antologie peem

Palabra en el mundo

Cuvânt în lume

Antologie de creație literară și artistică

Ediția a III-a

COLEGIUL NAŢIONAL “MIHAI EMINESCU”

BAIA MARE

MAI 2013

Cuvânt în lume - Antologie de creație literară și artistică

2

Mărcuș Alexandra IX A


3

Cuvânt înainte

A mai trecut un an… și… iată-ne în fața unei noi ediții a

Festivalului Internațional de Poezie ” Palabra en el mundo”

(”Cuvântul în lume”). Invitația făcută de către cadrele didactice ale

Colegiului Național”Mihai Eminescu” de a fi alături de ei şi în acest

an, ne-a găsit cu poemele pregătite, tocmai bune de a apărea în

antologia întocmită cu sârg de către elevii colegiului amintit, sub

îndrumarea atentă a dascălilor. Și de data aceasta au fost poftiți să-și

prezinte creațiile toți membrii Cenaclului Scriitorilor din Maramureș.

Traducătorii – elevi, au prins drag față de scrisul trudnicilor

maramureșeni și, în același timp, pentru meseria de… editori. Nu

este deloc ușor nici să traduci, nici să întocmești o antologie… dar…

dacă nu ar fi curajul începătorilor, de bună seamă nici progres… nu

ar mai fi.

În data de 18 mai 2013, membrii Cenaclului Scriitorilor din

Maramureș vor participa, alături de studenții Universității de Nord și

alături de elevii și dascălii organizatori ai Festivalului ”Cuvântul în

lume”, la Noaptea Muzeelor, eveniment ce se va derula în incinta

Muzeului de Etnografie și Artă Populară Baia Mare. Activitatea

noastră comună se va intitula ” Vreme trece, vreme vine” și va

consta într-un program de recitări din: Mihai Eminescu, Lucian

Blaga, Octavian Goga, George Coșbuc, George Topârceanu și Ion

Minulescu.

Pe 21 mai 2013, participanții din anul acesta ai

Festivalului International de Poezie ”Palabra en el mundo” se vor

deplasa acasă la cunoscutul cântăreț de muzică populară, Nicolae

Sabău, o adevărată legendă a folclorului maramureșean, cunoscut pe

toate meridianele lumii.

Cenaclul Scriitorilor din Maramureș este o familie în

care primim cu plăcere orice persoană dornică să se afilieze unui

grup, având în comun dragostea pentru literatură. Suntem de vârste,

formație intelectuală și înclinații literare… diferite. Suntem bucuroși

ori de câte ori avem ocazia de a ne întâlni cu tinerii, de a purta un

dialog cu aceștia și mai ales de a-i determina să frecventeze, cât mai

des cu putință, întâlnirile noastre cenacliere. Mulțumim elevilor și

cadrelor didactice ale Colegiului Național ”Mihai Eminescu” pentru


4

munca depusă în vederea pregătirii ediției din acest an a

cunoscutului festival ce se desfășoară în peste 66 de țări vorbitoare

ale limbii spaniole. Noi, scriitorii maramureșeni, sperăm într-o

colaborare cât mai lungă și fructuoasă cu paternerii noștrii, deveniți

între timp tradiționali.

Maestre Nicolae Sabău abia așteptăm să vă revedem sănătos și plin

de energie!

Florica Bud Baia Mare

Magia cuvântului

‘’La început a fost Cuvântul şi Cuvântul este

Dumnezeu ! ‘’ spune de peste milioane de ani Sfânta Scriptură.

Cuvântul, singur sâmbure de adevăr în toată avalanşa vieţii, singur

spadă, singur scut este încă de la începuturile lumii şi până astăzi

într-o continuă evoluţie, multiplicare şi izbucnire de sensuri şi

înţelesuri noi şi vechi!

‘’Palabra en el mundo’’(Cuvânt în lume) reprezintă o

întrunire literară în cadrul căreia poeme şi alte lucrări literare diverse

sunt expuse de către elevi, poeţi şi, totodată, cadre didactice, timp de

câteva ore pentru delectarea fiecărora. Cuvântul este lăcaşul nostru,

noi locuim înăuntrul lui şi astfel noi alegem cât de primitor să facem

locul în care trăim !

Pentru manifestarea acestor întruniri literare se aleg mereu

noi şi noi locuri pentru ca înţelepciunea cuvântului să pătrundă şi în

alte unghere de suflete. Primul pas spre noi culmi a fost făcut la

Muzeul Satului. Acel loc care reprezintă un izvor de cunoaştere a

trecutului de pe plaiurile maramureşene! Nici un alt loc nu putea fi

mai primitor pentru ‘’mâna de oameni’’ care aduceau cuvântul

matamorfozat, schimbat sau pur şi simplu scris de mâna lor pe foile

albe de revistă! Soarele blând al amiezii lua şi el parte la povestea

care se citea în ochii tuturor. O poveste plină de speranţă, de vis, de

literatură, o poveste despre viaţă,despre tine, despre mine, despre

noi !


5

Un an mai târziu(2012) ‘’Palabra en el mundo’’ se organiza

departe de tumultul vieţii, în mijlocul unor suflete calde care locuiau

între pereţii reci şi puţin primitori ai inchisorii din Baia Mare.

Întreaga echipă de liceeni cu zâmbete dulci pe buze, împreună cu

scriitori, jurnalişti şi profesori care îi ghidau grijulii spre locul

întrunirii, şuşoteau gălăgioşi! Locul acesta nu a fost ales întâmplător.

Tocmai aici lumina cuvintelor frumoase pătrundea atât de puţin

caldă şi atât de rar încât bieţii oameni, ascultând glasurile blânde

care recitau poezii , reflectau în linişte la un loc mai bun, într-o lume

mai bună!

Anul acesta, festivalul va surprinde două momente: Vreme

trece, vreme vine, desfăşurat la Muzeul de Etnografie şi Artă

Populară Baia Mare în data de 18 mai 2013, ora 19,00 în cadrul

Nopţii albe a muzeelor şi Acasă la maestrul Nicolae Sabău, la

Cicârlău, în data de 21 mai 2013, ora 13,00.

Magia cuvântului poate să lumineze până şi cele mai întunecate

colţuri ale sufletului nostru! Pentru că Dumnezeu este Cuvântul şi

Dumnezeu este Lumina, cuvântul este Lumina care în noaptea inimii

poate aduce zorile! Festivalul ‘’Palabra en el mundo’’ se organizează

şi în alte ţări tot sub forma unor întruniri literare menite să presare

cunoaştere şi iubire în fiecare coltişor de lume.

Păun Elena, XI G

Toth Brigitta IX D


6

Creaţii personale ale elevilor de la Colegiul Național

“Mihai Eminescu”, coordonaţi de profesorii de: LIMBA ROMÂNĂ

Coordonator: prof. MONICA DANA CÂNDEA

Destin

Suntem atât de departe, dar totuşi atât de departe.

De ce nu facem totul ca la carte?

De ce ne ascundem după vorbe deşarte?

Mă doare fiecare privire-n parte.

Nu mai eşti aici să-mi alungi dubiile,

Nu mai are cine să-mi limpezească gândurile.

La capăt de drum realizez uimită

Că lumea-i nedreaptă şi calea pustiită.

Tu eşti fericit sau te cutremură dorul?

Pentru fiecare amintire care işi ia zborul.

Pentru fiecare zi de lacrimi cucerită

Pentru fiecare clipă de ghinion urmărită.

Timpul trece şi tace

Corpul mi-e străpuns de mii de ace

Eşti Făt-Frumosul meu din stele picat…

Unde eşti tu - cel de mult visat?

Te chem, te strig - hai să refacem povestea!

Hai să le dăm tuturor vestea.

Hai să dansam din nou sub clar de lună,

S-ascultăm cum cântecul privighetorii printre ramuri răsună…

Hai să fim mereu doar tu şi eu!

Două particule ale unui singur nucleu,

Două stele într-o noapte de mai răsărite,

Două suflete de-acelaşi destin unite!

Andra Elekeş, clasa a IX-a C


7

Gândurile unui fluture

Sunt un fluture venit din amintire,

Din cele mai frumaose clipe de iubire,

Din gândurile pline de nevinovaţie,

Din cele mai sincere momente de prietenie.

Am încercat să văd cu ochii frumuseţii,

Să zbor cu aripile blândeţii,

Să respir cu plămânii inocenţei,

Să trăiesc cu inima vieţii.

Am ales întotdeauna drumul cel mai bun,

Am zburat prin nori de fum,

Am vrut ca toată gingaşia lumii să se vadă,

Dar inima nu mi-a fost destul de caldă...

Georgiana Bozîntan, clasa a IX-a C

Alexandra Balog, IX E


8

Firul vieţii

În lumea-n care noi trăim,

Nimic nu mai e sigur...

Ezităm la nesfârşit

Pentru un lucru simplu.

Cu toţii suntem încurcaţi

În propriile gânduri...

Încercăm să desluşim

Ale vieţii noastre rânduri.

N-avem putere să luptăm...

Suntem mult prea timizi.

Când în jurul nostru ne uităm

Vedem doar indivizi.

Viaţa-i din ce în ce mai grea...

Nu poţi face nimic.

Cu timpul, simţi că inima

E o clepsidră fără nisip. Ioana Bucşe, clasa a IX-a C

Acestui atunci (poezie dadaistă)

Corpul în rezervaţii

Celălalt

Unul din picioare adevărat

Şi toate este format,

Acestora, numărul demonstrează

Acoperit.

Rosana Tămăşan, clasa a IX-a C


9

Coordonator: prof. dr. MIHAELA-FLORENTINA TARŢA

Devenire

Timpul, ciudatul sculptor al existenţei

Modelează mereu noi şi noi caricaturi.

Din suflete tinere construieşte corăbii

Cu podele reci de lemn şi catarge uriaşe

Care trosnesc ameninţător la fiecare zbatere a mării

Din sufltete bătrane el face trabucuri

Din care mai iese câteodată fum…

Dar care se sting repede

Pentru că el, timpul, nu lasă viaţa

Să fumeze prea mult!

Din toate trecerile noastre, timpul alege

Un singur moment în care noi

Putem deveni stăpânii lui

Apoi, dacă nu reuşim, ne transformă !

Suflet tânăr, nu lăsa marea

Să te zdruncine în ameninţarea ei de valuri !

Stăpâneşte timpul acum cât mai poţi

Scrie numele tău pe corabia destinului

Apoi urmează-ţi visul!

Elena Păun, clasa a XI-a G


10

Natura

Ești ca o floare rară

Un soi de trandafir,

Și când îți simt mireasma

Eu uit să mai respir!

Ușor mă las pe spate

Pe-un pat de iarbă crud,

Cu ochii țintesc cerul

Doar cântecu-ți aud.

Natură minunată,

Cu drag eu te privesc!

Te-ascult cum cânți într-una.

Parcă un cânt ceresc...

Roxana-Anamaria Avram, clasa a X- a G

DEŞERT

Nisip din cuvinte, cuvintele cern nisip

Sufletu-mi cere apă!

Un cer şi un pământ nisip,

De mâine nu mai cred în nimic,

Doar în tine Doamne!

Iar tu prefăcută nebunie,

Vis pribeag de dragoste,

Nisip te cerni în deşert.

Şi unde talpa-mi calcă,

Mă arde pământul,

Şi unde mă aşez să aştept

Mă alungă cuvântul.

Sufletu-mi cere apă!

Iar soarele varsă fierbinte lumină

Pe ochii ce te caută,

Să plouă, să plouă... dulce strop

Care aduce uitare.

Sufletu-mi cere apă! Elena Păun, clasa a XI-a G


11

Număr întrebări

Număr literele din alfabet,

sunt limitate.

Număr numerele,

Îmi dă cu infinit la final ;

Adică… finalul nu există,

e un plus şi un opt care doarme,

obosit şi plictisit.

Încerc să număr stelele pe cer,

dar când ajung la zece mă pierd şi…

o iau de la început.

În geamuri stau perdele colorate,

ba sobre, simple sau complicate,

care vor să ascundă gesturi, expresii sau fapte.

Tot ce e necunoscut

începe să se transforme în necunoscuturi şi mai mari,

tot ce nu ştim se adânceşte într-un mister, o enigmă.

E un cer pe care nu îl putem atinge doar cu privirea.

Becul de pe cer ne luminează noaptea.

Mă întreb dacă l-aş putea stinge vreodată…

Dacă aş putea arunca peste el cămaşa albă

de pe umeraşul rupt în colţul stâng.

Mă întreb dacă pot să iau soarele,

şi să-l pun într-o oală, să-l fierb,

să mănânc supă de soare,

presărând peste el stele, care dau gust mâncării.

Mă întreb dacă pot să zbor noaptea,

atunci când totul tace şi nimeni nu mă vede,

să zbor, plutind ca pasărea Phoenix,

iar penele să-mi încălzească trupul cuprins de magia nopţii.

Bocii mă privesc nemişcaţi

pe geamul murdărit de stropii zburdalnici de la ziuă

punându-şi întrebarea : ,, Oare noi, când vom deveni Pinochio? ”

Tabita Pop, clasa a XII-a B


12

Coordonator: prof. MIRELA ARDELEAN

Râd si plâng

E ploaie lacrima de cristal ce-mi sta în cot? de ochi

și furtuna dorul greu ce-mi apasă gândurile.

Îmi e dor de tine desi îmi stai în preajma mai mereu.

si de-aș putea sa-mi rup din ochii tăi,

privirea,văzduhul serii mi-ar părea căprui.

E rece tăcerea umbrei tale

căci doar umbra ți-o zăresc.

Îmi e frică de absența ta deși în mine mereu vei exista.

E melodie dulce sunetul pașilor tăi ce înspre mine vin,

Și cu amar în ochi privesc cum te îndepărtezi de fapt.

Îmi e vitală îmbrațișarea ta deși acum e prea târziu a o mai cere.

Tot ce pot să fac e doar să ascult fostele șoapte.

Someșan Iulia, clasa a XII-a F

Emanuela Sava IX B


13

Nu-mi ajunge

Îmi joci părul printre umbre

Te-aud din a mea prăpastie

Dar dragostea nu-mi pătrunde prin vene

Se loveste de piele și rațiune..

Poate-am atins nirvana

Îmi las pielea să cadă pe podea

Și dăruiesc florea de nu-ma-uita

Ochilor tăi gri

Dar ei se pierd în surdină ..

Poate-am ajuns în infern

Ți se oglindeste sufletul pe buze

Dar nu aud decât

Bejul pesimism și albul de mătase

Din podeaua de marmura ..

Poate-mi pierd gândul

Am înotat la suprafață

Prin întuneric de veac

Dar odată cu soarele de dimineață

Îmi placi din nou ..

Poate-mi pierd umanul

Dar faptul ca de fapt ne iubim

Ne face sa ne-mpleticim la vorba ..

Poate ma risipesc prin cuvinte

Someșan Iulia, clasa a XII-a F


14

Coordonator: prof. MĂRIOARA DONCA

Poarta maramureşeană

Ne-a fost sortit să creştem la margini de hotar

Precum în codrii Rodnei

Vlăstarii de stejar.

Model am avut stânca

Şi neclintirea ei,

Statornici stau de strajă

Toţi moroşenii mei.

Ne-am înfrăţit cu munţii

Şi-a lor sălbăticiuni

Şi-am dăinuit aicea

Din buni şi din străbuni.

De-aici îi Maramures

Ce mândră-i ţara lui,

De-aicea vin legende,

Din munţii nordului.

Şi doinele bătrâne

Din munţii noşti coboară

De la acele stâne

Ce-au fost odinioară

Doinite de acei oameni

Ce odinioară au fost

Fiii acestor plaiuri

Din Maramuresul nost.

P-aici trecut-o Pintea

Şi Dragoş şi Bogdan,

Şi-o mai trecut şi-or trece

Voinici din acest neam.

Poarta-i mereu deschisă

La oameni buni şi răi,


15

Deschisă-i ca inima

Celor străbuni ai mei.

N-avem nimic de-ascuns,

Averi ori bogăţie,

Avem ascunsă-n suflet

Oleacă de-omenie.

Ne-am înfrăţit cu greu

Cu cei ce greu muncesc

Pe aceste plaiuri

De pământ românesc.

Ionuţ Gabriel Dologa, clasa a XI-a B


16

Mizantropul

Spaima şi sila îl cuprind

Din nou.

Cu paşi chinuiţi îşi face drum

Încă o dată.

Privirea în jos, mintea încordată,

Porneşte iar.

Privirile curioase,

Zâmbetele false,

Paşii ezitanţi,

Glasul care-l zgârie...

Cunoştinţe vechi.

Ei nu sunt diferiţi de el,

Dar el e diferit de restul.

Într-o lume în care zebrele

Sunt albe cu dungi negre

El e o zebră

Neagră cu dungi albe.

Respins în mod tacit,

Plictisit de clişee,

Sătul de teamă,

Obosit...

Misterioasă, o privire

Se uită

Încă o dată înapoi.

O uşă se închide...

Hadasa Almășan, clasa a XI-a B


17

Balada copilăriei uitate

Eu cânt pe-o strună de gînd

Balada sufletului plîngînd

La stinsa lumină de stea

Îmi ţes cu frică, povestea.

E-o urmă de rană pe ochi

Lăsată de blestemul unui ventriloc,

Şi-mi lasă, amar cenuşa din jar

Arsă istoric îngropată-n ierbar.

Eroul e mort, şi-i palidă a lui vitejie

Nimic nu e-n urmă şi nici scrib s-o scrie,

Spectatorii sunt rînduri de cruci,

Plimbându-se-n beznă, năluci.

Balada e spusă, dar nu e rostită

Armata călare pe molatece oase.

Menestel defunct cu amară grimasă

Aştept o zodie să-mi pun povara pe masă.

Balada poveştii nescrise zace

Sub grinda copilăriei uitate

Şi inima, mi-e rece, strigoi,

Şi nu-s şi mint bântuind prin nori…

Măgurean Mădălina, clasa a XI-a B


18

Stele nu ştiu că mi-e frig

E frig.

E foarte frig.

E atât de frig că aproape nu mai pot simţi nimic.

E iarna şi e frig.

E iarna peste tot.

E gheaţă peste tot.

Şi cerul altă dată apă e gheaţă acum.

E ca un patinuar,

Şi stele reci acum se bucură.

Ce le pasă că e frig!

Ele doar patinează-n voie şi zgârie cerul

Şi aruncă zăpadă pe mine,

Picuri de sânge îngheţat din el.

Sunt îngropată în balta lui de sânge îngheţat

Şi-i topesc sângele cu bucăţi lichide de ochi.

Dar tot mi-e frig,

Şi-mi sângerează sufletul.

Îmi sângerază cu bucăţi lichide de ochi.

Dar ce le pasă stelelor

Că eu şi cer sângerăm?

Ele nici măcar nu ştiu

Că e iarnă şi e frig

E atât de frig că aproape nu mai pot simţi nimic.

E foarte frig.

E frig.

Hadasa Almășan, clasa a XI-a B


19

Arta arhaică

Ecoul universului arhaic soarbe lumina timpului,

Clipele se scurg înapoi formând materia,

Concentrând esenta şi spulberând nucleul

Arta primordială naşte cultură

O civilizaţie destoinică şi matură

Fenomenul apariţiei schiţează viaţa,

Iar siguranţa perfecţiunii naşte arta.

Ciclul artei... absoarbe limitele lucide,

Astfel sensurile îndepărtate ale vechimii

Se pierd în epocile necunoscute ale artei.

Perspectiva şi obsesia timpului dispar.

Sculpturile formelor primordiale

Reflectă măretia vieţii şi a morţii.

Reflexul axelor interioare evocă arta arhaică.

Misterul Pământului şi înţelepciunea lui,

Sunt cioplite în esenţa nucleului, prin simplitatea vitalităţii învechite.

Ioana Dunca, clasa a XI-a C


20

Coordonator: prof. AURELIA-GABRIELA VANCA

Amintiri de catifea

Flori de măr din părul tău,

Mi-aduc aminte de acasă;

Acel miros familiar,

De-acea îmbelşugată masă.

În livada plină ochi

Banca-i plină de amintiri

Copiii, jucându-se la un loc,

Loviți sunt de un aer lin.

Însă vremea a trecut,

Așa s-a dus cum a venit,

Iară noi doi am crescut

Și timpul crud ne-a despărțit. Major Ciprian, clasa a XI-a E

Karina Rus IX E


21

Drumul spre eternitate

Lumea noastră dragă, scumpă,

s-a schimbat treptat, treptat.

Timpul, din belşug odată,

trece-acum ACCELERAT.

De ce o face? Cum o face?

Nu ştiu; pân-acum n-am înţeles,

dar… să îl lăsăm în pace,

ca s-avem cu toţi SUCCES.

Şi ce succes ne mai aşteaptă!

Iată, vine dintr-odată,

se apropie un pic,

să ne ofere un….NIMIC!

Cum nimic? Vă întrebaţi,

căci răspunsul este cert,

dar voi, în loc să-l căutaţi,

vă uitaţi la fruntea-mi lată, având un corp cât mai INERT.

Ce poate fi mai trist decât minutele pierdute

în care ne gândeam ca proştii, ba făcând şi riduri multe?

Niciodată! Dacă am considera tot ce facem făr’ de rost

nu ne-am mai apuca de nimic ş-am ţine la toate POST!

Viaţa trebuie trăită într-un mod echilibrat!

Prin perseverenţă-n muncă veţi avea de câştigat.

Ţineţi minte doar atât:

Timpul e scurt,mormântul încă tace…

Fiecare din noi trebuie să ştie, aşadar, ce şi cum face.

Keresztesi Zsolt, clasa a XI-a E


22

Coordonator: prof. CODRUȚA MUREȘAN

Dezamăgire

Un dor nespus în brațe mă cuprinde

Și sufletul și inima-mi s-aprinde.

O lacrimă pe-obrazul palid mi se scurge,

Dorul din mine iubirea-mi smulge;

Și viața toată și zilele-ntregi

Te vedeam prin geam cum la ea alergi

Extazul din mine și lacrima rece

Pe fața-mi îngheață, fiorul mă trece;

Dar ce mai pot face, căci a lor priviri

S-au reîntâlnit, reînviind iubiri.

El o ia în brațe și la piept o strânge,

Ea zâmbind schițat, lângă el se frânge.

Iar eu stând închisă în a mea mea cămară,

Mă așez pe pat și cânt la vioară.

Dar nu am astâmpar și vreau să îl simt,

Să-i cad pe genunchi, și printr-un alint

S-aud răsuflare si vocea lui groasă

Dar...nu mai pot, un mare dor m-apasă

Camelia Maria Coza, clasa a XI-a A

Diana Iulia Matei IX C

Diana Iulia Matei IX C


23

MREAJA

Îmi spuneai că iubești

Soarele și luna,

Că adori marea

Dar urăști furtuna.

Dansezi și râzi,

În ploaia primăverii.

Dar c-o sa-ți pierzi tot trupul

În mrejele durerii.

C-o să te-nghită

Pământul și simțirea...

O să ți-o-nghețe

Abisul, nemurirea.

C-ai să rămâi pe veci,

La voia sorții

Și-o sa fi doar un glas

În fața morții.

Și-o sa te pierzi

În rătăciri și ceață

O să-ți dai sufletul

Și inima-ți de gheață.

Și-apoi ai să rămâi

În marele nimic

Un astru palid,

Firav, nebun și de nimic.

Dar ți-am promis

Pe viața mea, și-o floare

Că n-o să las nici umbra

Să strecoare.


24

Pe fața-ți de smarald

Întunecime

Ci-am s-aduc cerul

haosul și marea.

Și toate trei

Îți vor urma chemarea

N-am să mai las

Aripele-ți să-nghețe.

Nici vălul alb

Pe creștet să se-aghețe

N-o să mai fie

Iarnă friguroasă.

Să-ți curme zborul

Și focul tău, crăiasă.

Nici dogoriri

De vară călduroasă.

Al tau chip de ceară

N-or să-l mai topească

Și picătura de amar

A toamnei veștejite.

N-o să-ți adie

Pleoapele smerite.

De-a pururi primăvară

În suflet și-n gândiri,

În inimă si vise,

În patimi și-n priviri.

De-pururi îți promit

O, dulce tu, fecioară

Că vei avea pe veci

A lumii primăvară.

Denisa Amalia Benedec, clasa a XI-a A


25

Coordonator: prof. OLIVIA HOSSU

Tu

Tu îmi dai lumină,

lumină de mai...

Tu îmi dai forţă,

forţă de stâncă...

Tu îmi dai raţiune,

raţiune de înţelept...

Tu îmi dai aripi,

aripi de argint.

Tu îmi eşti

Şi soare şi lună,

Şi trup şi vis,

Şi culoare şi întuneric,

Şi comoară şi blestem.

Tu îmi eşti eu,

Oglindă veşnică

A sufletului meu...

Lazar Andreea, clasa a XI-a D


26

Geniul frumuseţii platonice

Femei, voi, făpturi florale,

minuni ce nasc în schimb minuni,

zeiţe cu feţi ideale,

cu mâini albe şi ochi buni.

Femei, voi, raze de gheaţă,

privind mereu în şase părţi,

sunteţi lumina din viaţă,

sunteţi muzele din cărţi.

Frumos răsare pe cer soare,

frumos apune-n asfinţit,

dar când în ochi la voi răsare,

un loc mai cald nu s-a zărit.

În mii de limbi aţi fost citite,

sub multe semne v-aţi ivit,

femeie, tu, copil cuminte

mă laşi cu chipul aburit.

De-ar fi cuvinte-n univers

să scot puful lumii dure

i-aş da femeii doar un vers:

„Tu, geniul frumuseţii pure!”

Victoria Morari,

clasa a XI-a D


27

Contemplaţie

Şi poate, oare, cerul să se-ndure?

Să ningă iar cu soare pe pământ...

Să ne hrănim doar cu miros de mure

Şi între noi să bat-un singur vânt.

Să fie viscol pe versanţi abrupţi, ca-ntâia oară

Si salbatici cai cu numar la galop

În foc adânc misterul să ne-adoarmă

Şi muntele să ceară drepturi fără rost.

Să vrea să ne unească într-un sunet

Al apei ce mai freamătă-ntre noi

Al verii ce mai crapă-n al meu suflet

Al timpului în sute de nuanţe moi.

Şi iar te vreau, cu frică şi cu jale

Că Soarele va refuza în veşnicie

Să fie acoperământ, să stea la vale

Să ne păzească paşii, să ne-nvie.

Căci timpul ne învăluie regeşte

Şi amorţeala serii se răzbună

Speranţa peste noi apostoleşte

Ne calcă în picioare fără urmă.

Ne completam cu admiraţie

Şi-n întuneric ne luminează doar privirea

Încep să plac această conspiraţie

O eclipsează, însă, doar iubirea.

Fiameta Fancsali , clasa a XI-a F


28

Defetism

Priveşte cum moare pe stânci

Pasărea amurgului

Mânjind orizontul cu sângele ei

Ascultă-i ţipătul de agonie

Sub pleoapa albastră a serii

Trăim aprins pe semne de-ntrebare

Ce suntem azi şi mâine ce vom fi?

Ne e rodnic timpul, aripile’s vii

Iar dorul nostru nu are hotare

Şi nu ne sperie nici anotimpul

Căci suntem tari şi îndurăm furtuni

Când cerul e prielnic, în tot timpul

Suntem sortiţi să făurim minciuni.

Maria Pop, clasa a XI-a F


29

Un sfat de urmat

De când cuvântul şi gândul au luat început

tot după alţii succedem…

Ce se zice că există e uşor de crezut,

pe când ceea ce este nu credem.

Cuvânt de folos, cuvânt de prisos

cu lumea-i intercalat,

Astăzi corect, mâine pe dos,

ce-am auzit, am notat.

Nu-i oare absurd să urmezi un alt om?

şi mai vorbeam de egalitate…

Cel ce-i sărac poate fi domn,

însă şi invers se poate?

În timp ce venerăm ce scrie prin cărţi

ne plângem din lipsă de bine.

Aruncăm credinţa dintr-o parte în părţi,

pe când nu credem în sine.

Termină să iei ca şi punct de-nceput

o minte opacă, îngustă.

Tu ai mai mult decât ea a avut,

tu pregăteşte- tu gustă!...

Victoria Morari, clasa a XI-a D


30

LIMBA ENGLEZĂ

Coordonator: prof. FLORENTINA HANNAK

If I Were.......

If I were a boy,

I'd promise to stay

And chase after her till the end of the day.

I wouldn't be shy,

And I'd promise to try

Because she's always here to make me smile.

If I were a boy,

I'd be her Paris from Troy.

I swear I'd surround her with my embrace

I'd always follow her trace

Because she is my saving grace.

If I were a boy,

I would stop playing with her like a toy.

I'd show her a side that she never knew

Because we know that all the things we said are true.

Andra Elekes, clasa a IX-a C

Raluca Hora IX C


31

LIMBA FRANCEZĂ Coordonator : prof. SIMONA UNGUREANU

Malade d’amour

En ce jour mon amour

Je te donne une fleur et bien sȗr

Je me chauffe près de toi

Quand je te vois, je suis malade

Malade d’amour, malade de toi

Mes pensées d’amour se dirigent vers toi,

Je t’aime, je t’adore

Pour la vie, tu restes mon âme

Tu es mon air que je respire

Je préfère tes lèvres,

Tes yeux sont amoureux

Toute la vie je t’ai cherché

Et, maintenant je t’ai trouvé

Accepte mon fleur, mon cœur

Tu es ce que j’ai voulu,

Et, par ce poème d’amour

Je veux que tu m’acceptes, mon cœur.

Ioana Petca, clasa a XI-a A

Je t’attends Le cœur serré

Les yeux en larmes

Les pensées qui vaguent loin……

Je suis seule et abandonnée

Dans un coin de ma chambre,

Dans le noir qui est autour de moi

Je vois un seul visage… c’est toi.

Je crois que plus jamais je ne serai à côté de toi

Mes espoirs sont brulés par le soleil,

Pourquoi dois-tu rester loin ?

Oh, viens, adoucis ma douleur

Avec tes mots si tendres

Et tes caresses ! Eunicia Pop, clasa a XI-a G


32

Coordonator : prof. Delia Mureșanu

Le rêve

Jài eu un songe

Tout me semblait tellement réel

Comment aimerais-je vivre

Le bien éternel !

Cèst l`histoire de l`âme

Qui pendant le rêve

Se sentait heureuse au Paradis

Et cèst mirifique, je vous le confie.

Etre ensemble, toi et moi,

Toujours, je souhaiterais,

Ainsi, mon rêve doux

Sèst transformé en réalité.

Demian Adelina, clasa a X-a D

La rive

Il y a longtemps, comme a làbri des paravents,

Tu partageais toutes mes expressions,

Dùne main dàrgent.

Je ne sais plus dòù elle venait…

Mes yeux tâchetés de petites paillettes de diamant…

La rive illuminée attire toujours celle ou règne encore

Lòbscurité.

Ce soir la lune dort, parresseuse…

Elle serre dans sa main gauche mes larmes

Silencieuses.

Vădean Tania, clasa a XI a F


33

L oiseau qui n èxiste pas

Voici le portrait de l` oiseau qui n existe pas :

Elle voudrait savoir si elle peut ouvrir son bec,

Si elle a des ailes pour voler …

Si elle ne perdra pas ses couleurs

Lorsquèlle plonge dans lèau

Comme un véritable oiseau.

Elle voudrait sèntendre chanter

Elle voudrait avoir peur du danger

Car elle pourrait mourir…

Elle voudrait avoir de petits poussins

Très laids et très vivants

Lòiseau qui nèxiste pas rêve

De n`être plus un rêve

Personne nèst jamais satisfait

Nulle part, de ce quìl est.

Comment voulez-vous alors

Que tout aille bien dans le monde

Dans de telles conditions ?

Crăciun Adelina, clasa a XI-a B

Noemi Majdik, clasa a IX-a B


34

Coordonator : prof. MARIA CIUMĂU

Souvenirs… J’étais avec mes amis…

Je dessinais avec le doigt, sur la table mouillée, une ancre.

en écoutant par la fenêtre ouverte,

l’orage qui s’est déchaîné dehors…

milles souvenirs m’envahissaient :

un voyage, une mer tourmentée,

et nous, tout seuls au milieu des eaux tourbillonantes

munis seulement d’une vieille ancre rouillée.

Une ancre que nous avons jetée dans l’eau

pleins d’espoirs…

Un son retentissant, un tonner !

Nous avons sursauté nous révéillant du cauchemar des souvenirs…

qui nous envahissaient chaque fois quand l’orage éclatait.

Nous avons regardé la table mouillée devenue un tableau,

Le tableau de notre expérience vécue une fois

sur une mer tourmentée…

Hozan Monica, clasa a XII-a C

“LES ROBOTS” Les hommes, une autre sorte de machines désuètes,

fausses, anciennes, obsolètes…

Ils pensent que toutes les choses tournent autour d’eux.

Ils pensent que s’ils font un signe de la main

Tu fais tout ce qu’ils veulent.

Les hommes, ayant le cerveau plein de moisi,

pensées éparses, faits insignifiants…

ils croient que tout va survivre au temps.

Mais…quel dommage ! À la fin tout sera mort.

Les hommes, robots superficiels,

innocents, méchants, intelligents ou laids,

des âmes froides…Ils n’ont rien.

Et ils pensent avoir tout !

Tarba Sorina, clasa a XII-a C


35

Amour

Sentiment indescriptible,

Qui reste toujours un mystère.

La plus belle chose

Qui puisse arriver à un être humain.

Celui qui nous aide

À surmonter tous les obstacles…

Celui qui vainc la jalousie, la méchanceté,

La tristesse, la rancune.

Sentiment poignant

Comme le parfum des fleurs.

Immortel…

C’est lui qui hérite l’éternité.

Pop Ruxandra, clasa a XI-a D


36

Ma maison dans la forêt

Est-elle belle, joyeuse ou hantée et abandonnée ?

Cela dépend du soleil ou de la foudre ?

Non,…elle est jolie comme les fleurs

mais aussi déserte comme un cœur seul.

Ouverte pour les voyageurs et vérouillée

pour les méchants.

Fragile comme une feuille, forte comme une montagne.

Hantée par les souvenirs de nos journées et par

les nuits y passées à rêver.

Elle ne refuse personne…

Mais la clé de la maison…

Tu dois la trouver dans ton cœur.

Hozan Monica,

clasa a XII-a C


37

LIMBA GERMANĂ

Coordonator: prof. GABRIELA POP

Der Winter

Schneezeit, Schneezeit

Kalt ist alles weit and breit

Tanzen, tanzen weiβe Sternchen

Rote Nasen von den Mädchen.

Tannenbäumchen, Tannenbäumchen

Schlittschuh fahren schnelle Bübchen

Ein Mann, der auf die Straβe steht

Mit einer roten Nase friert.

Der Schneeman grüβt uns alle schnell

Er beeilt sich, der Himmel ist hell

Und kommt der Regen Rand zu Rand

Dann werden’s Tröpfchen bald und bald.

Căpușan Victoria, clasa a IX-a C

Coordonator: prof. RAMONA TOTH

Heimat

Heimat ist ein Ort, wo du dich gut fühlst.

Heimat ist, wo dein Herz ist.

Ein Haus, eine Familie, Freunde,

Liebe, Erinnerungen,

Gefühle.

Heimat ist ein Ort, wo du nicht weinst,

Heimat kann auch ein anderes Land sein,

Heimat ist, wo du bist!

Estera Boier, clasa a XI-a D


38

LIMBA ITALIANĂ

Coordonator: prof. MĂRIOARA DONCA

Mio paese Dove sono le montagne rocciose,

Con greggi belli di peccore,

Con gente diligente e bei bambini

E’ un bel vestito di festa.

Da dove le vecchie doine

Scendono nelle montagne in passo pacato,

Sui vecchi cammini degli ovili

Nel suono delle campanaccie

Da li scendono le sorgenti

Negli spiazzi e nei boschetti,

Vedi gracili cerbiatte

L’erba delle radure pascolando.

Li è mio Sacel

Ai piedi delle montagne Pietros,

Li sono nato anch’io

Non ho visto un altro posto più bello. Ionuț Dologa, clasa a XI-a B


39

Omaggio alla terra e alle tue mani

Quel giorno in cui son’ nato

E ora un ieri

Rimasto în un tempo lontano,

E un bel giorno

Che non ho parole,

Cosi lontanto

Che non ricordo nemmeno.

Da quando ero nella cula

E sono stato portato nelle braccia

Finquando i capelli sulla tempia

Son’ diventati bianchi,

Un pensiero si era impossessato

E non avevo tranquillita’

Perchè non conoscevo il mio destino

Dei miei avi

Ho chiesto ad Iza

La bella che scivola,

Gli ho raccontato mio dolore -,

Gli ho detto tutto quello che mi fa male.

Desideravo che mi raccontasse

Su tutti,

Sui mei nonni,

Sui miei bisavi ed avi,

Ma lei scorreva nella valle

Silenziosa con la sua onda.

Pensavo con gli occhi in lacrime

Cosi scorrono gli anni pure

E non potevo sapere

Nemmeno una parola

Capire anch’io da dove venivo

Perche faccio ombra sulla terra.

E ho cercato i miei vecchi

Raccontare mio dolore,

Ho cercato quei vecchi -

Del mio paese

Perchè loro mi raccontassero.


40

Avendoli conosciuto,

Parlarmi di tutto

Sono vecchi dal tempo lontano

In vano ho cercato,

I vecchi sono andati

Sono andati anche loro poveri

La storia è nella terra

E ho razzolato la terra,

Li ho calpestati,

Li ho rimestato con tutto me stesso

Con mani bruciate dal sole

E cosi ho lavorato per anni,

Sempre rimestando la terra

Mi ha fulminato un pensiero

Quado per me

Arriverrà il tempo

Me ne andrò via anch’io come gli altri,

Lascerò questo mondo,

Signore, che non faccio pure io

Come gli altri hanno fatto,

Portare nella tomba

La storia nella terra.

Quando per tutti questi anni

Inverno ed estate

Ho rimestato la terra

Rimanere fuori,

Hanno rimestato la terra

E gli avi e gli bisavi,

Ma chi se li ricorda

Perchè morti sono tutti.

E sempre cosi guardando con gli occhi

In basso, verso terra

Ho deciso nella mia mente -

Far’ giuramento,

Lasciare un ricordo in eterno,

Una candella di terra romena. In lei quelli che mi seguino

Possano accenderla


41

Dire una preghiera

In giorno di festa.

Perchè dalla terra son’ nato

Per lavorare la terra

E nella terra ritornerò

Perchè ho compiuto la parola.

Ionuț Dologa, clasa a XI-a B

Coordonator: prof. VOICHIȚA GOGA

Rinascita della vita........

L’arte stravecchia e un telo minuzioso.

L’essenza del mondo ritrovata entro i limiti della perfezione,

Rappresenta l’inizio della vita,che concentra il tempo,

Come un orologio guasto.....sbussolato.

La sostanza dell’ inizio nasce la speranza,

La speranza intercala l’immortalita’ e l’imaginazione;

Cosi le epoche lontane passeggiano attraverso la storia.....

La storia essendo l’enigma non ancora ricostituita pienamente.

E’ presente la tensione che si sente alorquando nasce l’Universo,

L’essenza essendone il nucleo......e il nucleo essendone il tempo.

La rinascita del tempo e’ inevitabile, questo si incarna nell’arte,

Il pennello nell’arte.....e l’arte nella storia.

Cosi noi siamo la luce del buio, viviamo nel caos attraverso il

tempo,

Continuiamo nella storia e finiamo con il Rinascimento.

La speranza e’...la nascita della vita.

La vita e’ la luce del sole......e la luce del sole....siamo noi.

Ioana Dunca, clasa a XI-a C


42

LIMBA SPANIOLĂ

Coordonator: prof. LOREDANA MOLNAR

Cuando… Cuando te vi por primera vez

Nunca me imaginé que serás tan importante para mí

Cuando me dijiste el primer “Hola”

No sabía que tu voz se convertirá en mi música favorita.

Cuando tomaste mi mano por la primera vez

No sabía que esa será la más fuerte sensación para mí.

Cuando me besaste por la primera vez

No sabía que tus labios serán lo que más voy a extrañar.

Cuando me dijiste el primer “te quiero”

No me imaginé que te ibas a marchar de mi vida.

Pero cuando te fuiste sin decirme nada

Todos mis sueños se hicieron añicos

Y cuando te perdí, me perdí a mi misma

Y ahora me pregunto

Cuándo, pero cuándo volvería a ser

La misma persona que antes de tu primer “hola”.

Estera Boier, clasa a XI-a D

Los brazos En mis brazos muchos recuerdos aprieto

Mi alma y mi corazón se encienden

Una lágrima por mi cara pálida se derrama

Echo de menos el amor que se consume.

Toda mi vida y mis días enteros

Te vi por la ventana como cavabas.

Mi felicidad y mis lágrimas frías,

En mi cara se congelaron, mis sentimientos pasaron.

Pero qué más podrá mi alma

Sino encontrarse con sentimientos ilusorios.

Me coges en tus brazos y en tu pecho me aprietas,

Con tu mirada no lo demuestras

Y estando a su lodo todo olvido.

Ahora estoy cenando en mi habitación,

Quiero ir a la cama y tocar el violín.


43

Pero no tengo paciencia y quiero sentirte,

Quiero echarme en tus brazos,

Escucharte el respirar,

Pero no puedo más porque mi sueño me roba.

Coza Camelia Maria, clasa a XI-a A

Allí donde...

Allí, donde sólo el pensamiento puede vagar,

Y los sueños vida en absoluto cobrarán,

Allí donde el invierno sus hojas deja despojar

Y el otoño la nieve sacudirá

Allí donde todo posible será,

Y el imposible canción se llamará,

Sólo allí es el lugar donde Dios su huella dejará

Y todo en algo sagrado transformará.

Lo que es el amor me enseñó

Lleno de bandad e inmortal.

Allí donde Dios intervino

Ganando nuevos significados el lugar floreció,

Los sueños en realidad se convirtieron,

Y lo imposible en canción se transformó.

Una canción armoniosa y fácil de aprender.

Allí donde el invierno sus hojas sacudirá

Yo las recogeré y en la cesta de la vida las pondré,

Las comprimiré y en perfume las transformaré

Para que en otoño con él me rocie.

Allí donde el otoño su nieve sacudirá

Yo que se derrita no la dejaré.

La tomaré toda y un muñeco de ella formaré,

Del otoño al hombre de mis sueños vida daré.

Allí donde sólo la mente pueda vagar,

Yo estiraré mis raíces hacia el lugar donde...

Dios puso su pie. Tabita Pop, clasa a XII-a B


44

Frío

La ansiedad me tiene prisionera

me devora, me muerde.

Te estoy buscando, pero no te encuentro.

Estoy gritando por ti, pero tú no me escuchas;

Estoy sola...

Pero espera!

Pasos lentos vienen hacia mí,

me miran, me apuntan,

pero sin efecto.

Algo cambió, pareces otra persona,

fría, diferente, ausente.

Tus besos son ahora como el hierro ;

sin vida.

Ya no estás tan apasionado,

Tus caricias, cubos de hierro sobre mi piel,

me congelan, tengo frío,

me sinto más muerta, sin aire.

Te fuiste,

Y junto contigo me robaste

todo lo que yo quiero;

la esperanza y el amor.

Diana Florina Costin, clasa a XI-a C

Infinito

Del infinito un pedazo rompí

Y a mi vida se lo di.

La gracia de la inmortalidad

De un vestido blanco la tomé

Y con ella me cubrí,

En la novia del cielo me convertí.

Medio corazón del infinito rompí

Y el conjunto de mi corazón formé

Ahora y aquí el sol más fuerte brillar sentí

Y en los rayos unas princesas consentidas vi .


45

Que bailan vals en el escenario de la tierra.

Con luz y calor su gracia todo cubrí,

Y mi corazón desnudo bailar permití

En el cuerpo de un ser inmortal

Bajo el aire despojado.

Tabita Pop, clasa a XII-a B

La soñadora

Perdida en mi mundo,

El mundo de cristal

Con noches sin luna blanca , maravillosa

Con mar siempre azul igual.

Es verdad que es un sueño,

Un sueño en que yo soy prisionera

Y no me puedo despertar

Porque es maravilloso como una estrella.

Tantas noches sin luna

Tantas ventanas del sueño,

Tantos días con sol

Tantas puertas abiertas para mí.

Déjame en mi mundo

Yo soy una soñadora

Vuelve a tu realidad,

Tu eres realista.

Déjame en mi mundo,

En el sueño de mi vida,

En mi cuarto

Cuando llegue la noche, esperaré el día.

Lavinia Oniga, clasa a XII-a

Emanuela Acatrinei IX F


46

Despre poezie

Poezia ar putea fi o "Fata Morgana" care ne șopteste inspititor:

Călătorule însetat, eu sunt apa vie și locul cu himere, sunt... ceea ce

îți dorești mai mult când îți pierzi speranța. Dar, ce păcat... când

crezi ca ai ajuns pe tarâmul ei, ea dispare, lasând în urma-i un

parfum insinuant și multă tristete... dupa o vreme o căutam din nou...

luând totul de la început, iarăși și iarăși...

Florica Bud

Este greu spre imposibil de îngradit poezia într-o definitie, deoarece

poezia e o stare de spirit, o trăire transpusă în cuvinte; e ca și cum ai

forța apa să ia o anumită formă, fără vreun vas. Ori poezia este vasul

(starea de spirit, trăirea de moment) care îi determină forma,

conținutul, textura.

Rodica Eizikovits

Poezia...un cuvânt, "o frază de dânşii inventată ca cu a ei putere sa va

aplece-n jug". Nimic şi totul! E o... povestire foarte lungă în viaţa

fiecărei fiinţe. Dacă o am şti, o am putea defini, nu ar mai fi...

poezie. Cred că s-ar putea scrie o carte despre posibilele răspunsuri.

Aşa că poezia e ceea ce e. Adică poezie.

Echim Vancea


47

Poezia pentru mine este o stare de grație care îmi înlesnește, în

primul rând, întoarcerea în sine, un dialog cu mine însămi,

descoperirea multiplelor fețe ale eului meu tăinuit, a celor mai

ascunse sentimente și trăiri si, apoi, deschiderea spre lume, după o

luptă cu tăcerea tăcerii, o dăruire prin iubire. Da, poezia este iubire.

Când ea se întoarce prin înțelegerea și primirea ei ca dar este, pentru

ambele părti, poet și cititor,"boltire spre înalturi"

Apreciez activitatea deosebită a profesorilor și elevilor

antrenați în această acțiune cu dubla eficiență:se realizează o

apropiere a tinerilor de poezie, azi, când se citește tot mai puțina

poezie, le cultivă obisnuința de a citi, sensibilitatea poetica,

priceperea de a avea o gândire activa, creatoare, toate necesare unui

traducator, și totodată castigă și în stăpanirea la nivel supreior a

limbii straine. Felicitari tuturor! Rodica Dragomir

Poezia este ceea ce rămâne după ce nimic nu mai rămâne, dâra de

lumină din sufletele stinse sau care nu mai întrevăd nimic în zare,

bucuria păsării care se scaldă în lumina zorilor.... şi atâtea alte lucuri

minunate pe care dacă vi le-aş spune v-aţi minuna.

Nicolae Scheianu

Poezia este pentru mine hrana spirituală, fara de care nu as exista in

Univers.Este ecoul ce se aude dincolo de lacrima lui Dumnezeu.

Claudia Tomescu

Poezia e tot ce nu poate fi cuprins în cuvinte. Poemul, abia

adulmecarea unei tăceri. Andrea Hedeș


48

Care este definiția poeziei?

Nu cred că există o definiţie rigidă a poeziei. De-a lungul

timpului au fost date fel şi fel de definiţii, dar eu personal, consider

poezia ca o expresie lirică a unor sentimente, fenomene, evenimente,

într-un cuvânt a tot ce ne înconjoară. Este o creaţie ritmică sau nu,

rimată sau nu, melodică, blândă sau dură, în funcţie de ce simte

poetul în momentul creaţiei.

Definiţia pe care voi încerca să o dau eu, este următoarea:

„Poezia este muzica inimii, redată prin vibraţia cuvintelor”.

În concluzie, oricâte păreri sau definiţii s-ar da poeziei, o

vom citi şi o vom scrie, pentru că ne place. Poezia n-a murit şi nu va

muri niciodată. Vor exista întotdeauna suflete sensibile, care vor

aşterne pe hârtie, cuvintele care ne vor încânta ochii, auzul şi

sufletul.

Aurelia Oancă

Poezia

Din punctul meu de vedere poezia este apanajul oamenilor

sensibili la creşterea firului de iarbă primăvara, la mirosul livezii de

vişini în mai, la bogăţia toamnei în septembrie, la puritatea iernii, la

fiorii iubirilor adolescentine, la iubirea de mamă, soţie, prunci şi

neam sau la nedreptăţile lumii acesteia!

Poezia o întâlneşti la oamenii care au inimă şi reuşesc să adune

tânguirea mării sau a unui popor într-un poem! În fapt, poezie e aşa

cum a spus atât de frumos Bogdan Petriceicu Haşdeu: „Poezia este

căsătoria realităţii cu idealul!”

Gelu Dragoş,

25.03.2013, Lucăceşti


49

Traduceri în diferite limbi de circulaţie internaţională

din creaţia poeţilor maramureşeni:

Alexa Gavril Bele

Teresia Bolchiș Tătaru

Florica Bud

Ion Burnar

Elena Cărăușan

Gavril Ciuban

Ştefan Doru Dăncuş

Gelu Dragoș

Gelu Dragoş Junior

Ioan Dragoș

Lucica Dragoş

Rodica Eizikovits

Ion Georgescu

Andrea Hedeș

Vasile Dan Marchiş

Nicoară Mihali

Ioan Romeo Roșiianu

Nicu Scheianu

Ioana Ileana Şteţco

Claudia Tomescu

Echim Vancea


50

Traducerile aparţin elevilor Colegiului Naţional “Mihai

Eminescu” și au fost coordonate de profesorii de :

LIMBA LATINĂ

Coordonator: prof. NELA PALKO

Interrogatio

Teresia Bolchiș Tătaru

Tu ne quaesieris,

Quid est carmen!

Nunquam nescivi

Neque hodie nescio.

Tanto minus, id,

,,novum’’,

Ideo non intellego

Quoniam id legere nescio!

Fortassis,

opus est scholam adire,

sed cum nihil aliud aduivet,

nec eo;

neque lego;

sto domo et….dormio,

autem visum scribit!.... Traducere Andra Coț, clasa a XI-a C

Istorie personală - Historia propria Echim Vancea

Tempus, ventus et pluvia delent

a umbra

nivem cum superbis bassis

Tum horae labuntur velut os serpentis

trans aquam crematam

quam ducit secum tempus, ventum et pluviam

Paulo ultra te - Domine-

coniugunt

tintinnabula cum nubilis

pendentia colibus temporis trans

quod nix sternitur

Traducere : Crista Oanță, clasa a XI-a C


51

LIMBA ENGLEZĂ

Coordonator: prof. LAURA MIHAELA ROMAN

Mă îmbrac în pielea goală I dress myself in naked clothes


Când n-am unde mă ascunde When I have no place to hide

Mă îmbrac în pielea goală I dress myself in naked clothes

Şi mă duc să am de unde And I go to have from where

Mă întoarce înapoi To get back

Să fac iadului morală To read the Hell a lecture

Într-o verde zi de joi. In a green Thursday.

Traducere: Szabo Silvia, clasa a X-a G


52

Coordonator: prof. CRISTINA NEDELEA

“I’m asking from the waiting room”

By Ioan Dragoș

The angel is counting the stairs

Not remembering how many there are

The fruit in the painting have withered

Vanity sneezes in a daze

I’m waiting for the gesture

That can not be divided

The empty days are falling from the calendar

We cultivate inside our words

The reading of the signs

That have unchangeable meaning

Nothing happens around

Because they are all experienced people

Bearing all their gears

More fragmented times dawn

We find more answers

Than questions

The angel is counting the stairs again

Not remembering how many there are

The fruit in the painting

Define the limits of a liberty that has never been seen before

Wishes withdraw

In the waiting room

There is a sign at a certain page

Where past was born

We try hard

Not to name

That feeling

But we always find more answers

Than questions.

Translated by Oana Roman and Andreea

Artene, clasa a XI-a E


53

Coordonator: prof. FLORENTINA HANNAK

Daffodil petals

Rodica Eizikovits 2013

The soul brightens;

A gentle beam to me reminds

Of the spring's written mysteries

In daffodil petal.

The park seems astonished

By the bright green garment,

By open-winged butterflies

In daffodil petal.

The bugs revive,

Younglings in the sun drowse off

And unfold quiet dreams

In daffodil petal.

Frail twigs in blossom,

Fields full of colour,

Sweet subtle fragrance

In daffodil petal.

Translated by

Andra Elekes,

clasa a IX-a C


54

Coordonator: prof. SIMONA DICU

The Chemistry lesson

by Elena Cărăușan

- How many atoms does crystal have?

- Why is the metal so dense?

The burdened professor by years of lessons

Gazes through the old window.

The blossomed cherry trees open gates of memories

in days with ribbons of hope in temples.

A warm quietness caresses her loneliness,

the life language slowly softens,

it rolls, it beats and then she lets herself courted.

A baby swallow

still struggles to take off;

upset to get away from rain-petals,

he looks to the sky and suddenly rises.

- Why does the ice melt?

- Does the nitrogen in the air take our life too?

He was young and the fire in the crown

ransacked his steps and sleep.

The burn's in his chest and forehead,

on mild music and the echo in clink

white mages are coming in clothes of whispers,

rebel tresses stick the longing and thought

in secret lips dried with desire;

and eyelids hampered with wrinkles, arching embarrassed

painful longing in obedient bodies.

With eyes gazing, he startles for a moment

when dancing in happy days and nights

fills his lungs with youthful laughter.

- Will the periodical system grow?

- Is the sulphuric acid toxic?

Playful arpeggios of years string on the window


55

and chorus with a love sick passion

suffocates the buzz of eager students.

He doesn't care of those who utter words,

He doesn't long for grim-faced actors.

Gently he murmurs the song of life with a grothesque smile

and the peace of reconciliation unravels him thousands of handcuffs.

Bits of syllables rounded by numb lips

Roll through his teeth, without any guilt

as they can't be unraveled, but they smile.

- How long do electrons live?

- How many molecules do people have?

Curious shadows hustle to see

How the chemistry class is suddenly interrupted.

...laughter, nags, shouts of joy,

...loud sounds, more slowly then,

in the background and less.

- Does the nitrogen in the air take our life too?

The memories heat cuts down his clear eyes

and the light disappears leaked in darkness spheres

the pain stiffness, the agitated jaw

and feels also how the world gathers around...

white petals flowing from the cherry tree...

dancing in happy days and nights...

the chest expands like a corked bottle

the air filters, only, in jerky rhythm

to rescue the slow breathing, drowned in blood.

A baby swallow...to the sky

...suddenly... rises.

Traducere Măruț Mădălina, clasa a XII-a E


56

LIMBA GER MANĂ

Coordonator: prof. GABRIELA POP

An Sonntagen

Lucica Dragoş

Höre ich das Lied im Morgengrauen

bekleidet mit Tautropfen

das Glockenspiel

von dem Kirchturm

woher uns Gott

zum Treffen mit Ihm ruft.

Er,

der unsere Schritte führt,

und der uns das Tor zum Himmel öffnet

zwischen dem Sonnenaufgang und dem Sonnenuntergang

gehen wir durch die Welt,

eine immense Mühe ist unser Leben.

In der Hand und Seele mit der Heiligen Schrift

mit Demut und Frömmigkeit

kommen wir Ihn zu ehren,

Ihn zu verherrlichen.

Traducere Dan Patricia, clasa a X-a D

Ich zieh mich nackt an


Wenn ich nicht habe wohin ich mich verstecken soll

Ich zieh mich nackt an

Und ich gehe dorthin,

Woher ich zuruck kommen kann

Und ich soll der Hölle Moral halten

An einem grünen Donnerstag.

Traducere Emanuela Ardelean, clasa a XII-a E


57

Ich frage aus dem Wartezimmer

Gelu Dragoș

“ der Engel zählt die Treppen,

er erinnert sich nicht mehr wieviele sie sind

die Früchte aus dem Bild sind gerunzelt

der Hochmut niest verwirrt

ich warte die Geste

die nicht in zwei Teile aufgeteilt werden kann

leere Tage fallen aus dem Kalender

wir wachsen innerhalb unserer Worte

dem Lesen der Schildern

mit ihrer unveränderlichen Bedeutung

in der Nähe passiert nichts

denn es gibt Menschen mit Erfahrung

mit aller Ausrüstung an dem Träger

es kommt eine ausführliche Zeit

wir finden mehr Antworten als Fragen

der Engel zählt wieder die Treppen,

er erinnert sich nicht mehr wieviele sie sind

Früchte aus dem Bild abgrenzen

eine wie noch nie gesehene Freiheit

die Wünschen entziehen sich

im Wartezimmer

es ist ein Zeichen zu einer bestimmten Seite

dann hat die Vergangenheit begonnen

wir beműhen uns sehr schwer

dieses Gefühl

an den Namen zu nennen

aber wir finden immer

mehrere Antworten

als Fragen.

Traducere Victoria Căpușan, clasa a IX-a C


58

Das Ausmaß der Krise

Vasile Dan Marchiş

Um in tragfähigen Worten

das Ausmaß der globalen Krise beschreiben zu konnen,

das Wörterbuch aller Bewohner dieser Erde ,

muss eingeschlossen werden

unter den

recycelbaren Materialien.

Traducere Dan Patricia, clasa a X-a D

Teodora Șandor Martin

IX E


59

Nostalgie

Ion Georgescu

Ich habe eine Sehnsucht nach einem Dorf mit rumänischen Häusern

Mit Leuten auf der Strasse, die sich unterhalten

Silber-goldene Felder

Meine Kindheit in Eriennerung

Das zahme Gesicht der Kuh auf der Weide

Die alten Züge ,die vom Banhof fahren

Mit müden Jahren und mit geschlossenen Augen

Von so einem anziehenden Herbst

Mit kranken Gedanken von so viel Schones,

Wie viele Tage sind schon vorbei gegangen,wie viele Tage habe ich

noch...

Ich soll jetzt eine Glocke im Nebel horen

Mich vom Leben verabschieden

Wie ein Apfel von dem Ast.

Traducere Emanuela Ardelean, clasa a XII-a E

Gherghel Roxana IX F


60

Mit der Wurzel ausgerissen

Gelu Dragoş Junior

Irgendwo weit weg,

hoher als das letzte Himmelsstuck,

erwachsen die Wurzeln,

gespritzt von den zu kurzen,

des heiβendes Sommerregen,

und werden Pflanzenanomalie-

der einzige in der Welt,

ich erweitere meine Zweigen,

entwurzelt aus dem Boden

Traducere Victoria Căpușan, clasa a IX-a C


61

LIMBA ITALIANĂ

Coordonator: prof. LILIANA FEDER

La dimensione della crisi

Vasile Dan Marchiș

Perchè si possa descrivere in parole valide

La dimensione della crisi mondiale,

nel dizionario di tutti gli abitanti di questa terra

dev’essere incluso

nei

materiali reciclabili...

Ravagnani Renner Mihai, clasa a XI-a E

Cornice

Andrea Hedeș

L'anima sta stesa sulla soglia

e ricama

guardi oltre lui

il mare sotto le navi

guardo oltre lui

petali di vento petali di freddo

sotto la betulla

il vecchio con la lama

semi di melograni.

Alexandra Pop, clasa a XI-a D


62

L’Angelo

Ioan Romeo Roșiianu

L’Angelo è arrivato come qualsiasi angelo

Di nascosto ha guardato nella mia stanza

E ha visto mia anima appesa sulle pareti

Ombra dimenticata alla tavola e corpo rimasto vicino alla stuffa

Dal tempo un altro ricordo –

Pian’-pian’ è arrivato l’angelo di nascosto

Non ha osato disturbare mio sogno e mio sonno

Nemmeno il piano, nemmeno il silenzio romperlo

(La luce aumenta il buio senza fiato

la mano cerca tra le lenzuole la traccia del seno rimasto nel cuore

il corpo rimasto come l’odore di una stanza priva di vita)

Persino i mendicanti sono felici quando fanno l’amore

Persino loro dicono Amin quando finiscono

Da mangiare le ultime giornate rimaste!

Pian’-pian’ è arrivato l’angelo di nascosto

Ha guardato nella stanza fredda e vuota

Il portacenere pieno di mozziconi

La candella morta nella cera

Ed un’ombra dimenticata nello specchio

Compieva il colore della natura morta

Dell’ultima anima avuta.

Traducere

Ancuța Alina Țelman,

clasa a XII-a C


63

Il mio posto è domani

Florica Bud

Somes brulla tagliato dai mallasori impazziti

tirando fuori l’argento dalle viscere, in cui la storia riposa

aumentando la richezza di quelli che le acque non amano

di quelli che non amano le foreste, la terra, gli animali

e come prezzo infame del loro malessere, non amano nemmeno le

persone

Amano solo sè stessi e le insufficenze verso cui corrono

Coperti sempre della paura della morte che indossa la maschera

delle vestale messe e dipinte giorno e notte

Con argila in colori sazi come le uova di Pasqua.

Deserto e pallido sarabbe il Somes se avessi il corraggio di cercare

nel suo grembo rottamato da macchinari e gente;

lo scorrere potrebb’essere l’acqua in cui potrei ritrovare la mia

infanzia

se non mi tengo le dita in tante domande – discorsi...

Traducere Ravagnani Renner Mihai, clasa a XI-a E

Psicologia del sangue Nicoară Mihali

Come ucideremo chiedevano i cavalieri

Stando sulle spalle degli animali

Suonando con le trombe guaste.

I sovrani chiedevano sempre piu’ sangue

Sul cucchiaio d’argento

E nella camera de bagno.

Hanno finito i loro manoscritti

E gli ordini di guerra lucidati

Aspettavano i cavalieri che

Prestarono il sangue dei loro cavalli

E alla fine

Invece delle fortezze assediavono

Le donne.

Traducere Anca Vaida, clasa a XI-a C


64


Argilla seducente

Florica Bud

Accarezzami uomo che si trova agli inizi

dispendioso insistente di verdetti

Veritiero solo in modo mediatico

Allontanami uomo trovato sentinella

su bastoni di spavento

dalla tristezza al sorriso

trovando al silenzio ferito

Accenti spicopatologici ragionevolmente dell'indole

Rimodellami pupazzo di neve

Che non sarà più... purtroppo

Mai così bianca e pura

versando affannosamente

piombo sciolto

nella mia forma di argilla seducente.

Traducere Cozmina Nicoleta Pop, clasa a X-a G


65

Sradicato Gelu Dragoș Junior

In qualche posto lontano del tutto-

più in alto rispetto

all'ultimo cerotto di cielo-

prendono radici;

annaffiato dalle piogge troppo corte

delle estati roventi,

diventano anomalia vegetale-

l'unico nel mondo

con le radici in sù,

mi stendo i rami,

sradicato dalla terra...

Alexandra Pop, clasa a XI-a D


66

LIMBA SPANIOLĂ

Coordonator: prof. LOREDANA MOLNAR

Agonía de agua Claudia Tomescu

Tengo un amor infinito

En un delirio olvidado

De molusco azul

Este poeta no va más

Se hace peñasco al lado de la

Agonía de agua.

Traducere: Andrei Tecar, clasa a XII-a F

Cerca del otoño, cuando cuece la albahaca

Nicu Scheianu

Más hermosa que hoy no voy a ser nunca más.

me dijo:

más hermosa que ahora

no voy a ser, no voy a ser

me dijo:

y mis manos acariciaban su pelo,

y mis manos acariciaban sus ojos

la vista, el alma

sus manos acariciaban mi aire, mi vida

sus manos acariciaban mi coronilla

como a un niño al cual le habría encanecido,

sin pensar, el pelo

como se haría de repente noche al mediodía.

la gente pasaba al lado de nosotros

y se perdía lejos en la niebla.

las nubes pasaban sobre nosotros

y se perdían lejos en el cielo.

Se acercaba el otoño, cuando cuece la albahaca.


67

Soy hermosa porque estoy contigo, dijo

soy hermosa porque estoy contigo.

Oh, guapa, se lo dije-

esto fue hace mil años

esto fue hace algunos siglos.

se lo dije.

Se acercaba el otoño

cuando cuece la albahaca!

(y las semillas se van sacudiendo en la pólvora).

Traducere Andra Markus, clasa a XII-a C

Cuantos desiguales

Ioana Ileana Şteţco

Cuantas veces recuerdas

Que has olvidado,

Tantas veces se colora en azul

La nieve que nos han regalado.

Cuantas veces olvidas

De recordarte

Tantas veces en la pared del corazón

Late la pezuña del hueso

De un tiempo sonoro

Cansado en las cruces.

Cuantas veces recuerdas

De olvidar,

Tantas veces vierten sabor las bordes

Del fluvio una canción descalza.

Cuantas veces olvidas de recordarte,

Envueltas las palabras en trapos.

No pides misericordia y te dejas atrás,

No pides misericordia y subes sin llamar

Agradeciendo a las nieves que nos han regalado. Traducere Andreea Cseke, clasa a XII-a C


68

Mi lugar con Madres

Florica Bud

El Someș hierve destripado por las mezcladoras de las draglinas

furiosas

para que saque plata de las entrañas, en las cuales descansa la

historia

para que realce la fortuna de los que no aman a las aguas

no aman a los bosques, no aman a la tierra, no aman a las criaturas

y como precio infame del mal de ellos no aman ni a las personas

se aman solamente a sí mismos y las insaciables hacia cuales corren

envueltos siempre en el temor de la muerte que lleva como máscara

la mirada de las vestales implantadas y adornadas día y noche

con arcilla en colores saturados como los huevos pascales.

Desolado y turbio estaría el Someș si tuviera el valor de buscar

en su vientre acribillado por máquinas y prójimos

su flujo podría ser el agua en el cual yo pudiera reencontrar mi niñez

si no me rompiera los dedos en muchas preguntas – discursos.

Todavía pudre en sus aguas el cáñamo batido en palos de madera

después de haber sido aplastado con diligencia por las manos de las

mujeres

por las manos de mi madre que juntó en sus manos la fortuna de las

heridas

en toda una vida que solamente quizó ser fruta.

Paso por carriles polvorientos pisoteando sobre las huellas de los

pasos de una madre cargada

por las noches sin sueño de los niños, niños apurrados a crecer

para convertirse en parte humana de un mundo bordado

amargamente

entonces cuando abre hacia ellos laberintos con puertas inimaginadas

para que luego las cierre de repente en terribles trampas.

Cuento en el pensamiento los cubos acariciados por las manos de mi

madre

que junta cuidadosamente la leche humeante de Mândraia

la firme vaquita del carril que hay entre las iglesias

que baja sinuosamente hacia el Someș.

Ulmeni es mi lugar con madres - bisabuelas

donde pisoteando sobre el campo que hay entre las espigas y el maíz


69

podría encontrarme con la fantasma del día reflectada

en el canal del rio limpio como las almas de los antepasados

pero también podría encontrar la fantasma del día de hoy llenada de

fango

por los arroyos – fantasmas ebulliendo en su ser endurecido a causa

del tiempo

y de las brujas que apagaron fuego y azufre.

Ulmeni y el carril que lleva hacia el Someș que todavía muerde el

Horgoș

es el único sitio donde aún puedo decir a mis abuelos: Duerman en

paz!

y a mi padre – padre y a mi madre, ahora cuerpo doblado, Madre.

Traducere Melinda Madalina Dunca, clasa a XII-a C


70

Los fuegos se cuentan solos Gavril Ciuban

como los brotes reventados

del seno de mi novia

brotan las luces, después las velas

desde las aguas calladas

de Jordán.

Las sirenas traen noticia:

Y el sonido-solamente Luz!

Pasada entre estremecimientos calientes

como peñas de nevadas brota la

Soldanella alpina.

El único tallo, casi atómico

en el golpe de las calamidades…

Y le resuscita

A él- primero

la corona de espinas de su coronilla.

¡Qué Hombre!

Traducere Andreea Cupşa, clasa a XII-a C


71

Palabras vacias

Nichita Stănescu

1.Sueño ese laser linguístico

Que corta la realidad de antes,

Que derrite y que atraviesa

A través del aura de las cosas.

2.Esa palabra la sueño

Que fue al principio de los mundos del mundo,

Flotando por la obscuridad y separando

Las aguas de la luz

3.Naciendo peces en aguas y naciendo

Aguas y luces en la luz,

Naciendo peces en aguas y naciendo

Aguas y luces en la luz…

4.Sueño ese laser linguístico

Que corta la realidad de antes

Que le arranque a todo momento a la luz

Su parte de agua, con peces.

5.Que tire seguido a la luz

Que es agua con peces en ella y la deje

Más pura y más sola y más pura

Hasta cuando se vuelva

Obscuridad.

Traducere Iulia Crina Ciuban, clasa a XII-a C


72

Pétalos de narcisos Rodica Eizikovits

El alma se alegra

Un leve rayo me recuerda

Los misterios de primavera

Ecritos en pétalos de narcisos.

El parque parece sorprendido

Por la envoltura verde brillante,

Por mariposas con las alas abietas

En pétalos de narcisos.

Los insectos se despiertan,

Los pollos duermen en el sol,

Y cuentan lentos sueños


Tempranos vástagos en flor,

Campos llenos de color

Con sabores discretamente cerrados


Traducere Blanka Zah - clasa a XII-a C

Otras matemáticas

Nichita Stănescu

Nosotros sabemos que uno multiplicado por uno es uno,

pero un unicornio multiplicado por una pera,

no sabemos cuanto es.

Sabemos que cinco menos cuatro es uno,

pero una nube menos una carabela


Sabemos, nosotros sabemos que ocho

dividido por ocho es uno,

pero una montana dividido por una cabra


Sabemos que uno más uno son dos,


73

pero tú y yo

no sabemos, ay, no sabemos cuanto es.

Ah, pero un edredón

multiplicado por un conejo

es una zorra, por supuesto,

un repollo dividido por una bandera

es un cerdo,

un caballo menos un tranvía

es un ángel,

un coliflor más un huevo,

es un astragalo...

Solo tú y yo

multiplicados y divididos

Juntados y restados

quedamos los mismos...

¡Sal de mi mente !

¡Regresa a mi corazón !

Traducere Denisa Sabadâş, clasa a XII-a C


74

La derrota del sufrimiento Alexa Gavril Bele

Hasta la rodilla

en el barro sentado el perro

mirando un punto fijo.

La inquietud de las hojas,

su inquietud,

nos rodea juguetón.

La derrota del sufrimiento

el momento de sorpresa

y de suspiro.

Traducere Roxana Vinţ, clasa a XII-a C

LIMBA MAGHIARĂ


A tél története

”Poveste de iarna”de Ion Burnar

És ezek a hajnal a kakas sehol

Az akinek most a jo reggelt cimer

Akik bátran a doboz

Jó reggelt, jó reggelt

Hírnek erőteljesen tehetetlen

Fényesebb mint a nap

És korán elment

Segítséget kérni.

Traducere Böejete Ingrid, clasa a X-a G


75

LIMBA UCRAINEANĂ


Aннa

Ana

Gelu Dragoș

Mpiї не мож ведрізати крила

Так що не чекаю ночі

У фонду та в кінці кінців

День є тільки коли я думаю про тобі

Якщо спантеличений вітер свистить

Мугури вибухнули у березня

У фонду та в кінці кінців

Весна є тільки коли тебе зустрічаю

І якщо я досягну краю моменту

Блукаючий до ворота білих ночей

Анно міні вночі мрії росте

І наша книга стає важко

Traducere Anişoreac Sonia, clasa a IX-a F


76

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE 3

CREAŢII PERSONALE ALE ELEVILOR 6

LIMBA ROMÂNĂ 6

LIMBA ENGLEZĂ 30

LIMBA FRANCEZĂ 31

LIMBA GERMANĂ 37

LIMBA ITALIANĂ 38

LIMBA SPANIOLĂ 42

TRADUCERI 49


77

Profesori coordonatori:

prof. LILIANA FEDER

prof. LOREDANA MOLNAR

prof. dr. MIHAELA-FLORENTINA TARŢA

prof. CRISTINA RETTEGI

Profesori colaboratori:

prof. MONICA DANA CÂNDEA

prof. MĂRIOARA DONCA

prof. AURELIA-GABRIELA VANCA

prof. CODRUȚA MUREȘAN

prof. OLIVIA HOSSU

prof. MIRELA ARDELEAN

prof. NELA PALKO

prof. CRISTINA NEDELEA

prof. FLORENTINA HANNAK

prof. LAURA MIHAELA ROMAN

prof. SIMONA DICU

prof. SIMONA UNGUREANU

prof. DELIA MUREȘANU

prof. MARIA CIUMĂU

prof. GABRIELA POP

prof. RAMONA TOTH

Tehnoredactare, copertă și ilustrație copertă :

prof. CRISTINA RETTEGI


78

antologie peem

Documents