A n n i X X V I I I . - Л о . 5 0 8 ВАЯП Ш TOATA ŢARA L u n i , 1 2 D e c e m b r i e I

Dramatfca s i n u c i d e r e d e la poliţia d e s i g u r a n ţ ă d i a Capitala. — (Vezi explicaţia).

2 . — No. 5 0 . UNIVERSUL LITERAR Luai, 12 Decembrie, 1911.

„Universul Literar" In vtderea crefterei neîncetate a

numărului cititorilor ,,Univer-suhă literar", direcţiunea zia­rului nostru a hotărât să-î aducă însemnate îmbunătăţiri.

Cu începere de la 1 Ianuarie 1942 «Universul Literar» va fi în întregime reorganizat.

Asigurăndu-ne concursul unora din cel maî de maă scriitori, in­troducând rubrici nouî, tmbogă-ţindu-l în partea lui Hustrală, «Univesul Ltûrar» va putea ţine în curent pe njtmeroşiî săi citi­tori cu toată mişcarea literară si culturală din ţară ^şi din străi­nătate.

In aceste„condiţiunî, date fiind nouile sacrificii ce îşî impune, direcţiunea a hotărît să dm-sibească administraţia uUnwer-suluï Literar» de aceea a «Uni­versului» politic.

Cu începere de la 1 Decembrie, cor. «Universul Literar» nemal fiind servit gratuit abonaţilor «.Universului», va avea un abona* nament proprio cu neînsemnata sumă de leï 2 60 pe aa r mmân/tt a se vinde tot cu Séanï numărul*

Ver hü abonaţi ш «Universului* până la data de 1 ' Decembrie vor continua să primească «Univer­sul Literar» până la expirarea abonamentului.

Pentru abonaţii «Universului Li­terar» direcţiunea va institui mari şi numeroase premii, a căror listă o vom publica in curând.

ZDixi a l t e v r e m i

U P I Va fi fo s te seară d i n sfârşitul lunii

lui Noembrie 1854 când, după roasă, am fost a juns cu mâtuşe-mea la cir­cul lui Sully ce-1 ridicase pe tocul viran al actualelor case din fata Episcopie i , rămase mosfeaù№ de l a regretatul W. Blaremberg urmaşi lor săi .

Mai înainte însă de a intra în sa lă , ceva m a i la o parte d é use, zăresc u n câine box, pe cât de frumos pe atât de f ioros în оагг c l ipă a m ş i r ă m a s fermecat, în câ1, c u greu am fost s m u l s de lângă î l şi bă trai aproape cu sila în loja cumpărată, unde mă­tuşa m e a , care deşi m ă iubea foatle mult, a început a m ă mus tra pentru ceaa ce făcusem, z ieându-mi :

— Am să scriu tatii -ca m'ai su p a r a t .

Aceas tă ameninţare era gravă pen­tru că nici odată n u dădusem prilej •tatii de nemulţumiri , dar era şt o g l u m ă numai s i numai ca să m ă scoată d in mutismul în care căzu-eem, fiindcă, şi ea ş i tata, pot zice că m ă adorau.

B u n din fire c u m am fost, m'am scula't îndată de pe s caun , şi săru-tându-î mânai i-a.m z i s :

— Mătuşica draga, te rog nu le s u ­păra, d a r câinele ce a m văzut este aşa de frumos î a cât a ş dori s ă fie al meu.

Abia a m sfârşit vorba ş i iată c ă ee produce umi l d in cele m a l fru­moase spectacole, a n fel de asa l t la o cătate în flăcări, d s către urangu­tani' c ă l ă r i pe nişte Ponei superbi, Intr'o ordine ş i d isc ipl ină c a r e a fă­cut, admiraţ ia iniregeî să l i , precum ş i a l te caracteristice, .scene, ce făceau desăvârşita probă a unei şcoli sur­prinzătoare.

In fine odată spectacolul terminat, eu, ca şi cum n u aş fi văzut nimic, fuga să văd! câinele şi fără îndoială că a ş fi oorois ş i a doua necuviinţă, lă­sând s ingură pe mătuşa-mea, dacă

Èa m"<ar fi a p u c a t dc m â n ă , oprun du-mă pe loc ş i apostrofându-mă :

— Iorgnte, te rog s ă fi i cuminte, dacă vrei s ă te m a î aduc la c i r c

Iar eu fără si s tau mul t pe gân­duri, îl ş i răspunsei :

— Titi dragă, o R destul de fru­m o s circul, nu zic ba, d a r ş i câinele este destul de f r u m o s ; ş i ce mai în colo şi încoţo, eu i e sărut de o mie de ori, dacă 11 cumperi pentru mine, fi indcă îmi este foarte drag.

Ajunşi acasă , iar am rugat-o, ca şi a doua ş i a treia zi, până ce în f ine m i a a îoat a d u s Mupi, — căc i a ş a 11 cfiema—dimpreună cu perna lui do piele, c u un gârbacl ecurt ş i gros , p e care de cum l-am văzut a m vrut iSă4 m â n g â i , d a r m a i în acelaşi t imp neamţul care-1 adusese înaî puse m â n a în piept ş i t i s e :

— O,' o, venig ghcdvît, dus gtàt nicht S9 mit den Mupi.

Şi de aci a u urmat instrucţiunile necesara reisMv l a purtarea m e a c a iubitul m e u Mupi, care se rezumau i a a nu'i d a carne s ă mănânce , a n u l purta, pe -stradă fără lanţ, a nu-f to­lera c e a maî mică nesupunere, prin a nu-1 arde c u gurbaciul bine ds tot, p â n ă ce m ă va cunoaşte de s tăpân, ş i altele p â n ă ce sfârşi de a-i aşeza p e pernă a t ins de gârbaciu pe care înapoindu-mi-1 îi zise lui bieta Mupi c iuşdit :

— letzt tu musst Mer ЬШЬеп. Abia trase n e a m ţ a u ş a după dân­

s u l ş i c a m e l e fuse n u m a i decât l a dânsa , râcâind-o cu laba ; dar, c â n d văzu c ă teu ee deschise, s e întoarse li­nişt i t ş i s e aşeză pe pernă.

In această vreme «u s tam p e scaun, prîvîndu-l i u nesaţ iu, dar ş i cu un fel d e t e a m ă a nu-mi face ceva, căci prea era f ioros ; a v e a un c a p aproape cât o oa lă de două oca, nişte och i boâboşaţi Strălucitori, cârn şî fă lcos de te băga. in sperseţi, m a î a l e s când c ă s c a gura şi-i vedeai m ă ­selele, colt ii ş i dinţi i cei de jo s încă­lecaţi peste coi de sus.

In cursul iernii până a d b u a e a u a treia zi de Paşt i , abia d a c ă l-am luat de cinci şase. ori c u mine pe stradă. Intr'o după affî îazlam pornit cu dân­sul din. ul i ţa Franţuzească ş i tre­când pe podul Beil icuîui, a m apucat la s t a n ţ a p â n ă ce a m a j u n s intre Radu-Vodă ş î Biserica lui Bucur, c u prmeditarea de a vedea ce are să facă când se va vedea înconjurat de haitele d e zăvori a i tabacilor noştri de pe vremsa aceea, ceea ce nu a în ­târziat mult, căci la u n moment dat î l ş i văd înconjurat de vre-o şase, şapte, tot unu şi unu, şi .-spre marea mea rairare, îl văd jă nicî s e emo­ţionează şi nici conteneşte drumul p e n ă ce unul mai îndrăzneţ a cute­zat s&ê pişte. Atunci mi-a fost dat s ă văd cel mai neînchipuit şi superb tablou-, prin fulgerătoarea cl ipă i n care 1-a înhăţat d e ceafă, l a scutu­rat ca pe o mingie, lăsând«4. d i a gură mort cu grebenui zdrobit, că ceilalţi şi-au găs i t secăparea refu-giindu-se în curţile lor cu porţile de trei metri de înalte, de sub care, n u ­m a i botul dacă li se m a î vedea. Atâ­ta groază băgase în ei.

Ingrijat die moartea câinelui , d a r ş i îmbătat de eroismul lu i Mupi, n ic i îmi venea să stau şi nicî s ă . ptec, dacă el în mândr ia isprăvii la i . n u ar fi început a se tăvăl i pe jo? ş i svàrcoiindu-se «nu ar î i r u p t a Ia fugă de cofe plană « o l o ca ş i cum mi-ar fi z i s : haide, ce s ta i locului, c e a i dtorit ţ i -am împlinit .

Cu aceasta şi c u alte calităţi ş i g iumbuşurî , desigur că c o s t u l lui d e treieecl ş i unu d e galbeni c u care a fost cumpărat n u a r fi fost compen­ses , d a c ă d u p ă patru s a u cinci ani , într'una, d i n nopţi , c â n d m ă t u ş a m e a era aproape e ă fie s t rânsă de g â t d e u n bulgar, ca l fă d i n cofetăria iui Peteu , deasupra căre ia nof locuiam, actualmente casa Rietz, din str. Ca-rol, nu ar fi fost Mupi, care a trecut prin geamul camerei mele după ga­lerie, şi nu ar *i a juns tocmaî în a-cea clipă spre a-1 apuca de beregată, reducându-1 la desăvârş i ta neputin­ţă de a comite crima.

M u ţ i a r fi pua Joe un bou, ş i cu toate a s t e a a venit ziua când, cu m â n a Biea, a trebuit să-I scurtez chi­nurile ce viermii dintr'O ureche II pricinuiau, imp«$cuudu-l pe câmpul Filaratul uî, unde l-am şi îngropat î n tovărăşia regretaţilor şi d e m u l t pier­duţi lor mei prieteni, Nicu Zahariadi ş i Costacopolu, pe Mupi care atât cât a durat tifosul c e î - a m suportat , nici cât o vrabie nu a mâncat .

G. A . T a c i d .

ALIUŞA SPARGE-OALE de

L. N . TOLSTOI

Aliuşa era cel mal tânăr dintre fraţL

Fusese poreclit Oală, pentru că odată m a m ă - » î l trimise c u o oa lă s ă cumpere lapÄ, dar pe d r u m îm­piedecând u-se a spart-o. Mamă-aa l'a bătui pentru această faptă, iar copiii îşi băteau joc de el ş i l porecliră sparge-o ale.

Aliuşa era mic de stat , uscăav şl prostănac. Urechile îi a târnau ca niş­te aripi, iar nasu l î l era cât o păt­lăgică. Tovarăşii lui ziceau: „Al iuşa are u n n a s cât un castravete". In sat era şcoală, dar cetitul pentru Al iuşa era o muncă mare, pentru care nici iiu prea găsea t imp îndestulător.

Fratele luf m a î mare, era servitor la un negustor din oraş , iar Aliuşa ajuta tatălui său .

Delà vârsta de şase ani . împreună cu alte fetiţe el păeaa vacile la pă­şune, iar când s e făcu mal mare, zi şi noapte era c u caii la păscut. La 12 ani ara s ingur la tarla s a u m â n a cai i la căruţă. Deşi nu era sănătos , totuşi lupta ş i . înv ingea toate neca­zurile. Aliuşa. era totdeauna vesel. Copiii î ş i băteau joc de dânsul , el î n s ă tăcea şi asculta; când batjocu­rile s e isprăveau, e l zâmbea şi-şi cău­t a de lucru.

Au'tişa era de Ï9 an.!, când luară î a armată pe fratele lui mai mare. Tată-BAu s e gândi să-1 ducă pe dân­sul , c a înlocuitor a l fratelui său. î n ­călţat c u cizmele vechi ale fratelui s ă u ş i în cap CU o căc iu lă d i l a ta­tă-său, Aliuşa a pornit spre oraş. P e drum, ' A4i«şa, nu s e m a i sătura de frumuseţea s îraelor cu care fusese gătit; negustorului î n s ă nu i-a plăcut înfăţişarea băiatului . „ E ü credeam, zise el , că-mi vel aduce a o băiat des­toinic în loc, iar tu mi-aî adus un nătâng.; Ce s ă fac e a cu ei?"

— N « vă uitaţi că are aşa înfăţişa­re, el poate să f a c ă totul: şt ie s ă în ­hame, eă mâie cai i ş i î i place s ă m u n ­cească. E voinic ş i gata s ă v ă ser­v e a s c ă c u umilinţă.

— Bine.. . S ă vedem ce poate, să facă. Lasă-mi-i atancî .

Astfel Aliuşa a a j u n s servitor l a neeustorui d in oraş.

Fami l ia negustorului nu era mare; eraü doară: s tăpâna casei, m a m a ei , un fecior î n s e r a t care învăţase ceva prin şcoli , ia i acum ajuta tată luî -său în prăvălie; un alt fecior care i s ­prăvise liceu? şi Urma universitatea, de unde însă a fast d a i a fară , şi stă­tea mai mul t îa eaaft," ş i o fată care umbla Ia liceu.

La început Aliuşa, nu !e-a plăcut, e l rămăsese ţ ă r a n prost, ha ine le V erau zdrenţuite, n'avea maniere ş l f iecăruia aicea „tu". Curând însă se obişnuiră cu el. Treburile şi le făcea bine, fără nici o împotrivire „sa* murmur. Ii dădeau fel de fel de în­sărcinări, ce şi Ie îndeplinea c u exac­titate şi când isprăvea un lucru se a p u c a i e altul. Cm cât lucra m a î mult , cu atât maî mul t ÎI găseau de lucru. Gospodina casei, fiica, băeţiî, agenţii , bucătăreasa, toţi U trimi­teau c â n d ici. când colo ş i fiecare ÎI da câte ceva de f ă c u t II spuneau de •pildă: ..Aliwşa, fă cutare lucru! — Aliuşa, al uitat să faci ce ţi-am spus? — Aliuşa vezi să nu uiţi!?

Aliuşa alerga, umbla şi făcea tot ce i se poruncea, nu uita nimic, pen­tru tot găsea t imp şi mereu zâmbea.

Cizmele lu i frate-său, e l le rupse тер-iűe; iar e c u m s tăpânu l Îl certă c&

umblă c u ele rupte »i ÎI cumpără al­tele. Acestea Insă Гай servit numai doi ani , ş i el Începu a& s imtă că'l dor picioarele, lucru ce-1 supăra foarte m u l t Aliuşa sc temea ca nu cumva, •tată-său, când va veni în oraş, s ă J ia s imbria şi s tăpânul «ă-şi oprească bani i ce ' I daee pe ckme.

Iarna, Aliuşa se scula dis-de-dimi-neaţă şi tăia lemne, mătura curtea, a d ă p â calul şi vaca. Apoî îăcea focul în sobă, aşeza samovarul , î l ştergea, până îl chema vre-un agent să scoa­tă baloturile de marfă, ori bucătă­reasa să-I spele vasele sau să fră­m â n t e pâinea. Apoi î l trimitea tn oraş, fie sS aducă fata delà şcoală, fie să cumpere untdelemn pentru bă­trâna. —„Unde a i fost atâta vreme, nenorocitule", striga unu l s a u altul. La ce bun s ă a a d u c ă altul, când A-l iuşa ş t ie încă s ă l u g a . Ei, Aliuşa! Aliuşa! Al iuşa era «a iu l de bătae ai tuturor.

De mul te ori întârzia pe drum ş i foarte rar putea s ă « f c t â n o a împreu­na c u toţii. Bucătăreasa îl certa că n u v ine la t imp Ia m a s ă . dar i se fă­cea mi lă ş i a v e a g r i j a să - i ţ ină m â n ­carea c i ld i c i cu pană ae întorcea la maaft.

I a zilele d e sarbutoa*e şi în ajunul lo*, d i v e a leer te я и * de lucru. In aeeaie с З е c ă p ă t a ai e l câte 60 de co­peici, singţrriî b a n î ce erau al lui.

S imbria пЧз v-edea nici odată. Tată-s ă u venea în oraş , î î lua bani i şi certa p i Aliuşa că-şi rupea -epede «izmeie.

"Când adună 2 ruble din bacşişuri, d a p ă p o vata bucătăresei el îşi cum­pără un săbun îmblănit , şi când îl îmbrăcă, de bucurie nu-şi mal putea g ă s i ioc. Aliuşa vorbea foarte puţin, iar când spunea ceva, totdeauna în-ioreea capu l în a l tă parte şi îngâna câteva vorbe neînţelese.

I s e poruncea ceva, aau dacă '1 în­trebau de a înţeles porunca, el tot­deauna zicea „omul trebue să înţe­leagă totul", şi s e ş i apuca de lucru.

Rugăciuni el nu ştia; cele ce-l în­văţase mamă-sa acnsă, le uitase, cu toate"ăceaiea d imineaţa şi seara el se ruga cu mâini le încrucişate in faţa icoanelor.

Aşa şi-a petrecut el anul şi jumă­tate la stăipân. iar în a doua jumă­tate a celui de a l doilea an, un eveni­ment important se oetrecu în viaţa lui. Acest eveniment s'a petrecut tocmai atunci când el cu mirare con­statase că î n o a m e n i î n afară de rela-ţ ium'e de cependerţă , existk şi altele relaţiuni de o natură cu totul deose­bită: reiaţiuni în care faptul impor­tant nu este a curăţa cizmele cuiva, sau 6ă-I fi d u s un pachet, orî să-I se înhame cai i , ci relaţiuni prin care o m u l prin u n imbold al naturel do­reşte să facă un serviciu altuia şi să se poarte c u el prieteneşte — şi că el, Al iuşa, nu este exc lus delà un as t fe l , d e t r a t a m e n t El a aflat aceasta delà bucătăreasă. Ustuea era o fată or­f a n ă , tânără ş i tot a ş a d c muncitoare ca ş : Aliuşa, când e l pentru întâ ia ©ară simţi c ă poate s ă f ie s cump al-i a i a n u n u m a i prin calităţile luî eetbeştl . Când m a m ă sa й я ізяіа el nu s imţea această alinare, ş i credea c ă aşa trebue s ă f i a Ce astădată n u m a i de c â t observă că I M u e a , cu toate că-J era străină, avea oarecare încttaaţra-ni faţă de el; e a îl păstra făl i i de pâine unse cu ur>\ şi când el mânca , ea t ş l sprij inea capul în cot ş i se uita la dânsul . De li se întâ lneau •privirile, a m â n d o i zâmbeau.

Acest s en t iment era ceva c u to­tul nou pentru Aliuşa, şi e l se sper ia El s imţea că s impat ia aceasta îi va f i p iedică în viitoi ca s ă poată sluji ca p â n ă atunci. Totuşi era vesel, iar c â n d se uita la pantalonii се-í cususe Ustuea, dădea din cap mîrându-se ş i zâmbea.

De mul ie orî , când lucra « e ă când 11. apuca vre-o grijă se gâneda i a Us tuea şi-şî z i c e a : , ,Da, Uetaea * fată bună". Ustuea îl ajuta când pu­tea şi el îi făcea acelaş lucru. E a îi povestea soarta el, cum rămăsese orfană, cum mătuşă-sa o strânsese pe lângă dânsa şi o aduse în oraş, cum feciorul negustorului a căutat s ă o înşele ş i c u m i-a tăiat pofta de

Luni, 12 Decembrie, 1911. UNIVERSUL LITERAR No. 50. — 3.

aşS ceva. Eî îî plăcea s ă povesteascâ ş i e l o asculta cu nesaţ. Dese ori a u -t l e e c ă ţăranii carî lucrau prin era ­t e se însuraseră cu bucătărese. Us-tuea U întrebă odată, dacă n'o să-1 însoare mai repede. El îi răspunse eă n u ştie când a u să-1 însoare, dar nici n u doreşte să ia nevastă de la îară.

— Ţi-aî ales vre-o fată ? în între* bă ea ?

— E ü vreau să mă însor cu tine.-T u vrei?

— Ia te uită cu câtă sinceritate a epus-o zise ea, lovindu-1 cu şervetul peste umăr. De ce să nu vreau?

D u p ă câtă-va vreme veni în oraş bătrânul să ia simbria lui Aliuşa, de la s tăpân. Nevasta negustorului a-flă că Aliuşa avea de gând să ia de nevas tă pe U ustuea, lucru ce nu-I convenea nici de cum. . A r e s ă ră­m â n ă însărcinată, va naşte şi atunci-Ia сѳ mi-e bună ?". Această teamă e a o destăinui şi bărbatului ei.

Negustorul plăti leafa lui Aliuşa, tatălui acestuia.

— Ei, cum merge băiatul meu, în­trebă acesta.

Nu v'am spus că băiatul e l iniş­tit şi muncitor.

— Ce © drept aşa este, dar ială-i vrea să facă o prostie. Vrea să so în­soare cu bucătăreasa noastră, iar eü nu pot să ţiu oameni însuraţi . A ş a oameni nu's de noi.

— Ce prost Ce prost 1! De unde i-a m a l trecut prin cap şi a s t a ! zise ta­tăl. Nu credeţi aşa ceva. Am să-i a-ihing eu gândul acesta.

Bătirânul intră în bucătărie şi se aşeză pe un scaun, aşteptând pe fe­cior.

Aliuşa fusese trimis să expedieze p comandă şi se întoarse în casă gâ­fâind.

— Eii credeam că tu î ţî cauţi de treabă, zise tatăl, şi când colo ţi-aî pus în g â n d alte lucruri.

— Eu ? Nimic n u mi-am pus tn gând .

— Cum nimic ? — Tu vrei să te însori. Cnd o veni

vremea a m să te însor şi asta cu fata oe îţi voi a lege eu, iar nu cu sluţenii le acestea din o raş .

Tatăl vorbea . Aliuşa s t a în picioa­re, ^asculta şi ofta. Când tatăl tăcu, Aliuşa zâmbi .

— C u m zici mata. Eu pot să-nil iau vo rba înapo i , zise el.

— EI. a ş a da . D u p ă ca t a t ă l p lecă şi Aliuşa ră­

m a s e s ingur cu Us tuea , î i zise: — F a p t a noastră n 'o să se poată

face. Tata s'a supărat şi m ă opreşte de la aşa ceva !"

E a începu s ă p l â n g ă c u faţa în şor ţ .

Al iuşa o p r iv i a şi ţ â câ i a l imba. — Trebue să-1 ascu l t .*Trebue să

lăsăm la o p a r t e aces t lucru. Când s t ă p â n a casei îi porunci să

tnchidă p r ă v ă l i a s ea r a , ea îl î n t r ebă : — Ei , a i să ascult-' a c u m pe t a t ă -

tăfl, ca să p u t e m a l u n g a prostiile din capu t ă u ?

— Bine înţeles, zise Aliuşa. Z â m b i şi s u s p i n ă adânc .

Al iuşa nu m a i vorbea cu U s t u e a de n u n t a lo r ci îşi t r ă i a v i a ţ a ca mai î na in t e . Oda tă agen tu l îi p o r u n ­ci ca să dea z ă p a d a jos . El se sui , d ă d u jos z ă p a d a şi a c u m rupeagb ia ­tă dc 'pe s l ruş ină . î n t r ' o clipă " însă perdu echi l ibrul şi căzu j o s cu lopa­ta în m â n ă . Spre n e n o r o c i r e a lui , el nu căzu p> z ă p a d ă ci pesle grilajul de fer a l porţ i i . Us tuea a l e r g ă nu ­mai de cât la dânsul şi după ea şi (ata n e g u s t o r u l u i .

— Te-ai iovit Al iuşa? — Cum sc' p o a t e să mă lovesc ? N ' a m nimic . încercă să sc ridice, dar nu putu şi

începu isă r â d ă . Ii duseră în o d a i a portarului. Doc­

t o ru l veni îl examina şi-1 întrebă unde îl doa re .

~ T o t c o r p u l m ă doare, dar nu face oimic, să nu se supere numai stăpâ­nul.

înşt i inţaţ i pe t a l a să v ină , Ui uşa zăcu două zile şi a treia

chemară pe preot»

A c e l e i a ş i ferne}* Din zi în zi mai multe pedicî în calea noastră întâlnim Din si tn zi cu toate-acestea tot mal puternic ne iubim.

Că Vi noi a înflorit norocul din clipa cunoştinţil 'nlâi; Atunci am priceput câ-s robul, iar tu că sclavă-ai să-mî rămâîl

S'acuma când suntem, Domniţo, cuprinşi de donai mari, alese. De răutatea lumei oarbe, iubirel noastre o să-î pese ?

O, cine de cât mine ştie cât farmec porţi în ochi, în păr ; Icoanei tal» cin se'nchină, cum eu mă 'nchin în adevăr ?

Noi ne iubim ! Pentru noi firea îmbracă strai de sărbătoare Şi 'nalţă imnuri dulci de slavă în largul zărilor altare,

\ La geamuri nu mai plânge toamna... Salcâmi nu scutură pe

drumuri Veşmântul ciuruit de picuri... îmbătătoare, reci par fumuri,

înalţă grădina scăldată în ploaia soarelui ferbinte... Tiitindenl simt plutind iubirea şi-o fericire ce. nu minte...

In noaptea, când se cerne pacea, desişurile se 'nfioară, Romanţa îndrăgirii noastre răsună 'n triluri de vioară.

Te cântă fie-care frunză şi fie-care floare par'că Din fericirea mea se 'ncarcă !

Slăvită fii. femee care mi-ai răsărit stăpână 'n cale... Nădejdi notă mi-ai sădit în suflet si 'n haina frumuseţii tale

O inimă de mult rănită pe veci de veci. aii îmbrăcat-o, Frumoaso, scumpo, adorato !

S o l f e r i n o

— Nu c u m v a ai de g â n d să mori? îl în t rebă Us tuea .

— Altceva ce să. fac. P u t e m oa re s ă t r ă i m veşnic. Asta t r ebue să se în­t â m p l a oda tă , zise Aliuşa. I ţ i m u l ţ u ­mesc J J s tuea . că a i avut. s impa t i e pen­tru mine . Vezi că a fost m a i bine de ni s'au p u s piedici l a căsătoria, noas ­t r ă . Acum ne a r fi a j u n s nenoroc i ­rea , ia r a ş a to tu l e la r â n d u l lui .

C â n d p reo tu l sa r u g a p e n t r u dân­sul , el îl u r m ă r i a cu t r u p şi suflet. In m i n t e a ' u i î n s ă p r e d o m i n a g â n -dlu că d a c ă aici totul e b inc x c ând omul nu a făcut n i m ă n u i vre-un r ă u apo i tot aşa t r ebue să fie şi pe lu­m e a cea la l tă .

El vorb ia pu ţ in . Cere-a m e r e u să bea, şi î n c o n t i n u u se m i r a .

M i r a r e a aceas t a se observă, pe f a ţ a lui şi c â n d îşi dădu sufletul .

Traducere de S . V . D.

AŞEZĂMÂNTUL CULTURAL al

Mitropolitului Dositei Filitti De la înfiinţare pană astăzi (1827-1910)

Aceas tă n o u ă p u b l i c a ţ i u n e a d-lu" I. C. Filit.ti, c u n o s c u t p r in scr ier i le stalet istorice- a s u p r a epocet f ana r io ­ţ i lor ş i a r e g u l a m e n t u l u i o r g a n i c , a fost foar te bine p r i m i t ă de cri t ici i competenţ i , p r e c u m dovedesc d ă r i l e de s eamă din Convorbiri literare (C. Giurăscu) , Săptămâna politică şi cul­turală (Pe t re V. H a n e ş ), ötc. Am crezut n imer i t '-ă a t r a g şi a t e n ţ i u n e a n u m e r o ş i l o r c i t i tor i a i z i a r u l u i Uni­versul a s u p r a u n u i a ş j z ă m â . n t cu l tu ra l , r a r e , p r e c u m v o m ve­dea, a da t roade f rumoase şi v a m a i d a . dacă t iner i i h a r ­n ic i d a r l ips i ţ i dc mij loace s e vor î n d r e p t a cu pet i ţ iu i i ' că t re epi l ropi î p e n t r u s ă v â i ş i r e c s tud i i lo r s u p e r i ­oare .

Mi t ropol i tu l Dositei Fi l i t t i s 'a n ă s ­cu t la 1734 în c o m u n a P o d g o r i a n a , n u depa r t e de I a n i n a şi s 'a c ă l u g ă r i t l a m â n ă s t i i e a Sos inu d in c o m u n a s a n a t a l ă . Venit în Bucureş t i , sub Ma-vroghen i , 'la 1793 devine Mitropolit, a l ţ â r e i R o m â n e ş t i . Act iv i ta tea lu i Dositei F i l i t t i ca mi t ropo l i t a fost în­t r e i t ă : s ' a desvo l t a t pe t ă r â m u l poli­tic, bisericesc şi cu l t u r a l .

Pol i t iceş te , Dositei F i l i t t i a fost. în tot t i m p u l ag i t ă r i l o r de,la 1787—1810 de p a r t e a boar i lor na ţ iona l i ş t i , ca r î în n e s i g u r a n ţ a ace lor t i m p u r i f ră­m â n t a t e , cătai i m â n t u i r e a ţ ă r e i lor .

sp r i j in indu-se c â n d pe tu rc i , c â n d pe a u s t r i a c ! sau pe ruş i .

A u t o r u l ins i s t ă m u l t a s u p r a eveni­men te lo r politice din aceş t i a n i ş i re­uşeş te a a r u n c a o l u m i n ă n o u ă a su ­p r a une i epoci a t â t de t u r b u r e şi a p u n e în ev iden ţă ros tu l p a r t i d e l o r polit ice l a no i pe a tunc i .

P e t ă r â m u l bisericesc, în a f a r ă de (măsuri le eonttra (abuzur i lor călugăi-rilov greci , se m a i da to re ş t e lu i Dosi­tei F i l i t t i r educe rea j l o c o n d u l u î câr ­jei , î n f i i n ţ a r ea episcopiei Argeşu lu i ; î n f i i n ţ a r ea «ondicei de documente a episcopiei B u z ă u l u i : î n f i in ţ a rea ce­lei d i n t â i şcoli p e n t r u preo ţ i la Bu­cureş t i , etc.

P c t ă r â m u l cul tura) Dositei s 'a dis­t i n s cu deosebire. A spr i j in i t pt. ti­ner i i ca r i m e r g e a u la studii în s t ră i ­n ă t a t e ; a î n c u r a j a t t i pă r i r i l e d e c ă r ţ i bisericeşt i în l i m b a româ­nească etc.

Aca.stă activi tai o c u l t u r a l ă , Dositei Fil i t t i a în ţe les s'o con t inue şi d u p ă m o a r t e , .d i spunând ca mioştenitorii l u i s ă c u m p e r e ,o moşie din al căre i veni t să se t r i m i t ă l a Academii le Eu ­ropei t ine r i s i l i tor i şi in te l igenţ i ca s ă învoţa un i i ş t i in ţe , a l ţ i a r te , ^pre folosul gene ra l a l na ţ i e i " .

Vo in ţ a mi t ropo l i t u lu i Dositei Fil i t­t i s'a executat. î n d a t ă d u p ă moartea; lui , î n t â m p l a t ă la Bra şov l a 1826. Cu bu r se din fondul l ă s a t de e' au î nvă ţ a t ca r t e de a t u n c i încoace m u l ţ i r o m â n i şi greci şi nu p u ţ i n i s 'aü dis­t i n s d in t re aceşt i bu r s i e r i . E des tu l s ă c i tăm n u m e ca : g e n e r a l u l Mit ică Creţulescu, E u g e n i u Siă tescu , Miha i Ferech ide , M i h a i Sen ina , Gh. Sch ina , Ciru Oeconomv Gr. P ă u c e s c u , C. C. Arion, ac tua lu l m i n i s t r u etc. D in t r e cei m a î t ine r i s u n t : p ic tor i i Ster ia-de şi Aricescu Nestor Urech ia , Dinu B r ă l i a n u . L. Mra.zec, Al. M i l b r , etc.

E p i t r c p í ac lua l i a i A ş e z ă m â n t u l u i Dositei F i l i t t i sun t : d-nii Miha i l Deş-Hu, vice-pieşodintele Camere i , Al. E m . L a h o v a r y , m i n i s t r u a l Românielî la P a r i s , C. P . Fi l i t t i , fost s ec re t a r l a m i n i s t e r u l jus t i ţ ie i , N. C. Fi l i t t i , de­putat, de I a l o m i ţ a şi I o a n D. Fi l i t t i , fost depu ta t .

Acesta e pe scur t c u p r i n s u l că r ţ e î d-lui Fi l i t t i , c a r e e o l u c r a r e in te re ­s a n t ă şi a t r ă g ă t o a r e şi m e r i t ă să fio cititfă de t o a t ă lumea .

V C i o c â r d i a .

CUM A FOST BOTEZAT POETUL НЕШС HEINE

Poetul Henric Heine, d u p ă cum se tştie, s'a botezat în religia creştină, l a ziua de 28 Iunie 1825, î n oraşul Hei* l igenstadt din Prusia. In revista „Heimaithland" publică scriitorul W. Kolbe amănunte asupra acestui epl-< sod, după rapoartele superintenden-tuluî (episcop) G. Grimm.

Orăşelul Heigenstadft ѳга Stuncï, ca ş i aâtăzî, un loc plăcut de escur-s iune al studenţi lor din Göttingen şi Grimm aflase încă pe atunci, că Hei­ne, un evreu bogat, care nu vrea să fié considerat ca evreu, a venit ade­seori la balurile d i n Heiligenstadt.

Aceasta era tot ce ştia, căci la 24 Mai 1821 a venit la el Heine ş i i-a de­clarat că voeşte să se boteze, crezând că acest act se va face imediat şi în cea mai mare tăcere. El se temea însă de o intervenţie a familiei sale. El voia să-şi păstreze numele de fa­milie . Grimm H promise că botezul se va săvârşi în cel m a l mare secret, şi să-1 comunice numaî guvernului din Erfurt. Dar mai întâi trebue să se supună unul examen. Interesante sunt amănuntele d i n raportul lui Grimm, delà 28 Mal.

, ,Un Israel i t din Düsseldorf cu nu­mele Harry Heine, fiul unui evreu, fost c o m e r c i a n t şi a c u m .-entier în L ü n e b u r g , s'a anuţat la mine ç a să-1 botez. El s tud iază d r e p t u l în Göttin­gen şi n u voeşte sălfce botezat acolo, u n d e este cunoscut c i aicî unde este străin, şi adică în cel maî mare se­cret, p e n t r u ca să nu se afle că s'a născut din părinţi evrei, pe carî i-a ţ inut secret încă de pe când se afla în şcoala p r i m a r ă c reş t ină , şi el care î n t o t d e a u n a s'a d a t de creş t in , să nu fie cal if icat oa evreu botezat , d u p ă ce va ieşi din comun i tg t ea i s rae l i tă . El mă r u g ă cu ins i s ten ţă , să ţin se­cret m ă r t u r i s i r e a sa şi aduse , ca al doui lea motiv f ap tu l că ar pierde o î n s e m n a t ă subvenţ.iune a uneî rude­ni i i s rael i te , d a c ă se afla сй s'a lepă­dat de re l ig ia s t r ămoş i lo r săi .

G u v e r n u l d ă d a r sfatul , ca să se procedeze cu p r e c a u ţ i u n e ş : cere un cert if icat b u n şi o i n s t ruc ţ i e com­ple tă în re l ig iune.

Cert i f icatul î l dădu supe r in t enden-tu l Ruper t , El a af lat n u m a î lucruri bune despre Heine : Ambele sale gaz­de, la care a locuit , i-a da t un cert i­ficat excelent şi l a u d ă v i a ţ a sa l iniş­t i tă şi r e t r a s ă . N ' a auz i t n imic nefa­vorabi l despre e l. Toţ i îl descriu ca pe un tânăr s i l i tor şi l a u d ă t a len tu l său poet 'c . La 7 Iun ie , G r i m m invi tă pe studen«

iu l în drept. Heine la o convorbi re a-sup ra î n v ă ţ ă t u r i l o r p r inc ipa le ale bi-sericei creşt ine. Dună aceea el va pr imi botezul în cel m a l m a r e se­cret. Heine ÎI m u l ţ u m i . La 28 Iun ie , d i m i n e a ţ a la o ra 10, avu loc convor­bi rea în cabinetul de s tudi i a Iul Gr imm. Heine, dovedi c ă este bine ve r sa t în î n v ă ţ ă t u r i l e c reş t in i smu­lu i" .

Grirnm m a î spune : . .Răspunsu r i l e a r ă t a u o j u d e c a t ă p rofundă a s u p r a c u p r i n s u l u i şi f i inţei re l igioase creş­t ine, în genere el n u p r i m e a n u m a i cu credinţă î n v ă ţ ă t u r i l e ce le auzea , d a r voia să fie convins despre ele şi s c h i m b a r e a c red in ţe i e r a pen t ru el n u n u m a i o s i m p l ă s c h i m b a r e a une î forme externe, ci i se p ă r e a m a î m u l t ca r e z u l t a t u l uneC neces i tă ţ i u r g e n t e p roven i t ă d in inter ion-".

La această, con rorb i re de là Grimm;, m a i e ra de f a t ă şi s u n e r i n t e n d e n t u l Bonitz din Langensalza.

La a c tu l de botez care a urmat , d u p ă aceasta, s u p e r i n t e n d e n t u l Bo­ni tz a fost naşu l lu i H e n r i c Heine.

Poetul Heine 'Cirimi numele .de Cbr i s t i a r Ioan Henric. După botez Heine luă parte la dejunul servit în fami l ia luî Grimm.

D u p ă mărturia unul martor ocu­lar Heine luă parte la conversaţie nu­m a i a t â t cât ceea buna-cuviinţă, p e n t r u ca să nu fie nepoliticos: . ,fata lu i p u r t a pecetea uneî profunde agi­t a ţ i u n i interne şi în ochii s ă i negri se p u t e a vedea că gânduri le sale nu «unt prezente Ia conversaţie".

4. — No. 50. UNIVERSUL LITERAR LrniV 12 Decembr ie , Í1HI.

GALERIA FIGURILOR CONTIMPORANE

D , L A , F A R R A

P A G I N I — Din carnetul uneî femeî —

•fi Septembrie 19... Şi- n e - a m despărţit! . . . Trebuia,

fireşte.. . n u ne era dat să trăim o vecinirio împreună! . . .

. . .Eu, de natură sinceră şi pasio­nată. . . el, bün, dar serios. Şi l ipsit de

' « a r c care sensdbiHteite, n'a ştiut.. . sau , n 'a 'vrut -să m ă înţeleagă !..'.

. . .Şi , ne-am despărţi t ! . . . ' D a . - î n ' seara aceea tristă, de început de

ч toamnă. . . -, ; -.** Imt voiu amint i pururî pustiul tn-

' grozitor din noaptea aceea.. . şi go­lul lăsat..', a!. . . nicî odată nu se va m a i completa . . j

' . . .Prin vorbe І /anah/ şi minciuuî * copilăreşti 'm'am apropiat de. dân-. sul.î.- şi luî, farmecul dulcilor nimi­

curi, i-a .plăcut.şi nu m'a respins!- . . '.' M*a lăsat încrezătoare, să mă de-' prind cu-el, tot mai 'mult, ca cu ceva

scump.. . ceva, de,; care s imţeam că n u m ă voiu pufea lipsi, fără ca să n u

'. înebunese !...

Directorul general al inchisorilo

Născut in anul 1844 in Iaşi. ,E fiul postelnicului Nicolae Farra., A făcut studiile ,în ţară. şi străinătate; Până la 1878 s'a ocupat ;de agricultură.. La 1878 a fost numit al douilea secretar la legaţiunea: din Constantiuopoi, iar, la І879 a fost nUBit consul, însărci­nat cu înfiinţarea consulatului laGons-tantinopol. La 1881 a fost înaintat consul general la Budapesta. A ocu­pat în două rânduri funcţiunea de pre­fect al judeţului Mehedinţi, precum şi demnitatea de senator.

La 31 Decembrie, 1910, a fost nu­mit director general al închisorilor. In acesta înaltă poziţiune desfăşoară o în­tinsă activitate. Lucrează la un proect de lege pentru reorganizarea serviciu­lui închisorilor şi graţie vastelor sale cunoştinţe so speră că se vor aduce Însemnate îmbunătăţiri în starea ac­tuală a închisorilor. Tot d-sa este şi iniţiatorul publicaţiei «Revista peni­tenciară».

După m a s ă Heine se ridică c a să plece. Despărţirea sa de Grimm a fost foarte cordială şi când la uşă, se în­toarse încă odată., şi s trânse cu căl­dură m â n a lui Grimm, ochii poetu­lui Heine erau plini de lacrămî".

C. Scurtu

De patru orî am luai condeiu 'n mană Şi tot de-atălea ori L'am aruncat... Prietene, mă iartă, sunt nebună, Aş vrea să-ti Scriu ceva de voe bună, Dar sufletul mi-c tare întristai /...

Şi vezi tu, să spun ce mă doare E greu... Şi iar să mint nu-'i bine, Căcî m'aş juca cu-a focului dogoare.., De mnll aştepţi, răspuns l'acea scrisoare Ce cândva 'n'dreptasi tu către mine.

O la'rimă mi-a picurat curată De-asupra scrisului tău mic şi tremurat Şi inima 'mi s'a strâns îndurerată... Citind scrisoarea-ţi stalam nemişcată Şi din adăncu-mi m'am cutremurat.

Prietenia noastră-aşa curată. Tu, ce mi-aï fost cafrale, vrei s'o 'ntu-

necî ? Gândeşte, cât de bun erai odată, Cum inima li-era de nepătată Şi-acum pe căi piezişe vrei să luneci ?

Ţi-am spus'o .. Imi esti drag ca frate, Ce vrei mai mull ? De ce'mi ravesü

credinţa Prieteniei noastre nepătate ? De cc înviit icoane neertale Şi-ţî făureşti clin vise, suferinţe ?

Copile, când am luat condeiu in mână De patru ori, pe rând l'am arunca'.... Voiam să-ţi scriu ceva, de voe bună. Dar. iartă-mă... pe mine mis slâp.Uă, Căci sufletul amar mi-aï întristat. .

Gabriella I. Anasiasiu Vuculescu.

zi Septembrie... . . .S'a sfârş i t ! . . . s 'a 'sfârşi t , pentru

to tdeauna! JE1, a plecat! . . . Cum m a l îmi ard tâmplele. . . şi ce durero mare s imt în . adâncul sufletului meu. . . ' '.

A ! de n'aş fi fost ameţită şi aş fi avtit pifterea, s ă alerg, să?uîi culc i a p u l ca să mi-1 zdrobească roţile trenului , care-1 'ducea pe el ! « . * . . . *

2 Octombrie... /•NLef n u şt iu, ce a m ş ă m ă fac !...

Ani să mor.. . am să trăesc... nu ştiu! Ştiu - at&t; :- s ă - c a u t , de vqitf: putea, să-mî ascund durerea, ca să n'o pri-

• ceapă cei din jur.. . Şi pe urmă, nu şitiu ! Dacă am să mor, atât m a i bine.

El, n u are să m ă regrete ; ştiu eu biae as ta ; şi nici o urmă de amin­tire poate că nu are să-mi păstreze. Ştiu eu : nici odată n'am surprins l a el măcar o cl ipă de înduioşare, pentru toarte lacrimile şi durerea mea. Dar nu-1 urăsc !... Să-î dea Dumnezeu bine... şi să găsească feri­cire şi succese-, pretutindeni !

Poate că a şa a fost să fie... poajte că nu-I de v ină el, dacă nu m-a pu­tut iubi, ca să m ă ia cu dânsul . . .

A! . . . femeile sincere şi bun. 3, sunt atâta de nenorocite !

De-ar fi ştiut el ce comoară de blândeţe şi fericire i-aşi fi fost în zilele de bine, ca şi în t impurile do durere !...

19 Octombrie... Trec zile, vor trece luni şi eu nu

m a i poit găsi lodihnă. Prin odăile pustii , pline altă dată

de râsul şi copilăriile mele, pluteşte parcă ceva fatal, ceva rece şi trişti, ca un vânt al morţel. Şi în colţul a-cela din fund, în faţa oglindei , mi-a r ă m a s ca. împietrită par'că aminti­rea lui ; a şa c u m sta., drept, cu obra­zul, culcat pe vioară, adunând în­tr'un zbor repede, notele s fârş i tului celui din urmă cântec "de vioară, cântat pentru mine.

Şi e acelaş cer plumburiu de toam­nă.. . aceiaşi pomişori şi-au aşternut, frunzele ruginii pe trotuarul curţel şi tot chrisanteme albe, cu petalele «mul se în neştire de mâinele mele, erau împrăştiate, pe măsuţă . . . şi jos pe c o v o r — şi atunci — ... Imt amin­tesc b i n e : era 'tot în amurg, al unei Duminici de Octombrie.

Petrecusem toată după amiaza îm­preună ; rămăsesem singuri. . . şi deci fericirea era a noastră. Făcusem •multă muzică. . . vorbisem de toate... şi eu, mai ales, râsesem miuit.

. . . Intr'un târziu, el m'a a t r a s în •spre dânsul. . . şi ш ' а a şeza t pe gonu-chii lui. Eu, mi-am lăsat capul po ti­m a r u l lui.. . l -am privit adânc. în och-i, şi fără să ştiu de OP. mi-a năvăl i t în suflet a t â t e a presimţiri trist-:' !... L ' a m s ă r u t a t încet, pe d u p ă unvlior şi, f i j i b i m e , p lângând înăbuşit , cu capul a p ă s a t pc p iep tu l lui, a m s la t a şa , mul t . . . inul:... nici nu ştiu cât .

-,..E vreme de atunci , îmi amintesc. Presimţir i le (triste s'au realizat.. .

şi trăind nenorocită, în aceleaşi lo­curi, cu, amintirf care m ă doare. . . tot nu ştiu ce-am să ajung. . . . . . . . . . . . . . .

І0 Noembrie... Doamne! . . . Ce mult adevărat este

că o nenorocire nu vine nici odată s ingură ! Atâtea suferinţi se succed un^le după altele, atâtea întâmplări fatale v in ea să mărească şirul zile­lor de lacrimi ş iYnâhBire! . -

Ce-am să mă fac ?... Ceasuri în­tregi stau ca aiurită, i cu ochii rătă­ciţi pe fereastră... cu desnădejdea în suflet.

. . .Şi plâng, plâng'. . . un p l â n s zgu­duitor, cu spasmuri , care 'mi sfâş ie sufletul, şi 'ml ofileşte corpul.

Şi în starea asta bolnăvicioasă, în s ingurătatea anta apăsătoaxe, tot m a i des, m ă opresc la gândul : U n glonte în créer... şi un ultim adio, tuturor !

Când nu voiu mai fi, atunci poate să se afle totul... atunci poate- va în­ţelege şi el, măcar o părticica din toaitfl. iubirea ce i-am p u r t a t !

Ah !... dulce, suavă, eternă o-dihnă !...

30 Noembrie... Cât. de monoton cad picăturile de

ploaie, şi cum mai îmi picură venin în suflet.

O noapte întreagă a m auzit c u m vântul zguduia cu ult ima putere cru­cile copacilor şi 'ml avâr lea cu furie, stropii mari de ploaie în fereşti.

Şi eu, n'am dormit o c l ipa! . . . Ah, nopţile de toamnă, pustii şi lungi , când t:< simţi străină şi fără de nici o milă de nicăeri, cât sunt de gro­zave':...

. . .I-am scris şi lui. Tocmai târziu, după o săptămână, mi-a venit răs­punsul, pripit, şi rece, prin care 'mi recomanda să rabd, că nu are ce-mi face.

Aşa sunt. răsplătite oare toate sen­timentele sfinte, dragostea aceea, cu­rată... care te face să tremuri la ori ce mişcare a fiinţei iubite, care te facJ să te închini la ori ce voinţă a e i ? ! . . .

O, Iuliuiîj... cândl-va, într'un ţtâiy ziu, ai să simţi ce ai pierdut prin mine.. . ai să mă preţueşt.i când to vei convinge că iubirea adevărata o o floare rară. Dar va fi prea târziu !

N u se poate omul în viaţă să nu aibă de la un t imp nevoia u-nei afecţiuni curate, a unei iubiri devotate de femee — ori cât de scep­tic ş i de pesimist ar fi, în tema a-ceasta — dar, ca s'o aï, când îţi va trebui, trebue să ştii să o păstrezi atunci când o capeţi .

. . .Şi tu, Iuliu. . . mi-ai nesocotit iu­birea, ucizàndu-ігЛ s u f l e t u l ! . .

Fie, ca nici odată să nu simţi re­gretul cr imei acesteia : fie, ca odată .şi odată să m a i întâlneşti o in imă supusă şi iubitoare ca a mea.. . şi să fii fericit, a şa de fericit, după cum îţi doresc.

. . .Eu, poate, cine şt ie! . . . azi, satt mâine. . .

Iu l iu ! . . . Iul iu! . . . 2 i Noembrie...

După doni ani Trăesc! . . . a şa mi-a fost.!... S ă m ă

resemnez şi să trăesc, să încep a uita totuil — şi să intru iarăşi în lu­mea de care m ă ş.iiiam pentru tot­deauna despărţită.

Eii n'am crezut nici odată într'un destin... şi totuşi, trebue să fie ceva mai marc, mai puternic, care hotă­răşte d?spre viaţa tuturor, despre toate !

Sunt ca marinarul care rătăcind vreme îndelungată, în largurl, se r c i -întoarce în pacea căminului iubit, a-lături de ce; care iî fuseseră scumpi odată, şi în preajma cărora îşi simte sufletul la adăpost, fericit.

N'am mal scris de doul ani ni­mic ; şi astăzi, întâmplător. . . şi pen­tru ult ima dattă, mai încredinţez a-cesto rânduri cartului meii, cu În­semnările triste d î odinioară, pe caro ini mai vreau vre-odată să-1 deschid.

P e el, l-am uitat, ft'tí-l m â l iubesc cu pas iunea aceea nebună, cu ado-raţ iunea divină, de la început.

Vremea şi neclintita lui nepăsare m a i ales, a contribuit mult» la a-ceasta.

. . .Duc o viaţă rece, dar nespus de liniştită. Nu m a i a m nici un vis, nu m a i îmi fac nici o iluzie.

Pentru că marea şi neînţeleasa iu­bire ce am avut pentru el a pierit, şi odată cu peirea ei, a venit şi o completă moarte, în iluzii, în spe­ranţe, în tot.

Feric irea pierdută prin el, n imeni n u va putea să mi-o r e d e a ; un alt cap adorat n u voiu m a i strânge vre-o dată la piept', înfiorată .de dragoste, şi nici o .sărutare caldă, de pe buzele mele, nu va mai dezmier-da un ailt chip bărbătesc. . Simţ că n u voiu m a i putea fi vre-odată fe­meia pas ionată şi iubitoare de mai înainte şi că a m pierdut, pentru tot­deauna, toate dorurile şi visurile ti­nereţe! mele.

Dar, n u m ă m a l tem; de viaţă ! Daca împrejurările au fost- aşa , tre­bue să m ă închin lor şi să caut a găs i alte fericiri, în alte părţi frur moaşe ale vieţeî !...

Л е п у

CUGETÀRI D I N A L E D - L U I G. A. T A C I D

Dacă pr in t r 'o g a u r ă şi un reves do d r u m s'a concret izat fiinţa omenir i i , tot astfel i se poate reduce în t reaga eî ac t iv i ta te la zero, zero din momen t co se în toarce dc acolo de u n d e a veni t ,

Când femeea se va î n a r m a cu vir tu­tea o ţe lu lu i şi b ă r b a t u l cu b u n ă t a t e a mie lu iu i , do a tunc i abia vor lua fiinţă cuvintele : «Ceea ce ţie nu ' ţ î piace a l ­tu ia n u face.

* * *

Deşi d ragos tea este ceva platonic , to tuş i ea trece pr in toate t empera tu­rile p roduse de inevi tabi le le frecări in cari in t ră şi ese înv ingă toa re şi Înv insă .

Cel ma i moale şi cat ifelat j ug este al femeci care te iubeş te , m a l aies când ] ă sându- se s t ăpân i t ă p r in adora ţ ie to tace sc lavul ei."

* O merlaüc greu de ob ţ inu t va fi pen­

t ru aceia care v a dovedi că nu este da tor , că n 'a re n i m i c de felicitat şi că n u are n ic i un proces de ori-ce soi .

Adesea amărăc iun i l e boga tu lu i sun\ m a i m a r i de cât ale s ă r a c u l u i , p recum bucur i i le acestuia pot să în t reacă pe ale celui dintâi

»isliiiiida Necuratului A fost de mult , de mul t povestea

asta , de pe când în lume nu ajunse­seră ta inele răului , ba mai pot £ice şi

De când cu ursul care avea coadă.., Dc-atuncî firul povestii 'ncepe să se

[desnoade...

Da m a i bine să nu uităm vorba.» Acu', cică trei sfetnici m a l buni a-

voa tartorul drăcesc ce-i împl ineau toate poruncile, şi ca teşi trei umblau împrejurul lui ca sfârlifusul, care mai de care să se arate m a i sprinten ;i m a i îndatoritor la porunci le da;e.

Aşa, vrea să zică. » e toţi trei ii rântiuise cu câteo faptă; i»nul i buia să-şî bage codiţa printre călu­gări ca să ne leg iu iască , altul ca sa oprească isvoarelc apelor din fântâni şi a l t u l ca să facă pe bieţii o a m e n i să păcă tu iască cu însuşi fetele Iov , t re i , in t r e i feluri, ca f a ţ a Măriei Sa­le, să amegiu iască pe om şi să cadă în i á i u l lor. . .

Aşa -da r , f iecare in p a r t e a orftn du i i ă , au a p u c a t d r u m u r i l e .

A d o u a noap te , c â n d c u m p ă n a nco­tei era dreaptă, tart /uul , c ăpe ten ia lor, i-a chema t , Întrebându-I pe r â n d :

• - P o r u n c a d a t ă , ai îndepl ini t -o . S a r s a i l ă ?

- - Ap roape g a t a î n t u n e c i m e a T a l

Luni,. 12 Decembrie 1911 UNIVERSUL LITERAR No. 50. — 5.

In curând vel vedea roadele munce l mele. . .

— Dar t u A g h i u ţ ă ? — De mine să n'ai nicî o grijă, î n ­

tunecime, totul e pe încciput bun. . . — Şi tu Crăci lă? — Aşişderea ! In curând se va în-

(dleplini porunca ; totul este p u s la cale. ' .

Apoî au început tot! să istorisească isprăvile , caire în ce fel Ic vor în­deplini. A început cel din urmă, să nu-şî uite vorba, ca în timpul ce va trece, să-şî aducă şi ceilalţi aminte. . A spus, a spus , în aşa chip, până ce scu ipatu l i-a început s-â-i sară In bol-boroaşc pe faţa Tartorului, d.in caro pricină a şi fost oprit, urmându-î celălalt.

- - Apoţ eu, am şi gustat din isvoa-rcle aceidî fântâni,' aşa că, acel ce va voi s'o m a l sape, va lucra în zadar. . .

A început şi cel dintâiu : — Eu, în tunec imea ta, m'am făcut

p â n ă ş i ţ.ârcovnic la mănăst ire şi cânt împreună cu feţele sfinte î n s trana stângă, că mal bine drept, în dreapta nu cutez... In t impul s lujbei le vorbesc de cele do pe pământ: . , s ă vezi cum ascultă, să-I vezi c u m vor să cuprindă cu mintea-le în cele mai mal mici colţ işoare lumeşti . . . Mai a m pe părintele stareţ şi porunca-ţi, aci se iprăveşte.

Şi s'au cărăbănit, apucând fiecare pe drumurile fioroase* deschise nu­m a i lor.

Apoi, îndată a fost înşt i inţată toa­tă drăcărimea măruntă să vie să-şî aducă îndeplinirile date...

Acum, care mal dc care se îngră­m ă d e a u să-şî spuie veştile şi cel ce n'au prea făcut nimic, s'alegeau c'o încruntarei din sprâncene, s emn de care trebuia, celui care i sc făcuse, 6ă fie! m a l la locul luî, cu porunca ce i s'a dat.

Şi într'un târzior, hodoionc-tronc, hodorone-tronc, punând fasole, vine şi un drac bătrân, care, după c u m se vede, păţise* prea multe în lume, de venea şchiop :

— D u p ă cum văd, ai prea întâr­ziat, pedeapsa-ţi va fi 13 bice l a spate. . .

A primit 13, numărate şi răsnumă-rate...

Şi aşa .de rău s'a supărat dracul nostru ett-шісі, în cât şi-a luat dru­m u l la bătaie, cu gândul deciş i răz­buna.

Şi aşa a şi făcut ! S'a prefăcut: în­tr'un bătrân călugăr , cu barba albă ca colelia, l u n g ă pân'la brâu, şi cu smerenie s'apropie de stareţ, l a mănăst irea unde era rânduit Sarsa­ilă. Ajuns, par'că îşi des legase de-o barieră, inima, începu s ă spuie :

— Sfinte părinte, păziţi-vă cât m a l mul t că necuratul şÎTa vârât codiţa între bunii tăi călugări; fer i ţ i -văeât puteţî.. . Va veni în felul ţârcovnicu-lui, care-1 şi ştiţi , şi va cânta chiar Duminică în s trana stângă. . . Ascultă ce-ţi spun eu.. . El va intra, va începe eă cânte împreună cu ceilalţi , va vorbi, vai râde.. . Şi ca să scăpaţi , uite ce să faci : Când Sfinţia ta vel ieşi cu Sfintele Daruri , ocoleşte mănăs t i rea pe dinăuntru, c'atunci, el, va rămâ­ne l a mij loc ca închis, şi nu va m a i avea pe unde să iasă, şi atunci , ne­maî putând ieşi, de necaz va plesni!

Aşa a şi făcut. In Duminica sosită, acel ţ.ârcovnic a venit iar în s t rana s tângă şi cânta tot cântece alese şi tare de răsuna mănăst irea. . .

Stareţul, ieşind cu Sfintele Daruri , ocoli pe lângă pereţi, astfel că cu­prinse pe ţârcovnic la mijloc. Şi nu trdeu mult , şi odată se auzi o plescă-it.ură, apoi o pocnitură aşa de tare, în cât se c lăt ină şi mănăstirea din ţ â ţ â n i , înspă imântându-se şi bieţii călugări . Stareţul începu să cânte :

Mulţumescu- ţ î Ţie Doamne, că ne s căpaş î d e ' n u căzurăm cu totul în ghiarelö Necuratului".. .

De aci d iavolu l şchiop, şontâc-şon-tfte, plecă, ia omul ca re săpa o fân­t â n ă ele nu-ş de câ ţ i ani şi de isvoare tot. nu-î da şi-î zise :

— Nu te mat căzni de geaba omu­le, că apă n ' a r e să iese, căci Nectra-lul a g u s t a t din isvoarole eï, si s a u opri t . . . Du-te la sa lc ia p lanta toare

din mij locul pădureţ şi acolo vei găs i un orb, ce n u vede de a tunc i d e c â n d ai început tu - să sapi f â n t â n a ; înge­rul i s'a arătat luî în v i s :

, ,Nu te vel însănătoşi pân'nu le vcî duce băjbăind c'o ramură dintr'acea-stă salcie pân'la fântâna ce s'a înce­put odată cu orbirea la"...

. . .Mergi, şi spune-I că tu eştî ace­la, cel ce sapi acel puţ, spune-i să nu uite ramura de salcie, vino cu el, şi înfige-o în fântână;, apa va ţâşni şi-1 v a stropi şi ochii lui i se. vor tă­m ă d u i : iar Necuratul vá plesni 5...

S'a pue o m u l nostru de-a făcubtn-tocmal cum a fost lămurit, şi numai de cât apa a ţâşnit de-a umplut fân­tâna, stropii au sărit pe ochii orbu­lui şi i s'au iuminat ; pc c â n d Necu­ratul a crăpat. !... , Şchiopârlanul şi-a luat. drumul m a l departe spre acea fată caro în curând, în curând era să fie soţ ia ta­tălui său, a intrat la ea în odaie şi i-a spuiS :

— Fată-mare, fată-mare ! Eű sunt scăparea ta ; dacă voi face ceia ce-ţî voiu spune eu, vei scăpa curată. . . A-prinde tămâie şi smirnă , aprinde şi lumânarea din noaptea învierii , ş i când va veni tatăl tău, închide toate uşile şi ocoleşte cu acestea aprinse împrejurul pereţilor odăii tele; duhul necurat va plesni, tu vei fi scăpată do ruşinea părintească ; pe când ta­tăl tău se va scu la din buimăceala de care a fost cuprins, şi se va căi. . .

Şi a făcut astfel. A aprins tămâ­ie, smirnă şi lumânarea din Noaptea învierii , a ocolit împrejurul odăii , o pocnitură pulternică s'a auzit, şi Ne­curatul de necaz a plesnit ; fata a fost scăpată şi tată-său ferit de pă­cat...

Auzind Tartorul despre nenoro-rea trimişilor săi, a poruncit, de-a în-gopat trupurile Necuraţi lor într'un s ingur mormânt.. A semănat apoi se­minţe, şi în pr imăvară a răsărit o bu­ruiană, care, cine-o pune în gură, of­tează, şi cel ce-o trage pe nas , lăcră­mează, şi căreia noi î i mai zicem şl tutun !... (Auzită prin 1909 în cc-re. Bourenî-Doljj-

IV. 1. D u m i t r a s c u

C A P E L A R O M Â N E A S C Ă D I N P A R I S

HŰLT AŞ VREA SA FII CI ТВД {Romanţă)

«... Mull aş vrea sâ fiu cu line Să te-ascult cum blând grăeşti Când al iernii ger aşterne Flori de ghiaţă la fereşti...

Mâna la în ale mele Cu ce drag aş vrea s'o prind Şi în ochii tăi ceî galeşi Focul dragostei s'aprind !

Capul tău frumos, alene L-aş purta în legănărh — Ca 'ntr'un vis senin de vară — Sp te-adorm în sărutări...

De prăpădul cel de-afară Şi de noapte nicî că-тг pasă; Când iubita e cu mine E un raiu întreaga casă...»

Astfel plânge-afară vântul, Florî de ghiaţă-s la fereşti. Ochiul meu te cată n noapte Insă lu nu te iveşti !

V i r g i n i a V e l e s c u .

P R O V E R B E

Nu vinde ce nu e al tău, să nu'ţî vie 'n u r m ă rău.

Numai cu o floare nu se face primă­vară.

Cu o ceapă şi-o ridichie nu se face grădină.

Daca al in pungă banul lesne faci în min te planul.

Corabia cu douî cârmaci se îneacă.

Dică 'îi este casa mare, baga 'n ea un mărăcine, de cât pe lîeşte-eine.

ANATOLE FRANCE-

C U G E T Ă R I 4 Când zicem că v iaţa e bună, sau când zicem că e rea, spunem un lu­cru fără înţeles. Trebue s'o socotim ca bună sau rea, după împrejurări , •căcî prin ea, şi n u m a î prin ea sin­gură, avem ideia binelui şi a răului . Adevărul e că viaţa eiste plăcută, Îngrozitoare, fermecătoare, fioroa­să, blândă, amară după cum o pri­vim.

Seamănă cu bufonul din fabula lui Florian : unul îl vede roşu, unul al­bastru, în realitate are toate culo­rile. Iată de ce trebue să ne înţele­gem asupra rostului vieţsî şi s ă îm­păcăm filosofii cari se sfâşie între eî. N u m a i că suntem astfel făcuţi î n cât voim s ă si l im pe alţii să s im­tă şi sâ gândească că noî, şi să nu îngăduim vecinului s â fie vesel, când suntem trişti.

* Supărări le ascunse ale zilei şi ale

vremef, acele miii de suferinţi pornite de la natură sunt bani i cu cari îşi răscumpăra plăcerile fiinţele supuse poftelor trupeşti, încl inate a-şl căuta mulţumir i le în forme şi culori.

*

Ne îngăduinţa S existat în toate vremurile. N u !este rel igie să nu aibă fanatici i ei. Toţi suntem încl inaţ i spre! adorare. Tot ne pare 'desăvârşit în ceea ce adorăm şi aceasta ne su­pără când ni s e arată defectul idoli­lor noştri. Oamenilor le e frică să cerceteze, {amănunţit isvoareüe credinţelor lor, astfel c ă dacă ar cer­ceta maî amănunţ i t principiile, n'ar m a i crede de fel.

* U n lucru m a i a les stăpâneşte gân­

direa oamenilor : grija. Un om care n'are nici o grijă m ă supară, s a u m ă plictiseşte.

.Farmecul care atrage mal m^lt sufletele este farmecul ne'cunoscm tului. N u este frumuseţe neascum-ă şi ceea ce ne place m a l mult, este ne ­cunoscutul. Viaţa no-ar fi nesuferi­tă dacă n'am visa vecinie. Ceea o" v iaţa are m a l bun es te ideia u n u i nu ştiu ce care n u o în ea. Realita­tea ne slujeşte să p lăsmuim m a l bi­n e sau mai răii un ideal. Şi asta e poate folosinţa el cea mare.

Bătrânii ţin nespus de mult la i-deile lor; de acea locuitorii din in­su le le Fdji îş i omoară părinţii' c â n d îmbătrânesc. Uşurează astfel evolu­ţ ia pe când noi o întârziem <lin m e r s făcând academii !

Neajunsuri le poeţilor sunt neca­zuri aurite; .să nu-î p lângem prea muit ; acei cari caută ştiu să-şî a lun­ge durerea şi n u există alt farmec ca farmecul cuvintelor. Poeţi i Ы mângâe , ca copiii cu închipuiri.

Sunt încredinţat că omenirea a r e de ,che l tu i t de câ2;d există aceiaşi cant i ta te .de nebuni i şi prostie. A-cest capital însă trebue vsă producă folos într'un fel sau altul. Chest iu 1

nea este de a şti dacă nebuniile consacrate ăs t imp nu alcStuc.sc fo­losul cel maî înţelept pe care un o m ar putea să-1 tragă din prostia lui.

Departe ide a m ă bucura c â n d văd i i spărâf ld o greşală veche g â n ­desc la u n a nouă, care va veni să o înlocuiască, şi m ă în treib cu grijă, dacă nu va fi m a i nepotrivită s au m a i periculoasă -ca cealaltă.

Privite orî-cum, prejudecăţile vechi s u n t m a l puţin dureroase de cât cele nouî; t impul care le-a între­buinţat, le-a lustruit şi le-a făcut aproape nepericuloase.

Trad. de D i m . C. Z a v a l i d e

Din volumul vie jardin d'Epicure».

6. — No. 50. UNIVERSUL LITERAR Luni, 12 Decembrie, 195J

Edmond В&гяіхсопті

— Ürmare — T . rÂc'eastă cocuţă c e o iubeam atâta , <te o îngri jam, ca o aderam, s o c o Kandu-mă' m a m ă adevărată,, <&L oara m ă s lăvea ş i d â n s a asemenea, n u m a i pot e'o văz, de când întrupează pe moartă . •

înfăţ i şarea şi privirea aa m ă tur­bură, m ă otrăveşte. P â n ă şi graiul s ă u m ă înebuneşte căci a m ajuna tsă'ml închipui că are vocea m a m e i sale , după c u m are ochi i ş i d e îndată ce- vorbeşte, pe dânsa o aud ! Când trade, e c a să-şî bată joc de mine. Când plânge, bocetele s a t e îmi intru In carne, în tot trupul, ca nişte ace, ş i aï crede, totuş'i cu, c u toată a-'ceasta durere fizică, s imt o desfătare bolnăvic ioasă aozlndu- l zbierând ş i '• p lângând, pentru că e dânsa care t plânge, suferă ş i m ă răzbun. Mă ; maï retc un oaste ? Mai r ă m â n ca cea 'de al tă dată ? Cum poate c ineva să se schimbe astfel ? Copilul a simţit Ы п ѳ că m ă schimbam, ş i nici dân­s u l nu. m ă m a l recunoaşte. Mal rar v e n e a l â n g ă mine. P e u r m ă mi-a l u a t frica, a ş a pe nesimţite, ş i în l'curând ae ferea de mine. Cu copiii ,şi dobitoacele rupturile de felul aces­t a merg repede. Prinsese c u desă­vârş ire frică de mine; acuma fugea, •îndepărtarea s a m'a făcut şi m a l îrervoasă; într'o zi Vam bătut. Tată l eău era de faţă. A văzut. N'a zis ni­mic, dar s 'a făcut galben. Şi-a iuat copilul, Га sărutat, ducându-se cu Vïânsul. L'a culcat c u m â n a lui, şi n u îndrăzneau să m ă urmeze.

Mi-era fr ică să m a i d a u ochi cu b ă r b a t u l meu . Am p l â n s foar te mu l t . Când d. L a n j o r a i s veni î n sa lon , m ă găs i cu lacxămi le p e obraz . F ă r ă p re face re i -am ceru t i e r t a re . A fost f o a r t e b u n şi m ' a l iniş t i t cu vorbe Î n g ă d u i t o a r e . E u î n s ă m i m i - a m spo­vedi t necazur i l e p r ic inu i te , t icălo­ş ia mea . Se făcu a t u n c î î n t r e sufle* tele n o a s t r e un fel de ap rop i e r e în-g h e ţ ă t o a r e , u n a din acele î n t â l n i r i prea f ă r ă veste în u r m a c ă r o r a r ă ­m â i şi m a i îndepăr ta t , de câ t îna in te . Ceva se rupsese , n ă l u c i r e a , farmei-cul ? Vedea desluşit în m i n e , d u p ă cum văzusem în el şi în ţe l egeam l ă m u r i t că min ţ i l e n o a s t r e n u se m a î Impăca i i .

Din p r i c ina m i c u ţ u l u i ă s t a ! N u e r a v in a luî , d a r cum vrei tu să n u m i fie necaz . P o t fi s t S p â n ă pe m ine să iubesc s a u să n u iubesc ? S imţ i , c â n d ţi-e r ă u , ţ ipi . S t r i g a ice\la în m i n e î m p o t r i v a a c e s t u i micu ţ , c a r e este n ă l u c a une i femei, şi pot ou h ă t şi Ыш> să mă judec , s ă mă necăjesc , el a p r i n s d i n zi în zi o în­s e m n ă t a t e şi -mai înfricoşetoave şi a-opoape ca d u p ă l u m e a ceala l tă ; — el n u m a i este a c u m a în ochi i me i o s imp lă evocare a m a m e i sale, ci a devenit ea însăş i , în ţe legi t u ? Cea­l a l t ă , acea d 'n p r i c ina că re i a nu m a i sun t iubi tă , acea care ' m ă *m-ped ică să fiú iubi ta , ca re m ă va '.îm­piedeca vecinie, m o a r t a ca r e m ă face v ă d u v ă . — S u n t n e b u n ă poa te ? P o a t e ! D a r ce a r e de aface, d a c a n u pot să nu fiu ? S imt că n u m a î r ă m â n e nici o năde jde , c ă to tu l estg s f ă r â m a t , ş i i a tă ce m ă r ă s -vrăteşte*! Oare n ' a v e a m şi eű d r e p t u l meu l a fer icire ca şi a l t a ? N ' a m căutat-o, a veni t e a la mine şi mi -a zis : Uite p a r t e a ta ! a t unc i , a m cre­zut ş i m ' a m dat t oa t ă , şi a c u m , D u m n e z e u l meu, a m r ă m a s s i n g u r ă , fnaî s i n g u r ă de cât maî nainte, de oarece a m c r ezu t că a m p u s m â n a 1

s t r â n g â n d u - o fericirea ce mi-a scă­pat.

Piânge-mă. Te îmbrăţîşe?

I . Luiza

„ D r a g ă prietenă, a m înHărziart. să-ţ î mal răspund. Mă î n t reb i ee m a i fac? Rău : durerea m'a f ăcu t impres io ­n a b i l ă l a orî-ce şi nervoasă. Unde m a i p u l la socoteală t e m e r e a că

sunt însărcinată. Nu e u n t încă ei* gură ş i totuşi această idee m ă tul­bură ş i m ă hărţueşte. De altfel e lu­cru stabilit ; toate m ă neliniştesc şi mi-e frică de tot ce prevăd. Nu m ă gândesc la lucruri de cât ca s ă le văd tn rău. Nu m a l dorm-; visez ş i m ă deştept tresărind. I n timpul nop­ţei, idei mi se învârtesc în cap. repe­de, repede, trec, se schimbă, m ă în-frigurează, caut leacuri răului m e u , orânduel l în traiul nostru, presu­puneri ce ar aduce t ihna în mintea mea , drame în care devotamentul m e u ar fi frumos şi m'ar face să fiu iubită de acel ce doarme lângă mine. î m i închipuesc nebunii , ro­mane, focul, un înnec, şi a ş scăpa micuţul şi aş zice ducându-1 tatălui s ă u ,,Mi-l da'toreştî şi mie niţel, iu-beşte-mă dar ş i pe mine".

Dar toate aceste lucruri frumoase de peste noapte nu se întâmplă, nici odată în t impul zilei, şi, când vine dimineaţa, traiul banal m ă găseşte c u nerv i i cârciţi, cu mintea ostenită, ameţită, truda nopţilor îmî face zi­lele triate, şi n imeni nu vine la mine.

Au şi dreptate, că sunt întărâtată, iar din pricină că sunt surghiunită , m'am făcut ş i maî arţăgoasă. î m i dau socoteala că n u e bine pe l â n g ă mine, sunt molipsitoare, şi 'tocmai de aceea se feresc da mine. aş voi să m ă fac bună şi blândă, n u pot. Şu­ier p r e a mul t şi minţile îmi pier. P e nev ru t e m ă n ă p ă d e s c mâni i ce-mî lasă în créer o s u f e r i n ţ ă mare. P e urmă e şi un g â n d c a r e m ă hărţueş­te şi caret ise întoarce de îndată ce-1 izgonesc. î m i zice : D a c ă n ' a r fi co­pilul . Atunc i îmî înch ipuesc o casa t i hn i t ă , un traî n u m a î în doui, şi dragos t ea r ecuce r i t ă şi p a c e a în ini-a mea . . .

— Dacă n ' a r m a i fi jop i lu l !... Şi aş voi s ă se f acă n e v ă z u t ă acea - t ă i c o a n ă vie a m o a r t e i ! O v reau a ş a de m u l t , a ş a de m u l t că. . . E înfricoşă­t o r ! Mi-e fricS de m i n e şi de aces t g â n d n e s t r ă m u t a t .

L a revedere . Scie-m'f. P r i e t e n a ta , Luiza

Am p r i m i t scr isori le ta le , - d r a g a m e a pricitenă. Mul ţumesc de vorbele m â n g â e t o a r e , de p r i e t e şugu l b u n ce ' m î a r ă ţ i . R ă m â n î n d a t o r a t ă de sfa­tu r i l e ce te-aî necăj i t sS-mî da i ; dar ele e rau zada rn i ce , vezi tu, şi c h i a r pe r icu loase . Inchpueş ' te- ţ i că a l te nenoroc i r i a i fi p u t u t s ă a d u c i în căznic ia m e a , d a c ă b ă r b a t u l meii a r fi ci t i t frazele în ca r e l u a î a p ă ­r a r e a copi lu lu i neveste i sale d în t â î . jS 'ar crede că <tu m ă despovăţueşW ca să-l ucid, pe acest î n g e r a ş . Doam­ne, ce g r o z ă v e n i e ! Se p o a t e ca biete­le mele scr i sor i să-ţ i fi d a t d s p r e mine o astfel de p ă r e : e . Ardc-Ic re­pede a t u n c i şi să n u m a î r ă m â e ni­mic . Nu-î a ş a că a i să le a rz î ? A-r u n c ă şi pe <xc.:'acta in t'oc şi să n u m a i g r ă i m de t icăloşii le mele, de oare-ce le . ă m u r e s c a ş a dei r ău . . .

Te să ru t . Luiza P. S. — A c u m a a m s i g u r a n ţ a că

s u n t î n s ă r c i n a t ă . L.

Draga mea, draga mea, te-am min­ţit, minţeam f ă ră ruşine, când acum şase luni, protestam împotriva unei bănuelî prea drepte, împotriva sfa­turilor prea înţelepte. Dacă ţ i-am cerut să arzi scrisorile mele, era ca să nimicesc dovezile, ş i mă mustram că le scrisesem pentru că începu­sem isă plănuesc crima.

Te îngrozesc ? Ah ! când veî şti totul. Am chemat moartea, cu mişe-lie, cu viclenie, o moarte, vânzătoa­re, care duce într'ascuns, şi pe care o chemam fără să m ă primejduesc. Tu nu poţi să-ţî închipui p â n ă la ce punct fui nelegiuită î n stăruinţă, şi pot s ă ţi-o spun acuma, ş i voff c a tu s ă afli, ca să m ă pedepseşti faţă

de cineva, ş l s ă n u mal fiu s ingură 'care să port greutatea unei taine ce m ă apasă prea mult. Spune-ml re­pede că pot să m ă spovedesc ţie. Am nevoe. După hărţuiala dragoster a venit acuma aceea a remuşcăre î ! Ah ! sunt o fetnesi nenorocită. Bleste­mă, dar plânge-mă,

Luiza

Bine. Am eă-41 p o v e s t e s c totul, dacă voî putea. Săptămâni a m lup­tat. Nu m ă gândeam, n u puteam eă mă gândesc la nimic altceva, E-r a m frământată d e gânduri l a fie­care m i n u t Mergeam ca într'un vie, şi toată lumea băgase de s e a m ă că eram zăpăcită. Nimănui nu-î tre­cea prin minte să a t r i b u e ciudăţenii­le mele unul început de sarcină, căcî nu ştiau despre starea mea. Totuşi, într'o zi, bărbatului m e u ii veni în minte să mă întrebe. Dar tă-g ă d u i a m şi chiar cu 'energie, a-, groapa cu mânie.

— De mirat, voi bărbaţii , pe c ins­tea mea ! Oare n'avem noi în suflet sentimenlte, tot la fel cu v o i ? S'ar zice, auzindu-vă, că toate gânduri le ce le avem a t â r n ă de. s ă n ă t a t e a noas­t r ă şi când suntem t r i s te , s au nu ve­dem tocmaî lămurit, a,poi n e cjrdeţî bolnave! Nu mai s t ă r u i şi c ă u t ă pre câ t m a l bine să m ă l in i ş tească .

Dar astăzi, când pr ivesc în urmă, mi sa pa re că pe vremea aceea nu t r ă i sem eu şi că o a l t ă f ă p t u r ă se f r ă m â n t a î n locul meu, că un ató suflet locuia creerul meu şi porun­cea gestur i lor mele. Vremea ceia, e un soi de g a u r ă î n t u n e c o a s ă în via­ţ a mea ; văd n e l ă m u r i t ş i 'ml amin ­tesc a idoma ea este un vis r ă u .

Nu m a i ştiu decâ t un l u c r u ; a v e a m t r e b u i n ţ ă oa eă m o a r ă copi lu l ! A-tunci m ă pusei să-l ucid: Cum? î m i t rebuia o a r m ă care s ă n u deş tepte de loc bănu i a l a . O simipdă b a t i s t ă mi-a fost de a j u n s cu o t r a v a s a dă-moală , o b a t i s t ă de ofticos. Am as­c u n s acest l uc ru î n paitul copi lu lui în t re m i n d i r şi sa l tea , sub c ă p ă t â i , şi pe u r m ă , a m aşteptat. Ara. aş tep­ta t lun i i O t r ava sub c ă l d u r a micu­lu i său t rup , dospea . A dospi t vre­m e de tunî şi eu p r iveam a ş t e p t â n d . Aş tep tam fă ră n e r ă b d a r e , ş i eram l in iş t i tă , cum cinava devine când es­ta s igur. Drep t s p u i n d , m a n e l e male t r e m u r a s e şi i n i m a câ t pe ce e ă deie greş, î n m o m e n t u l lovi ture î , pe câne a s c u n d e a m o t r ava . P e neaş ­teptate m ă în to rsesem.

— Mă vede c ineva ! P o r t r e t u l m a n i e i d in pere te m ă

sup raveghea cu o p r iv i re rece. Fug i i în c a m e r a mea . î m î spă la -

sem mâin i l e şi b ra ţ e l e p â n ă la coate , în t r 'o a p ă s u b l i m a t ă şi d u p ă trece­rea acestei e m o ţ i u n i , redevenisem cu totul l in iş t i tă . De a t u n c î n u m a î s im­ţeam decât o m a r e u ş u r a r e , un fel de t ihnă , «enza t i a unei m â n t u i r i . Nu ma î aveam n i m i c de făcut . F i r e a SÄ î n s ă r c i n a a'î d a de furcă. P r i c e p i tu ? I n r ă t ă c i r e a mea, îm i z i ceam : Toate aceste nu m ă m a l pr ivesc , boa la vine u n d e pofteşte, c ine v r e a se molipseşte , m o a r e , s c a p ă . Ce poţ i face ?

Ajunsei as t fe l să m ă încre­dinţez că nu e r a m v i n o v a t ă ! Să m ă încredinţez? Nu. Nici a t â t ! î m i s p u n e a m as t a , cu l in iş te , c a să m ă reas igur , ca s ă m ă desvinovă-ţesc. Mă s i m ţ e a m n e v i n o v a t ă ! Şi a ş t ep tam. Se poe te c r i m a s ă l iniş­tească şi să însenineze? Es te u n fapt nesch imba t , s igur , e că, de c â n d c u ba t i s ta , înce ta i s ă m a i sufer. Nervi i mei od ihn i ţ i n u - m i m a î făceau ore­le grozave, nop ţ i de î n f r i g u r a r e , ge­lozia m e a d i spă ruse ca p r in f a rmec , traiul îmî p ă r e a m a î bun , pu t inc ios , o r â n d u i t ; m ă a r ă t a m m u l t m a î b l ân -'dă ; c h i a r copilul, p n ţ i n , câte p u ţ i n , î m i r edevenea s impa t i c , s a u cel m u l t nu-mî m a i i n s p i r a necaz . B ă r b a t u l m e u v ă z â n d u - m ă în t o a n e b u n e , se b u c u r a şi se r e a p r o p i a ; î l vest i i î n -greunarea m e a ; fu o b u c u r i e ! Avu­r ă m î m p r e u n ă , câ>te-şî t re i , seri de intimitate ş i de veselie ca î n p r ime le vremuri ale c ă să to r i e i mele . Ş i aş­teptam. In această t ihnă g rozavă , mi-am zis înttr'o zi: Uite. Dacă micu­

ţul scapă, e că nu trebue s ă moară, ş i că traiul nostru trebue să conti, nue astfel cum este: vom continua. Dacă din potrivă e coprins de boală, cu atât mai rău. I a că aşa. Cu chipul acesta! de j udoca t ă , mă deszâ logeam încă şi m a i bine de ori ce r ă s p u n ­dere şi o a r u n c ă m a s u p r a na tu re l , asupra lui D-zeu, oferindu-le să a-leagă , lăsându-1 stăpâni să m ă în­d r e p t ă ţ e a s c ă sau nu, să ap robe pur­tarea m e a sau s 'o dezaprobe , şi de n'aveam dreptate, să uc idă r ă u l în loc s ă ucidă copilul !

Am aşteptat, îţi spun, v reme de luni . Intseibam: — Cum îţi este astăzi m i c u ţ u l e ? Ii e ra bine. S e a r a î l s u p u n e a m plapomä, şi îî p u n e a m în ordine perii încârlionţaţi în ju­rul feţei, c a s ă n u fie gâdilat de şu­viţe şî ca să fie frumos dormind, îmi zâbia din fundul acelei gaure albe, cu ochi ï maice l sa le !

Atunci ÎI z iceam : „ D o r m i bine, micuţul meJu". P e u r m ă , t r ă g e a m perdelele patuluî în sfârşit, ca să-l închid cu moartea, ş i p e n t r u ca nimic să nu fie pierdut. A d o u a ' z i l a deşteptare, î l î n t r e b a m i a r ă . Cum te s imţ i miculţule pe ziua de a s t ă z i ? Intr'o zi a tuşit, t rez indu -se . As ta mi -a făcut ceva. Am îngă lbeni t , ş i o (sudoare mi-a udat t âmple le . M'am d u s . M ' a m a s c u n s în odaia mea , mi -e ra frig. I n i m a - m i b ă t e a , t a r e , pe u r m ă se oprea : a m avut fiori, a-meţea l ă . M'am aruncat pe p a t u l meu desfăcut ş i 'mi-era f r ică de l u m i n ă .

Ah ! nu crede ! biata! m e a pr ie tenă , că e r a deş t ep ta rea m u s t r a r e ! de cugeti ! O s i m p l ă g r o a z ă fa ţă do ivi­rea n.iorţeî şi iaca tot. Când t recu a-c e a s t ă clipă a m recăzu t în n e p ă s a r e a moa. de s l ăb ic iune şi conc lmieam : Dumneizeu a a les m o a r t e a . To­tuşi avui t r e b u i n ţ ă în d iminea ţ a a-ceia. să m ă duc la biserică şi să m ă rog . D a r i s p r ă v e a m fiecare rugă ­c iune r epe tând ' F i e voia D o m n u l u i ! Pe u r m ă r e in t r a i în l iniş tea ir.ca şi din nou aşJteptai să văd dacă în a-davă r micu ţu l avea g e r m e n u l r ă u l u i . T a t ă l u i m a l î n t â i nu-1 fu frică bă­n u i n d un g u t u r a i . Eu, p â n d e a m . In c u r â n d , v ă z u r ă m copilul is tovindu-se. Se veste ja oa o f loare î n l r ' i m vas. Se s t i n s ă la "aţă. Avu o în fă ţ i ş a re se r igasă ы b ă t r â n e a s c ă . î m b ă t r â n i n d ast-fel, s e m ă n a şi mai mult cu іьаша ea , fu cu d e săvâ r ş i r e , pe pe r ină , chi­p u l une i femei, cu zulufi băla i şi ochii ca re s t r ă l u c e a u p r e a ta re . D a r a c e a s t ă a s e m ă n a r e n u mă. ch inu i a ca a l t ă da tă . Aş tep tam. T a t ă l voi să consul te un doc tor şi'l. аргѵѴаі. 11 a-p roba i cu s ince r i t a t e . K ' a ş fi p r o p u s însu-mi e x a m e n u l med ica l , pcn>tru <~ă aceas t ă i n i ţ i a t i vă , p o r n i n d de l a mine , c o p r i n d e » în sine o scâ rboasă fă ţă rn ic ie . D a r primii foarte bucuros . Nu ' s c iuda t e aceste con t raz ice r i ? Ucid, cu cea m a i t â l h ă r e a s c ă mişelie ,şi f ă r ă să fiu pedeps i tă . D a r ca să fac comtedia de a cere s ă se a d u c ă un doctor , r u ş i n e ! Aceas ta ar fi de o c a r ă . Doctoru l să vie, d a c ă pofteşte şi să v indece bo lnavu l , d a c ă poa te . T r e a b a lor c u m s'or descurca . Şi a ş t e p t a m . Doctorul d i agnos t i că tu­berculoza , peser ise s u p r a - a l i m e n -taţ ie , o d i h n ă , aer cu ra t . Atunci , de­venii o p ă z i t o a r e d e bo lnav nepăsă -toare, corectă , c a r e îndep l in i a toa te slujbele 1 r o lu lu i s ău .

F ă c e a m oe t rebue . tot, ce trebue ; î n t r e m o a r t e ş i v i ea ţă nu voiam să fac p ă r t i n i r e . Scosesem ba t i s t a , de­ven i t ă fără fă los şi a c u m p e n t r u ni­mica 'n lume n ' a ş fi cons imţ i t s ă ajut r ă u l u i , aş fi privit or i ce îngr i j i re p r o a s t ă ca o f a p t ă numai şi nuroa î v inova t ă . In i i f ăceam d a t o r i a de soţie, î n g r i j a m copi lu l b ă r b a t u l u i meu, cu c ins te , f ă r ă devo t amen t . To­tuşi m ă a d m i r a , ş i l u m e a zicea în j u r u l m e u : „ O m a m ă n'ar face mal mult".

Aceste lauda m ă lăsau rece, ne pri-c inumdu-mi nicî bucurie de a fi în­şelat oamenii , nici ruşine do cinis­m u l meu. nici remuşcare de crima mea. In adevăr , nebunia mea, era, cred, s ă n u m a l s imt nimic, pier­dusem cugetul. Scoeesemi petrdelele patuluî, ş i copi lul dormea c u ferea*

L-шгі, 42 Decembrie, 19H. V •

umvifiHSÜL LITERAR Ko. SO. — 7.

etra deschisă. într 'o seară, în pi­cioare l â n g ă patul s ă u , î i pr iveam iöörmmd, suflarea s a reoaie ridica taargina plapome'i , întredeschidea ibuzele sale şi umeri i obraji lor erau trandaf ir i i . II cercetam, l iniştită, ş i Iţi spun, c ă eram t a picioare., p e turmă m ă plecai s ă văd mal bine. l&turaci. prin aceas tă mişcare, s imţi i In fundul măr imtae lor mele, o izbi-Ifură fără veste, c a o lov i tură de pi­cior, ce cinevrf mi-ar fi dat în lăun-fcrul meu. M ă ridicai, pentru a apăsa c u m â n a pe pântecele m e u îndurerat $1 pricepui . . . Copilul m e u s e mişcase l E r a m s ă f iu m a m ă ! E u , m a m a unu l m i c u ţ , m a l plăpând încă, şi frate a l aces tu ia ce darmfa încet inel şi mu-i î n d în pătuleţa l său. Atunci văzui tlimpede, văzui totl U imi tă de ceeace /putusem ş i săvârş'isem, nebună, dar n e b u n ă de a n u m a i putea fi, căzui t n genuchî , în durerea m e a şi întin­se i mâine le spre cea la l tă m a m ă şop­t ind :

, ,Ertare".. . Crezi tu că ea v a erta ? Ş i tu, îmi

dai voie să iscălesc încă P i e t e n ä ta

Luiza

N u mi-ai răspuns . Te îngrozesc ? iJNu te da în lături, căci te pricep. E a r t ă - m ă dacă a m tulburat t ihna ta c u povest irea crimelor mele. Aveam 'atâta trebuinţă, biata m e a prietenă, Isă aud un răcnet de groază care să n u fi fost ace l a l cugetului m e u ! 'Am aşteptat răspunsu l tău, n'a ivenit. Atunci m'am simţit prea sin­gură . Mi-era frică să n u m ă arunc lia picioarele bărbatului meu, să-I mărturisesc totul. M'am dus la spo­vedanie , şi, în u m b r ă am s p u s pre­otului lucrurile c u m sunt. E l mi-a zis : D-zeu vă l u m i n e a z ă în sfârşit. Mi-a prescris, drept canon, să-mi ju-ruesc nopţile şi zilele întru mântu­irea jertfei mele. De sigur, n 'aveam trebuinţă de aist-fel de poruncă.

!Mi-o scârbă de nebunia mea d i n tre­cut, şi pot cât şi bine să-mi s p u n c ă , n u e r a m eu, că, a m trecut printr'o criză de nebunie, că începutul în-grounăreî mele, poate, a s fărâmat c u m p ă n a minţe l mele , că n u a m n i m i c de a face c u t icăloasă căreia î - a fost cu put inţă să conceapă şi să săvârşească aceea ce a m făcut. . . . Vorbe ! Sunt vorbe toate astc'a. O cr imă a fost, este, şi a m conceput'o cu cugetul meu, a m îndeplinit'o cu m â i n e l e mele ! Oh ! să ucizi un mi­cuţ , în pătuţul lui , când el doarme! O femeie a putut aceasta şi sunt acea) femeie. Mi se pare că am spurcat pă­mântu l , .şi când îmi întâlnesc chipul î n t r o ogl indă, s imt o groază, soră cu spaima. Bărbatu l meu, acuma, sdooatet că m ă obasesc prea mult, şi că devotamentul m e u întrece mă­sura. Doctorul n'a avut el nechibzu-iala să declare c ă aveam trebuinţă m u l t ă cruţare, c ă eram s labă şi că s is temul m e u nervos^ obosit prea tare, cerea odihnă ? Dacă ar şti a-cest o m ! Dar n u poate şti că obo­sea la şi chiar moartea, mi-ar fi dulce ca o ispăşire ş i că-mi place văzând s ă n ă t a t e a m e a istovindu-se, pe când aceea a bietului micuţ îm-'bunătăţindu-se c u încetul. Căci m e r g e m a l bine, vezi tu, mul t m a l bine, şi adesea m ă întreb dacă, prin­tr'o minune, v iaţa m e a n u ese din m i n e ca să intre în el, realcătuind'o p e a sa. Acest g â n d îmi face bine, ca o ertare ce s'ar coborî de ia D-zeu.

Te sărut Luiza

U n foarte dureros eveniment , de l a ul t ima m e a ecrieoarel Am n ă s ­cut u n oopil mort. Tu care ştii , n'o vezi tu m â n a lui D-zeü? Doctorul,

!<bietul învăţat , îşi închipue ş i af irmă e ă excesul obosel i lor m ă pusese în neput in ţă de a suporta munc i l e gre le a l unei s a r c i n i Ah! cât e da m i c ă şt i inţa oameni lor! N u m ă căina prea mult . Am meri ta t nenorocirea tce mi se întâmplă. B ine cuvintez bunătatea ce m ă loveşte. D-zeu este drept. P e dreptate ispăşesc. Am voit

moartea unu l copil, moartea a ve­nit la chemarea m e a ; pe copilul m e u l-a omorât. F ie vo'ia domnului .

Luiza

Am suferi t mult , buna m e a priete­n ă . I m ! z iceam: N'eY drept d i te tân-gueşffl Am plâns în t impul nopţi­lor cu faţa în peirnă. Ziua, faţă de cel lanţi stăteam l inişt i ta, pentru că mi-e prea ruşine când l u m e a m ă căi­nează , m ă m â n g â e , m ă admira. Căci sunt oameni care m ă admiră ţ i cred că îngrij ir i le necurmate ş i nopţi le f ă r ă somn i u r a pr ic ina pier­zanie i mele. Sunt, ş i bărbatul m e u este printre aceia. Când vorbesc ast­fel faţă de mine, îmi v ine să le spun î n gura me.ro adevărul , şi m ă î n ă ­buş! In sfârşit i-am făcut isă înţelea­gă că astfel de vorbe îmi fac rău, şi m'au scutit de a le m a i auzi. Acuma, mi-e m a l bine.

îndrăznesc aproape să nădăj -duesc. De a&t-fel nu şt i i totul. S'a făcut poate o minune' în c a s a noas ­tră dar n imeni n u bănueşte, afară de mine. In z iua ch'iar în care mur i copilul meu, ee văzu o mare îmbună­tăţire în sănătatea celuilalt. N u zice că a ş a s'a nimerit. Lasâ-mă s ă cred că plătesc datoria m e a celei l 'ante mame. Eu, a l cărei v i s era s ă tegăn o mică făptură care s ă fie a mea , m i - a i » interzis printr'o cr imă aceas­tă bucurie. N u m a l voi, înţelegi tu bine, n u m a l voi să a m copil. N u voi avea. N u m a l a m dreptul. N u voi avea alt de cât pe cel a l moar­tei, şi, de aci înainte, edmt că este all nostru amândotuora, şi aproape tot atât al meu, de oarei ce v ia ţa s a nouă , prin harul lu i D-zeu, este pu­ţin făcută c u viaţa j ertfită a copi lului meu. A m cerut s ă se agate în odaia mea portretul moarte i pe care atât o urasem. P ic tura este în faţa pa­tului meu, în pl ină l u m i n ă şi o văd. II grăesc. F ă r ă îndo ia lă te gândeşt i că a m r ă m a s puţ'in nebună, după a-ceastă criză. Poate. Dax aceas tă ne­bunie, d^;ă va fi una, este m â n g â e -toare, şi ţ in l a ea. Acuma iubesc pe cealal tă m a m ă mai mult decât a m urât-o. Toit vorbindu-I a m readus-o la viaţă. Tot vorbindu-1 cu ochii mei , aï săi au sfârşit prin a-mî răspunde-AI crede tu? Ea, care ştie totul, n u m ă urăşte. Ah! morţi i preţuesc m a l mult de cât noi. Se s imte că au vă­zut pe D-zeu.

•S'ar, zice că ea m ă iartă . Este cu putinţă, totuş, c a o m a m ă s ă erte pe uc igaşa micuţulu i său? N u vor­beşte nici odată. Când m ă gândesc la ea privind-o răspunde : — Este un vis, n u trebue crezut, nu

cred; ş i dovada e că îţi încredinţez copilul meu; ţi-1 hărăzesc, este al nostru, să-1 împărţ im ş i înlocueşte-m ă pe l â n g ă dânsul , sora mea! Este prea bună, moarta , n u 4 aşa? Este a ş a de bună!! O iubesc mult . Tu nu vei fi ge loasă; o iubesc din toată i-nima, din pricina bunătăţ i i sale şi î n in ima m m ţi-a luat înainte. Mal m u l t de cât tine, ea a devenit sora meat, d i n pric ina copilulu'i nosjţru comun, care face din ea ş i d in mine două făpturi într'una s ingură. Când micuţul vine să m ă sărute , ea zâm­beşte. Este fericită. N u este geloasă.. Seara, îş i spune rugăciunea între noi amândouă, în genunchi la pi- ' cioarele patului , cu micele sa l e m â n i împreunate . Şi uite că m a l deunăzi a rugat pe D-zeu să dăruiască feri­cire celor două m a m e ale sale. A s p u s as ta de la el, îngeraşul! Când l'am auzit, o emoţiune mare m'a străbătut în întregime, o emoţiune aşa de încropită, a şa de lungă, că rămăse i moleş i tă şi uimită; era d l . un fel d e sânge primenit oe curgea prin vinele mele , din creştet p â n ă în tălpi, şi, totdeodată eram o altă femee, ertată, spălată, prin cuvân­tul unui copil. Bărbatul meu era a-oolo, în picioare, în odae. Cu toată prezenţa sa , n'am putut s ă m ă stă­pânesc. M'am întors cu faţa spre perete, pentru că isbucneam în bo­cete. D-1 Lanjora is s'a apropiat de mine şi îmi grăi cu blândeţe, c u vorbe care n u î n s e a m n ă nimic, dar

care l iniştesc. Am simţit că-mi pu­nea' m â n a pe cap. I n sfârşit m'am întors şi a m văzut micuţul , care m ă contempla cu mirare . l ' am înt ins braţele. A venit a lergând şi a m p l â n s în păru i lui. II s ă r u t a m d in toefte puteri le meta f i z iodam: — Mulţumesc. N u pricepea şi tatăl isău n u înţe legea de c â t pe jumătate , cu toate că auzise u l t imul cuvânt al rugăciuneî . F ă r ă îndoia lă punea e-moţ'iunea m e a pe s e a m a . impres io-nabi l i tăte i unei bolnave. Am crezut, t n c â odată, o£ eram s ă mărturisesc total , într'o pornire 'te sufletului m e u şi deja dfeschideam g u r a eă vor­besc. Dar, atunci , a m văzut pe m a m ă care din susul cadrei sala, privea co­pilul s ă u strâns, pa pieptul meu , ş i privirea sa spunea :

— Taci, n u m a l tulbura viaţa. — A m înch i s oichiî, ş i fu întâ ia cl ipă de fericire, curată pe care biata ta prietena a cunoscut vre-odată în a-ceastă lum«. Ob! acum, vezi tu* s'á) s f â r ş i t S u n t e m fericiţi, c&teş patru şi vom r ă m â n e a fericiţi.

Luiza Traducere de I. S a e c h e t t i

Ilustraţia noastră colorată Dramatica sinucidere de Ia poliţia

de siguranţa din Capitală

Poliţia din Reval (Rusia) Inounoş-tiinţase direcţia poliţiei noastre de si­guranţă eă un anume Michail Henric şi cu amanta sa Ada Rendorf au dis­părut din acel oraş, delapidând de la o bancă suma de 59 .000 ruble. Poliţia rusească a comunicat in acelaş timp şi semnalementele fugarilor.

Duminecă seara cei douî fugari au fost "descoperiţi de poliţia noastră la hotelul Traian din calea Grîviţeî. Eî au fost duşi spre a li se lua intero­gatorul în. cabinetul şefului poliţiei Statului. Pe când li se lua interoga­torul, femeia a căzut deodată jos văi-tându-se. După câte-va minute a eă-zut şi soţul el. Sosind 1n grabă un medic s'a constatat ea ceî douî fugari văzându-se prinşî, s'au sinucis, otra-vindu-se cu strichnină.

Imediat au fost transportaţi la spi­talul Colţea unde, cu toate ajutoarele date, ambii soţi aú încetat din viată. In hainele bărbatului s'a găsit suma de 58.000 ruble, care a fost trimisă poliţie! din Reval.

Ilustraţia noastră de astăzi repre­zintă această scenă dramatică, care a produs o profundă impresiune asupra celor presenţî.

DIN HAZUL^ALTORA l a t r e art iş t i

într'un colţ al foaeruluî artiştilor la Teatrul. . . . , d-şoara. X . tuşeşte."

— Tuşeşte, nenorocita, zice maestrul Cutare, care o auzise. Are să moară tâ­nără.

— Dacă vrea eă moară încă tânără, ripostează o. camaradă, n'are nici nn minut de oierdut.

-0 -

ТіІСРЯ c e a m a ' r e ß e ' ä > bronşitele, I UOuu acute şi cronice, tuşea mă-

gărească vindecă sigur

PECTÖSIN I Ţ E A M Sticla taî 3. Broguerlî şl farmacii

іплпііо clorosa, neurastenia, histeria. AUcuiltl slăbiciunea generală, combate

HEMOFER ITEANU Face poftă de mâncare şi este unui din cele mal puternice reconsti­

tuante ale corpului slăbit Stiels lei 4. La drogueriî şi farmacii

î n a i n t a ţ i prin mandat sau mărci poştale L e ï 1 . 9 0 şi ve(î primi

prompt, discret, franco ci recoman­dat cea maî utilă, maî interesantă şi mal nouă carte ce s'a publicat in îft limba română despre Buna cu­viinţă, Etichetă, PUnările frumoa­se, Manierele elegante, Arta de a se face cineva plăcut în societate; Scrisori de amor fi cereri în căsă­torie, Limbajul júiriior, Felicitări penlm zilele onomastice. Poezii pentru declamat to societăţi, Ver-mfî şi Toaste, ele,, cea maî nouă ediţie. Orî-ce comanel! se face numaî prin poştă şi se adeíscazá împreuna cu banii exact astfel : Agenţiei de publicitate literară PRESA, că­suţa poştală 133,- Bucureşti.

Păstraţi.a^est anwu.

Casă de Sănătate SPECIALA PENTKU

B O A . L E d . e F E M E I SUB DIRECŢIA

Doctorului I. КІШЛС Chirurg primar; şeful ser*, fie gynécologie

al spitaelor.lîforieï , SECŢIE SEPA RATA pentru BĂRBAŢI

(hemoroide. hernii, tumori, calcule vesicale, stricturi-«vetralc. etc.

Strada Sf. Ionică 8, în dwal Teatrului National — TELEFON\2y96 —

G R A T 1 şi franco trimit la cerere catalogul I

Filme peniru thematograf ( C a t a l o g aa. o-o.)

In depozit filme de ia 10 până Ja 1000 metri într'o bucată.

C i n e t r i n i e î e іеЛ 5 . 5 0 Prineşie fără întârziere f r a n c o

1 filmă pentru ctematoij'af în lung. de 30 m şi de o comedie rară D A U .FILME ŞI C U C H I R I E

E. A . P u c l t e r . Butevaruul Eli­sabeta, iVo. 15 (sub Hotel l'rinciar).

Telefon Noi 34/?,:).

ЙЕИШ Parfumează ad­mirabil gura şi

distruge orî-ce miros urât at ^'li­rei. Cutia 50 bani ia drogueri şi farmacii. A se observa marca • «Semiluna cu stea».

А Л Л Л Л / W V W

MIGRENA \ dureri de cap, de ':> dinţi,nev:aleii, du- v> ren reumatice, vin-•Urii giRiir P a ş t i - > l e t e i i o v r a l g - i i i c > . j u r i s t , aprobate S

de Consiliul sanitar > 2 . 5 0 ia d r o s u e r i t ş i f n r m n c i i

- ' ' с * \ л л л л л л л л >

V O P S E A d e Ш RAPID I G a r a n t a t a b - -•• e o l u t n e v ă t ă ­mat o a r e , văp-seşte imediat pi ­rul oărunţit «au albit, tn negru, in brun, castaniu i&o blond іпігЧт mod atât da per­lőét ţi de natu­ral, In cât nn ae cunoaşte de loc că părul este văpsit. întrebuinţarea mal simplă si mai uşoară ca Ia orî-ce altă văpsea de păr. L e ï 2 . 6 0 la dro­gueriî si farmacii.

Reclama e sufletul comeroiulul

e. — ЛО. 51). Í J N I V E . i S U L Ы Т Ы І А К m, 12 D e . . .• i . r .e , am

PREPARATE DE

ALI . I T E A N U I FARAACIST, FwbÎ8№ A! CURŢEI REGALE ŞOMASE face ça pe zi ce trece să se ivească not articole similare, cu toate acestea vên-larea preparatelor „FLORA" creşte mereu, ceea ce dovedeşte că »sunt în-tr'adevăr neîntrecute şi oă cine le-a încercat odată nu le maî schimbă.

Omer. P u b l i e e r u g a t a. r e f u z a e a . n e v e r i t a b i l e d a c i i a c e s t e p r e p a r a t e î î s ' a r d a In • a n t i t & ţ î , m a t m i c i , s a u a l t f e l d e c â t î n e m t ţ a l a e r i u l o r i g i n a l a r ă t a t a c i . — C r e m a . . F L O R A , • e v i n . t e c u L e i 1 . 5 0 ; P u d r a „ F L O R A " c u L e ï 2 ş i S i ï p ù i i u l „FLORA* c u L e ï 1 . 3 5 :

O r i c e c r e m ă , c ä r e s e v i n d e s u b d e n u m i r e a d e . . F L Ö R Ä " î n c u ţ i î r o t u n d e d e l e m n s a u • n c u t i r ş i h o r c a j i e d e p o r c e l a n , c a r t nu; s u n t la f e l e u c e l e a r u t a t e a c i s i p e u n p r e ţ »*»»* m i c d e Le i 1 . 5 0 n u e s t e a d e v ă r a t a C r e m * „ F L O R A " c t o i m i t a ţ i e .

Borcanul o r l c lna i

U N S F E R T Di\ M Ă R I M E A N A T U R A L A

CEPILOGBO a p

P ä r d e

Pomadige păr Zeii . 3.2$, -mică Lei 8,80. P.omad»

pentru Îngriji­rea raţională a părului Căpilo-, gen FLORA

• . atic IM mare borcan mare Let

Pastă de dinţi BUCOL £.60,, mic 1.75.

SĂPUN DE LAPTE DE GRIN LAPTE DE CRIN

ta nemulţumire se. restitue, eostul nentra ori ogberii," farmacii »i galanterii .

Întreţin gura 'şi' dinţii în

gura Ţ .7 . perfect! stare. Pasta BUCOL Lei i, Apa de gură HVPOL xLe1 f .60.

înfrăgezesc pielea, înlătură petele^i «Oţf.ii. de p* obraz, netezesc tenul şi mâihéUu ЫрЦІеáecnn FLORA se recomandă în spécial peţe^ortlor e-bişnuite a Întrebuinţa cosmetice lichidei Preţuit Lapte de crin Lei 2. — Săpun Lei 1.'25.

o a r e d i n a c e s t e p r e p a r a t e . De vftniare le