Horia Bãdescu: Estetica deriziuniiSimion Mehedinþi: Autonomia

învãþãmântuluiDragoº Vaida, Constanþa Vaida Haliþã:

O civilizaþie subminatãMihaela Albu: Poezia Gândirii:

Între încifrare ºi revelaþieEmanuel Bãdescu: Cele trei recuceriri

ale TransilvanieiMaria Vaida: Premergãtorii Marii UniriTheodor Codreanu: Nicolae Dabija – 70.

Nãscocit de poemeTudor Nedelcea: Maria, Regina

Marii UniriFlorea Firan: Ion NegoiþescuNicolae Melinescu: Dreptul hoþului,

vina pãgubituluiDan D. Farcaº: Fenomenul OZN

RRecunosc, ttitlul dde ddeasuprasugereazã ooarece rresemnare-disperare, ddar nnu ppot ssã ttac, nnupot ssã-mmi ppun ppalmele lla uurechi ººi ssã ppretindcã nnu aaud, ccã nnu aam aalergie, ddrept ccare îîmifac ddatoria ppânã lla ccapãt. SSunã ddramatic ––ºi aaºa ttrebuie ssã ssune, ppentru ccã eestevorba, nnici mmai mmult, ddar nnici mmai ppuþin,decât ddespre cãºuiirea limbii rromâne!...

Cine ccrede ccã aasta nnu ee oo pproblemãgravã ººi ee ggata ssã ttreacã lla ppagina aa ddouaa rrevistei, ttreaba eei/lui ((presupun, expiiratcum ssunt, ccã aare ggenul bbine ddeterminat,ba cchiar sstabil –– ggen-genderiism, iiatãcum mm-aam mmolipsit…), ppoate, eeventual,sã cãºuiiascã în ccontinuare ddacã eera uunuldintre ccei ccare ffac aasta, iignorându-mmã,dar nnu îînainte dde aa mmai cciti mmãcar oo ffrazã,pe ccea ccare ttocmai vvine: cãºuiirea ee uunsiimptom dde llene mmiintalã! Diixii eet ssalvavii……

Am mmai sscris aafirmaþia-ddiagnosticdinainte ººi îîn aalte llocuri, mmi-aam mmai ppierdut(pseudo)prieteni ddin ccauza eei, ddar oo ssusþinfãrã ssã-mmi ttremure vvreun ddeget ppe ttastaturã.Disparã ((pseudo)amicii, ddar mmãcar ccu ooediþie aa Gramatiiciiii lliimbiiii rromâne sã îîntârzietransformarea aaberaþiei îîn „„eroare ffrecventã,deci aacceptatã”, aapoi, ddupã îîncã oo vvreme,consacrarea cca rregulã. SSper ssã nnu aapucGramatiica... în ccare cãºuiirea va ffi oobliga-torie... PPuºchea ppe llimba-mmi… ((Mã vvorneiubi dde aacum ººi llingviºtii...)

SSunt aatât dde ppornit ppentru ccã, îînultima pparte aa llunii iiunie, aam ffostde ffaþã lla oo iimportantã-ddistinsã-selectivã aadunare îîn ccare, ppentru pprima ddatãîn aacea iincintã, aam aascultat ddoi cãºuiitorii(nu uunul ssingur, cca aalte ddãþi, iiar ccreºtereamã aalarmeazã), lla ppachet ccu uun ffoarte sseri-os vvorbitor ccare aa ssusþinut, ooral, ddar ººi îînscris, ppentru ccã nne pprezenta nniºte sliide-uuri(nu ggãsesc aalt ccuvânt) ppregãtite ddinainte, îînliniºte, ccã *are eexpertiizzã! Desigur, vvoia ssãconvingã *audiienþa (corect: aasistenþa, ppeascultãtori/auditori eetc.) ccã aare eexperienþã,calificare, ppricepere ((în management, cãdacã aam zzice conducere nu mmai bbarbaro-rimeazã ccu expertiizza), eera, aadicã, eexpert,cã dde-aaici pporneºte mmoftul. IIar îîn ssalã sseaflau ººi llingviºti, sscriitori, jjurnaliºti –– rromâni,desigur –– nniciunul nnu aa ttuºit, ttropãit, ggemutde ddurere, nnici lla *domnul XX, cca ººii iingiiner,ºi nnici lla dduzina dde expertiizze de ppe eecran…

E aadevãrat, uuna ddintre aagresiuni ss-aafãcut îîn ccontextul *domnul XX, cca ººii ccandiidat,scopul eera eevitarea ccacofoniei, ddar ººi aaicie oo pprobã dde ccomoditate: dde cce nnu oo aaltãformulare, dde cce nnu „„domnul XX îîn ccalitate

de ccandidat”?! PPentru ccã eemai llung ccu ppatru ssilabe?...Bun, aavem uuneori nnevoiede uun ssunet îîntermediar,cã ssunet ee aaici „„ºi”, nnicimãcar iinterjecþie, ddar ddece ººi îîn ffaþa llui „„inginer”?!...Din llene, vvã sspun eeu…

O pprecizare, ssper,derutantã: îîn uultima ddecadãa llunii iiunie aam pparticipatla vvreo ttrei-ppatru aadunãripublice ssimandicoase, nnuspun ccare, nnu sspun lla ccaream ssimþit nnevoia ssã ttuºescsau ssã ttropãi, aapoi aam

decis ssã sscriu ttextul dde ffaþã ((mi-ee ooarecumpeste mmânã ssã-ll nnumesc eeditorial dde rrevistãde lla CCurte…).

LLãsând ggluma lla oo pparte ((darcontinuând ssã-mmi ffac dduºmani),totuºi, uunde nne ssunt llingviºtii cceiimplicaþi-mmilitanþi, ccare ssã rreacþioneze,nu nnumai ddoct, pprin rreviste ººi ccãrþi, ddar ººiacum ººii aaiicii, mai aales acolo uunde cconteazzã,atrãgând aatenþia aasupra aabaterilor dde ttotfelul dde lla nnormele llimbii rromâne, îîncepândcu ppuºtismul sscrierii ccu îî/â ddin… ce vvormuºchiiii celui ccare sscrie ((frondã dde ddoi bbani),trecând ppe lla bbarbarisme ((se vvor sselectacu vvremea, îîn ffuncþie dde nnevoile vvorbitorilor;limba rromânã eeste oospitalierã, sse sspune,dar ººi iintransigentã, aadapteazã ffãrã ssã„negocieze” pprea mmult ccu „„imigranþii”…)ºi iinsistând ppe ssintaxã-mmorfologie-ttopicã,partea ccea mmai sstabilã aa uunei llimbi ((ºi cceamai iimportantã, ddin mmulte ppuncte dde vvedere,psihologice, ssociologice, ffilosofice cchiar,martori pputând ffi cchemaþi dde lla WWilhelmvon HHumboldt ººi MMartin HHeidegger lla MMihaiEminescu ººi dde lla eei lla NNoam CChomsky,Solomon MMarcus ººi NNichita SStãnescu).

Ne mmândrim ccu vvechimea llimbii rromâne,ne mmândrim ccu uunitatea eei, ccu eexpresivitateaºi ffrumuseþea eei, ss-aa lluptat ppentru ddreptul ddea vvorbi rromâneºte, ddincolo dde PPrut ((privinddinspre CCurtea dde AArgeº) ss-aa mmurit ppentru„vina” dde aa vvorbi rromâneºte, ssuntem rromâni(ºi punctum!) mmai aales ppentru ccã llimbanoastrã maternã este rromâna, mmintea ººisufletul nnostru ssunt „„cristalizate” cconformlimbii, aaºa ccum ccelulele nnoastre aau ppreluat,fie ººi mmetaforic, „„structura aapei ppe ccare aambãut-oo îîn ccopilãrie”, hhaideþi ss-oo ººi rrespectãmîn aaceeaºi mmãsurã, ss-oo aajutãm ssã rreziste„entropizãrii”, „„amorfizãrii”, aasediuluivremurilor nnivelatoare, ccare nne îîmpingîn ccapcana ddispreþului ffaþã dde rreguli,faþã dde nnorme ººi ttradiþii.

Generalizez pprea mmult? AAºa ssã ffie, ddarhaideþi ssã hhaidem! CCine mmi sse aalãturã îîna ttuºi oostentativ aatunci ccând uun ccoleg ssaunecoleg, aamic ssau nneamic, cãºuiieºte limbaromânã îîn pprezenþa nnoastrã? LLa expertiizzãdoar nne ddregem gglasul, lla *cartea ccare aamciitiit-oo iarãºi ttuºim, lla…

PPost sscriiptum. Îmi vvine îîn mminte,ºi mmã pprefac ccã nnu ººtiu dde cce,povestea ggreieraºului llui PPinocchio,cel ccare-ll ccerta-ssâcâia ppe ssimpaticul oomuleþde llemn aatunci ccând aacesta ffãcea pprostii.Pentru ccei ccare nnu aau ccitit ccapodoperalui CCarlo CCollodi, aamintesc eepisodul ccelsemnificativ: eenervat, PPinocchio iia uun ppan-tof ººi-ll zzdrobeºte ppe ggreieraº dde pperete!...Numai ccã, ddupã uurmãtoarea pprostioarã,glasul ggreieraºului sse aaude ddin nnou...

Curtea de la ArgeºAAnnuull IIXX NNrr.. 88 ((9933)) AAuugguusstt 22001188

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

(prin iintermediul CCentrului dde CCulturã ººi AArte),Trustului dde PPresã „„Argeº EExpres”

ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”.

ORAª REGAL

Mai ffac oo îîncercare...GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

Monumentul EEroilor ddin IIzvoarele-PPrahova

Currtea de la Arrgeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, Maria MonaVâlceanu, Constant in Voiculescu

Colegiu rredacþional: SvetlanaCojocaru – membru corespondental Academiei de ªtiinþe a Moldovei,Chiºinãu, Florian CCopcea – scriitor,membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editurii Ars Docendi, Bucureºti,Spiridon CCristocea – conferenþiar la Universitatea Piteºti, Dumitru AAugustinDoman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – lector la UniversitateaPiteºti, Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Institutul de Filosofieal Academiei Române, Filofteia PPally – expert naþional etnolog, MuzeuluiViticulturii ºi Pomiculturii Goleºti, Argeº, Cornel PPopescu – directoral Muzeului Judeþean Argeº, Piteºti, Octavian SSachelarie – directoral Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu”, Piteºti, Adrian SSãmãrescu –conferenþiar la Universitatea Piteºti, Ion CC. ªªtefan – profesor, membrual USR, Bucureºti.

CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

Domnul EEminescu sscris-aa

AAppaarree ssuubb eeggiiddaa TTrruussttuulluuii ddee PPrreessãã „„AArrggeeºº EExxpprreess”” ((SSttrr.. CCuuzzaa VVooddãã,, nnrr.. 113311,, tteell..//ffaaxx:: 00224488-772222336688,, http://argesexpres.ro/)) ººii aa CCeennttrruulluuii ddee CCuullttuurrãã ººii AArrttee „„GGeeoorrggee TTooppîîrrcceeaannuu””

((BB-dduull BBaassaarraabbiilloorr,, nnrr.. 5599,, tteell..//ffaaxx:: 00224488-772288334422,, hhttttpp::////ccuullttuurraaaarrggeess..rroo//)) ddiinn CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº..

E-mmail: ccurteadelaarges@gmail.com

Website: wwww.curteadelaarges.ro Abonamente sse ppot fface pprin PPoºta RRomânã ((revista aapare în CCatalogul 22018 aal ppublicaþiilor lla ppoziþia 119.178).

Anul IIX Nr. 88 ((93) August 2201822

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”, CCIF 229520540, BBanca TTransilvania, IIBAN RRO38 BBTRL RRONC RRT0V 11516 77901.

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...Pare-nni-sse ccã, mmulþumitã llui DDumnezeu, ss-aaînceput oo nnouã eerã îîn cchipul dde-aa llegifera.Nu sse mmai ccopiazã ttexte sstrãine dde llegi,

nãscute îîn aalte îîmprejurãri, lla aalte ppopoare, ddupãconstrângerea pprin nnevoi ccu ttotul dde aaltã nnaturã;de aastã ddatã pproiectele dd-llui PP. CCarp, ddepuse ddemai mmult ttimp ppe bbiroul CCamerei, fformeazã ttezauruldin ccare gguvernul eescamoteazã ccâte-oo iidee, ppentrua oo pprezenta, ccu mmulte ººi rrele mmodificaþiuni, cca aasa. AAstfel dd. CC.A. RRosetti ººi-aa aapropriat, îîn aaltã fformãºi ccu ººtirbiri îîn rrãu, pproiectul pprivitor lla ccârciumeºi, ttot ddin sseria pproiectelor mmenþionate, ss-aa lluat ººidesfigurat ccel pprivitor lla rreforma ttocmelilor aagricole.

O llege nnãscutã ddin nnevoile rreale aale uunei þþãri,nu llocalizatã ddin ffranþuzeºte, ee ttotdeauna dde nnaturãa îîmpãtimi llumea ppoliticã ppentru ººi îîn ccontra eei. DDarpentru ccã nnevoile ssunt rreale, ppentru ccã nneajunsurilenoastre ssociale ccer îîndreptare, dde aaceea pproiectelece aau aa lle rregula ccatã ssã ffie sstudiate bbineºi îîn aamãnunte.

Fãrã îîndoialã, rraportul îîntre mmarea pproprietate ººimuncitori eeste ttot cce ppoate eexista mmai îînsemnat îîntr-ooþarã aagricolã. PPuncte dde vvedere uunilaterale, ccare nnuþin sseamã dde oobiceie llocale, dde ddeosebirile ddintreprovincie ººi pprovincie, nnu vvor pputea ddecât sstrica.

Dorim ddin ttoatã iinima îîndreptarea sstãrii þþãranului ººio ddorim ccu ttoþii, ccãci ee îînvederat ccã, rrãu sstând þþãranul,rãu sstã pproprietarul, rrãu ttoatã þþara. ÎÎn aaceastã pprivirecatã îînsã ssã sse þþinã sseamã ccã aaltele ssunt rraporturileîn MMoldova, aaltele îîn ÞÞara RRomâneascã.

Se-nnþelege ccã nnu sse ppot ccrea llegi ddeosebite

pentr-oo pparte aa þþãrii; îînsã ttrebuie sstudiate rrelaþiileîntre ccapital ººi mmuncã aatât ddincolo ccât ººi ddincoacede MMilcov ººi llegea ccare lle vva rregula ppe vviitor ttrebuiesã lle ppunã îîntr-oo cconcordanþã ooarecare.

Ceea cce ss-aa îînvederat ppentru lliberali cca ººi ppentruopoziþie eeste iinsuficienþa llegii vvechi, ccare rruineazãºi ppe þþãrani ººi ppe pproprietari.

Se ººtie ccã þþãranul nnostru ee uun oom ººi iinteligentºi, îîn ffundul ccaracterului ssãu, oonest. UUn þþãran ppoatefi aadus pprin ddãri eexorbitante lla sstarea dde-aa nnu mmaiputea mmunci; ccu ttoate aastea, nniciodatã nnu vva ttãgãduiun bban cce ll-aar ffi lluat, nniciodatã nnu vva rrefuza aa pplãtio ddatorie ddacã aare dde uunde. ((...) CCu ttoate aacestea,þãranul aacesta oonest aare ccea mmai mmalonestã ººi mmairãpitoare aadministraþie ººi ttoatã llegislaþiunea, ccalculatãpe ccreare dde pposturi ººi ppe ccãpãtuire dde ppostulanþi,contribuie aa îîngreuia zzilnic ppoziþia llui. ÎÎn mmânaacestei aadministraþii sse ººtie lla cce aabuzuri aa ddatloc llegea ttocmelilor.

CCatã ddar cca llegea vviitoare ssã þþie sseamãde nnevoile, dde ccaracterul oonest aal oomuluinostru dde þþarã, dde ccapacitatea ssa dde mmuncã,în aacelaºi ggrad îîn ccare ee oobligatã aa þþine sseamã ddenevoile pproprietãþii mmari. IInteresele aagriculturii mmici ººiale ccelei mmari, ddeparte dde-aa sse eexclude, ssunt iidentice.Cu ccât þþãranul vva aavea mmai mmulte vvite –– ººi ddupãcapete dde vvite îîºi ssocoate bbogãþia, ccãci pproverbulzice ccã „„Sãrãcia nn-oo ppoþi sscoate ddin ccasã ddecâtcu bboii” –– ccu aatât mmai mmulte iinstrumente dde mmuncãare, ccare ssprijinã ººi uuºureazã mmunca ssa pproprie;

cu ccât vva ccâºtiga mmairegulat ººi îîn ccondiþiimai eechitabile, ccuatâta vva mmunci mmaicu ttragere dde iinimã.Lenea ccare ii sseimputã ccredem ccãe ffabulã cconvenitã.Dacã ccineva aarcerceta sstarea ddelucruri ddin AAnglia îînEvul MMediu, aar vvedeacã ººi þþãranul eenglezera lleneº ppe ccât ttimpcondiþiile mmuncii eeraunefavorabile; ccu ccâtele ddeveneau mmaibune, ccu aatâtpopulaþiunea ssefãcea mmai hharnicã.

Sperãm ccã,înainte dde aa ssesupune ddiscuþieiproiectul dde llege ddefectuos aal gguvernului, sse vvadelega oo aanchetã pparlamentarã ccare ssã sstudiezela ffaþa llocului ººi îîn ddiferite ppuncte aale þþãrii rraporturileagricole. NNumai ccunoscând ppe ddeplin mmateria,soluþiunea vva pputea ffi ppracticã ººi aaplicabilãpretutindenea.

(Tiimpul, 28 nnoiembrie 11881)

ISSN: 22068-99489Întreaga rãspundere ºtiinþificã, juridicã ºi moralã pentru

conþinutul articolelor revine autorilor. Reproducerea oricãruiarticol se face numai cu acordul autorului ºi precizarea sursei.

Monumentul lluiMihai EEminescu

de lla CC. dde AArgeº

Poziþia AAcademiei RRomâne ffaþã dde PProiectul MMinisterului EEducaþieiNaþionale: SStrategia NNaþionalã dde EEducaþie PParentalã

PPee ddaattaa ddee 66 iiuulliiee 22001188,, BBiirroouull PPrreezziiddiiuulluuii AAccaaddeemmiieeii RRoommâânnee aa ffããccuutt ppuubblliicc uurrmmããttoorruull ccoommuunniiccaatt,, aacccceessiibbiill llaahhttttpp::////aaccaadd..rroo//mmeeddiiaaAARR//ppccttVVeeddeerreeAARR//22001188//dd00770066-PPoozziittiiaaAARR-SSEEPP..ppddff::

PPrrooiieeccttuull MMiinniisstteerruulluuii EEdduuccaaþþiieeii NNaaþþiioonnaallee,, ddeelleeggiiffeerraarree aa uunnuuii ssiisstteemm ddee eedduuccaaþþiiee ppaarreennttaallããffããrrãã nniicciiuunn ssppeecciiffiicc rroommâânneesscc,, ccuu iimmpplliiccaaþþiiii eennuunn-þþaattee eexxpplliicciitt îîmmppoottrriivvaa ffaammiilliieeii ttrraaddiiþþiioonnaallee,, ccaa nnuucclleeuu aall vviieeþþiiiissoocciiaallee,, ccuullttuurraallee,, mmoorraallee ººii ccrreeººttiinnee,, mmiilleennaarree aa rroommâânniilloorr,,pprreessuuppuunnee oo eedduuccaaþþiiee uunniiffoorrmmãã aa ccooppiiiilloorr,, ffããrrãã ddiiffeerreennþþeeddee sseexx,, ddee ppaarrttiiccuullaarriittããþþii aannttrrooppoollooggiiccee ººii ppssiihhoollooggiiccee,, ddeemmeeddiiuu ccoommuunniittaarr ((rruurraall,, uurrbbaann)),, eettnniicc.. PPrrooiieeccttuull eecchhiivvaalleeaazzããccuu oo îînncceerrccaarree,, aasseemmããnnããttooaarree cceelloorr ddiinn ssttaatteellee ccuu rreeggiimmuurriittoottaalliittaarree iinntteerrnnaaþþiioonnaalliissttee ssaauu gglloobbaalliissttee,, ddee oobbþþiinneerree aa cceeeeaaccee ss-aa nnuummiitt mmeerreeuu „„oommuull nnoouu““,, ffããrrãã ffaammiilliiee,, ffããrrãã nnaaþþiioonnaalliittaattee,,ffããrrãã þþaarrãã,, ffããrrãã iiddeennttiittaattee..

ÎÎnn aannuull CCeenntteennaarruulluuii MMaarriiii UUnniirrii aa rroommâânniilloorr,, ccâânndd sseeffaaccee ººii bbiillaannþþuull rreeaalliizzããrriilloorr ddee eexxcceeppþþiiee aallee rroommâânniilloorr,, eedduuccaaþþiiîînn ssppiirriittuull ttrraaddiiþþiiiilloorr nnooaassttrree,, rreennuunnþþaarreeaa llaa aacceessttee ttrraaddiiþþiiiiaarr îînnsseemmnnaa uunn aacctt ddee ttrrããddaarree nnaaþþiioonnaallãã..

FFaappttuull ccãã SSttrraatteeggiiaa aammiinnttiittãã aa ffoosstt pprreecceeddaattãã ddee nnuummee-rrooaassee cceerrcceettããrrii,, ffããccuuttee ddee iinnssttiittuuþþiiii iinntteerrnnaaþþiioonnaallee ººii OONNGG-uurrii,,ccuu ffoonndduurrii pprriivvaattee ssttrrããiinnee,, nnuu îînnddrreeppttããþþeeººttee ccuu nniimmiicc rriiddiiccaarreeaa

eeii llaa nniivveell ddee „„ssttrraatteeggiiee nnaaþþiioonnaallãã““ aa RRoommâânniieeii.. AAcccceeppttaarreeaa eeii aarr îînnsseemmnnaa dduubbllaarreeaa îînnvvããþþããmmâânnttuulluuii

ttrraaddiiþþiioonnaall ccuu uunnuull ssuussþþiinnuutt ddee iinnssttiittuuþþiiii ssttrrããiinnee,, ffiinnaannþþaattee ddeeSSttaattuull RRoommâânn,, ccuu ssuummee iimmeennssee,, ccaarree aarr ppuutteeaa ffii ddeessttiinnaatteeuunnoorr oobbiieeccttiivvee ssttrriinnggeennttee ddee iiggiieenniizzaarree,, eeffiicciieennttiizzaarree ººii bbuunnããaaddmmiinniissttrraarree aa ººccoolliilloorr.. ÎÎnn pplluuss,, iinnttrroodduucceerreeaa aammiinnttiitteeii SSttrraatteeggiiiiaarr aaggrraavvaa ººii mmaaii mmuulltt ssiittuuaaþþiiaa ddiissppeerraattãã aa ccooppiiiilloorr ffããrrãã ppããrriinnþþii,,ccaarree aarr uurrmmaa ssãã ffiiee eedduuccaaþþii îînnttrr-uunn ssppiirriitt iinnaaddeeccvvaatt nneevvooiilloorrnnooaassttrree ssoocciiaallee..

PPuubblliiccaaþþiiiillee mmaaii mmuulltt ssaauu mmaaii ppuuþþiinn ººttiiiinnþþiiffiiccee ppee tteemmaaeedduuccaaþþiieeii ppaarreennttaallee ssuunntt,, ffiirreeººttee,, lliibbeerree ssãã eexxpprriimmee ddiiffeerriitteeppuunnccttee ddee vveeddeerree,, ddaarr iippootteezzeellee eedduuccaaþþiioonnaallee aaººaa-zziiss„„mmooddeerrnniissttee““ nnuu ppoott ººii nnuu ttrreebbuuiiee ssãã ddeevviinnãã oobblliiggaattoorriiiiîînnttrr-uunn ssttaatt nnaaþþiioonnaall,, iinnddeeppeennddeenntt ººii ddeemmooccrraattiicc..

ÎÎnn ccoonncclluuzziiee,, AAccaaddeemmiiaa RRoommâânnãã ccoonnssiiddeerrãã ccãã pprrooiieeccttuullddee SSttrraatteeggiiee ddee eedduuccaaþþiiee ppaarreennttaallãã eessttee iinnooppoorrttuunn ººiiiinnaaddeeccvvaatt ppeennttrruu îînnvvããþþããmmâânnttuull ººii eedduuccaaþþiiaa rroommâânniilloorr,,mmeenniiþþii ssãã-ººii ccoonnsseerrvvee ssppeecciiffiiccuull nnaaþþiioonnaall îînn ccaaddrruu eeuurrooppeeaann..

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 88 ((93) August 22018 33

Homo ssapiens

SScriam ddeunãzi, cchiarîn aacest ccolþ ddepaginã, ddesprepasiunea nnoastrã ppentrumorfolitul vvorbelor îîntr-oohãhãialã ccare ppare aa nnu mmaiavea ssfârºit, ddespre uumorulîndoielnic ººi ggrosier ppe ccare îîlcultivãm ccu eexcesivã oobstinaþie,

despre cchivuþãreala nnoastrã ccea dde ttoate zzilele,despre nneºtiinþa oori nneputinþa oori, ººi mmai ggrav, rrefuzulînþelegerii ffaptului ccã eexistenþa ººi ttrãirea oomeneascãinclud zzone dde ssacralitate, dde iinterdicþie aa rrâsuluitâmp ººi aa dderiziunii. AA dderiziunii ppoleite, mmai mmultsau mmai ppuþin bbine îîmpãturite îîn eesteticuluºuri,în vvorbe ggogonate dde ppropria llor ggãunoºenie.

Cã aasumarea aacestei eestetici aa dderiziunii,manifestã ssub vvarii îîntruchipãri ººi aaparente aascunderiori „„docte” aanalize, ee oo cchestiune ppe ccare ccontempo-raneitatea oo iimpune ccu oobstinaþie, îîntr-uun bbalet aalguignolilor iideatici, nnu mmai ee uun ssecret, cci oo eevidenþã.Mediocritatea, llipsa dde ttalent, aabsenþa ccapacitãþiide ccreaþie, ddisimulatã îîn sspatele nnoii pproletarizãria aartisticului, aagramatismul eemoþional ººi rreducþiaexistenþialã ffac ccasã bbunã ccu mmârlãnia, ccu pporno-grafia llingvisticã, ccu vviolenþa, ccu ffuga dde uumanitate,cu ggregaritatea ccare sscuteºte iindividul dde oobositoareadeprindere dde aa ggândi eel îînsuºi ººi dde aa aasuma ddincolode pprotecþia tturmei.

Crizele ppuberale ººi mmaturizarea sse cconsumã ssubsemnul uunei ddeºãnþate vvulgaritãþi, dde ccare nnici ppãrinþii,ei îînºiºi ppracticanþi ddeseori aai aacestui „„ritual” vverbal,nici ººcoala, ttimoratã dde aagresiunea uunor iinterdicþii

iscate ddin iimbecila îînþelegere aa ddrepturilor ººi lliber-tãþilor vvârstelor nnecoapte, ddin eexclusiva ppracticã aalecþiei llui DDA ººi eexcluderea nnecesarei llecþii aa llui NNU,par aa nnu aavea ccunoºtinþã. LLipsa dde eeducaþie ººi ppermi-sivitatea eexcesivã ffac iireproductibil llimbajul ccodanelorºi iimberbilor ggimnaziºti ººi lliceeni. VVestimentaþia ººcole-rilor ººi ººcolerelor, rrupte-nn ccoate ººi ggenunchi, vvopsiteºi vvãcsuite, aare dde-aa fface mmai ddegrabã ccu llãcaºurileobscure ddecât ccu ssãlile dde cclasã. CCaliban sse dducela ººcoalã, ddar nnu cca ssã-nnveþe, iiar PProspero sse uuitãîn aaltã pparte. DDar ccum îîntrebam, ttot aaici, ccu ccevavreme îîn uurmã: CCare ººcoalã? CCãci ººcoala uumblã, ccaºi ddreptatea, ccu ccapul sspart, ddupã îînþeleapta vvorbãveche ººi ddupã nnoul aadagio ccinic aal jjustiþiei dde ppesteocean, ppripãºitã ººi ppe lla nnoi: „„Nu aadevãrul iinteresea-zã, cci ssã mmeargã ssistemul!” ªªcoala ddiriguitã dde iimpos-tori aai eeducaþiei, ccare aau ffãcut ddin ccurriculã oo îîncro-pealã ººi îîºi ppropun aaruncarea îîn dderizoriu ººi aa ffamiliei,la ppachet ccu eevidenþele mmamei nnaturi, ccare ccertificãdintotdeauna ccã ddoi ccocoºi ppuºi îîmpreunã nn-aau ccumsã ffacã oouã, nnecum ssã sscoatã ppui? HHaida, dde!

AAfost aaruncat îîn dderizoriu ccuvântul ssfinþitde llogos, llimba ffãcutã ppuzderii dde nnecu-noaºterea eei ººi dde mmeliþa uunei ffalse ssocia-lizãri, aa uunei ttrãncãneli nnesfârºite, dde pparcã oomeni-rea tturmentatã dde vvorbe aar ffi vvieþuit ppânã aacumîn mmuþenie: lleliþele ººi-aau mmutat ggardul ppe ttwitterºi ccaracuda ccrâºma ppe ffacebook.

Au ffost lluate îîn rrâs, aatunci ccând nn-aau ffost tterfelitecu eentuziasm, ccredinþa, ssufletul, ppatria. NNimic nnuscapã rrânjetului ggrobian, bbatjocurii ddeºãnþate, uumo-rului îîngãlat. NNici mmãcar CCentenarul oorei dde gglorie

a nneamului rromânesc, aacea vvisatã ººi îîmplinitã UUnire,ziua îîn ccare DDumnezeu ººi-aa aaºezat ppalma aasupranoastrã, nn-aa sscãpat bbagatelizãrii, iignorãrii, dderiziunii.De lla vvlãdicã ppânã lla oopincã, ppoliticaºtrii cclipei ººi-aauanunþat aalte pprioritãþi, vvieþuind, iinconºtii ((trãiascãCaragiale! J’assume împerecherea) îîn oorizontul uuneiinterminabile ppãruieli. ÎÎntreprinderile, ffaptele dde bbunãcuviinþã llegate dde aacest mmoment uunic ssunt, ddacãnu iignorate, cconsemnate ccu ddiscreþie. Les jjeux ssontfaiits, rriien vva pplus!

DDar cculmea bbatjocurii, bbine ggândite!, ooconstituie rreclama oordinarã aa uunei rreþelede mmall-uuri, pprezentatã lla oore dde vvârf ddemai ttoate tteleviziunile ººi rradiourile, iinclusiv dde ccelepublice oori dde aacelea ccare aasumã vvirtuþi ppatriotice,interpretatã dde vvedetele dde ccartier dde lla Las FFiierbiinþii,în ccare ssuntem îîndemnaþi ssã aaºezãm mmicul –– ssimbolulunirii ddintre vvitã, ooaie ººi pporc –– ppe ddrapel ººi ssã mmutãmSãrbãtoarea NNaþionalã vvara, ffiindcã, nnu-ii aaºa: „„Cumserbãm nnoi CCentenarul ddacã nnu-nncingem ggrãtarul?”

Nimeni nnu ppare aa bbãga îîn sseamã, nnaþia ssehlizeºte, CCNA-uul, aaltminteri aatât dde aatent lla oonoareapoliticaºtrilor, ddoarme; ccum ddoarme îîn ffaþa ttuturorinsanitãþilor ccare aau iinvadat mmass-mmedia.

Dumnezeu ssã nne aapere! UUnde ssã mmai aaºezãmînlãcrimatele ccuvinte aale bbãtrânului GGheorghe PPopde BBãseºti, lla ddeschiderea MMarii AAdunãri NNaþionalede lla AAlba IIulia: „„Slobozeºte, DDoamne, ppe rrobul ttãu,cã vvãzurã oochii mmei!” CCine ssã nne mmai ssãrute oobrazulscuipat, tterfelit oodatã ccu þþara ((de nnoi îînºine!), sspã-lându-ll, pprecum DDomnul CCuza rruºinea þþãranuluiIon RRoatã?

Estetica dderiziuniiHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Privindmersulºcolii

româneºti în ceadin urmã jumãtatede veac, constatãmîn unele privinþe unvãdit progres. Învã-þãmântul primar nuse mai aseamãnãcu cel de acumcincizeci de ani,cum nu se asea-

mãnã trenurile de azi cu cãruþele de poºtã de petimpul Principatelor Unite. Cine a urmãrit la exameneprobele practice ale normaliºtilor poate mãrturisi cãse fac ºi la noi lecþii la fel cu cele ce se þin în þãrilecu veche culturã pedagogicã.

Dar progresul nu s-a mãrginit numai la învã-þãmântul primar, dupã cum sunt aplecaþi a credeunii judecãtori prea aspri. Congresele profesorilorsecundari, adunaþi pe specialitãþi, au dovedit cã avemºi pe aceastã treaptã a învãþãmântului elementede o valoare didacticã superioarã. La conferinþele degeografie din Iaºi, ca sã dau un exemplu, auditorii auputut asista la o lecþie de probã care n-a fost cenzu-ratã aproape de nimeni, o adevãratã minune faþã deînlesnirea noastrã de a critica. ªi trebuie luat seamacã cel ce þinuse lecþia era – cum sunt încã destuidintre profesorii noºtrii – un autodidact, datorând prinurmare toatã izbânda numai propriei sale osteneli.E fapt, deci, cã avem în gimnazii ºi licee uneleelemente întocmai de aceeaºi valoare ca profesoriibuni de la gimnaziile ºi liceele din strãinãtate.

În ce priveºte învãþãmântul universitar, nu mise cade mie sã-l apreciez. Socot însã cã nu voiface silnicie conºtiinþei nimãnui dacã-l voi îndemnasã creadã cã ºi pe aceastã treaptã progreselesunt apreciabile. Atât metoda de cercetare, câtºi rezultatele azi sunt în progres faþã de celede acum 30 sau 40 de ani.

De altfel, când aparatul tehnic al armatei,al cãilor ferate, al telegrafelor... ºi altor serviciipublice s-a îmbunãtãþit treptat prin atingerea cucultura apuseanã, ar fi fost contra firei ca tehnicaînvãþãmântului sã fi rãmas aceeaºi ca acum ojumãtate de veac. Progresul nu poate fi tãgãduit,

afarã doar de spiritele negative,care criticã veºnic ºi veºnicsunt nemângâiate.

Pânã aici lumina. Acumavine rândul umbrelor, iar acesteasunt aºa de simþite, încât nuputem ascunde cã învãþãmântulromânesc e sub nivelul nevoiloristorice ale neamului nostru.

În adevãr, când zici învã-þãmânt, lucrul de cãpetenienu e partea tehnicã. Cel maibun fierar e fierarul care va fimai meºter decât toþi în lucrareafierului. Profesorul cel mai bunnu e numaidecât acela careface lecþia cea mai deplinãdin punctul de vedere al meº-teºugului pedagogic. Rezultatulºcolii nu stã în felul cum înveþi, ci mai întâi ºi maipresus de toate în ce înveþi ºi de la cine înveþi.ªcoala, în înþelesul superior al vorbei, înseamnãdisciplinarea conºtientã sau inconºtientã a vieþii princontactul zilnic cu acela pe care þi l-ai luat în aniitinereþii ca model de cugetare ºi simþire, ca pildã de„atitudine socialã”. „Învãþul” ºi „învãþãtura” izvorãsc,aºadar, mai întâi din personalitatea profesorului.

ªi ddovada ee llesne dde ffãcut. Ce-ºi mai aduceaminte fiecare dintre noi din sutele de lecþiiºi zecile de manuale citite ºi memorizate

uneori aºa de cu greu în anii copilãriei? Foarte puþin,iar din unele aproape nimic. Cele mai multe auscãpãtat dincolo de orizontul memoriei. E ceva însãcare rãmâne totdeauna: e amintirea vie a profesoruluiºi îndeosebi a celui mai iubit. Ca o luminã totdeaunaegalã cu sine însãºi, amintirea aceea îþi lumineazãºi-þi îndreaptã toþi paºii vieþii. El e toatã ºcoala;restul rãmâne în umbrã ºi apoi cu vremease cufundã în întunericul desãvârºit al uitãrii.

Dacã astfel stã lucrul, dacã privim nu numaitehnica lecþiilor, ci personalitatea profesorilor noºtri,se pare cã învãþãmântul românesc se aflã pe otreaptã de umilitoare inferioritate. Aceasta rezultãmai întâi din purtarea conducãtorilor ºcolii.

Astfel, vedem cã, din 4 în 4 ani, odatã cuînlocuirea multor funcþionari inferiori de la diferitele

ramuri de administraþie, miniºtrii deinstrucþie alungã din locurile lor aproapepe toþi cei ce formeazã statul majoral învãþãmântului. La câteva zile dupãschimbarea guvernelor, toþi revizoriisunt înlocuiþi, ca ºi cum nevrednicialor ar fi de la sine înþeleasã. La câtevasãptãmâni apoi, o parte dintre directoriiºcolilor secundare apucã aceeaºi cale,fiind înlocuiþi adeseori sub forma sumarãa unei simple telegrame. În sfârºit, dupãce noua cârmuire politicã s-a instalatde-a binelea, directorii de învãþãmântºi inspectorii generali sunt aruncaþiºi ei în acelaºi coº al netrebniciei.

Iar ceea ce surprinde ºi mai multe împrejurarea semnificativã cã, dupãce roata guvernamentalã se învârteºtede douã ori, pentru douã partide politice,

când vine rândul a treia oarã unuia din ele, în locde a se recruta cãpeteniile instrucþiei publice dintrecei ce scãpaserã de condamnarea albã, roºie, saucum mai sunt culorile fracþiunilor noastre politice,din contra, miniºtrii aleargã tot la vechiul coº alosândiþilor, declarã adicã iarãºi vrednici pe cei cefuseserã acuzaþi de nevrednicie ºi-i pune din nouîn capul învãþãmântului, pentru a-i da direcþiaºi a fi arbitri ai meritului ºi lipsei de merit, faþãde toþi colegii lor de profesorat neosândiþi încã!

Cititorul vvede ccã nnu aacuz pe nimeni ºi socotcã puþini sunt aceia care ar putea sã acuze.Povestesc numai fapte cunoscute. Monitorul

Oficial ºi Buletinul Ministerului de Instrucþie le cu-prinde pe toate ºi le va transmite posteritãþii. Darpânã sã vinã rândul istoriei sã hotãrascã rãspundereafiecãruia, de pe acuma noi putem constata un lucrucu neputinþã de tãgãduit: vedem cã în 4 ani de claseprimare, apoi în 8 ani de liceu ºi alþi 4 de universitate,adicã timp de 16 ani, elevii noºtri pot sã asiste la celpuþin patru inconsecvenþe administrative în ºcoalã. Înfaþa ochilor lor miraþi, de patru ori mãrgãritarul devinegonoi, apoi gunoiul devine iarãºi mãrgãritar, aºa cã,din atitudinea noastrã, a membrilor corpului didactic,tineretul României contemporane capãtã noþiuneacea mai clarã a lipsei de demnitate ºi a îndrumãriispre arivism.

Autonomia îînvãþãmântuluiSSiimmiioonn MMEEHHEEDDIINNÞÞII

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 88 ((93) August 2201844

Toþi ccei cce vvãd ººi sse ssilesc a vedea maideparte, sunt convinºi cã, în adevãr, aºanu mai poate merge. Nedemnitatea aceasta

a mazilirii fãrã judecatã ºi fãrã alegere a întreguluinostru stat major trebuie sã înceteze. Un învãþãmântcu douã capete, dupã cum cere politica, nu poate trãi,dupã cum nu trãieºte un om sau orice altã vietate cudouã capete. Oricât de greu s-ar pãrea cuvântul, darstarea aceasta e o curatã monstruozitate. ªi cred cãtoþi membrii învãþãmântului românesc vor fi de acord– oricare ar fi deosebirea de pãreri în alte privinþe –cã trebuie sã dãm cât mai repede corpului nostruprestigiul ºi autonomia de care are nevoie în interesulunei bune educaþii a tineretului. Preþioase vor fi multeîntr-un stat, dar mai preþios decât toate e sufletulgeneraþiilor tinere, peste care n-avem dreptul sãaruncãm umbra scãderilor noastre. Rãul acesta alanarhiei administrative, înrâuritã de luptele politice,aceastã „piatrã a scandalului” e cea dintâi caretrebuie înlãturatã din drumul învãþãmântuluiromânesc.

Cum sã îndreptãm rãul? Unii se vor fi gândindla vestita inamovibilitate, de care pomenesc mulþi, cuºi fãrã rost. Între elementele de valoare ale corpuluididactic, socot însã cã nu e nimeni care sã creadãcã o inamovibilitate albã, roºie... sau de altã culoarepoliticã ar fi o fericire pentru învãþãmânt. Leacul eaiurea, dar, înainte de a-l supune aprecierii cititorilor,e necesar sã subliniem încã un neajuns al corpuluididactic, aproape tot aºa de mare ca lipsa deautonomie: acesta e cercul strâmt în care seînchide perspectiva celor ce intrã în învãþãmânt.

La 24 de ani eºti, sã zicem, profesor de gimnaziuori de liceu. Acolo rãmâi pânã la mormânt. Colegultãu sublocotenent, dacã e vrednic, va ajunge general;judecãtorul va ajunge prim-preºedinte al Curþii deCasaþie; doctorul va ajunge ºeful Serviciului Sanitar;inginerul va fi cu vremea un mare director la CãileFerate; avocatul va ajunge (ce nu poate ajunge unavocat?)... toþi au putinþa de a face un pas, doi, maideparte. O binefãcãtoare emulaþie pãstreazã sufletultotdeauna vioi ºi scoate din adâncimea lui daruri,pe care tânãrul nu le-a bãnuit, dar pe care lungamaturitate a unei vieþi de variatã activitate le cheamãastfel rând pe rând la luminã.

Singurã calea profesorului n-are suiº. E cea maiscurtã ºi mai îngustã dintre toate. La 34 de ani, la 44,la 54, la 64 el e tot acolo unde era la 24 – în plus, seînþelege, greutãþile unei rãspunderi sociale mai mari.Era ºi pentru el o singurã perspectivã: înaintarea înstatul-major al profesiunii sale. Dar osândirea fãrãjudecatã a celor din capul învãþãmântului ºi apoiînaintarea lor fãrã nicio probã de merit face casuirea spre aceste trepte sã nu mai fie o cinste.Nu e vreo onoare sã fii chemat alãturi de uneleelemente dubioase ale cluburilor ºi de unii profesorifãrã dragoste de ºcoalã, care, spre a se urca câtevatrepte în ierarchie, cãlcã peste propria lor demnitate,primind aceastã distincþiune din mâinile foarte puþindistinse ale unui vulgar adunãtor de voturi.

Aºa îînsã nnu mmai ppoate mmerge. Nu mai mergenici cu perspectiva de viaþã a membrilorînvãþãmântului, nici cu mazilirea periodicã

a tuturor conducãtorilor învãþãmântului; nu mai mergenici cu pilda urâtã ce o dãm tineretului, prin acesteizbitoare neconsecvenþe. Rãul trebuie vindecatdin rãdãcinã ºi cât mai repede.

ªtiu cã trãim într-un veac de hârtie, dar niciun omcât de puþin cunoscãtor în ale ºcolii nu-ºi va închipuicã rãul unei astfel de situaþii s-ar putea vindecacu o duzinã sau chiar mai multe duzini de circulare.

Din contrã, trebuie sã procedãm metodic ºi dela temelie. Sã deschidem membrilor învãþãmântuluicariere profesorale, nu electorale. (Abaterea cãtreprimãrii, prefecturi, directorat de prefecturi... e unregretabil medicament.) Sã asigurãm apoi stabili-tatea acestor cariere, dar o stabilitate nepãtatãde influenþele politicii.

ªi iatã anume cum s-ar putea schiþa pe scurtaceastã reformã. Pe treapta întâi a învãþãmântului,înaintarea ca diriginte, înaintarea pe loc, trecereade la ºcolile rurale la cele urbane, înaintarea apoi casubrevizor ºi revizor ar constitui o perspectivã destulde largã pentru absolvenþii ºcolilor normale. Lucrulde cãpetenie este însã ca o astfel de înaintaresã fie o operã curat ºcolarã. Ea ar presupune, deci,numaidecât un examen de maturitate didacticã(sub toatã manifestãrile ei practice ºi teoretice),iar ca mãsurã de precauþiune deosebitã ar trebuica, pe lângã delegatul ministrului, sã aibã un cuvânt

însemnat pentru aceste înaintãri directorii ºi profesoriide la ºcolile secundare din judeþul respectiv, ca uniicare, primind elevi mai din toate ºcolile primare aleþinutului, sunt mai în mãsurã sã afle care dintreînvãþãtori ºi institutori se disting în mod deosebit.Directorul de la ºcoala urbanã, subrevizorul saurevizorul care ar ieºi astfel prin înaintãri succesivedin sânul corpului sãu didactic, sunt sigur, n-ar maisaluta pe prefectul judeþului decât în mãsura strictãa convenienþelor sociale. Alta ar fi atunci viaþa ºcoliiprimare rurale ºi urbane. Centrul de gravitate arcãdea în ºcoalã, nu afarã de zidurile ºcolii. Revizoriipicaþi azi ca din senin în mijlocul unui judeþ, pe carenu-l cunosc ºi care la rândul sãu nu-i cunoaºte, aceºtirevizori legaþi de prefecþi, ar dispãrea ºi ar rãmâneliberã calea numai pentru emulaþia celor ce secunosc în ºcoalã ºi se controleazã reciproc.Surprizele ar fi aproape excluse.

În al doilea rând, aº propune o largã mobilizarea tuturor forþelor învãþãmântului secundar.

Nu ººtiu ddacã iimpresia mmea este exactã, darmi se pare cã, în timpurile din urmã, aceastãtreaptã a învãþãmântului a fost cea mai

nedrept apreciatã. ªi totuºi, e cunoscut cã avemîntre profesorii secundari oameni cu aceleaºi titlurica profesorii de la Universitate. Unii au candidat chiarpentru catedrele din învãþãmântul superior. Azi însãmai toate aceste forþe sunt ca un metal preþios expusruginirii, pe când ele ar trebui tocmai sã fie stimulatespre o activitate constantã.

E o greºealã cã ºtiinþa ar fi legatã de universitate.Cine a citit cunoscutele Programmreden ale profe-sorilor germani ºtie cã ºtiinþa e posibilã chiar în celmai umilit colþ de provincie. S-ar putea cita de acolosute de dovezi. Dar, pentru ca sã nu se creadã cãpunem þinta activitãþii noastre ºtiinþifice prea sus sauprea departe, iatã un caz mai apropiat. Rãposatulbotanist Florian, din singurãtatea Nãsãudului, a ajunssã se impunã Academiei Române; era un fel depatriarh al tuturor botaniºtilor, întrucât se atingeade flora acelor þinuturi. Ceea ce s-a putut la Nãsãud,se poate ºi la Constanþa, la Severin, la Botoºaniºi în orice orãºel. Mai ales când e vorba de ºtiinþeledescriptive ºi de lucrãri literare ºi filosofice. Ba, eposibilã o însemnatã activitate chiar ºi pe tãrâmulºtiinþelor experimentale. (Nu trebuie doar pentru oriceexperienþã un cuptor care sã producã o cãldurã de3.0000 sau instalaþii ca la universitãþile americane.)Pretutindeni este, deci, de lucru ºi se poate lucra,iar unor astfel de personalitãþi didactice, distinseprin munca lor ºtiinþificã, ar fi drept sã se acordeºi titlul ºi remunerarea unui agregat. Câteva zecide agregaþi liceali n-ar fi o sarcinã bugetarã consi-derabilã; ar fi însã o realã ocazie de emulaþie pentrutoþi profesorii secundari a cãror ambiþie s-ar îndreptaspre operele de purã idealitate. Ar fi apoi ºi un mijlocde a þine mai strânsã legãtura dintre universitateºi corpul didactic liceal.

În calea strict ºcolarã, înaintarea însã ceamai însemnatã pentru un profesor secundarar fi directoratul.

Cel de azi e abia umbra umbrei adevãratuluidirectorat, e o simplã însãrcinare administrativãºi, de aceea, chemarea ºi izgonirea din aceastãaparentã demnitate se face adesea sub formaexpeditivã a unei simple telegrame.

Din ccontrã, ddirectoratul, cum e în Germaniabunãoarã, ºi cum ar trebui sã fie ºi la noi,e o înaltã ºi respectatã demnitate pedago-

gicã. Pentru a i se da aceastã aureolã de prestigiu,înaintarea la aceastã treaptã ar trebui sã presupunãnumaidecât o probã de maturitate didacticã, uncolloquium public cu cei mai reputaþi directori deliceu, asistaþi ºi de câþiva profesori de la facultateade ºtiinþe ºi litere, precum ºi de un delegat trimesde Ministru. Directoratul ar ajunge astfel un graduniversitar în latura pedagogicã, dupã cum agregatular fi un grad universitar în latura ºtiinþificã. Seînþelege cã unor astfel de directori li s-ar acorda olatitudine moralã ºi materialã potrivitã cu greaua lorsarcinã de a mânui numeroasa populaþie a unui liceu:pe elevi, pe profesori ºi pe candidaþii la profesorat,cãci lor le-ar reveni în mod mai firesc ºi conducereaseminariilor pedagogice.

În sfârºit, independent de situaþia de agregat saudirector, un profesor, prin simpla sa activitate ºcolarã,poate fi o remarcabilã valoarea didacticã. Pentruastfel de muncitori care dau învãþãmântului dinal lor mai mult decât mãsura obiºnuitã, ar fi dreptsã se admitã, de exemplu, o retragere mai timpurie

la pensie, fãrã limitã de etate.În sfârºit, directorii de învãþãmânt, precum ºi

inspectorii generali, trebuie numaidecât supuºi uneireale elecþiuni. Recrutarea inspectorilor îndeosebitrebuie sã fie riguros limitatã la cei ce sunt perso-nalitãþi culturale, recunoscute; iar aceastã recu-noaºtere s-ar face poate mai bine de Universitateîmpreunã cu câþiva membri delegaþi din parteaAcademiei, autoritatea noastrã cea mai înaltã înmaterie de culturã. Trecând prin faþa unei oglinziaºa de luminoase, figurile ºterse sau deochiate arfi mare probabilitate sã rãmânã ceea ce sunt: figuriºterse, dar în niciun caz n-ar putea ajunge în frunteaînvãþãmântului. Obscurii ºi personalitãþile dubioasear rãmâne la locul lor: în obscuritate sau în clar-obscurul compromisurilor de conºtiinþã.

Dar ttoate aaceste sschimbãri nu-s cu putinþãdacã nu vom ajunge la o totalã dezlipirede cluburile politice. Aceasta mi se pare

problema cea mai delicatã a învãþãmântului înmomentul de faþã. Ea a preocupat pe mulþi oameniiubitori de ºcoalã. În 1871, d. Maiorescu semnala rãulcu aceste vorbe: „Fiindcã pe aceastã cale toateºcolile noastre devin niºte cuiburi de intrigi politicespre minarea instrucþiunei publice”, „intenþiunea meaeste ca sã se loveascã toþi aceia care s-au obiºnuitsã facã o scenã politicã din instrucþiunea poporului”.Dupã 16 ani, în iunie 1887, d. D. Sturza, ca ministrual Instrucþiei, dã în judecata juriului universitar pe doiprofesori care luaserã parte la manifestãri politicetriviale contra regelui. Dar fãrã rezultat. Aºa cã, dupãalþi 16 ani, în 1903, d. Haret, în raportul adresat cãtresuveran, poate descrie calitatea educativã a corpuluiprofesoral astfel: „Politica a intrat în ºcoalã fãrã a lãsala uºã nimic din bagajul ei ºi a introdus împreunã cudânsa zâzania, violenþa, dezordinea ºi nedisciplina.Dreptul profesorilor de a face politicã s-a interpretatpentru ei ca un drept de a fi necuviincioºi, nu numaicu autoritãþile ºcolare, dar cu orice autoritate a þãrii,fãrã a excepta nici chiar pe cea mai înaltã dintretoate. Prin presã, în întruniri publice, pretutindeniunde se face o manifestaþiune, politicã ori de cenaturã ar fi, se vãd profesori luând parte, fãrã ase vedea vreo deosebire între modul de a fi al lorºi al oricãrui altul care nu e reþinut de niciun fel deconsideraþiune.” (pag. 40) „La noi s-a vãzut acumcâþiva ani un profesor pãrãsind clasa împreunã cuºcolarii lui, copii de 16 ani, ducându-i la o întrunirepublicã...” (pag. 342)

Au trecut, deci, de douã ori 16 ani ºi rãul dureazãîncã. Codul de represiune pe care îl propune d-lHaret ar trebui mai întâi experimentat pentru a seºti cât poate fi de eficace sau nu. Pânã la cod, cares-ar adresa însã numai elementelor slabe ale corpuluididactic, o reacþie mai sigurã cred cã poate începeprin emulaþia elementelor de valoare. Deschizândcariere ºcolare pentru triumful celor vrednici, se vavedea de la sine cã spre carierele pur politice nu seabat decât fructele seci ale învãþãmântului. Buneletradiþii stabilite în magistraturã ºi armatã ne pot servica o pildã ºi un îndemn.

Un ofiþer care s-ar înscrie în registrele unui clubsau ar conduce spre urnã o ceatã de alegãtori, arfi imediat scos din rândurile armatei. Un judecãtorsau orice alt magistrat, de asemenea. Tot astfel, undirector de liceu, un revizor etc., înscris într-un clubpolitic, ar fi prin chiar actul acesta cãzut din demni-tatea ºi drepturile sale. ªi n-aveþi teamã: abþinereade la luptele politice a câtorva sute de membri aiînvãþãmântului n-ar fi nicio piedicã pentru progreselevieþii noastre publice, dupã cum nu e o piedicã (dincontra, e un câºtig) abþinerea sutelor de magistraþiºi a miilor de ofiþeri de toate gradele, oameni culþiºi aceia ºi tot aºa de buni patrioþi ca ºi profesorii.

Aceasta ee ccalea vviitorului, dacã voim sãne ridicãm la nivelul profesorilor din Apus,nu numai în ce priveºte tehnica, ci ºi în

ceea ce priveºte valoarea noastrã ca factori sociali.Leacul stã aproape întreg în mâinele noastre.Când vom da politicii numai preþul care i se

cuvine, va înceta ºi ea de a ne acorda dispreþulpe care-l tolerãm azi cu atâta resemnare. Vor fitare miraþi urmaºii noºtri când vor afla cã spiritulde demnitate profesionalã al profesorilor a fost acumatât de obtuz, încât de pe urma influenþei electorale,directoratul sau inspectoratele ºi revizoratele puteaufi încredinþate oricui dintre cei ce se aflau în graþiacluburilor politice.

(Continuare la pag. 9)

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 88 ((93) August 22018 55

De vvorbã ccu MMihai ªªora, în aaugust 11990

Cãtãllin MMAMALICãtãlin MMamali: Astãzi,

2 august 1990, la mai multde trei ani de la interviul lacare aþi avut amabilitateasã participaþi, putem relua„alternanþa” întrebare-

rãspuns. Interviul realizat atunci, ca parte a pro-iectului Experienþa creaþiei, un proiect care aveaca principal obiectiv cunoaºterea, a fost publicatîn Jurnalul Literar, începând cu 2 iulie 1990.

O primã întrebare se referã la o temã majorã ascrierilor dumneavoastrã: DIALOGUL, cu majuscule.Deci: care credeþi cã sunt principalele suferinþe,boli ale dialogului în societatea româneascã dupãsolstiþiul politic din iarna anului 1989? Care credeþicã sunt principalele suferinþe ale dialogului social,azi ºi aici?

Mihai ªªora: Societatea româneascã este con-stituitã pe schema unei societãþi primare. O astfelde societate primarã avea o singurã gurã, iar aceainstanþã nu avea urechi pentru ceilalþi. Restul colec-tivitãþii nu avea gurã. Existã o colectivitate tãcutãcare are urechi. O micã parte a acestei colectivitãþia câºtigat o gurã, dar chiar pentruacest câºtig este condamnatã de restulcolectivitãþii tãcute. De fapt, dialognu a existat ºi nici nu existã.

Primul lucru care trebuie fãcut estegeneralizarea urechilor, a capacitãþiide a asculta.

C.M. Ca în psihoterapia non-directivã?

M.ª. Mai mult. Capacitatea de a-lasculta pe celãlalt, adicã de a-l investicu tot atâta fiinþã cât ai tu. Nu-l asculþipentru cã nu-i acorzi fiinþã. Fiecareparte dintre pãrþi nu a ascultat-o pecealaltã pentru cã nu i-a acordat fiinþã.Desigur, vina principalã este a puterii,pentru cã ºi rãspunderea este a ei.Sã luãm ca exemplu Proclamaþia dela Timiºoara. Erau acolo câteva punctecare puteau fi imediat acceptate deputere. Un astfel de punct era cererea de renunþarela Decretul 473 care subordona televiziunea ºefuluistatului. Acest punct a fost pânã la urmã acceptatºi televiziunea a fost trecutã în subordonareaParlamentului. Dar nici în momentul în care a fãcutacest lucru puterea nu a recunoscut solicitarearespectivã din Proclamaþia de la Timiºoara. Auacordat-o, dar n-au recunoscut-o. Punctul 8 alProclamaþiei putea ºi el sã fie discutat, negociat.Istoria statului totalitarist putea fi împãrþitã în maimulte etape. Sã zicem în patru: 1949-1959, 1960-1969, 1970-1979, 1980-1989. Se putea discutaproblema nomenclaturii cu folos. Ar fi putut avealoc chiar un dialog social în concordanþã cu atitudi-nea tolerantã a românului: „Mai dã, jupâne, mailasã, române”, dar puterea nu a avut urechi. Eaa considerat Piaþa Universitãþii o adunãturã. Nui-a acordat existenþã. Pe chipul oamenilor puteriise putea citi chiar mai mult atunci când apãreaula televizor ºi vorbeau de cei din Piaþa Universitãþii.Se vedea dispreþul. Le-au spus „golani”, dar defapt în capul lor îi numeau altfel: „rahat”. Ei nuau vrut sã ia cunoºtinþã de ce se întâmpla acolo.

Într-o dupã-amiazã m-am dus acolo ºi am stataproape ºase ore. Desigur cã am fost vãzut, foto-grafiat, observat ºi din faþã ºi din spate ºi din profil,ºi în genunchi. Dupã câteva zile am fost întrebatla telefon de prim-ministru (asta se întâmpla pela începutul lui mai) cu o voce foarte îngrijoratã:„Aþi fost într-adevãr acolo?” Într-adevãr, fusesem.Am fost chiar preocupat sã vãd cu ochii mei mei cali-tatea ºi dimensiunea fenomenului. Am calculat chiardensitatea pe metru pãtrat. Atunci erau cu siguranþãpeste 50.000 de oameni. Stratul social era precum-pãnitor mijlociu (studenþi, intelectuali, muncitori,

tehnicieni). Erau tineri, mulþi tineri. Dar vârstadominantã era între 40-45 de ani. Dupã þinutã,comportament ºi mod de exprimare se putea vedeacã este un strat mijlociu al populaþiei active. Iar înraport cu definiþia corectã din dicþionar a termenuluide golan ei erau exact niºte anti-golani. Adicãniºte oameni cu principii pe care le fãceau vãzuteîn comportament fãrã a le proclama.

Dacã ddialogul aar ffi ffost aacceptat de la început,s-ar fi rezolvat elegant ºi punctul referitorla Hotãrârea

473, care lega tele-viziunea de ºefulstatului, ºi cel referitorla ministrul de Interne.Ambele puncte tot aufost admise pânã laurmã, dar fãrã a serecunoaºte acestelucruri, iar punctul8 (al Proclamaþiei dela Timiºoara) ar fi fost

negociat. În acest mod,altfel ar fi apãrut azi faþasocietãþii româneºti. Sigurcã greºeli erau fãcute ºi departea cealaltã. Este vorbade un anumit imobilism cares-a manifestat începândcu ziua de 21 mai. Dupãalegeri nu se mai puteacontinua cu sloganurileanterioare alegerilor. Eraabsolut iraþional, era absurdca cineva care a fost alessã nu mai fie candidat.

20 mai trebuie consideratã ziua unei bãtãlii pierduteºi trebuiau imediat elaborate o altã strategieºi o altã tacticã pentru a câºtiga lupta.

Acolo [Piaþa Universitãþii] a fost vorba de oanumitã sclerozã, de o anumitã lipsã de mobilitatea gândirii, a strategiei, a tacticii. Era limpede cãexista o aumitã saturaþie ºi cã acea manifestaþieurma sã scadã calitativ ºi cantitativ, cã urma sãfie pradã imixtiunilor de tot felul, precum biºniþa,promiscuitatea, care ameninþau sã înece din afarãmanifestaþia. Atunci ar fi trebuit sã se transformeîn altceva. Într-un forum civic cu un organ de presã.Împresuratul trebuie sã ºtie cã la un moment dat nuva avea apã, mâncare, cã va fi asaltat de ºobolaniºi va mânca ºobolani. Cã se va ajunge la canibalism.

Ãilalþi ºtiau acest lucru. ªi l-au folosit. Chestiaaceea cu „Lãsaþi-i sã fiarbã în suc propriu” eracinicã, dar era exactã. Din nefericire, puntea dintreavangardã ºi grosul trupei adormite era inexistentã.De fapt, aceasta este boala intelectualului român,care nu ºtie sã facã aceastã punte. El nu ºtie cã întreel ºi restul societãþii româneºti pe care o exprimãºi trebuie s-o exprime este necesar sã existe maimulte niveluri de mediere. Dar aceastã problemãde mediere nu este perceputã de intelectualii carese mulþumesc cu codurile lor, cu manierele lor, chiarºi la acest moment de rãscruce politicã. A spune cãnu faci politicã este o prostie. Toþi trebuie sã intrãmîn politicã. Societatea civilã fãrã politicã moare. Încartea la care lucrez acum [domnul Mihai ªora tocmaifãcea corectura la „pagini doi” pentru volumul respinsde la publicare în timpul dictaturii comuniste] spuncã politica este protocolul minimal al convieþuirii.Fãrã politicã, în sensul grecesc al cuvântului,nu poate exista democraþie.

C.M. Înainte de a formula urmãtoarea întrebare,simt nevoia sã fac câteva precizãri, chiar dacãaceastã acoladã este o abatere de la genul deinterviuri realizate care fac parte din acest proiect.Prima, cred cã termenul de „slogan”, lozincã,nu exprimã spiritul manifestaþiei anticomuniste,manifestaþie neîntreruptã din Piaþa Universitãþii, lacare am participat. Aceasta este o continuare logicãºi axiologicã a miºcãrii din 16-22 decembrie. Credcã expresia adecvatã este cea de acte de vorbire

(speech acts, Austin, Searle), prin care sedesemneazã acele forme de limbaj orientatespre acþiune ºi care sunt convertite în acþiuni.Expresii verbale care au o mare încãrcãturãpracticã. „Actele de vorbire” sunt un vectoral triunghiului sacru prin consonanþacomponentelor sale: gând/sentiment-vorbã-acþiune. Sã nu neglijãm faptul cã mulþi dintrecei din Piaþa Universitãþii au avut de suferitnemijlocit (fizic ºi psihic) consecinþele acestoracte de vorbire politicã de tip non-violent. Mãgândesc la Marian Munteanu, dar nu numaila el, ci la toþi acei tineri ºi mai puþin tinericare au suferit ºi suferã. La cei din grevafoamei, adicã fiinþele care au recurs la corpullor pentru a face auzite acele lucruri pe careputerea nu vrea sã le audã.

Caracterul „„absurd”, „„iraþional” al continuãriimiºcãrii anticomuniste din Piaþa Universitãþiinu se origineazã în scopul ºi mjloacele

acesteia, care supravieþuiesc în ciuda infiltrãriiacestui spaþiu public („zonã liberã de comunism ºineocomunism”) de pionii puterii ºi comportamenteparazitare de ocazie. Acesta are cauze multiple,printre ele, interzicerea accesului spre presã. Deexemplu, chiar publicaþiile care sunt azi în modevident pentru democraþie, dialog social, schimbarestructuralã, nu au reprezentat evenimentele exact ºila zi. Mai mult, articole despre greva foamei au fostevaluate de persoane cunoscute public ca disidente,aparþinând (fondatoare chiar ale) GDS-ului, cel puþincu rãcealã. Atunci când într-un text despre cei aflaþiîn greva foamei, care a fost publicat cu greu, dupãmultiple încercãri ºi întârzieri (refuzat de Revista 22,printre altele), criticam viziunea unui medic militarcare la televizor i-a caracterizat pe cei care au recursla greva foamei ca „sinucigaºi” din proprie dorinþã[articol publicat de revista Contrapunct], o persoanã(M.C., membru GDS) mi-a spus: „Cum poþi sã scriiaºa despre doctorul F?! Nu ºtii al cui tatã este?” Amrãspuns: „Pânã nu de mult copiii sufereau sau aveauavantaje din cauza originii lor sociale (cine le eraupãrinþii). Se inverseazã relaþia?! Asta sunã a logicãcadristã inversatã.” Absurdul este dat de faptul cãlibertatea de exprimare este foarte departe de ceeace ar trebui sã fie. Expresia „se dã verde”, folositãchiar în cercuri intelectuale de elitã, nu acoperãlibertatea de gândire ºi nici pe cea de exprimareresponsabilã a fiecãruia, ci indicã o condiþionare alibertãþii de expresie de relaþia (vizibilã sau ascunsã)cu puterea a multor persoane publice. Absurdulnu este dat de rezultatul alegerilor (foarte probabil,dar cu alte cifre, ar fi fost la fel), ci de modul lor dedesfãºurare, care a dovedit din nou, ºi din nefericire,cã monopolul puterii politice este prioritatea caredesconsiderã interesele societaþii ºi normeledemocratice. Sigur, societatea are azi mai multe„guri”. Este un câºtig semnificativ. Dar contextul ºipracticile invitã întrebarea: Cine le dã verde ºi la cepreþ? Mi se pare cã formele de cenzurã se diversificã.

Revenind la întrebãrile interviului: care sunt celemai mari insatisfacþii ale fostului ministru Mihai ªora?

[De aici, banda magneticã a fost ºtearsã.Am observat acest lucru când am vrut sã reiautranscrierea interviului. C.M.]

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 88 ((93) August 2201866

Aflãm ccã îîn EEuropa OOccidentalã, numãrullocuitorilor care se declarã creºtini scade,în timp ce în partea ei esticã, numãrul

lor este constant. Situaþia pare uºor de explicat:Occidentul devine tot mai materialist ºi ateu. În plus,populaþiile migrante din fostele colonii determinãcreºterea procentului celor de alte confesiuni, înraport cu populaþia creºtinã autohtonã. Europa deRãsãrit, mai conservatoare, dornicã sã revinã lavechile tradiþii, îngrãdite de regimul comunist de cares-a eliberat, cunoaºte o renaºtere a vieþii religioase.

În România, la ultimul recensãmânt s-au declaratcreºtini peste 90%, în timp ce în þãrile nordice gãsimprocentul cel mai scãzut de credincioºi. Aici pre-ceptele morale ºi regulile de conduitã civicã au luatlocul religiei, încã din secolele trecute, odatã curãspândirea unor curente reformatoare, de altfelbenefice pe teren juridic. Þara noastrã este una dintreþãrile cu cea mai constantã ºi profundã credinþãcreºtinã, feritã de excesele unor tendinþe dinrãsãrit ºi cu rãdãcini multiseculare care s-auîmpletit armonios cu filonul etnic ºi cu celal limbii, susþinând în acest fel perenitateaneamului ºi identitatea sa. Aceastã identitatele-a permis românilor sã-ºi marcheze spaþiulocupat, sã transmitã valorile ºi simbolurilespirituale care s-au fixat ca niºte rãdãcini.

Dacã vor, generaþiile mature trebuie însãsã vegheze ca valorile tradiþionale, creºtineîn mare parte, ºi conºtiinþa identitãþii, sã fierespectate, pãstrate ºi transmise celor tineri,atât de uºor victime ale formelor superficialeºi false din lumea dominatã de materialismºi divertisment. Credem cã este greºitã ideeacã unificarea Europei se poate face doar adop-tând în pas alert ºi fãrã discernãmânt formulele„cool” oferite de piaþa mondialistã, fãrã a þinecont de fondul primordial de bogãþie ºi diver-sitate a popoarelor, de tradiþiile existente înmaterie de culturã, de moºtenirea creºtinã care,descifratã în adâncime, proclamã unicitateapersoanei umane.

Numai þinând seama de specificitatea fiecãreicolectivitãþi ºi persoane se poate fãuri o construcþietrainicã, echilibratã, feritã de extremismul unormiºcãri care speculeazã slãbiciunile noastre. Numaiînarmând noile generaþii cu argumente solide, cuculturã ºi educaþie în spiritul dragostei ºi toleranþeireciproce, putem evita o nouã tentativã, dupã ceaa ideologiei comuniste, de creare a unui alt „om nou”nãscut din neant, fãrã discernãmânt, fãrã rãdãciniºi, deci, vulnerabil.

Dupã întreg rechizitoriul la care ne-am angajatmai sus privind sãrbãtorile rãstãlmãcite în distracþii(distragere), amintim cã a crede într-o viaþã de apoinu implicã excluderea bucuriilor pãmânteºti. În viaþade zi cu zi, în relaþiile cu aproapele, un creºtin nupoate fi, în mod normal, decât binevoitor, prietenosºi senin. Nimic din doctrina creºtinã nu recomandãhaine cernite ºi aer ursuz. Într-un anumit fel,nemulþumirea programaticã, sistematicã, necon-trolatã, nu este oare, pânã la urmã, un pãcatsau cel puþin o premisã?

Refuzul nnemulþumirii, nnãdejdea –– forme aale ppostului ddin ssufletDintre virtuþile teologice – credinþa, nãdejdea

ºi dragostea – dragostea, milostenia, sunt astãziînlesnite de mecanismul plãþii prin telefon ºi fac partedintr-o înzestrare geneticã – mai rar românul caresã le refuze fãrã ezitãri. Am primit ceva de la pãrinþiºi din culturã, ºcoala nu s-a pus de-a curmeziºul,deci ne este greu sã profesãm ateismul, se vedecât colo cã nu ni se potriveºte. Credinþa, chiar dacãintrã printr-o uºã mai strâmtã, ne rãmâne în suflet.Poate cã cea mai greu de înfãptuit în zilele noastreeste nãdejdea.

Crizele prin care se trece suscitã analize maiprofunde decât cele cu care eram obiºnuiþi pânãmai ieri, în sensul intervenþiei unor criterii de evaluarenoi. Sunt acum puse în cauzã atitudinile noastreprivind valorile de ordin cultural, moral ºi religiossau, spunând puþin mai precis, factorii sufleteºti,de ordin spiritual. Devine presantã problema

acceptãrii unui vot, deci a unui indicator pur cantitativ,cu efecte asupra civilizaþiei noastre, mai ales asupracelor pe care le lãsãm copiilor noºtri. Cum ar puteaaceºtia schimba situaþii pe care noi le lãsãm în urmanoastrã, atunci când tot ceea ce ne dorim sunt banimai mulþi, când ne gândim exclusiv la subvenþii,bonusuri ºi bani europeni, adicã numai la mulþumirimateriale, de moment?!

Este oare posibilã o civilizaþie fãrã o spirituali-tate care sã o susþinã, fãrã implicarea unor factorideasupra celor materiali care, eventual, satisfacnumai cerinþele imediate? Cât dãinuie o civilizaþiecare, de la un moment dat, se reduce numai la celemateriale, cât rãmâne vrednicã de acest nume (veziexemplul elocvent al civilizaþiei romane)? Desigur,putem spune cã nu ne intereseazã soarta civilizaþiei.Sã o spunem însã atunci, fãrã înconjur, cã nune intereseazã decât bunul nostru trai, cã, sincervorbind, nu ne pasã de soarta copiilor noºtri,

civilizaþie însemnând totuºi,nu în ultimul rând, ce lãsãmîn urma noastrã. Nu existãcivilizaþie „de a doua zi”,„soluþie” care ne scapã

miraculos deconsecinþe. Nu aexistat niciodatã ocivilizaþie construitã peateism ºi materialism –ba nu, a existat ºi s-a numit comunism – acesteafiind mai degrabã semne ale descompunerii uneicivilizaþii.

Oamenii nu se pot solidariza, nu se pot uni,fãrã un recurs la un principiu superior proprieilor existenþe, comunitãþii. Dimpotrivã, înlocuireaîmbogãþirii interioare, spirituale, cu acumulareade bunuri materiale exterioare conduce laînsingurare, la o lipsã de bucurie ºi de pace,în familie ca ºi în societate.

În ccele sspuse mmai îînainte, se reflectã idei pecare le gãseam în cãrþile citite pe la sfârºitulliceului. Îmi amintesc de „afacerile” mele (DV),

din anii ’50, de micul anticariat, de fapt, un minimadãpost improvizat din lemn, din spatele BisericiiDoamnei, la nivelul fundaþiei dezgolite, de undemi-am luat cartea lui Guénon la care vreau sã mãrefer, La crise du monde moderne (datatã greºit1931, în volumul de la Humanitas din 1993,versiunea originarã pe care o am este la ÉditionsBossard, 1927), traducere frumoasã de AncaManolescu, prefaþã de Florin Mihãescu ºi AncaManolescu pe 16 pagini.

Guénon schiþeazã o filosofie a civilizaþiei occi-dentale, a ceea ce avea sã devinã societatea deconsum din zilele noastre, nedelimitatã de o anumitãzonã geograficã. Reþinem ca trãsãturi caracteristiceprevalenþa spiritului laic, umanismul, înþeles ca oconcepþie care ne propune omul ca mãsurã a tuturorlucrurilor, omul putând fi orice ºi oricum, un simulacrude sacralitate, o imitare/caricaturizare a conduiteireligioase. Valorile tradiþionale sunt micºorate prinexpresii de genul religia muncii. Sunt puse în prim-plan nevoile materiale, exacerbare care ne conducela inventarea unor nevoi artificiale, la o goanã spresatisfacerea unor trebuinþe prea puþin fireºti, infiniteca forme de manifestare. Dupã unii gânditori, maiapropiaþi de zilele noastre, totul tinde sã se absoarbãîn mâncare ºi sex. Chiar ºi aºa, media nu pregetãsã discute despre aceste teme ºi despre despre

întrebãrile de ordin moral care decurg – de exemplu,recent, vezi La Croix (dezbateri cu înalþi prelaþicatolici, evocarea lui Étienne Gilson, reflecþii despreîmpãcarea credinþei cu economia) sau Le Figaro(mãrturisirile filosofului Michel Onfray), jurnale pecare le consultãm regulat. Sfântul Pãrinte Papa netrimite la Gaudete et Exsultate, documentul pe carel-a scris, pãrinþii se întreabã când sã-ºi trimitãvlãstarele la psiholog, preºedintele Franþei seîntâlneºte cu Bernardini, în timp ce opoziþiei i se parecã astfel este încãlcat principiul laicitãþii pe care uniicautã sã-l aºeze pe locul rezervat altãdatã religiei.

Reþinem ddiagnosticul general pus de Guénoncivilizaþiei vremurilor noastre. „Pânã acumnu s-a mai pomenit o civilizaþie clãditã în

întregime pe ceva absolut negativ, pe ceva ce amputea numi o absenþã de principiu; aceastã lipsãde temei constituie caracterul anormal al lumii moder-ne...” (p. 103) Ceea ce i se reproºeazã civilizaþiei dinjur este caracterul exclusiv material (p. 138), singuravaloare recunoscutã fiind cea materialã. Guénonconsidera cã din aceastã poziþie de principiu decurgatitudini, comportamente ºi soluþii în care autorulrecunoaºte numeroase erori pe care din politeþele-am putea numi disfuncþionalitãþi.

În lucrarea Le Règne de la quantité et les signesdes temps, predatã la Gallimard în iarna anului 1944,prima apariþie fiind în 1945, în baza unei dezvoltãridoctrinare, Guénon releva cã reducerea la cantitatereprezintã o devalorizare, o coborâre de la superiorla inferior. Cartea criticã mentalitatea care se mãr-gineºte la aspectele materiale. Ni se aratã conse-cinþele, de-a lungul celor 40 de capitole ale lucrãrii,fiecare un interesant ºi veritabil studiu de caz.

Cu asemenea idei în minte, reflectând la prezent,se poate pune întrebarea dacã impasul/criza euro nuprovine cumva din însuºi modul în care a fost gânditproiectul realizãrii Uniunii Europene, care, în loc sãse bazeze pe ceva ce noi europenii avem – istorie,valori, tradiþie, culturã împãrtãºite în comun –, seambiþioneazã sã fie, înainte de toate, un ghiºeu,o uniune financiarã, o multinaþionalã, la extremaopusã oricãrei spiritualitãþi ºi intelectualitãþi ade-vãrate. Într-adevãr, „pe mãsura cufundãrii în materie,elementele de diviziune ºi de opoziþie se accentu-eazã ºi se amplificã” (p. 76). Încercarea de adetermina o redresare este sortitã eºecului, credeGuénon în analizele pe care le face, atâta vremecât se pleacã de-a-ndãratelea, de la consecinþecãtre principii ºi nu invers (p. 123).

Ne aamintim ccã, la un moment dat, era încirculaþie autorestrângerea ca soluþie. Esteînsã austeritatea compatibilã cu societatea

noastrã de consum, capitalistã, sau este mai degrabãîn contradicþie cu ea? Apogeul îl atingem când, înmare veselie, aruncãm pe geam lucrurile ºi valorilela care am þinut zeci de ani, într-o euforie galopantã,când petrecem cu actorii ºi cu beneficiarii neîndrep-tãþiþi ai unui sistem care ne-a adus în situaþia de aziºi pe care îi regãsim acum importanþi oameni înafaceri ºi politicã, analiºti învãþaþi, sau pensionariîn þãrile mai calde, gustând roadele muncii lorde actori în dublu rol, hoþi ºi vardiºti.

Vremurile de odinioarã nu au trecut, subzistã înjurul nostru ºi chiar ºi în unii dintre noi, în veºminteînºelãtoare, pentru cã subzistã relaþiile ºi mai alesmodul de operare. Lucrãm din ce în ce mai mult camai înainte, pentru cã mentalitãþile s-au schimbatprea puþin. Categoria oportuniºtilor, a împãciuitorilor,a celor care se fac cã nu vãd ce se întâmplã înrealitate se îmbogãþeºte. Aceastã mascaradãfavorizeazã crearea „omului nou”, fãrã convingeri,credinþã ºi repere, uºor de manevrat.

O ccivilizaþie ssubminatã ((II)DDrragoº VVAIDDA, CConstanþa VVAIDDA HALIÞÃ

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 88 ((93) August 22018 77

Cãutãrii ddintotdeaunaa înþelesului Lumii,dar mai ales a

devenirii ei ºi a misteruluimereu apropiat ºi niciodatãatins al Fiinþei Supreme care

guverneazã aceastã Lume, încercãrilor de decriptarea marilor întrebãri despre om ºi sensul vieþii lui pepãmânt le-au fost închinate mii ºi mii de rãspunsuri.

ªtiinþã, religie, artã – trei domenii care para fi despãrþite, dar care se întâlnesc toate chiarîn aspiraþia permanentã de a descifra miracolulexistenþei ºi de a înþelege sensul ei major. Este dejacunoscut cã între primele douã, dar ºi între ele ºi artã(aceasta înþeleasã în sensul general al cuvântului),apar în ultima vreme din ce în ce mai frecvent sur-prinzãtoare (dar numai la prima vedere) apropieri;cu atât mai uimitoare cu cât sunt aduse în discuþiede oameni ai ºtiinþelor exacte. A pune în contactprimele douã teritorii ale gândului ºi ale fiinþei(cu extindere cãtre planul manifestãrilor artistice)înseamnã – într-o anume mãsurã – a încerca sãaduci în luminã o serie întreagã de alte faþete aleadevãrului care îºi aºteaptã descoperirea în modulnostru de a ne înþelege pe noi înºine ºi de a necuprinde laolaltã cu lumea în care trãim, lumecare – la rândul ei – se aflã într-o tot mai acceleratãschimbare. Cu atât mai urgente sunt reflectãrileacestui dialog în zonele artei ºi ale culturii, care,ºi ele, au ceva (chiar multe) de spus despre noi,ori despre trecerea noastrã pe acest pãmânt.

Despre o legãturã „intimã” între religie ºi artãscrisese la noi Nichifor Crainic în cartea primitãcu mult interes datoritã conþinutului ei ºi abordãriitemei religioase de pe poziþii filosofice, Nostalgiaparadisului. „Biserica umple în lume un gol spiritual;arta, un gol estetic”, mai spunea „providenþialul om”Nichifor Crainic. (Aºa îl va numi mai târziu PetruUrsache, analizându-i cãrþile Puncte cardinale înhaos, Nostalgia paradisului ºi Þara de peste veac,acestea, spune prefaþatorul, „fiind înzestrate cu puterimistice capabile sã dinamizeze adâncurile sufleteºtiºi sã le solidarizeze în ideea ortodoxã ºi naþionalã.”Vezi Prefaþa la Puncte cardinale în haos,Ed. Timpul, Iaºi, 1996, p. 6.)

ªtiinþele se conduc dupã ceea ce parea fi adevãrul într-un moment dat.

Din perspectiva esteticianului Tudor Vianu,de exemplu, ºtiinþele au un caracter specializatºi de aceea influenþa lor este limitatã; în schimb,religia, filosofia ºi arta au influenþe expansive, inte-gratoare. (Filosofie ºi poesie, Ed. Enciclopedicã,1971, pp. I, II, 12, 13)

De-aa llungul ttimpului ºi de-a latul istorieigândirii ºi înþelepciunii omeneºti, relaþiafilosofiei cu poezia a cunoscut abordãri

diferite – de la ascendenþa ºi primatul uneia sau alalteia pânã la simultaneitatea celor douã modalitãþiale cunoaºterii. Indiferent de modul de abordare, ºifilosofia ºi poezia ne conduc de fapt spre înþelegere,spre o permanentã aspiraþie de a înþelege neînþelesullumii. Cãci ceea ce depãºeºte gândirea ºi înþelegereanoastrã se materializeazã, de fapt, într-o aspiraþiepermanentã cãtre Divinitate.

O „întâlnire a extremelor” (am preluat formulareacare a dat chiar titlul unui cunoscut volum al luiSolomon Marcus, Întâlnirea extremelor. Scriitori înorizontul ºtiinþei, Paralela 45, Piteºti, 2005) are loctot mai frecvent ºi mai natural în timpurile moderne.O ceruse la început de secol 20 (prin toate lucrãrilesale, dar îndeosebi în Estétique), Pius Servien, celcare era conºtient cã punea bazele „unei noi esteticiºtiinþifice” ºi îl aprecia pe Pascal pentru putereaacestuia de a „reuni forþele frumuseþii ºi ale ºtiinþei”.Aºa cum singur afirmã, un punct de plecare în ceeace priveºte dialogul ºtiinþã–artã îl gãsise Pius Servienîn clasificarea ºi analiza celor douã limbaje (ºtiinþificºi liric) sau în analiza ritmului în poezia francezã.ªi Matila Ghyka insista pe relaþia numãr (ºtiinþã) ºipoezie, arãtând cã „ritmul ºi numãrul erau concepteasociate în antichitatea greacã ºi rãdãcina

etimologicã rhein (a curge) din rithmos ºi arithmosera aceeaºi, val, curgere de accente sau demonade”. (op. cit., p. 213)

Despre cele douã tipuri de gândire ºi, deci, deînþelegere a lumii, despre relaþia omului cu Fiinþasupremã, într-o interpretare filosoficã directã (cepleacã de la marile filosofii ale lumii) ori îmbrãcatãîn haine lirice de amplã meditaþie vom gãsi referireºi la alþi scriitori-gânditori români (chiar dacã nupreponderent teoretizate), cum au fost – într-o epocã– Mihai Eminescu, iar mai apoi – Lucian Blaga,Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu º.a.

Gândiirea ºi ggândirismul ssau ddespre sscriitorii„mijlocitori” ddintre PPãmânt ººi CCerIntenþionãm în cele ce urmeazã sã ne oprim

asupra unui fenomen cultural care a fost interzis oriprezentat distorsionatîn perioada comu-nistã, un fenomencultural care a umplutun gol spiritual înepocã, gol ce porneadintr-o imperioasãnevoie de Dumnezeuºi de credinþacreºtinã. Este vorbadespre curentulcunoscut subdenumirea de„gândirism”, iniþiatºi promovat de unmãnunchi de scriitoridin jurul revisteiGândirea. (Mulþidintre scriitoriireprezentativi dincercul Gândirii, pentrusimplul fapt cã auaparþinut grupãrii ºi cã au promovat autohtonismulcreºtin ortodox – gândirismul fiind supranumit ºiortodoxism! – au plãtit cu ani grei de închisoare ºichiar cu viaþa, dupã 1944, adicã dupã interzicereaimportantei publicaþii.)

Esenþa acestei generaþii poate fi definitã ºi prinºtiinþa ºi arta de a scrie o literaturã/poezie în carefiorul mistic sã se altoiascã ºi sã se împleteascãarmonios cu tradiþia, cu tot ceea ce reprezentaupentru ei trãsãturile de autenticitate româneascã.(Referitor la creaþia artisticã a acestei grupãri, încunoºtinþã de cauzã, în calitate de contemporanºi prim monograf, Gh. Vrabie, Gândirismul, Ed.Cugetarea, Bucureºti, f.a., p. 201, afirma: „În gân-diriºti gãsim pe cei dintâi chinuiþi de misterul divin,pe cei dintâi cãutãtori de Dumnezeu.) „Terorizatde evenimentele istorice, geniul neamului românescs-a solidarizat cu acele realitãþi vii pe care istorianu le putea atinge: Cosmosul ºi ritmurile cosmice.Dar strãmoºii Românilor erau deja creºtini, în timpce neamul românesc se plãsmuia între catastrofeistorice. Aºa cã simpatia faþã de Cosmos, atât despecificã geniului românesc, nu se prezintã ca unsentiment pãgânesc – ci ca o formã a spiritului liturgiccreºtin”, scotea Mircea Eliade în evidenþã specificulspiritualitãþii româneºti. („Destinul culturii româneºti”în Destin, Caietul 6-7, august 1953, p. 27)

Fondarea Gândiiriiii se leagã de perioadaimediat urmãtoare înfãptuirii României Mari.Este momentul în care, într-un peisaj socio-

politic generos, se instituie un climat general deefervescenþã creatoare – o abundenþã ºi o diversitatede nume (de scriitori sau de reviste), un climatspiritual nou, axat pe un ideal de cãutare a identitãþiiartistice ºi a unui specific românesc. Într-un astfelde peisaj se disting dintru început o revistã ºi o„generaþie” de scriitori din jurul acesteia. Publicaþiaa fost fondatã de scriitorul Cezar Petrescu ºi gaze-tarul D.I. Cucu, alãturi de Gib Mihãescu, ºi a apãrutiniþial la Cluj (1921), mutându-se apoi la Bucureºti.În paginile noii reviste se vor strânge nume

de notorietate ca Lucian Blaga, Nichifor Crainic,Adrian Maniu, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, DumitruStãniloae º.a. Sunt scriitori cu individualitatecreatoare proprie, dar ceea ce îi va uni pe toþicei care vor semna în Gândirea va fi înscriereadeliberatã sub semnul tradiþiei, dar ºi sub semnulspecificului religiei ortodoxe. În formularea celui careva deveni mentorul ºi directorul revistei, NichiforCrainic, „artistul gândirist este un mãrturisitor alneamului întru Dumnezeu, un mijlocitor între pãmântºi cerul nostru, între noi ºi arhetipul de frumuseþe,de perfecþiune.” (Puncte cardinale în haos, ed. I,Ortodoxie ºi Etnocraþie, 1936, p. 157)

Apariþia doctrinei gândiriste, puse sub auspiciileortodoxiei ºi ale tradiþionalismului, nu este întâm-plãtoare, dacã luãm în consideraþie aspectele socio-

politice ale începutului de secol 20, „crizamoralã” prin care trecea societatea (nu numairomâneascã!), proliferarea marxismului cuconsecinþe grave în inducerea unei concepþiiateiste despre lume ºi viaþã tineretului uni-versitar. Generaþia de creatori reunitã în jurulGândirii va lupta astfel pentru „readucerealui Iisus în Þara mea” (un eseu al lui NichiforCrainic este intitulat astfel!) ºi implicit pentru„încreºtinarea intelectualitãþii noastre”, cumafirma Gh. Vrabie în monografia Gândirismul,p. 74. Este momentul în care, aºa cum vascoate în evidenþã acelaºi Gh. Vrabie, estenevoie de „încordarea omului de a se smulge,de a evada din carcera pozitivismului spreorizonturi tainice ale lumii, spre divinitate”,acesta fiind „singurul climat ce convine lui ºisufletului omenesc în genere.” (op. cit., p. 91)

Deºi originali ºi diverºi în activitatea crea-toare, scriitorii care au colaborat la Gândireas-au reunit sub aceleaºi trei axe – aºa cumadesea se va observa în analiza fenomenului

cultural respectiv – acestea fiind „mitul sângelui”(tradiþia), autohtonismul ºi ortodoxismul. Loculimportant ºi repede stabilit al grupãrii gândiriste înspaþiul cultural românesc s-a datorat, aºa cum totmonograful revistei îl sublinia, acestui „ideal comun alunor suflete logodite cu neamul ºi Dumnezeirea”. (p.77, s.n.) Scriitorul trebuie sã fie un „mijlocitor” întreDumnezeu, izvor al frumuseþii, ºi „inima neamuluicare aspirã dupã ea”. Aceasta era menirea pe carei-o cerea Nichifor Crainic creatorului român. Avândo certã autoritate de mentor ºi teoretician al orien-tãrii sub care îºi înscriseserã creaþia mari scriitori,autoritate consfinþitã ºi prin eseurile publicate înpaginile revistei ºi adunate în trei volume (NostalgiaParadisului, Puncte cardinale în haos, Ortodoxie ºietnocraþie), Nichifor Crainic îºi pune propria poeziesub semnul ortodoxismului, altoit în multe poemepe tradiþiile folclorice vechi, o poezie în majoritatede înaltã spiritualitate, direcþionatã pe douã orientãrimajore.

În definirea ºi observarea lor, pot fi citate capuncte simbolice douã versuri ale aceluiaºi NichiforCrainic din poezia Iisus prin grâu: „ªi-nomeneadumnezeirea/ ªi îndumnezeia pe om.”

Sunt aici cuprinse douã orientãri care pot fidezvoltate în cele douã teme majore ale poezieigândiriste, dupã cum urmeazã.

Nichifor CCrainic ººi „„înomenirea” llui DDumnezeuUmanizarea ortodoxiei este o tendinþãcare îºi are rãdãcinile în literatura scriito-

rilor gândiriºti (Crainic, Voiculescu, Blaga, Pillat),hrãnitã de seva ortodoxismului nostru folcloric.„Personalitatea Mântuitorului, cu taina covârºitoarea Dumnezeului înomenit pe care o închide în ea,rãmâne izvorul inepuizabil al inspiraþiei artisticeºi culmea inaccesibilã, mai presus de orice imaginedin câte au încercat sã ne sensibilizeze”, o vaexprima ºi direct (în Puncte cardinale…) NichiforCrainic, nu numai sub metafora poeziei.

Poezia Gândirii:Între îîncifrare ººi rrevelaþie

MMiihhaaeellaa AALLBBUU

Homo ssapiens

Currtea de la Arrgeºº

Anul IIX Nr. 88 ((93) August 2201888

Ideolog aal ccurentului lliterar înfiripat în jurulrevistei, dând direcþii ºi orientând tematic prineseurile sale, Nichifor Crainic este în acelaºi

timp ºi poetul care continuã calea poeziei tradiþio-naliste printr-o „autohtonizare a religiei creºtine,cultivând un filon folcloric ce nu exclude nici pan-teismul, nici pãgânismul.” (Aureliu Goci, Postfaþã laNichifor Crainic, Puncte cardinale în haos, Timpul,Iaºi, 1996, p. 151) Acest prim aspect al creaþiei salea fost adesea observat de criticã. Dumitru Stãniloae,de exemplu, cu autoritatea-i cunoscutã, remarcafaptul cã „creºtinismul lui Nichifor Crainic nu se re-duce la preceptele teologice învãþate din Evanghelieºi din cãrþi, ci e un creºtinism manifestat în practicileºi datinile poporului român, care ºi-a pãstrat auten-ticitatea lui neslãbitã ºi nealteratã în satele noastre.”(Dumitru Stãniloae, „Poezia creºtinã a lui NichiforCrainic”, Prefaþã la vol. ªoim peste prãpastie,Ed. Roza Vânturilor, Bucureºti, 1990, p. 7)

În „ºesurile natale” (titlul unui volum semnatde Nichifor Crainic ºi apãrut în 1916) – din careprovenea fiul de þãran (ajuns cu studii la Viena,apoi la o catedrã universitarã ºi pe scaunul deacademician), datinile strãbune, comuniunea om-naturã, natura însãºi reprezentau esenþa vieþii omuluipe pãmânt ºi de aceea prezenþei lui Dumnezeu întoate câte sunt îi aduce poetul „prinos” ºi îi compuneversuri de laudã: „Întâiul gând þi se cuvine Þie/Putere creatoare.” (Prinos)

Astfel, „înomenirea” lui Dumnezeu (ºi e desubliniat ineditul termenului poetic!), chipul divinitãþiivãzut în toatã creaþia sa face ca pãmântul, „întreaganaturã cosmicã” sã fie perceputã de Crainic – îninterpretarea pãrintelui Stãniloae – ca „un rai potenþialîn care a aºezat Dumnezeu neamul omenesc”. ÎnIisus prin grâu, poetul, la „înserare”, aspirã sã-l vadãpe Fiul lui Dumnezeu – sub specie aeternitatis –mergând din nou printre oameni, „înomenit”, „gustândprietenia”, vorbind „cu vorbã dulce” ºi lãsând „o urmãluminoasã” pe pãmânt. În Puncte cardinale în haosinsistase pe „vecinãtatea dumnezeiascã” ºi pe„voinþa primordialã din care izbucnesc înãlþãrileºi se încheagã capodoperele nobleþii omeneºti.În ea e Dumnezeu, reflectat ca soarele în fundulmãrii.” (op. cit., p. 86) Nu este întâmplãtor nici faptulcã Nichifor Crainic a tradus din Rilke, propunândpentru versiunea româneascã a unui volum titlulPovestiri despre bunul Dumnezeu.

Ca uun llaitmotiv, nostalgia dupã vremurilemitice în care „Sân-Petru ºi Moº Dumnezeu”veneau printre noi ca „oaspeþi omeneºti”

apare adesea sub diverse variante. Astfel, Paradisulpierdut este pentru poet acel timp al „înomenirii”divinitãþii, acel timp în care, cum scrisese ºi Eminescuîn basmul sãu, „Dumnezeu cãlca încã cu picioarelelui sfinte pe pãmânt”. La Nichifor Crainic, în Terþinepatriarhale, dorul de timpul acela inocent, în care„Sân-Petru ºi Moº Dumnezeu” (a se remarca formulade familiaritate demonstrând un pas de apropierecu divinitatea!) râdeau („dulce”) „de neºtiinþa noastrãpãmânteanã”, se transformã într-un adevãrat

lamento. Istoria omului este desfãºuratã în poeziasa de la vremea în care oamenii „mici, se înfãºurauîn minunile divine”, la cea când „cununa nemuririi,vestejitã,/ Mi-ai desfoiat-o, Doamne, de pe cap” ºipânã la „cãderea” miticã pentru care poetul aduceslavã („Atunci – mãrire Þie! Am cãzut”). Era timpulîn care – odatã cu cãderea – Omul a primit viaþa,împreunã cu „voinþã, trudã, vis ºi libertate”. Astfel,viaþa trãitã pentru creaþie, viaþa fiecãruia esteînþeleasã ca fiind nu altceva decât multiplicareainfinitã a lucrãrii lui Dumnezeu („În braþul meu eºti,Doamne, ºi lucrezi/ ªi-n truda mea, cu mine laolaltã,/Te bucuri sângerând ca sã creezi.” ªi, de aceea,„înomenirea” lui Dumnezeu continuã în toþi oamenii,„în fraþii mei, în faurii vieþii”, aºa cum va scrie poetulîn continuare.

Volumele luiNichifor CrainicÞara de peste deal,ªesuri natale ºiDarurile pãmântuluisunt vãzute, pe bunãdreptate de cãtrePetru Ursache,prefaþatorulvolumului Punctecardinale în haos,într-o realã coerenþã,într-un ansamblucare „definitiveazãun sistem imagisticprofund originaldin perspectivafrumosului teologic:ºesurile, râul, þara,astrele, lumina,munþii, codrii apar casimboluri sacre: ele reprezintã semne ale divinitãþiice se lasã a fi ghicitã în formele sensibile ale naturii.”(Petru Ursache, op. cit., p. 6, s.n.)

În ccãutarea llui DDumnezeu ssau aaspiraþia ccãtreparadisul ppierdut, nneliniºtea ººi „„îndumnezeirea”omului

Într-o trecere în revistã a „poesiei noastrereligioase” (conferinþã rostitã în limba germanãla Universitatea din Zagreb, 4 iunie 1943),Nichifor Crainic insistase pe „taina covârºitoarea Dumnezeului înomenit”. Însã, chiar adus atât deaproape de om, chiar „înomenit”, Dumnezeu rãmâne„culmea inaccesibilã”, iar taina creaþiei divine, în locsã fie descifratã, este mereu ºi mereu sporitã de„lumina” poeziei. Nu ne sugerase aceasta în modpoetic Blaga în celebrul sãu vers „Eu, cu luminamea, sporesc a lumii tainã”? Cu cât poetul-omcrede cã se apropie cu lumina artei de misterul divin,cu atât înþelege cã mãreþia Creaþiei este inaccesibilã.

Sub acest aspect, aspiraþia, ca ºi „întâlnirea”Omului cu divinul, dar ºi cu filosofia cãutãrii ori cumarile întrebãri pe care ºi le-a pus permanent fiinþaumanã (reiterate mereu de scriitori) apar într-o Poeziecare a creat tradiþie în literatura universalã, dar ºi în

literatura românã, pe lângã Nichifor Crainic, prinVasile Voiculescu, Lucian Blaga sau Tudor Argeziori Horia Stamatu.

„Dacã ar fi sã cãutãm un criteriu universal,pur omenesc, pernã moale pentru îndoielile ºinesiguranþele noastre de inºi singuratici, nu l-amputea lãmuri decât în aspiraþiile primordiale ºiobscure ale sufletului cãtre izvorul transcendental vieþii. Istoria culturilor omeneºti ne vorbeºtede existenþa în timp ºi în spaþiu a acestor aspiraþiiprin care sufletul nãzuieºte la recunoaºterea desine însuºi a lui Dumnezeu. E ceea ce se numeºteîn termen teologic necesitatea mântuirii.” (Punctecardinale în haos, p. 85) Astfel exprima succint,

pentru a dezvolta apoi, Nichifor Crainiccãutarea Paradisului, zbaterea ºi durereacelor „rãmaºi-pe-dinafarã” din cauza lipsei lui.

„Îndumnezeirea nu se adaugã fiinþei caun element cu totul exterior, eterogen ºi fãrãaderenþã la structura sa realã, ci ea, rãmânând,bineînþeles, în primul rând, rodul acþiunii haruluidumnezeiesc, reprezintã în acelaºi timp ºidezvoltarea unei aptitudini fireºti a fãpturiiumane. Sã nu uitãm cã adevãrata stare aomului, regimul sãu ontologic primordial, încare a fost constituit de Creator, era tocmaistarea de Dumnezeu creat, conferitã princhipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu din el; înafarã de ea, omul nu mai este om; natura purãeste o abstracþie. Iatã, prin urmare, cã suntemobligaþi sã ne îndreptãm tocmai spre acesteregiuni ºi stãri de adâncime ale fiinþei umane,atunci când vrem sã-i cunoaºtem esenþa saautenticã. /…/ Nu putem concepe omul în afaraacestei relaþii esenþiale cu Dumnezeu ºi în

afara tensiunii cu Centrul inefabil al vieþii ºi fiinþeisale”, accentuase André Scrima. (Antropologiaapofaticã, Ed. Humanitas, 2005, pp. 118, 119, º.a.)

ConcluziiModul în care este gânditã relaþia omului cu

Dumnezeu de cãtre scriitorii Gândirii – OctavianBlaga, Vasile Voiculescu, Horia Stamatu ºi îndeosebiNichifor Crainic – nu se teoretizeazã (precum vorfi fãcut A. Scrima, Origen ori Grigore de Nyssa º.a.).Poeþii nu sunt teologi. Ei gândesc relaþia în tot ceeace scriu pentru cã acesta este specificul modului dea-L „raþiona” pe Dumnezeu ca un mister impenetrabilcunoaºterii.

Cu alte cuvinte, arta þine în egalã mãsurã deºtiinþã ºi de religie, de matematicã ºi de filosofie,de spirit ºi de materie.

Au demonstrat-o la noi scriitorii gândiriºti, cei pecare ideologul grupãrii (Nichifor Crainic) îi numise fãrãrezerve (ºi cu autoimplicare!) „scriitori creºtini” sau,aºa cum va sublinia în alþi termeni ºi Gh. Vrabie,arãtând cã pentru ei „divinitatea nu mai este oproblemã conceptual pusã, ci o adâncã ºi intensãtrãire” (Gh. Vrabie, op. cit., p. 201).

Lacrima AAneiPan(telimon) MM. VVizirescu (16 aaugust 11903,

Braneþ, OOlt –– 227 iianuarie 22000, SSlatina) eeste ppoet ººieseist. FFacultatea dde LLitere ººi FFilosofie ((1925-11929) îînBucureºti. DDoctorat ((Poezziia sspeciifiiculuii nnaþiional) îîn 11938.Profesor lla llicee ddin CCernãuþi ººi BBucureºti, ccolaboratoral llui NNichifor CCrainic ººi DDimitrie GGusti. MMembru UUSRdin 11941, eexclus îîn 11944, ccondamnat lla ddetenþie ggreape vviaþã, ddar rreuºeºte ssã sse ssustragã ppedepsei, ttrãindascuns 223 dde aani. EEste ffondator aal FFundaþiei CCulturaleMemoria ((1990).

Debuteazã îîn 11922, lla Uniiversul lliiterar, º