Horia Bãdescu: VeºniciaMarian Nencescu: Nemurirea ºi fondul ancestralFlorin Horvath: Consideraþii despre cea mai veche

stemã a Þãrii Româneºti Stelian Gomboº: Mihai Eminescu, trãitor ºi

apologet al ortodoxieiAcad. Arto Salomaa: Karelia, provincia

pierdutã a FinlandeiIon Ungureanu: Bucuria comunicãrii Nicolae Dabija: Un numãr istoricPaula Romanescu: Charles CrossIon Pãtraºcu: Cu Cristofor Columb spre

AmericiFlorea Firan: Peter NeagoeAlexandru Mironov: Viaþa în universMircea Opriþã: Jocuri SF în plin absurd

SSubiectul eeste mmult iinvestigat,mai aales îîn ppoliticã ººi eeconomie,unde aare ººi oo bbibliografie ssolidã,

de sspecialitate ((F. BBraudel, II. WWallerstein,P. KKrugman eetc. eetc.), îîl aabordez aaicinumai îîn ddimensiunea llui cculturalã,mai aales lla nnivelul RRomâniei, ffãrã nniciointenþie dde aacoperire ssistematicã.

Discuþia eeste vveche, ttot mmai ddesauzitã ((cel ppuþin „„în pprovincie”) îînultimele ddecenii, ccu aargumente mmulteºi parti-ppriuri ºi mmai mmulte, ddar eea îîºipierde îîncet-îîncet oobiectul. SS-aa aacutizatcomparaþia ddin aaceleaºi mmotive ppentrucare eea îîºi vva ppierde rrelevanþa: ccirculaþiapersoanelor ººi iinformaþiei, ccomunicareaîn ggeneral, gglobalizarea, ppentru aa ffolosiun ttermen ddezagreabil mmultora, iinevitabiltuturor. AAvionul, tteleviziunea, iinternetul ––revoluþionare ttoate ººi ccel mmai vvizibilrevoluþionar ccel ddin uurmã, pprin aamploareaschimbãrilor iinduse ººi rrapiditatea llor.Lumea ss-aa mmicºorat, aa aajuns uun ssatglobal, lla ddistanþa uunui clic de maus(observaþi ººi tterminologia) –– ss-aa sspusºi ttot rrepetat aacest llucru. UUn ddrum ccuavionul lla MMadrid ddureazã mmai ppuþindecât uunul ccu ttrenul lla TTimiºoara ((amluat cca „„bazã” CCurtea dde AArgeº, ddesigur,ºi ccunosc cconcitadini ccare ddau oo ffugãla VViena ddacã aaflã ccã AAndré RRieu aareun cconcert aacolo, lla ffel ccum mmerg llaBucureºti lla uun ttârg dde ccarte). IIar ooparadã aa mmodei lla MMilano ee aanunþatãîn aaceeaºi ssearã lla TTV ººi pprezentatãin eextenso peste ccâteva zzile.

CCam lla ffel ccu mmodele cculturale.Un eeveniment ((carte, eexpoziþie,concept) ccare fface vvâlvã

la PParis ssau NNew YYork rreverbereazãla BBucureºti îîn mmai ppuþin ttimp ddecât îîitrebuia uunei sscrisori aacum oo jjumãtatede ssecol ssã pparcurgã aaceeaºi ddistanþã.O ffi bbine ssau oo ffi rrãu? ªªi uuna ººi aalta,în ccazul îîn ccare ddiscuþia sse rreferã llageografia cculturalã rromâneascã. UUnavantaj ppentru ccentru, ccã eeste mmai bbineconectat lla „„lume”, uun ddezavantaj ppentrucã sse ccontamineazã mmai rrepede. CCumse îîntâmplã îîn ccazul ggripelor mmoderne,capitalele ssunt bbântuite pprimele ººi dde

isme de ttot ffelul,nu sse ddecanteazãacestea ccât dde ccâtîn eepicentru, ccã ssuntimitate iimediat lla„centrul mmarginii”(e vvorba aaici ººi ddedihotomia ccioranianãculturã mmare –– cculturãmicã). DDacã uun sscriitor(pictor, mmuzician,regizor –– ppuneþi aaicipracticantul ooricãreiarte) dde aaiureareuºeºte ssã iiasã ddinrând ccu cceva ooriginal(am, bbineînþeles, îînminte ººi cconstatareacã „„atunci ccând

originalitatea eeste pprincipalul ccriteriu,putem ssã nne aaºteptãm lla ooricebazaconie”), ppeste sscurt ttimp ggãsimconfraþi originali pprin iimitare ºi lla nnoi.Pentru aa ffi ssincroni ((asta ppare dde bbine,dar nnu ee ddeloc aaºa ddacã ddevine sscopîn ssine), dde ddragul eexperimentului,pentru aa eepata, ppentru nnotorietate.

LLa pperiferie, ººi ggripele ººi mmodeleculturale aajung mmai ggreu,„provincia” aare oo iinerþie mmai

mare. NNu ººtiu ccum sse ppoate ggãsi ooexplicaþie llegatã dde iinerþia ddin mmecanicã,cea ccare aare llegãturã ccu mmasacorpurilor. CCine þþine aaici lloc dde „„masã”?Tradiþia ppoate, ffaptul ccã îîntr-oo ccomunitatemai mmicã aa fface vvâlvã nnu ee ttotdeaunaun llucru bbine pprimit, sscara mmai mmicã aatuturor eevenimentelor, ccurgerea îînsãºia ttimpului, pperceputã aa ffi mmai llentã.Sentimentul nnaþional, îîntr-uun ssens ffoartegeneral îînþeles, dde lla ssuspiciunea îîn ffaþanoutãþilor ººocante, vvenind ddin „„nemþie”,la ddorinþa dde aapãrare îîn ffaþa aagresiunilorcare aau vvenit ddin ttoate ddirecþiile, mmai aales„din aafarã”, mmai aales „„de ssus”. DDin zzonanaþionalului, oo iilustrare cconvingãtoarea ccelor mmai ddevreme sspuse eestecomparaþia ddintre ccapitalã ººi rrestul þþãriiprivindu-ll ppe EEminescu ((noteazã uundevaacest llucru ººi eeminescologul NNicolaeGeorgescu): pparcã ººi cca rrãspuns llanãstruºniciile sspuse pprin BBucureºti,citate dde aatâtea oori, îîn ccontext ssauscoase ddin ccontext, lla zzilele ppoetuluise oorganizeazã mmanifestãri ((ca ssã nnufolosesc oo tterminologie pprea aangajantã)de lla BBotoºani lla TTurnu SSeverin,de lla CConstanþa lla RRâmnicu-VVâlceaºi dde aaici lla OOradea.

AAnu sse îînþelege ccã aam ddegând ssã ffac aapologia pprovinciei,invocând ddoar aaspecte

defavorabile ccapitalei. ªªi ccentrul ººiperiferia aau aavantajele ººi ddezavantajelelor, pplusurile ººi mminusurile, ccapcanele ººiºansele, pposibilitãþile ººi llimitele llor. AAr ffide iinteres oo llistã aa aacestora –– pprobabilcoloanele „„de bbine” ººi „„de rrãu” aar iieºila ffel dde cconsistente ppentru ccele ddouã„lumi” ppuse îîn bbalanþã. VVoi eexplora ccâtde ccât aaceastã ccomparaþie, aavând mmaimereu îîn mminte ccultura ººi iideea dderevistã cculturalã ((a ccelei „„de pprovincie”,care îîncearcã ssã aarate „„centrului” ccãnu mmai eexistã pprovincie...).

Pe lluna vviitoare, ddeci.

Centru ººi pperiferie ((I)GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

Curtea de la ArgeºAAnnuull IIIIII NNrr.. 66 ((1199)) IIuunniiee 22001122

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

Homo ssapiensPoezie ffãrã ffrontiereIstoria dde llângã nnoiRomânia dde

pretutindeni

Lacrima AAneiDomnul Eminescu sscris-aa Orizont SSFArs llonga...

www.curteadelaarges.ro

Biserica BBãjeºti - CCâmpulung

Curtea de la Argeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu

Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian CCopcea –scri i tor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, IoanCrãciun – director al Editur i i Ars Docendi, Bucureºt i , Spir idonCristocea – director al Muzeului Judeþean Argeº, Piteºt i , DumitruAugustin DDoman – scr i i tor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu –director al Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Cultur i i ,Pi teºt i , Marian NNencescu – redactor-ºef al revistei Bibl iotecaBucureºt i lor, Fi lofteia PPally – director al Muzeului Vit icul tur i i º iPomicultur i i din România, Goleºt i , Argeº, Octavian SSachelarie –director al Bibl ioteci i Judeþene „Dinicu Golescu”, Piteºt i , AdrianSãmãrescu – director editor ial al Editur i i Tiparg, Piteºt i , Ion CC.ªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Radu Gîr joabã ºi Crist ian Bobi

Tehnoredactare: Elena Baicu

IISSSSNN:: 22006688-99448899

Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

CURTEA DE LA ARGEªRReevviissttãã lluunnaarrãã ddee ccuullttuurrãã

Domnul EEminescu sscris-aa

Apare ssub eegida TTrustului dde PPresã „„Argeº EExpres”, ddirector GGavrilã MMoise,ºi aa CCentrului dde CCulturã ººi AArte „„George TTopîrceanu”, ddirector CCristian MMitrofan,

din CCurtea dde AArgeº

Trustul dde PPresã „„Argeº EExpres” Bulevardul BBasarabilor, NNr. 3355A

Tel/fax: 00248-7722368.

E-mmail: ccurteadelaarges@gmail.comWebsite: wwww.curteadelaarges.ro

Abonamente sse ppot fface lla ssediulredacþiei ((25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12 lluni; bbanii ttrebuie ttrimiºi îîn ccontulSC Argeº EExpres PPress SS.R.L.,deschis lla RRaiffeisen BBank CCurteade AArgeº, IIBAN: RRO83 RRZBR 000000600 00373 55533), ssau îîn ccontuldeschis lla TTrezoreria CCurtea ddeArgeº, IIBAN: RRO46 TTREZ 00485169X XXX00 00379.

Tiparul: SSC TTIPARG SSA, PPiteºti.

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 220122

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, ccont RRaiffeisen BBank, IIBAN RRO55 RRZBR 00000 00600 11424 66472.

CCe sse mmai ccere aazi îîn RRomânia ppentru aadeveni oom mmare? MMerit? ªªtiinþã? AAvere?Caracter? NNimic ddin ttoate aacestea. ((...)

A nnu ººti ccarte, aa nnu ffi îînvãþat nnimic sserios îîn vviaþãnu eeste, îîn ssine pprivit, nnici nnenorocire, nnici ddefect,ci oo îîmprejurare iindiferentã ppentru vviaþa sstatului, ccãcimarea mmulþime aa aactivitãþilor oomeneºti nnu eexige ddecâtpuþinã ººtiinþã tteoreticã. DDar llucrul sse sschimbã ffoartecând bbraþele ccare aar ttrebui ssã ffie cconsacrate uuneimunci ffolositoare ººi llor ººi ssocietãþii, îîn lloc dde ddaltã,mistrie, ccoarnele pplugului, bbardã ººi ggelãu aapucãcondeiul ººi vvor ssã sstãpâneascã uun ppopor. EEi bbine,sunt oo mmulþime dde ooameni ((...) îîn RRomânia ccare nn-aaumai mmultã ººtiinþã tteoreticã ddecât uun þþãran ddin SSaxasau uun llucrãtor ddin PPrusia. ªªi, cca ssã ccitãm uun ccazconcret ººi ffoarte ccaracteristic, sspunem ccã ººefuldiviziei ºcoalelor în MMinisteriul Învãþãturilor Publiceeste uun ffuncþionar ccare nnu vva pputea ssã ddovedeascãmai mmulte sstudii ddecât uun þþãran ssau uun llucrãtor.

Acest ccaz nnu-ll ccitãm ppentru ccã aar ffi rrar –– ttoateramurile aadministraþiei ppublice ggem dde aasemeneaînþelepþi –– cci nnumai ppentru ccã eecaracteristic, ccãci îîn oorice ccaz eefoarte cciudat cca ººcoala ººi îînvãþãturilepublice –– dde lla uuniversitate îîncepândºi ppânã lla ººcoala rruralã –– ssã ffieadministrate dde ooameni ccare nnici llaºcoalã aau îîmblat, nnici vvro îînvãþãturãacãtãrii aau. ((...)

ªi ccu ttoate aastea, cce ffin, ccegingaº oorganism ee sstatul, cca ttotce pproduce îînþeleapta nnaturã!Cum îîn cconsecuþiunea dde ggeneraþiiºi îîntr-oo ddezvoltare ssãnãtoasã aajungsus ttocmai eelementele dde ccaresocietatea aare mmai mmultã nnecesitate!În eepoce eeroice, ccând llupta ppentruexistenþã ee ggrea, ccurajul, pputereade ssacrificiu, ccaracterul nnestrãmutatcare nnu ccunoaºte ffricã dde mmoarte,ajung lla ccârmã ººi mmenþin ccu ttãrieexistenþa sstatului; ccând, ddin ccontra,viaþa ffizicã aa sstatului ee îîntrucâtvaasiguratã ººi ccând mmunca ººi ttendenþade eeconomie aajung aa ffi ffirul rroºu aalvieþii nnaþionale, aajunge ssus ººtiinþadisciplinatã ººi ccunoscãtoare, ccãciºtiinþele nnu ssunt ddecât oochii mmuncii.

Nu sse ppoate aaºtepta –– sse-nnþelege– cca-nntr-oo þþarã cca aa nnoastrã, ccare aaadmis ttoate fformele dde oorganizaþie aacelor mmai îînaintate þþãri, aaceste fformesã sse îîntrupeze nnumaidecât îînoameni ppe ddeplin ppotriviþi ccu sstaturaintelectualã, ccu ggrelele ººi ggingaºeleprobleme ccu ccare ssunt îînsãrcinaþi.Nivelul cculturii ggenerale aa nnaþieinu-ll ppoate rridica nnimeni ccu uumãrul

– ttimpul ººi mmunca îîmplu nneajunsurile. DDar cceea ccear ttrebui ssã sse oobserve ee ttendenþa sspre bbine, vvoinþade-aa nnumi ooameni ccare sse ppricep îîn ccutare rramurã,începutul uunei lluãri îîn sserios aa vvieþii sstatului.

(Timpul, 12 iianuarie 11879)

ÎÎn zzãdar aar îîncerca ccineva ssã ddovedeascã ccãstatul ee uun rrezultat aal cconvenþiunii ººi aal ppuneriila ccale pprin tteorii; eel eeste ººi rrãmâne uun pproduct

al nnaturii, uun oorgan aal ssocietãþii ººi, pprecum oomul nnu-iiliber dde aa-ººi sschimba iinima ssau ccreierul ssau pplãmâniidupã pplac, aasemenea nnici ssocietatea, îîntr-oo sstareanumitã dde llucruri eeconomicã ººi dde cculturã, nnu ppoatesã sschimbe ddupã pplac fforma ººi ffuncþiunile sstatului,nu ppoate ssã sse jjoace nnepedepsitã dde-aa pparlamentulºi dde-aa gguvernul.

De ccând îînsã aau vvenit rroºii lla pputere, aau îînceputjucãriile ppe ttoate tterenurile ººi-nn ttoate rramurile vvieþiipublice, jjucãrii ccostisitoare ººi ccu aatât mmai pprimejdioasecu ccât eele aameninþã aa ddistruge ººi rrestul dde bbun-ssimþal ppublicului ººi aa-ll fface ssã iia jjucãrii ººi ggiumbuºuri

drept llucruri sserioase. ((...)Dar cceea cce ddorim ee cca

sã aavem uun gguvern sseriosºi oo CCamerã sserioasã,oricare aar ffi eelementele ddincare aar ffi ccompuse. ((...)

Se-nnþelege ccã nnimeninu ppoate jjudeca uun ppartidînainte dde vvenirea lluila pputere ddecât ddindeclaraþiile llui oorale ººiînscrise. RRoºii ppromiteaumarea ccu ssarea, ddarpromisiuni dde aastea ssuntcomune ttuturor ppartidelorcare vvor ssã ffacã eefectmomentan aasupramulþimii. ((...)

În llocul uunui gguvernserios ººi ccu aautoritate aamavut, ddin ccontra, uun gguverncu mminte ccopilãroasã ººicu aapucãturi ttiranice, îînsãridicole, ccare, îîn lloc dde-aainspira rrespect, pproducscârbã.

De aatunci, ggreºelipeste ggreºeli, pprodusedin uuºurãtate dde mminte,din nneºtiinþã dde ccarte,adeseori ddin rrea-ccredinþã.A lle eenumera ppe ttoatear ffi ggreu ººi aar ttrece ppestemarginele uunui aarticolde ffond.

Destul nnumai aa aarãtacã rrãul pprincipal eeste llipsa

de rresponsa-bilitate aaguvernului,care-nn ttoatecestiunile,chiar îîn ccelecuratadministrativeºi dde ccãdereasa, ss-aascundeîn ddosulCamerei.

Cu aacestchip aam aajunscã nnaþia nnumai aare ppecine ttrage lla rrãspundere îîn ccestiunile ccele mmaigrave ppe ccare lle-aa ccompromis gguvernul. ((...)

Patimi rrele ººi uurâcioase, cconduse dde mminþinebunatece dde ccopil, iiatã ccaracterele ccare hhotãrãscpentru mmoment ssoarta sstatului rromân.

Nu vvom zzice ccã ttoþi ssunt aastfel, ccãci aamfi nnedrepþi, ddar ddesigur mmajoritatea ee aastfel.

(Timpul, 30 iianuarie 11879)

MMaºinele mmânate dde-oo pputere eelementarã,ba cchiar aacele ppuse îîn mmiºcare dde pputereaomeneascã nnumai, pposed oo pparte ffoarte

esenþialã ffãrã dde ccare mmaºina aar llucra llipsitã dde ooriceregulã, aar ddeveni iincalculabilã îîn pprivirea rrepejunii ccucare sse mmiºcã, ººi-aar ttoci ttoate ppãrþile ººi ppeste ppuþins-aar fface nnetrebuincioasã. DDeºi aaceastã pparte nnupare eesenþialã lla pprima vvedere, ddeºi eea nnici pproduceputere, nnici îîndeplineºte oo mmuncã, ttotuºi ffãrã ddedânsa mmaºina aar ffi dde oo rregretabilã iimperfecþiuneºi dde ppuþin ffolos. AAceastã pparte aa mmecanismului ssenumeºte regulator. Ceasornicele aar mmerge ffãrã ddesocotealã ººi rrost dde nn-aar aavea ppendulã, mmaºina ccuvapor aar pplezni ssau aar ssta ppe lloc ffãrã rregulatorcentrifugal.

ªi, ccu ttoate aacestea, aam zzis mmai ssus ccã, lla pprimavedere, aacea pparte aa mmecanismului îîntreg ppareneînsemnatã, nneesenþialã.

Tot aaºa ppriveºte CCamera aactualã ffacereabugetului. CCestiuni ccare ppar ccu mmult mmai mmari, pprecumreorganizarea jjudecãtoriilor dde ppace, rreorganizareaMinisteriului dde EExterne, bbalonul ccaptiv ºº.a.,o ppreocupã aatât dde mmult, îîncât uuitã ccã mmecanismulstatului nnu ppoate mmerge ffãrã rregulatorul llui,fãrã bbuget.

Tocmai ppentru ccã llucrul ee ccu mmult mmai iimportantdecum ppare lla pprima vvedere, CConstituþia pprevede ccabugetul ssã ffie eelaborat ººi vvotat cc-uun aan îînainte ddepunerea llui îîn aaplicare; ccu ttoate aacestea, CCameraactualã, îîn ppretinsa eei ssuveranitate, ccalcã llegeaºi nnici dde ggând aare, pprecum sse vvede, dde-aa îîncepeodatã ccu ddiscutarea bbugetului.

(Timpul, 1 ffebruarie 11879)

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...

Herculane, 115 iianuarie 22012

Curtea de la Argeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 22012 3

Homo ssapiens

VeºniciaHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Poate ccã uunul ddintre ccelemai îîngrozitoare llucrurie cconstatarea ccã uun

cuvânt nnu mmai aare ssens. CCã eemort. CCã ssunetul ppe ccare aar ffi

trebuit ssã nni-ll ddãruie cclopotul llui nnu sse mmai aaude. OOri,mai ddegrabã, nnoi nnu-ll mmai aauzim. NNu-ll mmai îînþelegem.Ca ººi ccum aar vveni ddintr-oo aaltã llimbã. OO ccochilie ggoalãdin ccare vvuietul mmãrii ss-aa ººters. ÎÎn ccare eecoulputrezeºte îînaine dde aa sse nnaºte.

Ne ppare sstrãin, îîl ssimþim aastfel, ffãrã ssã nne ggândimvreo cclipã ccã, dde ffapt, sstrãinul ssuntem nnoi. CCã ccelsurd, ccel mmort nnu ee ccuvântul. CCã nnu eel ss-aa uuscat, ccisufletul nnostru, ssurpat pprecum oo ttencuialã bbãtrânã.

Mã ggândesc, bbunãoarã, cce rrost aar mmai aaveasã nne aatingem dde ssuflet ccuvântul vveºnicie. CCe mmaiînseamnã eel, ppentru ccei cce ssuntem aastãzi? AAtât ddegrãbiþi ssã lluãm ttotul dde lla „„clipa ccea rrepede cce nnis-aa ddat”! AAtât dde îînfometaþi dde aaverea dde oorice, îînafarã dde aaverea dde nnoi! AAtât dde ddoritori dde ttot ffelulde ddrepturi îîn aafarã dde ddreptul lla ttimpul îîntrebãriidespre nnoi îînºine! AAtât dde ggrãbiþi dde aa nne ssocoticeea cce nnu ssuntem, îîncât ssã mmai pputem sspera ccã îînpulberea uurmelor nnoastre ss-aar aaºeza ppiciorul ssfânt.

Poate BBlaga aavea ddreptate ccând sspunea ccã„veºnicia ss-aa nnãscut lla ssat”. DDar ssatul aa mmurit ssau eepe ccale ssã mmoarã. SSã mmoarã îîntru îînþeles, ccãci ttotulse nnaºte ººi mmoare îîntru îînþeles. CCa ttimpul. CCa zzeii.

Ce ssã mmai îînþelegem nnoi, ccei rrãstigniþi ppe ccrucileclipei, ddin vveºnicie? CCe ssã mmai îînþelegem ddin nnoi,când sstrângem îîn ppumn, ffericiþi, aarginþii vvânzãriide ssine?

Va vveni oo vvreme ccând cceva vva ssã ssenascã iiarãºi ddin îînþelesul llui ccu ssine ppresine ccãlcând. VVa vveni oo vvreme îîn ccare

sã ppricepem iiarãºi ccã ssingura ccontemporaneitateadevãratã ee ccea ccu vveºnicia. PPoate aam pputea-oogrãbi ddacã lla îînceput dde mmai nn-aam uuita llumina uunuigând ppentru aacela ccare nne-aa llãsat ccuvânt ccã pputemfi îîn vveºnicie, ccã pputem ffi „„contimporani ccu ffluturii, ccuDumnezeu”, llumina uunui ggând ppentru LLucian BBlaga.

Evaluând ccele ddouã ccapodopere,Mioriþa ºi Meºterul Manole, ºi preluând,cu profesionalismul de rigoare, idei fertile

provenite de la „nefolcloriºti” (D. Caracostea,L. Blaga sau Dan Botta), M. Eliade îºi punea, în1943, întrebarea fireascã: cum a fost posibil sã sepãstreze numai la români aceste forme emoþionantede patetism ºi autenticitate? Rãspunsul, preluat dela D. Caracostea, este cã „motivul iniþial, mitologic,a cãpãtat statut estetic de capodoperã doarconservând elementele constitutive, originare”.(P. Ursache, Camera Sambo, ed. III, revãzutãºi adãugitã, Ed. Elikon, Cluj-Napoca, 2008.)

Mergând pe aceeaºi linie, M. Eliade era decissã demonstreze cã strãmoºii noºtri din ramurageto-dacã elaboraserã o gândire religioasã proprie,cu instituþii reprezentative, ritualuri sofisticate, înspiritul marilor religii euro-asiatice. Rãzboiul, apoiexilul ºi evenimentele ce au urmat, au curmat astfelde preocupãri, lipsind, din pãcate, cultura românãde un comentariu avizat ºi, desigur, încãrcatde informaþie, despre cea de-a treia capodoperãce întregeºte panteonul autohton, Tinereþe fãrãbãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte.

Cu toate acestea, încã din anii ’40, când lucrala revista Zalmoxis, ce apãrea la Roma, ca ºi înperioada redactãrii studiului De la Zalmoxis laGenghis-Han (tipãrit pentru prima datã în 1943,la Bucureºti, în vremea când autorul se afla laun post diplomatic, la Lisabona), M. Eliaderãmâne constant preocupat de problema morþii,a ritualurilor însoþitoare, ca ºi a meditaþiei ceînsoþeºte acest subiect. Intenþia, consemnatãîn Jurnal, era sã compunã o lucrare intitulatãMythologie de la mort (titlul unei asemenea cãrþiva fi propus, în 1976, criticului Aurel Martin,directorul Editurii Minerva, dupã mãrturia luiZ. Ornea, pe atunci ºef de secþie în cadrul editurii;P. Ursache, op. cit.). Între timp, informaþia strânsãde Eliade nu se va mai limita, ca în cazul altorcãrþi similare, la un singur volum, autorulproiectând de-a dreptul o enciclopedie, în 36 devolume, cuprinzând articole, studii ºtiinþifice, jurnale.

Din ppãcate, proiectul nu va fi niciodatãfinalizat, deºi Eliade a început, separatºi independent, sã redacteze capitole

substanþiale, prin studiile publicate începândcu anul 1932 (textul Cartea morþilor tibetanã, publicatîn revista Cuvântul, din 1932, deschide seria).Adunând ºi selectând, de la simple curiozitãþi istoricela idei substanþiale, desprinse de la marii reformatorireligioºi, Zalmoxis, Zarathustra sau Orfeu, M. Eliadeva pune, cu timpul, bazele mitologiei comparate.Atât de presant i se pãrea acest proiect lui Eliadeîncât, în paralel cu activitatea de redactare la Istoriacredinþelor ºi ideilor religioase, aduna materialiconografic pentru a întregi studiul despre fondulspiritual al dacilor. Între studiile pregãtitoare, cuvaloare programaticã, semnalãm: Dacii ºi lupii,Mãtrãguna sau Cãluºarii.

Ideile ºi informaþiile acumulate îi permit luiM. Eliade sã formuleze ideea, prezentã în multecosmogonii euro-asiatice, a existenþei în spaþiulgeo-cultural autohton a unui mare rege ºi reformator

religios. Despre acest personaj simbolic, de la careîncepe domnia marelui timp, Eliade strânge informaþiidin spaþii culturale situate pe arii geografice imense.Fie cã era vorba de un Faraon („zeul care ne facesã respirãm prin acþiunile sale”), ori de un „principerege ºi magician”, cum este indianul Varuna, saude suveranul chinez „Fiul Cerului”, personajul avutîn vedere de Eliade pãstreazã caracteristicileÎntemeietorului.

Ideea se regãseºte ºi în arealul culturalgreco-roman, unde personaje precum Cronos,Saturn, Ianus sau Zeus pãstreazã, la vârstemitologice diferite, însemnele puterii. În descendenþadirectã a acestor personaje cu alurã mitologicã,îl plaseazã Eliade pe strãmoºul nostru Zalmoxis,având, la rândul sãu, atributul suprem al nemuririi,respectiv stãpânirea timpului.

Cercetãri arheologice la care Eliade a avut accesîncã din perioada premergãtoare exilului au dat laivealã faptul cã sanctuarul de la Sarmizegetusa aveaîn centru soarele de andezit, însemnul timpului

ºi al calendarului, un sistem temporal de referinþãconsiderat performant în epoca respectivã. Prinurmare, concluzioneazã Eliade: „Zalmoxis, ca ºimai recent Deceneu, realizase o carierã prodigioasãdatoritã cunoºtinþelor astronomice ºi mantice. Templulde la Sarmizegetusa ºi cel de la Costeºti, al cãrorsimbolism urano-solar era evident, par a avea ofuncþie calendaristicã”. (M. Eliade, De la Zalmoxisla Gengis Han, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,Bucureºti, 1980.)

Zalmoxis, cca ppersonaj mmitologic, se bucurãîn accepþiunea lui Eliade de însuºirea dea stãpâni marele timp, fiind înzestrat cu

atributele reînnoirii de tip tinereþe fãrã bãtrâneþe.Însuºirile sale au un caracter bi-unitar, el sãvârºind,succesiv: 1) ocultarea (ascunderea – dispariþia);2) epifania (apariþia, revenirea), calitãþi rezervateîndeobºte doar marilor iniþiaþi.

Aceastã experimentare a morþii deghizateîn cãlãtoria în lumea de dincolo sau, mai concret,în aspiraþia spre nemurire îi conferã personajuluiZalmoxis, în opinia lui Eliade, accesul spre mântuire.Concluzia: „Spaþiul unde s-a întrupat Orfeu ºi

Zalmoxis, unde au prins viaþãmisterele Mioriþei ºi aleMeºterului Manole, nu ºi-asecat izvoarele multiple…Europa este locul predestinatal creaþiei multiple, variate,complementare. Ea nu esteºi nu poate fi un bloc monolitic. De aceea, ea arenevoie de dimensiunea orficã ºi zalmoxianã pentrua se putea întregi ºi fãuri sinteze.”

M. Eliade mai adaugã un element menit sã punãîn valoare, în mod suplimentar, fondul neolitic, alãturide însemnele orfismului: este vorba de creºtinism.„Religia lui Zalmoxis, constituitã din eschatologie,iniþiere, pythagorism, ascezã ºi erudiþie de tipmisteric, încuraja apropierea de creºtinism”, susþineEliade. Evident, masele erau atrase în bunã mãsurãde aspectele degradate, folclorice, dar rãmânea, subpatronajul sacerdoþilor, fondul spiritual de rãbdare ºisuferinþã. „Creºtinismul, susþine mai departe Eliade,a acþionat ca un filtru, stopând elementele spiritualecaduce ºi efemere ºi încurajând creaþiile rezistente,purtãtoare în ele de sinteze”. Rãspunzând laîntrebarea cioranianã „Ce au fãcut românii timpde 2000 de ani?”, Eliade afirmã rãspicat: „Ei auconservat valori spirituale venite din preistorie.”

Ca oo eexemplificare a acestei ipoteze,semnalãm ºi observaþia unui filolog ºietnolog de origine românã, exilant la Paris,

în perioada când însuºi Eliade locuia la Hôtel deSuede (1954-57), unde îºi instalase „ºantierul” delucru ºi „fragmentarium-ul” de file ºi fiºe disparate –este vorba de T. Bãrbulescu. Într-un articol publicatîn 1969 într-o publicaþie a exilaþilor români (RevistaBisericii Sfinþii Arhangheli, Paris), acesta lanseazãuna dintre cele mai îndrãzneþe ipoteze privinddestinul lui Fãt-Frumos, cel obsedat de nemurire.Dupã ce relateazã pe scurt basmul lui „moº”Ispirescu, profesorul parizian conchide:„O întreagã mitologie româneascã este cuprinsãîn acest basm. Mitul eternitãþii, mitul paradisuluiºi al frumuseþii fãrã pãcat, mitul întoarcerii în fiinþã,toate trei ne strãbat copilãria, toate trei neîncreºtineazã de Înviere.”

Comparând jertfa christicã cu moartea lui Fãt-Frumos, T. Bãrbulescu stabileºte o ineditã asociereîntre cele douã personaje cu alurã eponimã: „Bãtrân,cu barba albã pânã la pãmânt, Fãt-Frumos îºi dãsufletul în pãmântul de unde plecase… Hristos, înviatdin morþi, pãrãsind mormântul se mântuie desperanþã”. Asociind cele douã teme, autorul confirmãlegãtura între cultura tradiþionalã ºi credinþã: „Întrebasm ºi bisericã s-a legãnat copilãria noastrã, s-alegãnat istoria neamului nostru”. Punând semnulegalitãþii între destinul lui Fãt-Frumos, cel mort dedor, ºi acela al Mântuitorului, înviind „cu moarteapre moarte cãlcând”, avem confirmarea tezei luiEliade: la noi fondul ancestral s-a relevat pe caleamiticului, nu a esteticului!

(Fragment din Cap. V, „Ipostaze ale timpului în Tinereþefãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte”, al tezei de doctoratîn filosofie susþinutã în 2010 la Universitatea de Nord, BaiaMare; va urma.)

Nemurirea ººi ffondul aancestralMMaarriiaann NNEENNCCEESSCCUU

66Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 2201244

Departe dde oorice iintenþie de a ne arogamerite pe care nu le avem, subliniemrespectul sincer pe care îl purtãm tuturor

celor ce în demersul lor au socotit de mare necesitateabordarea heraldicii autohtone atât cât a fost ea prinvreme. De aceea, nu vom repeta lucruri spuse dejaºi adjudecate de sumedenia numelor prestigioasedin domeniul amintit. Despre stemele româneºtiexistã lucrãri pe care le-am consultat ºi ai cãrorautori se bucurã de toatã preþuirea noastrã.

Faptul cã pentru întemeierea Þãrilor Româneºtis-au invocat ºi cel mai adesea acceptat legendelelegate de naºterea acestor þãri nu presupune nimicanormal în sensul unei posibile tradiþii locale.Ba, chiar, în substanþa lor, legendele cu pricinapar a ascunde, ca peste tot în lume, un grãuntede adevãr pe care prea iute suntem tentaþi a-l aºezasub o lupã neiertãtoare.

Pânã la urmã, în heraldica a cel puþin douã dintreele, Transilvania ºi Moldova, elementul central allegendelor persistã sub semnul corbului, respectival bourului. Abia la teoria cea arhidezbãtutã adescãlecatului lucrurile par a se arãta oarecumîn afara unei logici imediate sub aspect heraldic.

Luând în considerare stema Valahiei propusãde vestitul Richenthal în cronica retipãritã la 1483în Augsburg, în ediþia lui Anton Sorg, leul jumãtateridicat ºi încoronat pe scut argintiu (Fig. 1, dupãCernovodeanu), vom constata cã seamãnã cu ceapublicatã în mss. heraldic nr. 9227 din BibliotecaNaþionalã de la Viena (Fig. 2) sau cu cea din Codexulde la Praga, imitând perfect copia din1464 dupã Richenthal. Considerãmcã amândouã reprezentãrile au fostrealizate în manierã sau sub influenþãapuseanã, manierã ce domina heraldicade secol XV, chiar dacã sunt atribuiteunei perioade mult anterioare.

Poate llucrurile aar ffi rrãmas aaºa,conferind autenticitate dinpartea specialiºtilor doar

stemelor Valahiei ce au ca mobilãcentralã acvila în variantele ºtiuteºi publicate în majoritatea cãrþilorde specialitate.

Ei bine, în afara acestor reprezentãri,apare în paginile marilor,recunoscutelor, albume de heraldicã din Occident,o cu totul altã formulã, surprinzãtoare pentrumajoritatea specialiºtilor ºi, dupã cum stau lucrurile,destul de greu de neluat în seamã.

Este vorba de scutul care, pe fond auriu, are dreptmobile cele trei capete de negri (arabi?) – Fig. 3.Stema a fost luatã în considerare de Ulrich vonRichenthal, cronicar al Conciliului de la Constanþa,desfãºurat între 1414-1418.

Cronica lui Richenthal devanseazã o altãprestigioasã lucrare consideratã de mulþi specialiºtidrept un reper solid de realã importanþã în EvulMediu. Este vorba de Cronologia lui Lavinius Hulsius,tipãritã în 1596, lucrare care expune aceeaºi stemã:scut auriu cu 3 capete de negri, drept stemã pentruValahia.

Presupunem cã toate celelalte lucrãri de heraldicãapãrute dupã cea a lui Hulsius n-au fãcut decâtsã preia aceastã stemã, lucru ce impune lumiiheraldiºtilor ºi specialiºtilor români sã aibã o poziþie(opþiune) faþã de acest lucru.

Citãm din ªtiinþa ºi arta heraldicã în România areputatului Dan Cernovodeanu, o concluzie pe careo considerãm pertinentã: „Stema cu capete de mauri,iniþial apãrutã în cronica lui Ulrich von Richenthal,s-a perpetuat în arta blazonului din Occidentca înfãþiºând armoriile þãrilor române, respectivareprezentare regãsindu-se apoi în Europa pe o destulde întinsã arie geograficã (…), de aceea, amintitastemã (…), apãrutã în diverse armoreale central ºi

vest-europene, se va bucura uneori de mai multãnotorietate ºi difuziune în unele þãri din occidentulcontinentului nostru decât însãºi acvila valahicã”…ºi, mai apoi: „Dacã aceste izvoare ne lipsesc astãzicu desãvârºire, nu putem ºti care sã fi fost situaþiape vremea lui Richenthal, când n-ar fi fost delocexclus ca atare reprezentãri heraldice sã fi existat ºidespre care respectivul autor sã fi avut cunoºtinþã.”

Pornind dde lla aaceastã cconsideraþie, pe careo apreciem pertinentã, ºi, coroborând-ocu enunþul destul de sec, dar concret,

al reputatului Sturdza-Sãuceºti, privind stema cupricina, ne-am creionat un fir, e drept, extrem defirav, pe care am considerat cã ne-am putea axa.

Heraldistul Sturdza-Sãuceºti pare a se detaºa devocile care au concurat la învâlvorata disputã asuprasubiectului: V.A. Urechia, D.C. Petrescu, E. Vârtosu,G.H. Tomescu, Densusianu, Cezar Bolliac, B.P.Hasdeu, C. Rezachievici, N. Tanaºoca. Parte dintreaceºtia recunosc posibilitatea ca amintitul L. Hulsiussã fi cunoscut bine situaþia din þãrile româneºti.Domnul Sturdza-Sãuceºti trimite, aparent neutru,cititorul la familia de Doyen, care a deþinut la rândulei acest scut cu 3 capete de negri.

Asociindu-se opiniei d-lui A. Sacerdoþeanu, DanCernovodeanu conchide: „Nu considerãm cã estecazul sã atribuim atât stemelor din cronica susamintitã, cât ºi celor apãrute ulterior (…) calificativulde apocrife, atâta vreme cât nu cunoaºtem surseledocumentare folosite de autorii lor,

fiind de presupus cã ei s-au servit totuºi de anumiteizvoare ºi tradiþii reale la acea epocã.” (MarcelSturdza-Sãuceºti, Heraldica, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti,1974, p. 80-81.)

Cel puþin în aceastã etapã am considerat cã genulacesta de armorii (scutul cu 3 capete de negri) a fostprezent în heraldica vest ºi central-europeanã maicu seamã sub influenþe legate de vestitele cruciadede Ordinul Cavalerilor Templieri.

Chiar dacã înfruntãrile consumate pe pãmântulsfânt împotriva maurilor ar motiva în primã instanþãun asemenea scut, socotim cã semnul, simbolul celor3 capete de negri, este mult mai adânc ºi nu trebuieinterpretat doar ca o consecinþã a unor înfruntãri desuprafaþã.

Revenind lla ssubþirele ffir de care pomeneam,un eventual capãt îl putea constituiinformaþia d-lui Cristian Tiberiu Popescu,

consemnatã în lucrarea Templierii. Enunþul DomnieiSale este confirmat de scrieri legate de OrdinulTemplier, ca ºi de cele din arhivele ordinului, cumcã bunicul reputatului Hugues de Payns, anumeTibaut de Payns, ºi-a adjudecat oficial în jurulanului 1100 un scut auriu cu 3 capete de negri.

Neavând niciun motiv a nu accepta aceastãposibilitate, era de departe normal ca primul MareMaestru al ordinului Hugues de Payns sã fi moºtenitarmoriile în cauzã. Ei bine, lucrurile erau dintr-odatã mai încâlcite cum nu se poate. Pânã la acest

amãnunt hotãrâsem sãparcurg un drum sinuos,trecând prin multitudinea delegãturi ale vechii învãþãturizalmoxiene ºi tãrâmul Valahiei.

Ne referim, desigur, la influenþele pomenite deantici, ale vechilor ºcoli egiptene, ce încã pãstrauimaginea întreitului înþelept Hermes Trismegistosasupra strãvechii scrieri (învãþãturi) Bellagines, alecãrei ecouri se presupune a se fi pãstrat mãcar înperimetrul cãlugãrilor bessi, în cuprinderea Valahiei.

Îndrãzneaþã de-a dreptul, ca sã nu spunemprea puþin credibilã la prima vedere, teoria aceastaputea mãcar sã sugereze o posibilã legãturã între„întunecatul” (egipteanul) Hermes ºi întreita sarecunoaºtere, pe de o parte, ºi simbolul celor3 capete întunecate din stema Valahiei, pe de alta.

Mai mult, de dragul frumuseþii unei asemeneaîndrãzneli, puteam fi tentat sã însoþesc elementeleezoterice ca întreit simbol (Trismegistos) din vechiulAbidos prin Valahia ºi de aici prin exodul cãlugãruluibess Ioan Casianul pânã la Marsilia, acolo unde înjurul anului 400 d.Ch., cãlugãrul valah, dacã vreþi,învãþatul I. Casianul, a întemeiat o „ab-bessia”,adicã prima abaþie pe pãmântul Franþei.

Luând în calcul ºi faptul cã bunicul lui Huguesde Payns a crescut aproape de aceastã abaþie ºiposibilitatea ca acesta sã nu fi fost un cavaler obscur,ci unul cu carte, aºa cum de altfel a fost în mod certnepotul sãu, ulteriorul Mare Maestru, s-ar fi înfiripat

un ºirag de presupuneri mai multdecât tentante.

ªi dacã peste toate am acceptaºi ideea cã M.M. H. de Payns a avutîn preajma sa pe unul dintre membriifamiliei de Doyen, iþele ºi aºa destulde subþiri puteau fi privite ca având„oarece” capete comune.

ªi totuºi, miza fiind una uriaºã,un asemenea lanþ putea, în cel maibun caz, sã presupunã un „export”de stemã dinspre Valahia Veche cãtreaceºti cavaleri din Occident. Desigurde aici ºi pânã la motivarea acceptãriide cãtre Valahia a unei steme oficialecu 3 capete de negri era cale lungã.

Evident, llucrurile pputeau rrãmâne fãrãrãspunsul credibil dacã observaþia de foartebun simþ a d-lui Cernovodeanu – „…fiind

de presupus cã ei s-au servit totuºi de anumiteizvoare…” – nu s-ar fi dovedit a avea o acoperiremai mult decât neaºteptatã.

Documentul aflat în copie în Rezerva Secretãa Bibliotecii Vaticanului Fondi de Exhibitis, Buste 41,d. 72 (Fig. 4, pag. urmãtoare), consemneazã încunoscutul alfabet secret al templierilor un pasajabsolut surprinzãtor.

Tradus din scrierea templierã, secretã, în latinã:„Magis dicimus † V.S. † nobilum G.M. R. de Craonoratu Tua apud Fogaras devertisse comitatum nobiloG. de Doyen qui in A.D. 1124 sua fortitudine civitasTyr expugnatione ab G.M. H. de Payns nigrorumtriens capitibus suum scutum accepit. Simul rogamus† V.S. † ut suo conubio cum Clara insiurando ergaO.T. nobilum G. de Doyen absolvas. Vestrus devotusPaulus in A.D. 1147.” ... ºi de aici în limba românã,pasajul mãrturiseºte: „...mai spunem V.S. [SanctitãþiiVoastre] cã nobilul G.M. R. [Mare Maestru Robert]de Craon s-a oprit la Fãgãraº, la rugãmintea Voastrãînsoþit de nobilul G. [Gilbert] de Doyen care în 1124A.D. pentru vitejia sa la ocuparea cetãþii Tyr a primitde la G.M. H. [Mare Maestru Hugues] de Paynsscutul sãu cu trei capete de negri. Împreunã rugãmpe V.S. sã dezlege de jurãmântul sãu faþã de O.T.pe nobilul G. de Doyen pentru cãsãtoria sa cu Clara.Al vostru preaplecat Paulus în A.D. 1147.”

Câteva cconsideraþii ddespre ccea mmaiveche sstemã aa ÞÞãrii RRomâneºti

FFlloorriinn HHOORRVVAATTHH

1 2 3

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 22012 55

De pparcã cceea cce eeste cconsemnat în acestdocument n-ar fi fost destul, din textulcelorlalte douã documente aflate în original

în aceeaºi arhivã secretã (Riserva S. Fondi deExhibitis. Buste 63 d.35 – Fig. 5; Riserva S. Fondide Exhibitis. Buste 64 d.113 – Fig. 6), mãrturisireapeste vremi poate realmente lãsa pe orice pasionatîn domeniu „fãrã grai”:

„Nos G.M. A. de Perigord cum equitibus itineroapud Hierosolimae devertimus in Longocampus ubiRado, dux Fogaras Fra. G. de Doyen filius perficiensvoluntatem † V.S. † nostra fide Margo Bucura banoBasarabis filiae se inuxit in A.D. 1239.”

„Noi G.M. A. [Mare Maestru Armand] de Perigord,împreunã cu cavalerii, în drum spre Ierusalim ampoposit în Câmpulung, unde se cãsãtoreºte Radu,duce de Fãgãraº, fiul Fra. G. [Fratele Gilbert] deDoyen cu Margo Bucura, fiica banului Basarab încredinþa noastrã împlinind planul V.S. A.D. 1239”

ºi urmãtorul: „Nuntiamus te Rado. Raduus dux de Fogaras

filium. Equitis G. de Doyen nepotem. Quod G.M. G.de Beaujeu. Concilio Lyon voluntati tuae indulgentiamin Valachiae regem Hongryus conciliavit A.D. 1274.”

„Te anunþãm pe tine Radu. Fiul lui Radu, ducede Fãgãraº. Nepot al cavalerului G. de Doyen.În Consiliul de la Lyon G.M. G. [Mare MaestruGuillaume] de Beaujeu a mediat asupra regeluiUngariei bunãvoinþa sa cãtre Valahia favorabilãplanului tãu A.D. 1274.”

Aºa sstând llucrurile, nu-mi rãmâne decâtsã aºez, dupã puterile mele, ceea ce ºtimpânã acum într-o formulã cât de cât logicã.

Asemeni oricãrei cronologii, ea pare, la prima vedere,seacã ºi puþin impresionantã, chiar dacã ascundeîn dosul ei un adevãr tulburãtor de simplu:

1. La 1100, Tibaut de Payns, bunicul lui H. dePayns, supranumit ºi maurul din Gardille, etaleazãpublic scutul auriu cu trei capete de negri.

2. Între 1118 (data la care este numit M.M. al O.T.)ºi 1124, H. de Payns foloseºte aceste armoriimoºtenite. Odatã cu cãderea cetãþii Tyr, presupunemcã în mod oficial (public) îl înnobileazã pe Gillbertde Doyen, pentru fapte de arme strãlucite, cedându-iarmoriile sale. De la aceastã datã, H. de Paynsva folosi un scut simplu având doar crucea pe el,asemenea oricãrui modest cavaler templier.

3. În 1147, urmaºul sãu, M.M. Robert de Craon,trece în fruntea celor 140 de cavaleri care au refuzatsã se îmbarce la Marsilia, prin Fãgãraº, însoþit deacelaºi Gillbert de Doyen, deþinãtor al scutului cutrei capete de negri. Este de presupus cã de la ultimacomanderie din Ungaria au intrat în Transilvania,poposind, cum spune documentul, la Fãgãraº.Mai reiese din document cã G. de Doyen decidesã rãmânã în Fãgãraº, cãsãtorindu-se cu tânãraClara, despre care putempresupune doar cãera catolicã.

4. În jurul anului 1168,se naºte Radu, pe careîl vom considera de aiciînainte Radu I, fiul luiG. de Doyen ºi al Clarei,viitorul duce de Fãgãraº.

5. În jurul anului 1210,Radu descalecã înCâmpulung unde, întrealtele, începe construcþia„Cloaºterului” (Mãnãstirea),care este gata ziditãla 1215.

6. În 1239, câteva comanderii templiere,sub comanda M.M. Armand de Perigord, înaintede a se îmbarca la malul mãrii spre Constantinopol,poposesc la Câmpulung. Aici, M.M. asistã lacãsãtoria lui Radu, fiul lui G. de Doyen, cu Marga-Bucura, fiica banului Basarab al Olteniei.

7. La 1241, banul Basarab moare în lupta cutãtarii. În jurul lui 1242, se naºte Radu, fiul lui Radu I,duce de Fãgãraº ºi nepot al cavalerului G. de Doyen.La sfârºitul anului, moare Radu I, soþul Clarei.Aceasta ºi fiul lor fug din calea primejdiei la Litovoi.Presupunem o eventualã legãturã oficialã între Claraºi Litovoi, altfel nu se explicã cum apare scutul sãucu douã labe de leu încruciºate în faimoaselearmoriale occidentale. (Fig. 7, Stema „RegeluiValahiei”, dupã Cernovodeanu.)

8. Mai mult, la 1247, în diploma acordatã deBela al IV-lea cavalerilor ioaniþi, apare consemnatãrestricþia acestora de a se atinge de þara lui Litovoi.

9. În 1274, M.M. Guillaume de Beaujeu, în cadrulConciliului de la Lyon, unde intrã imediat dupã papãîn cadrul ceremonialului, devansând capeteleîncoronate prezente, intervine în favoarea Valahiei,respectiv în sensul celor plãnuite de Radu II, fiul luiRadu I, duce de Fãgãraº ºi nepot al lui G. de Doyen.

10. Acesta, la 1290, descalecã asemeni tatãluisãu la Câmpulung, purtând scutul moºtenit pe filieraamintitã, scut pe care în contextul evenimentelortulburi de la Curtea Ungariei ºi susþinerii cavalerilortemplieri, îl va desemna drept stema Valahiei,declarându-se independent.

Se ccuvin ccâteva oobservaþii:a. Din punct de vedere heraldic, dincolo de

descendenþa scutului cu trei capete de negri, seexplicã de ce cronicile occidentale dau importanþãstemei lui Litovoi.

b. Între 1215, consemnând în pisanie ºi în piatrãterminarea bisericii din Câmpulung, ºi documentul din1292, în care e pomenit RaduNegru-Vodã, era o distanþã preamare de acoperit prin prezenþaunui singur Radu-Vodã.Documentele de mai sus conducla ideea cã au fost doi Radu-Vodã.Câtã vreme amândoi aveauarmurã dupã tradiþia apuseanãºi acelaºi scut cu trei capete denegri, amândoi puteau rãmâneîn memoria popularã dreptNegru-Vodã.

c. Actul descãlecãrii n-afost unul întâmplãtor, ci unulmai degrabã simbolic: Radu Idescalecã pe verticalã din Fãgãraºla Câmpulung ºi Radu al II-leape orizontalã, de la extremitateaOlteniei spre Câmpulung. Prinurmare, întemeierea Valahieibeneficiazã de puterea simbolicãa semnului crucii, lucru delocde neglijat.

Tablou ccronologic sselectivAnul 11100: Tibaut de Payns îºi face cunoscute

armoriile: scut auriu cu 3 capete de negri.1124: Dupã cucerirea cetãþii Tyr, H. de Payns

(deþinãtor al scutului în discuþie) cedeazã acestscut înnobilându-l pe Gilbert de Doyen, remarcatîn luptele purtate.

1147: M.M. Robert de Craon însoþit de 140de cavaleri templieri ºi de G. de Doyen, poposescîn Fãgãraº. Aici cavalerul G. de Doyen secãsãtoreºte cu Clara.

1168: Se naºte, din cãsãtoria lui G. de Doyencu Clara, Radu I, viitor duce de Fãgãraº.

1210: Radu I descalecã la Câmpulung. Începeconstrucþia bisericii catolice.

1212: O oºtire condusã de Ioachim „comite deSibiu” soseºte în ajutorul lui Asan Borilã, þarul bulgar.În drumul lor prin Muntenia zdrobesc oastea cumanã,iar pe Karaz îl iau prizonier. Oltenia devine astfelliberã pentru intenþiile Banului Basarab.

1215: Se terminã biserica din Câmpulung subRadu I. Inscripþia din bisericã: „În zilele dulceluinostru... Matei Basarab Voievod ºi gospoda egoElina... domn în Þara Româneascã, întru moºiacare iaste din unguri descãlecatã,... aceastã sfântãdumnezeiascã bisericã... care s-a început ºi s-a zidit

ºi s-a desãvârºit de bãtrânul ºi prea milostivul creºtinRadul Negru Voievod,... când a fost cursul anilor dela Adam 6723” (1215) invocatã de Matei Basarabpoartã ca datã anul 1292, an regãsit în timpullui Radu al II-lea (nãscut la 1242).

1226: Bela al IV-lea este asociat la domniecu menirea de a guverna Transilvania.

1227: Borz Membrok cere coroanei ungarepe arhiepiscopul de Strigoniu pentru a întemeiaEpiscopia de Milcovia, adicã cetatea teutonãCrãciuna–Kreuzburg (C. Auner, Episcopia Milcoviei,Bucureºti 1912). Se poate constata cã acea„Cumania” se întindea la est de Longochampºi în Moldova.

1239: M.M. Armand de Perigord, în frunteaunor cavaleri ce au poposit la ultima comanderiedin Ungaria, trec munþii în Transilvania ºi se oprescla Câmpulung, unde Radu I se cãsãtoreºte în legealor (catolicã) cu Marga-Bucura, fiica lui Basarab,Banul Olteniei.

1241: Tãtarii alungã primejdia cumanã. Cadeîn lupte Basarab, Banul Olteniei. Rãmân stãpânipe teritorii acei „maiores terrae”: Litovoi, Seneslauºi Radu I. În Oltenia, Litovoi se proclamã ban.

1242: Se naºte, din cãsãtoria lui Radu I cuMarga-Bucura, fiul lor Radu al II-lea. La sfârºitulaceluiaºi an moare într-o luptã Radu I.

1243: Mama, Marga-Bucura, ºi fiul ei Radual II-lea fug la Litovoi. Acesta îºi arboreazã propriilearmorii: scut argintiu cu douã labe (gheare) de leu.

1247: Bela al IV-lea emite cunoscuta „Diplomã”cãtre cavalerii ioaniþi. Este precizat expres respectulpentru Litovoi aflat încã în teritoriul de la vest de Olt.Textul Diplomei este reconfirmat de cãtre PapaInocenþiu IV (1251) conform Hurmuzaki, Documenteprivitoare la istoria românilor, vol. I, Bucureºti,doc. CXCIII.

1274: Are loc Conciliumul de la Lyon, unde M.M.Gulillaume de Beaujeau intervine în faþa Sanctitãþii

Sale ºi a CoroaneiUngariei pentru oatitudine favorabilãcãtre Valahia. Esteconsiliul la careM.M. G. de Beaujeaua intrat în ceremoniafestivã imediat dupãSanctitatea Sa,mãrturisind prinaceasta recunoaºtereapoziþiei sale în Europa.

1277: MoareBanul Litovoi. Îiurmeazã Radu alII-lea, fiul lui Radu Iºi al doamneiMarga-Bucura(confundat cuThochomer).

1280: Se naºteBasarab, fiul luiRadu al II-lea.

1290: Radual II-lea descalecã (pe orizontalã) dinspre Olteniala Câmpulung, purtând scutul auriu cu trei capete denegri, moºtenit de la Gilbert de Doyen. A fost posibilãaceastã miºcare pentru cã între timp a fost ucisLadislau al IV-lea Cumanul. De asemenea, însprePorþile de Fier nãvãlesc mongolii lui Nogai,întrerupând dominaþia ungarã asupra Banatului deSeverin. Conºtient de importanþa elemenului religios,Radu al II-lea susþine realizarea Bisericii de la Corbiide Piatrã cu dublu hram ºi altare de confesiunidiferite. Astfel, scutul auriu cu trei capete denegri, devine stema Valahiei, pânã cãtre vremealui Basarab.

1310: Moare Radu al II-lea ºi îi urmeazãBasarab–unificatorul, ce-ºi ia titlul de Mare Voievod.

1330: Are loc înfruntarea de la Posada, în urmarefuzului sãu de a recunoaºte suzeranitatea coroaneiungare. Lupta se dã, probabil, undeva pe DefileulJiului, la întoarcerea armatei conduse de CarolRobert de Anjou cãtre casã.

1359: Alexandru, fiul lui Basarab, cere patriarhuluide Constantinopole sã-l recunoascã „domn autocrat”.Astfel, stema Þãrii Româneºti se schimbã ºi, în loculscutului cu trei capete de negri, apare imaginea ºtiutãa acvilei. Totodatã, îl mutã pe mitropolitul de la Vicinala C. de Argeº, sub titlul de Mitropolit al Ungrovlahiei.

4

5

6

7

66

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 2201266

Oveche, bbinecunoscutã ºi des evocatãpoveste orientalã spune cã la un înþelept(am auzit istorioara pusã pe seama mai

multor persoane, inclusiv a regelui Solomon) au venitdoi împricinaþi sã le facã dreptate. Dupã ce primul aexpus situaþia, din punctul sãu de vedere, înþeleptuli-a spus „tu ai dreptate”. Al doilea a insistat ºi el sãvorbeascã, iar dupã ce a terminat, înþeleptul i-a spus„ºi tu ai dreptate”. Nevasta înþeleptului, care asistala scenã, a exclamat: “nu pot avea amândoi dreptateodatã ce se contrazic”. Înþeleptul a replicat „ºi tu aidreptate”.

Pentru majoritatea oamenilor, aceastã istorioarãeste doar o snoavã absurdã ºi hilarã, întrucât(nu-i aºa?) adevãrul este unul singur ºi împricinaþiise aºteptau ca înþeleptul sã-l identifice...

Ei bine, adevãrul nu este totdeauna unic! Iarpovestea a rezistat în timp, tocmai pentru cã atrãgeaatenþia asupra acestui fapt. Orice adevãr privindrealitatea este enunþat, într-o primã instanþã, deun om. Or doi oameni pot vedea realitatea în douãmoduri diferite, deci „adevãrurile” pe care le vorprezenta, privind un anumit aspect din realitate,pot fi diferite. Simplificând lucrurile, sã zicem cãunul va spune „este aºa”, iar celãlalt „nu este aºa”;ºi fiecare va susþine cã a spus un adevãr. În acestcaz, probabil vom încerca sã mergem „pe teren”sã verificãm care dintre ei are dreptate. Pânãce vom face însã aceastã operaþie, nu avem voiesã-l credem pe niciunul mincinos, ci vom dispune,provizoriu, de douã „adevãruri”.

Sunt ºi situaþii mai complexe. De pildã, uneori,când savanþi diferiþi au examinat un anumit aspectal realitãþii, ei au imaginat ipoteze diferite pentru aexplica fenomenele cunoscute, dând naºtere chiar lateorii ºtiinþifice diferite care se puteau contrazice întreele în anumite detalii. Pânã ºi în matematicã (într-unmod greu de imaginat pentru omul obiºnuit) s-auînchegat, în secolul trecut, „ºcoli” diferite, care îºicontestau reciproc metodele. Explicaþia stã în faptulcã toate teoriile ºi toate cunoºtinþele noastre sunt, defapt, doar „modele” ale realitãþii ºi ale legitãþilor dupãcare aceasta funcþioneazã, „modele” alcãtuite dupãpriceperea, dar ºi limitele minþii autorilor lor. Iaraceste „modele” vor fi, funciarmente, imaginiimperfecte ale realitãþii.

Atunci ccând, îîntr-uun aanumit ddomeniu, se aflãîn competiþie mai multe teorii, care explicãla fel de bine toate faptele cunoscute,

departajarea se face verificându-le în practicã, prinaºa-numitele „experimente cruciale”, în care se vorîntâmpla acele situaþii inedite în care o teorie spunecã lucrurile se vor petrece într-un fel, iar cealaltãteorie cã va fi altfel. Numai cã, uneori, nu pot fiefectuate astfel de experimente. De pildã, o teoriepoate spune cã începutul Universului s-a produsîntr-un fel, cealaltã cã s-a produs altfel; sau unaspune cã lumea subcuanticã are niºte proprietãþi,cealaltã cã aceste proprietãþi nu existã. La oraactualã, nu dispunem de instrumentele potrivitepentru a verifica astfel de afirmaþii. Iar pânã se vorcrea condiþiile pentru experimentul crucial, este firescca toate teoriile care n-au putut fi respinse sã rãmânãdemne de atenþia ºi consideraþia noastrã.

Meritã sã subliniez, încã o datã, cã (oricât pare degreu de acceptat pentru unii) cunoaºterea ºtiinþificãnu poate aborda întreaga realitate, întrucât anumiteaspecte ale acesteia nu pot fi experimentate în niciunfel. Pe lângã exemple, precum cele evocate mai sus,ne putem gândi la fenomenele naturale foarte rare,care nu pot fi produse ori observate dupã dorinþã. Nupot fi observate sau mãsurate nici trãirile interioare,subiective, ori mecanismele creaþiei. Experimentelecerute de ºtiinþã nu sunt posibile nici în cazul unoradevãruri „metafizice”, cum ar fi cele ontologice saugnoseologice (de pildã: este oare cunoaºterea finitãsau infinitã?), ori cele ale sacrului, cum ar fi naturadivinitãþii ºi a unor fiinþe intermediare (îngeri, demonietc.), spiritul nemuritor, sensul vieþii ºi al creaþiei

omeneºti (domeniul teleologiei) etc. Prin urmare,unele ipoteze divergente s-ar putea sã nu poatãfi verificate, la modul cerut de ºtiinþã, niciodatã.

Unii vvor sspune ccã nnu eeste ccorect sã aplicãmmetodele cunoaºterii ºtiinþifice la domenii„transcendente”. S-ar putea sã fi fost o vinã

a mea, dar nu am reuºit sã înþeleg niciodatã aceastãsegregare decât ca un expedient comod ºi simplistpentru a scãpa de o problemã spinoasã. Mii demãrturii, despre apariþii sfinte, vindecãri miraculoaseori alte minuni par sã dovedeascã faptul cã acest„transcendent” chiar se manifestã uneori în realitateanoastrã. Unde sã trasez atunci graniþa? Sau sã nucred în aceste mãrturii? Mi se pare mult mai firescsã consider cã existã o singurã realitate, desigurcu multe compartimente, de naturi diferite,dar între care existã numeroase legãturi.

Alþii afirmã cu tãrie cã posedã, prin revelaþie,rãspunsurile ultime la întrebãri de tipul celor„metafizice” de mai sus; numai cã, dacã examinãmaceste rãspunsuri, vedem cã, uneori, cele acceptateîntr-o religie cu sute de milioane de aderenþi contrazicpe cele socotite valabile într-o altã religie, tot cu sutede milioane de aderenþi. ªi fiecare susþine cã

adevãrul este numai ºi numai de partea ei...Iar „experimentul crucial” nu poate fi efectuat(deocamdatã?). Faptul cã, din copilãrie, am fosteducat într-una dintre aceste religii, nu mi se pareun criteriu valabil pentru a nega adevãrurile, contrare,ale celorlalte. Istoria ne sugereazã cã pluralitateadogmelor teologice (care pot avea, pentru religiileevoluate, aceeaºi consistenþã ca ºi teoriile ºtiinþificeori filosofice) pare sã fie perenã; ea a avut ca efect,încã din antichitate, perpetuarea unui mare numãrde credinþe. În speranþa cã voi fi iertat pentruîndrãznealã, aº mai adãuga încã un gând pãcãtos– s-ar putea ca aceastã pluralitate sã fi fost ºi voiaDivinitãþii, întrucât, dacã ar fi vrut, Aceasta putea sãintervinã, în atâtea milenii, sã îndrepte neînþelegerea.

Un oom rraþional, confruntat cu mai multeteorii, ºtiinþifice, filosofice, religioase etc.,asupra unui anumit domeniu, se va gãsi,

evident, în dificultate atunci când va trebui sãacþioneze, având mai mulþi „sfetnici” care semai ºi contrazic uneori între ei.

În principiu, el poate adopta trei atitudini: (1) monismul – adicã sã opteze între aceste teorii

pentru aceea pe care o considerã cea adevãratã,desigur dupã alte criterii decât cele aleexperimentului crucial, de pildã pe baza unui „criteriude preferinþã”; iar dupã ce a fãcut alegerea sa, el va

respinge cu înverºunareargumentele celorlalte teorii;

(2) cãutarea sintezei – sãconsidere cã soluþia corectãeste unirea acestor teoriiprintr-o „mare sintezã”, a cãreicãutare o va susþine sau pecare chiar se va strãdui s-o realizeze;

(3) pluralismul – sã utilizeze toate teoriilesimultan în deciziile ºi acþiunile sale.

Monistul sse aataºeazã, ddeci, mai mult saumai puþin subiectiv, de una singurã dintreteoriile existente, cea în care crede, fãrã sã

o mai punã sub semnul întrebãrii. De foarte multe ori,atitudinea lui este rezultatul educaþiei din primii anide viaþã ori din ºcoalã. De regulã, monistul va raþionaastfel: întrucât adevãrul este unic ºi eu dispun dejade un adevãr verificat, relativ la problema care mãpreocupã, înseamnã cã posed chiar acel adevãrunic; iar dacã posed adevãrul unic, pentru minecunoaºterea în domeniul respectiv este încheiatã(cel puþin în linii mari). Omul nostru va avea astfelo certitudine liniºtitoare ºi sentimentul cã a scãpatde o grijã.

A doua cale, lãudabilã ºi legitimã, întrucâtsimplificã lucrurile, este cãutarea, ori de câte ori esteposibil, a unor mari sinteze între teorii care nu pot firespinse, chiar dacã se bat cap în cap. Se va cãutade regulã o teorie mai generalã, care sã le cuprindãpe cele iniþiale drept cazuri particulare. Hegel aschematizat aceastã dinamicã prin mecanismultezã-antitezã-sintezã. Problema de fond nu va fiînsã eliminatã astfel, întrucât sinteza va purta înea aceleaºi limite omeneºti ca ºi teoriile iniþiale.

A treia cale, opþiunea pluralistã, sugereazã cacel ce elaboreazã metode, previziuni, ori decizii,sã ia în considerare toate teoriile disponibile, folosindîn raþionamentele sale, simultan, toate adevãrurilerelevante pe care aceste teorii i le oferã, cel multcu un „grad de încredere” diferit, ataºat fiecãruia.

Opþiunea pluralistã poate avea, ea însãºi, nuanþe.Într-un pluralism „extern”, subiectul s-ar putea ataºamai mult de o teorie, rãmânând însã tolerant faþã decei ce cred în alte teorii, ca în ecumenismul religios.În pluralismul „selectiv” subiectul utilizeazã simultanadevãrurile mai multor teorii, dar nu pe ale tuturora,ca în cazul cuiva care se considerã creºtin, fãrãa face deosebire de confesiuni, respingând însãferm celelalte credinþe. În pluralismul „internalizat”,cel care este de fapt pluralismul „deplin”, sau„propriu-zis”, subiectul acceptã simultan toate teoriileexistente care nu au putut fi infirmate empiric, caatunci când subiectul ar accepta simultan viziuniletuturor credinþelor, inclusiv cele ale ateismului...

Pentru a completa exemplificãrile din sferareligiilor, opþiunea monistã va corespunde înacest caz fundamentalismului (incluzând aiciºi fundamentalismul ateu), iar opþiunea mariisinteze, tendinþei spre unitatea religiilor.

Atunci ccând nnu pputem sã înlãturãm niciunadintre teoriile sau viziunile disponibile ºi nuse întrevede nici posibilitatea unor sinteze,

consider cã opþiunea cea mai raþionalã dintre cele treiconduite enunþate este cea pluralistã, chiar dacã eapare neobiºnuitã ºi complicatã. Utilizarea simultanã amai multor teorii sau modele, deci a unei pluralitãþi deadevãruri, oferã – prin conlucrarea acestora – ºansade a putea privi aceeaºi realitate din mai multeunghiuri complementare, un avantaj important, dacãne gândim cã orice adevãr are limite ºi niciun om,în particular niciun creator de teorii, nu este ferit de„hipnoze culturale”. Informaþia obþinutã prin opþiuneapluralistã este mai bogatã, deci acþiunea condusãcu ajutorul ei are ºanse mai mari sã fie eficace. Oriceteorie forþeazã realitatea într-un „pat al lui Procust”.Dar cu opþiunea pluralistã, cel puþin existã „mai multepaturi ale lui Procust”, între care te poþi acomoda.

În urmãtoarele articole voi încerca sã argumentezmai pe larg aceastã idee.

Monism ººi ppluralism îîn ccunoaºtereDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

Judecata llui SSolomon, ggravurã dde GGustave DDoré ((1958)

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 22012 77

Sub ccrugul EEminescului

Studiul oopereieminesciene,ºi când

spunem asta nu ne gândim numai lapoezie, ci la întreaga producþie literarãpe care o gãsim consemnatã înmanuscrisele sale, în articolele apãruteîn presa timpului, ne descoperã opersonalitate cu o neostoitã sete decunoaºtere, dornicã de a-ºi însuºi totceea ce oferea gândirea omeneascãîn cele mai variate domenii demanifestare a spiritului. „Nu e ramurãde ºtiinþã, afirma Ioan Slavici despreMihai Eminescu, pentru care el n-avea,cum zicea, o «particularã slãbiciune»ºi, când se înfigea odatã în vreochestiune, citea un întreg ºir de cãrþiprivitoare la ea…”

Credem cã este interesant un scurtperiplu prin gândirea lui, cu accent puspe viziunea asupra creºtinismului ºipe perspectiva din care poetul evaluaomul.

Ioan Slavici avea dreptate.Cursurile audiate de Mihai Eminescula Viena ºi Berlin sunt dovada uneipreocupãri pentru dobândirea uneiculturi enciclopedice. Drept, economiepoliticã, ºtiinþe financiare, filologie,istorie modernã ºi geografie, fizicã,medicinã ºi filosofie sunt domeniilecare pentru Mihai Eminescu prezentauun interes deosebit. Nu degeabacartea lui Constantin Noica îlprezenta pe cel nãscut la Ipoteºtica „omul deplin al culturii româneºti”.

Nu avem ºtiinþã ca MihaiEminescu sã fi urmat vreun curs deteologie în anii studiilor în strãinãtate.Avem mãrturie însã cã, în primul rândacasã ºi mai apoi la Cernãuþi, a fãcutcunoºtinþã cu biserica ºi cãrþile liturgice.Ceasloavele, liturghierele, mineiele,sinaxarele, cãrþile de învãþãturã n-aurezistat curiozitãþii tânãrului din Ipoteºtiºi au fost cercetate cu atenþie. Chipullui Iisus Hristos apare evocat în câtevapoezii ºi în articolele publicate înTimpul. Intuiþiile lui Mihai Eminescuasupra Persoanei Fiului lui Dumnezeuîntrupat nu sunt foarte numeroase,dar compenseazã prin profunzimealor. Cel mai reprezentativ text cu privirela creºtinism este un articol intitulatªi iarãºi bat la poartã…, publicat înziarul Timpul, datat 12 aprilie 1881.Se pare cã este vorba de Vinerea Maresau chiar Sâmbãta din SãptãmânaMare a acelui an, pentru cã autorulscrie: „Astãzi încã Iisus Hristos esteîn mormânt, mâine se va înãlþadin giulgiul alb ca floarea de crin,ridicându-ºi fruntea sa radioasãla ceruri.”

Cea mmai îînaltã fformãa eexistenþei uumane

Vorbind despre Sfânta Evanghelieºi mesajul ei adus omenirii, MihaiEminescu aºazã creºtinismul pe primatreaptã în istoria evenimentelor careau schimbat lumea. În comparaþie cucelelalte învãþãturi religioase apãrute,mai apropiate sau mai depãrtate devenirea lui Iisus Hristos, credinþacreºtinã propune iubirea drept ceamai înaltã formã a existenþei umane:

„Sunt douã mii de ani aproape de cândea (Evanghelia) a ridicat popoare dinîntuneric, le-a constituit pe principiuliubirii aproapelui, douã mii de ani decând biografia Fiului lui Dumnezeu ecartea dupã care se creºte omenirea.Învãþãturile lui Buddha, viaþa lui Socrateºi principiile stoicilor, cãrarea sprevirtute a chinezului La-o-tse, deºiasemãnãtoare cu învãþãmintelecreºtinismului, n-au avut atâta influenþã,n-au ridicat atâta pe om ca Evanghelia,aceastã simplã ºi popularã biografiea blândului nazarinean a cãrui inimã afost strãpunsã de cele mai mari durerimorale ºi fizice, ºi nu pentru el, cipentru binele ºi mântuirea altora.ªi un stoic ar fi suferit chinurile lui IisusHristos, dar le-ar fi suferit cu mândrieºi dispreþ de semenii lui; ºi Socrate abãut paharul de venin, dar l-a bãut cunepãsarea caracteristicã virtuþii civicea Antichitãþii. Nu nepãsare, nu dispreþ:suferinþa ºi amãrãciunea întreagã amorþii au pãtruns inima mielului simþitorºi, în momentele supreme, au încolþitiubirea în inima lui ºi ºi-au încheiatviaþa pãmânteascã cerând de la tatã-sãu din ceruri iertarea prigonitorilor.Astfel, a se sacrifica pe sine pentrusemenii sãi, nu din mândrie, nu dinsentiment de datorie civicã, ci din

iubire, a rãmas de atunci cea maiînaltã formã a existenþei umane.”

Mãreþia Persoanei lui Iisus Hristosnu constã doar în sublimul învãþãturiipredicate de El celorlalþi, ci înîmplinirea cuvintelor rostite de Iisusîn propria Sa viaþã. Mihai Eminescusubliniazã ideea cã o doctrinã, niºteprincipii abstracte nu vor fi niciodatãde-ajuns pentru a miºca popoarelesã le urmeze. Doar exemplul uneipersoane reale, care face vieînvãþãtura pe care o propune, aducecu sine convingerea cã Iisus Hristoseste Adevãrul absolut: „E uºoarãcredinþa cã prin precepte teoreticede moralã, prin ºtiinþã oarecum, omulse poate face mai bun. Omul trebuiesã aibã înaintea lui un om ca tip deperfecþiune, dupã care sã-ºi modelezecaracterul ºi faptele. Precum artamodernã îºi datoreºte renaºtereamodelelor antice, astfel creºterea lumiinouã se datoreºte prototipului omuluimoral, Iisus Hristos. Dupã el încearcãcreºtinul a-ºi modela propria sa viaþã.”

Întrebãrii retorice de ce Iisus Hristoseste aºa de mare, Mihai Eminescuîi dã un rãspuns simplu: „Pentrucã prin iubire el a fãcut cearta întrevoinþe imposibilã. Când iubirea este,ºi ea este numai când e reciprocã,ºi reciprocã absolut, va sã zicãuniversalã; când iubirea e, ceartae cu neputinþã.” (M. Eminescu,Fragmentarium, Editura ªtiinþificãºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1981.)

De aaproape ddouã mmii dde aanini sse ppredicã ssã nne iiubim,iar nnoi nne ssfâºiem…

Într-un articol intitulat Paºtele,apãrut în ziarul Timpul din 16 aprilie1878, Eminescu comenteazãrugãciunea patriarhului Calist alConstantinopolului, rostitã pentruîncetarea secetei, ºi pune în evidenþãbunãtatea lui Dumnezeu carenu rãsplãteºte rãul cu rãu, ci semilostiveºte de fãptura sa. Textulpublicat dã la ivealã familiaritateaautorului cu cãrþile de cult ºi cu slujbapascalã, pentru cã articolul debuteazãcu o stihire din canonul Paºtilor:„Sã mânecãm dis-de-dimineaþãºi în loc de mir cântare sã aducemStãpânului”, încheind cu SlavaLaudelor de la Înviere: „Sã ne primimunul pe altul ºi sã zicem fraþi ºi celorce ne urãsc pe noi…”

Dar sã revenim la fondul afirmaþiei.Autorul deplânge faptul cã, deºi„aproape de douã mii de ani ni sepredicã sã ne iubim, noi ne sfâºiem”ºi cã „în loc de a urma prescripþiunileunei morale aproape tot atât de vechica ºi omenirea, în loc de a urma peDumnezeu, omenirea necorijabilãnu-I urmeazã deloc; ci întemeiatãpe bunãtatea lui, s-aºterne la pãmânt

în nevoi mari ºi cerºeºte scãpare.”(M. Eminescu, Opere, vol. X, EdituraAcademiei RSR, Bucureºti, 1989, p. 78)

„Cum suntem vrednici a lua facerileTale de bine? Cã Tu eºti dirept, noinedirepþi; Tu iubeºti, noi vrãjmãºuim;Tu eºti îndurat, noi neînduraþi; Tufãcãtor de bine, noi rãpitori! (…) Lesneeste mâniei Tale celei atotputernice caîntr-o clipealã sã ne piarzã pe noi ºi,cât este despre gândul ºi viaþa noastrã,cu direptul este nouã sã ne dãmpierzãrii, prea direpte judecãtoriule!Dar... îndurãrii celei nebiruite ºibunãtãþii celei negrãite nu este acestlucru cu totul vrednic, prea iubitorulede oameni stãpâne!”

Redactorul ziarului recunoaºte lafinalul citãrii sale: „Rar ni s-a întâmplatsã vedem ºiruri scrise cu atâtacunoºtinþã de caracterul omenesc: Tueºti bun, recunoaºtem cã noi suntemrãii-rãilor, dar bagã de seamã cã nu-ivrednic de Tine sã-þi rãsplãteºti asupranoastrã pentru cã ai sta în contrazicerecu calitãþile Tale de atotbun, îndelungrãbdãtor, lesne iertãtor.”

Dacã mmoartea aare uultimulcuvânt, vviaþa eeste llipsitãde ssens

„Menirea vieþii tale e sã te cauþipe tine însuºi. Adevãrul este stãpânulnostru, nu noi stãpânii adevãrului.Sucul învietor al gândirii este patima.Este vorba numai ca aceastã patimãsã aibã un obiect nobil ºi desigur cã

cel mai nobil este adevãrul. Adevãruleste în inimã, creierul nu este decâtlacheul inimii” exprimã crezul unuineobosit cãlãtor prin scurta viaþã înaflarea sensului existenþei: „Au e sensîn lume?/ Tu chip zâmbitor/ Trãit-aianume ca/ astfel sã mori?/ De e sensîntr-asta,/ e-ntors ºi ateu,/ Pe palida-þifrunte/ nu-i scris Dumnezeu.”

(Mortua est, 1871, 1 martie)Ce vrea sã spunã de fapt poetul

în aceste versuri? Zoe Buºulengaobservã într-un comentariu al sãu cãcondiþionalul dacã, în poezie prezentprin de e, precedã definirea sensuluide întors ºi ateu. Aºadar, doar dacãmoartea ar fi þelul singur al vieþii, atunciviaþa ar primi aceste atribute. Ultimulvers exprimã conºtiinþa cã omului nu-isunt proprii atributele divine. De altfel,tot Mihai Eminescu nota: „Ideeadumnezeirii s-a nãscut din negaþie,din ceea ce nu este spiritul nostru –atotºtiutor; din ceea ce nu este braþulnostru – atotputernic; din ceea ce nueste viaþa noastrã – infinitã; din aceeace nu este sufletul nostru – ubicuu”.Avem aici trasatã în linii fine diferenþaîntre cele douã condiþii, cea divinã,absolutã, ºi cea umanã, mãrginitã. Darpasajul de mai sus poate fi interpretatºi în cheie apofaticã, a cunoaºteriilui Dumnezeu prin negaþia tuturor

limitãrilor omeneºti.

Omul eeste ooarecumnaºterea eeternã

Cu toate acestea, MihaiEminescu are convingereacã între om ºi Dumnezeuexistã afinitãþi profunde ºi

inconturnabile, care fac posibilãcomunicarea între cei doi. „Dumnezeu.El are predicabiliile câtor trele categoriiale gândirii noastre. El este pretutindeni– are spaþiul; el e etern – are timpul;El este atotputernic – dispune deîntreaga energie a Universului. Omuleste dupã asemãnarea Lui: Omulreflectã în mintea lui – in ortum –câteºitrele calitãþile Lui.”

În studiul sãu antropologic, MihaiEminescu considerã cã omul nurãmâne niciodatã la acelaºi nivel, ciîn firea lui existã dorinþa unui progres,a unei lupte spre desãvârºire, prin carese încearcã autodepãºirea: „Omulconþine în el o contradicþiune adâncã.Fiecare om are în sine ceea ce numimnoi o destinaþiune internã. Facultatea,puterea, voinþa chiar de a dezvoltamereu, de-a produce prin sine însuºio viaþã nouã. Nu e nici un om mulþãmitde-a rãmânea etern pe acelaºi punct –omul e oarecum naºterea eternã.Aceastã devenire eternã aflã în om oputere numai mãrginitã. Din aceastãcontradicþiune a puterii mãrginite ºi-adestinaþiunii nemãrginite rezultã ceeace numim viaþa omeneascã. Viaþaeste lupta prin care omul traducedestinaþiunea sa, intenþiunile sale înlumea naturei. Aceastã viaþã întrucâtare de obiect realizarea scopurilorpersonalitãþii în obiectele naturiise numeºte lucru. Întreaga viaþãomeneascã este o viaþã a lucrului.”(Fragmentarium, p. 153)

Mihai EEminescu, trãitor ººi aapologet aal oortodoxiei

SStteelliiaann GGOOMMBBOOªª

8

Sub ccrugul EEminescului

Curtea de la Argeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 220128

Este ccunoscut ffaptul cã MihaiEminescu, Poetul, a fost unintrovertit, asemeni altor mari

spirite ale umanitãþii, dialogul sãu culumea pornind de la cel cu sine însuºi,din zone puþin sondabile (dacã nuapelãm la criteriile estetic ºi filosoficîn acelaºi timp).

Antumele marelui creator sunt,în general, bine cunoscute, despre eles-a scris ºi se va mai face acest lucrumereu ºi mult, cu interes ºi – sperãm –competent. Postumele au fost primite laînceput cu reticenþã, fiind „descoperite“mai târziu, uimirea legatã de elemanifestându-se, însã, ºi în zilelenoastre. Am zãbovit asupra lor pentrucã au fost mai puþin analizate, darºi pentru cã ele oferã constatãri noi,sporind motivaþia ce determinã alte„priviri“ asupra verbului eminescian(a câta ºi a câta oarã?).

De ce „filonul religios al postumeloreminesciene?” am putea fi întrebaþi ºirãspunsul ar privi o laturã mai puþincercetatã a acestor nestemate, dinunghiurile pe care le propunem aici.Totodatã ar fi o încununare a eforturilorevidenþierii unor ecouri „ascunse“ întextele de referinþã, de-a lungul unorani, ºi ar fi un parþial rãspuns latulburãtoarea întrebare „Dacãevidenþiem filonul religios alpostumelor, al creaþiei sale, în general,ne este deschis, cumva, drumul spreun Eminescu... mistic?”

În postumele Poetului îl întâlnim peDumnezeu – ocrotitor („Dacã deºiblânzi îngeri nu-ºi varsã a lor raze/ Însufletul lor, totuºi, ei mari îs ºi distinºi/Cãci Dumnezeu în lume le þine loc deTatã/ ªi pune pe-a lor frunte gândireaLui bogatã“ – Memento mori.)Dumnezeu – izvor al marilor gânduri(„A pus în tine Domnul nemargini degândire“ ºi „Gândite de Domnu-ntr-asorilor nimb“ – ambele din Mementomori), Dumnezeu – destin ºiatoateºtiutor („Când cartea lumii mareDumnezeu o citeºte“ ºi „DumnezeuSântul o-a destinat” – Memento mori ºi,

respectiv, din Lira spartã...), Dumnezeulsuprem („Rãspunde-mi cine-i sufletal lumii? Dumnezeul?” – Mureºanu).

Apar numeroºi termeni din câmpulsemantic al religiei, în spatele acestoraaflându-se un Eminescu pentru careesenþa religioasã a lumii era evidenþãºi nu presupunere: înger, rai, paradis,candelã, cer ca o certitudine datã deDumnezeu, clopot, templu, moarteaca o chemare la Tatãl, rugãciune,candeli, icoanã, smirnã, tãmâie,catapeteasmã etc. sau: Cartea lumii(Biblia), Sfintele Scripturi, TurnulVavilon (alteori Babilon), Ninive, Pilat(în alt loc Pilad), Hristos, Crist, foculgheenei, Cain, Adam, Iehova, Satan,Golgota, Lazãr, Maria etc.

Putem ccontura cchiar un strigãtcã nu totdeauna a vãzut înjurul sãu credinþã suficientã,

sã lumineze lumea, semnalul dealarmã fiind elocvent („Azi gândirea seaprinde ca ºi focul cel de paie –/ Ieri aifost credinþã simplã – însã sincerã,adâncã,/ Împãrat fuºi Omenirei, crezu-ntine era stâncã.../ Azi pe pânzã tearuncã, ori în marmurã te taie“ –Dumnezeu ºi om)...

ªi acum, în zilele noastre, nu suntsuficiente motive, afirmate adesea dinamvon, sã fim îngrijoraþi (dacã nucutremuraþi) ca Poetul atunci?

Important este ºi faptul cã,respectând poruncile Lui, primimsemnalul ocrotirii ºi speranþa în BineleEtern („Pe lume-l trimise de susDumnezeu“ – Care-o fi în lume), motivepentru care apelativele cãtre Domnulsunt numeroase în postumeleeminesciene: „Dumnezeu sântul“,„mare Dumnezeu“, „Lui“ – cu grafiebiblicã, „Domnul“, „dragã Doamne“,„Doamne sfinte“ etc.

Afirmaþiile sufletului introvertit almarelui Eminescu sunt emblematice,pentru credinþa sa ºi, poate, pentruviaþa întru mistic a unei laturi esenþialedin profetica sa personalitate: „Cum din

mormânt rãsare/ Cristos învingãtor,/Iar inimile s-unesc în armonie:// Cântãriºi laude-nãlþãm/ Noi, Þie unuia;/Primindu-l cu psalme ºi ramuri,/Plecaþi-vã, neamuri,/ Cântând Aleluia!//Christos a înviat din morþi,/ Cu cetelesfinte,/ Cu moartea pre moarte/cãlcând-o,// Lumina ducând-o/ Celordin morminte!“ (Învierea)

Acelaºi ton, poate cu o nuanþãde candoare, îl întâlnim ºi când estevorba de Nãscãtoarea de Dumnezeu,Maicã a Cuvântului ºi Fecioarã,Dumnezeiasca Mireasã, Preacurata,Stãpâna noastrã ºi Maica Isbãvitorului,Maria („Iar pe-un tron de nemurire,/Tron de-argint ºi strãlucire,/ MaicaDomnului zâmbea“ sau „Stã un îngercugetând:/ ªi-a luat aripa-i de aur/ªi trecând mâna pe ea/ A-nceput arãsuna/ Raiul... luncile-i de laur/De-un blând Ave Maria“ – Basmulce i l-aº spune ei).

Totul ddevine iimn ssfânt în unadintre cele mai frumoase poeziicare s-au scris vreodatã,

Rugãciune:

„Crãiasã alegându-teÎngenunchem rugându-te,Înalþã-ne, ne mântuieDin valul ce ne bântuie;Fii scut de întãrireªi zid de mântuire,Privirea-þi adoratãAsuprã-ne coboarã,O, maicã preacuratã,ªi pururea fecioarã, Marie.

Noi, ce din mila sfântuluiUmbrã facem pãmântului,Rugãmu-ne-ndurãrilor,Luceafãrului mãrilor,Ascultã-a noastre plângeri,Reginã peste îngeri,Din neguri te aratã,Luminã dulce clarã,O, maicã prea curatã,ªi pururea fecioarã, Marie!“

Ghidul nostrueste unul genial(„eu sunt unserat mare/ De Domnul eu trimisu-s“ –Povestea magului cãlãtor în stele;„voi ajunge-n fine/ Atât de sus în lumeacreatã pentru bine“ – Gemenii).

Cel care a zãmislit imagini unice,re-scriind limba românã, ambasadorulde aur al sufletului românesc dialogândcu Timpul, afirmã esenþe pe care ºile-a asumat (când? cum? de la cine?),ºtie cã este dintre cei rari întru spirit.

Chemând spre lumea pe care avãzut-o prin harul ceresc, avertizeazãîn acelaºi timp: „Sã simt cã nu se poateun/ Dumnezeu sã-mi ierte/ Cetãþileîn flãcãri ºi þãrile/ deºerte...“ (Aparisã dai luminã)

Ni sse ddezvãluie, ddeci,un EEminescu mmisionar?Dupã cum îl ºtim, Poetul

n-a comunicat numai; el s-a comunicatca un om al credinþei, al spiritului înalt,al absolutului divin.

Filonul religios al postumelor salene îndeamnã sã ne întrebãm, cumam fãcut-o ºi la începutul însemnãrilornoastre: „Nu cumva caracterul acestoraprivind raportarea la credinþa înDumnezeu contureazã un Eminescumistic?“ Unde, când, cum, cine va gãsirãspunsul edificator? Drumul spreaceastã interpretare îl considerãmdeschis, totuºi.

Avem numeroase motive sã fimîndreptãtþiþi a aprecia cã Poetul – timpetern al miresmelor din Cuvânt, „Omuldeplin al sufletului românesc“, MihaiEminescu – dacã n-a fost ceea ce amputea numi un mistic, el sigur a trãitºi a creat adesea întru mistic!

Rãmâne sã-i întâmpinãm cu noigratitudini policromiile din Cuvântulsãu inimitabil...

Filonul rreligios al ppostumelor eeminesciene

IIoonn PPIIÞÞOOIIUU-DDRRAAGGOOMMIIRR

Împotriva ccelor cce sse ddeclarau lliber-ccugetãtori,Mihai Eminescu a dat o replicã în Timpul din2 februarie anul 1879: „...a vorbi despre o religie

a liberei-cugetãri este ceea ce se numeºte în logicão contradictio in adjecto, este ca ºi când ai zice «oþelde lemn»”.

Mihai Eminescu a fost în genialitatea saun om de o modestie greu de întâlnit în lumeacontemporanã. Conºtient de darurile cu care fuseseînzestrat, atrãgea totuºi atenþia tuturor ca „nimãnuisã nu-i abatã prin minte c-ar fi un geniu. Pãmântulnostru este mai sãrac în genii decât Universul în stelefixe. Homer ºi Shakespeare, Rafael, geniile în artese nasc o datã la 3, 4 mii de ani, Newton ºi Galilei,Kant ºi geniile în ºtiinþã, o datã la o mie de ani, încâtnu ºtiu zãu dacã de la Adam pânã la Papa Leo IXau existat de toþi o duzinã. Încolo, suntem cu toþiniºte bieþi mizerabili cãrora aceºti regi ai cugetãriine dau de lucru pentru generaþii înainte.”(Fragmentarium, p. 178)

CCââtteevvaa ccuuvviinnttee ddeesspprree„„nnaaþþiioonnaalliissmmuull"" lluuii EEmmiinneessccuu

Existã persoane care ºi-au creat impresia falsãcã Mihai Eminescu ar fi un naþionalist disperat, caredetestã existenþa celorlalte popoare, dar ceea ce

apãrã el în fapt sunt tradiþia neamului, limba curatã,româneascã ºi credinþa creºtinã: „Naþionalismul esteun semn rãu la un popor. Nimeni nu þine la esistenþasa decât acela ce are sã o piardã în curând ºiaceasta se simte instinctiv. Nicãieri nu se manifestãvoinþã de viaþã mai tare decât acolo unde viaþa estepericlitatã sau prin boalã internã sau prin pericolestern.” (Fragmentarium, p. 129)

Cosmopolitismului, la modã spre sfârºitul secoluluial XIX-lea, veacul constituirii naþiunilor moderne,cosmopolitism pe care Mihai Eminescu îl învinuiacã ar fi introdus în estul Europei „formele costisitoarede culturã ale Apusului”, îi opunea cultura naþionalãîn adevãratul înþeles al cuvântului.

Într-un articol, publicat în ziarul Timpul la 22ianuarie 1880, autorul mãrturisea cu nedisimulatãamãrãciune: „În loc de-a merge la bisericã, mergemla Caffé-chantant, unde ne-ntâlnim cu omenirea dintoate unghiurile pãmântului, scursã la noi ca prinminune. Ba pentru cã limba noastrã cam veche, cusintaxa ei frumoasã, dar grea, cu multele ei locuþiuni,îi cam jena pe prietenii noºtri, am dat-o de o parteºi am primit o ciripiturã de limbã pãsãreascã cusintaxa cosmopolitã pe care cineva, dacã ºtie niþicãfranþuzeascã, o învaþã într-o sãptãmânã de zile.Bietul Varlaam, mitropolitul Moldovei ºi al Sucevei,

care în înþelegere cu Domnii de atunci ºi c-unsinod general al bisericei noastre au întemeiat aceaadmirabilã unitate care-a fãcut ca limba noastrã sãfie aceeaºi în palat, în colibã ºi-n toatã românimea,ºi-ar face cruce creºtinul auzind o pãsãreascãpe care poporul, vorbitorul de cãpetenie ºi pãstrullimbei, n-o mai înþelege.”

Legãtura dintre Biserica Ortodoxã ºi neamulromânesc Mihai Eminescu o considera a fifundamentalã pentru dãinuirea în istorie a poporuluidin care ºi el fãcea parte. Rolul pe care Biserical-a avut în dezvoltarea culturii ºi identitãþii naþionaleeste incontestabil ºi aceasta pentru cã „Bisericarãsãriteanã e de optsprezece sute de anipãstrãtoarea elementului latin de lângã Dunãre.Ea a stabilit ºi unificat limba noastrã într-un modatât de admirabil, încât suntem singurul popor fãrãdialecte propriu-zise; ea ne-a ferit de înghiþirea prinpoloni, unguri, tãtari ºi turci, ea este încã astãzisingura armã de apãrare ºi singurul sprijin almilioanelor de români cari trãiesc dincolo de hotarelenoastre. Cine-o combate pe ea ºi ritualele ei poatefi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universalºi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”(M. Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei RSR,Bucureºti, 1989, p. 187.)

(Va urma.)

Curtea de la Argeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 22012 9

Neagoe BBasarab 5500

Suntem oobiºnuiþisã-i privim peÎnaltpreasfinþiile lor

ca pe niºte soli ai lui Dumnezeu, care ne aratã caleaspre credinþã, evlavie ºi nãdejde. Noi, ca simplicredincioºi, îi zãrim în sobrieteta odãjdiilor negresau aurii, împodobite cu fine þesãturi în roºu ºigalben, cu feþele strãlucind de credinþã ºi cugetare,cãrora le putem încredinþa dilemele sufletelor noastrepãmântene, cu toatã speranþa unor sfaturi bune.

De aceea ne vine greu sã credem cã odinioarãau fost ºi ei copii, adolescenþi ºi tineri, cu inimileînflãcãrate ºi cã, din toate aceste trepte, au alescalea mântuirii spirituale, închinându-ºi vieþile luiDumnezeu. Iatã însã cã Înaltpreasfinþia Sa, CalinicArgatu-Argeºeanu, un om de aleasã culturã, unprozator talentat ºi sensibil, membru al UniuniiScriitorilor din România, ne face plãcuta surprizãa tipãririi, într-un timp relativ scurt, a trei volumecuprinzãtoare de memorii ºi cugetãri, sub titlulToatã vremea-ºi are vreme (Editura ArhiepiscopieiArgeºului ºi Muscelului, Curtea de Argeº,2010-2011), avându-l ca editor pe eruditul cãlugãrdoctorand Daniel Gligore – în care autorul realizeazãun fel de spovedanie profundã, în faþa cititorilor,povestindu-ºi copilãria, anii de studii teologice,slujirea, ca preot, prin câteva biserici din zoneleClujului ºi Maramureºului, hotãrârea de un supremsacrificiu omenesc de-a rãmâne preot celibatar,pentru a putea trece oricând în rândurile cãlugãrilor,întâlnirile diverse cu anumite înalte feþe bisericeºti,stadiile de purificare religioasã ºi de înþeleaptãcãlãuzire, în mãnãstirile de la Cãldãruºani, Cernica,Sinaia ºi, din nou, la Cernica.

Urmãrim ºi drumul spre vocaþia literarã, prinrelatarea câtorva întâlniri cu poeþii Ioan Alexandruºi Adrian Pãunescu, prin evocarea unor trasee aleromancierului Mihail Sadoveanu, ori ale lui MihaiEminescu ºi ale Veronicãi Micle. Faptele suntrelatate sub lumina unei idei centrale, de purificareprin artã, concise, sugestive ºi pline de învãþãminte,desprinzând ºi substratul religios ºi moralizator carele dominã.

Nu ººtiu ccum ssã nnumesc aceastã lungãmãrturisire: romanul unei vieþi închinatelui Dumnezeu sau scurte povestiri

memorialistice, reflectând un suflet bogat ºi sensibil,din copilãrie pânã la menirea de Arhiepiscop alArgeºului ºi Muscelului?

O parte dintre ele le-am citit în Argeº Expres,bãnuind cã, la început, articolele au fost scrisecu scopul comunicãrii directe cu enoriaºii sãi.

Astfel, volumul întâi ne prezintã emoþionanteepisoade din copilãria unui prunc de la þarã, înfrãþit

cu natura ºi cu legendele, în care locul central îlocupã mama, o femeie înþeleaptã, credincioasã ºigrijulie cu fiul sãu. Acest raport duios fiu-mamã revinemai târziu, când bãtrâna se întâlneºte, la PalatulEpiscopal din Curtea de Argeº, cu înaltul prelat, fiindcãrelaþia de suflet nu se schimbã niciodatã. Darul depovestitor al autorului, pe care câþiva cronicari aicãrþii sale l-au semnalat deja, i-a determinat sãcompare aceastã parte a volumului cu Amintiriledin copilãrie, ale lui Ion Creangã, dar mie mi se parea fi mai mult: o profunzime asemãnãtoare cu evlaviacreºtinã din prozele lui Ion Agârbiceanu, GalaGalaction ºi Vasile Voiculescu, punându-se accentulnu pe parteahazlie a unorîntâmplãri, cala povestitorulhumuleºtean, cipe aceea a unortainice înclinaþiiale copilului sprereligiozitate.Dragostea safaþã de pãrinþiºi locurilenatale, iubireaadevãruluiºi ascultareavocilor sufletului,conferã o marefrumuseþescrierilor luiCalinic Argatu-Argeºeanu.Iar mai târziu,ca preot înTransilvania, vocaþia Meºterului Manole reînvie însufletul tânãrului preot, înfruntând cu mult curaj ºi tactautoritãþile comuniste de odinioarã.

Urcând ppe ddrumul îînþelepciunii, preotulcelibatar ajunge stareþ la Cãldãruºani,unde atmosfera nu era prielnicã, dar el

rãmâne un dârz slujitor al Domnului, apoi la Cernica.Mutat apoi ca Întâiul Stãtãtor al Mãnãstirii Sinaia,

conflictele cu mai marii vremii se acutizeazã, venindîn raport direct cu securitatea, deoarece locul fãceaparte din zona prezidenþialã, fiind lângã CastelulPeleº, iar interesele erau complicate.

Revenirea la Mãnãstirea Cernica ar fi fostca o eliberare din aceste vremelnicii, dacã ºi aicin-ar fi fost nevoie iarãºi de reparaþii, zugrãveli ºimodernizare, de îngrijit livada ºi holdele mãnãstirii,acþiuni mai mult meºteºugãreºti ºi agricole, dar pecare nu le putea neglija, ci, dimpotrivã, le consacra

o bunã parte a timplui activ de muncã.Nici promovarea pe linie episcopalã nu a fost

prea uºoarã, aºa cum unii ar fi înclinaþi sã creadã,vãzându-i, din exterior, doar mãreþia, deoarecerelaþiile cu mai marii sãi de la Râmnicu-Vâlcea aufost, la început, încãrcate de suspiciuni. Dar lucrurilese rezolvã prin sinceritate ºi credinþã: „Cea mai marebucurie este atunci când îþi asumi suferinþa” (copertaIV, vol. II).

Un alt capitol important din volumul urmãtor sereferã la impresiile puternice pe care le-au produsasupra povestitorului evenimentele de la 1989,când deja era episcop, apoi arhiepiscop la Curteade Argeº, incluzând acum ºi zona geograficã aCâmpulungului-Muscel – toate aceste acþiuni desalvare a patrimoniului mãnãstirii ºi a prestigiuluipreoþimii „pãreau cã se desfãºoarã subbinecuvântarea ºi cu ajutorul divinitãþii. Întronizareala Curtea de Argeº, ca arhiereu, în istorica ºi preafrumoasa ctitorie a Sfântului Voievod Negoe Basarabn-a rãmas neobservatã de cei care erau puºi sãsupravegheze evenimentele politice ºi religioase.Pentru argeºeni era o bucurie ºi un semn bun cãîncepeau sã se vindece rãnile sufletului... din 1949,când s-a desfiinþat, de cãtre comuniºti, EpiscopiaArgeºului, cea mult încercatã pe dinlãuntru ºi pedinafarã” (coperta II, volumul III).

Ca ffiu aal aacestor mmeleaguri, sunt bucuroscã am putut parcurge aceste volumede mãrturisiri, reîntâlnind un prozator

de un talent deosebit, un slujitor al bisericii, cu sufletgeneros, într-un adevãrat drum al destinului spiritualºi al vocaþiei: „Nici acum nu înþeleg de ce plecamde la mãnãstire de unul singur. Ba înþeleg!Mã gândeam mereu la dorul de a-L întâlni singurpe Iisus. Îmi doream sã-L vãd pe Iisus cum mãia de braþ ºi mã trece mai repede munþii în zbor”(coperta II, volumul I).

Iar în zborul sãu spre orizonturile luminii, ne-amaflat ºi noi: mulþimea cititorilor ºi admiratorilor. Amdesprins taina izbãvitoare a rugãciunii, bucuria lecturiipline de învãþãminte, memoria afectivã a autorului,care evocã amãnunte semnificative, o parte petrecutecu zeci de ani în urmã, frumuseþea ilustraþiilor: bisericiºi mãnãstiri, preoþi ºi oameni de bine, sinceritateasufletului faþã de cititori ºi curajul dezvãluirii de sine„recunoaºterea evoluþiei prin purificare ºi rugãciune.În fiecare om existã o sãmânþã de dumnezeire: dincare cresc trunchiul, ramurile frunzele, florile ºi rodul”.În cãutarea acestui adevãr, am parcurs cele 1156 depagini ale celor trei volume, cu dorinþa sã desprind,sã înþeleg ºi sã folosesc bogatele învãþãminte, pecare un preot, ajuns pe treapta înaltã de Arhiepiscop,ni le transmite prin dialogul sãu sincer cu noi.

Un ddialog pprofund ccu ssine îînsuºiºi ccu DDumnezeu

IIoonn CC.. ªªTTEEFFAANN

De aaceea îîþi zzic, ffiule, ddacã aaºezi ggloata lla mmasã ººi ddacã vvor vveni uunii ddintre ccei mmai iiubiþi aai ttãi îîn sslujbã, ssã nnucumva ssã mmuþi ppe aaltul dde lla mmasã mmai jjos ººi ssã-ll ppui ppe eel mmai ssus, cci ccei ccare ssunt lla mmasa tta ccu ttine ssã sseîndulceascã ppe llângã ttine, aaºa ccum ii-aai aaºezat. IIar ccelor iiubiþi aai ttãi, ccare ssunt îîn sslujbã, iia ppâinea ººi mmâncarea

care eeste îînaintea tta ººi vvinul ººi ddã-lle ssã mmãnânce ººi ssã bbea ddin mmâna tta, ººi ddupã cce lle-aai ddat mmâncare, ddã-lle ººi ccuvânt ddulcedin ggura tta. CCãci ººi SSfânta SScripturã mmãrturiseºte, zzicând: „„Sunt uunii ccare mmai mmult mmulþumesc ººi sse bbucurã dde ccuvinte bbune”,decât aalþii dde mmâncare ººi dde bbãuturã. PPentru ccã oomul îînþelept, ccu ccât îîi vvei aadãuga vvorbe bbune, ccu aatât mmai mmult sse vva ffolosiºi vva mmulþumi, ººi ccu ccât vvei aadãuga mmai mmultã mmâncare ººi bbãuturã, mmai rrea rrãutate ii sse vva aaprinde îîn ttrup.

Aºa ººi ttu, ffiul mmeu, ddacã vvei ffolosi sslugile ttale ccu ccuvinte ddulci, îîntotdeauna vvei ddobândi mmare ffolos. IIar ddacã îîþi vvei sslobozitrupul sspre bbeþie ffãrã mmãsurã, îîþi vvei ppricinui mmultã ppagubã, ppentru ccã bbãutura mmultã mmult mmai rrãu ppricinuieºte ººi dde mmultãtrezire eeste nnevoie. AAscultã ppe DDomnul zzicând: „„Luaþi sseama, ssã nnu sse îîngreuieze iinimile vvoastre dde mmâncare ººi dde bbãuturã!”ªi iiarãºi pprin pprorocul ssãu zzice: „„Treziþi-vvã, bbãutorilor dde vvin lla bbeþie, ººi ttânguiþi-vvã ccã sse iia ddin mmijlocul vvostru vveselia ººibucuria!” BBine eeste aa ssta ddeparte dde vvinul ccel mmult, ccãci sscris eeste: „„În llemnele ccele mmulte sse fface ffoc mmare ººi îîn mmâncãrilecele mmulte sse aaþâþã ddesfrâul; pprecum uuntdelemnul aaþâþã fflacãra, aaºa ººi vvinul rridicã ppatima ddesfrâului.” CCãci pprecum „„lucrãtorulbeþiv nnu sse vva îîmbogãþi”, aaºa ººi ssufletul ccare iiubeºte bbeþia nnu vva îînmulþi ffaptele bbune, cci ººi cceea cce aare vva ppierde.

Fiule, „„la vvin nnu tte fface vviteaz” ººi nnu tte llãuda ccu eel, „„cãci ppe mmulþi ii-aa ppierdut vvinul” ººi mmulte rrele aa ffãcut. EEl aa ddespuiatmãdularul rruºinos aal llui NNoe, eel aa ffãcut ppe LLot ssã sse îînsoþeascã ccu ffiicele ssale, eel aa ddoborât îîn ccele ddin uurmã ppe SSamsoncel vviteaz ººi bbãrbat, ccel cce sse nnãscuse ddin ffãgãduinþã ººi ddin ffemeie sstearpã ººi nnu ss-aa iivit aalt oom mmai pputernic cca ddânsul îîntrefiii ooamenilor. ((...)

Ce sspui, ddar, ddespre ttine, oo ssuflete aal mmeu, ffiind mmai sslab ººi mmai nneputincios! OO, ffemeie îînºelãtoare, DDalido, ccare ppeminunatul ººi ppreaslãvitul SSamson ll-aai uucis! CCu aadevãrat, nnu eeste îîn ttoatã llumea vviaþã mmai rrea ddecât ddin ppricina ffemeii vviclene.

Ascultã, ddeci, ffiule, aaltã ppoveste ddin SScripturã, ccum OOlofem, ccãpetenia oostaºilor llui NNabucodonosor îîmpãratul, ddin ppricinabeþiei aa ppierit ccu ttoatã ooastea ssa. ((...)

Din îînvãþãturi...

8

ªtiinþa, pparte aa cculturii

Curtea de la Argeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 2201210

Un pprim eelement dde rreflecþie la caremã opresc, în continuarea celor anunþatela sfârºitul însemnãrii trecute, este o

remarcabilã culegere de 12 nuvele poliþiste scrisede Agatha Christie, Misteriosul domn Quinn,o lucrare singularã în opera scriitoarei.

De aceastã datã nu avem o anchetã, nu întâlnimun detectiv, nu intervine poliþia. În scenã apar douãpersonaje, formarea unui cuplu fiind în buna tradiþiea nuvelelor poliþiste (Holmes-Watson, Poirot-Hastingsetc.). Satterthwaite este un domn de peste 62 de ani,gentleman pur sânge, celibatar, snob cãruia îi placeca în viaþã sã fie mai mult un spectator decât un erou.În întreaga sa existenþã, acest domn s-a aºezat înprimul rând de loji pentru a studia diferitele drameumane care se jucau înainte-i, bucurându-se de ofinã intuiþie în materie. El apare la început singur ºiîn afara oricãrei relaþii care sã presupunã o implicarerealã. Suspansul, neliniºtea în faþa a ceva care sedeclanºeazã, emoþia deschiderii unui mister, pentrua face referire la fenomenologia cunoaºterii lucifericea lui Lucian Blaga, apar odatã cu intervenþiaenigmaticului personaj Harley Quinn (Arlechin).

Misteriosul Quinn nu ne dezleagã nicio enigmã,el pune întrebãri sau face reflecþii marginale ºiacestea induc în minþile celor care le ascultã, maiales în cea a lui Satterthwaite, o imagine din ceîn ce mai clarã privind drama consideratã. Astfel,ascultãtorii, în primul rând interlocutorul preferat,sesizeazã enigma ºi treptat soluþia. În modelulrealizat în nuvelele în chestiune, se disting treicaracteristici definitorii: (a) Personajele Quinnºi Satterthwaite nu participã la intrigã, de regulãdesfãºuratã într-un trecut îndepãrtat, lãsat în fundal;(b) Dezlegarea apare treptat, într-un proces stimulatde Quinn, care pune întrebãrile revelatorii, proces înraport cu care Satterthwaite joacã rolul de catalizator;(c) Nimeni dinafarã nu dã soluþia, aceasta se gãseºteîn spiritul celor despre care ni se povesteºte

Cele ttrei ttrãsãturi enumerate pun în evidenþãun proces de cunoaºtere, în generalitatealui. Nu pot sã schiþez teoria necesarã decât

pentru punctul (a), pentru a nu îngreuna acum lecturacu prea multã filosofie ºi cu prea multe referinþe.Punctele (b) ºi (c), cu referinþele asociate, rãmânastfel pentru o notã ulterioarã, deoarece ºi aºa amdificultãþi sã explic ceea ce spun.

(a) „Aristotel afirmã necesitatea ‘motorului imobil’al tuturor lucrurilor. În raport cu acþiunea, cunoaºtereajoacã tocmai rolul de ‘motor imobil’... numaicunoaºterea poate oferi ieºirea din aceastã lume ºidin limitãrile ei inerente” (René Guénon, Criza lumiimoderne, Humanitas, 1993, p. 75). Povestirile scrisede Agatha Christie sunt, în înþelegerea mea, fabule,nuvele despre cunoaºtere. Cele douã personajeamintite nu sunt eroi, nu participã la acþiune. Cutoate acestea, ni se aratã cã de la ei, mai bine spus,prin ei, ne parvine dezlegarea enigmei. Ca sã necufundãm fãrã menajamente în realitate, aº spune

cã aceste personaje nu sunt partide, sunt ca un felde societate civilã, cã de fiecare datã prin nuvelã nise spune o parabolã despre rolul paradoxal al teorieiîn raport cu acþiunea. Vedem, deci, cã ºi înepisoadele culturii pe care suntem înclinaþi sã leaºezãm pe trepte relativ inferioare îºi pot gãsi unecou teme majore, fundamentale ale conºtiinþei. Sãrecunoaºtem în aceastã regãsire neaºteptatã o urmãdin Taina Întrupãrii, care conferã existenþei noastremãreþie, sursa de dramatism permanent, peceteaenigmei, dar nu am loc sã discut acum aceasta.Totuºi, pentru a da o minimã explicaþie, menþionezcã vãd aici o veºnicã problemã a devenirii noastre:cum sã acomodezi idealul în limitele realitãþii,cum sã intre aspiraþia omului în limitele umanului.

Cuadratura cercului este o problemã celebrãde geometrie, în care se cere sã se construiascãun pãtrat care sã aibã aceeaºi arie cu cea a unuicerc de razã datã, folosind numai rigla ºi compasul(singurele instrumente la dispoziþie cândva).În civilizaþia tradiþionalã, enunþul geometric esteun simbol pentru o problemã importantã: cum sã serealizeze absolutul în relativ. Nu se poate. Problemacuadraturii nu are soluþie, dar aceasta cãutam tottimpul ºi, oricât am afla, noi tot vrem imposibilulºi, culmea, uneori, chiar suntem pe-aproape.Materializare a cunoaºterii în acþiune, întrupareacunoaºterii în realitate este o problemã definitoriea existenþei noastre simbolizatã de problemacuadraturii: o problemã care nu are soluþie ºi pecare, totuºi, încercãm sã o rezolvãm, în fiecare zi.

Continuând ssã ccaut eexemple, idei ºi referinþepentru o situare semnificativã a literaturiipoliþiste în culturã, mai ales, deºi nu exclusiv

în legãturã cu matematica, notez fragmentul urmãtordin Mircea Eliade, ca al doilea element de reflecþie:„Acelaºi lucru (ca ºi despre mitul Superman) s-arputea spune despre romanul poliþist: pe de o parte,asistãm în cuprinsul sãu la lupta exemplarã dintreBine ºi Rãu, între erou (detectivul) ºi criminal(întruparea modernã a Demonului). Pe de altãparte, printr-un proces inconºtient de proiectare ºiidentificare, cititorul participã la mister ºi la dramã,are simþãmintul de a fi personal antrenat într-oacþiune paradigmaticã, adicã primejdioasã ºi«eroicã».” (Aspecte ale mitului, Editura Univers, 1978,p. 174) Dând crezare celor arãtate, aº putea spunecã existã în noi o nevoie de epic, de desfãºurareîn care apare o confruntare din care Binele sauAdevãrul ies triumfãtori, victorie pe care ne-oasumãm percepând bucuroºi rezultatul atât pentruvaloarea moralã, cât ºi pentru socializarea indusã.Aceastã nevoie, probabil, provine din dorinþade a mai trãi o viaþã, una mai puþin datã, la caresã avem o contribuþie activã, creatoare. Îmbarcareaîn noua existenþã este cu atât mai plãcutã, chiaremoþionantã, cu cât se axeazã pe cunoaºtere.La o altã scarã, o ilustrare degradatã a acestei stãride spirit o regãsim în viaþa noastrã prea modernã,

pe stadioane sau la emisiunileface à face înainte de alegerica ºi la mitingurile electorale.În esenþã însã, în modelul nepervertit, ne referimla o aventurã þinând de gnoza ºi de trãirea unor cãrþi.Don Quijote are un loc rezervat în inima noastrã, celpuþin odatã pornim ºi noi într-o misterioasã aventurã.

Un aal ttreilea eelement dde rreflecþie cred cãeste citatul din Poe (E.A. Poe, Le joueurd’échecs de Maelzel, In Contes, essais,

poemes, tr. fr. Ch. Baudelaire, C. Richard éd., Paris,Laffont, 1989, p.1037-1038), pe care îl extrag dinarticolul Poe, Descartes et la cybernétique de PierreCassou-Nogues. Ideile din citat sunt punctate, le dauun titlu ºi le rezum mai jos, printr-o adnotare careprecedã fiecare fragment. Ceea ce încerc sã spuneste cã Poe poate fi considerat ca fiind cel dintâicare schiþeazã o teorie a povestirii logice cu vocaþiematematicã ºi cã prin acest început de esteticãa literaturii poliþiste prefigureazã idei din informaticade mult mai târziu.

Poe ia în considerare numai procesele decalcul deterministe complet definite: «Les calculsarithmétiques ou algébriques sont, par leur naturemême, fixes et déterminés. Certaines donnéesétant acceptées, certains résultats s’ensuiventnécessairement et inévitablement. Ces résultatsne dépendent de rien et ne subissent d’influencede rien que des données primitivement acceptées».În descrierea datã, apare ideea cã aceste procesesunt avant la lettre algoritmi: «Et la question àrésoudre marche, ou devrait marcher, vers la solutionfinale, par une série de points infaillibles qui ne sontpassibles d’aucun changement et ne sont soumisà aucune modification». Poe face pasul cãtreconceperea unui dispozitiv automat: «Ceci étantadopté, nous pouvons, sans difficulté, concevoir lapossibilité de construire une pièce mécanique qui,prenant son point de départ dans les données dela question à résoudre, continuera ses mouvementsrégulièrement, progressivement, sans déviationaucune, vers la solution demandée, puisque cesmouvements quelques complexes qu’on les suppose,n’ont jamais pu être conçus que finis et déterminés.»Suntem în pragul conceperii unui limbaj deprogramare definit cu ajutorul unor instrucþiuniprimitive simple. Se vede cã semantica unuiproces este redusã la semantica instrucþiunilorfundamentale, reducere însemnând aplicareaunui homomorfism (matematic) enunþului analizat.Explicarea se reduce astfel prin acest homomorfismla explicarea operaþiei simple cerute de instrucþiuneade bazã. Mai general, semantica, sensul revine ladefinirea unui homomorfism pe care putem sã-l gãsimconvenabil explicat în orice manual de algebrã pentruultima clasã de liceu. Noþiunea de homomorfism estela temelia oricãrei culturi care vrea sã se înþeleagãpe sine ºi sã fie înþeleasã ºi de alþii.

Cartea ppoliþistã, puzzle ººi mmatematicã ((III)

DDrraaggooºº VVAAIIDDAA

Lacrima AAneiIon BBrad s-aa nnãscut lla

8 nnoiembrie 11929, îîn ssatul PPãnade,judeþul AAlba. FFacultatea dde FFilologiea UUniversitãþii ddin CCluj-NNapoca ((1948-1952). BBogatã aactivitate eeditorialã,publicisticã, ddiplomaticã, ppoliticã.A sscris ppoezie, rromane, tteatru, sscenariude ffilm, ccriticã lliterarã, ttraduceri. CCãrþipublicate –– ppoezie: Cu ssufletul ddeschis(1954), Cântecele ppãmântului nnatal(1956), Cu ttimpul mmeu (1958), Mã uuitîn oochii ccopiilor (1962), Fântâni ººi sstele(1965), Ecce TTempus (1968), Orga ddemesteceni (1970), Zãpezile dde aacasã(1972), Noapte ccu pprivighetori (1973),

Templul ddinafarã (1975), Transilvanecetãþi ffãrã ssomn (1977), Oraîntrebãrilor (1979), Rãzboiul ccunoaºterii(1979), Cartea zzodiilor (1982), Oracole(1987), Rãdãcinile ccerului (1989), Vasede TTanagra (1993), Icoana nnevãzutã(1996), Al ddoilea ssuflet (2000).

Poemul aalãturat, sscris îîn 11977,a aapãrut îîn vvolumul Ora îîntrebãrilor,Editura MMinerva, CColecþia BBibliotecapentru ttoþi, BBucureºti, 11979.

PPee AArrggeeºº îînn jjooss

O, AAnã, cca mmaica MMaria,De cce ii-aai ssfinþit cctitoria

Cu ttrupu-nn aalean îînvãscutul,Cu ppruncul ddin eel, nnenãscutul?Au nn-aa ffost ccumva ssã rrãsarãPrin bbraþele ttale-nn aafarã,În tturlele ccare-aameninþãSuperbe-nntr-aa llor uumilinþã,Pe ddomnul cce ddoarme-nn nneºtireCu ccapul ppe mmãnãstire?Au nnu þþii îîn ppãlmi, ssã nnu ccadã,Pe ccel îîngropat îîn bbaladã,În ssomn ppetrecându-ººi sstãpâniiCu llacrima rrece-aa ffântânii?Mãrire ddoar þþie, mmãrire,Anã ccu ttrupul ssubþire,Ce ddai vveºniciilor sscutulCu ppruncul ddin eel, nnenãscutul!

Curtea de la Argeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 22012 11

Podul dde rreviste

Petru SSoltan Academicianul PPetru SSoltan,

personalitate dde eexcepþiea mmatematicii, cculturii ººi vvieþii

politice aa RRepublicii MMoldova, mmare pprietenal rrevistei nnoastre, ss-aa nnãscut lla 229 iiunie1931, îîn ssatul CCoºniþa-DDubãsari –– pprilejpentru aa-ii uura aani mmulþi ººi bbuni ººi ddea îîncerca ssã-ii cconturãm aaici uun pportret,reluând ccâteva ttexte ddin vvolumul PetruSoltan lla 880 dde aani, apãrut lla CChiºinãuîn 22011, ssub eegida AAcademiei dde ªªtiinþea MMoldovei, UUniversitãþii dde SStatdin MMoldova ººi aa UUniversitãþii dde SStatdin TTiraspol.

Ca CCV „„oficial”, rreluãm, ccu mmai mmulteomisiuni, pprezentarea ccare ii sse fface

în Dicþionarul MMembrilor AAcademiei RRomâne ((1866–2010)), ediþia aa ppatra,de DDorina NN. RRusu ((Editura EEnciclopedicã, BBucureºti, 22010).

Aurmat ccursurile IInstitutului ÎÎnvãþãtoresc ddin TTiraspol ((1948–1950) ººiInstitutului PPedagogic ddin CChiºinãu ((1950–1952); îîntre 11954 ººi 11958 aafost ddoctorand aal UUniversitãþii „„M.V. LLomonosov” ddin MMoscova. ÎÎn 11961

ºi-aa lluat ttitlul dde ddoctor îîn ººtiinþe mmatematice lla IInstitutul dde MMatematicã „„V.A.Steklov”, aal AAcademiei dde ªªtiinþe ddin UU.R.S.S. ÎÎn 11971 aa ddevenit ddoctor hhabilitatîn ººtiinþe ffizico-mmatematice lla CCentrul dde CCalcul aal AAcademiei dde ªªtiinþe aa UU.R.S.S.A oocupat ddiferite ffuncþii: pprofesor ººi ddirector lla ªªcoala MMedie ddin HHânceºti

(1952–1953), aasistent ((1958–1963), pprofesor aasociat ((1963–1972), pprofesor(1972–1986 ººi ddin 11987 ppânã îîn pprezent) ººi ººef aal CCatedrei dde MMatematicãAplicatã ((1966–1973), lla UUniversitatea dde SStat ddin CChiºinãu; ddirector aal IInstitutuluipentru CCercetãri îîn DDomeniul PPlanificãrii ddin CChiºinãu ((1973–1986); ppreºedinte aalcolegiului dde rredacþie aal rrevistei Calendarul NNaþional (din 22002). DDin iianuarie 22010este ººef aal LLaboratorului „„Modelare MMatematicã ººi OOptimizare”. ÎÎn ddomeniulºtiinþelor mmatematice ººi aaplicaþiilor aa ffãcut sstudii îîn ttopologie ggeneralã ººi ttopologiealgebricã, ooptimizare ddirectã, ggrafuri, dd-cconvexitate, ccombinatoricã. LL-aa ffãcutcelebru tteoria dd-cconvexitãþii, iintrodusã dde eel. EEste iiniþiatorul aaplicaþiilor rrezultatelorºi mmetodelor mmatematice îîn eeconomia RRepublicii MMoldova. RRezultatele ccercetãrilorsale sse rregãsesc îîn ppeste 1150 dde llucrãri. AA pparticipat, cca iinvitat, lla nnumeroasecongrese, ssimpozioane, sseminare iinternaþionale. SS-aa rremarcat ººi îîn ddomeniulpublicisticii ººi lliteraturii: La pporþile BBabilonului (2001); Ieterele (2006); Transnistria,lacrima mmea (2006). MMembru ttitular aal AAcademiei dde ªªtiinþe ddin CChiºinãu(din 11992) ººi mmembru dde oonoare aal AAcademiei RRomâne ((21 iiulie 22003). MMembrual UUniunii SScriitorilor ddin RRepublica MMoldova ((2003). DDoctor HHonoris CCausaal UUniversitãþii „„Babeº-BBolyai” ddin CCluj-NNapoca ((1992), aal AAcademiei dde SStudiiEconomice ddin CChiºinãu ((1998), aal UUniversitãþii dde SStat ddin TTiraspol, ccu ssediul llaChiºinãu ((2000). AA ffost ddistins ccu MMedaliile „„S.I. VVavilov” ((1991), „„Meritul CCivic”(1996), „„M. EEminescu” ((2000) ººi „„D. CCantemir” aale AAcademiei dde ªªtiinþe ddinRepublica MMoldova ((2001). LLaureat aal PPremiului NNaþional îîn ddomeniul ººtiinþeiºi ttehnicii ((2004). ÎÎn 11994 aa pprimit ttitlul dde „„Om EEmerit” aal RRepublicii MMoldova.

Membru aal ccomitetelor dde iiniþiativã ppentru fformarea, mmai îîntâi, aa MMiºcãriiDemocratice, aapoi aa FFrontului PPopular ((1987–1988), pprim vvicepreºedinte aalFrontului PPopular ((1989–1990). DDeputat, ppreºedinte aal CComisiei ppentru ªªtiinþãºi ÎÎnvãþãmânt ddin PParlamentul RRepublicii MMoldova ((1990–1994).

Aºa sse ddefineºte aacademicianul matematicianPetru Soltan în prefaþa volumului de povestiriîn curs de apariþie la o editurã din Þarã.

ªi toate poveºtile ºi durerile Neamului sãu (fericiþiei, cei de la Marginea Neamului, care scriu Neamºi Þarã cu majuscule) sunt exprimate într-o limbãmetaforicã, cu arome de odinioarã ºi de basm.Aceste nuvele… „iscã o pulbere de viaþã anevoioasãa românilor din afara frontierelor actuale ale Þãrii-Mame”.

Un spirit neliniºtit, mereu în cãutarea Adevãruluicare înseamnã Cunoaºtere, iar cunoaºtereaînseamnã Viaþã, preocupat de idee, deformã ºi de frumos pânã aproape deperfecþiune, într-o sincerã mãrturisire scrie:Mâine o sã Vã trimit tot ce cred eu cã egata. E scris „gata", însã niciun fragmentnu poate fi gata definitiv nicicând, cel puþinasta-i atitudinea mea: mã trezesc noapteaºi cizelez frazele, întorcându-le în fel ºi chip.Astfel fac ºi la matematici. Dorm cu somniferde ºaizeci de ani ºi motivul e expus. N-amsâmbete, duminici ºi nici varã. Odihna meae în bucuria de de a gãsi fraze (în oricedomeniu) mai cu gust. Nu mai ºtiu undesã mã opresc: poate la Domnul de Sus.

Este mãrturia unui Titan, a unui om trãindºi muncind dincolo de limitele obiºnuite aleomenescului. ªi peste toatã aceastã muncã,precum un curcubeu, strãluceºte dragosteade Þarã ºi de limba românã, considerândTransnistria un bastion al latinitãþii în marea slavãcare o înconjoarã. Redau o altã mãrturisire asavantului scriitor: Privitor la limba transnistrenilore poveste lungã (Transnistria – în sens larg – de laNistru pânã la Nipru). Bunãoarã în Volania (Volhania– cum zic nemþii) se zice: tisior – picior, veti – vechi,oti – ochi, tiatri – piatrã. Regretatul Iosif ConstantinDrãgan, în monografia sa Noi, Tracii, spune cã aceºti„tiberi" din Volhania au fundamentat Roma, aceastãdin urmã denumire fiind a fluviului pe malurile cãruias-au aciuat, iar râului dând numele de „Tibru". ªiacum în Volania este oraºul Kiverti (Tiberti). Suntdocumente care atestã ºi alte chestiuni importantecu privire la limba transnistrenilor.

În cceea cce ppriveºte ddragostea dde ÞÞarã, se parecã dascãlul cel mai bun i-a fost bunica, cea careîl aºtepta sã vinã de la ºcoalã ascultând muzicã

basarabeanã la fereastrã ºi lãcrimând dupã pãmântulromânesc.

Aceastã iubire de Neam strãbate în toate scrierilelui Petru Soltan, o regãsesc cu emoþie în recentulnumãr al revistei Curtea de la Argeº, la care îlnumãrãm printre colaboratorii cei mai dragi sufletuluinostru. Savantul nu rãmâne la masa de scris, simtedurerea Þãrii:

Mi-s sfãrâmate în bucãþele ºi inima ºi somnul depeste noapte. Sãrãcie, copii ce bat la uºi cerºind câteo coajã de pâine, grãdiniþe ºi ºcoli închise. Maturi,bãtrâni, în suferinþe. Medicamentele-s extrem descumpe, în plus durerile sufletului doboarã lumea

ºi maimult decâtdurerile depat... Dinaltã parte,Transnistriaînstrãinatã

e într-un întuneric ºi mai groaznic. Nuºtiu dacã existã cineva care ar fi în staresã enumere toate nevoile abãtute pestenoi. Cu toate acestea, o rãdãcinãa obositului meu subconºtient, dinrãsputeri, ca o dragoste predestinatã,mã îndeamnã sã mã aplec asupramaºinii de scris.

ªi aici voiam sã ajung: de cescrie ilustrul profesor cercetãtor almatematicilor? Rãspunsul ni-l oferãscriitorul într-un motto care precedãpovestirea „Ieterele”: Cu mai mulþi aniîn urmã am aflat de experienþa lui JoseDelgado, laureat al Premiului Nobel:unei pisici i se taie legãtura dintreemisferele cerebrale. Programându-lepe rând, aceastã pisicã poate fiastfel dresatã, încât pânã la amiazã,bunãoarã, sã aibã o comportare,

iar dupã-amiazã alta, contrarã.Adicã se poate dresa o pisicãcu douã feþe. Orice societateîºi are dresate „pisicile” sale.E o chestie absolut fireascã.Pericolul apare doar atuncicând numãrul acestora depãºeºte limita criticã.Am senzaþia cã o crizã analoagã a atins ºi societateanoastrã. Scrisul e o salvare pentru spirit. Nu degeabacei stãpâni pe meºteºugul scrisului sunt mai stãpâniºi pe bunul simþ...

Nu mmi-aau ffost ddestul dde ppricepute cuvintelepentru a evoca fiinþa omului, savantuluiºi scriitorului Petru Soltan ºi, de aceea,

m-am strãduit sã selectez pentru cititori propriilesale mãrturisiri, crâmpeie de viaþã, de gând ºi poatecrâmpeie de Eternitate...

Un rromân aal MMarginii dde NNeamMMaarriiaa MMoonnaa VVÂÂLLCCEEAANNUU

TTrraannssnniissttrriiaa

Albine ccu aaripiPârjolite dde ffoc,Cãzute cca ggloanþele ppe jjos.

Sãlbãticeºte mmiereaÎn ffloarea ssalcâmului.

Braþe rretezateZbãtându-sse pprin iiarbãÎnroºitã dde ssânge.

Sãlbãticeºte llacrimaÎn oochii bbãrbaþilor.

Pe ccelãlalt mmalCaracatiþa rroºiei ssteleÎncolãcind ººi pprag, ººi lliterã,ªi lleagãn.

Sãlbãticeºte ddrumulSpre ccasa mmãicuþei.

PPooeezziieeTinere, cce ppururi ccauþiFrumuseþea-nn aalte þþãri,Tu, cce ccauþi aadevãrulÎn sstrãine zzãri!ªezi aaici, mmai llângã mmineªi îîngãduie ppuþin,Ia aaminte lla ccuvântulUnui mmai bbãtrân ccreºtin.Frumuseþea eeste ssearaCe îînvãluie ccolinaÎn iiubire ººi mmister!Adevãrul eeste ÞÞaraÎnmulþitã ccu lluminaDumnezeului ddin CCer!Tinere, sstrãvechiul SSoare-iiVeºnic nnou ººi ttineresc!Nu îîmbãtrânesc iizvoareCare ddin aadânc ppornesc!ªezi aaici, mmai llângã mmine,ªi îîngãduie ppuþin,Ia aaminte lla ccuvântulUnui mmai bbãtrân ccreºtin.Frumuseþea eeste sseara,Ce îînvãluie ccolinaÎn iiubire ººi mmisterAdevãrul eeste ÞÞaraÎnmulþitã ccu lluminaDumnezeului ddin CCer.

Grigore VVieru, llui PPetru SSoltan

Curtea de la Argeºº

Podul dde rreviste

Sunt ooameni ccare nnu sseamãnã decâtcu ei înºiºi. Petru Soltan face partedin aceastã tagmã.

– Bine, bine, îmi poate replica cineva, toþi oameniisunt irepetabili, fiece individ.

În fond, aºa e: ne naºtem cu toþii diferiþi, darpe urmã, cu anii, nu ºtiu cum se face, cã majoritateadintre noi îºi pierde individualitatea ºi devine o masãuniformã; în orice caz, aºa era pe timpul dominaþieicomuniste de care au avut parte generaþiile maiîn vârstã.

Ei bine, Petru Soltan, în mod miraculos, nu ºi-apierdut individualitatea, aº spune chiar cã a cultivat-o,deºi cred cã n-a fãcut-o special. Aºa l-a croitDumnezeu, înzestrându-l cu un caracter deosebit.

Peisajul intelectual din Basarabiaar arãta mult mai sãrãcuþ fãrã acestdescendent din mult-pãtimitaTransnistrie. În persoana lui avemde a face cu un strãlucit savant ºiom politic. Într-adevãr, multe deciziipolitice importante din timpul miºcãriinoastre de renaºtere naþionalã n-arfi avut ponderea necesarã dacãnu era printre noi deputatul PetruSoltan. El ºtia sã completeze, sãîntregeascã o idee, o iniþiativã ori sãvinã cu propriile soluþii originale carese dovedeau a fi cele mai fericite.

Fãrã îndoialã, acest savantbeste ºi un om al cetãþii, un om denãdejde. Pãcat cã politicienii noºtride azi nu apeleazã la potenþialullui enorm de a vedea ºi a pãtrundeesenþele. Din cauza aceasta pierdemºi acolo unde, cu siguranþã, amputea câºtiga. Este un nesecat generator de idei –idei cântãrite, expuse temeinic ºi argumentat.Ascultându-l, urmãrindu-i luãrile de poziþie,îþi dai seama cã ai de a face cu un mare patriot,dar nu de paie, fãcut din cuvinte zornãitoare„ce din coadã au sã sune”, cum spunea Eminescu.Are o judecatã calmã, exactã, pe-alocuri chiarrece – ºi tocmai de aceste calitãþi avem nevoieastãzi. Poate cã-i lipseºte puþinã „nebunie”, dar,în situaþia-limitã în care ne aflãm, n-avem voie sãfacem nicio greºealã. Parafrazându-l pe Maiorescu,aº spune cã Republica Moldova „a pierdut dreptulde a mai comite greºeli nepedepsite”. Azi noi toþisuntem în situaþia celor care dezamorseazã minele.Continuãm sã trãim într-un teritoriu minat de istorie,în fiece clipã putem sãri în aer.

Petru SSoltan aare uun ppas eechilibrat ºi un ochiager, vede lucrurile în toatã complexitatealor, le vede dintr-odatã, prezentându-ne

tabloul întreg. Îl preocupã adevãrul, nu reglarea deconturi. E un gentilom ºi un aristocrat al spiritului –

pasãre rarã în peisajul nostru basarabean. Dacã nui-a plãcut ceva – un articol, o luare de cuvânt – maibine tace decât sã-þi facã niºte complimente gratuite.Mã rog, suntem de-ai noºtri, printre-ai noºtri,ce l-ar costa sã te laude, cum procedeazã atâþiaalþii?!... N-o face. N-are spirit de gaºcã ºi astaderanjeazã. Dar dacã ai spus ceva cu care elprincipial nu e de acord, o, atunci þine-te bine!Lucid, exact, vine sã te contrazicã, însã niciodatãnu atacã persoana, ci ideea, ºi asta îl face respectatchiar ºi de oponenþii sãi. Discuþiile cu el sunt un regal,trebuie sã te mobilizezi bine ca sã-i corespunzi,sã fii ºi tu la înãlþime.

Emite în permanenþã o energie, un azartde a gândi, o invitaþie de a cugeta împreunã,

de a trãi cu plenitudine în lumeaideilor. Când te afli în preajmalui, simþi un fel de câmp magnetic,pentru cã niciodatã nu e scos dinprizã, nu-ºi permite luxul de a filânced sau pasiv, chiar ºi atuncicând tace. Aceastã energiecreatoare se revarsã în acþiuniinspirate, formule matematice,investigãri lingvistice originale,pagini excelente de literaturã scrisecu o panã mãiastrã. Schiþeazãuºor admirabile portrete ale unorpersonalitãþi marcante, evocãridin copilãrie, din tinereþe.

ªi-n permanenþã – cãutãri,cãutãri – e un vânãtor deadevãruri, dar nu pentru a secomplãcea, ci pentru a le scoateîn evidenþã, pentru a le reda lumiiîn toatã splendoarea lor. Judecã

sistemic, conceptual. E un filosof. Uneori nue înþeles, merge prea repede, prea departe,dar vina e a noastrã, nu a lui.

În consecinþã, e un înþelept. În cazul lui putemafirma cu certitudine cã nu întâmplãtor poartã titlulde academician. E temeinic ºi profund. Totodatãe generos. Doamne, pe câþi i-a promovat! Pentrucã ºtie sã vadã meritul ºi sã preþuiascã valoarea.

Citindu-ii ccãrþile, te uimeºte spiritul acut deobservaþie, cãruia nu-i scapã niciun detaliu.În descrierile sale, mie unuia mi-l aminteºte

pe Hemingway cu memoria lui fenomenalã. Aº zicecã Petru Soltan e un scriitor care s-a rãtãcit printrematematicieni sau, dacã vreþi, viceversa.

S-a întâmplat acum vreo zece ani sã stãmo sãptãmânã împreunã într-un salon de spital,eu – cu inima, el – cu tensiunea. Desigur, lavindecarea noastrã au contribuit ºi doctorii, dar credcã un leac esenþial, care ne-a „vitaminizat sufletele”,au fost ºi acele interminabile ºi incitante discuþiipânã dupã miezul nopþii. Ne pãrea rãu cã trebuia

sã furãm ºi puþintel somn, altfelne-apucau zorile.

Îmi puteþi reproºa cã tot cescriu acum e prea din cale afarã, cã fac portretul unuiom aproape ideal. Posibil. Mai mult ca sigur, cã PetruSoltan are ºi „defecte”: de exemplu, totdeauna eîmbrãcat impecabil, cum se spune, „la patru ace”,în orice împrejurãri. Nu l-am vãzut niciodatã sã seprezinte neglijent. Nu e un „defect”? La urma urmei,„de ce, mã rog, face cu noi pe aristocratul?”, cums-a exprimat oþãrât unul dintre cunoscuþi.

Aceastã observaþie mi-a amintit de un caz cares-a întâmplat cu mine în anii studenþiei, când dinultimii bani cumpãram cãrþi româneºti la magazinul„Drujba” din Moscova. Trebuia s-o faci rapid, altfelrãmâneai fãrã o carte de preþ, pentru cã nãvãleauchiºinãuienii – acolo magazinul fusese închis. Amreuºit sã sclipuiesc o bibliotecã bunicicã în cameramea de la cãmin. Într-o zi, unul dintre colegi intrã lanoi în camerã ºi destul de rãspicat, pe neaºteptate,declarã: „ªtim noi de ce cumperi tu atâtea cãrþi!”Eu care tocmai eram cu un volum în mânã, amrãmas mut, cu gura cãscatã. „– Vrei sã ne înjoseºti,iatã de ce!” – a adãugat el ºi a dat sã iasã. Cei dincamerã au reacþionat râzând ironic. Eu între timpmi-am revenit: „Da’ de ce nu cumperi tu mai multecãrþi, ca sã ne înjoseºti tu pe noi?!” Nu mi-a rãspunsnimic, probabil cã ºi-a adus aminte cã el în viaþalui n-a cumpãrat o carte.

– Bine, bine, dar ce legãturã are asta cu Soltan?Vã rãspund: sunt mai mult ca sigur cã Petru

Soltan, dacã am fi fost împreunãla studii, i-ar fiîntrecut pe toþi la capitolul achiziþionãrii cãrþilor –„ca sã ne înjoseascã, desigur” Nu e un defect?!Mai ales cã, dupã câte ºtiu, atunci, când s-a întorsde la Moscova de la studii, el unul a ocupatcu biblioteca lui aproape jumãtate de vagon.

Aºtept ccu nnerãbdare sã ne reîntâlnimla Literatura ºi arta, la Forul Democratal Românilor din Republica Moldova sau

„la o cafea”, cum îi place dlui Soltan sã spunã, deºinici eu, nici el, nu prea avem voie sã consumãmaceastã licoare minunatã. Dar altfel cum „sã-þivitaminizezi sufletul” ca sã nu-þi pierzi speranþa cãvisul nostru – mare ºi sfânt – se va împlini!? Pentrucã, la urma urmei, tot ce facem noi nu e altcevadecât înfãptuirea visului de reîntregire. În cazcontrar, ne aºteaptã pe toþi o „transnistrizare”(cum obiºnuieºte sã se exprime dl Soltan),iar el ºtie bine ce spune, ºtie ce-i aceasta,cãci de acolo vine.

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 2201212

Bucuria ccomunicãrii sau iinvitaþie „„la oo ccafea”

IIoonn UUNNGGUURREEAANNUU

Desen dde CCucu UUreche

Pescuitul ccu iieterele –– mmarea ppatimã aa llui ttata. ((...)Scoase lla uuscat, iieterele ppar nniºte ccroieli ddin nnãframa ccerului, ccu oochiuri-ppãtrãþele. ((...)Sub aapã, îînsã, iieterele tte aademenesc ººi mmai mmult. ªªi ttu, ppeºte ffurat dde ggândul ssã lle iispiteºti oodãile,

te sscurgi pprin pprima ggârlã cca oo rrazã dde lluminã pprin ggura dde gghioc. TTe-aai oopri ssã tte mmai mmiri, ddar tte ggâdilãcea dde-aa ddoua, ccã lluneci mmai ddeparte ccu ggândul rrisipit. ªªi ttot aaºa, ppânã ssimþi ppe ccreºtet ffundul dde þþugui.Sunt iietere ccu oo iieterã îînãuntru. BBunãoarã, dde-ii ppândeºte ppescarul ppe ccei dde mmare, ccare ssuie aapele ddupãvreun nnoroc mmai ddulce, îîn llocul ccordelelor cce þþin ggârla ccea ddin uurmã îîntinde oo iietericã ccu oochiuri mmãrunþele,pentru ppeºtii mmai pprostuþi, ººi, ffolosindu-ii ppe aaceºtia ddrept nnadã, eel fface oospãþul ººi ccelor ccurioºi dde aape nnoi.ªi, dde-aai vvrea ssã iieºi, ddegeaba: ggârla aabia ttrecutã ee aastupatã ccu mmijlocelul ttãu dde ttrup. ªªi ttu tte zzbaþi îîntreochiurile ccelea ººtirbe, dde nnu-ii ppe llume uun DDumnezeu cce aar aavea pputerea ssã tte sscape. ((...)

Ieterele llui ttata... AAu pputrezit ººi eele. ÎÎnsã nnoi, ccei ccu mmultã ccarte, aam uurzit aaltele uuriaºe ººi mmai ssofisticate.ªi aacolo uunde nnu nne-aa aajuns ddibãcia aa sscoate ppeºtele ddin ppiatrã, lle-aam îîntins îîn aapele ccelor ccu mmai ppuþinãcarte. CCãci aaltfel ccum ssã eexplic pprinsoarea cceea ccu nnadã nnu nnumai dde ssinealã, cce þþine îîn eea ssatul dde llamargine dde ccapãt? NNici ppãdurea ccu sstejari nnu-ii ppoate uuºura rrãsuflul –– ii-aam ttãiat-oo ººi ppe rrugul eei nne-aamsacrificat oobârºia dde nneam, cchiar ººi ddemnitatea dde ggospodari. DDar uunde eera NNistrul? SS-aa îînstrãinatºi eel. AAcum, iiatã, bba ttulbure, bba sscãzut ppânã lla ppraguri, îîºi ppârâiazã lla vvale aapele ssale ooarbe.

Ietere, iietere, dde lla iiscusinþa dde aa vvã mmeºteºugi þþine, aaº ccrede, ttot vvicleºugul nnãscocit ppe llume.(Chiºinãu, 11986)

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 22012 1133

Podul dde rreviste

Personalitatealui PPetru SSoltanare o dimensiune

ce þine de miracol. El posedãdarul, aproape inexplicabil,

de a apropia lumea abstractã a matematicii de lumeavie, cunoscãtoare, trãitoare ºi rostitoare a zeului,destinului, a unui dincolo suprasensibil care estetãrâmul blagian al misterului.

Fiind ºi scriitor ce utilizeazã culoarea localãpitoreascã a graiului transnistrean cu neaoºismemaramureºene, el a apropiat Republica Cifrelorde Republica Literelor, gãsindu-le punþi vii decomunicare, similitudini, temeiuri comune de „fiinþare”.Ne-a convins, pe fundalul acestei apropieri, cã ºinumerele au fiinþã în ele, cã sunt purtãtoare mascatede umanitate însufleþitã, nu cantonatã în nemiºcareparmenidicã.

Astfel, eminesciana zicere „Lumea îmi pãreao cifrã” capãtã la el o conotaþie pozitivã, poeticãsau chiar mitopo(i)eticã, producãtoare de sugestii.

Lumea este ea însãºi un simbol, incitândla o proiecþie de imago mundi, de unic tabloufenomenologic, de theatrum mundi, de cumpãnãcu douã ciuturi ca în profundul proverb românesc(când cea plinã coboarã, cea deºartã urcã),de unitate mitologicã a celor trei niveluri (lumeade jos, lumea de dedesubtul celei de sus ºi ceaintermediarã), de simbol al structurilor echilibrate,al structurii de antagonism echilibrat (dupã Durand).

În lumea noastrã agitatã, plinã de antagonismeireconciliabile, Petru Soltan se impune ca un om alliniºtii interioare, al stãpânirii de sine, al echilibrului.El este – în viaþa academicã ºi universitarã, în ceapublicã (în calitatea de fost parlamentar) ºi ceaculturalã – un factor de echilibru ºi un formatorde concepþii ºi atitudini judicioase, bazate pe moºireasocraticã de adevãr. Nu e vorba de o comodã aureamediocritas, ci mai degrabã de o cale de mijlocconfucianã tao,care împacãantagonismele.Aºa cum mulþimiledin matematicãsunt considerateansambluri graþieindicãrii tuturorelementelor saunumai prin indicareaunei proprietãþicaracteristice numailor, Petru Soltan cautã(ºi gãseºte!) nexulcauzal, analogiileformale (ca înciberneticã), algoritmii(cuvânt frecvent înluãrile sale de cuvânt).

Sã precizãm– iarãºi – cã Petru

Soltan nu este adeptul schemelor, sistemelorde simboluri ºi operatori matematico-logici,ci al structurilor organice, vii.

Am ffost mmartorul uunei sspectaculoase conturãride portret fenomenologic al lumii noastreacademice, Petru Soltan surprinzând

în fiecare om de ºtiinþã anume proprietateacaracteristicã numai lui, þinând cont de nivelul

intelectual, contribuþia ºtiinþificã, comportament,raporturile cu puterea, ambiþii, mentalitate.

Aºa cum gãseºte în cifre proprietãþi organice,Petru Soltan identificã în oameni felul de afi, dimensiunile personalitãþii, aparenþa ºi esenþa(masca ºi faþa adevãratã).

Petru Soltan rãspunde prin faptele saleimperativului omului etern, conceput de Þuþea:„sã stabileascã limitele gândirii ºi-n specialale celei matematice, a cãrei simbolicã purãnu depãºeºte natura convenþionalã a limbajuluiinaderent la natura lucrurilor”. Menþionãm cãDomnia Sa face aderent acest limbaj la lume.

Fiind dintr-un alt domeniu, nu ºtiu exact cereprezintã în matematicã ºi cum este tratat decolegii sãi din Republica Cifrelor. În RepublicaLiterelor este considerat ca un om al cuvântuluiºi de cuvânt, ca om al Cetãþii cu verticalitatemoralã neclintitã, care are prin excelenþã darulprieteniei intelectuale ºi al colegialitãþii.

Aderenþa mmatematicii lla llumeAAccaadd.. MMiihhaaii CCIIMMPPOOII

La 221 mmartie 11949, în satul Coºniþa de dincolode Nistru a cãzut un elicopter care avuseseo panã de motor. Timp de peste patruzeci

de ani, locuitorii acestui sat s-au tot mândrit cuaceasta. Când îl întrebai pe un coºniþean de undee, el îþi rãspundea cu mândrie, chiar dacã se nãscusecu mult dupã eveniment, cã e din satul unde s-aprãbuºit elicopterul.

De vreo câteva decenii, însã, locuitoriidin Coºniþa, dacã sunt întrebaþi de undesunt, îþi rãspund: „Din satul lui PetruSoltan”.

Dacã îndrãzneºti sã întrebi cinee Petru Soltan, coºniþeanul se uitãcu dispreþ la tine („Cum, nici atâta lucrunu ºtii?!”) ºi-ºi va cãuta de drumul lui,fãrã sã-þi rãspundã.

Iatã cã înãlþarea unei personalitãþipoate deveni titlu de mândrie pentruo întreagã localitate mai mult decâtprãbuºirea unui elicopter.

Petru Soltan e un Nume. Un numede referinþã pentru toatã stânga

europeanã a Prutului.Când vreun strãin îmi vorbeºte despre Republica

Moldova ca de un loc în care doar se prãbuºescelicoptere, se revarsã râuri, iar sportivii se întrecla înot în piscine umplute cu vin sau vodcã, euîi vorbesc de Petru Soltan. ªi de Ion Ungureanu,ºi de Mihai Cimpoi, ºi de Nicolae Botgros, ºi de

Alexandru Moºanu,ºi de Eugen Doga...

Ei sunt pânãla urmã cei carene reprezintã, ºi nucalamitãþile (inclusivpolitice) care ne totînsoþesc de vreoºaptezeci de ani.

Petru SSoltaneste îînvãþatulcare mereu

învaþã de la alþii.Petru Soltan este

profesorul de la careai mereu ce învãþa.

ªcoala lui nu are un loc stabil – o catedrã, o aulã,un birou – ea îl însoþeºte pretutindeni pe ctitorul ei.E preocupat de o viaþã în a-ºi vedea poporul maideºtept, mai avut, mai plin de demnitate...

Ar trebui – crede ilustrul profesor – sã creãm înR.M. (aºa-i zice domnia sa þãrii pe care o serveºte)nu o ºcoalã pentru proºtii care reuºesc (ei sunt maimulþi, anume aceºtia îl cautã adesea sã-l consulte),ci pentru deºtepþii care nu reuºesc, unde cei carele ºtiu pe toate ar trebui sã înveþe ceea ce ºtiu ceicare nu ºtiu nimic, dar reuºesc.

Petru Soltan este un practician („Rãspunsule exact, dar nu-i precis!”, le zice el studenþilor sãi),un vrednic („Îþi înþeleg lenea mâinilor ºi a picioarelor,dar nu-þi înþeleg lenea ochilor ºi a urechilor: nu cumvatoate vin de la lenea creierului?”, le reproºeazãdânsul celora care vor sã treacã Styx-ul cunoaºterii,fãrã sã punã mâna pe vâsle).

Petru Soltan e o instituþie.Cãrþile lui cu formule matematice reprezintã

cartea de vizitã a Republicii Moldova (a R.M.,cum îi zice plin de respect savantul) în lume.

Nu avem doar o lume în care se prãbuºescelicoptere ºi o lume care sã se mire, ci mai avemºi altceva – încercãm noi sã atenþionãmmapamondul.

Noi îl mai avem ºi pe acest sultan al cifrelor,cu numele lui exact (sau precis) Petru Soltan,o personalitate marcantã a zilei de azi.

Despre ssultanul ccifrelorNNiiccoollaaee DDAABBIIJJAA

Cu ccertitudine, þþin mminte ttimpul ppe ccând aaveam uun aan ººi, ppoate, ccâteva lluni.Dacã îîncep ssã ccobor sspre rrãdãcina uuniversului mmeu, iimediat îîmi aapare îîn ffaþão uuºã dde cculoarea ccerului - oo ecliipsã a ddorului dde aa nnu ffi uuitat dde ttinerica ººifrumoasa mmamã, dde aa nnu rrãmâne ssingurel îîn îîncãperea cceea ssurdã, aaflând mmaitârziu ccã ii sse zzicea casa ccea mmare. Ca pprintr-oo cceaþã ddeasã ddesluºesc sspatele llatal uunui bbãrbat mmasiv, iiar îîn uurmã, lla vvreun ppas, jjosuþa mmamã ccu ffaþa sspre mmine.

Pe lla ººase aaniºori, eeu dde aacum aadunam nnumerele, cciteam ººi sscriam ccu lliterelatine. VVai dde ccaligrafia cceea: nnu eeram îîn sstare ssã dduc llinii oorizontale ººi ooblice.La llecturã ttot ttimpul þþineam ddegetul aarãtãtor dde lla mmâna ddreaptã ssub llitere. GGrijade aa aavea ccaiete, ttoc ccu ppeniþã, ccãlimarã, ccernealã, aabecedar mmi-oo ppurta ttata.În 11938 sscânceam lla uuºa dde cclasa îîntâi, ddar îîn zzãdar: legea nnu ppermitea aa ffiadmis lla ººcoalã ddacã nnu aaveai oopt aani.

Îmi eeste uun ppic rruºine, îînsã þþin ssã mmãrturisesc ccã ppe ccând îîncã nnu eeram eelev,mi-aam zzis: Io ssã ffac ººî nnascoºesc ººeva. Acest postulat mi-aa fformat uun programinconºtient ppentru îîntreaga vviaþã. ªªi ttot cce ffac, ppare, iinstinctiv, cconþine ccevaoriginal.

(Din „„Niºte jjaloane aale ppârâului mmeu dde vviaþã”.)

Oricare ddintre nnoi, mmãcinat dde ppietrele vvieþii, ccoboarã ddintr-oo nneuitatã ccopilãrie,de ppe uun mmunte aal ppoeziei, ddintr-uun ccer aal ccredinþei, dde ppe uun OOlimp aal ffilosofiei.Pentru mmine, ººi ccopilãria, ººi ppoezia, ccredinþa, îîntreaga mmea ffilosofie, cchiar ººiprematura ddragoste, þþin dde BBabilonul MMatematicilor. DDe aacolo ccobor, dde uundem-aa rrãtãcit nneascultãtorul mmeu ssubconºtient, aacel EEgo aascuns ººi nnesupus,acea pproprie uumbrã dde ffiinþã, îîntinsã ººi aaºternutã-nn zzare cca dde lla uun ssoarede ddimineaþã, ttangent ppe llinie dde ddeal. CCine aa ssimþit-oo nn-oo uuitã. TTotdeaunacând aating aaceastã ccoardã mmã iiau ffiorii. ((...)

De ccâte oori mmi-aaduc aaminte dde ffarmecul MMatematicilor, îîn eexplicarea LLumii,de aatâtea oori mmã ssimt sstãpânit dde uun ttremur aal eemoþiilor iinexplicabile.

(Din „„Matematica, vviaþa ººi rrostul llor”, ddiscurs lla pprimirea ttitlului dde DDoctorHonoris CCausa aal UUniversitãþii „„Babeº-BBolyai” CCluj-NNapoca, 11992.)

E oo iipocrizie, ddomnule ppreºedinte, ssã sse ddepunã fflori lla sstatuia llui ªªtefancel MMare ººi SSfânt ddin ppartea aautoritãþilor, îîn ttimp cce aacestea ssunt ccertate ccuStatul RRomân, ppe ccând - llucru ººtiut dde ttoatã llumea - aaceastã ffigurã pproeminentãreprezintã îîn mmod oorganic ppatrimoniul SStatului RRomân. AAceste fflori aar ffi,într-aadevãr, aale rrecunoºtinþei, ddacã nnoi aam ppreþui lla jjusta ssa vvaloare lloculgenezei nnoastre, ddoar sse ººtie ccã ooriunde ººi ooricând RRomânia nne-aa vvenitºi nne vvine îîn aajutor. MMultiple ddovezi ssunt lla îîndemâna ooricui.

(Dintr-oo sscrisoare ddeschisã aadresatã ppreºedintelui VV. VVoronin.)

Cu aacad. RRadu MMiron

„Eu ssunt nnãscut cca ssã mmã mmanifest”

Istoria dde llângã nnoi

Curtea de la Argeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 2201214

Karelia, îîn ffinlandezã Karjala, a fost una dintreprincipalele provincii ale Finlandei. Esteaºezatã pe malul uriaºului lac Laatokka

(Ladoga). Fiind o provincie de margine, de-a lungulvremurilor a trecut prin numeroase situaþii dificile.Astãzi, din cauza nefericitelor ºi injustelor evenimentedin timpul celui de Al Doilea Rãzboi Mondial, mareparte a Kareliei aparþine Rusiei. Este însã speranþamultor karelieni – ºi este ºi speranþa mea – cãaceastã situaþie se va ameliora în viitor.

Personal, nu sunt karelian, ci sunt nãscut în Turku,în partea de vest a Finlandei. Însã, foarte multe dintrepersoanele apropiate mie sunt din Karelia ºi, într-unanume sens, cele ce s-au întâmplat cu Karelia mi-auinfluenþat puternic viaþa. Aº dori sã vorbesc aicidespre acest lucru. Povestea reprezintã punctul meude vedere ºi experienþa personalã, faptele istoricesunt doar în treacãt menþionate. În ceea ce priveºteistoria, existã asemãnãri importante între Karelia ºiMoldova, dar nu mã simt suficient de pregãtit pentrua intra în detalii.

PPrriivviirree aassuupprraa iissttoorriieeii KKaarreelliieeiiPrimele menþiuni scrise despre Karelia dateazã

din jurul anului 1100. Potrivit legendei, cãlugãrii greciSerghei ºi Herman au adus aici religia ortodoxãºi au înfiinþat Mãnãstirea Valamo, pe o insulã a laculuiLaatokka, în jurul anului 1200. Religia catolicãºi cea protestantã au venit dinspre vest,ducând, în jurul anului 1250, la fondareafortãreþei Viipuri. Ulterior, Viipuri a devenit celde-al doilea oraº ca mãrime din Finlanda.

Pentru cã locuiau o provincie de frontierã,karelienii au suferit de pe urma multorrãzboaie. Istoria lor este plinã de tratate depace care totdeauna au fost ulterior încãlcate.Simbolismul blazonului Kareliei, datând de pela mijlocul anilor 1500, este foarte sugestiv:o spadã vesticã, dreaptã, luptã cu o sabiecurbã, esticã. Culorile steagului karelian suntnegru ºi roºu închis, vorbind despre destinulîntunecat al Kareliei. Totuºi, destinul nu areuºit sã afecteze modul de a fi al localnicilor.Ei sunt cunoscuþi ca fiind cei mai veseliºi mai optimiºti dintre locuitorii tuturorprovinciilor Finlandei. Viipuri era consideratun oraº al fericirii ºi veseliei.

Þarul Petru cel Mare a început în 1703 sã ridiceo fortãreaþã, Petru ºi Paul, în mijlocul Ingernlandului,la baza istmului karelian, cel care separã LaculLaatokka de Golful Finlandei. Acea fortãreaþã, depe Insula Hare, a fost începutul Sankt Petersburgului,care, în 1712, a fost declarat capitalã a Rusiei.Aceastã expansiune bine plãnuitã a Rusiei a avutca rezultat o metropolã dominatoare în apropiereaFinlandei. Plasarea ei în acest loc a adus mai târziusuferinþe considerabile Kareliei ºi Finlandeiîn general, motivate de „raþiuni de securitate”.Evenimentele ulterioare, ale cãror detalii nu suntsemnificative pentru discuþia de faþã, au dus laatacarea Finlandei de cãtre Rusia, în 1939, ºi lafaimosul Rãzboi de Iarnã. Acesta este momentulîn care istoria se întâlneºte cu amintirile mele ºicu experienþele personale. Din nefericire, acestaa fost ºi momentul în care Karelia a devenitprovincia pierdutã a Finlandei.

PPrroolloogg:: BBuunniiccuull mmeeuu ººii IInnssuullaa SSeeiisskkaarriiSeiskari este o insula karelianã în Golful Finlandei,

la aproximativ 30 de kilometri de cel mai apropiatpunct al uscatului. Este o insulã lungã ºi îngustã,de vreo patru kilometri pãtraþi. Malurile sunt

binecuvântate cu dune de nisip, iar flora splendidãinclude specii care nu se gãsesc în alte pãrþi. Nu amfost niciodatã acolo, pentru cã vizitarea insulei nu afost posibilã în timpul vieþii mele. Totuºi, pentru mine,Seiskari a fost totdeauna cel mai romantic loc de pepãmânt. Într-un cântec foarte popular în tinereþeamea, Seiskari era descris ca un loc fãrã adãposturiîmpotriva vântului, dar cu fetele locului fiind celemai frumoase dintre toate fetele. Cele mai specialeconstrucþii din Seiskari erau farul ºi biserica, aceastadin urmã construitã în 1770 ºi distrusã în timpulUniunii Sovietice.

Bunicul meu, Hjalmar Prins, a fost preot înSeiskari, pe la începutul secolului trecut. Viaþa sa afost cu totul extraordinarã. A fost gãsit ca bebeluº laintrarea cortului unui sergent finlandez care a luptatîn Rãzboiul Ruso-Turc din 1877-78. S-a aflat maitârziu cã era copilul unui ofiþer strãin din armata rusã,polonez sau român. Când am încercatsã urmãresc alternativa româneascã,am fãcut o vizitã la Muzeul Militar dinBucureºti, unde am aflat multe despremiºcãrile de trupe de atunci, dar, desigur,nu am gãsit ºi detalii despre persoane.

Bunicul meu a murit cu douãzeci deani înainte de naºterea mea, dar am auzitmulte despre el ºi despre Seiskari de lamama mea. Vara era posibil sã ajungi

pe insulãcu vaporul.Iarna, mareaera îngheþatãºi se puteamerge pegheaþã,eventualfolosindcalul. Dar,primãvara ºitoamna, niciun mod detransport nu era posibil,ceea ce însemna ºi lipsaoricãrui mijloc decomunicare. Insulaavea vreo 500 de

locuitori ºi niciun doctor, drept care asistenþamedicalã era asiguratã de preot ºi, eventual,de vreo moaºã. Nu era prea mult teren pentruagriculturã, dar oamenii aveau vite ºi porci. Erauºi meºteºugari, iar pescuitul mergea foarte bine.

RRããzzbbooiiuull ddee IIaarrnnããÎn negocierile dintre miniºtrii de Externe von

Ribbentrop al Germaniei ºi Molotov al UniuniiSovietice din august 1939, Europa de Est a fostdivizatã în secret în sfere de interes ale celor douãþãri. Astfel, Polonia de est, Þãrile Baltice, precum ºiFinlanda, au cãzut în sfera de interes a Rusiei, undeUniunea Sovieticã putea face orice dorea. Foartecurând, Polonia a fost ocupatã, iar Finlandei ºi ÞãrilorBaltice li s-au impus pretenþii teritoriale. Cele dinurmã au cedat ºi foarte curând au învãþat adevãrulcare spune cã dacã întinzi un deget diavolului, îþi veipierde toatã mâna. Þãrile Baltice au devenit republicisovietice ºi au rãmas în spatele cortinei de fier pânãla colapsul Uniunii Sovietice. Dacã acest lucru s-arfi întâmplat ºi cu Finlanda, atunci viaþa mea ar fi fostmult diferitã – o carierã în ºtiinþã, ca sã nu mai vorbimde o carierã internaþionalã, ar fi fost foarte dificilãpentru mine.

Dar Finlanda nu a cedat cerinþelor Rusiei, care

a atacat-o pe 30 noiembrie1939, pe un front în IstmulKareliei ºi pe unul mai sprenord ºi, de asemenea, abombardat oraºele finlandeze. În Rusia s-a constituitºi un guvern marionetã, aºa numitul guvern Terijoki,format din emigranþi finlandezi comuniºti. Acest„adevãrat guvern al Finlandei” a cerut „ajutor”.Bineînþeles, nimeni din Occident nu a luat în seriosacest argument, iar în noiembrie Uniunea Sovieticãa fost exclusã din Liga Naþiunilor.

Comparatã cu Finlanda, puterea militarã a Rusieiera uriaºã. La început, ei aveau câte trei soldaþiîmpotriva fiecãrui soldat finlandez, dar capacitateade luptã era nelimitatã. Numãrul avioanelor ruseºtiera de zece ori mai mare decât al avioanelorfinlandeze, iar numãrul tancurilor de o sutã deori mai mare. Nu era de mirare cã liderii sovieticicredeau cã aveau în faþã un marº uºor, de cel multdouã sãptãmâni, pânã la Helsinki. Lui ªostakovicichiar i s-a comandat sã compunã muzicã bazatã pemelodii finlandeze, pentru a fi cântate la Helsinki întimpul festivalului ce avea sã urmeze acordului de

pace. Aceastã muzicãîncã se mai putea auziîn Finlanda acum vreozece ani – ºi, dupãpãrerea mea, chiarera o muzicã bunã.

Dar realitatea s-adovedit cu totul alta.În timpul celor 105zile ale Rãzboiului deIarnã, ruºii nu au fãcutpractic niciun progrespe front. Dimpotrivã, aupierdut mai multe diviziiºi o cantitate imensãde materiale de luptã.Detalii pot fi gãsitecãutând „Winter War”pe Wikipedia. Auexistat puþine exempleîn istorie ºi cusiguranþã niciunulaltul în timpul celuide Al Doilea Rãzboi

Mondial, când o naþiune micã a fost capabilã sãreziste unei naþiuni uriaºe în raport cu ea. Au fostmulte speculaþii privind explicaþiile acestui fapt. Iarnaseverã ºi moralul ridicat al armatei finlandeze suntadesea factorii menþionaþi în acest context.

În timpul Rãzboiului de Iarnã, practic nicioactivitate de rãzboi nu era în desfãºurare în altãparte. Ca urmare, Finlanda era în atenþia preseiinternaþionale la un nivel la care nu a mai fostvreodatã, înainte sau dupã aceea. Mulþi voluntariinternaþionali au luptat alãturi de finlandezi, dar niciunalt sprijin semnificativ nu a fost dat Finlandei de altãþarã. În cele din urmã, Finlanda ºi-a epuizat resurseleºi a fost forþatã sã accepte termenii severi aiarmistiþiului, prin care Karelia ºi alte teritorii aufost pierdute.

Pacea a durat aproape un an. Atunci cândGermania a atacat Rusia, oraºele finlandeze au fostbombardate de Rusia, iar Finlanda a intrat din nou înrãzboi ºi a reuºit sã ia înapoi Karelia, precum ºi altecâteva teritorii în plus. Dacã ocuparea acestor teritoriia fost sau nu o idee înþeleaptã, s-a pus de multe oriulterior în discuþie, deoarece, în final, Finlanda s-animerit de partea învinsã. Deºi Finlanda nu a fostniciodatã ocupatã, condiþiile de pace au fost aspre.Printre altele, a pierdut Karelia ºi alte câteva teritoriimai mici. De asemenea, a trebuit sã plãteascãRusiei despãgubiri de rãzboi. Acestea au duratpânã în 1951, dar au avut ºi efectul pozitiv cãFinlanda a trebuit sã treacã de la o societatepreponderent agrarã la una industrialã.

Karelia, pprovincia ppierdutã aa FFinlandeiGânduri ppersonale

AAccaadd.. AArrttoo SSAALLOOMMAAAAArto SSalomaa ((nãscut lla 66 iiunie 11934, lla TTurku, FFinlanda), uunul ddintre ccei 112 mmembri aai AAcademiei FFinlandei,

este uun cclasic aal iinformaticii tteoretice, ccu mmai mmulte mmonografii îîn tteoria aautomatelor, tteoria llimbajelor fformale,decidabilitate, ccriptografie eetc., ccare aau ddevenit rreferinþe sstandard aale ddomeniilor rrespective. EE uun mmare pprietenal RRomâniei, bba cchiar îînþelege ppuþin rromâneºte, ddrept ccare îîi pputem sspune: La mmulþi aani, AArto! Printre mmulteleonoruri iinternaþionale ppe ccare lle-aa pprimit sse nnumãrã ººi ttitlul dde DDoctor HHonoris CCausa aal UUniversitãþii BBucureºti.

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 22012 1155

Istoria dde llângã nnoi

(Urmare din pagina 24.)

Culoarea nnu îînseamnã bbãlþãturã, dupã cumcolorist nu-i acela ce toarnã incontinentvopseaua pe pânzã. Paganini cântând

un concert de vioarã pe o singurã coardã esteechivalentul muzical al coloristului. Cu un ochiperfect ºi o sensibilitate ieºitã din comun, rãbdãtorîn alcãtuirea amestecurilor celor mai diverse,coloristul îi smulge albului toate nuanþele ºi tonurileposibile, face banala vopsea sã vibreze în amestecurinebãnuite, aflã instinctiv acea patã de culoare tonicãîn mãsurã sã trezeascã la viaþã griurile, pânã ºipe cele mai terne, domoleºte sau întãreºte efectulcromatic prin juxtapuneri subtile. El aplicã în picturãceea ce în muzicã se numeºte modulare. Nu sapãpe pânzã volume ºi perspective, aºa cum fac meºteriiclarobscurului, iar violenþa îi este strãinã. Pensulalui aleargã pe pânzã precum fluturele care în zboratingând-o leapãdã pulberi de culoare ºi irizaþii deluminã. În picturã se poate învãþa orice, cu excepþiaculorii, care e un dat natural înscris genetic în fiinþaadevãratului colorist. Lucian Grigorescu a fostun îndumnezeit al acestui har rarisim.

Pentru colorist, subiectul sau reperele concretenu sunt decât pretexte peste care aºterne vocalizelesale cromatice, de unde ºi idiosincrazia la vorbe ºipãlãvrãgealã a picturii lui. Peisajele, naturile statice,nudurile, portretele sunt pentru genul acesta depictori doar ocazii pentru o fericitã baie de luminã ºiculoare. Închipuie-ºi cine va putea chinul lui LucianGrigorescu, somat ºi chemat la ordine pe calearealismului socialist ºi a picturii-propagandã. Înperioada neagrã a existenþei sale, a preferat sãpicteze pentru... orãºelul copiilor. „Daþi-mi mie tot cee de pictat cu alb, le cerea artistul celor cu care lucra,la asta mã pricep cel mai bine”. Faza „socialistã”, pe

care n-a putut-o evita, a fost, de fapt, o cacealmatrasã oficialitãþilor. Realist-socialiste erau doartitlurile picturilor, fondul artei sale rãmâne acelaºi:CULOAREA!

Nicolae ººi LLucian GGrigorescu au fost pictoriºcoliþi, cu îndelungã, aºezatã ºi recunoscutãcarierã profesionalã. Cel de-al treilea

Grigorescu, Ion Gh. Grigorescu, face parte din aceacategorie de pictori fãrã nicio educaþie artisticã,cãrora instinctul ºi dorinþa purã, dezinteresatã,de a picta le dicteazã cum sã se exprime. Formastângace, subiectele inedite ºi modul candid dea vedea lumea din jur au fãcut sã fie denumiþi „naivi”.Harul nu le lipseºte, ba din contrã, însã forma lorde expresie e diferitã de cea a pictorilor sadea.Urgenþele sufleteºti sunt atât de mari, încât ei nu daunicio atenþie tehnicii tradiþionale de lucru, pictând pete miri ce. Un spate de cãmaºã veche, o pânzãnepreparatã, un carton ordinar, niºte pensule tocite,ºasiuri improvizate ºi scãlâmbe, orice e bun cândimpulsul te îndeamnã sã-þi urmezi chemarea. Pictorulnaiv nu se împiedicã în tehnologii, teorii sau dãdãceliprofesioniste, care oricum nu-i sunt de folos, dinmoment ce lumea ºi arta lui sunt diferite de ceaprofesionalã.

Naivul picteazã ceea ce îi e familiar, dar prinforþã ºi expresivitate el acoperã banalul cotidiancu fantezie transferându-l în lumea superioarã artei.E cazul Vameºului Rousseau, a Seraphinei Louis,menajera colecþionarului de artã modernã WilhelmUhde, a lui Camille Bombois sau Louis Vivin ºi atâtoraltora. Avem ºi noi naivii noºtri, ºi încã de cea maibunã calitate: Ion Niþã Nicodin, Marin Vãduva, Gh.Negru, Gh. Mitrãchiþã, Gh. Sturza, Ion Mãric ºi încãmulþi alþii. Medicul câmpulungean Ion Gh. Grigorescu

a fost unul dintre cei mai interesanþi pictori naiviromâni. Autoportretul sãu, pictat cu mult umor,îl înfãþiºeazã hrãnind un mãgar cu morcovi pentruca pe cealaltã parte sã facã aur. În cheie alegoricã,medicul hrãneºte mãgarul pentru a-i procurapictorului naiv banii necesari pentru a face artã.

Chiar naivã fiind, pictura lui Ion Gh. Grigorescue de cea mai bunã calitate artisticã. În maniera luipictural-decorativã, el a realizat câteva lucrãri cestârnesc admiraþia oricãrui cunoscãtor de artã.„Toamna”, portretul unei doamne în vârstã, cufrunzele ruginite cãzãtoare pe fundal, e o subtilãalegorie a senectuþii. Gama sobrã ºi rece de brunuriºi griuri albãstrii serveºte impecabil subiectul. Alteori,ca în „Corescu flaºnetaru” sau „Pisica”, recurgela culori calde – galbenuri, ocruri aurii ºi oranj – ceeace dã o notã de binefãcãtoare intimitate. Îndrãzneþ ºiieºit din comun este tabloul „Tocilarul”. Necomplexatde absenþa cunoºtinþelor profesionale, din instinct,Ion Gh. Grigorescu plaseazã asimetric personajul,poziþia lui chircitã, ca ºi roata tocilei dând dinamismtabloului. Ceea ce la alþii este stângãcie, la el devineun mod artistic obligatoriu ºi important care îldiferenþiazã de ceilalþi naivi prin curajul cu careopereazã cu ceea ce în limbaj de specialiste senumeºte deformare expresivã. Tablourile „naivului”Ion Gh. Grigorescu pot sta oricând printre celemai mari reuºite internaþionale ale genului.

Cei trei Grigorescu, Nicolae, Lucian ºi IonGheorghe, atât de diferiþi în pictura lor, dar uniþi prinînalt har artistic, ar îndreptãþi riscanta zisã dupã caretot românul e nãscut pictor. Va mai avea oare picturaromâneascã parte de un al patrulea Grigorescu?Timpul ºi steaua sub care se va mai naºte încãun artist purtãtor al acestui nume sunt hotãrâtedoar de Cel-de-Sus.

Aveam nnumai ccinci aani îîn 11939. Îmi amintescoamenii vorbind foarte nervoºi. O scenãanume îmi este foarte clarã în minte. Eram

într-un magazin împreunã cu maicã-mea, când aintrat un poliþist ºi a anunþat cã va începe curândraþionalizarea cafelei. Vorbea foarte tare. Mie îmisuna ca ºi când ar fi recitat un poem:

Nyt ei saa sitte kahvia ennenku maanantaina kortilla! (Nu se mai poate cumpãra cafea, doar pe cartelã o mai gãsiþi prin magazine!)

Pe 30 noiembrie eram la joacã atunci când aînceput sã sune alarma la Turku. Oamenii þipau.O bãtrânã servitoare tot repeta cã Tatãl Ceresc neva ajuta. Panicatã, a lãsat gazul deschis în sobã, fãrãsã-l aprindã. ªi totuºi, pe timpul celor cinci ani derãzboi, nimeni din familia mea nu a fost rãnit sau ucis.Fratele meu a fost pe front pânã în 1944, la fel mamamea. ªi bãtrânul meu tatã a avut o mulþime de sarcinideparte de casã, dar sora mea a stat cu mine. Întimpul Rãzboiului de Iarnã, am locuit într-o cabanã,la þarã. Era foarte frig ºi aproape tot timpul am avuto infecþie serioasã la o ureche. Poate aceasta esteexplicaþia cã acum, spre deosebire de mulþi oamenide vârsta mea, am un auz excelent...

Parcul Puolala din Turku, lângã care era aºezatãcasa noastrã, a fost lovit de douã ori de bombe.De fiecare datã, toate geamurile ferestrelor au fostsparte, dar am reuºit sã le acoperim temporar cucâte ceva.

Raþionalizarea alimentelor a durat pânã prin1951-52. Primul vapor cu cafea, Herackes, a sosit

în Turku în 1947. Oameni de la mare depãrtare auvenit sã-l vadã. Fiecare adult din þarã putea cumpãra125 de grame de cafea. Deºi toatã aceastã perioadãa fost o crizã severã de alimente ºi îmbrãcãminte,tot mi se pare cã finlandezii erau atunci mai mulþumiþidecât sunt în ziua de azi.

O sstrãmutare uunicã îîn ffelul eeiDin teritoriile pierdute, în jur de 430 de mii de

persoane a trebuit sã fie mutate în partea rãmasãFinlandei – care avea atunci aproximativ trei milioaneºi jumãtate de locuitori. Acest lucru s-a fãcut într-unmod foarte organizat, cred, unic în istorie. Un ministerspecial ºi o legislaþie specialã au fost create în acestscop. Ca urmare, nu au existat lagãre de refugiaþi.Toatã lumea a avut condiþii rezonabile. Oamenii careau trãit în aceeaºi parte a Kareliei au fost aºezaþi înapropiere unii de alþii. Transportul s-a fãcut cu trenul.Chiar dacã avea unele inconveniente sau dura uneoriprea mult, a funcþionat. Soldaþii au evacuat cãlugãriiºi icoanele din Mãnãstirea Valamo.

Desigur, acest lucru a cerut sacrificii din parteaoamenilor care trãiau în pãrþile care rãmãseserãFinlandei. Câte treizeci de hectare de pãmânta trebuit confiscat de la fiecare fermier. În oraºe,se fãcea un control foarte strict al locuinþelor:nu era permis sã ai camere libere. Nu vreausã spun cã toatã lumea aacceptat aceste sacrificiide bunãvoie, dar nu au fostrãscoale sau rezistenþearmate.

Treptat, lucruriles-au aranjat ºi,uimitor, Finlandaa reuºit deja sãorganizeze JocurileOlimpice din 1952.În timpul vieþiimele, Finlanda s-adezvoltat enorm.Cu câþiva ani înurmã, Newsweekclasifica Finlandaca fiind „cea maibunã þarã din lumeîn care sã te naºti”.

Pe la sfârºitulanilor ’40, mulþidintre prietenii

ºi colegii mei de ºcoalã erau de origine karelianã.La început, erau multe glume ºi apãreau multeneînþelegeri, deoarece dialectul lor era foarte diferitde dialectul Turku. Dar, cu timpul, nu am mai datnicio atenþie lucrurilor de genul acesta.

Un foarte important eveniment din viaþa mea s-aîntâmplat în 1953, când, dupã o lecþie a profesoruluide istorie, am întâlnit o fatã care mi se pãrea cã aratãprecum cea din cântecul din Seiskari. Ea mi-a devenitsoþie în 1959. Nu era din Seiskari, ci din Johannes,din Istmul Kareliei. Karelienii îºi iubesc foarte multfamiliile ºi rudele ºi pãstreazã relaþii strânse cufiecare dintre acestea. Foarte multe dintre rudelesoþiei mele mi-au devenit prieteni. De asemenea, amînvãþat – într-o oarecare mãsurã – dialectul karelian.

Oamenii din Johannes au multe activitãþi legatede locul de baºtinã. O revistã lunarã este publicatãîncontinuu de aproape 60 de ani. Au fost tipãrite cãrþidespre multe dintre satele din Johannes. În acestecãrþi este descrisã fiecare casã a satului – ºi la fel culocuitorii. Dupã colapsul Uniunii Sovietice, a devenitposibil pentru karelieni sã-ºi viziteze vechile locuri.Soþia mea face acest lucru în fiecare an, deºi numaicâteva pietre au mai rãmas din casa ei. Am fost ºieu acolo de douã ori – priveliºtea este deprimantã.

În fiecare varã are loc un festival Johannes, dedouã zile, un fel de punte cãtre trecut. Locurile

caselor pierdute, cu amintirile lor,experienþa evacuãrii, cultura karelianãºi eforturile generaþiilor dintâi, toateacestea au adãugat semnificaþiifestivalului de-a lungul timpului.Totuºi, scopul festivalului nu estenumai privirea înapoi, dar ºi de a creao legãturã între oamenii din Johannesîmprãºtiaþi acum prin toatã Finlanda,precum ºi cu copiii ºi nepoþii acestora.Festivalul este, de asemenea, oposibilitate de a reîntâlni rude ºiprieteni. Amintirea locurilor de originecapãtã o dimensiune nouã atunci cândse deruleazã alãturi de alþii. Puntea decare vorbeam se prelungeºte ºi sprevremurile ce vin. În timpul festivalului,oamenii se adunã ºi pentru a speculadespre viitor, într-un sens foarte pozitiv,fãrã niciun gând de rãzbunare.Geografic ºi istoric, mai demult ºicultural, aceastã regiune aparþineFinlandei.Seiskari Seiskari

Curtea de la Argeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 2201216

Istoria dde llângã nnoi

S-aar ppãrea ccã aalfabetul llatin, cel în carescriem de 22 de ani, ne-a aparþinutdintotdeauna. Cã nu s-au dus pentru

el bãtãlii, în care a curs ºi sânge. Conform Enciclopediei sovietice, deosebirea

dintre cele douã limbi (care nu erau decât una)consta în alfabetele diferite în care se caligrafiauaceleaºi cuvinte. Toþi cei care foloseau alfabetul latininterzis, considerat „burghezo-moºieresc”, reacþionar,antileninist ºi antimarxist (deºi Marx îºi scriseselucrãrile cu acest alfabet), erau sancþionaþi: în 1938toþi scriitorii ºi lingviºtii de dincolo de Nistru careîl promovaserã au fost împuºcaþi, dupã 1940 ceicare se încãpãþânaserã sã-l apere (P. ªtefãnucã,N. Costenco, I. Vasilenco º.a.) au fost puºi la zid,deportaþi sau bãgaþi în casele de nebuni.

Ulterior, folosirea acestuia era sancþionatã drastic:cei care-l întrebuinþau, chiar ocazional, erauexmatriculaþi din facultãþi, daþi afarã din servicii,criticaþi public, învinuiþi deantisovietism, de proromânismetc.

Primii care au trecut înBasarabia la alfabetul latin aufost… morþii. La începutul lui1989, cineva mã invitase laCimitirul Ortodox Central de pestrada Armeneascã, pentru a-miarãta un mormânt proaspãt cuo cruce pe care mortul îºi aveanumele cioplit cu litere latine.

Peste o zi, a mai apãruto cruce. Apoi încã una. De lao zi la alta, morþii îºi ajutau viiica sã-ºi recupereze alfabetul,iar ei… ei nu mai puteau fidezgropaþi pentru a fi pedepsiþi.

Primul zziar ccu ggrafielatinã a fost Glasul,apãrut la Riga, în

Letonia, în luna martie 1989,cu concursul prietenilor noºtriLeons Briedis ºi Maria Macovei.

Dar întâia publicaþie cu grafie latinã apãrutãîn Republica Moldova a fost Literatura ºi Arta.

Acel prim numãr tipãrit cu grafie latinã a apãrutla 15 iunie 1989, în ziua centenarului de la moartealui M. Eminescu, anticipând – ºi pregãtind! – Legeacu privire la trecerea scrisului nostru la alfabetul latin,aprobatã de Sesiunea a XIII-a a Sovietului Suprem,la 27 august 1989.

Anticipând cu 78 de zile decizia forului legislativ,Literatura ºi Arta apãruse, numãr de numãr,sãptãmânã de sãptãmânã, în ilegalitate, sau, cumi-a zis N. Demidenko, procurorul general al republicii,„în afara legii”. În acea zi de 15 iunie 1989, tirajulrevistei noastre a ajuns la 260.000 de exemplare,fiind, cum avea sã precizeze ziarul francez Le Figaro,printr-un articol semnat de Victor Lupan, „publicaþialiterarã cu cel mai mare tiraj din Europa”.

Acel numãr fusese pregãtit în clandestinitatetimp de câteva sãptãmâni.

Aflasem cã unica tipografie ce dispuneade alfabetul latin era „ªtiinþa”, care aparþineade Academia de ªtiinþe, situatã pe actuala stradãP. Movilã, la câþiva paºi de redacþia noastrã. Douãlinotipiste tinere, mai multe nopþi la rând, au cules, cucea mai adâncã discreþie, acel numãr. Odatã pregãtitºi aºezat pe foi de zinc, am prezentat numãrul laTipografia „Universul” (pe atunci a Comitetului Centralal PCM). Inginerul-ºef Boris Mihalachi, un marepatriot ºi un distins om de suflet, a fost de acordsã-l tipãreascã, dar cu o condiþie care i se impunea:permisiunea cenzurii. ªi atunci, în biroul inginerului-ºef, ne-a venit o idee salvatoare: sã pregãtim deurgenþã o variantã a revistei în grafie ruseascã.

Aceasta a fost executatã într-un singur exemplar.[De fapt, spune N. Dabija în Literatura ºi Arta din

5 mai 2011, aceasta „este o metaforã, care scoateîn evidenþã tirajul cu grafie latinã contrapus celuiade care ne despãrþeam. Bãnuiesc cã au fost tipãriteºi alte exemplare: cele obligatorii pentru CC, pentruConsiliul de Miniºtri, pentru alte instanþe oficiale.” –nota red.]

Aproape de miezul nopþii, cenzorul a semnat,ºi numãrul a apãrut în chioºcuri a doua zi.

Atunci, pentru prima datã în istoria preseibasarabene, cozile se întindeau pe distanþe desute de metri în faþa chioºcurilor. Fiecare cumpãracâte 10-15 exemplare.

Acel numãr cu grafie ruseascã, pregãtit pentrucenzori, îl credeam pierdut.

I-l înmânasem fotografului Mihai Potârniche,solicitându-i un studiu fotografic pentru numãrulimediat urmãtor: un om în vârstã citind Literatura ºiArta cu caractere chirilice ºi un copil citind Literaturaºi Arta cu litere latine, care ar fi reprezentat trecutul

ºi viitorul Basarabiei. Dar ilustrul fotograf

nu a mai reuºit sã facãimaginea, bãnuiesc cãa ºi ezitat din cauzatimpurilor deloc prielniceintroducerii noului alfabet,criticat dur cu orice ocaziede nomenclatura de partid.

Acum câtevasãptãmâni, la inaugurareaexpoziþiei sale de fotografii,când l-am întrebat deacea publicaþie cu grafiechirilicã, tipãritã într-un

singur exemplar,Mihai Potârniche mi-aspus cã-l pãstreazãºi astfel l-am pututrecupera. Acestase aflã în redacþie.

Eun nnumãrcu aadevãratistoric,

al cãrui loc e într-unviitor muzeu alalfabetului latin.Datoritã acestuiexemplar de revistã afost posibilã apariþia celor câteva sute de miide exemplare cu alfabet latin, care au ºi pregãtitterenul pentru legiferarea alfabetului nostru,intervenitã peste 78 de zile.

În aceeaºi zi de 15 iunie 1989, deºi era într-ojoi, iar ºedinþele Biroului Politic al Comitetului Centralal Partidului Comunist al RSSM se þineau în zilelede marþi, a fost convocatã de urgenþã o ºedinþã aacestuia. Fiecãrui membru al Biroului i s-a pus înmapã câte un exemplar de Literatura ºi Arta cu nouagrafie. Mircea Snegur, ex-preºedinte al republicii, peatunci secretar al CC ºi membru al Biroului, avea sãconsemneze acel eveniment în cartea sa de memorii:„La 15 iunie 1989, de ziua trecerii în eternitate amarelui poet Mihai Eminescu, a apãrut primul numãrîn grafie latinã al sãptãmânalului Literatura ºi Arta,moment de semnificaþie epocalã. Era ceva cu totulieºit din comun, dl Nicolae Dabija asumându-ºiun mare risc. Conducerea nu a cutezat însãsã întreprindã mãsuri represive” (Mircea Snegur,Labirintul destinului, vol. I, Chiºinãu, 2007, pag. 426).

La acea ºedinþã fuseserãconvocaþi V. ªleagun, ºefulcenzurii, ºi G. Volkov, ºefulSecuritãþii Statului, sã deaexplicaþii. ªeful cenzurii a replicatcu inteligenþã: „Pe noi ne intereseazã conþinutulpublicaþiei, nu alfabetul. Din punctul de vedereal conþinutului, acolo totul e corect”.

Preºedintele Comitetului de Securitate a Statuluidin RSSM s-a arãtat surprins de apariþie, dar a spuscã de asta ar trebui sã se ocupe procuraturageneralã, nu instituþia sa.

Relaþiile ssãptãmânalului ccu BBiroul CCCnu erau dintre cele mai bune. Acelaºi Birouadoptase la 22 septembrie 1987 o hotãrâre

a Comitetului Central al Partidului Comunist al RRSMoldoveneºti „Cu privire la neajunsurile grave înactivitatea sãptãmânalului Literatura ºi arta” (veziMoldova socialistã din 24 septembrie 1987). La 10iunie 1988, Literatura ºi Arta publicase un „Vot deblam dat Comitetului Central al Partidului Comunistdin RSS Moldoveneascã”. La 5 decembrie 1988,procurorul general al republicii, N. Demidenko,deschisese un dosar penal conducerii sãptãmânaluluiºi pictorului Dumitru Trifan, pentru cã „prin intermediulunei caricaturi a fost batjocorit alfabetul chirilic, folositde milioane de oameni de pe glob”.

La 12 ianuarie 1989, acelaºi Birou al CC apus în discuþie faptul cã Literatura ºi Arta „a trecutsamavolnic la alfabetul latin”. Atunci n-am fãcut decâtsã reproducem xerocopiat pe o paginã de revistãarticolul „Patologia societãþii noastre”, de MihaiEminescu, preluat din ziarul Timpul de la 4 ianuarie

1881 (asta ca sã se vadã cã alfabetullatin fusese folosit ºi de clasicii literaturiinoastre).

Riscul pe care mi l-am asumat,de care vorbeºte M. Snegur, venea încontextul faptului cã aveam imunitateparlamentarã, fiind ales, la primelealegeri libere, deputat în ParlamentulURSS, iar Biroul CC nu mã puteasancþiona fãrã aprobarea lui MihailGorbaciov.

Apariþia, ccu aaproape ttrei llunide zile mai devreme, a uneipublicaþii cu alfabet latin în

R. Moldova a pregãtit opinia publicãpentru trecerea la noul vechi alfabet.

Acest eveniment a fost posibil avândconcursul câtorva colegi din redacþie:Axentie Blanovschi, Alecu Reniþã,Raisa Ciobanu º.a.

Imediat dupã aceasta, Literaturaºi Arta a devenit subiect de interesdeosebit din partea Comitetului de

Securitate a Statului, mai ales al unora dintre colegiinoºtri de la Muzeul de Literaturã, care se afla laparterul Casei Scriitorilor, ºi care, brusc, o îndesiserãcu vizitele lor în birourile de la etajul patru din aceeaºiclãdire, unde se afla redacþia, ca sã ne laude colegiide redacþie pentru articole ºi sã se intereseze„ce mai apare joia urmãtoare?!” Interesul pentrupublicaþia noastrã crescuse atât de mult, încâtam început imediat sã ne cãutãm un alt sediu.Aºa am ajuns în clãdirea de pe strada Sfatul Þãrii.

ªi cenzura devenise mai atentã.Dar bulgãrele de zãpadã pornit din vârful muntelui

se cotilea la vale: avalanºa era aproape. ªi ea s-adeclanºat la 31 august 1989, când Limba Românãºi Alfabetul Latin au intrat în legalitate.

P.S. Numãrul istoric la care mã refer în titlu nue, evident, cel tipãrit cu alfabet latin, apãrut într-untiraj de 260.000 de exemplare, ci cel scos cu alfabetchirilic pentru cenzurã, apãrut... într-un singurexemplar.

(Literatura si arta, joi 14 aprilie 2011)

Un nnumãr iistoricNNiiccoollaaee DDAABBIIJJAA

CCuurrtteeaa ddee llaa AArrggeeºº

AAnnuull IIIIII NNrr.. 66 ((1199)) IIuunniiee 22001122 1177

Poezie ffãrã ffrontiere

Steliana GGramaar fi împlinit 38 de anila 4 iunie 2012, dar

a plecat la stele ºi tot revine,precum a scris într-un catren:ªi când voi reveni – Cuvânt –/

Din lumea cea nemuritoare,/ Renaºte-voi cucrezãmânt/ Fiind mereu în deplasare.

A revenit recent la Biblioteca de Arte „TudorArghezi” din Chiºinãu prin cuvântul celor douã cãrþinou-apãrute: Dramaturgia autohtonã din anii 1960-1970 pe scena teatrelor din Moldova (studiumonografic) (Editura Lumina) ºi Teleranã (EdituraPontos), graþie strãduinþelor neostenite ale pãrinþilor:dr. Claudia Slutu-Grama ºi dr. Dumitru C. Grama.

Moderatoarea, dr. în studiul artelor LarisaUngureanu, a mãrturisit cã manuscrisul despredramaturgia autohtonã din anii 1960-1970 a ajunsla domnia sa dintr-o întâmplare fericitã, care i-aoferit ocazia sã facã cunoºtinþã cu un material ineditdespre activitatea scriitorilor dramaturgi ºi a teatrelormoldoveneºti din acea perioadã, care urma sã fietezã de doctorat, temã puþin exploatatã în ansamblu.Dramaturgia deceniului menþionat a fost foartepuþin cercetatã, ceea ce impune lucrãrii o notã dedeschidere în domeniu, importanþa fiind cu atât maivãditã, cu cât se ºtie cã a fost scrisã într-o perioadãcând teatrul trecea prin transformãri radicale,iar Steliana Grama a fost martor la aproape toateevenimentele teatrale, începând de la premiereºi continuând cu festivaluri, conferinþe de presã,dispute. Despre multe din acestea a scris cronici,

eseuri, recenzii. ªi totuºi n-a ales sã scrie unstudiu aprofundat numai despre cele vãzute ºi trãite,ci a abordat în cercetare ºi aspecte din trecutul cevamai îndepãrtat, necunoscut pe viu de ea. A þinut sãrãmânã enigmã aceastã doleanþã, dar, bãnuiesc,afirmã Larisa Ungureanu, cã StelianaGrama, dar ºi dr. Leonid Cemârtan, carei-a fost conducãtor ºtiinþific, au înþeles cãîn materie de culturã nu se poate procedaca în cazul colhozurilor, care au fostlichidate într-o noapte. Tot ceea ce estebun trebuie pãstrat, iar în acest sensautoarea menþioneazã: Indubitabil, teatrula dispus în perioada analizatã de cadrecalificate, care au creat spectacole de realãvaloare scenicã, contribuind la dezvoltareatuturor speciilor artei moldoveneºti.

Cartea eeste aalcãtuitã ddin ttreicapitole: Evoluþia dramaturgieinaþionale din RSSM în anii 1960-

1970 ai secolului al XX-lea; Spectacoledupã piesele dramaturgilor autohtoni,montate în teatrele din republicã; Punctede interferenþã: dramaturgie naþionalã –cinematografie. Steliana n-a reuºit sã definitivezeultimul capitol, în schimb lucrarea mai conþineo impunãtoare Bibliografie selectivã ºi un bogatarsenal de Referinþe critice. Sfidând boala nemiloasã,impunându-ºi o voinþã puternicã, Steliana Gramaa reuºit prin acest nou volum sã imprime domeniuluide cercetare dramaturgicã un izvor documentarprofund, concret ºi original, care poate ºi trebuiesã serveascã viitorilor cercetãtori, critici de artã,teatrologi, dramaturgi ºi altor persoane interesate.

Olga Starþun, profesoarã de limba ºi literaturaromânã de la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”, carea învãþat-o pe Steliana Grama, a arãtat cã munca

ei n-a fost zadarnicã ºi cã instituþia ºcolarã îipãstreazã vie amintirea. În acest scop, la bibliotecãa fost organizatã o expoziþie de carte de ºi despreautoare, completatã de fotografii. Culegerea deversuri Teleranã ºi-a gãsit rãsunet în sufleteleelevilor, servind ºi ca sursã de inspiraþie pentruaceºtia la concursul Muncã, Talent, Cutezanþã. Eleviiau fost îndemnaþi sã facã o paralelã între StelianaGrama ºi Magda Isanos. „Pãstrez cu multã dragosteîn biblioteca mea personalãcartea În Moldova noastrãdragã, carte pentru copii,unde pe lângã alþi autori suntºi câteva poezii ºi povestiride Steliana, pe care ea mi-adãruit-o cu autograf”, a maispus cu mândrie Olga Starþun.

Criticul lliterar TTudorPalladi, cel maiconsecvent

cercetãtor al creaþiei StelianeiGrama (a scris prefaþa ºipostfaþa la majoritatea cãrþilorei), considerã cã ea este ocreatoare de prima mãrime,fãcând faþã ºi criticii teatrale,apreciind cartea despredramaturgie ca pe undocument de certã valoare.Individualitate creatoaredistinctã în universul literar

contemporan, configurat între idee ºi imagine,Steliana Grama, recunoscutã ca o poetã nouãzecistãorganicã ºi multiaspectual valoroasã, inclusivca o remarcabilã ºi originalã textierã, dar ºi ca oprozatoare psihologicã deosebitã (Speranþa moare

ultima, poveºti adevãrate de dragoste, nuvele-parabole, povestiri-poeme etc.), ca un dramaturgnovator, îmbinând miticul cu poeticul ºi dramaticul(Un braþ de sulfinã etc.), ca o publicistã fortea generaþiei sale ºi nu numai, a avut în vizorulpreocupãrilor sale, de asemenea, ºi critica teatralã,nu într-o mãsurã mai puþin importantã, activitatepe care a fructificat-o de altfel cu aceeaºi dãruiresufleteascã ºi acoperire metaforicã de sine. Numeleei stelar strãluceºte ºi va strãluci, pe bunã dreptate,tot mai viu pe firmamentul literelor noastre de mâine,odatã editându-i-se opera necunoscutã pe care ne-alãsat-o. Fire romanticã, ºcolitã la clasicii literaturii

naþionale ºi universale, Steliana Grama, aidomaunei rara avis în avântul ei creator ºi multicolor,nu va pãrãsi vreodatã în niciunul din compartimentelece-au ales-o, conform vocaþiilor multiple, ideeacelestã de sine ºi de bine, de ideal ºi de necesar,de logos ºi de ethos, funciarmente ºi absolutamentevenind din Dumnezeu ºi din mereu.

Referindu-se concret la studiul monograficDramaturgia autohtonã ..., Tudor Palladi a specificat

cã acesta este bazat pe explorareaexegeticã multiaspectualã, etico-civicãºi esteticã, a producþiei literare dramaticedin deceniile ºase ºi ºapte ale secoluluial XX-lea, purtând semnãtura scriitoareiintrate în eternitate Steliana Grama, carese impune în linia exegezelor înaintaºilorei nu numai prin viziunea de ansambluºi prin profunzimea sondajelor, dar ºiprin prospeþimea ºi mãiestria limbajuluiexegetic, prin plasticitatea ºi rotunjimealui expresiv-analiticã ºi atitudinal-criticã,personalã ºi originalã. Cronologic ºiideatico-tematic, simbolic ºi metaforic,demersul critic al cercetãtoarei reprezintãîn mare o scoatere în prim-plan nu numaia eforturilor creatoare ale dramaturgieipropriu-zise (a „radicalizãriidramaturgiei”), dar ºi a colectivelorteatrale din Templul Melpomenei, careîi „oferea” publicului „acea gurã de oxigenºi libertate atât de necesare într-un sistemtotalitar”.

În altã ordine de idei, vorbitorul a maispus cã la editurã se aflã în curs de apariþie o nouãcarte a Stelianei Grama, care va cuprinde memorii,cronici ºi alte materiale inedite.

Scriitoarea ººi eeditoarea Marcela Mardare(multe dintre cãrþile Stelianei Grama au fosteditate la Editura Pontos ºi Editura Ruxanda)

a remarcat: „Acolo Sus inima Stelianei Grama arde,Pubela din Calea Lactee din Curcubeu ºi-a ziditCetate de dragoste, care e mereu cu porþile deschise,invitându-ne mereu la cina de tainã a poeziei. Temacentralã în creaþia ei e totuºi iubirea.”

Cartea Teleranã a apãrut la Editura Pontos câtevaluni în urmã; de fapt, ea ar fi trebuit sã vadã luminatiparului încã în octombrie 1992, manuscrisul fiinddepus la Editura Hiperion ºi, dupã afirmaþia ClaudieiSlutu-Grama, trebuia sã însemne debutul literaral poetei. N-a fost sã fie, chiar dacã manuscrisula fost „botezat” cu bunul de tipar din parteaacademicianului Nicolae Dabija, care afirma, întrealtele, atunci: „Avem o carte care are tot dreptul laviaþã, aparþinând unei autoare de care vom mai auzi,autoare care se impune tot mai sigur în geografiapoeziei noastre mai noi, în continuitatea sufletuluidintotdeauna a acesteia, de la Dosoftei ºi Eminescuîncoace.”

A avut dreptate. Evoluþia creativã a StelianeiGrama a fost fulgerãtoare, ca ºi viaþa ei. S-a adeveritºi pronosticul lui Iulian Filip, care spunea în acelaºian 1992: „Existã multã libertate în acest manuscris ºimi-ar fi greu sã redactez o expresie atât detinereascã a libertãþii, dar o carte de versuri petemeiul acestui manuscris o vãd ºi o aºtept.”

Lungã aa ffost aaºteptarea, dar îndreptãþitã,dupã cum au subliniat în cadrul lansãriivorbitorii. Cartea a apãrut exact în forma

pe care ºi-a dorit-o autoarea cu aproape douãdecenii în urmã ºi cuprinde trei capitole: BaladeleZeului, Bal mascat ºi Destin.

Despre creaþia Stelianei Grama au mai vorbitcriticul literar Ion Ciocanu, actriþa Claudia Pãtârnac,prof. Silvia Scutaru, studenta Victoria Covalciuc,dr. Gabriel Mãrgineanu, scriitoarele Nina Slutu, LidiaGrosu, dr. Ana Ghilaº. Marieta Russo a recitat versuride Steliana Grama, pe care ea le-a tradus în limbarusã. În variantã francezã, versuri gramiene au fostcitite de traducãtoarea lor, prof. Ludmila Cibotarenco.

Manifestarea s-a încheiat cu o masã de pomenireîn memoria regretatei poete.

LLaa oo cciinnãã ddee ttaaiinnãã ccuu SStteelliiaannaa GGrraammaaRRaaiiaa RROOGGAACC

SStteelliiaannaa GGrraammaa (4 iiunie 11974 –– 111 ooctombrie 22006) aa aabsolvit ªªcoala MMedie nnr. 223 ddin CChiºinãu(1991), FFacultatea dde JJurnalism ººi ªªtiinþe aale CComunicãrii aa UUniversitãþii dde SStat ddin MMoldova ((1996) ººiFacultatea dde AArte DDramatice aa UUniversitãþii dde SStat aa AArtelor ddin MMoldova ((1999). ªªi-aa ssusþinut ddoctoratulla IInstitutul dde IIstorie ººi TTeoria AArtei aa AAcademiei dde ªªtiinþe aa MMoldovei, sspecialitatea TTeatrologie. MMembrãa AAsociaþiei IInternaþionale aa CCriticilor dde TTeatru ((1998), aa UUniunii SScriitorilor ddin MMoldova ((1999), aa UUniuniiJurnaliºtilor ddin MMoldova ((2000) ººi aa UUniunii SScriitorilor ddin RRomânia ((2002).

Cãrþi ppublicate: Tratat dde ttanatofobie (Bucureºti, 11996), Rezervaþia dde mmeteoriþi (Chiºinãu, 11998, PPremiulUniunii SScriitorilor ddin MMoldova), Pubela ddin CCalea LLactee (Timiºoara, 22001), Surogat dde iiluzii (Timiºoara, 22003;ediþia aa ddoua –– CChiºinãu, 22006), Perfuzie dde vvise (Chiºinãu, 22006), Cetatea dde sscaun aa DDragostei (Chiºinãu,2006), Speranþa mmoare uultima (Chiºinãu, 22007), Curcubeul vviselor (Chiºinãu, 22008), Ranã dde sstea (Chiºinãu,2009), DDramaturgia aautohtonã ddin aanii 11960-11970 ppe sscena tteatrelor ddin MMolddova (Chiºinãu, 22010), Teleranã(Chiºinãu, 22011).

Curtea de la Argeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 2201218

Poezie ffãrã ffrontiere

Blestemul eeste ffoarte iingenios. Nu numaicã nu se mulþumeºte sã-i lipseascã pe uniioameni de frumuseþe fizicã – cel mai uºor

mod de persecuþie inocentã, sau de iubire – cea maicumplitã excludere de la marele festin al vieþii, cândsufletul e o fântânã de luminã, ci uneori îi înzestreazãcu daruri atât de bogate, încât ei, fragili muritori, nu ºile pot nici însuºi, dar nici oferi cu dãrnicie semenilor.Atunci parcele, cu siguranþã, trebuie sã fie taremândre de ingeniozitatea lor într-ale înºirãriiºi deºirãrii firului cu o viaþã de om însemnat.

Charles Cross, alt poète maudit din seria destudii închinate de Paul Verlaine poeþilor fãrã norocdin veacul al XIX-lea, era frumos, talentat, genial.Autodidact, el a manifestat de timpuriu o mareatracþie pentru studiul limbilor, însuºindu-ºi temeiniclatina, greaca, ebraica, sanscrita, italiana. Frumos lachip, ca un Adonis dedulcit la absint, el avea o minteiscoditoare, lucidã ºi o sete de cunoaºtere a tot cea realizat mintea omeneascã de pânã la el, încâtstudiul limbilor amintite i se pãrea nu numai firesc,dar ºi absolut necesar. Camarazii lui de tavernãnu prea înþelegeau farmecul unei astfel de beþii decea mai purã esenþã ºi-l priveau pe Charlot al lor cuîngãduinþã, vãzând în neînþelesele cuvinte pe careacesta le îngâna cu un fel de evlavie solarã, efectulabsintului cel de toate zilele…

Avea optsprezece ani când a fost numitprofesor de chimie la o ºcoalã de surdo-muþi uluiþi de vraja acelor experienþe caniºte farmece stranii pe care profesorulle oficia. Doar adulþii, deloc surzi ºi, dinpãcate, nici muþi, n-au apreciat foartemetodele de predare ale prea tânãruluiprofesor ºi l-au înlãturat. Elevii ºi-au„strigat” în van tristeþea de a-ºi fi pierdutmagicianul abia cu câþiva ani mai maredecât ei. Dar cine poate lua în seamãþipãtul mut al surzilor când ne-surziisunt cu adevãrat adevãraþii surzi!...

ªi au mai trecut niºte ani. Întretimp, autodidactul Charles Cross îºiaprofundase studiile ºtiinþifice ºi, o marecarierã de inventator îl ispitea precumpe Ulise cântecul de sirene. Chemareînºelãtoare, vai! pentru cã nimeni dintrecei care ar fi trebuit sã descifreze ciudatapartiturã nu trecuse prin înalta ºcoalãde cânt de sirene.

În 11877, lla vvârsta dde 335 dde aani, inventatorulCharles Cross supune atenþiei Academiei deªtiinþe din Capitala Luminii, o creaþie ciudatã pe

care a numit-o paleofon, un dispozitiv de înregistrareºi reproducere a sunetelor. „Nemuritorii” însã n-aupriceput ºi au strâmbat din nasul lor simandicos,declarând cã aºa ceva nu poate sã existe, dacã einu înþeleg cum de poate sã funcþioneze. Întru eternalor ne-slavã, n-au bãgat de seamã cã acel cevachiar exista. Opt luni mai târziu, un alt autodidact,mai fericit (poate pentru cã trãia într-o þarã în carecuvântul „imposibil” n-a fost aclimatizat), pre numelesãu Edison, se va face înþeles, prezentând în þara luide adopþie – America – fonograful. Franþa îºi va faceun fel de sua culpa, încercând sã dreagã busuiocul,înfiinþând mai apoi (prea þârziu!) Academia CharlesCross, prin care este premiat anual cel mai bun discal anului.

Maria lui Tãnase, Mãiastra noastrã, avea sã fieîncununatã ºi ea prin 1963, cu Prix de l’AcadémieCharles Cross, fãcând sã se cutremure de un nu ºtiuce ºtiut doar de sufletul românesc auzul unui publicobiºnuit doar cu freamãtul de chagrin d’amour alflorilor rãului cu rãdãcini în trotuarele pariziene.Când a rãsunat acel „Cine iubeºte ºi lasã/ Dumnezeusã-i dea pedeapsã – Celui qui trahit l’amour/ QueDieu le frappe a Son tour”, francofonii de pe Planetaalbastrã/ ca o portocalã au aflat cã undeva, în þaralui Brâncuºi, cântecul este o coloanã fãrã de sfârºit

cu rãdãcini înfipte adânc în pãmântul care ne ºtieînfrãþiþi cu lacrima ºi dorul.

Inventatorul Charles Cross avea sã mai prezinteAcademiei o invenþie proprie: telegraful automat, care„s-a bucurat” de aceeaºi apreciere ca ºi paleofonul.Aceeaºi soartã a avut-o ºi inventarea, în acelaºi an– 1869 – cu Ducos Hauron, a fotografiei în culori.E drept, nu chiar în toate culorile curcubeului, cidoar în trei. De data aceasta invenþia sa a avutmarele merit de a fi adus pe buzele încruntaþiloracademicieni, prea serioºi ca sã se ocupe de astfelde fleacuri tricolore, un firav surâs care, din rirejaune, grimasã adicã, dulce ca veninul, prindea sãse multicolorizeze... Charles Cross acesta începusesã-i cam calce pe nervi.

Refugiul ppentru ttoate eeºecurile sale aveasã ºi-l afle în poezie neînþelesul savant,a cãrui singurã vinã era cã se nãscuse prea

devreme pentru timpul în care i-a fost dat sã trãiascã.Este mereu în preajma unor Paul Verlaine, ArthurRimbaud, Villiers de l’Isle-Adam, Francois Coppé –acel „pâle enfant du vieux Paris” care, mai norocos,avea sã fie primit în Academia Francezã prin 1884,frecventeazã cercurile literare Les Hydropathes,Les Vilains Bonhommes, Les Zutistes de la Chat

Noir, dar ºi a unorpictori între careEdouard Manet,cel care avea sã-iilustreze un poemdin volumul LeCoffret de santal –primul ºi singurulpublicat în timpulvieþii de poetulCharles Cross,în 1873, poate casã-i þinã companieacelui alt „poetblestemat” –Tristan Corbière.

De ce-ar fi fosttrist? ªi totuºi…

Avea o soþieiubitoare ºi iubitãde el, care l-asprijinit ºi l-aînþelesîntotdeauna, chiar

când ºi cei mai apropiaþi prieteni îl sfãtuiau sã vinã cupicioarele pe pãmânt ºi sã termine odatã cu invenþiilecele pãgubitoare. Dar moartea avea sã i-o rãpeascã.Singur, sãrac, neînþeles, se afundã tot mai multîn alcool. Moare la 46 de ani, în 1888.

Un anonim între anonimii lumii.

Atrebuit ssã vvinã aanul 11920, când suprarealiºtiiîl descoperã ca pe unul de-al lor. ªi pentrupoezie se nãscuse prea devreme!

Încep sã-i fie reeditate poemele din Le Coffretde santal, cãrora li se adaugã ineditele reunitede fiul poetului în volumul postum Collier des griffes– Colier de gheare (1908).

Sã cãutãm ºi noi ceva pe gustul nostru înCasetuþa de santal, unde ne întâmpinã dintru început,chiar în „Prefaþã”, cuvintele de „negustor” pãgubosale poetului:

Ce talmeº-balmeº în caseta asta!Hai, cititorule, totul e de vânzare.Alege ce îþi place. Poate o-nfiorare,O lacrimã, un hohot, o umbrã de surâs…Aceste vechituri nu ne sunt, mi se pare,Nicicând îndeajuns.ªi uite-aºa, tu vei da o paraIar eu – sã nu te miri,Voi cumpãra cu ea minunaþi trandafiri.

Ei, da, trebuie sã recunoaº-tem cã marele inventator,vorbitorul de greacã, ºi latinã,ºi sanscritã, ºi ebraicã, era unnegustor-poet francez cu versînmiresmat de roze ºi santal, turnat în cânticele,sonete, fantezii în prozã, umor dulce-amar, farmecde soi ºi parfum dintr-un timp fãrã anotimpuri dincare nu lipsesc l’amour, la mer, la mort, prinse-ntr-oHieroglifã, desprinsã din colierul de gheare:

Am trei ferestre care mã-mpresoarã: Iubirea – marea – moartea,Sânge cald, verde blând, vineþiu.

Femeie, tu, dulce ºi grea povarã!

Vitralii reci, mireasmã de ambrã, clopote –Marea – iubirea – moartea –Ce sã aleg din toate astea, ce?

Femeie, tu, luminã limpede!

În seara asta de-aur de septembre –Moarte – iubire – mare –Vreau sã m-afund în ape de uitare.

Femeie, tu, sicriul meu de carne!

Caseta de santal ºi Colierul de gheare conþino bogãþie de comori lirice foarte elaborate pe careVerlaine le califica drept délicats, barbares, bizarres,riches et simples, amintind sau, mai precis,amalgamând în ele un pic artã baudelairianã, cufemei-fiare caline, un pic de artã pentru artã genThéophile Gautier, un pic de ermetism mallarméan,un pic de parnasianism gen Leconte de Lisle„cu arhipelaguri parfumate pierdute într-o marenecunoscutã”, râsul ºi lacrima rãmânând mereualãturi, cum umbra nu poate exista fãrã luminã.

Je me tue a voulor me civiliser l’âme – Mãstrãduiesc amarnic sã mã civilizez, se plânge poetul,vrai sauvage égaré dans la ville de pierre, nu fãrãa o asigura pe iubita lui, femeia „cu mlãdieri felinede tigresã”, cã, de va muri, „fluture cu aripi arse”,ea va arãta minunat „cu pletele ei negre în vânt,pe un fond de verde crud…”

Lacrima de amor are exact atâta sare cât sãdea zâmbetului gust. Surâsul, exact atâta mierecât sã nu þi se aplece…

Orice ººcolar care va fi trecut sau va treceºi pe la orele de francezã, trebuie sã ºtiede acel poem écrit pour mettre en fureur

les gens – graves, graves, graves,/ Et amuser lesenfants – petits, petits, petits, poem despre unhareng saur – un hering afumat care nu înceteazãsã înoate în ape de bucurie simplã, ca viaþa, ºi totca ea de (ne)sãratã. Sã fi fost oamenii aceia graviniºte academicieni al cãror nume rãmâne sinonimcu neputinþa de a-l înþelege pe un ilustrucontemporan de-al lor doar pentru cã eraprea de tot plasat înaintea timpului sãu?!

Charles Cross a înþeles cã nu ºtiu cine (sã dãmvina tot pe parce?!) îl va fi condamnat sã aibã înviaþã toate darurile la care poate râvni un muritor,dar sã nu se bucure de niciunul.

ªi totuºi, poezia…

Moi, je vis la vie à coté,Pleurant alors que c’est la fête.Les gens disent: „Comme il est bête!”En somme, je suis mal coté.

(Eu sunt în viaþã un nepoftit, Plângând când ceilalþi se amuzã.Oamenii zic: „Ce gãgãuþã!”De fapt sunt doar un ne-mplinit.)

Charles CCross, aalt ppoet „„maudit”PPaauullaa RROOMMAANNEESSCCUU

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 22012 1199

Cartea ccare vvã aaºteaptã

Hronicul ddomniei llui RRadu ccel DDreptEEmmiill LLUUNNGGEEAANNUU

Sã ffi ffost vvreodatã luatãºi altfel decât în glumãcartea de vizitã a

„miliardarului în rime” EdmondRostand? Istoria începuturilor

literare româneºti, bunãoarã, ar putea trece ea însãºidrept o versiune a Mioriþei, dacã te gândeºti cã, afarãde „oi mai multe/ mândre ºi cornute/ ºi cai învãþaþi/ºi câni mai bãrbaþi”, baciul moldovean mai era deinvidiat ºi pentru bogatele pomelnice de domnii(Ureche, Costin tatãl ºi fiul, Neculce), un tezauristoriografic în comparaþie cu care stângacelecrâmpeie de cronici muntene ºi transilvane – „istoriide partid” le zicea în deriziune Cãlinescu – par maicurând niºte caricaturi ieftine din vreo gazetã politicã.

De-acum însã, odatã cu Nicolae Goja,maramureºenii se vor putea lãuda cã îºi au ºi eipropriul letopiseþ, cãci romanul Fabrica de iarbã(Editura Eurotip, Baia Mare, 2011) a fost conceput închipul unui adevãrat hronic de „domnie” din vremurilenoastre – vorba Danezului – „ieºite din þâþâni”, cu opredoslovie în care autorul îºi explicã demersul de pepoziþii testimoniale: „Deoarece domnul Radu n-a scriso istorisire cât de micã despre faptele sale (...) mãvoi încumeta eu sã le adeveresc, aºa cum le-am aflatcând l-am urmãrit ani la rând ca pe un lider al nostruce este ºi acum ºi va fi cât timp va trãi.” Aerulresponsabil, aproape solemn, cu care îºi legitimeazãîntreprinderea nu este totuºi al unui contemporanoarecare, ci al unui subtil mucalit, maimuþãrind maidegrabã contraspionajul local decât civismul („caun cetãþean observator ce sunt ºi agent responsabilde comunitatea noastrã româneascã ºi de soartaîntregului cartier”, respectiv a hoºtezenilor din fostulsat Hoºteze, azi cartierul bãimãrean Pintea Viteazul),pentru ca mãrturia, la fel ca odinioarã recursul ladivinitate al lui Miron Costin, sã-ºi obþinã creditul:„prin urmare cele ce voi scrie de acum pe foaieau temeinicie ºi adevãr ºi ne putem bizui pe ele”.

Nu mmai ppuþin ddiligent se aratã cronografulatunci când îºi justificã alegerea erouluipentru cartea sa. „Domnul Radu” este

un personaj exponenþial, unul dintre acei toboºariai retrocedãrii fostelor moºii ºi ai Restauraþieifeudalismului valah, militant „cu simþ civic ieºitdin comun” ºi „domn exemplar din cartierul nostru”.Nu din niscai viþã boiereascã scãpãtatã încolþescrevendicãrile acestui respectabil pensionar, fostmaistru metalurgist, ci din convingerea lui cã „arerãspunderi obºteºti ºi un scop de atins în era post-comunistã democraticã, sã caute actele originale ºisã înfiinþeze asociaþia composesoralã”. El îºi cheamãfoºtii consãteni la lupta cu urbanismul statului românmodern ºi cu noii „baroni” municipali ce-l reprezintã(„Jumãtate Baia Mare este pe pãmântul nostru,oameni buni”), inspirat poate de mirobolantulprecedent al revendicãrii Aradului, pe motiv cãpãºunea ºi pãdurea de altãdatã fuseserã cumpãratede þãranii din Hoºteze de la contele Ludovic Karoly,feudal cu castel la Carei. (Cum de ajunsese þaraDacilor liberi moºie în stãpânirea barbarului, astanumai FMI ºtie.) Logic, aºadar, vatra trebuie repusãîn situaþia anterioarã, respectiv demolate oraºelemoderne, reconstruite vechile castele medievale,reînscãunaþi urmaºii grofilor, reintrodusã ºerbia,retractat Supplex libellus valachorum de la 1791 etc.,adicã restitutio in integrum, nu ca în postcomunistaUngarie vecinã, unde nu s-a retrocedat nimic ºi nu s-aumblat cu jalba în proþap. „Toatã România miroase apãmânt”, constata Cioran, ºi n-ar fi putut-o ilustra maibine decât cu cazul acestui combatant: „Sentimentulcã pãmântul de sub picioare este al tãu ºi numai altãu n-are egal, ce sclavie sã locuieºti la bloc ºi sã ºtiicã între tine ºi pãmânt este vecinul Lupan, iar maisus de tine stã vecinul Horincar ºi abia apoi vine Tatãldin cer.” Dar nu atât ideologia face din „domnul Radu”un personaj reprezentativ, cât obsesia bigotã apropriilor convingeri, bineºtiuta fudulie agresivãa ignorantului. „N-am studii juridice, dar am simþde dreptate”, se îmbãþoºeazã el, mai sigur pe

îndreptãþirea lui ca de teorema lui Pitagora. Cum însãtribunalele nu te întreabã dacã ai convingeri, ci probe,eroul pierde procesul intentat municipalitãþii ºi, odatãcu el, propriul cumpãt, iscând pitoreºti scene demenaj: „Pentru a-l calma, doamna Radu i-a tras opalmã. «Batã-l Dumnezeu de pãmânt, cã-l cumpãraicu banii pe care i-ai cheltuit pe avocaþi!» «Ai dreptate,dar nu mã las, nici dacã mor. (...) Ceva mai tareca mine mã obligã sã merg mai departe, pânã lamoarte.»” Nu-i aºa cã un Gelu Ruscanu l-ar fi felicitatpentru acest imperativ husserlian al principiilor? Iatã-ldeci pe intransigentul lui Nicolae Goja, de fapt, nudoar exponent al propriului cartier, ci al unui întregpopor, despre învrãjbirea cãruia vorbeºte, culmea,tot el atunci când vinde la talcioc sãptãmânal „obiectestranii, cum ar fi o pereche de coarne de berbec derudã, lãcuite”, iar pe clienþii interesaþi de cãrþi îiîndrumã cu rezumate vulgarizatoare de pe vremeabãdiei Cîrþan: „«Cât costã?» «Doi lei. E foarte bunã,e vorba de-o fatã simplã, nevastã-mea a plâns, o veþida ºi altora, mai multe nu vã spun.» Cea mai cãutatãcarte este Moromeþii de Marin Preda. «Am avut-o,Moromete este un þãran ce nu se poate adapta laagricultura capitalistãbazatã pe capital ºiprofit, mai veniþi peaici.» «Dar Mioriþao aveþi?» «N-o maiam. Aici e vorba dedestinul celor trei þãriromâneºti care mereus-au ucis între ele.Ca-n biblie, Cainºi Abel.»” ªi pentruce fratricidul nostrunaþional, dacãnu tocmai pentrupãmânt? Paradoxalaºadar, conflictuldomenial al acestuijustiþiar înseamnãla nivelul comunitãþiilocale exact cedenunþã dânsul lanivel naþional, unbellum omnium contraomnes – iar povestease va consuma pânãla ultima ei paginãfãrã ca aceastãcontradicþie sã fiesesizatã: „Au trecutopt ani de la acele zile de revoltã ºi-l regãsim citindMizerabilii – vrea sã înþeleagã de unde vine rãutateadin oameni.” Un bonz i-ar explica sec cã nu-i niciun mister, cã toate relele vin numai din propriiledorinþe, tot aºa cum lui Nathan Înþeleptul îi ziceatemplierul lui Lessing „Mulþumeºte-te sã fii om”.Dar pentru actuala noastrã societate de consum,asemenea mesaje antimaterialiste par sosite de laniºte civilizaþii extraterestre. Câþi ar ghici, bunãoarã,cã „Fericirea Naþionalã Brutã” (sic) este în modoficial principala bogãþie a statului Bhutan?

Memorabilã ssau nnu ssub aaspect eepic„domnia” Radului cel Drept este în oricecaz un interesant exemplu de tehnicã

cinematograficã în structurarea acestui roman-cronicã. Ceea ce produce iluzia evoluþiei personajuluie succesiunea capitolelor în felul derulãrii rapide acadrelor unui rolfilm, pornind o numãrãtoare inversãa zilelor de la 261, precum A.M.R.-ul rãcanului nostrude altãdatã scris pe toate zidurile cazãrmii, bacâteodatã chiar ºi a nopþilor, serilor, dimineþilor,amiezilor („Amiaza 104”), îndeobºte pe sãrite ºiuneori cu retrogradãri neaºteptate (Zilei 229 bîi succed bunãoarã 228, 221, 214 etc.). Altminteri,luate fiecare în parte, secvenþele funcþioneazã doaranecdotic, limitate la faptul divers sau la vreun episodbiografic de micã întindere, 1-2 pagini, ori câte untablou. Autoscopiile ºi retrospecþiile eroului mai

adaugã ºi ele, cãtre final, impresiei dinamice. Înmetamorfozele peisajului, martorul convertirii satuluinatal la urbanism îºi oglindeºte propria încãrunþireºi transfigurare, de la militantism la resemnareafilozofardã („Dar ce este omul decât un floc în calealumii” etc. – reeditare a clasicului fatalism dinletopiseþ cu „biet omul supt vremi”) ºi nostalgicã: „Seîncheiase, vedea bine, lumea þãranilor cu boi ce tragla plug, a carelor încãrcate cu fân în colþuri, a caselorcu tãrnaþ ºi prispã. Din ce-a fost a mai rãmas un mãrpãtul în muzeul satului, pentru a-l ajuta sã nu seusuce domnul Radu se urineazã la rãdãcinã de câteori trece pe acolo”. Transformatã apare ºi concepþiaasupra dreptãþii, lãsatã în cele din urmã în seamajustiþiei imanente ca o dicke Bertha, a poverii proprieivinovãþii dupã tipar dostoievskian: „Hoþii care i-aufurat bicicleta ºi sculele din garaj sunt profesioniºti,au ghilotinã de tãiat lacãte, vor ajunge la închisoaremai devreme sau mai târziu, nu scapã, îi ajungevremea sã se predea, nu se mai suportã pe ei înºiºi,vor sã fie pedepsiþi de oameni ºi sã ispãºeascãpedeapsa ce li se cuvine.” Dar, afarã de funcþiuneaperiodizãrii, procedeul numãrãtorii inverse a zilelor

nu pare sã ducã lipsã nici de tâlc: Zileleomului pe pãmânt sunt numãrate.ªi totuºi, majoritatea semenilor leirosesc, trãind ca ºi cum ar fi veºnici.

Ceea cce iizbuteºte ssã aabsolvede banalitate aceastã scurtãistorie a hoºtezeanului este

pitorescul oralitãþii, expresia nudã,neprelucratã cu inginerii estetice.Autentificarea se face nu doar prinimpresionanta galerie a regionalismelor,ci ºi printr-o artã descriptivã de opercutantã expresivitate, cu aglomerãrisubstantivale ca la Creangã ºi cuhiperestezii în genul beþiilor osmicepracticate de un Gheorghe Crãciun înPupa russa. Niºte locatari protesteazãcã „miroase a clor în tot blocul, iar ºefulnostru a decis cã mai bine sã miroasãa clor, decât sã putã a urinã de câine,cu referire directã la familia Szilaghyde la etajul I, þin un pitbull ºi le puteapartamentul a piºat ºi ei a câine deparcã dorm în pat cu dihania”. În spital„se interneazã oameni de la þarã, scotdin sacoºã papuci cu balegã pe talpãºi pijama de sudoare acritã. ªi hainelemiros a grajd, nu s-a rãbdat sã nu intre

în grajd ca sã vadã vacile de-s bine. (...) Câte uncãpos de þãran îºi bagã sub pernã sfeterul de lânãcu bumbi, tot salonul miroase a zer de oaie.” Ceciliaîl admonesteazã pe Soso „miroºi a henþ, mãi copile,ca un þigan”, biblioteca profesorului Jurje „miroasea hârtie uscatã” etc. Unele detalii veriste îi servesccronicarului ºi ca prilej pentru fulgurante inserþiiautobiografice, aºa cum se întâmplã, spre pildã, îndiferendul repartizãrii garajelor: „a intervenit domnulRadu ºi a trasat cu vopsea albã locurile de parcare,late de 2,20 m, ori 9 fac exact 20 m, plus cã a scrisnumerele de înmatriculare pe fundaþia blocului,la mine MM 06 JJJ”. Frazarea se articuleazãîn mod simplificat, prin parataxã ºi prin logicãdeductivã de tip post hoc, ergo propter hoc.

Dezinvolt în alcãtuire, iute ºi ritmat ca un cântecmaramureºean, romanul semnat de Nicolae Gojae un exemplu de reuºitã a simplicitãþii ºi a scriituriifruste, descotorosite de gãteala ºi rafinãriilelivrescului. Titlul – o genialã antonomazã – îl îmbracãperfect, „fabrica de iarbã” nefiind alta decât chiar multdisputatul pãmânt, temelia Vieþii înseºi ºi a întregiicivilizaþii, la care fiece mort îngropat mai adaugã câteo cãrãmidã: „Ce rãmâne în urma mea, se întreabãdomnul Radu. Nimica, îngrãºãmântul natural, altcevanimica.” Pentru muritorul fãrã de speranþã al acestuicircuit închis („pãmânt eºti ºi în pãmânt te veiîntoarce”), cartea durabilã ce i-a fost dedicatãreprezintã o promisiune de viaþã veºnicã.

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 220122200

România dde ppretutindeni

Înainte dde aa ppleca îîntr-uun vvoiaj, fie el câtde scurt, orice cãlãtor se informeazã asuprarutei de urmat ºi, în raport de aceasta, face

ºi pregãtirile necesare. Astãzi nu mai ducem lipsãde mijloace de transport sau surse de informare,din orice domeniu dorim. Însã, la nivelul anului 1492,Cristofor Columb a trebuit sã se descurce cu obusolã, inventatã de chinezi, cu hãrþi cartografiate,în bunã parte, tot de chinezi, cu informaþii despreOrient, venite tot din China ºi, în final, cu o flotilãde numai trei caravele minione ºi un echipaj demaximum 150 de oameni.

De unde ideea acelei aventuri transatlantice?Fiind nãscut în provincia Genova, din Italia, CristoforColumb a luat cunoºtinþã de timpuriu cu impresiileculese de Marco Polo, timp de 17 ani, la CurteaImperialã a Chinei, pe care le-a gãsit înmãnunchiateîn volumul Minunile Lumii sau Cãlãtoriile lui MarcoPolo. La timpul respectiv, lucrarea trezise un mareinteres al europenilor faþã de Orient, în special pentruChina. Referindu-se la Cristofor Columb, scriitorulchinez Su Shuyang, în volumul sãu China. Tradiþieºi culturã, precizeazã urmãtoarele: Dupã ce a cititaceastã carte, Columb s-a pregãtit cu tot ce aveanevoie pentru a cãlãtori cãtre China ºi India, în anul1492, purtând cu el scrisori de recomandare dinpartea regelui Spaniei, adresate împãratului Chinei.El era atât de obsedat de gândul pentru Asia, încât,pânã în ultima clipã a vieþii sale, nu a admis cã þãrmulpe care pusese piciorul nu era India, iar Cuba, undea acostat, nu era Japonia. ªi, aºa, un cãlãtor rãtãcitdescoperã Lumea Nouã, inspirat, însã, de MarcoPolo. Dupã mãrturia competentã a unui elev românla examenul de bacalaureat, acest lucru a fost posibilîntr-un moment de neatenþie a pazei de coastã. ªia mai fost ceva. A fost ºansa de a nu avea pe lângãel o comisie românã de experþi, cã altfel ar fi rãmaspânã astãzi în portul de pornire, Palos de la Frontera.

Tot cceea cce eeste llegat dde nnumele llui CColumbse asociazã cu enigma ºi fascinaþia. El, capersoanã, a devenit, cu timpul, multietnic.

Dupã miracolul descoperirilor sale, este revendicatde tot mai multe naþiuni. A început ca un cetãþeanal Genovei, unde s-a nãscut în anul 1451. Dupãaceea, devine, pe rând, portughez, nobil catalansau sevillan, mergând pânã la origini maiîndepãrtate în spaþiu, cum ar fi grec, englez,corsican, norvegian, croat. Mai recent, un profesorde la Universitatea Duke din SUA îl descoperãdrept fiu al unui emigrant polonez, chiar al regeluiVladislav al III-lea, exilat în Italia. Numele deCristóbal Colón, cunoscut în lumea hispanicã, estetradus astfel: Cristóbal – cel care îl are pe Hristos;Colón – Sfântul Duh. De aceea, înainte de 1492,el semna cu Xpo ferenes (purtãtorul lui Hristos).

Mãrturii despre aventura lui Cristofor Columbgãsim pretutindeni în Spania ºi în America Latinã.Existã, însã, un punct precis pe harta Spaniei, undea început aceastã poveste fascinantã. În sudulprovinciei Huelva, din Andaluzia, dãinuie de multesecole o minunatã mãnãstire franciscanã, numitãRabida, cu hramul Fecioarei Maria. Mãnãstirea eradeclaratã, în anul 1856, cel de-al treilea MonumentNaþional al Spaniei, fiind apreciatã drept o prezenþãdemnã pe lista Tezaurului Cultural al Umanitãþii.De Rabida sunt legate cele mai importante momenteale pregãtirii ºi demarãrii voiajului spre Lumea Nouã.Ca un prim element, sã menþionãm faptul cã, prinintermediul cãlugãrilor de aici, Cristofor Columb aputut ajunge la regina Isabela I a Castiliei, carei-a subvenþionat voiajul. La acea vreme, Isabela Iera consideratã una dintre cele mai puternicesuverane din istoria Spaniei. Finanþându-l pe Columb,ea a contribuit la transformarea Spaniei într-o puteremondialã. De numele ei este legat ºi actul deunificare a regatelor spaniole într-o singurã þarã, darºi iniþierea odioasei Inchiziþii spaniole, încã din anul1478. Pasul urmãtor a fost decretul din 1492, deexpulzare a musulmanilor ºi evreilor din Spania.

În documentele mãnãstirii se subliniazã, cumândrie, cã America a fost descoperitã la Rabida,în sala de tainã, numitã azi sala de conferinþe. Apoi,în noaptea care a precedat plecarea, 2 spre 3 august,Columb s-a rugat pentru reuºitã la altarul FecioareiMaria, care devine „Doamna Miracolelor”, imediatce amiralul acosteazã în Lumea Nouã. MãnãstireaRabida este o paginã densã de istorie a cuceririlorgeografice ºi implicit a devenirii Spaniei cea de atreia putere colonialã a lumii, dupã Anglia ºi Franþa.Îmi amintesc cã, în prima salã unde am intrat, erauconservatedestul debine frescedin secolulal XV-lea,prezentândimagini alepregãtiriivoiajului ºimomentuldesprinderiide þãrm. Apoi,parcurgândprincipalele sãli,am trecut pringaleria de artã,unde suntexpuseportretele luiColumb ºi aleunor membrimarcanþi ai expediþiei. Am ajuns în sala machetelorcelor trei caravele (Santa Maria, Niña ºi Pinta), cudatele tehnice de rigoare. Am parcurs ºi un coridorlung, unde se aflã hãrþile care l-au ghidat pe Columb.ªi, în fine, am poposit în sala unde sunt expusedrapelele naþionale ale þãrilor hispanice din AmericaLatinã, plus Filipine. La baza drapelelor, se aflãcasete din metale ºi pietre preþioase, conþinândpãmânt din þãrile respective.

Orice vizitator va dori sã vadã istoricele caraveleºi în mãrime naturalã, aºa cã va porni, chiar pe jos,pe scurtãturã, spre portul Palos de la Frontera (laconfluenþa râurilor Tinto ºi Odiel), de unde a plecatCristofor Columb. Acolo se va întâlni cu Niña ºi Pintaîn original, ºi cu dispãruta Santa Maria, reconstituitã.Portul este vegheat, în permanenþã, de statuiacolosalã a lui Colón, care adãposteºte la subsolmonumentul monarhilor-sponsori, iar pe pereþiicamerei se aflã gravate numele membrilorechipajelor celor trei caravele.

La mmãrturiile mmateriale, menþionate mai sus,se impune sã adãugãm câteva informaþiidin sursã româneascã autorizatã. Mã refer

la Alexandru Ciorãnescu, don Alejandro numit despanioli, om de vastã culturã, care ºi-a petrecutcea mai mare parte a exilului postbelic pe pãmântspaniol, în insulele Canare. El a fost unul dintre ceimai meticuloºi cercetãtori ai vieþii ºi documentelorrãmase de la Cristofor Columb, devenind nu doaranalistul, dar ºi biograful acestuia. Astfel, Ciorãnescua cercetat, prezentat ºi tradus în limba francezã

textele moºtenite de la Columb.Tot de la el, avem ºi lucrãride referinþã despre celebrulnavigator, precum: Opere deCristofor Columb (Paris, 1961), La primera biografiade Cristóbal Colón (Santa Cruz, 1960), Colónhumanista. Estudios de humanismo atlantico (Madrid,1967). În studiile sale îndelungate pe aceastã temã,Ciorãnescu a descoperit încet-încet America,împreunã cu Columb, dupã cum mãrturisea într-uninterviu acordat revistei România Literarã a UniuniiScriitorilor din România (Nr. 11/2003). Fascinat defigura amiralului, scriitorul român îl considerã peColumb un adevãrat umanist, care îºi depãºisecondiþia de fiu al unui modest meseriaº, fiind multmai mult decât se admitea. Sã nu uitãm cã, în Italiafiind, Columb a studiat cu aviditate volumul Cãlãtoriilelui Marco Polo, amintit la început. Apoi, l-a luat dreptghid ºi pe Averroes (Ibn Rusd), celebrul scriitor,filosof, medic, teolog, expert în jurisprudenþã islamicã(nãscut la Cordoba). Într-o scrisoare din anul 1498,Columb afirma cã scrierile lui Averroes i-au sugeratcãlãtoriile spre Vest. Iar, în materie de navigaþie,Columb s-a folosit de hãrþile ºi însemnãriledeschizãtorului de drumuri Bartolomeo Diaz.

Întâietatea lui Cristofor Columb în descoperireaAmericii este tot mai contestatã. Scriitorul chinezSu Shuyang, în lucrarea sa China. Tradiþii ºi culturã,ne asigurã cã chinezii au ajuns în Lumea Nouã cu3.000 de ani în urmã, pe ruta Nord-Estul Chinei,Siberia, Strâmtoarea Bering. În volumul Vicleniaglobalizãrii. Asaltul asupra puterii americane,economistul Paul Dobrescu ne vorbeºte ºi elde navigatorii chinezi care au descoperit LumeaNouã cu 70 de ani înaintea lui Columb. Tot eiar fi înconjurat Capul Bunei Speranþe înaintea luiMagellan. Apoi, mai sunt ºi vikingii lui Leif Erikson,care au pãºit pe noul continent cu cinci secoleînaintea lui Columb. Prestaþia chinezilor nu este pusãla îndoialã. La început de secol XV, China se afirmaca o putere maritimã de prim rang. Cu decenii buneînaintea lui Columb, amiralul chinez Zheng He porneape mare cu o adevãratã flotã, formatã din 317 vaseºi 28.000 de oameni. Prin comparaþie, expediþia luiCristofor Columb, formatã din trei nave ºi cca 150 deoameni, pare un mic copil. Apoi, scopurile celor douãexpediþii sunt total diferite. Zheng He nu urmãreacuceriri, ocupaþii sau jafuri. El pornise într-o amplãparadã a drapelului împãrãtesc. Pe meleaguri strãine,se pare cã el a fãcut doar o singurã cucerire: o girafã,pe care a adus-o cadou împãratului sãu.

Expediþia llui CCristofor CColumb era înîntregime materialistã, ceea ce rezultã ºidin contractul încheiat cu regina Isabela I,

în care se stipula: Columb devine vicerege alteritoriilor descoperite ºi primeºte 10% din toatemetalele preþioase descoperite sub jurisdicþia sa.Nu trebuie uitat nici faptul cã aceeaºi reginã aveaambiþia sã facã din catolicism religia dominantãîn Spania ºi, apoi, în teritoriile ocupate. Pânãºi odioasa Inchiziþie, instituitã de ea în Spania,a fost transplantatã ºi în America Latinã.

Dacã din Europa se doreºte sã se vadã doarpartea romanticã a expediþiilor amiralului Columb,de pe celãlalt mal al Atlanticului pot fi cunoscutemai în detaliu ºi înþelese mai bine urmãrile procesuluide colonizare început de el. Aceasta ar puteafi o temã interesantã pentru eventuale reportajede la faþa locului.

În privinþa finalului acestui articol, m-am rãzgândit.Parcã este mai bine sã închei cu o descoperire certã,neaoº româneascã. Mã gândesc la numeroaseleelogii aduse maestrului Radu Beligan, la cea de a93-a aniversare a zilei de naºtere a Domniei sale,unde am gãsit urmãtoarea apreciere: Impresioneazãprin aplombul marilor navigatori, care aduc pe scenã,cu fiecare rol, un nou continent. Acest CristoforColumb al actoriei îºi pune arta la picioarele uniculuirege în care crede ºi pe care îl rãsfaþã, Mãria SaPublicul.

Un aargeºean pprin llumeCu CCristofor CColumb sspre AAmerici

IIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU

Macheta ccaravelei SSanta MMaria

Portret dde JJ.D. BBecquer, ssec. XXIX

Curtea de la Argeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 22012 21

Recuperarea ddiasporei

Peter NNeagoeFFlloorreeaa FFIIRRAANN

Prozator dde ttalent, PPeterNeagoe face parte dinpleiada de tineri plecaþi

în America, „în cãutarea libertãþiide creaþie“. S-a nãscut la7 noiembrie 1881, la Odorhei,într-o familie de intelectuali;

tatãl sãu studiase dreptul ºi era notar, mama, fiicãde preot. Copilãria ºi-o petrece la Aciliu, lângã Sibiu,unde pãrinþii se mutaserã cu serviciul. Cursurileprimare ºi secundare le urmeazã la ºcoala sãseascãdin Sibiu, cunoscând bine zona transilvanã pe careo prezintã în povestirile ºi romanele sale de maitârziu. La 17 ani trece munþii în Regat, înscriindu-sela ªcoala de Belle-Arte din Bucureºti, frecventândîn acelaºi timp cursuri de filosofie, psihologie ºi dreptroman la universitatea bucureºteanã.

Când împlinea 20 de ani, fãrã ºtirea pãrinþilor,din dorinþa ºi speranþa de a gãsi mai multã libertate,„o lume nouã“, pleacã spre America. Se opreºte laMünchen, angajându-se la Policlinica Roentgen-Baxer, frecventând cursurile Universitãþii Politehnice.Dupã patru ani ajunge la New York, cu un singurdolar în buzunar, ca tânãrul emigrant din povesteaGreenhorn. κi continuã studiile la Academiade Arte din New York ºi în cadrul AsociaþieiStudenþilor de Artã. În 1905, folosind o versiunegermanã, traduce Vagabondul ºi Tovarãºul meude drum de Maxim Gorki pe care le trimite laBucureºti apãrând la Editura Biroul Universal.Începe studiul limbii engleze cu o tenacitaterar întâlnitã; timp de ºase luni a memorat toatecuvintele dintr-un dicþionar declarând: „cred cãam prins rãdãcini pe pãmântul american, deoareceinima îmi este aici. Apoi, de asemenea, în vremece cunosc alte patru limbi, gândesc ºi scriuîn englezeºte. Când am început sã visez înenglezeºte, mi-am dat seama cã aceasta îmieste limba“ (About Language, prelegere publicã,1936). Opera sa avea sã infirme însã cele spuse.

Începutul nn-aa ffost uuºor. A început sã pictezeportrete pentru copii, ilustraþii pentru ziareºi reviste, reuºind sã-ºi câºtige existenþa,

cãsãtorindu-se, în 1911, cu o tânãrã sculptoriþã,emigratã ºi ea din Europa. Timpul ºi-l drãmuiaîntre picturã ºi literaturã. Pânã în 1926 nu-ºi gãseºteîmplinirea ºi pleacã spre Franþa, stabilindu-se pentruo perioadã la Paris, dedicându-se scrisului, soþiacontinuând pictura. Îl atrage sudul Franþei,stabilindu-se la Mirmande, unde locuitorii rustici erauasemenea þãranilor transilvãneni. Renunþã la picturãºi se dedicã numai scrisului, cândva mãrturisind:„Nu depind de niciun cenaclu. Prin spirit însãmã integrez complet literaturii româneºti.“ Revistade avangardã Transition care îi publicase operalui Joyce, îi gãzduieºte ºi prima lui povestire –Caleidoscop, în martie 1928. Transition, devenitãcelebrã, îi deschide o punte spre alte importantereviste americane ºi continentale: The New Review,Story, L’Europe, Les Cahiers du Sud, Contact etc.

Începe o muncã asiduã pentru realizarea uneiantologii Americans Abroad (Americani înstrãinãtate), care reuneºte 52 de scriitori (1932).În acelaºi an îi apare la Paris Storm, prima saculegere de povestiri din care a trimis câtevaexemplare în America, dar i-au fost reþinute la vamã,la fel ca Pasãrea Mãiastrã a lui Brâncuºi, datoritãobtuzitãþii unor funcþionari. Povestirile au atras atenþiacriticii, Peter Neagoe fiind inclus în volumul cu Celemai bune povestiri ale anului 1932, alãturi de WilliamFaulkner ºi Erskine Caldwell. Un an mai târziu apareºi în Antologia celor mai bune povestiri publicateîntre 1931–1933 de revista Story.

Cunoaºte personal figurile reprezentative aleliteraþilor de limbã englezã – James Joyce, G. Stein,Hemingway, Elliot, Pound, precum ºi pe TristanTzara, Eluard ºi alþi membri ai grupurilor dadaisteºi suprarealiste. Îl întâlneºte pe Brâncuºi, prieteniatrainicã legatã cu „pãrintele sculpturii moderne“ fiindmaterializatã în romanul Sfântul din Montparnasse.

În 1933, Peter Neagoe se reîntoarce în StateleUnite, se angajeazã la Oficiul de Informaþii alDepartamentului de Stat ºi-ºi definitiveazã romanulEaster Sun (Soare de Paºti), publicat simultan în

S.U.A., Anglia ºi Franþa. Cartea este o panoramãa vieþii de la þarã îmbrãcate în haina strãlucitoarea folclorului românesc, având ca personaj centralpe neasemuit de frumoasa ºi harnica Ileana.

În 1935 îi apare ediþia americanã a povestirilorîn care sunt incluse ºi povestirile din volumul interziscu trei ani înainte, urmat de There Is My Heart(Inima mea a rãmas acolo), eroul principal fiind IonCodreanu, un tânãr þãran transilvãnean care pleacãspre America, „unde sperã sã gãseascã o viaþã maibunã, iar apoi sã se întoarcã acasã bogat“. PeterNeagoe este considerat de critica literarã ca „maestrual literaturii româneºti“, fiind alãturat lui Reymont ºiZola sau fiind numit „un Boccaccio al Transilvaniei“,solicitat pentru publicare de prestigioase case deediturã din Franþa, Anglia, Germania, Olanda.

În 1937, P. Neagoe viziteazã România cu scopulmãrturisit de „împrospãtare a inspiraþiei“. Ca urmare,îi apare ediþia româneascã a romanelor Drumulcu popas ºi Soare de Paºti.

În 1949 publicã Anii care nu se uitã, în carenãvãlesc amintirile copilãriei fericite trãite pecâmpiile verzi transilvane ºi pe înãlþimile Carpaþilor.

Ultima carte antumã a lui P. Neagoe este romanulNu avem timp pentru lacrimi (1958), încercarea de

a prezenta viaþa uneifamilii de emigranþievrei ce se stabilescla New York fiind maipuþin convingãtoare.

Tovar㺠depribegie cu Brâncuºi,Peter Neagoe a venitîn 1957 la Paris ca sãvegheze la cãpãtâiulmarelui sculptor,definitivându-ºi

proiectul celebrului sãu romanSfântul din Montparnasse,publicat postum în 1965 laPhiladelphia, din care reieseadmiraþia pentru Brâncuºiºi arta sa.

Peter Neagoe a muritla 28 octombrie 1960 laKingston, New York.Manuscrisele rãmase aufost donate, prin grija soþieisale, Bibliotecii din Syracuse,New York.

Coleg lla ªªcoala ddeArte FFrumoase din Bucureºti ºi prietencu Brâncuºi, Peter Neagoe scrie romanul

Sfântul din Montparnasse, ce are în centru viaþamarelui sculptor, dintr-un imbold sentimental ºiartistic. Intenþia realizãrii unei asemenea lucrãri esteîntãritã dupã moartea lui Brâncuºi, în 1957, prozatorulajungând la înþelegerea profundã a geniului pãrinteluisculpturii moderne: „El a atins treapta universalãpentru cã este autentic român“ (nota din iulie 1958,pe când lucra asiduu la manuscrisul „Brâncuºi“).

Naraþiunea urmãreºte etapele principale ale vieþiisculptorului: copilãria ºi adolescenþa în Gorj, studiileîn þarã (Craiova, Bucureºti), ucenicia ºi consacrareaparizianã, aureola senectuþii, toate proiectele pefondul zbuciumului interior al cãutãrilor ºi încercãrilorde a gãsi esenþa formelor ºi a se regãsi pe sine, subdominaþia constantã a tãriei sufleteºti de „a rãmânecredincios fiinþei sale de þãran român“.

Din necesitãþi cerute de procesul structurãrii epice,autorul introduce un personaj fictiv, Mihai Romanov,ziarist bucureºtean, corespondent de presã ºi ominfluent în Paris. Prezenþa lui marcheazã momentelecheie ale romanului. Romanov (alter ego al autorului),îl descoperã pe tânãrul Constantin, fiindu-i prieten ºiconfident al formãrii ºi creºterii artistice, sprijin moralºi material în clipe de restriºte, martor singular al

morþii marelui sculptor. Spiritualitatea româneascã i-a servit drept

principalã sursã de inspiraþie ºi eroul romanuluipoartã cu sine icoana simplitãþii ºi curãþeniei þãranuluiînfrãþit cu natura. Cadrul cioplit al uºii atelierului sãu,cuptorul, patul de lemn ºi le confecþioneazã singur,„cu migala ºi dragostea celui care a deprins de lavârstã fragedã meºteºugurile strãmoºeºti ºi a învãþatsã aspire spre pãstrarea liniilor esenþiale din modelulplãmãdit de palma olarului sau înfloritura de lemn astâlpului porþii“. Ioan A. Popa, din care am citat maisus, subliniazã faptul cã, atunci când Brâncuºi adescifrat esenþa aspiraþiei sale spre cerul infinitului,nu a ales pasãrea renaºterii, Phoenix, nici ºoimuldivin al Egiptului antic, Horus, ci pasãrea mãiastrãdin poveºtile româneºti care scoate la luminã copiiirãtãciþi în hãþiºul pãdurii.

Alte ddouã eelemente îîntregesc universulartistic brâncuºian. Peter Neagoe vedeevoluþia sculptorului în contextul revoluþiei

artistice care a dat naºtere fovismului, perfecþiuniiinterpretative a Isadorei Duncan sau a lui Nijinski,experimentelor lui Elie Nadelmann, dezlãnþuiriicreatoare a unor personalitãþi ca Picasso sauApollinaire, ritmurilor stranii ºi eruptive ale luiStravinski, artei „otrãvite“ a lui Marinetti. ConstantinBrâncuºi acceptã ºi respinge, participã activ ºi efectivla închegarea „valului viitorului care avea sã schimbeforma tuturor artelor“, transmiþând un mesaj nou.

Pe de altã parte, se dedicã ºi studiului zeitãþilorrãsãritene, cãrþilor mistice, meditaþiei ºi înþelegerii luiBudha, Lao-Tse ºi, mai cu seamã, a poetului tibetanMilarepa. Face acest lucru pentru a-ºi întregi surselede inspiraþie ºi a afla reconfirmarea drumului ceduce spre puritatea spiritualã pe care a considerat-ofundamentalã în atingerea þelurilor sale artistice.

Existã în roman episoade careromanþeazã latura sentimentalã ºi amoroasãa vieþii lui Brâncuºi. Rada ºi fiica sculptoruluiHegel, Marthe ºi Elaine Feyre oferã perând artistului iniþiere, sentiment, dragostedezlãnþuitã ºi decepþie. Toate au rolul de ascoate în evidenþã calitãþile profund omeneºtiale bãrbatului, integritatea de caracter,sinceritatea ºi profunzimea simþãmintelorsale.

Mai realizatã ne apare Elaine Feyre(capitolul „Iubirea diabolicã“), o „condensareºi contaminare“, dupã pãrerea eseistuluiPetre Pandrea, între mai multe figuri realecare au trecut ca prietene sau ca iubite prinviaþa lui Brâncuºi: Domniºoara Pogany,Peggy Guggenheim, Eilleen Lane, PrincipesaX ºi Nouche de Gramont. Existã aici oanumitã notã de senzualism, caracteristicãde altfel operei lui Peter Neagoe, consideratun „Boccaccio transilvãnean“.

Îmbinând biograficul ºi comentariulexegetic, amintirea ºi ficþiunea, Sfântul dinMontparnasse se înscrie în rândul creaþiilor unorSomerset Maugham, Lion Feuchtwanger sauIrving Stone care au prezentat viaþa ºi opera unorpersonalitãþi de primã mãrime din istoria arteiuniversale.

Romanul a fost remarcat imediat ºi bineprimit. Petre Pandrea considera cã „Sfântul dinMontparnasse reprezintã o contribuþie de primrang în calitate de prieten intim de tinereþe ºi martorcompetent al unei întregi vieþi de strãdanie, de dilemeºi de rezolvãri ale unor ecuaþii ale secolului XX [...].Bãtãliile lãuntrice ºi cele exterioare ale sculptoruluisunt relatate din prima sursã. În special, conversaþialui Brâncuºi este redatã cu fidelitate pânã laautenticitate de notar“.

Ioan A. Pop releva: „Sfântul din Montparnasse,un roman scris cu dragoste pentru Brâncuºi ºi artasa, ne oferã prin nota finalã, dominatã de ideeapermanenþei valorilor artei, exemplul unei vieþi demuncã ºi creaþie al cãrei rezultat a supravieþuitneîncrederii, conformismului, tendinþelor decadente,cataclismelor mondiale ºi, prin prospeþimea mesajuluiei, s-a impus ca un imn al bucuriei într-o lume în careînstrãinarea omului ºi-a luat în secolul nostru multprea des tainul“.

ªtim ccã UUniversul se aflã acum în expansiuneacceleratã – observaþiile fãcute de satelitulWMAP ne-au demonstrat-o. De ce? Numai

Universul însuºi o ºtie, fiind sugeratã fizicienilor doarde o constantã pozitivã într-o ecuaþie matematicã.În starea actualã de lucruri, viaþa inteligentã vadispãrea, cândva, afirmã Tipler. ªi adaugã: dar dacãviaþa raþionalã trebuie sã continue, strict legatã decerinþele legilor fizicii, atunci Universul va trebui,cândva, sã-ºi încetineascã expansiunea, sã seopreascã, la un moment (cosmic) dat ºi sã colapsezeîntr-o singularitate finalã (precum Big Bang-ul, n.a.).Faptul cã avem acum în Univers mai multã materiedecât antimaterie confirmã ipoteza mea, afirmã Tipler.Se va echilibra, prin transformãri de materieîn energie – ºi urmaºii noºtri vor fi aceia carevor anihila materia!, ne uluieºte Tipler.

…Ca sã vezi cu ce se ocupã astãzi mariisavanþi ai lumii! Noroc cu Internetul, ca sã ne putemda seama cã scriitorii de SF sunt, în imaginaþie,blânzi copii pe lângã savanþii dezlãnþuiþi!

S-au împlinit, în vara trecutã, 60 de ani de cândun obscur jurnalist de provincie a anunþat prezenþape cerul Americii a primelor UFO, UnidentifiedFlying Objects, în traducere Obiecte ZburãtoareNeidentificate, OZN-urile, înflãcãrând imaginaþiamembrilor unicei specii raþionale din Univers – dupãcum susþine Frank J. Tipler, conexând legile fizicii cuobligativiatea funcþionãrii raþiunii într-un univers închis– acesta, al nostru, cel în care trãim, pe o minusculãa 3-a planetã a unui Soare de mãrime medie, aflatla periferia unei galaxii spiralate, una dintre miliardelede miliarde de galaxii ale Metagalaxiei.

UFO-logia, ºtiinþã nãscutã din apariþia (?) primelorUFO, a stârnit interesul uriaº pentru „omuleþii verzi”,locuitori, eventual, ai planetei Marte sau venind dincine ºtie ce îndepãrtatã planetã, sfidând hãuri dinspaþiu ºi timp – ºi legile fizicii – doar pentru a nespiona pe noi, semenii lor întru raþiune. O consecinþãa ufologiei a fost, printre altele, implementarea,acum mai bine de 30 de ani, a Programului SETI,de cãutare a civilizaþiilorextraterestre, program care,s-o recunoaºtem, pânã acumnu a descoperit nicio civilizaþieextraterestrã, deºi peste 800de exponate s-au prezentatastronomilor noºtri în ultimii ani,dovedind cã Universul esteomogen, construit din aceeaºimaterie ºi alcãtuit, peste tot,din galaxii, stele, nebuloase,planete, asteroizi.

Ei bine, spune Tipler, dacãcu lumile raþionale SETI n-a avutnoroc, ce-ar fi sã-l punem sãcaute, în Cosmos, lumile în careau apãrut – ºi se pregãtesc sãevolueze – organisme unicelulare? Pentru cã, spuneTipler, le putem cãuta în trecut, adicã la miliarde deani-luminã, ele fiind clar mai vechi decât cele apãrutepe Terra – vezi meteoritul australian, vechi de pesteopt miliarde de ani, având încrustate în el structuricare seamãnã cu cianobacteriile pãmântene. Or,cianobacteriile sunt maºinãrii biochimice sofisticate –ele demonstrând cã procariotele, dotate cu abilitateade fotosintezã, de „hrãnire” cu luminã, existau peTerra încã acum 3,8 miliarde de ani – unde nu auavut timp sã se formeze (acum 4,6 miliarde de anis-au format Sistemul Solar ºi Pãmântul), deci au sositde aiurea. Au strãbãtut, probabil, genuni de spaþiu,suportând radiaþii ucigãtoare ºi temperaturi aproapede zero absolut, fabricate fiind, în miliarde de ani deevoluþie, în cine ºtie ce sistem solar acum dispãrut.Pulberea de asteroizi a atins Pãmântul, dar ºicelelalte corpuri cereºti din familia Soarelui. Cândva,spune Tipler, le vom gãsi urmele pe Marte, pe Titansau pe micul satelit saturnian Enceladus ºi vomdescoperi, poate, cã au aceeaºi moleculã de ADNca ºi cianobacteriile terestre. Acelaºi fenomens-a petrecut, poate, ºi pe alte planete din afaraSistemului Solar. Dacã, atingând suprafaþa uneiplanete dotate cu apã, cianobacteriile ºi-au pus

în funcþiune abilitãþile de fotosintezã, au evoluat ºis-au încadrat în metabolismul planetei în cauzã, neputem aºtepta ca ele sã fi produs acolo atmosferede oxigen. Iatã ce trebuie sã caute SETI în Cosmos:liniile spectrale ale oxigenului. Cândva, cumva,telescoape cu oglinzi de milioane de kilometri îndiametru vor cãuta – ºi vor gãsi – oxigenul pe alteplanete, semn al evoluþiei vieþii. La nivel inferior, fãrãca viaþa sã fi evoluat pânã la raþiune – cãci dacãar fi fãcut-o, repetã Tipler, nevoia de resurse pecare o are o civilizaþie tehnologicã ultraavansatãi-ar fi fãcut pe membrii ei sã-ºi „roadã” parteade Univers în care, eventual, se aflã.

Aºadar, ca raþiune, suntem, probabil, uniciîn acest Univers de 13,7 miliarde de ani-luminã,conform legilor fizicii funcþionale în metagalaxiaîn care trãim – iatã concluzia lui Tipler.

Dar eeu vvin ccu uun ccontraargument, furnizatde un instrument vechi de mai bine de treidecenii, ºi anume celebra formulã a lui

Drake privind numãrul posibil de civilizaþii în Univers: N = N*•fp•ne•fl•fi•fe•fc, unde:N: numãr de civilizaþii Drake,

N*: numãr de steleîn Galaxia noastrã,

fp: fracþiune dinnumãrul de steleposedând un sistemplanetar,

ne: numãrul deplanete dintr-un sistemdat pe care viaþa esteposibilã,

fl: fracþiune din ne pecare a apãrut viaþa,

fi: fracþiune din fl pecare s-a dezvoltat viaþãinteligentã,

fe: fracþiune din fi careau dezvoltat tehnici decomunicare,

fc: fracþiune a durateide viaþã planetarã acordatãunei civilizaþii.

Cu aceastã formulã, lui Frank Drake i-au ieºit lanumãr cel puþin 20.000 de civilizaþii doar în Galaxianoastrã! Adicã printre planetele celor 300.000 destele vecine ale Soarelui, pe o distanþã de „doar”100.000 de ani luminã. Apud Drake, întâlnirilesunt inevitabile…

Sau nnu ssunt –– ºi iatã, în continuare, un altexerciþiu de logicã, silogismele înºirându-se,parcã, în susþinerea ideilor lui Frank J. Tipler.

Aº putea sã intitulez paragraful astfel: „De ce a ratatUmanitatea întâlnirea cu Marele Cerc?”

…Marele Cerc al Raþiunilor vine din Ilya Efremov;este (va fi) vorba despre o asociaþie a civilizaþiilorgalactice, de peste 1-2 milioane de ani. În aceeaºi

ordine de idei, scriitorii deSF promit de decenii întâlniri– inevitabile, ne asigurã ei –cu reprezentanþi ai RaþiuniiUniversale, „colegii noºtri dinneºtiut”, cum superb spuneaDoru Davidovici.

Pentru contrapunct, însã, voi prezenta eºeculcolonizãrii galactice nu numai de cãtre specia Homosapiens, ci ºi de cãtre oricare altã specie raþionalã,din motive de… dezvoltare durabilã. ªi nu mã referaici la timidul Forum mioritic al Dezvoltãrii Durabile(la viteza cu care lucreazã, va instala dezvoltareadurabilã în România în 20.000 de ani…), ci la uncalcul rece, matematic, pe care l-au fãcut Y. Duntilºi S. Dumas, profesori la Departamentul de Fizicãal Universitãþii Javal din provincia canadianã Quebec.Cei doi astronomi îºi pornesc lucrarea „DezvoltareaDurabilã, un drum nesigur cãtre colonizarea Galaxiei”de la ipoteza acceptatã de Programul SETI decãutare a civilizaþiilor extraterestre, aceea cã multeasemenea civilizaþii trebuie sã fie mai vechi decât anoastrã (ipotezã susþinutã cu cerbicie ºi de scriitorul-matematician Dan D. Farcaº). Dar ei convoacã apoipe fizicieni, economiºti (!), antropologi ºi ecologi…pentru a demonstra exact contrariul!

„Traduc” argumentele, pe capitole; lucrareami s-a pãrut un delicios exerciþiu filosofic.

Iatã ce spun fizicienii: (prin modelare matematicã)ei susþin cã în 2010 Terra a avut nevoie de o putereinstalatã de 17 Terrawaþi, într-o perioadã în careschimbãrile climatice (ºi giumbuºlucurile financiaredin SUA – n.a.) au marcat deja prima crizã a creºteriiîn sistemul planetar. Fixãm ca limitã fizicã aconsumului de energie 1w/m2 (deci 127 Tw în total),pe care, cu un ritm de creºtere de doar 2% o vomatinge pânã la sfârºitul secolului. Extrapolãm, cuacelaºi ritm de creºtere 2% ºi aflãm cã vom puteaavea control asupra întregii energii transmisePãmântului de cãtre Soare în 465 de ani, eventualvom construi „sfera Dyson” (cu care vom înveliSoarele pentru a-i „suge” întreaga producþie deenergie) în 1532 de ani ºi vom stãpâni energiagalaxiei Calea Laptelui în 2728 de ani, când vomfi devenit „civilizaþie de rangul III”, dupã clasificarealui Kardaºev (ET de rangul I îºi stãpânesc energiapropriei planete, cei de rangul II pe a stelei care leîncãlzeºte planeta sau planetele pe care le locuiesc).Dar la acest scenariu fabulos trebuie sã aducemcorectãri. Limitãri datorate proceselor de fotosintezã

(cam 10 Tw), climei (127 Tw)sau variaþiilor fluxului solar(174.000 Tw) ne conduc laconcluzia cã deuteriul va fiultimul combustibil utilizabilpeste un milion de ani încivilizaþia noastrã, civilizaþiegalacticã – dar cã nu se vaajunge atât de departe pentrucã, se pare, creºterea „averiiplanetare” va încetini încâteva secole.

Sã dau acum cuvântuleconomiºtilor, în aventuracolonizãrii spaþiului. Malthusi-a speriat pe bunicii noºtri(despre intelectuali vorbesc)cu avertismentul cã omenirea

creºte în progresie geometricã, pe când resurseledoar în progresie aritmeticã. Dupã douã veacuri aurepetat prognoza Aurelio Peccei ºi membrii Clubuluide la Roma. În van, cãci nu s-au pus zãgazuricreºterii, deºi apare tot mai clar cã „se poate scãpadin «capcana» Malthus-ianistã doar instituind restricþiiîn utilizarea resurselor” (i-am citat pe Dutil ºi Dumas).Este adevãrat cã tehnologiile pot suplini pierderiale capitalului natural (cum spune Meadows), darun aºa-numit postulat Khazzoom-Brookes enunþãcã inovaþiile privind economia de energie pot duce,paradoxal, la o ºi mai mare cheltuialã de energie,deoarece capitalul economisit va fi cheltuit pe noibunuri ºi servicii, a cãror producere va implica unºi mai mare consum de energie.

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 220122222

Orizont ººtiinþific

Viaþa rraþionalã îîn uunivers ((II)AAlleexxaannddrruu MMIIRROONNOOVV

Alt sscriitor ccelebrude adãugat în lista„vârstei de aur” a

anticipaþiei româneºti, EugenIonescu (devenit EugeneIonesco în Franþa, ca ºi pentru

restul lumii), s-a nãscut la 26 noiembrie 1909, înSlatina, dintr-o mamã franþuzoaicã ºi tatã român.Cu o copilãrie petrecutã parþial la Paris, parþial înþarã, traumatizatã de despãrþirea pãrinþilor ºi de viaþalângã un tatã autoritar, impulsiv, ºi-a fãcut studiilela Liceul „Sfântul Sava” din Bucureºti, apoi laFacultatea de Litere, obþinând licenþa pentru limbafrancezã. A predat aceastã limbã la Cernavodãºi Bucureºti. Pleacã la Paris, cu o bursã, în 1938.În timpul guvernãrii mareºalului Antonescu e numitataºat cultural la legaþia noastrã din Franþa, funcþieîn care s-a ferit de activitãþile politice, rezumându-sela cele cu caracter strict profesional. Carierasa literarã include o mai modestã perioadã„româneascã”, întinsã de la debutul cu versuri înrevista lui Tudor Arghezi Bilete de papagal (în jurulanului 1930) ºi pânã la culegerea de articole criticeintitulatã, ca un manifest al nonconformismului, Nu!(1934). Etapa contabilizeazã ºi debutul editorial alautorului, cu volumul de versuri Elegii pentru fiinþemici (1931). Stabilit în Franþa, Ionescu îºi începe – cu„antipiesa” Cântãreaþa chealã, reprezentatã în 1950,dar scrisã cu doi ani mai înainte – seria delucrãri prin care va fundamenta teatrulabsurdului. A urmat o avalanºã de „dramecomice”, „comedii naturaliste”, „farsetragice”, „pseudodrame”, sau pur ºi simplu„piese”, multe dintre ele într-un singur act.Între cele mai cunoscute: Lecþia (1950),Scaunele (1951), Rinocerii (1957), Ucigaºfãrã simbrie (1957), Regele moare (1962),Setea ºi foamea (1964). Primit iniþial curãcealã, atât de cãtre public, cât ºi decriticã, acest teatru care exploateazãsensul tragicomic al existenþei dominatede banalitate ºi fatalitate s-a impus treptat,dezvãluindu-ºi noutatea ºi aderenþa laepoca actualã. Multe dintre lucrãriledramatice amintite s-au jucat ani în ºir,pentru un cerc de admiratori interesaþide comicul sãu insolit, la teatre cu sãlimici, dar unele piese ºi la instituþii teatralede primã importanþã, precum ComediaFrancezã, sau Teatrul Odéon (sub direcþia luiJean-Louis Barrault). Autorul lor s-a bucurat de înalteaprecieri în þara de adopþie: dupã ce obþine în 1969Marele premiu pentru literaturã la Monaco, va fi alesîn anul urmãtor membru al Academiei Franceze.A murit la 28 martie 1994, în Paris. În 2009, cu prilejulcentenarului naºterii scriitorului, a fost celebrat oficial(Anul Eugene Ionesco) prin numeroase manifestãriconsacrate operei sale în întreaga lume.

Cel ccare nne-aa ssemnalat un scurt text alautorului, interpretabil în cheie SF, estecriticul spaniol Mariano Martín Rodríguez.

Textul în cauzã se intituleazã Trifoiul cu patru foiºi constituie al treilea „intermezzo” din volumulNu! Arãtând cã schiþa aceasta poate rezista ºiindependent de conþinutul general al cãrþii, MarianoMartín o considerã „singurul exemplu cu tentã

absurdã din opera ionescianã, anterior ansambluluiformat de Englezeºte fãrã profesor ºi Sclipiri.”Scrisã spre sfârºitul „perioadei româneºti” a autorului,Englezeºte fãrã profesor este o lucrare pe bazacãreia Eugen Ionescu ºi-a redactat, la Paris,Cântãreaþa chealã, lansându-se astfel, cu întreggeniul sãu, în comicul straniu ºi ludic al teatruluiabsurd. Acest teatru îºi are rãdãcina fireascã înCaragiale, iar pretextul dezvoltat anterior în Trifoiulcu patru foi nu face decât sã confirme o relaþie deînrudire cu absurdul social ºi psihologic al unoradintre situaþiile puse în luminã în renumitele Momenteºi schiþe. O lecturã atentã va descoperi ºi unelesimilitudini motivice cu pamfletul „viitorist” intitulatCronicã fantasticã, prin care autorul Scrisorii pierdutes-a impus atenþiei noastre sub unghiul tematical acestei enciclopedii.

În „„intermezzo”-uul iionescian, momentul absurde declanºat de aplicarea discursului ºtiinþificasupra unui fapt derizoriu. (Un asemenea

tratament satiric adresat orgoliilor academice ammai vãzut, de altfel, ºi la Tudor Arghezi, în tabletaintitulatã În preistorie). Mai mulþi „savanþi mondiali”– Berembest, italianul Micromegassini, germanulGlumenblatt ºi polonezul Asmatzukievitz – dezbatla modul grav ºi îndârjit un subiect ridicol: cantitateade trifoi cu patru foi existentã în lume. Cercetãrile

primului dauun procent de2 la sutã, alecelui de-al doilea3 la sutã, aleurmãtorului 6 lasutã, în vreme ceAsmatzukievitzsusþine, sprestupoarea tuturor,cã „la suta detrifoiuri nu segãseºte niciunulcu patru foi”.În bãtãlia savantãse aruncãargumente logiceºi teoretice: „trifoiînsemneazã, prindefiniþie, trei foi;ºi trifoiul cu patru

foi este, deci, o flagrantã contradicþie în termeni”.Din sens opus, confruntarea dezvoltã tezairaþionalitãþii trifoiului, a caracterului sãu ilogic ºichiar „alogic”, ceea ce conduce automat la concluziiparadoxale: „trifoiul cu patru foi nu este posibil logic;e posibil în viaþã”. Disputa ia amploare, întâi cuargumente „ºtiinþifice”, adresate însã din ce înce mai hotãrât opiniei mondiale, care trebuieinfluenþatã ºi antrenatã pãtimaº în problemã:

„Savantul Berembest, drept replicã, a fotografiatun trifoi cu patru foi (e drept cam veºtejit) ºia reprodus fotografia în ziarul Times. DarAsmatzukievitz nu s-a lãsat deloc intimidat.El a susþinut cã esenþa trifoiului este sã aibã treifoi. Cã trifoiul cu patru foi este neadevãrat, inautentic,patologic ºi [o] aberaþie. Or, ºtiinþa nu se ocupã decâtde adevãr; cazul trifoiului cu patru foi nu poate figeneralizat, pentru cã nu e o caracteristicã esenþialã

a trifoiului; ºi chiar dacã existã, e ca ºi cum n-arexista. De altfel, polonezul crede cã nici prin eroarenu existã asemenea trifoi; ºi cã se îndoieºte la culmede autenticitatea fotografiei lui Berembest. A reprodusel însuºi un trifoi cu trei foi, un trifoi frumos ºi verde,pe care l-a opus trifoiului veºtejit al lui Berembest.A declarat cã lasã opinia mondialã sã tragãconsecinþele.”

Susþinutã cu asemenea argumente contradictorii,dezbaterea „intelectualã” se revarsã în stradã,tulburând-o prin „vii, aprinse ºi pãtimaºe controverse,polemici, dueluri, asasinate ºi sinucideri”. Ca urmare,lumea cunoaºte crize politice, izbucnesc tensiuniinternaþionale, revoluþii ºi conflicte armate. Dinperimetrul banalitãþii patentate, unde îºi începusecursa, absurdul se dilatã pe seama rãspunsurilordisproporþionate ale unei societãþi gata sã-lîmbrãþiºeze, sã-l adapteze obiectivelor proprii.Neimplicarea în polemica privitoare la trifoiul cupatru foi constituie delict de naturã criminalã ºiatrage dupã sine pedepse exemplare, ardere perug, precum în cazul babei susprinse cã se piaptãnãcând întreaga planetã fierbe în conflictul ei insolit.Dar nici implicarea nu se aratã lipsitã de riscuri:

„Un chinez Pep-Te-Ne a pus untdelemn pestefoc erijându-se cu o teorie nouã inspiratã de acei trifoiai polonezului: a afirmat, anume, cã trifoii cu patru foise aflã în numãr de cincizeci la sutã; deci cei cu treifoi (dupã calcule minuþioase), tot cincizeci la sutã.

Europenii au fãcut atunci un protest la LigaNaþiunilor, argumentând cã «ce se bagã chinezul?»Ce se pricepe chinezul? Pe urmã, numele lui, careaminteºte un ustensil reprobat de când cu baba,constituia o obrãznicie sfruntatã. Degeaba s-a apãrat,pe de o parte jurându-se cã e însufleþit de dorinþeobiective de cercetare ºtiinþificã; pe de altã parte,pretextând cã i, care-i esenþial cuvântului Pieptene,nu e cuprins în numele lui care este Pep-Te-Ne, iarnu Piep-Te-Ne. Cã în cazul acesta ar trebui eliminatdin dicþionar ºi cuvântul francez pied, care începeca „pieptene”.

Francezii, simþindu-se direct ofensaþi, s-au plânspe cale diplomaticã guvernului chinez, care însãnu a vrut sã ºtie de nimic, de parcã era turc.

Un atentat a fost încercat asupra lui Pep-Te-Ne,la care chinezii au rãspuns printr-o tentativã deincendiere a consulatului francez din Shangai.Franþa a decretat mobilizarea.”

Eugen IIonescu ssimuleazã aaici naºtereaunei ideologii totalitare din mici banalitãþiabsurde, precum ºi catastrofele la care

poate ajunge un asemenea monstru, odatãdezlãnþuit. Dezamorsarea conflictului mondial vinetot dinspre absurd, autorul aducând în scenã „cincicopilaºi (unul japonez, altul bengalez, altul olandez,altul sud-american ºi altul antisemit” – de parcãaceastã ultimã calitate ar desemna o rasã autenticã!)– ºi punându-i sã-ºi prezinte public propriile lorcolecþii de trifoi: „Primul copil avea trei trifoiuri cupatru foi; al doilea, douã; al treilea ºase; al patruleaniciunul; al cincilea cincizeci”. Dupã o asemeneademonstraþie simplã ºi eficientã, iniþiatorii conflictuluisunt, ca în Republica lui Platon, alungaþi din Cetate„undeva unde nu creºte trifoiul”, ceea ce readucepacea lumii. E drept, doar „în mod provizoriu”.

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 22012 2233

Orizont SSF

Jocuri SSF în pplin aabsurdMMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

Antropologii iau un caz izolat, cel al insuliþeiTikopia din Pacific, unde arheologii audescoperit cã timp de opt secole (1000-1800

a.d.) populaþia a rãmas constantã între limitele 1280-1320 tikopieni. Cum? Prin infanticid, avorturi ºilimitarea prin lege a numãrului de urmaºi, plusevitarea tãierii copacilor de pe insulã – ceeace a dus la un sistem durabil, dar închis ºinedezvoltat. Deci, fãrã dezvoltare, fie ea ºi durabilã.

Ecologii vin cu o formulã – pe care nu o dãmaici – aºa-numita ecuaþie Verhulst, de dinamicã apopulaþiilor. Selecþia artificialã într-un sistem ducela mari presiuni asupra ecosistemului, în timp ce

biodiversitatea tinde sã mãreascã atât stabilitatea,cât ºi productivitatea sistemului. Concluziaecologiºtilor relativ la „civilizaþia ET” ar fi deci cã,pentru a fi supravieþuit, o civilizaþie trebuie sã fieextrem de completã, foarte eficientã ºi cu o foartemicã ratã de creºtere.

Dutil ºi Dumas conchid cã o dezvoltare durabilãputernicã poate fi obþinutã doar printr-un control strictasupra resurselor naturale – ceea ce nu se preaîntâmplã pe Terra secolului al XXI-lea ºi, probabil,pe nicio altã planetã locuitã de fãpturi raþionale, cãciaceastã (sau acea) societate ar trebui sã fie foartecomplexã, dar ºi rezistentã la eventualele dezastre

naturale. De aceea, viaþa unei civilizaþii este de doarcâteva sute de ani – ne întristeazã cei doi profesoricanadieni – ºi, prin urmare, Cosmosul nu dispunede suficient de mult timp pentru ca, prin avansurileºtiinþei ºi tehnologiilor, aceastã (acea) civilizaþie sãse angajeze în acþiuni de colonizare galacticã.

Cãci vor supravieþui doar cei sãraci cu duhul,cei cu creºtere zero, incompatibili cu aventurileextraplanetare. Aºa cã vã voi lãsa în întunericulcel mai absolut cu putinþã...

(Fragment din cartea Lumea dupã Google, în cursde apariþie.)

Ars llonga...

Pentru mmajoritatea rromânilor existã un singurGrigorescu, Nicolae Grigorescu. Cei iniþiaþiîn pictura modernã ºtiu cã a existat ºi un al

doilea Grigorescu, Lucian Grigorescu. Foarte puþini,ºi aceia doar iubitori ai artei naive, au habar ºide existenþa celui de-al treilea Grigorescu, IonGh. Grigorescu.

Nicolae Grigorescu a binemeritat renumele decare s-a bucurat, fiind cel dintâi pictor de ºevalet cares-a rupt de tradiþia iconãreascã de sorginte bizantinã.Astãzi, când experienþele artistice contemporanedintre cele mai diverse ºi, s-o spunem pe ºleau, ºitrãsnite au cotropit teritoriile artei, în mod special alepicturii, transformând-o în cu totul altceva decât seînþelege prin tradiþie arta culorii, multora Grigoresculi se pare desuet ºi cu totul depãºit. În epocã însã,Nicolae Grigorescu a fost novatorul care a fãcutîndrãzneþul salt dinspre pictura veche spremodernitate. În doar douãzeci de ani de efortel a racordat pictura româneascã la fenomenuleuropean, sãrind de la timidele încercãri de laicizaredin vremea lui Brâncoveanu – a se vedea frumoasaºi expresivapicturã a luiPârvu MutuZugravu de laAninoasa oriFilipeºtii dePãdure; a sevedea meºteriizugravidin ªcoalaDomneascãde Picturã dela Hurezi; a secerceta picturaþãrãneascãdin secolul alXVIII-lea ºi dela începutul secolului al XIX-lea ºi de la întâii meºteriai penelului veniþi de aiurea ºi aºezaþi la noi.Se face o mare eroare când se considerã cã NicolaeGrigorescu descindea din iconari. Chiar dacã a pictatîn copilãrie icoane, el a înaintat în artã trecândprintr-o fazã neoclasicã spre a ajunge la cea maiîndrãzneaþã ºi modernã soluþie picturalã apropiatãde a impresioniºtilor. În manierã darwinistã, s-arputea spune cã ontogeneza picturalã a lui NicolaeGrigorescu a repetat filogeneza artei trecând prinfaze succesiv-logice de evoluþie: de la arta iconarilorde tradiþie bizantinã, prin faza neoclasicã, la picturape deplin liberã de alte servituþi afarã de sine însãºi;de la iconiþa care a impresionat-o pe prinþesaTrubeþcoi, la frescele de la Zamfira ºi Agapia cei-au stârnit interesul cãlugãrului Isaia Piersiceanu, carel-a îndrumat spre capitala de atunci a artelor, Paris,unde s-a ºcolit ºi unde a avut de înfruntat vârtejurilecurentelor artistice moderne. Deºi tulburat de viziuneaimpresionistã, o dozã de conservatorism ºi prudenþãl-a fãcut sã rãmânã în ariergardã, mulþumindu-se cuîmprumutul cel mai de preþ: libertatea, a cãrei expresieeste tuºa largã ºi curajoasã din peisajele ºi portretelesale. Din pãcate, cu timpul, succesul de publicºi comercial l-au corupt, transformând libertatea

picturalã în superficialitate, cusur ce i se imputãadesea lui Nicolae Grigorescu. N-o fac doarcontemporanii noºtri plictisiþi de repetitivitatea carelorcu boi, a ciobãnaºilor ºi ciobãniþelor pitoreºti careau invadat perioada ultimã a picturii sale, ci chiarîn timpul vieþii pictorului, N.E. Idieru a atras atenþiaasupra ãstui pãcat. În Istoria Artelor-Frumoase,publicatã de acesta în 1898, în capitolul dedicatpicturii româneºti din secolul al XVI-lea în al XIX-lea,cu simþ de observaþie ºi mult discernãmânt, dupãce-i laudã lui Nicolae Grigorescu calitãþile („E celdintâiu pictor rumân care a fãcut adevãratã picturã” ),N.E. Idieru nu se sfieºte a-i arãta ºi cusururile:„D. Grigorescu are însã ºi defecte: totul esteperfectibil ºi nimic perfect. Defectul sãu capital– ne spune d. Delavrancea, unul din admiratorii sãientuziaºti cu toate astea – este desenul, trupurilesunt aproape toate defectuoase; e însã un virtuoz încolorit. Te isbeci însã ºi aci de mult artificial, de un felde simfonie de colori – maiales în peisagii – de o ploiede artificii, dar incontestabil

cã în coloritd. Grigorescuestefermecãtor”.(...) sau: „Lasãînsã de doritcu privire lacorectitudineadesenului,la adevãrataenergie acoloritului ºi,adesea, chiarcu privire lasinceritateanaturalului”. Ca sã-ºi susþinã afirmaþiile,N.E. Idieru invocã ºi opinia lui Iuliu

Roºca din studiul consacrat pictorului, intitulatExposiþiunea d-lui Grigorescu referitoare la lucrãrileprezentate în primãvara anului 1885.

Dincolo ddelaudeleexagerate

– vezi Vlahuþã – ºiimputãrile nu cutotul îndreptãþite alecriticilor, mai vechi,mai noi, NicolaeGrigorescu rãmâneuriaºul care a trecutîn cârcã de peun mal pe celãlaltpictura româneascã.Eºecurile, imputabileadesea pe dreptcuvânt, nu fac decâtsã-i scoatã ºi maimult în evidenþãcalitãþile ºi unicitateaîn arta româneascã.

Drumul tãiat de

Nicolae Grigorescu riscala un moment dat, din cauzaepigonismului, sã devinãcale bãtãtoritã. Din fericire,adevãraþii pictori de la noiºi-au dat seama de pericolulce-i pãºtea ºi, cu tot respectul pe care i-l purtauartistului, s-au îndepãrtat de poteca pitoreascãgrigorescianã, fiecare dintre ei construindu-ºi propriultraseu, însã în concordanþã cu evoluþia generalã apicturii europene. Aºa au stat lucrurile pânã în 1944.Dupã „eliberare” au început sã se exercite asupraartiºtilor presiunile ideologice. Sub ameninþãriextraartistice, a interzicerii de a mai fi acceptaþi înexpoziþii, mulþi pictori ºi sculptori, unii mai slabi deînger, alþii doar oportuniºti, au schimbat macazul,intrând pe fãgaºul jdanovist al realismului socialist ºia artei adresate „întregului popor”. Ironic, în jurnalulsãu, cu ocazia deschiderii expoziþiei „Bucureºtii în

arta plasticã”, din aprilie 1951,Petre Oprea nota: „E tare greusã faci artã în vremea noastrã,dar este ºi mai greu s-oaccepþi pe aceasta dupã cete-ai spurcat cu alta maibunã”. Capul rãzvrãtiþilor eraPallady, urmat de Ressu,Bunescu, Ciucurencu, Dãrãscuºi Lucian Grigorescu, acestadin urmã fiind chiar îndepãrtatîn 1950 din Direcþia Artelor ºiînlocuit cu un „nespecialist”...

Acest aal ddoileaGrigorescu, LucianGrigorescu, a fost

un colorist fãrã egal în artaromâneascã. Ionel Jianu spunea despre pânzelesale cã sunt „construcþii de luminã ºi culoare”.Academicianul George Oprescu, colecþionar ºi autoral unei voluminoase Istorii a Artelor, referindu-se lacromatica sa, vorbea de „cel mai adevãrat picturalearmonii ºi culoare”, iar Al. Busuioceanu îi asemuiaexploziile de culoare cu „irizãri de soare”. Sumumal caracterizãrii artei lui Lucian Grigorescu, Tonitzaîi considera pictura un „imn al culorii ºi formelor”.„Culoarea, ce fericire!”, exclama însuºi pictorul.

Lucian Grigorescu s-a nãscut ºi a trãit subsemnul apolinic al luminii ºi culorii, care i-a marcatchiar de la început pictura. Intimidat parcã depropriile-i calitãþi coloristice, dar ºi sub influenþamodei artistice occidentale, el s-a lãsat o vreme,în perioada francezã, corupt de ideea cerebralitãþiiartei, de teoriile lui Cezanne, experimentele cubist-constructiviste, de cine mai ºtie ce impuls exterior,renunþând vremelnic la culoare în favoarea modelãriiformei. E perioada cea mai austerã ºi mai tristãdin opera acestui hedonist al culorii. Conºtientde rãtãcire, Lucian Grigorescu a revenit la luminãºi culoare cu apetitul înzecit, creând o picturã fãrãegal pe simeza picturii româneºti care n-areechivalent decât în pânzele lui Monet, Bonnardsau Pascin, coloriºtii de forþã ai artei moderne.

(Continuare la pagina 15.)

HHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU –– ssccrriiiittoorr,, CClluujj-NNaappooccaa MMaarriiaann NNEENNCCEESSCCUU –– ssccrriiiittoorr,, BBuuccuurreeººttii Florin HHORVATH –– ssccrriiiittoorr ººii eezzootteerriisstt,, ZZaallããuu DDaann DD.. FFAARRCCAAªª –– mmaatteemmaattiicciiaann

ººii ssccrriiiittoorr,, BBuuccuurreeººttii Stelian GGOMBOª –– tteeoolloogg,, BBuuccuurreeººttii Ion PPIÞOIU-DDRAGOMIR –– ssccrriiiittoorr,, ZZaallããuu IIoonn CC.. ªªTTEEFFAANN –– ssccrriiiittoorr,, BBuuccuurreeººttii DDrraaggooºº VVAAIIDDAA –– pprrooff.. uunniivv..,, BBuuccuurreeººttii MMaarriiaa MMoonnaa VVÂÂLLCCEEAANNUU –– ssccrriiiittoorr,, PPiitteeººttii IIoonn UUNNGGUURREEAANNUU –– rreeggiizzoorr,, CChhiiººiinnããuu

CCuuccuu UURREECCHHEE –– aarrttiisstt ppllaassttiicc,, CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº

AAccaadd.. MMiihhaaii CCIIMMPPOOII –– CChhiiººiinnããuu NNiiccoollaaee DDAABBIIJJAA –– ssccrriiiittoorr,, CChhiiººiinnããuu AAccaadd.. AArrttoo SSAALLOOMMAAAA –– TTuurrkkuu,, FFiinnllaannddaa RRaaiiaa RROOGGAACC –– ssccrriiiittoorr,, CChhiiººiinnããuu PPaauullaa RROOMMAANNEESSCCUU –– ssccrriiiittoorr,, BBuuccuurreeººttii EEmmiill LLUUNNGGEEAANNUU –– ssccrriiiittoorr,, BBuuccuurreeººttii IIoonn PPÃÃTTRRAAªªCCUU –– ddiipplloommaatt,, BBuuccuurreeººttii Florea FFIRAN –– sscriitor, CCraiova AAlleexxaannddrruu MMIIRROONNOOVV –– ppuubblliicciisstt,, BBuuccuurreeººttii MMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃà –– ssccrriiiittoorr,, CClluujj-NNaappooccaa MMaarriiaannaa ªªEENNIILLÃÃ-VVAASSIILLIIUU –– aarrttiisstt ppllaassttiicc,,

PPiitteeººttii

Semneazã îîn aacest nnumãr

Currtea de la Arrgeºº

B-ddul BBasarabilor 559, ccod 1115300 tel/fax: 0004 00248 7728342, wwww.culturaarges.ro

Manager, eec. CCristian MMitrofan Organizeazã ººi ggãzduieºte ccercuri aartistice, sseminarii,

colocvii, eexpoziþii, pprezentãri dde ccarte, ddifuzare dde ffilme,spectacole ººi cconcerte, ffestivaluri nnaþionale ººi iinternaþionale.Patroneazã CCorul OORFEU, AAnsamblul FFolcloric AARGEªUL,

Grupul VVocal FFolcloric BBãrbãtesc RRAPSSOZII AARGEªULUI,Cenaclul dde AArte PPlastice AARTISS.

Anul IIII Nr. 66 ((19) Iunie 220122244 24 ppag. - 55 llei

Cei ttrei GGrigorescuMMaarriiaannaa ªªEENNIILLÃÃ-VVAASSIILLIIUU

CCeennttrruull ddee CCuullttuurrãã ººii AArrttee „„GGeeoorrggee TTooppîîrrcceeaannuu””