Anul II Xnx'K Joi 3 (15) Decembre 1808 REDACŢiA

irai, Str. Anlich (Adam) A B O N A M E N T U L

Ptntru Austro- Ungaria : pe 1 an fl. 10 ; p e 1 / , u fl 5 ; pe l / 4 d e an 1 2 5 0 ; pe 1 lună fl I.

N-rii de Duminecă pe an fi. 2.—

Pmlru România ;i strätn/tit? : pe an 40 franci.

Imuscripte nu se înapoiază.

ADMINISTRAŢIA Arad, Str. Anlich (Adam)

INSERŢIUNÎLE: ae i fir garmond: priœa-datS 7 cr. ; a doaua oară 6 cr. ; a treia-oaru 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publi-

caţiune.

Atât abonamentele cât şi inserţinuile sûnt » sè plăti

înainte. Scrisori nefrancate na se

primesc.

WITUDINEA NOASTRĂ POLITICA

CUM SA FIE? II.

Vorba este: cu în timpurile atât ii „mari" cum es te şi col do faţă,

pü Români zăpăceala „oamenilor m r i " sá-i preocupe?

Pc Romani în „timpurile'' a c e s t e a ian o să-i preocupe ideea cura să-şi păstreze firea, cu care i-a tozestrat D u m u e z e u . Au nu a v e m noi ochi să v e d e m curse le câte ni-se щ. cu. scop să cădem în e le , şi ca­iaua* să ni-se primejduească romani­tatea? Sau pretind „oameui i mici", ca Românii să asculte cu g'urile căs­cate la inepţi i le lor şi s e la se tim­purile mari pentru ei să treacă ne-roditoare ?

Eu rnö mir de „oamenii mici" cum le nu judecă , că s'ar puté întêmpla ea diplomaţia lor să p r o v o a c e pre­pusul, că bat alarma şi striga că, lupul vine, din partea de unde lup iu este, ca lupii din partea de unde tant, fără de nici o pedecă , să pcată Intra îu turmă, s f i ş b , să nimicea-

dupu obice iul lupilor.

Sper, că cetitorii înţ l eg . că euge­ni eü m e r g e într'acolo: în timpul

And datorinţe mari şi neaperate ne tivita la lucruri mari, nu ne şade line, dacă o tulim pes te toate гё-юагеіе şi strigăm cât ne ia gura să

tulească şi alţii după noi. Cu atât mai puţin e s t e consult , ca fără nici

rost, să ne împlântăm săcurea în lacruri, din care , când v o m a v è mai nare trebuinţă de ea , să nu o mai mtem scoate . Ne-ar ş ede bine n o u é Românilor

'aici când ne-am aduce aminte, la 1890 am început un lucru cât poate de frumos şi folositor. Am

liceput şi am mers , şi încă cu glorie pi, la un loc , dar' n'am terminat.

n'am putut termina pentru-că mai ales „oamenii mici" au co-

unele erori, de formă ce e drept, IM' erori. Erorile ni-au îngreuiat , la ni-au şi împedecat mersul afacerii care până m e r g e a u toate în armonie и interesele acelora, căror era In inată toată afacerea, era admirată

de străini. îndată ce au veni t la mijloc va-

aităţi personale şi interese le parti-tulare, a întrat zăpăceală . Ear' a-

a causât perderea firului şi causa sa potignit.

0 zicere lat inească, care după pe­nele ei pare a fi din c e l e din timpul ickolastieismului ne spune : „Qui ferditit nuineruiii, irtcipiat i t e -

Aplicaţiunea zicerei a c e s t e i a ar fi ti tmpregiurârile do faţă potrivită şi li noi. începem eară (iterum) de icolo de unde firul ni-s'a întrerupt.

ista mai cu seamă pentru-că e-lenimentele ne înteţesc. Ne împing p pe noi la păşire, când toată lu­tea din jurul nostru păşeş te . 0 privire aşa zicônd, în fuga mare,

asupra celor ce se petrec în parla­mentul maghiar şi trebue să ne pună pe gânduri. Mai mult trebue să ne cliiue in urechi: „sculaţi-ѵё", „trezi-ţ i-ve" şi „nu mai dormiţi! Timpul trândăviei şi al certelor pentru lână caprină a trecut".

Bine, bine, dur' ce să facem ? poate întreba ori şi care. Am tot au­zit şi cam de mult: „să ue str îngem rîndurile", „să punem umèr la umër", „să fim solidari". Nu ni-s'a spus însă pentru-ce „sâ ne stringem rîn­durile", pentru-ce „să punem um6r la umor", ce să no întrunească ca „să fim solidari"?

Eu cuget , că mai practic ar fi, dacă la toate întrebările aces te , în­cât ne pr iveşte pe noi Românii, am rèspunde cu alte întrebări potrivite şi anume :

Avut-a Memorandul pentru care am şezut unii po banca acusaţilor şi am fost şi în temniţă, numai scopul de a face sgomot cu el şi paradă? b a c ă n'a fost aces ta scopul şi eu încă zic că n'a fost aces ta , s'a ajuns doar în alt chip scopul , pentru care Memorandul se crease , sau nu s'a ajuns? Ear' dacă nu s'a ajuns, e de a s e lăsa lucrul într'atâta, ca să ne rămână timp de a ne mistui puterile cu declamaţiuni s terpe sau de a pisa apa în piuă?

Oa ie uu ş e d e a mai bine, dacă ziaristica noastră s e ocupă cu chesti­unea Memorandului de cât cu chesti­unea : ce s'ar fi întémplat, dacă s e întêmpla ce nu s'a întémplat şi judecaţi i de la Cluj treaceau în Ro­mânia ?

Chestiunea, că au fost şi păreri ca osândiţii să treacă m România s a u să nu treacă, e u o consider şi vor considera-o şi alţii, de mult reso lvată . Azi chest iunea aceasta nu mai poate a v è nici o importanţă. Chestiunei azi îi l ipseşte importanţa cu atât mai vîrtos, cu cât cei judecaţi n'au trecut în România. Temeri le de c e e a ce s'ar fi putut întêmpla, dacă cei jude­caţi ar fi trecut, discutate astăzi, cum se vëd discutate cu atâta foc, sunt cel puţin ridiculosităţi copilăreşti .

D e importanţă însă e s t e obiectul, care nu numai că a interesat po­porul român, şi Га îndemnat sa fi? că manifestaţiunile ce l e mai frumoase, edificatoare şi înălţătoare de inimi, ci a deschis şi ochii străinetăţii, ca să cunoască pe acel popor, care nu mai vrea se remâuă asuprit, care fiind folositor comuniunii, în care tră-eş te , să s e poată desvolta conform în­suşirilor şi prestaţiuni2or sale . De acest obiect de care ar trebui, la locul prim, să s e ocupe ziaristică noastră, sê ne ocupăm cu toată seriositatea toţi Românii, obiectul Memorandului şi a celor cuprinse într'însul, e s te dat uitării, ca şi când n'ar mai ex­ista pe lume, ca şi când Românii am fi ajuns la stări, care să nu mai lase nimica de dorit.

Eu am fost făcut menţiune de lucrul acesta, îndată după ce a m eşit din temniţă, într'o meditaţiune politică. Sunt trei ani trecuţi de atunci, dar' nici barem reflectare ser ioasă în meritul causei , la acea meditaţiunea în lumea noastră poli­

tică nu am vëzut. Sperasem că fostul comitet naţional v a lua chest iunea Memorandului în mână şi o va fina­lisa. P o s t e însă că fiind ocupat cu alte merunţişuri, comitetul n'a mai ajuns şi la resolvarea unui obiect, car-e odinioară a fost spiritul exi­stenţei sa le .

Sincer mărturisesc, nu-mi convine , că më vöd neces i tat a păşi e u în plan. Aşteptând am tot aşteptat, cugetând că doar din mulţimea de bărbaţi cu carte politică, s e v a afla careva mai chiemat de cât mine să zică un cuvent într'o chest iune, după mine dintre ce l e dintêiu chestiuni a le noastre. Vëzênd însă că des­voltarea evenimente lor p iogresează şi ne ameninţa cu inundare peri­culoasă politică, m'am decis nu la iniţiativă, ci la impuls, la un fel de „qui v ive" , ca cei competenţi din castrele noastre naţionale să deştepte şi să vadă ce e de făcut.

O acţiune corespunzëtoare situaţi-unii actuale ar repara tot ce am ne-gles de patru ani încoace. Acţiunea cea mai corespunzetoară însă ar fi, când Românii ar căuta a s e apropia t e Coroană spre a-i exprima loiali­tatea lor tradiţională, moştenită de la străbunii lor şi spre a-i arôta şi du­rerile) eare v indecate fiind, li-ar de

s'tïiu'ï^uuiïi publica. N. Cristea.

Privitor la situaţie. „Budapesti Hirlap" (dela 13 c.) publică un articol de la un a-mic al ei iniţiat în cele ce se petrec la Bu­dapesta şi Viena.

Articolul spune urmëtoarele : Lui Bânffy nu-'i rëmânè altceva de făcut de cât se de­misioneze. Proiectul Tisza a fost o armă care s'a întors împotriva partidului, pornit acum spre disoluţie. Situaţia creată astfel a scos în relief foarte mult pe Apponyi, faţă de a cărui popularitate şi autoritate, Bân­ffy nici prin alegeri noui nu se mai poate apăra, căci chiar dacă ar reuşi să frângă in alegeri pe apponyişti, nu mai poate avea for^ă să-'i micşoreze pe kossutlv.şti şi clericali. O alegere făcută însă în chipul celei tre­cute, departe de a sana situaţia, dar' ar în­verşuna o. Bânffy s'ar putea pomeni cu o oposiţie revoluţionară. O soluţie mai poaie fi : disidenţii să fusionrze cu Apponyi şi să formeze împreună un partid de yuvernament, din elemente neeompromise, ear' Tiszaişiii să se retragă la locul şi rolul ce li-se cu vine: în Ţeara Bihorului unde să aştepte — ertarea naţiunei.

Dispariţia lui Bânffy se impune — ae zice în articol — şi în urma situaţiei eco­nomice grave ce s'ar crea faţă cu străină­tatea dacă actuala nesiguranţă ar dăinui tncă şi după anul nou.

giat în primul rîni prin Coroană. M. Sa — ar fi zis — nu găseşte nici un motiv de a retrage împuternicirea ce a dat-o gu­vernului acu oi câtă va vreme pentru proiec­tul de lege al lui Tisza . . .

Şi în chestiunea presidenţiei dietei Mo­narchul ar fi lăsat lui Bânffy pe deplin mână liberă.

Au eşit din partid earăşi doi deputaţi: contele Pajacsevics Artur şi Ferliska Kál­mán.

In oposiţie stau trebile astfel : Ştirile şi telegramele ce s'au rëspândit despre au­dienţa lui Bânffy la Monarch nici decum n'au slăbit pofta resboinică a oposiţiei; din contră, toţi privesc încă cu mai multă în­credere şi hotărîre în faţa rësboirei ce are să urmeze. In cluburile oposiţionale toate s'au constatat, că telegramele ofi­cioase se bat în capete şi în fond numai atâta nu spun, că regele ar fi împuternicit pe Bânffy a frînge îndârjirea oposiţiei cu mijloace parlamentare.

iubitor în telegramele acelea — zice-se — este mai ales ştirea, că M. Sa ar fi osândit aspru atitudinea disidenţilor. Această ştire se consideră drept absolut neadevë-rată; nu crede nimeni, că M. Sa s'ar fi ex­primat în acest sens.

Vineri seara toate partidele oposiţionale vor ţine conferinţe în cluburile lor pentru a hotărî modul de luptă pe Sâmbătă, când reîncep şedinţele dietei.

Demisionatul şi eşitul din partid vice-presidentul Lang, în calitatea sa de profe­sor la universitate a ţinut Luni prelegere fiind întâmpinat cu „eljenuri", rosti cătră patriotica tinerime şi o cuvêntare privitor la situaţie, rugând-o să nu facă nici decum , -Лъ „ „ i л _ _ t „ , „ 4 „ •„ , ia віш»ѵ і с> rugauu-u a» u u i a c a m e i uecuiu

schije

Grisa.

La guvernamentali. După ştirile sosite p, îă Ia 13 c. seara, mai ales doue fapte noi ritoare în ale situaţiei sunt de înre-gislxt.t, la locul prim anume că Lex Tisza n'are sa fie retrasă, ear' în schimb guver­namentalii au lăsat sâ cadă candidatura lui Tisza István dela presidenţia dietei. O târgu­iala aceasta, care desigur nu va face opo­siţia mai blândă.

Bânffy el însuşi a dat seamă, Luni seara la club despre audienţa la Monarchul. Din vorbele lui, zice o foaie, s'a putut în­ţelege, că este hotărit a înfrunta orice fur­tuni şi -că la cineasta hotărîre a sa e încura-

căci. . . zice între altele: „e foarte probabil că în vreme de tot scurtă se poate întêmpla că ceea ce voiu făptui afară din aceste zi­duri să nu găsească tot aşa aprobare din partea d voastre ca acum". . .

Mulţi deputaţi oposiţionali s'au dus în cercurile lor electorale pentru a sufla In­dignare patriotică; astfel şi eşitul din partid I Emmer Kornél, cel ce încă în seara de la 6 c. n'a vrut să iscălească lex—Pbzá. El e deputatul din Ternava (Nagy-Szombat) comitatul Nitrei. Dumi­neca trecută s'a dus acolo „slobozit din lanţurile care îl ţineau încătuşat". Şi apoi îşi uşoră inima : „Constituţia patriei e în primejdie ! Aşteptăm ivirea vre-unei minuni. Ear' această minune, întocmai ca şi la jertfirea lui Isac, trebue să vină de sus". . . .

.,Guvernul trebue negreşit să demisi­oneze!"

Pe urmă explică asemene lex-Tisza cu toate grozăveniile istorice posibile şi im­posibile. „Dar' — zice — proiectul acela nu va folosi guvernului nimic; vom griji noi cu toţii, să nu devină lege". Nu-i vorbă'a panglicarii Emmer enorm de mult şi cu frase liberale, dar' „iuteligenţa coruptă şi poporul slab" din Nitra a ascultat toate ca scriptură sfântă şi i-? dat panglicarului absoluţie.

Біп Viena. „Crisa în Ungaria preocupă exclusiv numai ea toate cercurile politice; cu interesare febrilă pândesc ori-ce ştire şi discută asupra evenimentelor; fără de­osebire de partid toţi sunt de aceaşi pă­rere, că anume situaţia în „Ungaria este mult mai gravă decât Austria", cam aşa scriu reporterii tuturor ziarelor Budapestane din Viena. Acolo se pot lesne scoate din greutate prin paragraful 14, care este în­scris în constituţia austriacă, dar' în Un­garia nu există asemenea disposiţie.

La locuri Informate posiţia lui Bânffy se consideră ca sigură în sus. Coroana nu e înclinată a lăsa pe Bânffy să cadă, până are majoritatea.

„Nu e pură întâmplare — zice altul ; — că mai înainte de lex-Tisza, o persoană de mare încredere din Viena fusese la Zagreb, şi îndemnase pe deputaţii Croaţi

să nu iscălească proiectul". Corespondentul lui „P. Naplö'1 spune,

că în „cercurile normative lui Szilágyi îi atribuesc întreaga zăpăceală ; contra lui. există cea mai mare arrmositate". . . .

TRIBUNA POPORULUI P*gi Л 1 0 - \ r . 228

Povestind npoi o grămadă de combinaţii, | sfirşeşte: ..De altfel e caracteristic pentru: disposiţm acestor cercuri, că vorbesc deja despre prinţul Lobkovuz ca de viitorul gu-vernor al Ungariei".

DIN ROMÂNIA

Alegerea comitetului Ligei.

Eii Duminecă la oara 2 şi jum., a avut loc adunarea generală a membrilor Ligei culturale, pentru a se alege, un nou conutet.

Inainte de începerea alegerei d. Porie-ţeanu liuziiu, preşedintele secţiunei, a arătat cura „Banca Poporului" a fost înftnţfttâ din iniţiativa membrilor Ligei. A pus în evi­denţă critica posiţiune în care se află astăzi Liga. Apoi a mulţumit călduros tuturor in-s ti tu ţi unilor cari au venit în ajutorul Ligei.

D sa termină spunând că datoria ori-că­rui comitet e ea să susţie din toate pute­rile independenţa L ;gei şi sa nu o ames­tece în politică.

După aeeea se procède la alegerea nou­lui comitet.

Au fost aleşi d-nii: G. 1. BoambS, G. G. Bârsan, St. Porieţeanu-Buzeu. N. Cosâeescu, Pană Pencovici, Pândele Ţăruşanu şi loco­tenent Tudoru.

In curând noii aieşi se vor întruni pen­tru alegerea preşedintelui.

* Sâmbătă seara, clubul ofieerilor in ré­

serva a serbătorit printr'un bauchet a 21-* aniversare a luărei Plevnei.

A. S. R. Principele Ferdinand, preşedin­tele de onoare al clubului ofieerilor de ré­serva, a bine voit a onora această serbare militară cu présenta sa.

Alteţa Sa Reg&lă a părăsit Palatul Regal, unde a avut loc prânzul de gală obicinuit, la orele 9 şi j u m , şi s'a dus la clubul ofi­eerilor îu réserva, unde a fost primit de membrii comitetului clubului, îu mijlocul uralelor nesfârşite ale tuturor ofieerilor de réserva preseiiţi. Orchestra a intonat imnul regal.

D. general Călinescu a ridicat un toast în sănetatea Alteţei Sale Regale, care a mulţumit; ear d colonel Obedeaau a ridi-caTTnr^rast^fa-i^gteXsa- M- S KegghiljjL a întregei Dinastii.

Principele Moştenitor s'a întreţinut apoi, timp de o oară, cu oficerii de réserva pre­senţi şi a părăsit clubul la orele 11.

*

Duminecă seara s'a deschis seria con­ferinţelor Ateneului.

Discursul de inaugurare a fost rostit de d. V. A. Urechiă, care a făcut elogiul me­ritelor decedatului C. Exarcu.

Apei d. Alexandru Şonţu a cetit versuri în memoria lui Exarcu, după care d. pro­fesor Dr. Victor Babeş şi-a desvoltat con­ferinţa sa despre „Apa Bucureştenilor".

In conferinţa sa, d. Babeş, după ce a expus modul de alimentare al Capitalei, cu a| ă filtrată din Dîmboviţa, sistem pe

"FOIŢĂT,,TRIBUNEI POPORULUI"

Butoiul gol.

Dat de-a-rostogolul, un butoi făcea Sgomot mare *i» stradă, pe unde trecea. Un copil atuncea, mic dar' prea vioi. Zice: „Ce e oare în acest butoi? De ce să aude tronc şi hodorog? Voieac să ştiu, tată : spune rai o, te rog? — Causa, copile, de vrei să ţi esplic, Este că butoiul n'are 'n el nimic. As*M e şi omul : când ştie ceva Nu face paradă cu ştinţa sa. Ear' când are 'n capu-i créer încâlcit, Tot hodorogeşte ca-un butoi dogit?"

Nicolae Hanza Inveţător.

Ochi i M a d o n e i .

(Urmare.) Novelă de H. Bäcker.

„Bietul animal, lui încă i-e greu a fi în­totdeauna conducătorul uman, ş'ar fl neuman, dacă nu i-aşi da din când In când puţină

care-1 găseşte detestabil, şi după ce a ară­tat diferitele sisteme de a filtra apa, pentru casă, prin mijlocul filtrelor din comerţ — a vorbit şi de Risteraul de alimentare cu apele subterane, stăruind în deosebi asupra lu­crărilor d-ior Radu şi Thiem.

Conferinţa a fost însoţită şi de proiec-ţitmi eiectree.

Adunarea serbească oprită P e Dumineca trecuta, 11 c , depu­

taţii congresual i sêrb şti din Novi-Sad, Bojidar Popovici şi Dr. Slavko Mdetici (fiiul bëtranului Svetozar Miletici) con­vocaseră adunarea alegetori lor com gresuali , spre a le da s e a m a despre lucrarea lor Ia congres şi c e s'a în­têmpiat de la amânarea lui încoace. Deşi regulat anunţată, primarul din Novi-Sad a oprit ţ inerea adunării, rao-tivondu-şi oprel iştea în urmëtorul mod: autoritatea nu e în stare a controla cine e a l ege tor şi cine nu, prin ur­mare — zice — nu e sigură că acolo ar fi de faţă numai alegëtori ; ear' adunarea la care ori-cine ar putea lua, parte, nu se poate permite, de o a r e c e afacerea ce e pusa pe pro­gram nu interesează pe toţi cetăţenii , astfel în căt s'ar putea intômpla ne-orêndueîi . Afară de aceasta autorităţii nu 'i e s t e cunoscut în ce sens ar fi lu­ate concluse le .

Convocatorii s'au adresat c ă t r ă ministrul de interne, care a procedat întocmai ca şi la Sir ia , n'a trimis röspuns până Luni dimineaţa.

Deş i „Zastava" anunţase Ia timp, că adunarea e oprita, totuşi Dumi­necă după ameazi s'a strîns o mare mulţime de lume din N o v i — S a d şi giur înaintea localului unde era să se ţină. Fruntaşii din loc au spus cetăţenilor şi prin v iu graiu pro-

.-ceáfirea. autorităţi lor; adunaţu s 'au împrşatiat în linişte deplina.

In schimb s'au întrunit 112 per­soane la cina comună în hotelul „Elisaveta".

„Zastava'' descrie în cuvinte în-sufleţitoare decursul banchetului ; din descriere re iese , că oamenii sunt de­cişi la luptă.

* Din ce l de pe urmă numör al

„Zastavei", aflăm, ca până acum 33 comune bisericeşti serbeşti s'au alipit la petiţia celei din Novi—Sad cătră M. Sa; aproape toate au concluse una­nim primite.

libertate," şi îl privi cu ochii ei mari ca şi când l'ar dojeni, şi 'n cari să reoglinda în­treaga ei fiinţă aşa stranie, rece şi [făr' de vieaţă. — O Madonă cu asemenea trăsuri, cu această privire uitată de lume — cSci părea că nimic n'o interesează în jurul ei, da, o astfel de Madonă voia el să zugră­vească ; trebuia deci ca ea să-i stea de mo­del!

Fata îşi plecă privirea şi o roşeaţă uşoară îi coloră pe un moment faţa. Se furca ca şi când ar simţi privirea lui.

„Nu vezi pe Caro" ? întrebă ea de odată voind prin aceasta să'l concedieze.

„Nu, lasă'l s'alerge, noi n'avem lipsă de binefacerea lui!"

„Dar' atunci cum să merg acasă?" „Aceasta se poate şi fără necredinciosul

D-Tale de Caro, se 'nţelcge dacă 'rai dai voie, să ocup eu locul lui."

Ea rlse. „Ei, dar' pe D-Ta nu pot să te port de

curea, D-le German." „îmi vei încredinţa braţul pe care II voi

putea suporta şi fără curea." German luă mâna ei ş'o puse pe braţul

söu ; abea făcură câţi-va paşi, când iată că vine Caro în sărituri mari lătrând şi târă-indu să pe jos, ceru stăpânei sale ertare.

„Bine, bine!" II linişti ea şi drăgostindu-l

SVSemorisie lui Bismarck. (Urmare )

întrevederea dorită a a'-mt loc în ziua ш-mëioare la 1 Noemvre dimineaţa, Intre di , de Bismarck şi Thiers Ë* er* relativă 1* | uegociaţiunea uuui armistiţiu şi a durat 3 ore . Caneelarui ne anunţă seara la masa că el nu credea sa poată ajunge la o înţelegere pe bazele propuse de adversarul seu.

Cancelarul cedă celor doue dintëiu cereri ale lui Thiers : extensiunea duratei armisti­ţiului la 28 zile şi autorizarea pentru pro­vinciile ocupate de a lua parte la alegeri . Dar el nu vroi nici-odată să consimtă la reaprovizionarea Parisului şi altor pieţe. El a declarat că asta ar fi fost să reducă cu avantagiile armatei germane şi de altmin­trelea, îu contradicţie absoluta cu m -nţrne-rea statului quo.

In cursul coii.erinţei pe care cei doi oa­meni au avut-o împreună Ia 3 Noemvrie, dl de Bismark a cerut brusc lui Thiers dacă era sigur c i are autorizaţia necesară spre a continua negociaţiile.

—El avu uu gest de uimire—ne povesti ministrul.— Atunci 'i spusei ca circulase svonul la ftvaat-postürile uoastre că o revo­luţie ishuenise la Paris de Ia plecarea lui şi că un nou guvern fusese proclamat. E! fu cu toiul iucurc.it la aceauă ş t i re . Asta dovedeşte că el crede o victorie a radica­lismului cu putinţă şi că posiţia lui Jules Favre şi a lui Trochu nu e la adăpost de or ice pericol !

In dimineaţa urraătore, Thiers se grăbi de a trimite tovarăşului sëu, dl Coenery, la Paris, spre a avea ştiri şi primi rëspun­sul cA guvernul de la 4 Septemvrie mai există încă. S'a aflat In acelaşi timp că Ju­les Favre şi cei l'alţi colegi ai sei lansaseră 0 proclamaţie în care afirmau că nu vroiau să audă vorbindu-se cu nici un preţ de ce siune de teritoriu şi îu care ei anunţau că se va organiza rezistenţa Ia culme .

— Atunci respunse cancelarul când 'i se Spuse asta—noi nu maijavern tievoe de a continua să negociam cu Thier-;.

A doua z i , 5 Noemvrie. Thiers obţinu de a avea o întrevedere cu Jules Favre şi Duc-rot, pe puntea Sèvres ; el reveni apoi la Versailles şi conferi timp de o oră, de ).a opt ere şi juniëtate până la noue oie ni jamëiate, cu şef a l . Favie şi Ducrot decla-дЛлііта "* con^iţiur.i'.e "OAsfrp nentni un armistiţiu erau inacceptabile ; ei cerusor» cu toate astea a consulta pe colegii lor şi au promis de a duce un respuns definitiv lui Thiers, a di ua zi , la 6 Noemvrie.

La 7, cancelarul m'a chemat foarte de vre­me şi mi-a dictat depeşa următoare pentru Londra :

„In negociaţiile cu dl Thiers, care a du-rat timp de 5 zile, i s'a oferit un armisti­ţiu de 28 zile, pe bazele .statului quo" al operaţiilor militare, pentru ea să poată face a se procède la alegeri ; 'i s'a acordat ca alegerile să aibă loc în părţile teritoriului francez atunci ocup it de trupele germane. După ce a avut doue întrevederi la avant-posturi cu membrii guvernului din Paris , dl Thiers n'a fost autorizat si primi ofertele ce 'i au fost făcute. EPa cerut permisiunea

' de a aproviziona Parisul, fără să facă, în

netezi cu mâna perul cel negru şi flocos al cânelui — npoi făcu o mişcare ca şi când ar voi să'l prinză de curea.

„Caro ar fi meritat pedeapsă, aşa nurnai il strici, dacă 11 şi erţi îndată," zise Ger­mai), şi îi era nöcas po câae că s'a şi re-'ntors.

„De astă-dată, trec cu vederea şi îi dau graţie."

„Graţie?! Atunci pentru-ce îi iai earăşi libertatea?"

„Ca să më conducă !" „Ei, ei, D şoară Schmidt dar' bine le po­

triviţi toate, glumi Artur şi să miră el în­suşi de vocea lui sigură. El, care ocolea cu groază societatea de dame, fiind-că avea prea puţin talent de conversaţie. Nu voea cu uici un preţ să'şi cedeze locul de lângă ti-nëra şi nefericita fată, şi Încolţi într'ênsul un fel de gelosie în contra animalului.

„Te rog D şoară Schmidt, nu 'mi refusa favorul, de a te conduce acasă," adause el cu o voce aproape nervoasă, pecând ea tot nu lăsă cânele liber.

Oarba îşi întoarse privirea întrebătoare spre el.

„Nu s'ar strica cânele cu totul, dacă drept recompensă pentru farsa lui, l'aşi lăsa să vagabundese ?"

1 „Da. aci fa toată dreptatea," aprobă el

3 (15) D e c e m v r i e Ш 8

schimb, nici o ofertă militar' echivalentă Germ uiii n'au putut primi o asemenea pro punere şi dl Thiers a primit, eri, ordine iii Paris spre a rupe ori ce negocire."

Thiers a plecat într'adevër In асееазі seini — El avea aerul foarte abătut, mi-aspi

cancelarul. — Nebuna obstiuare a Parisé II do euragiase eu toiul, cäciael o dezaprobi Jules Favre şi Picaid , se pare, doreau ti înfocare pa-ea ; dar ei sunt prea slabi щ a învinge pe cei-l'alţi. Cât despre G arab'* şi TVochiu, ei nu voese să audă vorbi du-se de alegeri, căci simt că asta ar sfârşitul domiiiaţîuriei lor .

CUGETĂRI.

Nu trebue să alegem de nevasta o t mec, care de-ar fi bărbat, nu am vreasâ avem ca prieten.

* Iubirea e ca o scânteie, licăreşte puţin

să aprinde, sau se stinge porzêndu-seti tunèrecul din care a eşit.

* In dosul ideilor înaintate se adăpostii

adese-ori omul mic de suflet, ori brutal.

N O U T Ă Ţ I Arac, 14 Decemvrie n. 1898

E l i b e r a t . Din Alba Iulia primi ştirea, că în urma recursului făcut Tablă, d. T. L. Albini & fo:.»t elibei din temniţa prevent ivă In care j nedrept l'au ţinut mai bine d'un i de zile. Tabla a aprobat l ină prop nerea procurorului dela tribunei din Alba-Iulia de a pune sub acua pe d. Albini. P u t e a lucrul acesta! facă de mult, ba chiar judecata aducă, pentru-ca la nici un cai Albini nu s e poate să lie osândit!

t r i b u n i . v t l l l Ol b i n e . fa, ?'«« Tancu ex i s tă până la ultimul bal

Cât despre ce l e ce scrie „Triboi de eri, ob^rvf tm : când într'un mér trecut am scris că dl Albini fere încă, nu a v e a m ştire despre berarea lui. Iu ori-ce caz române fi c i ce i cari au reprodus din „Kuli vâr" articolul denunţător la ai dlui Albini şi au continuat luni zile să tot facă scandal în jurul â tiei, au fost cei de la „Tribuna", zii pentru care dl Albini a stat In te l ş i ş i - a j e n i i t cariera.

D e altminteri aşteptăm „perira rea finală" pentru a se v e d e a ci

deşi cam esitând, „Cu toate acestea ruesc pe lângă rugarea mea!"

„Ei, dar' D-Ta îţi Introrupi astfel pre blarea pentru mine."

„Ba de loc! Aveam intenţia, să ine 'ntorc îndată şi să fac o visita tatălui Dl căci am promis încă de când 'i am făcui noştinţa îa castel."

„'Mi-a vorbit despre asta. — Ei, dar'!" şi îşi puse ear' mâna pe braţul torului.

Caro nu părea a fi de loc supărat iii cuparea postului sëu, ci lătrând săi s coaci şi încolo, pictorul şi fata conv I vesel, î?i urmară drumul cătră sat; i ajunseră acolo erau buni prietini.

In faţa şcoalei, îi Intimpinară cop i sat, pe cari tocmai atunci îi concediu i torul, căci el ocupa postul de Investir Valdau.

„Bună ziua, D-şoară Mari, bună zii strigară mititeii cu toţii deodată şi se grămădiră Ia jurul ei, pentru-ca să-'i pi mâna sau să se ageţe de haina ei. cunoştea pe cei mai mulţi după voa după îmbrăcămintea lor, dacă îi pijiiia mâna.

Vorbi cu ei, şi numai cu greu a [ scăpa, ca să între în casă cu Genuni

I S'aşezară şi ei lângă cantor, In fii»

(15) Decembre) 1898 . TRIBUNA РОРОШШЛ Pag. Л П — Nr, 228

„fraţi" ce patimi urîte au dus în-I lupta care numai Ungurilor a fo­it

*

Jeta umoristică a situaţiei se oglindeşte rfect în următoarele ronduri din primul

de eri al organului .imaculaţilor" lia Sibiiu : • „Srisoarea de la Ispas 1894 a d-lui Sturdza pcărei publicare este una din meritele no-iritoare ix dlui dr. I. Raţiu, nu-i aşa ? Red.

'l ?.") dominează întreaga opinie publică, i lâugu ea „crisa" ce s'a poimt cu z g u Ыш pocnituri) ce stil, Doamne! R. „T. f) In ceata bânffy stă, aproape că dis-

iae: un mare diplomat englez vorbea eri In Sibiiu, că până şi regina Engli-

|iei e'a emoţionat adânc, ear' îutre miids-de externe din Viena şi Bucereş'i

lela publicarea In .Tribuna" a scrisorii ! urmează un vin schimb d e . . . depeşi. , fia Monarchul nostru şi M. jSa Regele ol nici nu mai vorbesc cu cei din jurul

ior de cât despre acest mare eveniment m In urma nemiloasei „desvöliri" de

; Sibiiu. Doamne fereşte, poate să se nască l'un rësboiu !

Poesie de actualitate. Publicăm azi o po-\m<: Autorul ei poate că nici nu s'a gân-p cât de actuale alusiuni face la adresa Ignor politicieni de la noi.'eari fiind-că fac sgo-IfflOt miire... pe hârtie, îşi închipue că toate {celelalte chestii .dispar* de la ordinea zi-{lei, ci lucru mare e numai ce scriu e i . . . |ari ci că au „desvelit" .faptul oribil, ex­

tern (le grav, fără pereche în istorie, cri­minal, atentat" şi aşa mai departe tot lu­cruri de speriat.

* Iiibiieul vicarului Barboloviciu,

I In 8 Dec' st n. s'a serbat în Şimle-I ul Silvaniei iubileul de 25 de ani al Vicarului Silvaniei, Rev. Domn Alim-piu Barboloviciu. Din prilejul iubile ului veneratului fruntaş au alergat Românii din toate părţile. In biserică

î a vorbit şi Părintele Lucaciu, elec­trizând inimile tuturor. La banchetul dat în onoarea iubilantului au luat

pr ie peste 200 persoane si s'aii ros-[tit discursuri însufleţitoare.

*

ţă la primărie. Pe azi s'a convo-Гcat consiliul comunal al urbei noastre. Era sufle o şedinţă dintre cele mai interesante, boare ce Miilek Lajos propusese ca muni­cipalitatea să trimită adresă de aderenţă

I iui Hierouymi, deputalul care a părăsit şi I el pe Bàtiffy. Kossutistul consilier şi-a re­tras insă propuuerea, de frica guvernuraeu-talilor cari S-Î vede că — rëmân cu Bâa-

ffy... Find oameni cuminţi, cum să se şi strice cu . . . guvernul ? !

* Doué ziare parisiene, şi anumeo „Gil

Blas* şi . Journal ' , pentru a desvëli şi ele ceva sensaţional, publică ştirea că M. Sa Monarchul nostru — se va însura. Ba dă chiar şi numele miresei. Zic că M. Sa va lua în căsătorie anume pe principesa Isa-bela de Orleans, fiica a treia a comitelui de Paris, care tocmai acum a împlinit 18 ani.

* Nou notariat public. Ministrul de interne

a hotărît, ca în Mureş Ilia să fie sediul unui nou notar public, care se va ţine de camera din Arad.

Oradea pe urma Aradului. Fostul pri­mar al Orâzii, Sal Ferencz e tras la rës-pundere, fiind-cii, aşa ca din sënin, a iertat arendaşilor de regale suma de 68.000 fl.

- ' — — • - - • .

In chestia suprimărei bacalaureatului. într'o conferinţă ţinută la Sorbona, d. La-visae, profesorul, a rdclamat suprimarea ba­calaureatului ce nu servă de cât ca să de-primeze inteligenţele şi să distrugă iniţiati­vele. El a conchis institând asupra necesi­tatei ce există de a da Franciéi generaţi-uni mai bune de cât până acum. D-nu Bou-valet a reclamat un înveţăment practic care să producă din franeesi oameni de acţiune. *

Confraţii de le .Drapelul" ne acuză de . truc" pentru-că am reprodus în coloanele ziarului nostru .numai o parte" din apre-ciările ce au făcut asupra publicării scri­sorii d lui D. Sturdza. Apoi da: am publi­cat numai partea ce'l priveşte pe d. Batiu,

care a publicat epistola, căci n o u atâta era. încolo părerile confraţilor bucureş^eni asu­pra cuprinsului scrisorii se, ştie : cei de la .Drapelul" condamnă tot ce a făcut d. Sturdza, deşi în special, această epis'olă a fost susţinută pe vremuri cu deosebită căl­dură de un drapelist fruntaş.

Jidan ucigaş. In presară zilei de S. Ni­colae al catolicilor, în comuna Іѵаика încă au pornit săracii satului din casă 'n casă, ca să capete câte ceva şi să sperie cu hai­

nele lor cele sereeăcioâse, pe copii cei rei şi neastumpăraţi. Un grup de astfel de colin­dători a ajuns înaintea casei ovreului Kohn Jacob, cărcimar şi arendaş. Kohn Intr'uatâta s'a supërat de glumele ce le făceau colin­dătorii înaintea casei lui, încât a luat revol­verul şi a împuşcat asupra lor, nime rind pe un ficior îmbrăcat Iu haine rele, care a şi căzut mort la păment. Poporul înfuriat a spart ferestrue de la casele Ovreu­lui ucigaş şi numai întervenirei primarului poate mulţumi că a scăpat eu viaţă.

de iasmin din grădina şcoalei. Mari istorisi I tatălui ei, cum prin neglijenţa lui Caro a ; făcut cunoştinţa dlui German.

Faţa cantorului se lumina de bucurie, căci rar îşi vedea nefericita copilă aşa de veselă şi bine dispusă, şi rugă pe pictor, la despăiţire, să-'i cerceteze earăşi, cât mai curênd. Nu ştia, că prin această reali-eează cea mai sinceră dorinţă a lui Ger­man, care îndată îşi şi ceru permisiunea, că îu ziua următoare se conducă pe D şoara Muri la preumblare.

Când'cautorul îşi petrecu oaspele până la uşe zise :

„Pofteşte, nu numai mâne, ci cât de des, pună iuai eşti îu Valdau : prin aceasta faci ші bine nu numai mie, ci şi sërmanului meu copil. Mari uşa de puţine distracţii pre şi rar foarte rar pot să më bucur de câte unzimbet din partea ei."

.Nici vorbă nu poate fi de o binefacere d-le cantor, dincontră, ebte o plăcere a conversa cu d-şoara Mari; dînsaare uu spi­rit ager, este aşa de delicată şi pe lângă toată grozava ei nenorocire, are şi pricepere de artă cum rare ori poate avea o tineră damă ; şi — d le cantor, dă-'mi voe să-'Ţi vorbesc sincer — are un chip de Madouă ideal, plin de maestate, şi aşi fi fericit, dacă 'ini-ar sta ca model. Un asemenea mo­del 'm-ar inspira adeverată măestrie de artă. Dacă n'ai nimic îu contră, mâne voi ruga pe D-şoara."

„Fă o asta, D-le German, nu cred cava refusa. Ear eu pentru ce aşi fi încontră?'

„Mulţumesc pentru învoirea D-Tale, mâne îmi voi încerca norocul şi la D-şoara."

Când German ajunse la parcul ce în­conjura castelul, auzi în urma lui un tropot de cal. D-l de Valdau un amic din copi­lărie, să re'ntorcea de la o inspecţie.

.Halol* îi strigă acesta. „Ai fose la pre­umblare? Credeam că dormi încă."

„Da am, făcut o preumblare şi — o cu noştinţă — vrei să ţi istoripese?"

,Te rog, numai acum nu ; mai întâi să vedem ce avem de mâncare, căci mi-e foame rëu."

„Mie nu !" „Nu face nimic, să mâncăm mai întâin !"

(Va urma).

Gâeitură pentru — spiritişti. O foaie ungurească aduce urmëtoarea ştire, asupra căreia atragem atenţiunea atât a filo — cât şi a antispiritiştilor, şi îndeosebi a .auto­rilor" de cărţi antispiritiste.

Primarul comunei Ukk a cumpărat un cal dela honvezi, încă înainte de asta cu 4 ani. într'o noapte din luna asta primarul s'a dus In grajd. Calul era culcat, iar că­păstrul din cap îi era cusut şi strîns. In-irebênd, că cine a cusut găurile căpăstru-lui de piele, nime nu i-a putut da rëspuns. Primarul Ukkului nu e om care să creadă in stafii, deaceep a descusut căpăstrul şi talul s'a sculat. Sara insă a pus în grajd 8 oameni înarmaţi şi le-a ар:іпя şi lampa, ca să vadă ce să va întêmpla. Deodată vêntul a stêns lampa, iar calul sa trântit la păment. Păzitorii au aprins lampa din nou şi spre marea lor mirare, căpăstrul ca­lului iarăşi era cusut cu spargă şi calul earăşi nu s'a sculat de jos până ce nu s'a tăiat cusătura. In sara* urmëtoare iară s'au pus Ja pândă, dar deastădată 20 de voinici şi şi atunci tot aşa s'a Intêm­plat: vêntul a stêns lampa, calul ь'а trêntit la pămeiit şi nu sa putut scula până ce is'a tăiat cäpestrul.

Chestia vor deslega-o numai anti ori . . . spiritiştii !

Studenţii vienezi în contra Ovreilor. O foaie semioficioasă ovreiască spune eu multă durere de inimă că studenţii creştini din Viena ear' au bătut pe studenţii Ovrei. De sigur nupentru că au fost oameni de omenie au fost bătuţi.

* O bandă de dame. Cele mai frumoase

femei din toată lumea sunt femeile din Georgia. In haremul puternicilor Sultani şi paşi ai Turciei. încă din timpurile vechi cele mai frumoase mărgăritare sunt femeile aduse din Georgia. In têrgurile orientale de sclavi, aceste femei formează articolele cele mai preţioase. Femeile georgice Insă nu numai că sunt foarte frumoase, dar' se disting de celelalte femei orientale şi prin <3i:raj. Foile ruseşti scriu, că amazoanele din Georgia au format o bandă, {care ţine în respect ţinuturi întregi. Cu 10 ani în amte a dispărut din comuna Band, distri­c t ] Kutaiza, o fată admirabil de frumoasă Numele fetei dispărute este Daniela Bar-

U l i . : « , C a i ö иЪ ici idsirurrttif » tĂfWOlâi

cea mai renumită conducëtoare de bandite. Deja de 5 ori au prins o gendarmii şi cazacii, dar' curagioasei fete totdeauna i a succes a scăpa. Femeile bandite poartă haine preţioase şi arme bune. Dacă vreun boier avut cade In mâna Danielei, nu i-se în femplă nimic, din contră e bine tratat cu mâncări şi beuturi şi îl grăieşte per ,domnule" dar' dacă banii de rescumpërare uu sosesc la terminul pus, atunci fără milă îi omoară. Nu de mult unul dintre cei mai harnici şi renumiţi ofieeri de gendar­merie, cu numele Eristoff, a fost trimis un detaşament de gendarmi să prindă pe banditele-femei. După câteva septëmàni sosi ştirea că dintre toţi gendarmii numai Eristoff a rëmas în vieaţă în lupta cu banditele.

LA

ABONAMENT LUNAR pe luna Decemvrie 1898

cu preţurile din capul foii invită

Administraţia

„TRIBUNA POPORULUI."

Dr. Sterie N. Cinrcn. X Pelikangasse — Nr. 10, Viena. Consultatului cu cele­brităţile medicale şi cu specialiştii dela facultatea de medicină din Viena.

Păziţi-ve sănetatea ! Tuturor celor-ce su-fer de boale de piept, de boală de apă, de mistuire neregulată, dureri de stomac, de îv'amatism, guturai, durere de ochi şi alte boaJe lăuntrice, apoi pentru boale de copii, se recomandă cu multă căldură medica­mentele Kneippiaue.

Se pot căpeta de-adreptul sau prin posta dela farmacia diui Dr. Iulius Schopper îr oraviţa (Krassó-Szőrény m.)

Catalogul tuturor medicamentelor (leacurilor) cu preţurile lor, se trimite, la cerere, ori-cw gratis şi franco din numita apotec&l

*

Se află de vênzare următoarele colecţiuni ce ziare şi scrieri-periodice :

1) „Tribuna' de pe anii 1884—1895, le­gată în 12 tomuri. • 2) „Transilvania", organul „Asociaţiunii p. lit. rom. etc. de pe anii 1868—1878, le-gută în 5 tomuri.

3) „Convorbiri Literare*, de pe anii 3878/9—1885/6 legate Iu 8 tomuri.

Unde ?„se spune la administraţia ziarului.

ULTIME ŞTIRI Din Budapesta.

Circulă svomuri, că, dacă în dieta obstrucţionista vor începe scandaluri, şe­dinţele din nou vor fi amânate; disol-varea dietei însă deocamdată nu e plă­nuită.

In caşul unei noue amânări mai mulţi deputaţi guvernamentali sunt decişi a eşi din partid ; între alţi : Széli şi He­gedűs.

Fostul vice-president Láng" vroeşte să se retragă cu totul din viaţa politică; şi-a dat demisia şi ca presidentul clubu­lui cetăţenilor din centrul oraşului (bel­városi polgári kör).

Cehii despre Bânffy.

Corespondentul din Viena al lui „Nâr. Listy" îşi începe cu următoarele cuvinte raportul despre petrecerea lui Bânffy în Viena: , 0 călătorie mai anevoioasă ca de­astădată ministrul-president ungar n'a fă­cut Încă nici odată. Altădată venea în de­plină conştiinţă de sine ca şef al guvernu­lui, a cărui posiţie este mult mai favora­bilă ca a colegului seu cisleitan ; altădată putea să se provoace la o majoritate solidă care stă la spatele lui ca un singur om. De astădată însă nu poate retăce, că ma­joritatea lui se destramă din zi In zi, ba că majoritatea aceasta are să se prefacă în curênd în minoritate. Cu toate acestea Insă — precum se afirmă, în deobşte — bar. Bânffy a părăsit Viena peste mesura de mulţumit şi provëzut cu plenipotenţa extra­ordinară, acordată lui de cătră Coroană In mesura deplină şi cea mai întinsă*.. .

Pe urmă corespondentul povesteşte audi­enţa şi conferinţele lui Bánffy cu miniştrii comun şi Thun.

Prigonirea Slovacilor.

In Iulie anul trecut s'a făcut în protopopiatul Turocz alegerile func­ţionarilor bisericeşti evanghelice, la cari au eşit învingători naţionaliştii slovaci, faţă cu ceata renegaţilor cari au fost invinşi. Solgăbireul Benitzky din T.-Sv.-Martin. căruia nu-i zic alt­

fel Slovacii decât călău, pentru a-şi rësbuna de înfrângere, a aţiţat foru­rile superioare bisericeşti, conventele ^sinoadele,) districtual şi general a porni cercetare in contra panslavilor rebeli, incărcându-i pe aceştia cu o mulţime de „crime canonice" şi „de stat".

Forurile bisericeşti au dat porunca nu consistorului competent din Tu­rocz, ci celui din Zólyom, unde şed renegaţi incarnaţi, a judeca pe cei acusaţi. Şi astfel zilele acestea tribunalul bisericesc din B.-Bistriţa a judecat dreptatea celor acusaţi, osândindu-i pe toţi la amende de câte 3 5 - ь 2 3 0 fl., in cea mai mare parte preoţi şi inspectori bisericeşti ; a nimicit alegerea şi înaintarea do­cumentelor la forul disciplinar spre a se porni o noue cercetare „pentru corteşiri şi resvrătiri naţionaliste".

Cel mai trist lucru pentru Slovaci este, că plângerile lor fle naţionale ori bisericeşti, nu găsesc nicăiri ré-sunet.

Principele George în Creta.

Constantinopol, 14 Dec. '

Peste câteva zile principele George a: Greciei va fi instalat ca guvernator pe trei ani al insu ei Creta. Cele patru pateri cari îl spriginesc, vor adresa şi un manifest populaţiunei cretane.

Dreyfuss. Paris, 14 Decemv ; c j

In cercurile bine informate s \ J Ö U că Dreyfuss va fi adus la 9-it Sbcre-din Cayenne în Francia, <ün plata

a o parte xe făcute.

Editor: Aurel Popovie Redactor responsabil To*

Nr. 228 Pag. 1112 TRIBUNA POPORULUI 3/17 Decemvrie 1898,

Bibliografie*

Gramatica română pentru învëtàmêntul

secundar de loan Petran. profesor. Partea 11. Sintaxa. Arad, 1898. Editura autorului. Preţul : GO cr. v. a. Se poate capota şi la administraţia „Tribuna Poporului".

do ani dö domnie ai Regelui Caro! I. Cuventări şi acte. Vol. I. 1866— 1880. Volumul I. 1881—1890. Ediţiunea academiei Române. Bucureşti 1897.

„Biblioteca Noastră" de sub direcţiunec dlui Knea Hodoş profesor în Caransebeş apare în fiecare lună.

Numerele apărute până acum sunt : Nr. 1. 8. Secula, „Realităţi şi Visări", novelete. — Nr.. 2 Iosif Bălan, „lancu de Hunyad", cerc. istorică. — Nr. S. şi 4. G. Coşbuc, „Versuri şi Proză". — Nr. 5. Gr. Alexan-drescu, „Fabule alese". — Nr. 6. N.Maco-vişteanu, „Dela Sate", piesă teatrală. — Nr. 7. Zotti Hodoş, „întocmai!" comedie. Nr. 8—9 O. G. Lecca, .Istoria Ţiganilor*, Nr. 10 E. Hodoş, „Convorbiri pedagogice", Nr. 11—12 E. Hodoş, „Cântece Bănăţene", cu un rëspuns profesorului Dr. G. Weigund.

„Acte şi documente relativ la Istoria ltonaşterei României, publicate de Dimitrie

A Sturdza. Bucureşti. 1888—1896 .Tipogra­fia Carol Göbl. Cuprinde:

Volumul 1 1) Tractatele dintre Principatele Române şi Turcia. 2) Tractatele dintre Prin cipatele Române şi Rusia. 3) Tractatele din­tre Turcia şi Austria. 4) Tractatele dintre Turcia şi România. 5) Tractate şi acte din­tre Puterile Europene relative la Poarta Otomană şi Principatele Române.

Volumul II. Acte şi documente dela 1844 până la încheierea Tractatului de Paris din 30 Martie 1856.

I Volumul III: Broşuri relative la situ-I aţiunea Principatelor Române după tractatul 1 de Paris. i

! Volumul IV: Acte şi documente dela 1 Martie până la 30 Iunie 1857.

Volumul V: Acte şi documente dela 1 j Iulie până la 31 Decemvrie 1857.

Volumul FI : Partea I : Procesele verbale ale Adunărei ad-hoc a Moldovei, dela 22

\ Septemvrie, până la 21 Decemvrie 1858

Partea II: Procesele verbale ale adunărei 1 ad-hoc a Munteniei dela 10 Septemvrie până , a 10 Decemvrie 1857 (Divanul ad-hoc din 1857 şi Comisiunea Europear.ă din 1856—7)

; Volumul VU: Acte şi documente din anul 1858 până la înălţarea lui Alexandru Ion pe tronul Principatelor-Unito in anul 1859.

! Bibliografie. Gramatica română pentru şcoalele primare, de profesorul loan Petran

; Partea I. Proposiţiunea simplă curată. Car­tea a apărut ln editura au torid ui Iu Arad. Preţul unui exemplar 15 cr. v. a.

*

Albina revistă enciclopedică populară, a ; apărut Nr. 9 cu următorul bogat »• umar : Dr. N. Manolescu, Pielea omului. — Dem. Mâi.ricf 1, Români, îmbrăţişaţi meseriile şi

jcomerciul. — N. Bibiri, Ajutorarea copiilor i săracii — V. S. Moga, Lipsa ploilor şi iri-, gaţiunile. — V. G. Pop, O noapte de be-! ţie. I. Th. Popovici, Scrisori dela un săteau. iLa examen. — Radu, Aerul. — Parochul ! P. Cunescu, O serbare. — La ce poate I servi pânza de paiangen. — R , Rinoceru i Cum se păzesc caii de răceală. — Mulţu-j miri.— Rëspunsuri la Întrebările din Nr. 4. j întâmplările săpămânei - - Informaţiuni — IO dramă In fundul mării. — Mersul tre-I nurilor. — Poşta redacţiei. — Preţul ce-i realelor.

Victor ia" ins t i tu te le cred i t ş i de e c o n o m i i

SOCIETATE PE ACŢII.

Arad, casa proprie, calea Archiducele Iosif Hr. 2.

î n t e m e i a t a la 1 8 8 7 .

Capital de acţiî fl. 300.000

Fond de réserva . . 100.000

126—148 Direcţiunea institutului.

Depuneri „ 1,000.000 |

Cimilaţia ainială „ 15,000.000

P r i m e ş t e d e p u n e r i s p r e f ruct i f icare , d u p a c a r e s o l v e ş t e 5%> i n t e r e s e farii p r iv i re la t e r m i n u l d e a b z i e e r e .

D a r e a de v e n i t d u p a i n t e r e s e încă o so lven te ins t i tu tu l s e ­p a r a t .

Dupu s t a r e a casse i , d e p u n e r i p a n a la Í1. 1000 se r e s t i t u e s c î n d a t ă la p r e s e n t a r e a l ibelului f a ra a b z i c e r e .

D e p u n e r i s e p o t face şi prin p o s t ă şi s e e f e c t u e s c m o m e n - ^ tan d u p ă s o s i r e a c o m a n d e i .

Bietui t. totdeauna eo. dacă uu i-a^i

Tipografia „Tribun* l^ooxului" A »м ѳ о ю v i c i-B a r c i a u u In Arad.