MS RM

Universitatea de Stat de Medicina si Faracie “N.Testemitanu”

Catedra farmacia sociala “Vasile Procopisin”

Lucrare de curs:Analiza sortimentului de produse antidiabetice perorale pe piata farmaceutica

A efectut rezidenta anul I

Gutu Mariana

A verificat

Mihai lupu

Cuprins

Clasificarea antidiabeticelor orale…………………………………………….1

Derivaţii de sulfonilure……………………………………………………….3

Indicaţii terapeutice, mod de administrare şi doze …………………………..5

Reacţii adverse, contraindicaţii şi precauţii…………………………………..7

Interacţiuni, eficienţa terapeutică……………………………………………..9

Forme farmaceutice-preparate autorizate în R.Moldova…………………….10

Antidiabetice biguanide………………………………………………………11Indicaţii terapeutice, mod de administrare şi doze …………………………..12

Reacţii adverse, contraindicaţii şi precauţii………………………………….14

Interacţiuni, eficienţa terapeutică…………………………………………….16

Forme farmaceutice-preparate autorizate în R.Moldova……………………..17

Tratamentul modern al diabetului zaharat cuprinde numeroase clase terapeutice, grupate în 2 categorii: insuline şi antidiabetice orale. Această împărţire bazată pe

modalitatea de administrare: injectabilă (insulina) sau per os (antidiabeticele orale) este, deja, pusă în discuţie, întrucât au apărut şi tratamente injectabile care nu conţin insulină, clasificate, deocamdată, la „antidiabetice orale”.  Este posibil ca în viitor să apară şi preparate de insulină care să se administreze altfel decât injectabil, însă, în prezent, astfel de terapii nu se comercializează (în Europa occidentală, un preparat de insulină inhalatorie a fost prezent, temporar, pe piaţă, însă producţia a fost oprită, din motive de preţ.

I.Derivaţii de sulfoniluree(antidiabetice orale)

Clasificare: 1.Generaţia I: acetohexamidă, clorpropamidă, tolazamidă, tolbutamidă2.Generaţia a II-a: glipizid, glibenclamid, gliclazid, gliquidon, glibornurid3.Generaţia a III-a: glimepirid

Acţiunea principală a tuturor sulfonilureelor este de a stimula producţia şi secreţia insulinei indusă de glucoză la nivelul celulelor β ale insulelor pancreatice Langerhans. Mecanismul de acţiune constă în legarea medicamentului de receptorii specifici pentru sulfoniluree (SUR) cu închiderea consecutivă a canalelor de potasiu dependente de ATP din membrana celulelor insulare. Aceasta duce la depolarizarea membranei şi ulterior la deschiderea canalelor de calciu voltaj-dependente. Se produce astfel un influx de calciu, care va acţiona ca mesager secundar în interiorul celululei, determinând secreţia de insulină. Mai mult decât atât, toate preparatele sulfonilureice prezintă şi un efect extrapancreatic în sensul îmbunătăţirii acţiunii periferice a insulinei. Din punct de vedere al efectului hipoglicemic acest aspect este însă prea redus la majoritatea sulfonilureicelor pentru a fi important clinic. O excepţie o constituie însă glimepiridul, unde efectul periferic joacă un rol mai important, observându-se comparativ cu restul preparatelor, nivele mai scăzute ale insulinei sangvine la acelaşi efect hipoglicemic. Acest preparat are şi avantajul unei durate lungi de acţiune (o administrare zilnică) şi a unei eliberări de insulină pe termen scurt (mai fiziologică) la mesele principale. Preparatele ce determină o eliberare insulinică mai de scurtă durată, precum glipizidul şi tolbutamidul, împreună cu gliquidonul, un preparat eliminat preponderent prin bilă, sunt din păcate puţin utilizate. O stimulare de scurtă durată a eliberării insulinei la mesele principale scade pericolul hipoglicemiilor. Mai mult decât atât, insulina este oferită mai adecvat nevoilor organismului decât în cazul substanţelor cu acţiune prelungită. O poziţie de mijloc o ocupă glimepiridul, care prezintă o acţiune de lungă durată precum şi o eliberare de insulină rapidă şi cu durată redusă la momentul meselor principale. Gliquidonul şi glimepiridul (cel din urmă cu anumite limitări) pot fi administrate şi în condiţiile unei insuficienţe renale cu condiţia monitorizării atente a parametrilor metabolici. Restul

sulfonilureelor nu pot fi folosite la pacienţi cu insuficienţă renală de grad înalt (creatinină > 2mg/dl). 

Sulfonilureele se utilizează ca monoterapie la pacienţii cu diabet zaharat tip II normoponderali, precum şi în combinaţie cu inhibitori de α-glucozidază, metformin tiazolidindione, insulină.

 Noile recomandări ale Federaţiei Germane de Diabet DDG (Deutsche Diabetes- Gesellschaft) recomandă utilizarea de primă intenţie a glibenclamidului la pacienţii normoponderali, la care schimbarea stilului de viaţă nu a dus la atingerea ţintelor terapeutice. În cazul eşecului monoterapiei cu glibenclamid, se recomandă asocierea cu inhibitori de α-glucozidază sau tiazolidindione. Nu se recomandă combinaţia metformin – glibenclamid. Alte preparate des utilizate sunt glimepiridul şi gliquidonul ( la pacienţii cu insuficienţă renală).

 Administrarea sulfonilureicelor se face în doze mici sau mijlocii, pornindu-se de la premiza că o stimulare maximală a celulelor β determină, pe lângă secreţia de insulină, eliberarea unui precursor potenţial aterogen (“preinsulină”). Terapia se iniţiază de obicei cu jumătate de tabletă şi în funcţie de efectul metabolic se poate creşte până la maxim 3 tablete pe zi (în funcţie de preparat). Prima doză se administrează la micul dejun; în caz de administrare a mai multor tablete, acestea se distribuie la 2 mese principale (maxim 2-0-1). Excepţie face glimepiridul, care se administrează o dată pe zi, la micul dejun (timp de înjumătăţire prelungit). În locul utilizării dozelor maximale, se recomandă combinarea timpurie cu inhibitori de α-glucozidază, tiazolidindione sau metformin (mai puţin recomandată este combinaţia metformin – glibenclamid) [10]. TolbutamidaN-[(butilamino)-carbonil]-4 metil-benzen sulfonamidă

Indicaţii terapeutice:

 Tolbuatamida este folosită în tratamentul diabetului zaharat non-insulino dependent, tipul II, în special la persoanele a căror tratament nu poate fi controlat numai prin dietă. Tolbutamida scade nivelul glicemiei prin stimularea pancreasului pentru a secreta insulină şi ajută organismul să folosească insulina eficient. Pancreasul trebuie să secrete insulină, pentru ca tolbutamida să-şi facă efectul. Mod de administrare şi doze (adulţi şi copii), atitudine la omiterea unei doze:Tolbutamida se prezintă sub forma unor comprimate orale, se administrează de obicei în mai multe doze, terapia prescrisă trebuie urmată exact, cu dozele prescrise, nu se întrerupe tratamentul chiar dacă simptomatologia se ameliorează. Nu există o doză exactă pentru mentenanţa regimului în diabetul zaharat, atât pentru tolbutamidă cât şi pentru alţi derivaţi de sulfoniluree. Glicemia pacientului trebuie

monitorizată periodic, pentru a determina doza minimă eficientă, doza maximă recomandată, primul eşec terapeutic (ex. scăderea inadecvată a glicemiei folosind doza maximă admisă), al doilea eşec terapeutic (ex. pierderea răspunsului hipoglicemiant după o perioadă iniţială de eficienţă). Hemoglobina glicozilată poate fi de asemenea o valoare importantă în monitorizarea răspunsului la terapie. 

O periadă scurtă de tratament cu tolbutamidă poate fi suficientă în perioadele de pierdere tranzitorie a controlului glicemiei la pacienţii trataţi de obicei numai cu dietă.  Doza obişnuită de atac este de 1-2g/zi. Aceasta poate creşte sau scădea, în funcţie de răspunsul individual al fiecărui pacient. Folosirea unei doze nepotrivite poate creşte riscul apariţiei hipoglicemiei. Pacienţii ce nu aderă la regimul alimentar prescris sunt mult mai predispuşi să dea răspunsuri nesatisfăcătoare la tratament. Dozele maxime admise sunt de 3g/zi. Dozele de menţinere sunt de obicei între 0,25-3g/zi. Doze de întreţinere peste 2g, sunt rareori necesare. Doza totală/zi poate fi luată în totalitate dimineaţa sau divizată în mai multe doze pe întreaga zi. În timp ce orice program de administrare este de obicei eficient, sistemul de doze divizate este preferat de unii clinicieni, din punctul de vedere al toleranţei digestive. La vârstnici, debilitaţi sau malnutriţi şi pacienţi cu afecţiuni renale sau hepatice doza iniţială şi de menţinere trebuie să fie mai mică, pentru a nu produce reacţii hipoglicemice. Terapia pacienţilor cărora li se schimbă tratamentul antidiabetic, de la un alt antidiabetic oral la tolbutamidă ar trebui să se facă conservativ, când medicamentul de la care se face transferul este altul decât clorpropamid, nu este necesară nici o perioadă de tranziţie şi nici o doză iniţială sau de atac. Când transferul se face de la clorpropamid, terapia trebuie monitorizată în primele două săptămâni, datorită retenţiei prelungite a clorpropamidei în corp şi posibilităţii ca efectul de adiţie al celor două să provoace hipoglicemie. Pacienţii ce primesc insulină 20 unităţi/zi sau mai puţin, pot fi trecuţi direct pe tolbutamidă, iar insulina întreruptă brusc. Pacienţii ce folosesc 20-40 unităţi/zi, pot începe terapia cu tolbutamidă, împreună cu o doză de insulină cu 30-50% mai mică decât cea iniţială, apoi se reduce în timp, când se observă un răspuns la tolbutamidă. La pacienţii ce primesc mai mult de 40 unităţi/zi insulină, terapia cu tolbutamidă este iniţiată o dată cu scăderea insulinei cu 20% în prima zi, apoi doza este scăzută încet, o dată cu apariţia răspunsului la tolbutamidă. Ocazional, trecerea la tolbutamidă a pacienţilor ce folosesc mai mult de 40 unităţi/zi insulină este recomandată în spitale. În această perioadă de conversie, când şi insulina şi tolbutamida sunt folosite, hipoglicemia apare foarte rar. În timpul scoaterii insulinei din schema de tratament, pacienţii trebuie testaţi pentru glicozurie şi acetonurie, de cel puţin trei ori pe zi. Apariţia acetonuriei persistente, cu glicozurie, indică faptul că pacientul prezintă tipul I de diabet şi necesită tratament cu insulină.

SULFONILUREICE (SULFONILUREE, SULFAMIDE ANTIDIABETICE)1.GlibenclamidDenumiri comerciale: Maninil, Glibenclamid LPH, Glibenclamid Arena, Glibenclamid ATBDozaje glibenclamid: 1.75, 3.5, 5 mg 

Dozaje: Maninil 1.75 mg, Maninil 3.5 mg

Aspect: Comprimate mici, alb sau roz.

Compoziţie. Substanţa activă este glibenclamid (glibenclamidum). 1 comprimat de 1.75 mg conţine 1.75 mg glibenclamidum, 1 comprimat de 3.5 mg conţine 3.5 mg glibenclamidum Excipienţi: lactoza, amidon de cartofi, carboximetilceluloza sodica, dioxid de siliciu, stearat de magneziu, colorant Ponceau 4R (E 124).

Mecanism de acţiune. Glibenclamid (Maninil) face parte din categoria sulfonilureicelor, antidiabetice orale care actioneaza asupra celulelor beta din pancreas, care produc insulina. Mecanismul exact este: inchiderea canalelor de potasiu, prin care se stimuleaza eliberarea de insulina din celula, si, prin aceasta, scaderea glicemiei. Din acest motiv, efectul tuturor medicamentelor din aceasta clasa depinde de capacitatea celulei pancreatice de a mai produce insulina. Atunci cand capacitatea de producere a insulinei scade foarte mult (in diabetul zaharat tip 2, dupa mai multi ani de evolutie), efectul sulfonilureicelor scade foarte mult, si, in cele mai multe cazuri, se indica tratamentul cu insulina.

Sulfonilureicele în istorie. Categoria de antidiabetice din care face parte si Maninil (sulfonilureice) este cunoscuta si utilizata de peste 50 de ani, discutandu-se in cadrul acestei clase despre generatii. Maninil este un sulfonilureic de generaţia a doua. Sulfonilureicele din generatia intâi (clorpropamid, tolbutamid) nu mai sunt prezente decat in cartile de diabetologie.

Cui se administrează Maninil? (indicaţii terapeutice): Diabet zaharat tip 2 (non-insulino-dependent), cand nu se poate realiza un control metabolic satisfacator numai prin dieta, exercitiu fizic si alte antidiabetice orale. Maninil poate fi administrat in asociere cu alte antidiabetice orale tinandu-se insa cont de contraindicatii. Cel mai frecvent, glibenclamidul se asociaza cu metformin, inclusive sub forma unei combinaţii (glibenclamid + metformin, denumire comercială Glibomet). Asocierea cu toate celelalte categorii de antidiabetice orale este permisa. Se administreaza si impreuna cu insulina. In cazul initierii insulinei, deciziile medicilor diabetologi difera: o parte din medici intrerup sulfonilureicele, alta parte reduc doza, alta mentin doza curenta. Decizia depinde de situatia fiecarui pacient in parte.

Contraindicaţii: Diabet zaharat tip 1 (insulino-dependent), eşecul secundar complet al terapiei cu glibenclamid in diabetul zaharat de tip 2, in special in decompensarea metabolica acidozica, in precoma sau coma diabetica, in

decompensarea metabolica in cursul bolilor infectioase, interventiilor chirurgicale, precum si in rezectia pancreatica. Alte contraindicatii sunt: tulburari hepatice grave, o alterare importanta a functiei renale cu clearance la creatinina sub 30 ml/min, o hipersensibilitate cunoscuta la glibenclamid sau la unul din excipienti. Este contraindicata administrarea in timpul sarcinii si a alaptarii.

Atenţionări şi precauţii. Capacitatea de a conduce autovehicule sau de a manipula utilaje. Maninil poate afecta capacitatea de a conduce autovehicule sau utilaje. Maninil poate produce hipoglicemii, in caz de supradozare, dieta inadecvata (absenta meselor, sau mese insuficiente), consum de alcool. Bulimia, transpiratia, agitatia, cefalee, capacitate redusa de concentrare sunt semne ale hipoglicemiei. Daca apar simptome ale hipoglicemiei, se recomanda ingestia a aprox. 20 g zahar. In cazul unei hipoglicemii severe cu pierderea cunostintei se impune asistenta medicala de urgenta.

Interacţiuni. Trebuie discutate cu medicul specialist care a indicat tratamentul. Medicul dumneavoastră poate dori să vă modifice doza de Maninil dacă luaţi alte medicamente, care pot slăbi sau mări acţiunea Maninil asupra valorilor zahărului din sângele dumneavoastră. Pentru detalii cititi articolul: interactiuni dintre sulfonilureice, alte antidiabetice orale, si alte medicamente.

Doze si mod de administrare. Doza de Maninil se va determina individual pentru fiecare pacient in functie de valorile glicemiei si reactivitatea pacientului. Tratamentul se poate iniţia cu 1.75-3.5 mg/zi, crescând ulterior. O doza zilnica de pana la 3.5 mg se administreaza nemestecate, dimineata inaintea micului dejun. Dozele mai mari se vor diviza in doua prize dimineata si seara. La o doza de 3 comprimate se recomanda o administrare de 2 comprimate dimineata si 1 seara. Efectul maxim se obtine de regula cu 10.5 – 14 mg/zi. Deoarece ameliorarea metabolismului glucidic este in corelatie cu o hipersensibilitate la insulina, doza necesara de glibenclamid poate scadea in cursul terapiei. Pentru a fi evitate hipoglicemiile se vor ajusta corespunzator dozele. La pacientii cu o greutate corporala sub 50 kg se incepe cu o doza zilnica cat mai redusa, de 1.75 – 2,5 mg glibenclamid/zi. Comprimatele omise nu se mai pot lua dupa 1-2 ore, iar greselile de dozare nu se compenseaza cu doze mai mari. Se poate combina cu insulina, metformina, acarboza si guar.

Reactii adverse. Hipoglicemia (scăderea glicemiei sub valoarea minimă a normalului: 70 mg/dl). Cauzele pot fi: supradozare, functii renala si hepatica alterate, consum de alcool , mese neregulate (in special omiterea meselor), solicitari fizice excesive, tulburari endogene ale metabolismului hidratilor de carbon cat si interactiuni medicamentoase. Cand hipoglicemia se instaleaza lent, simptomele unei dereglari adrenergice sunt minime sau lipsesc. Ocazional pot aparea tulburari gastrointestinale ca: greata, pirozis, alterarea simtului gustativ, epigastralgii, voma, dureri abdominale si diaree.

In cazul tratamentului cu Maninil, urmatorii factori pot creşte riscul de hipoglicemie:- Subalimentaţia, orarul neregulat al meselor, omiterea sau întârzierea unei mese sau perioadă de post alimentar;

-Tulburări induse de hormoni (tulburări ale funcţiei glandei tiroide, ale glandei hipofizare anterioare sau ale cortexului glandei suprarenale);-consumul de alcool (mai ales atunci când omiteţi o masă);-anumite medicamente (rubrica INTERACTIUNI).-Dacă efectuaţi un efort fizic mai mare şi nu mâncaţi suficient sau mâncaţi alimente cu un conţinut mai scăzut de carbohidraţi decât de obicei.

Alte reacţii adverse posibile:. Rareori apar reactii de fotosensibilizare. Izolat s-au observat: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell, dermatita exfoliativa, eritrodermie si eritem nodos, precum si colestaza, hepatita; cresterea enzimelor hepatice . De asemenea tulburarile hematopoietice sunt rare (trombocitopenie cu purpura), respectiv foarte rar (leucocitopenie, eritrocitopenie, pancitopenie si granulocitopenie pana la agranulocitoza). S-a observat un efect slab diuretic al glibenclamidului. Poate aparea o crestere in greutate. Dupa administrarea de durata se poate ajunge la hipofunctie tiroidiana.

Supradozaj. Dacă se întâmplă să luaţi prea mult Maninil sau o doză în plus, există pericolul unei hipoglicemii şi, de aceea, trebuie să consumaţi imediat suficient zahăr (de exemplu, un mic baton de cubuleţe de zahăr, suc dulce, ceai îndulcit) şi să spuneţi medicului dumneavoastră imediat. Nu trebuie administrate alimente sau băuturi persoanelor aflate în stare de inconştienţă. Deoarece starea de hipoglicemie poate dura pentru un timp, este foarte important ca pacientul să fie monitorizat cu atenţie până când nu mai este niciun pericol. De asemenea, ca măsură de precauţie, poate fi necesară internarea în spital. Arătaţi medicului ambalajul sau comprimatele rămase, astfel încât doctorul să ştie ce medicamente au fost administrate. Cazurile severe de hipoglicemie însoţite de pierderea conştienţei şi afectare neurologică severă sunt cazuri considerate urgenţe medicale care necesită tratament medical imediat şi internare în spital. Trebuie să vă asiguraţi că întotdeauna există o persoană anterior informată şi care poate chema medicul în caz de urgenţă.

Păstrare. A se pastra la temperatura camerei, in ambalajul original.

2.GlipizidDenumiri comerciale, Glipizid LPH, Glipizida ATB

Dozaje glipizid: 5, 10 mg

3.GliquidonaDenumiri comerciale: Glurenorm

Dozaje gliquidona: 30 mg

4.GliclazidDenumiri comerciale: Diaprel MR, Esquel, Diabrezide, Gliclazid MR LPH, Gliclazida EP Antibiotice, Glitopp MR, Glyclada Dozaje gliclazid: 30 mg

. Diaprel MR (gliclazid cu eliberare prelungita) este un medicament indicat şi utilizat în diabetul zaharat tip 2. Face parte din categoria sulfonilureice (sinonim: sulfoniluree, sulfamide, sulfonamide antidiabetice), o clasa de antidiabetice orale. Diaprel MR diferă de Diaprel, prin timpul de acţiune. Teoretic, puterea comprimatului de Diaprel 80 mg este similară cu cea a comprimatului de Diaprel MR, însă timpul de absorbţie şi acţiune este diferit. Termenul MR din numele produsului înseamna “Modified Release” (eliberare modificată), semnificaţia exactă fiind de “eliberare prelungită”.

Dozaje: Diaprel MR 30 mg (în curand, şi Diaprel MR 60 mg)

Aspect: Comprimate de culoare albă.

Compoziţie. Substanţa activă este gliclazid, 30 respectiv 60 miligrame.

Mecanism de acţiune. Gliclazida (Diaprel MR) face parte din categoria sulfonilureicelor, antidiabetice orale care actioneaza asupra celulelor beta din pancreas, care produc insulina. Mecanismul exact este: inchiderea canalelor de potasiu, prin care se stimuleaza eliberarea de insulina din celula, si, prin aceasta, scaderea glicemiei. Din acest motiv, efectul tuturor medicamentelor din aceasta clasa depinde de capacitatea celulei pancreatice de a mai produce insulina. Atunci cand capacitatea de producere a insulinei scade foarte mult (in diabetul zaharat tip 2, dupa mai multi ani de evolutie), efectul sulfonilureicelor scade foarte mult, si, in cele mai multe cazuri, se indica tratamentul cu insulina. Alte proprietăţi ale Diaprel MR. Diaprelul amelioreaza actiunea insulinei la nivelul ficatului si muschiului, diminueaza nivelul de colesterol si trigliceride plasmatice la diabetici, reduce adezivitatea si agregarea plachetara, micsorand turn-overul trombocitelor si normalizeaza activitatea fibrinolitica endoteliala in toate formele de diabet insulino si non-insulinodependent (efecte hemovasculare). La pacientii cu retinopatie diabetica, aceste proprietati pot intarzia evolutia retinopatiei.

Sulfonilureicele în istorie. Categoria de antidiabetice din care face parte si Diaprel MR (sulfonilureice) este cunoscuta si utilizata de peste 50 de ani, discutandu-se in cadrul acestei clase despre generatii. Diaprel este un sulfonilureic de generatia a doua, inclusiv in forma MR. Sulfonilureicele din generatia intai (clorpropamid, tolbutamid) nu mai sunt prezente decat in cartile de diabetologie.

Cui se administreaza Diaprel MR? (indicaţii terapeutice): Diabet zaharat tip 2 (non-insulino-dependent), cand nu se poate realiza un control metabolic satisfacator numai prin dieta, exercitiu fizic si alte antidiabetice orale. Diaprel MR poate fi administrat in asociere cu alte antidiabetice orale tinandu-se insa cont de contraindicatii. Sulfonilureicele se asociaza cel mai frecvent cu metformin, dar asocierea cu toate celelalte categorii de antidiabetice orale este permisa. Se administreaza si impreuna cu insulina. In cazul initierii insulinei, deciziile medicilor diabetologi difera: o parte din medici intrerup sulfonilureicele, alta parte reduc doza, alta mentin doza curenta. Decizia depinde de situatia fiecarui pacient in parte.

Contraindicaţii: Diabet infantil, diabet juvenil; cetoza grava, acidoza; precoma si coma diabetica; insuficienta renala severa; insuficienta hepatica grava; antecedente alergice cunoscute sulfamidelor; asocierea cu miconazol (cale orala si injectabila); sarcina si alaptare. Diaprel MR se administreaza doar adulţior.

Atenţionări şi precauţii. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor. Aceste precauţii sunt valabile în cazul tuturor tratamentelor care pot cauza hipoglicemie. Capacitatea dumneavoastră de a vă concentra sau de a reacţiona poate fi afectată dacă valorile zahărului din sângele dumneavoastră sunt scăzute (hipoglicemie), crescute (hiperglicemie) sau dacă aveţi tulburări de vedere datorate acestor stări. Ţineţi minte că vă puteţi pune în pericol pe dumneavoastră sau pe alţii (de exemplu, când conduceţi o maşină sau folosiţi utilaje). Vă rugăm să-l întrebaţi pe medicul dumneavoastră dacă puteţi conduce o maşină în cazul în care faceţi episoade frecvente de hipoglicemie, aveţi semnale de avertizare ale hipoglicemiei mai puţine sau absente. Modificarea unui tratament anterior. Această situaţie impune discuţia cu medicul diabetolog pentru a evita suprapunerea acţiunii a două antidiabetice care au un timp de acţiune diferit. În mod particular, trecerea de la comprimatele de 80 mg sau alte sulfonilureice cu timp de acţiune mai scurt la comprimatele 30 mg în forma MR trebuie realizată după indicaţiile medicului specialist.

Interacţiuni. Trebuie discutate cu medicul specialist care a indicat tratamentul. Medicul dumneavoastră poate dori să vă modifice doza de Diaprel MR dacă luaţi alte medicamente, care pot slăbi sau mări acţiunea Diaprel MR asupra valorilor zahărului din sângele dumneavoastră. Pentru detalii cititi articolul: interactiuni dintre sulfonilureice, alte antidiabetice orale, si alte medicamente.

Doze si mod de administrare. Doza iniţială de Diaprel MR este de 1 sau 2 comprimate pe zi, dimineaţa. Doza se poate creşte pâna la doza maximă de 120 mg/zi (4 tablete). Diaprel MR se poate administra impreuna cu biguanide(metformin – Siofor), inhibitori de alfa-glucozidaza (Acarboza) si insulina. In cazul pacientilor varstnici sau cu insuficienta renala nu se indica modificarea dozei.

Reactii adverse. Hipoglicemia (scăderea glicemiei sub valoarea minimă a normalului: 70 mg/dl). In cazul tratamentului cu Diaprel, urmatorii factori pot creşte riscul de hipoglicemie:-Subalimentaţia, orarul neregulat al meselor, omiterea sau întârzierea unei mese sau perioadă de post alimentar; -Tulburări induse de hormoni (tulburări ale funcţiei glandei tiroide, ale glandei hipofizare anterioare sau ale cortexului glandei suprarenale);-consumul de alcool (mai ales atunci când omiteţi o masă);-anumite medicamente (rubrica INTERACTIUNI).-Dacă efectuaţi un efort fizic mai mare şi nu mâncaţi suficient sau mâncaţi alimente cu un conţinut mai scăzut de carbohidraţi decât de obicei.In cazul Diaprel MR, manifestarile hipoglicemiante sunt exceptionale si nu s-a semnalat nici un caz de coma.

Alte reacţii adverse: simptome gastrointestinale. Rar: reactii cutanate, modificari hematologice, anomalii ale testelor hepatice (in cazul aparitiei icterului, medicatia trebuie intrerupta), tulburari vizuale la inceputul tratamentului (in mod similar altor antidiabetice orale). O eruptie cutanata benigna sau un prurit moderat poate surveni in mod exceptional la pacientii cu intoleranta la sulfoniluree. Ca si alte produse din aceasta grupa terapeutica, actiunea hipoglicemianta poate sa potenteze administrarea simultana a altor medicamente: anticoagulante, cumarinice, fenilbutazona si derivati, salicilati, beta-blocanti, probenecid, sulfamide antibacteriene de lunga durata. Accidente toxice sanguine nu au fost relatate pana in prezent, dar pot fi intalnite ca si in cazul altor sulfamide.

Supradozaj. Dacă se întâmplă să luaţi prea mult Diaprel sau o tabletă în plus, există pericolul unei hipoglicemii şi, de aceea, trebuie să consumaţi imediat suficient zahăr (de exemplu, un mic baton de cubuleţe de zahăr, suc dulce, ceai îndulcit) şi să spuneţi medicului dumneavoastră imediat. Nu trebuie administrate alimente sau băuturi persoanelor aflate în stare de inconştienţă. Deoarece starea de hipoglicemie poate dura pentru un timp, este foarte important ca pacientul să fie monitorizat cu atenţie până când nu mai este niciun pericol. De asemenea, ca măsură de precauţie, poate fi necesară internarea în spital. Arătaţi medicului ambalajul sau comprimatele rămase, astfel încât doctorul să ştie ce medicamente au fost administrate. Cazurile severe de hipoglicemie însoţite de pierderea conştienţei şi afectare neurologică severă sunt cazuri considerate urgenţe medicale care necesită tratament medical imediat şi internare în spital. Trebuie să vă asiguraţi că întotdeauna există o persoană anterior informată şi care poate chema medicul în caz de urgenţă.5.GlimepiridDenumiri comerciale: Amaryl, Amyx, Tineril, Glimeran, Glimepirid LPH, Meglimid, Glimegamma, Glimepirida Accord, Glimepiride,]Dozaje gliclazid: 1, 2, 3, 4, 6 mg

. Diaprel MR (gliclazid cu eliberare prelungita) este un medicament indicat şi utilizat în diabetul zaharat tip 2. Face parte din categoria sulfonilureice (sinonim: sulfoniluree, sulfamide, sulfonamide antidiabetice), o clasa de antidiabetice orale. Diaprel MR diferă de Diaprel, prin timpul de acţiune. Teoretic, puterea comprimatului de Diaprel 80 mg este similară cu cea a comprimatului de Diaprel MR, însă timpul de absorbţie şi acţiune este diferit. Termenul MR din numele produsului înseamna “Modified Release” (eliberare modificată), semnificaţia exactă fiind de “eliberare prelungită”.

Dozaje: Diaprel MR 30 mg (în curand, şi Diaprel MR 60 mg)

Aspect: Comprimate de culoare albă.

Compoziţie. Substanţa activă este gliclazid, 30 respectiv 60 miligrame.

Mecanism de acţiune. Gliclazida (Diaprel MR) face parte din categoria sulfonilureicelor, antidiabetice orale care actioneaza asupra celulelor beta din pancreas, care produc insulina. Mecanismul exact este: inchiderea canalelor de potasiu, prin care se stimuleaza eliberarea de insulina din celula, si, prin aceasta, scaderea glicemiei. Din acest motiv, efectul tuturor medicamentelor din aceasta clasa depinde de capacitatea celulei pancreatice de a mai produce insulina. Atunci cand capacitatea de producere a insulinei scade foarte mult (in diabetul zaharat tip 2, dupa mai multi ani de evolutie), efectul sulfonilureicelor scade foarte mult, si, in cele mai multe cazuri, se indica tratamentul cu insulina. Alte proprietăţi ale Diaprel MR. Diaprelul amelioreaza actiunea insulinei la nivelul ficatului si muschiului, diminueaza nivelul de colesterol si trigliceride plasmatice la diabetici, reduce adezivitatea si agregarea plachetara, micsorand turn-overul trombocitelor si normalizeaza activitatea fibrinolitica endoteliala in toate formele de diabet insulino si non-insulinodependent (efecte hemovasculare). La pacientii cu retinopatie diabetica, aceste proprietati pot intarzia evolutia retinopatiei.

Sulfonilureicele în istorie. Categoria de antidiabetice din care face parte si Diaprel MR (sulfonilureice) este cunoscuta si utilizata de peste 50 de ani, discutandu-se in cadrul acestei clase despre generatii. Diaprel este un sulfonilureic de generatia a doua, inclusiv in forma MR. Sulfonilureicele din generatia intai (clorpropamid, tolbutamid) nu mai sunt prezente decat in cartile de diabetologie.

Cui se administreaza Diaprel MR? (indicaţii terapeutice): Diabet zaharat tip 2 (non-insulino-dependent), cand nu se poate realiza un control metabolic satisfacator numai prin dieta, exercitiu fizic si alte antidiabetice orale. Diaprel MR poate fi administrat in asociere cu alte antidiabetice orale tinandu-se insa cont de contraindicatii. Sulfonilureicele se asociaza cel mai frecvent cu metformin, dar asocierea cu toate celelalte categorii de antidiabetice orale este permisa. Se administreaza si impreuna cu insulina. In cazul initierii insulinei, deciziile medicilor diabetologi difera: o parte din medici intrerup sulfonilureicele, alta parte

reduc doza, alta mentin doza curenta. Decizia depinde de situatia fiecarui pacient in parte.

Contraindicaţii: Diabet infantil, diabet juvenil; cetoza grava, acidoza; precoma si coma diabetica; insuficienta renala severa; insuficienta hepatica grava; antecedente alergice cunoscute sulfamidelor; asocierea cu miconazol (cale orala si injectabila); sarcina si alaptare. Diaprel MR se administreaza doar adulţior.

Atenţionări şi precauţii. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor. Aceste precauţii sunt valabile în cazul tuturor tratamentelor care pot cauza hipoglicemie. Capacitatea dumneavoastră de a vă concentra sau de a reacţiona poate fi afectată dacă valorile zahărului din sângele dumneavoastră sunt scăzute (hipoglicemie), crescute (hiperglicemie) sau dacă aveţi tulburări de vedere datorate acestor stări. Ţineţi minte că vă puteţi pune în pericol pe dumneavoastră sau pe alţii (de exemplu, când conduceţi o maşină sau folosiţi utilaje). Vă rugăm să-l întrebaţi pe medicul dumneavoastră dacă puteţi conduce o maşină în cazul în care faceţi episoade frecvente de hipoglicemie, aveţi semnale de avertizare ale hipoglicemiei mai puţine sau absente. Modificarea unui tratament anterior. Această situaţie impune discuţia cu medicul diabetolog pentru a evita suprapunerea acţiunii a două antidiabetice care au un timp de acţiune diferit. În mod particular, trecerea de la comprimatele de 80 mg sau alte sulfonilureice cu timp de acţiune mai scurt la comprimatele 30 mg în forma MR trebuie realizată după indicaţiile medicului specialist.

Interacţiuni. Trebuie discutate cu medicul specialist care a indicat tratamentul. Medicul dumneavoastră poate dori să vă modifice doza de Diaprel MR dacă luaţi alte medicamente, care pot slăbi sau mări acţiunea Diaprel MR asupra valorilor zahărului din sângele dumneavoastră. Pentru detalii cititi articolul: interactiuni dintre sulfonilureice, alte antidiabetice orale, si alte medicamente.

Doze si mod de administrare. Doza iniţială de Diaprel MR este de 1 sau 2 comprimate pe zi, dimineaţa. Doza se poate creşte pâna la doza maximă de 120 mg/zi (4 tablete). Diaprel MR se poate administra impreuna cu biguanide(metformin – Siofor), inhibitori de alfa-glucozidaza (Acarboza) si insulina. In cazul pacientilor varstnici sau cu insuficienta renala nu se indica modificarea dozei.

Reactii adverse. Hipoglicemia (scăderea glicemiei sub valoarea minimă a normalului: 70 mg/dl). (>>>detalii despre hipoglicemiile din diabet). In cazul tratamentului cu Diaprel, urmatorii factori pot creşte riscul de hipoglicemie:-Subalimentaţia, orarul neregulat al meselor, omiterea sau întârzierea unei mese sau perioadă de post alimentar;;

-Dacă aveţi o boală severă a ficatului ;-Tulburări induse de hormoni (tulburări ale funcţiei glandei tiroide, ale glandei hipofizare anterioare sau ale cortexului glandei suprarenale);

-consumul de alcool (mai ales atunci când omiteţi o masă);-anumite medicamente (rubrica INTERACTIUNI).-Dacă efectuaţi un efort fizic mai mare şi nu mâncaţi suficient sau mâncaţi alimente cu un conţinut mai scăzut de carbohidraţi decât de obicei.In cazul Diaprel MR, manifestarile hipoglicemiante sunt exceptionale si nu s-a semnalat nici un caz de coma.

Alte reacţii adverse: simptome gastrointestinale. Rar: reactii cutanate, modificari hematologice, anomalii ale testelor hepatice (in cazul aparitiei icterului, medicatia trebuie intrerupta), tulburari vizuale la inceputul tratamentului (in mod similar altor antidiabetice orale). O eruptie cutanata benigna sau un prurit moderat poate surveni in mod exceptional la pacientii cu intoleranta la sulfoniluree. Ca si alte produse din aceasta grupa terapeutica, actiunea hipoglicemianta poate sa potenteze administrarea simultana a altor medicamente: anticoagulante, cumarinice, fenilbutazona si derivati, salicilati, beta-blocanti, probenecid, sulfamide antibacteriene de lunga durata. Accidente toxice sanguine nu au fost relatate pana in prezent, dar pot fi intalnite ca si in cazul altor sulfamide.

Supradozaj. Dacă se întâmplă să luaţi prea mult Diaprel sau o tabletă în plus, există pericolul unei hipoglicemii şi, de aceea, trebuie să consumaţi imediat suficient zahăr (de exemplu, un mic baton de cubuleţe de zahăr, suc dulce, ceai îndulcit) şi să spuneţi medicului dumneavoastră imediat. Nu trebuie administrate alimente sau băuturi persoanelor aflate în stare de inconştienţă. Deoarece starea de hipoglicemie poate dura pentru un timp, este foarte important ca pacientul să fie monitorizat cu atenţie până când nu mai este niciun pericol. De asemenea, ca măsură de precauţie, poate fi necesară internarea în spital. Arătaţi medicului ambalajul sau comprimatele rămase, astfel încât doctorul să ştie ce medicamente au fost administrate. Cazurile severe de hipoglicemie însoţite de pierderea conştienţei şi afectare neurologică severă sunt cazuri considerate urgenţe medicale care necesită tratament medical imediat şi internare în spital. Trebuie să vă asiguraţi că întotdeauna există o persoană anterior informată şi care poate chema medicul în caz de urgenţă.

Clasificarea biguanidelor 1. Metformin

Denumiri comerciale: Siofor, Glucophage, , Metfogamma, , Metformin Teva, Metformin LPH, Formiran

Dozaje metformin: 500, 850, 1000 mg

Siofor (metformin) este in prezent principalul medicament indicat si utilizat in diabetul zaharat tip 2. Face parte din categoria biguanide, o clasa de antidiabetice orale.Dozaje: Siofor 500 mg, Siofor 850 mg, Siofor 1000 mg.

Mecanism de actiune. Metforminul (Siofor), utilizat din 1957, actioneaza prin reducerea rezistentei la insulina (amelioreaza actiunea insulinei), avand, astfel, efect de scadere a glicemiei. Substanta pe baza careia a fost conceput metforminul, guanidina (care da si numele clasei, biguanide), este cunoscuta inca din Evul Mediu, si se gaseste in planta Galega Officinalis (cunoscuta in popor ca ciumare, bobitel, sau iarba ciumei). Metforminul reduce productia excesiva de glucoza de catre ficat, lipotoxicitatea in tesutul adipos, creste preluarea glucozei in muschi. Numeroase alte efecte benefice ale metforminului sunt cunoscute, cele mai recent documentate stiintific sunt cele anticanceroase.

Indicatii terapeutice: Diabet zaharat tip 2 (non-insulino-dependent), in special la pacientii supraponderali, cand nu se poate realiza un control metabolic satisfacator numai prin dieta si exercitiu fizic. Siofor poate fi administrat in asociere cu alte antidiabetice tinandu-se insa cont de contraindicatii. Se administreaza si impreuna cu insulina. La pacientii supraponderali cu diabet zaharat de tip II la care nu s-au obtinut rezultate prin dieta, s-a demonstrat reducerea complicatiilor diabetului zaharat atunci cand sunt tratati cu metformina ca prima linie terapeutica .

Compozitie. Un comprimat filmat de 500 mg contine clorhidrat de metflormina 500 mg si excipienti : nucleu – hidroxipropilmetilceluloza, povidona, stearat de magneziu , film – hidroxipropilmetilceluloza, macrogol 6000, dioxid de titan ( E171).

Contraindicatii. Siofor nu se administreaza in urmatoarele cazuri : afectarea severa a functiei renale, afectarea functiei hepatice, acidoza metabolica decompensata, boli pulmonare severe cu disfunctii respiratorii, afectiuni cardice severe si tulburari circulatorii arteriale periferice, retinopatie diabetica in stadii avansate, tulburari hipoxice diverse (de exemplu prin anemie, soc-colaps), alcoolism, hipersensibilitate cunoscuta la clorhidrat de metformina sau la oricare dintre excipientii produsului, diabet zaharat insulino-dependent (diabet zaharat de tip 1– diabetul juvenil ), dezechilibrul metabolismului glucidic cu sau fara pierderea cunostintei cu sau fara acidoza ( decompensare metabolica cu acidoza , precoma, coma diabetica hipersmolara sau cu cetoacidoza), boli infectioase severe, interventii chirurgicale, sub anestezie generala, examene radiologice effectuate cu substante de contrast injectabile intravascular, procese catabolice intense (stari

catabolice ) in cadrul bolilor tumorale, in cusul curelor de slabire cu mai putin de 1000 Kcal pe zi sau 4200 Kj pe zi. Siofor nu trebuie utilizat in timpul sarcinii si alaptarii.

Atentionari si precautii. Tratamentul cu siofor se va intrerupe cu doua zile inainte si se va relua la doua zile dupa examinarea radiological efectuata su substante de contrast injectabile intravascular sau interventii chirurgicale sub anestezie generala. Consumul ocazional sau regulat de alcool creste riscul reactiilor adverse, de aceea se recomanda evitarea consumului de alcool in timpul terapei cu Siofor. In cazurile de insuficienta renala, datorita acumularii clorhidratul de metformina si cresterii consecutive a riscului de acidoza lactica, verificarea functiei renale este o preconditie a tratamentului cu Siofor. de asemenea, se recomanda prudenta in special in tulburari ale functit hepatice , deoarece cleaeance-ul lactatului poate fi afectat. Varstnici. La pacientii in varsta functia renala trebuie investigata regulat. In acest caz, tratamentul cu Siofor poate fi continuat numai daca functia renala este in limite normale. Daca este necesar, doza poate fi redusa. Creatininemia trebuie determinata inaintea initierii terapiei si la intervale de 6 luni (in anumite cazuri mai devreme , de exemplu in cazul infectiilor intercurente sau al pacientilor varstnici). In special in cazul pacientilor varstnici trebuie avut in vedere ca numai valoarea creatininemiei nu este intotdeauna concludenta in ceea ce priveste functia renala, motiv pentru care, daca este necesar, se determina clearance-ul creatininei inainte de inceperea tratamentului cu Siofor. De asemenea, testele functionale hepatice trebuie effectuate atat inaintea cat si in timpul tratamentului. In cazuri izolate in care nu pot fi excluse tulburari ale metabolismului vitaminei B12 trebuie determinate anual hemoleucograma pentru fiecare pacient. In cazul aparitiei unui dezechilibru, modificarile hemoleucogramei pot fi rectificate prin administrarea suplimentara de vitamina B12. Deoarece, doza necesara de Siofor poate fi scazuta cu timpul datorita imbunatatirii controlului glicemiei se va monotoriza regulat necesitatea administrarii Siofor si se va reduce doza corespunzator pana la intreruperea tratamentului daca este cazul. Acest lucru se aplica in special la pacientii varstnici pentru a reduce riscul de acidoza lactica. Daca monoterapia cu Siofor nu este suficienta pentru normalizarea glicemiei pot fi asociate alte antidiabetice orale.

Interactiuni. Trebuie discutate cu medicul specialist care a indicat tratamentul.

Doze si mod de administrare. Tratamentul se individualizeaza in concordanta cu rezultatele investigatiilor de laborator (glicemie, glicozurie). Tratamentul trebuie initial treptat, incepand cu doze mici (500-1000 mg/zi). Doza zilnica se creste treptat, sub stricta supraveghere medicala, la intervale de cate o saptamana pana la atingerea doxei terapeutice. Comprimatele filmate se inghit intregi, nemestecate, cu un pahar de lichid (ex apa), in timpul mesei. Daca doza zilnica necesara este mai mare de un comprimat filmat, atunci se va administra divizata in 2-3 prize , in timpul meselor. In general, efectul maxim se otine cu doza zilnica de 6 comprimate filmate de Siofor 500.

Reactii adverse. La inceputul tratamentului pot sa apara simptome gastro-intestinale cum sunt greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree si gust metalic. Intreruperea tratamentului nu este, in general , necesara deoarece simptomatologia mai sus mentionata se remite in general spontan, chiar daca doza administrara ramane neschibata. Diareea persistenta cedeaza la intreruperea tratamentului. Freceventa si severitatea simptomelor gastro-intestinale poate fi redusa prin utilizarea unor doze initiale mici si administrarea Siofor in timpul meselor. In cazuri rare pot sa apara reactii de hipersensibilitate.  cutanata. Ocazional , survin cefalee, vertij si fatigabilitate. In cazuri isolate sunt posibile tulburari hematologice cu anemie megaloblastica , prin redicerea absorbtiei de vitamina B12. foarte rar , se produce acidoza lactica care poate avea consecinte grave (coma). Simptomele de inceput ale acidozei lactice sunt : greata, varsaturi, diaree , dureri abdominale. In continuare pot sa para dureri musculare , hiperpnee , pierderea cunostintei. Daca apar reactii adverse va rugam informati de urgenta medicul.

Supradozaj. In caz de supradozaj trebuie solicitat de urgenta consult medical.

Pastrare. A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj. A se pastra la temperaturi sub 25 °C, in ambalajul original.

Producator: Berlin-Chemie-Menarini.

2.BuforminDenumiricomerciale:SilubinretardDozaje buformin: 100 mg

III.MEGLITINIDE(GLINIDE)1.RepaglinidaDenumiricomerciale:RepaglinidaFarmalDozaje repaglinida: 0.5, 1, 2 mg

IV.INHIBITORIDE ALFA-GLUCOZIDAZA

1.AcarbozaDenumiri comerciale: Dozaje acarboza: 50, 100 mg

V.TIAZOLIDINDIONE(GLITAZONE)1.RosiglitazonaDenumiricomerciale:Avandia*Dozajerosiglitazona:4mg2.PioglitazonaDozaje pioglitazona: 15, 30, 45 mg

VI.AGONIŞTIDE GLP-1 (/ INCRETINE)

1.ExenatidDenumiricomerciale:ByettaDozaje exenatid: 5 mcg, 10 mcg/doza

VII. INHIBITORI DE DPP-4 (/ INCRETINE)

1.SitagliptinaDenumiricomerciale:Januvia Dozaje sitagliptina: 100 mg

VIII.COMBINAŢII1.Metformin+GlibenclamidDenumiri comerciale: Glibomet, Glucovance, Bidiab, GliforminDozaje metformin/glibenclamid: 400/2.5 mg, 500/2.5 mg, 500/5 mg2.Rosiglitazona+MetforminDenumiricomerciale:Avandamet*Dozajerosiglitazona/metformin:2/1000,4/10003.Rosiglitazona+GlimepiridDenumiricomerciale: Avaglim*Dozajerosiglitazona/glimepirid:4/4,8/44.Pioglitazona+MetforminDenumiricomerciale: CompetactDozaje pioglitazona/glimepirid: 15/850

Bibliografie

1. biblioteca.regielive.ro

2. www.cursurimedicina.ro

3. www.sfatulmedicului.ro