu doilea acta s'a servitù te'a in sal'a l interiora a logei, si apoi Maiestăţile Loru au pornitu

Auulu vin. B I S E R I C A si S G O L A 367

la gara, unde an fost asceptate de unu publicn nu-merosu si primite eu uràri „Se trai ésca!" din partea junimei romane.

Dupa câte-va minute Maiestăţile L o m si-au luatu remasu bunu si dela Imperatulu Regele, carele a sarutatu man'a Reginei, si a sarutatu si imbracio-siatu de dóue ori pre Regele Carolu.

Maiestăţile romane suindu-se in vagonulu regala au stătu la terestra si au conyersatu cu Imperatulu Rege pana la pornirea trenului, cand apoi junimea romana as t r iga tu , „Se traiésca !" si la pornirea Im-peratului Rege „Eljen !"

Trenulu a pornitu cu o mica intardiere la 10 óre 20 minute spre Romania. „Viit."

* Oferte p r e seaiu'a s e m i n a r i u l n i d iecesanu au mai incursu dela dlu Georgiu Purcariu, contabilu-controioru la fondurile diecesane 100 fl. v. a. si dela dlu Ştefan Iovin din Timisiór'a 50 fi. v. a. Pentru cari sume si pre acesta cale venimu a-le esprima mul-tiamita.

* Chi ro toni re . Clericuln absolutu Virgiliu Pap, a fost ehirotonitu intru preotu pentru paroehi'a va­canta din Aliosiu.

* Himenn. Tenerulu Islicolau Boscaiu, invetia-toriu in Bodeaci, si-a incredintiatu de socia, pe Eoa-tarin 'a fiic'a invetiatoriului N. Filipu din B.-Sebesiu. Dèe ceriulu, cà numit'a pareche sè se bucure de bu-n'a intielegere si fericit'a dragoste, la multi fericiţi ani ! „Amiculu."

f Necro ioga . Părintele llie Isacoviciu, parochu in comun'a Feregyhazu a reposatu in Domnulu Joi 'a trecuta. Fie-i tierîn'a usióra si memoria binecu-ventata !

t Necro logp . Ann'a Tiereu, născuta Motiu cu inim'a infranta de durere, aduce ia cunoscintia ono­ratului publicu, consangeniloru si cuno3cutiloru, cà : iubitulu ei consotiu Zacharia Tiereu, parochu gr. or. in comun'a Ueurisiu, — prin mòrte repentina a ince-ta tu din viétia Dumineca in 28. Oetomvre st. v. a. c. la 6 óre dupa amédiadi, in ala 34-lea anu alu etàtii sale, alu 9-iea anu alu fericitei casatorii si aln pas-torirei sale, lasandu in doliu pre iubit'a s'a consèrta s i unu numeru mare de consângeni.

Inmormentarea se t iena in 30. Octomvre la ca­rea au asi stătu 10 preoţi, unu publicu numerosu de inteligenţi sd poporu din locu si juru, — cuventarea funebrala a rostit'o preotulu din Tule'a Nestoru Po-Tumbu, — carea fiindu acomodata imprejurarilora a storsu lacrami din ochii publicului asistentu.

Fie-i tierin'a usióra si memori'a binecuventata ! * Ciocoii d in opinci . Sub acest t i t lu publica

„Gazet'a Săteanului" unu articlu, prin carele combate acelu vitiu, latitu la unii ómeni, cari din părinţi tierani, prin trud'a si abnegatiunea acestoru tierani — s'au făcuta domni. Vitiulu acest'a potè se aiba aderenti si in partile nòstre, si dupace numitulu diurnalu pu­ne ceea ce serie in confa teneriloru, ce au emigratu in Romani'a din partile nòstre, eredemu, ca nu va fi farà interesu daca vomu reproduce din numitulu articlu urmatórele :

Unu teneru romanu din Transilvania, a cărui mama a muritu de frigu si de emotiune in nopţile ploióse si geróse, in cari alerga cu merindea prin satu, cá s'o trimită fiului seu prin cinev'a, si alu că­rui ta ta a albitu ca zepad'a cu dóue-dieci de ani in-nainte de vreme, din causa ca afara de alergături pentru pane, mai specula diu'a nóptea, pentru a-i

putea tramite si cev'a parale, acest teneru obtienn diploma de inginera dela polytechniculu din Graz, pe bas'a căre ia i-se oferi unu posta de inginera la calea, ferata din România . Ta ta ia seu, remasa veduva s i ingropatu in datorii, se lupta acum cu doi dasia&ai neimpecati : cu miseria si eu betranetiele. I a cele din urma, — vediendu ca dlu inginera din t iér 'a ro­manésca nu mai dice nimieu, se duce la dia no t a r l a si dice : „domnule notoriu, mai inainte de-a afurisi ps celu ce-si va mai dd copii la scóla, vréu se mai facu a incercare cu fiulu meu Vasilie, dór1 se indura, de-mi respunde celu putienu la a sufi a tensóre ; te rogu, serie-i Domni1 a Ta, cum vei sci mai bine. "

Ne mai venindu nici unu respunsa, la trei Ioni de dile ié traist'a in spate si bâf a in mana si dopa patra dile de călătorie a sosita plina de prafa, fta-mendu, friptu de sete si cu ochii aprinşi de dora la fiului seu la gar'a, unde era staţ ionata ca i ng i ­neria. Ce ocasiane framósa pentru unu fia, de a-si aretâ recunoscinti'a fatia cu ta ta ia sea ! Da r se n « credeţi, dragii mei, cà acolo s'au vediuta lacremì d e bucuria revederei, acea fiintia facuta din o mater ia preistorica, si prin urmare nentielésa de noi laieit, in presentia colegiloru si subalterniloru sei si-a a l -toru particulari, cari se aflau dia intemplare pe pa­ro nu s'a lapadatu de ta ta ia seu ! a declarata in f a t i a tuturora si inca cu ind igna tane (!) cà na canòsee pe acelu omu si l'a declarata de nebuna!! ! Bietola ama a avutu norocu cu fug'a, altfeliu „marinioaulo" fiu i a r fi aruncatu in balamucu.

Aoésfa s'a intemplatu in sfertulu din urma a la seclului luminei si amanitàtii ! Intielegu pe P e t r a a-postolulu, sè se lapede de Christosa intr 'anu mo-menta de pericolu, dar no intielega pe una fio, gè se lepede de unu ta ta , din ale carni obiele si-a fa-cntu ciorapi de matase si din aie carni besici de ­la mani si bătături dela picióre si-a fajutu ghete (cipici) de lacu si manusi ! se ve mai descria ja lea betranului in calea sa spre casa? cine vrea se scie, se ié t ragedia lui Schakespeare „Ragele Lear" si a*o cetésca ; acolo va afla efectuiu ingratitudine! copi i -loru produsa in inim'a pariutiloro.

Ei bine, ce ai crediutu ta , orbule, eaad a i et» -misu o fapta, de care ori-carui dobitocu i-ar fi r a ­sine? despretiuiti părinţii, fiind cà sunt sant t i e r an i ? dar ce dicu ? si numele vi-lu sahimositi, pentru ea sè se pèrda firulu intre voi si părinţii vostri.

Inainte de a dice unu cuveùtu rea pariat i lora , seau de ale aretâ numai nepăsare, adaceti-ve amia te , cà in acesta lume, afara de Dumnedieu, ornala n'are nimicu, pe ce sè se pota redim'a, afara de parint i ; — de te-ar parasi tot i si tòta lumea la vreme d e nevoe, tat'a si mam'a nu te vor lasâ se pieri nici ad­data, fie ei regi, seau tierani ; ér pariaţi i t i erau i trebue cinstiţi si spriginiti cu atât'a mai vertosu, eu cât ei din pulberea lora rustica ne-au r idicata pe noi susu in eterulu sciintiei, si ne-au facuta capabili a disputa in lume rolulu aristocratilora din nascere. Ajunga-le sacrifiaiurile, cari le-a pusa de nenumerate ori pe altariulu fericirei vòstre farà siovaire si fa rà regretu vreţi se le mai impuneti afara de a s f a si a-marulu supliciu, de a se vede despretiuiti si para-siti de copii lom proprii ! Astfeliu de copii depar te de a mai merita vre-o stima, merita a fi ucişi ou pie­tre si arsi, ér cenuşia loru aruncata ia venta.

Ganditi-ve, cât de auso sta tieranala, care pe­te trai si farà aristocraţi, pe cand nici aristocraţii

\ nici tiér'a nu potu t rai farà ei .

368 B I S E R I C A si S C O L 'A Anula VIII.

* Mnitiemită publica. „Societatea de lectura" a tinerimei dela institutulu pedugogico-teologicu gr. «r. rom. din Aradu, cu deosebita plăcere aduce prin aeest'a multiemita publica caldurosa Onor. Domni Teodoru Ceontea, Nwolau Oncu si onoratei societăţi „Petru Maioru" din Rudapest'a, cari au binevoitu a dona biblintecei nostre urmatorele opuri: unu esem-plarin din „Compendiu de Greorgrafi'a universala" si «im „Aritmetic'a generala si speciala" de T- Ceontea, donate de dlu autoru ; 22 opuri de Iulius Werne, in 100 fascicle, in limb'a germana, donate de dlu Nic. Oncu, si unu esemplariu din „Istoria pentru incepu-ialu Romaniloru" donatu de societatea „Petru Ma-ioru." Din incredintiarea societatei. Traianu A- Va-tianu, biblioteeariu.

C o n c u r s e * Conform decisului consist, dto 20 Septemyre a. c.

îfr. 365 S. se escrie coneursu pentru postulu invetia-torescu din comun'a Bir<Pa, protop. Jebelului cu ter­minu de concurare pana in finea lui Noemvre a. c. st. v.

Beneficiulu acestui postu consta dinpreuna cu banii pentru conferintia si scripturistica din 124 fi. v, a. 28 chible de grâu, 28 ehible de cucuruzu, 2 jagere de livada fenatiu, cuartiru liberu cu 1 / i jugeru de gradina intravilanu. •

Doritorii de a ocupă acestu postu suntu avisati a-si trimite suplicele loru instruite conform prescri-seloru stat. org. bis. Protopp. Alesandru Ioanoviciu in Jebelu pana la mai susu indicatulu terminu. — Recurenţii sub durat'a concursului au a-se presentâ in s. biserica spre a-si aretâ desteritatea in cantu

si tipicu. Bird'a, in 21. Octomvre 1884.

Comitetnlu parochialu. In contielegere cu protop. tractualu.

Pentru ocuparea postului invetiatorescu din co­mun'a Vlaicovetiu, cottulu Timisiului, prot. Versietiului se escrie coneursu cu terminulu de alegere pe 6 De­cern rre 1884. si. vechiu.

Emolumintele sunt: a) In bani gat'a 300 fLv.a. b) pentru cercetarea conferintieloru 10 fl. v. a. o) 1% Jugeru pamentu aratoriu, d) 1 / 2 jugeru gradina intra si l / g jugeru estravilanu, t) 2 metri de lemne pentru persón'a invetîatoriului, e) cuartiru liberu, si g) dela fiecare inmormentare câte 40 cr.

Doritorii de a ocupă acestu postu sunt avisati a-si trimite suplicele loru instruite conform statutu­lui org. bis. adresate comitetului parochialu la prea on. domnn Ioane Popovici, ppteru in Mercin'a per Varadi'a. Se conditionéza, ca competenţi au a-se pre­senta in atare domineca séu serbatóre in biserica.

Vlaicovetiu, in 2. Noemvre 1884. Comitetnlu parochialu;

In contielegere cu protteruln tractualu.

Pentru îndeplinirea postului invetiatorescu gr. or. rom. de clas'a I-a acum de nou infiintiatu din comun'a lladiă, protop. Bisericei-albe dieces'a Caran-sebesiulu, comit. Carasîu-Severinu, se escrie coneursu pana în 21 Noemvre a v. in carea di va fi si alegerea.

Emolumintele sunt : a) Salariulu anualminte ficsu 300 fl. b) Pentru lemne din care are a-se incalzi si seól'a 60 fl. cj Pentru cuartiru invetiatorescu pe anu 50 fl. d) Pausiaiu pentru conferintia si scripturistica 20 fl e) Si pentru curăţirea scólei 10 fl.

Doritorii de a ocupă acest postu invetiatorescu susu amintita sunt avisati a-si substerne recursele loru bine instruite conformu stat. org. bis. si reg. pentru invetiatori celu multu pana in 15 Noemvre 1884 c. v. la adres'a Onor. Comitetu parochialu gr or. rom. din lladiă, P. On. Domnu losif Popo-viciu protopresviteru tractuale in Iam, càci cele mai terdie nu se vor eonsiderâ.

In fine recurenţii sunt poftiţi a-se presentâ in vre-o Dumineca séu serbatóre in s. biserica pentru de a-si aretâ desteritatea in cantu si tipiculu bi-sericescu.

Badia 14 Oct. 1884. Comitetulu parochialu.

In contielegere cu : l o s i f P o n o v i c i u , protop. in Iam.

Conformu decisului Ven. Consistoriu dto 6/18 Iulie a. c. Nr. 1471 B. se escrie coneursu pentru o-cuparea postului de capelanu pre langa veter. preotu Ioanu Iancu la parochia din Cinteiu, protopresvitera-tulu Chisineului comitatulu Aradului cu terminu de alegere pe 11 Noemvre 1884 st. r.

Emolumintele capelanului vor fi : a) 7 2 parte din sesiunea parochiala de 30 jugere pa­mentu aratoriu si fenatiu, b) 1 / i parte in natura din biru dela 150 case, c) 1 / t parte din venitele stolarie.

Dela recurenţi se cere se aiba 8 clase gimna-siale si maturitate, èra recursele conformu stat. org. si regulam, pentru parochii ale substerne la adres'a Comit. par. Prea On. Domnu Petru Chirilescu pro-topresv. tract. in Chitighazu (Ketegyhâza) pana la 5 Noemv. st. v.

Recurenţii au a-se presentâ in st. biserica in vr'o dumineca séu serbatóre spre a-si aretă desteri­tatea in cele bisericesci.

Cinteiu la 7 Oct. v. 1884. Comitetulu parochialu.

In contielegere cu mine: P e t r u C h i r i l e s c u , protopresviteru.

Licitatiune mixmenda. Comun'a bis. rom. gr. or. din Seleusiu-Cighirelu,

voesce a face de nou acoperementulu bisericei pre­cum si putiena reperare pe zidulu bisericei — acestu lucru e specificatu la 1400 fl. cu materialu.

Doritorii cari voescu a întreprinde acestu lucru au a-si trimite ofertele resp. sunt poftiţi la licitatiu-nea minuenda ce se va tiene la 11/23. Noemvre 1884» in Seleusiu-Cighirelu, provediute cu vadiulu usuatu de 10%- — Planulu si couditiunele se potu vedea in tote dilele la oficiu parochialu.

Seleusiu-Cighirelu, 22. Oct. (3. Noemvre) 1884. Demebriu Pandoviciu, m. p.

preotu.