Producãtoarea executivã a departa-mentului de film documentar HBOEuropa Hanka Kastelicová, ne-a vorbitdespre emo]ie ca fiind cel mai puternicingredient al unui proiect de film docu-mentar, despre importan]a exprimãriipove[tii prin intermediul imaginilor [idespre particularitã]ile stilului cine-matografic est-european.

Care crede]i cã sunt tendin]elemajore în produc]ia de film docu-mentar de astãzi, privind lucrurileatât din perspectiva realizatorilor,cât [i din cea a commissioning edito-rilor sau a producãtorilor executivi?

E o întrebare foarte dificilã. De-pinde. Am lucrat, timp de 27 ani, în-tr-o ]arã foarte micã, unde eram destulde separa]i de orice tendin]e dar acum,dupã ce am intrat într-un câmp mailarg de ac]iune [i pentru cã lucrez laHBO, unde acoperim cea mai mareparte a Europei de Est, pot sã spun cãîn fiecare microcosmos, la fel ca [i înfiecare macrocosmos, existã anumitetendin]e, iar ele pot fi diferite unele dealtele. A[a cum se întâmplã în ]ãrileEuropei de Est, spre exemplu, undecurentele existã, de[i ele nu se schimbãprea mult. Existã totu[i în felul nostrude a spune pove[ti prin intermediulimaginilor ceva foarte diferit fa]ã deceea ce fac realizatorii vestici. {i cred cãar trebui sã pre]uim aceastã particula-ritate, pentru cã este ceea ce ne facediferi]i. Avem un fel particular de aspune pove[ti, care este mai poetic,poate [i pu]in mai lent. Cu toate aces-tea, trebuie sã ne gândim de asemeneala felul în care publicul va percepe fil-mul nostru [i poate cã ar trebui sãîncercãm sã luãm ceva bun de laceilal]i, pentru a gãsi echilibrul potri-vit. În ceea ce prive[te tendin]eleuniversale, pentru cã merg des la festi-valuri din toatã lumea, pot spune cãfolosirea anima]iei în documentar esteun fel de tendin]ã. Încã mã mai întrebdacã asta nu e un fel de cârjã care sãu[ureze lucrurile. Bineîn]eles cã e inte-resant atunci când se folose[te un lim-baj nou, dar cred cã e foarte importantca atunci când se ia decizia de a se folosianima]ia, autorii sã se asigure cã aceas-

ta este singura [i cea mai creativãsolu]ie de a spune povestea lor. Unelefilme ce folosesc anima]ia sunt foarteinteresante, cum ar fi „Crulic“, caremi-a plãcut extrem de mult. Totu[i,când vãd cã ceva devine tendin]ã,modã, atunci am o micã ezitare, pentrucã se poate transforma repede în cli[eu.

Crede]i cã se poate vorbi de oevolu]ie în ceea ce prive[te pia]aromâneascã de film din ultimii ani?

Cred cã se poate vorbi de evolu]ieîn toatã regiunea Balcanilor. Mul]iregizori talenta]i vin de aici. Multefilme realizate în aceastã regiune aufost premiate interna]ional. Astaînseamnã cã, de[i finan]area filmeloreste mult mai problematicã în aceastãregiune decât în alte pãr]i ale Europei– [i aici mã refer [i la ]ãri din EuropaCentralã, cum ar fi Cehia, Poloniasau Ungaria, unde de asemenea e difi-cil – banii nu sunt totul. Banii suntimportan]i, bineîn]eles, dar cred cãpentru noi, cei care provenim dinaceste ]ãri, atunci când ei devin oproblemã, acest lucru ne for]eazã sãinvestim mai mult efort creativ înfilm, iar dorin]a de a-l face poatedeveni mai puternicã atunci când telove[ti de obstacole. Nu-mi placeatunci când realizatorii de film docu-mentar sau arti[tii în general se plângfoarte mult. Sigur, în]eleg cã trebuie

sã [i trãim dar, din punct de vederecreativ, nu existã limite.

Care este ingredientul cel maiimportant de care are nevoie unproiect de film documentar pentru adeveni interesant pentru un commis-sioning editor sau un producãtor?

În ceea ce mã prive[te, emo]ia estecea mai importantã, pentru cã, deja de laetapa de pitching, simt – sau nu – filmul.De asemenea, tot din punctul meu devedere, în aceea[i etapã conteazã [itrailerul filmului, pentru cã în treiminute po]i vedea imagini expresive, cumesaje puternice. {i subiectul este impor-tant. Cred cã, [i mã refer din nou la ]ãriledin estul Europei, nu ne strãduim sufi-cient de mult sã ne construim subiectele.Pove[tile noastre sunt de multe oriliniare, le lipsesc sui[urile [i coborâ[urile.Importantã este [i exprimarea pove[tiiprin intermediul imaginilor. În film con-teazã mai întâi imaginile, abia apoicuvintele. Desigur cã este mult mai u[orsã stai în fa]a camerei [i sã spui povestea,în loc sã o arã]i prin diverse ipostaze [isitua]ii, dovedind astfel cã te implici. Darnu trebuie sã le dãm privitorilor totul petavã. Abordarea depinde totu[i [i defiecare gen în parte, eu mã refer acum ladocumentarul creativ. În cazul altora,cum sunt filmele educa]ionale sau celedespre naturã, s-ar putea sã meargã [i a[a.

(continuare în pagina 2)

ParagrAFFSâmbãtã, 220 ooctombrie 22012

interviu

Hanka Kastelicovámembrã a juriului în cadrul

competiþiilor Internaþional ºi România

„Dorinþa dde aa fface uun ffilm ppoate ffimai pputernicã aatunci

când tte lloveºti dde oobstacole“

Fie c` e vorba de imagini 3D, înso]ite de o relatareîn stil clasic a faptelor care au constituit perioada ceamai semnificativ` a istoriei dacice (r`zboaiele cuTraian), de cifre – mai pu]in de 20% din teritoriulDaciei ocupat de romani, pe o perioad` de 165 de ani,65 de state cu peste 270 de etnii cu cel pu]in la fel demulte limbi [i dialecte, atinse de Imperiul roman – saude prezentarea de citate relevante din nenum`ra]i isto-rici antici, filmele din acest program special au unnumitor comun – dorin]a de a înf`]i[a o imagine câtmai fidel` (prin ochii realizatorului fiec`ruia dintre ele)a unui popor care a fost uitat, denigrat, scos for]at dinistorie, a c`rui importan]` a fost minimalizat` injustde-a lungul ultimilor ani.

Datorit` contextului politic al unor momente decump`n` din istoria României, tendin]a a fost de a„latiniza“ for]at imaginea na]iunii, de a ilustra ca barbarneamul dac [i de a exagera nejustificat influen]aromanilor în Dacia. Faptele ignorate, trecute cu ve-derea, sau de-a dreptul negate au r`mas pe dinafarac`r]ilor de istorie, dovezi ale m`re]iei poporului dac aufost trecute sub t`cere [i s-a ajuns la desconsiderareaunui popor pe care chiar Traian l-a onorat prin magni-tudinea opera]iunilor militare în zon` [i prins`rb`torirea f`r` precedent a victoriei. Dacii au respinsatacuri cu dârzenie, c`zând în fa]a unora dintre ele [iren`scând apoi ca din cenu[`; au pierdut în cele dinurm` în fa]a puterii covâr[itoare a Imperiului roman,dar nu au disp`rut, [i-au p`strat identitatea [i spiritul.

Toate aceste fapte, dovezile despre istoria mai vechedecât am fost obi[nui]i s` credem, dovezile despre oscriere veche de mai bine de 6 000 de ani originând peteritoriul Daciei, al`turi de modurile de abordare îndocumentare a acestor subiecte [i de scopurile vizatevor fi discutate în open session-ul ce va urma dup`proiec]ia celor trei filme – „Draco, Chipurile de piatr`“,„Dacii, Adev`ruri tulbur`toare“ [i „Descifrând Dacia,Mo[tenirea pierdut` a României“ – în cadrul programu-lui ce va avea loc ast`zi între orele 11:00-15:00 în salaMircea S`ucan.

MILITON SSTÃNESCU

eveniment

Dacii în filmul documentar

program special

Nr. 5

2 PPAARRAAGGRRAFF Sâmbãtã, 220 ooctombrie 22012interviu

Pawel Klocregizor, „Phnom Penh Lullaby“

Joi searã, dupã proiec]ia filmuluisãu, „Phnom Penh Lullaby“, regizorulpolonez Pawel Kloc a rãspuns uneirafale de întrebãri venite din parteapublicului din salã. Am continuatdiscu]ia cu el mult dupã ce au încetat [iconvorbirile ulterioare din foaierulCasei de Culturã. Datoritã caracteruluifoarte particular al filmului sãu [i alcelor douã personaje centrale alepove[tii – Ilan [i Saran – regizorul a fostîntrebat din public dacã unele secven]edin film au fost regizate. Kloc a rãspunscã nu, pentru cã existã o limitã a mora-litã]ii pe care nu trebuie sã o depã[e[ti cupersonajele tale, regizorul având respon-sabilitatea, mai importantã decât oricealtceva, de a respecta via]a acestora.Cineva din salã a punctat faptul cã unaspect izbitor în film este felul în carepersonajele vorbesc unul cu celãlalt (Ilaneste evreu, iar Saran este khmerã [iamândoi vorbesc o englezã rudimenta-rã), la care Kloc a rãspuns cã unul dinaspectele care l-a interesat cel mai multîn acest subiect a fost comunicarea din-tre cele douã personaje în rela]ia lor decuplu, pe de o parte, iar pe de altã partedintre ele [i lumea exterioarã. Kloc ne-amai mãrturisit cã, fiind primul sãulungmetraj, a avut de învã]at multelucruri pe parcurs, dar cã cea maiimportantã lec]ie a fost sã ajungã sãpre]uiascã gre[elile pe care le-a fãcut înprocesul de filmare, gre[elile fiind dova-da cã regizorul se aflã acolo, în mijlocullumii pe care o filmeazã, trãie[te odatãcu ea [i o descoperã în acela[i timp încare se descoperã pe sine.

Cea mai pregnantã caracteris-ticã a filmului „Cântec de leagãndin Phnom Penh“ este senza]ia cã,pentru personaje, camera esteinvizibilã. Cum a]i reu[it sã face]iasta?

Cred cã invizibilitatea camereieste strâns legatã de momentul speci-fic din via]a celor doi, Ilan [i Saran, încare am filmat, [i de circumstan]ele

filmãrii. Când l-am întâlnit pe Ilan,pãrea foarte izolat. Eram unul dintrefoarte pu]inii cu care putea sã vor-beascã, am petrecut mult timp cu el [icu familia lui [i i-am ascultat cu multãaten]ie. Asta ne-a permis sã comu-nicãm într-un mod foarte deschis,încã de la început.

Cum avem încredere în cineva?De ce sim]im cã un anumit momenteste cel potrivit pentru a dezvãlui unsecret, pentru a ne deschide? În cazulnostru, Ilan se sim]ea foarte singur [ia avut nevoie de noi, sau poate ar tre-bui sã spun cã a avut nevoie decamerã, care a jucat rolul de psiha-nalist. Acela[i lucru se aplicã [i încazul lui Saran, de[i vocea ei este maipu]in puternicã în film în ceea ceprive[te comunicarea verbalã. Înfiecare zi petreceam între 16 [i 18 oreîmpreunã [i în aproape tot acest timp,camera era pe ei. Pur [i simplu s-auobi[nuit cu ea. Sunt câteva momenteîn film în care am arãtat inten]ionatcã aceasta înceteazã sã mai fie invizi-bilã. Acestea sunt momentele când eise transformã în „actori“ [i par sã

devinã con[tien]i de prezen]a came-rei. E fascinant, pentru mine, sãobserv trecerea aceasta de la invizibilla vizibil, de la necunoscut, imprevizi-bil, la ceva planificat, con[tient.

De ce a]i ales sã spune]i aceastãpoveste, în acest moment anumedin via]a personajelor?

Decizia de a o recupera pe Marie,fiica lor, de la familia ei adoptivã a fostcea mai importantã pentru mine.Vârsta lor a fost alt motiv. Cumrãmâne cu gãsirea unei familii?Defini]ia familiei în cazul acesta par-ticular a fost foarte interesantã dinpunctul meu de vedere. Cei doi numai sunt tineri. Nu vor sã trãiascã sin-guri. Sunt oameni experimenta]i, cu oistorie care le-a fãcut via]a foarte difi-cilã. Cred cã acesta e „punctul central“al vie]ii lor. Dacã pierzi echilibrul, efoarte periculos. Pericolul e constantprezent în vie]ile lor, dar în cazulMariei el devine aproape o „fantomãvizibilã“ care îi bântuie. Fetele (Marie[i Jasmine) nu vorbesc. Ele se exprimãîn totalitate prin mimica fe]ei.Reflectã via]a ca ni[te oglinzi vii.

Ce pãrere au avut Ilan [i Sarandespre film? Crede]i cã i-a schimbatîn vreun fel?

Ilan mi-a trimis un sms, un mesajscurt, în stil telegramã: „Am vãzut fil-mul o datã doar. Este film foarte dur.Arta ar trebui sa trezeascã oameni.Curând, vom fi printre stele.“

Nu [tiu dacã filmul i-a schimbat.A[ zice, mai degrabã, cã ºi-au imagi-nat cã-i va schimba. Filmul este deasemenea o crea]ie [i aceasta face„schimbarea“ cu atât mai dificilã [ichestionabilã. Ce fel de schimbare arfi putea aceasta?

Care crede]i cã este cea mai mareresponsabilitate a realizatorului unuifilm documentar fa]ã de personajelelui?

Via]a acestora.Un iinterviu rrealizat dde EELIZA ZZDRU

„„CCeeaa mmaaii mmaarree rreessppoonnssaabbiilliittaattee ppeennttrruuuunn rreeggiizzoorr eessttee vviiaaþþaa ppeerrssoonnaajjeelloorr ssaallee““

Masã rotundã la finalul masterclassul-ului

Roma StoriesJoi, 18 octombrie, în a patra zi Astra Film Festival, în

sala Studio a Casei de Cultur` a Sindicatelor a avut locultima întâlnire din cadrul Masterclassului „RomaStories“, la care au participat Alfred Bulai, Nicoleta Bi]u,Mircea Toma, Marius Laz`r [i Laszlo Foszto. Conceput`ca o mas` rotund`, reuniunea a avut ca punct de plecareprezentarea de c`tre Vintil` Mih`ilescu a studiului luiMary Douglas, „Purity and Danger“.

S-a atras aten]ia asupra cli[eelor în reprezentarea comu-nit`]ilor rome: mai întâi, ideea c` romii ocup` extremelehabitusului social, tr`ind fie în palate, în opulen]`, fie înprecaritate, la corturi ori în continu` mi[care. În al doilearând, romii apar cel mai adesea ca o comunitate [i suntinvoca]i rareori ca indivizi (dintr-un e[antion de 300 defotografii, numai 4% erau portrete de indivizi). Asociereacer[etoriei cu romii are, în schimb, o istorie diferit`: dac` însecolul al XVI-lea exista o lege în Anglia împotriva a[a-numi]ilor cer[etori ilegali, pozi]ia Vaticanului a fost dife-rit`. Conform cardinalului Renato Martino, cer[etoria esteun drept fundamental uman. În ultim` instan]`, imaginearomilor a pendulat de-a lungul istoriei între mitul bunuluis`lbatic [i cea a str`inului periculos.

Pornind de la aceasta dihotomie, Vintil` Mih`ilescu aatras aten]ia asupra obsesiei de a înl`tura romii din soci-etate, de a-i deplasa spre un exterior niciodat` determinat.

R`spunzând întreb`rii lui Alfred Bulai – „De ce se facfilme cu romi?“, Laszlo Foszto a sus]inut c` rolul filmu-lui documentar este legat de „ policymaking „, în vremece Florin Cioab` a intervenit din sal` punctând insufi-cien]a dialogului cu comunitatea rom` dup` anii '90.

Nicoleta Bi]u a atras aten]ia, în schimb, c`, dincolode orice distan]` de filmare sau de deontologie afilm`rii, a[a cum sublinia Alfred Bulai, important esteca prin mesajul transmis de documentare, s` se recon-struiasc` încrederea între oameni.

LAURA DDUMITRESCU

(urmare din pagina 1)Ce greutate a]i aprecia cã are festiva-

lul de film documentar Astra pe pia]a [iindustria europeanã de film documentar?

În ceea ce mã prive[te, ador sentimentulde intimitate pe care îl oferã acest festival.Am mai fost [i la alte festivaluri din aceastãzonã geograficã, la Prizren, Skopje, Salonic,

[i cred cã toate reprezintã ocazii foarte bunepentru ca realizatorii de film sã se întâl-neascã, sã facã schimb de pãreri [iexperien]ã. Este foarte important chiar [inumai sã te duci ca sã vezi filmele proiectate,pentru cã sunt greu accesibile altundeva, iarfestivalurile sunt o ocazie rarã de a apuca sãfaci acest lucru. Inten]ionez sã urmãresc [i

sec]iunea festivalului pentru copii, cred cãeste o idee minunatã sã avem grijã [i de pu-blicul tânãr, ca sã îl ajutãm sã creascã alãturide noi. Cred cã se face ceva similar [i înSkopje [i cred cã o asemenea sec]iune nu artrebui sã lipseascã din nici un festival de filmdocumentar. Mã bucur cã vãd aici atâ]iatineri care vorbesc despre filmele docu-mentare cu scântei în ochi, este un lucru fan-tastic. Chiar dacã nu în]elegeam ce vorbeau,mã uitam ieri la un grup de tineri [i îi ascul-tam cum discutau entuziasma]i. Câteodatãnu ai nevoie sã cuno[ti limba ca sã în]elegi.

Ce probleme pot apãrea în cadrulprocesului de jurizare?

În acest juriu totul s-a desfã[urat foartebine, pentru cã am fost în unanimitate de

acord cine va fi câ[tigãtorul. De obicei, auloc multe discu]ii în contradictoriu [i dez-bateri, dar de data aceasta to]i am fost deaceea[i pãrere.

Un iinterviu rrealizat dde EELIZA ZZDRU

interviu

Hanka Kastelicovámembrã a juriului în cadrul

competiþiilor Internaþional ºi România

eveniment

Personajele din filmul tãu î]ipovestesc tot felul de grozãvii desprefapte pe care le-au fãcut sau au degând sã le comitã. Nu ai fost tentatãsã le dai sfaturi? Sã le spui cã nu ebine, cã trebuie sã se schimbe ca sã nuajungã din nou dupã gratii?

Nu. Lec]ia asta am învã]at-o maide mult, mi-am dat seama cã nu po]ischimba pe nimeni. Normal cã mi-atrecut prin cap [i am întrebat demulte ori: „de ce faci asta?“ sau „de cefaci aia?“. Cred cã se vede [i în film.Dar inten]ia mea nu a fost sã-icorectez. Am încercat sã prezint rea-litatea lor a[a cum e, fãrã sã intervineu cu sfaturile mele, cu realitatea mea.Ei s-au nãscut într-o anumitã realitate[i se comportã ca atare. Eu am altbackground [i mã comport diferit.N-ar fi fost onest sã încerc, sã le spuneu ce e bine, când eu oricum trãiesc oaltfel de via]ã decât ei. E greu sãschimbi pe cineva. Am fost odatã lapãrin]ii lui Dragomir. El era dejafugit în Italia pentru ni[te „fapte“.Pãrin]ii vânduserã toatã mobila ca sã-i plãteascã pe avoca]ii lui. Tatãl e pro-fesor de matematicã. În casa lor erauicoane într-o parte, pe jos, [i încealaltã erau tezele elevilor la mate-maticã, pe care el le corecta. Zicea cã

[i-a petrecut toatã via]a gândindu-sede ce au ajuns copii lui sã facã asta.Poate pentru cã a avut un accident [ia cãzut în cap când era mic, se gândeael. Omul trecuse toatã via]a prin totfelul de teorii, dar eu nu cred cã existãexplica]ii. Iar realitatea este mult mairea decât ce se vede în filmul meu. Cese vede aici sunt doar câteva „flash-uri“. Po]i sã încerci sã le zici „asta ebine“ [i „asta e rãu [i eu vã dau toaterãspunsurile“. Dar ca realizator defilm trebuie sã încerci doar sã arã]i,iar publicul trebuie sã tragã propriileconcluzii.

Cum ai ajuns la aceste personaje?Când Florin {erban a filmat „ Eu

când vreau sã fluier, fluier“, am fostcu el la ni[te workshop-uri de actoriepe care le-a organizat în mai multepenitenciare din România. Atuncil-am cunoscut pe Alex. M-au contac-tat cei de la Strada Film sã vedemdacã existã posibilitatea ca eu sã facacest film. Am filmat eliberarea luiAlex. {i de aici am pornit…

Cum ai reu[it sã-i faci pe prota-goni[ti sã fie atât de sinceri?

În primul rând eu am încercat sã fiucât de sincerã se poate. ({i unii chiarmi-au repro[at asta.) Le-am explicat clarce vreau, cã nu mã intereseazã pove[tiinventate despre ei, care sã-i prezintemai bine sau mai prost. Pur [i simplu,îmi doream ni[te secven]e din vie]ilelor. Am filmat un an [i jumãtate.

Au primit bani?Nu. Nimeni n-a fost plãtit. {i cum au acceptat ei [i oamenii

de lângã ei sã se lase filma]i? E un felde „showing-off“? La Gianni Versacechiar a[a pare…

La filmarea lui Gianni Versacenici mãcar nu [tiam cã o sã vinãlimuzina. El mã asigura cã o sã vinã,dar poli]i[tii din penitenciar ziceau„lãsa]i-ne cu pove[tile astea, to]i zic cãla eliberarea lor o sã vinã limuzina. Osã vezi cã o sã stea singur în ploaie.“A[a a fost la Papan. Când am vãzut ce

se întâmplã, m-am gândit de douã oridacã sã intrãm în limuzinã sau nu. Auavut [i cameramanul lor de la TarafTV. To]i vor ca aceastã eliberare sãfie un fel de „show off“. Dar nu aufãcut asta neapãrat pentru filmulmeu. A[a se întâmplã în cultura lor.Poate tu sau eu nu am vrea ca via]anoastrã sã fie expusã publicului, darsunt mul]i oameni care î[i doresc sã lispunã povestea. Li se pare foarteimportantã.

Care reac]ii ai avut pânã acumdin partea spectatorilor?

Am avut premiera la New York laTribeca Film Festival. Au fost foartemulte pãreri. Au fost oameni careziceau cã acest film nu trebuie vãzut decopii lor americani, pentru cã s-arputea sã creadã cã acest comportament

e bun. Tot acolo a venit o doamnã deculoare, care zicea cã e de origine romã– dar era evident cã era din Harlem –care mi-a zis cã, din cauza mea [i dincauza oamenilor ca mine, ajungoamenii sã o scuipe pe ea pe stradã.

{i în România?În general, reac]iile au fost pozitive

chiar [i de la cei de la care mã a[teptamla reac]ii negative. Unii mi-au zis cã nue bine cã m-am expus eu, cã se aude cãvorbesc eu, mai ales cã nu vorbescfoarte bine limba românã. {i sunt totfelul de teorii despre filme docu-mentare. Dar mie mi se pare cã nuastea conteazã. E primul meu film [ieu l-am fãcut pe sufletul meu. Mi-amiubit foarte tare personajele.

Ei au vãzut filmul?Când l-am terminat, primul lucru

pe care l-am fãcut a fost sã le arãt lorfilmul. Au zis: „Vai, Ivana, foartetare!“ Mie mi-era fricã de reac]ia lor.Mã întrebam: „oare e bine pentru ei sãarãt lucrurile astea, care sunt destul deintime?“ Dar asta pentru cã trecusemult timp de când nu îi mai vãzusem.Îndepãrtându-mã de ei, intrasem într-oaltã realitate. Uitasem ce au vrut ei.

ROBERT BBÃLAN

„„RReeaalliittaatteeaa eessttee mmuulltt mmaaii rreeaaddeeccââtt ssee vveeddee îînn ffiillmmuull mmeeuu““

3PPAARRAAGGRRAFF

interviu

Ivana Mladenovicregizor, „Turn off the lights“

Sâmbãtã, 220 ooctombrie 22012VorbitorRadu Muntean, AlexandruBaciu, RomâniaCompetiþie: România, 62 min.Sâmbãtã 220 ooct., 118:00, ssala SSãucan

Existã viaþã dupã gratii? Dar dragoste? Frust, fãrã inter-venþii stilistice, fãrã sã apeleze la trucuri de montaj carear fi putut sa facã comice (sau dramatice) intervenþiileprotagoniºtilor, Radu Muntean ºi Alexandru Baciu aduc în„Vorbitor“ tema iubirii pentru persoanele private de liber-tate. Toate personajele care apar sunt închise pentruomor. Dar acest lucru nu are nici cea mai micã impor-tanþã în film. Realizatorii nu cautã senzaþionalul, ci doaraduc în discuþie un sentiment care se presupune cã nuexistã acolo, „înãuntru“. Acolo relaþiile se consumã prinscrisori. Dragostea apare doar la prima vedere, pentru cãurmãtoarea întâlnire s-ar putea sã nu existe. Sau dacãexistã, are loc dupã mult timp, dupã adrese oficiale sau înurma unor trucuri de tipul: declar cã divorþez, ca sã putemsã ne vedem pentru câteva clipe în sala de tribunal. Înunele cazuri, dragostea se consumã în timpul unei „viziteconjugale“ de 48 de ore. În altele, începe ºi se sfârºestefãrã ca cei doi protagoniºti sã se fi vãzut vreodatã.

ROBERT BBÃLAN

ToxicAndrei Sota, RomâniaEco CinematogrAFF, 86 min.Duminicã 221 ooct., 118:00, ssala MMarshall

Alãturi de invitaþii sãi, Andrei Sota ne propune un noumod de a privi una din cele mai mari probleme ale omuluimodern – alimentaþia. Ceea ce introducem în propriilenoastre organisme este din ce în ce mai departe de ceeace avem nevoie, ºi ajunge sã facã mai mult rãu decâtbine. Principala cauzã a faptului cã obezitatea a devenit omaladie mondialã, de nivel epidemic, a faptului cã sun-tem din ce în ce mai bolnavi, mai susceptibili la alergii ºiboli imunitare, este cantitatea ºi mai ales calitateamâncãrii de fiecare zi. Invitatul principal al documentaru-lui, dr. Mencinicopschi, cunoscutul nutriþionist român,aduce ºi explicaþia – mâncarea este, în esenþa ei, infor-maþie, ºi dacã informaþia alimentelor pe care le con-sumam pânã nu demult era una în armonie cu natura dincare ºi noi, oamenii facem parte, aceastã informaþie afost alteratã ºi pervertitã într-o asemenea mãsurã înultimii ani încât, atunci când ea nu este pur si simplurespinsã de corp, asimilarea ei este de cele mai multe oridãunãtoare. Suntem ce mâncãm, ºi Andrei Sota încearcãsã ne convingã, dacã era nevoie, sã mâncãm sãnãtos.

MILITON SSTÃNESCU

Ovule pentru mai târziuMarieke Schellart, OlandaSecþiune specialã: Familie, 50 minSâmbãtã, 220 ooct., 221:00, ssala SStudio

S-au dus zilele când femeile se mãritau devreme ºi îºipetreceau vieþile dereticând prin casã. Tinerele femei occi-dentale primesc, în ºcoalã ºi în familie, o educaþie libe-ralã. Partea bunã e apariþia unor generaþii de femei edu-cate ºi emancipate. Partea proastã e cã, tocmai datoritãacestei educaþii liberale, multe femei ajung sã se mãrite ºisã aibã copii foarte târziu. Marieke Schellart e una dintrefemeile olandeze pentru care, între 20 ºi 30 de ani, edu-caþia, cariera ºi explorarea lumii sunt prioritare.Descoperind cã, la 35 de ani ºi dupã multe relaþii, nu agãsit încã partenerul cu care sã se hotãrascã sã aibãcopii, ea se gândeºte cã ar putea înºela ceasul biologic.ªi cã ar putea sã facã ºi un film documentar despreproiectul ei, în acelaºi timp. Prin congelare, ovulele îºi potpãstra, teoretic, fertilitatea – doar cã procedeul nu e legalîn Olanda. Schellart se ia pe sine drept cobai, se aºazã înfaþa camerei ºi ridicã, într-un mod ingenios ºi fãrã menaja-mente, o întreagã serie de întrebãri – despre eticã ºidespre condiþia femeilor moderne, în Occident.

CÃTÃLIN SSTURZA

Efortul din spatele festivalului este unulimens, iar ziua de lucru, pentru cei care seocup` de organizarea AFF, are de multe ori16 ore. E o munc` în mare parte invizibil`,f`r` de care preg`tirea [i desf`[urarea festi-valului ar fi îns` imposibil`.

Produc]ia. Planeta AstraAdina V`rgatu este produc`torul festi-

valului [i se ocup`, printre altele, de coor-donarea sec]iunii Q&A. „Astra Film, v`zutdin culise, este o planet` pe care timpulcurge altfel“, ne spune Adina V`rgatu.„Pentru aceia[i oameni care lucreaz` înmod normal 8-10 ore, faptul c` în timpulfestivalului trebuie s` rezolve chestii timpde 16 ore pe zi, dac` nu mai mult, nu pareie[it din comun. Ai putere s` faci foartemulte lucruri. La mine, cel pu]in, se petreceun switch. În zilele de festival, toat` lumeaîmi spune c` e ora opt seara – iar eu amsenza]ia c` e abia patru, [i c` ziua e doar lajum`tate. A[a c` timpul curge altfel, spa]iule altul – festivalul este o planet` Astra“.

Departamentul de promovare onlineViorica Deleanu lucreaz` înc` din 2004

pentru AFF, în departamentul de PR al fes-tivalului. S-a al`turat echipei ca voluntar,pe când era înc` student`. „M-am format [iam evoluat al`turi de ace[ti oameni mi-nuna]i, de la care am înv`]at foarte multe.De-a lungul edi]iilor festivalului am lucratîn diferite departamente, de la Guest Officela departamentul de promovare. Întotdeau-na organizarea Astra Film Festival a presu-pus [i presupune o munc` imens`, indife-rent de departamentul în care lucrezi.“

Meda Hila este, al`turi de Sorina Tomu],coordonatoare a promov`rii prin socialmedia – altfel spus, omul din spatele contuluifacebook.com/AstraFilmFestival. „Anul acestaam insistat foarte mult pe latura re]elelor desocializare, pentru c` majoritatea oamenilorcare folosesc internetul se informeaz` ast`zimai ales de pe Facebook“, ne spune Meda.„Am primit un feedback pozitiv, cum c`foarte mult` lume a aflat, acum, detalii desprefestival de pe Facebook.“ Meda [i Sorina

r`spund mesajelor, ofer` informa]ii celor carele solicit` [i sunt prezente, pe Facebook, înorice moment. Posteaz` fotografii foarte des,în decursul zilei, iar feedback-ul e foarte bun.

Octavian Repede se ocup` de partea deeditare video [i de Youtube. „Înc`rc`mclipurile online, asigur`m rularea diferitelormateriale video pe plasme, ]inem leg`turapermanent cu cei de la proiec]ie în leg`tur`cu orice probleme care apar pe parcurs într-un festival – suntem undeva [i noi, într-unfilm al nostru.“

În fa]a tuturor. La Guest Office Emilia Robescu este fata care zâmbe[te

frumos tuturor participan]ilor de la AFF, laGuest Office. „E foarte interesant în fa]`, laGuest Office, ne spune Emilia. Când vinemult` lume, lucrurile devin mai încurcate,pentru c` fiecare cere câte ceva. Tu e[ti primapersoan` cu care oamenii intr` în contact. ªitrebuie s` zâmbe[ti pân` la sfâr[itul zilei, de[iuneori se întâmpl` s` fii foarte obosit.“

Lâng` Emilia st`, la Guest Office, IoanaCiuban. Ioana [i Emilia sunt, împreun`,prima linie de interac]iune cu publicul laAstra Film. „E mi[to, îmi place la GuestOffice, spune cu dezinvoltur` Ioana. Eu amînceput acum câ]iva ani buni ca voluntar laAstra Film. F`ceam subtitrare, eram opera-tor de subtitrare manual` – a[a ne numeamnoi pe atunci. Am fost [i manager deloca]ie, [i acum lucrez la biroul de GuestOffice. Am venit ca voluntar, prima oar`,la Astra Film Festival, dintr-o pasiune pen-

tru filme, care nu a disp`rut pe parcurs.“

Voluntarii AFFAlina Ote[ a fost voluntar` în mai multe

proiecte, iar anul acesta e prima oar` când seofer` s` lucreze în echipa AFF. „În culise efoarte interesant, pentru c` ai acces [i la ce seîntâmpl` în spatele ecranelor de proiec]ie, aimai multe informa]ii despre program, desprefelul cum se organizeaz` un festival de film.Îmi place s` dau o mân` de ajutor, dar facacest lucru [i pentru experien]a mea proprie.E o experien]` frumoas`. Am apucat s` v`d [ifilme, în sal`, am mers [i la concerte.“

Tiberiu este unul dintre voluntarii carealearg` toat` ziua de colo-colo la Astra Film. S-aoferit voluntar în urma unui anun] pe care l-adescoperit pe site-ul festivalului. „Am venit aicipentru filme, în primul rând. E mult de lucru,în general“, arat` Tiberiu. L-a impresionat,anul acesta, proiec]ia de joi a documentarul„Toxic“, unde sala devenise neînc`p`toare.

Detaliile de logistic` sunt foarte compli-cate, [i ocup` mult timp. Îns` cei carelucreaz` în culisele festivalului au [ansa s`descopere pove[ti extraordinare. AlinaChira s-a ocupat, anul acesta, de cazarea [iprimirea participan]ilor la masterclass-uri.„O student` îmi spunea c` anul trecut amarcat-o atât de puternic participarea lamasterclass, încât a luat decizia de a trece dela sociologie la antropologie. Mul]umit` fes-tivalului, dar [i masterclass-ului, ea [i-aschimbat orientarea.“

CÃTÃLIN SSTURZA

4 PPAARRAAGGRRAFF

ZZIIAARRUULL AASSTTRRAA FFIILLMM FFEESSTTIIVVAALL SSIIBBIIUU

Redactor-ººef: Cristina PetrescuRedactori: Cãtãlin Sturza, RobertBãlan, Laura Dumitrescu, MilitonStãnescu, Eliza ZdruTehnoredactor: Nicu IlieFoto: Eliza Zdru, SebastianMarcovici

PPaarraaggrrAFF

Making of

din culisele festivaluluiechipa de organizatori ºi voluntarii

Sâmbãtã, 220 ooctombrie 22012

„Au participat foarte mulþi copii,peste aºteptãri, anul acesta. Auintrat în sãlile de cinema peste6000 de copii, deosebit de drãguþi,interesaþi de ceea ce am prezentatºi mulþumiþi de program – ceea cea fost o mare realizare pentru noi.Un element memorabil e faptulcã proiecþiile s-au dublat, lafiecare categorie de vârstã. Noine-am adresat prin acest festivalpentru copii ºi adolescenþi elevilorde ºcoalã primarã, elevilor degimnaziu ºi liceenilor, ºi la fiecarecategorie de vârstã a trebuit sãdublãm proiecþiile. Nu ne aºtep-tam sã vinã chiar aºa de multãlume. Din perspectiva organizato-rilor, copiii au fost foarte rãbdãtoriºi disciplinaþi, în special cei mici.

Elevii de ºcoalã primarã ºi de gim-naziu au reacþionat extraordinar laprogram, au fost foarte atenþi ºifoarte prinºi de programul AFJ.Dovadã sunt desenele pe carele-am primit deja, în sticlã –mesaje în PET-uri reciclabile, dejumãtate de litru. Au participatfoarte mulþi copii la acest concurspe care l-am organizat, care a avutca temã apa. Toatã lumea a fostfoarte deschisã, de la copiii careau venit pânã la profesori –deschiºi pentru program, deschiºisã înveþe lucruri noi ºi sã afle maimulte despre problemele cu carese confruntã copii din mai multecolþuri ale lumii, legate de apã.“

MARIA ªªPAN, ccoordonatoareAstra FFim JJunior

Voluntarii Astra Film Festival„La aceast` edi]ie AFF am lucrat cu peste 100 de voluntari. Dintre

ace[tia, o parte ne-au ajutat la organizarea Astra Film Junior, o parte aucontribuit la traducerea [i subtitrarea filmelor, iar ceilal]i ne-au ajutat efec-tiv de-a lungul s`pt`mânii 15-21 octombrie, muncind al`turi de noi [ir`spunzând cu promptitudine cerin]elor noastre. Avem în jur de 40 de vol-untari care vin [i pleac` odat` cu noi, elevi, studen]i [i absolven]i, tineridornici s` acumuleze experien]`, s` interac]ioneze cu oameni diferi]i [i s`descopere variet`]ile culturale atât de frecvent întâlnite la festival. Cea maitân`r` voluntar` a noastr` este o elev` de clasa a [aptea. Acesta este primulei voluntariat, [i se bucur` mult c` s-a implicat în AFF.

Îmi amintesc de mine [i de vremea când eram student`. Am fost [i euvoluntar`. Am vrut s` v`d cum se organizeaz` un eveniment din interior[i am în]eles c` e nevoie de mult` munc` [i motiva]ie pentru a organiza unfestival. Avem [i voluntari fideli AFF, unii dintre ei mi-au spus chiar c` [i-au luat concediu ca s` participe [i s` ne ajute anul acesta la organizare.

Astra Film sprijin` dezvoltarea tinerilor, dovad` st` faptul c` acum cola-bor`m cu o serie de persoane care [i-au demonstrat de-a lungul edi]iilor tre-cute calit`]ile organizatorice [i au dat dovad` de mult` seriozitate.

Sper sincer ca acest eveniment s` fie în continuare o oportunitatepentru ei, un prilej de acumulare a experien]ei [i, totodat`, a[a cum ne-a obi[nuit festivalul, de bun` dispozi]ie.“

LARISA RROªIAN, ccoordonatoarea eechipei dde vvoluntari AAFF

Sâmbãtã, 220 ooct., 112:30, ssala MMarshall Republica Tuva, sudul Siberiei. Atuncicând medicina nu mai funcþioneazã,oamenii cautã vindecarea în centrele deºamani, acolo unde orice disfuncþie, dela o simplã durere de cap pânã la can-cer, se trateazã angrenând spiritelepãmântului. Kara-Ool este cel mai com-petent dintre toþi ºamanii – spune cã asalvat oameni de la moarte de maimulte ori – aºa cã a primit titlul deªaman Suprem al Republicii Tuva ºi con-duce centrul „Spiritul Ursului“ din Kizil.Între ºedinþele de ºamanism, filosofeazãdespre lumea modernã care va sfârºiînghiþitã de tehnologie ºi viseazã sãresusciteze tradiþia ignoratã a ºamanis-mului, încercând sã obþinã fonduri guver-namentale pentru planurile de dez-voltare ale centrului sãu. „Rãzbunarea

ºamanilor“ priveºte cu umor asupra uneitradiþii ancestrale cãzute în dizgraþie înperioada comunistã ºi relegatã la statu-tul de ciudãþenie. Regizoarea LaetitiaMerli urmãreºte cu interes, dar ºi cu unoarecare scepticism grupul de ºamanicondus de Kara-Ool, încercând sã îºiexplice ce fel de oameni mai cred înºamanism sau ce le mai poate confericredibilitate ºamanilor. Merli, antropologºi realizatoare de film documentar, esteea însãºi specialistã în ºamanism, iaracesta este al patrulea film în careexploreazã subiectul, dupã 15 ani decercetare realizatã în Mongolia ºi Siberia.

ELIZA ZZDRU

RãzbunareaºamanilorLaetitia Merli, FranþaCompetiþie: Internaþional

în culiseAstra Film Junior