Cezar Petrescu

F'RAM, URSUL POLAR

&&Bucuregti

2018

CupRrNs

Tabel cronologic 5

Capitolul I. O reprezentalie de adio la Circul Stru1ki

iniarnaanului 1924

Capitolul II. Fram face nazuri. 22

Capitolul III. DupI ce a plecat circul . 36

Capitolul fV in Arca lui Noe.

Capitolul V Fram s-a niscut departe, in ghelurile polare . . . 56

Capitolul VI. Omul, cAinele qi puqca. 65

Capitolul VII. ,,Numele tiu va fi Fram" 75

Capitolul VIII. tndirit spre oceanul polar 83

Capitolul IX. in ostror,ul pustiu de la capitul pimAntului . . 96

Capitolul X. Cea dintAi intAlnire . . . . 104

Capitolut XI. Bufonul oceanului polar . ll7Capitolul XII. Prietenii lui Fram din oraqele de departe

nu l-au uitat. . 127

Capitolul XIII. Fram gi-a gisit un prieten mic

innoapteapolari ...... 160

Capitolul XfV Fram se leapidi singur

de micul siu prieten I7lCapitolul XV Nanuc lB7

Capitolul XVI. Sfhrgitul 20+

lt

l

l

{

I.)qj

CAPITOLUL I

O nrpnrzENTATrE DE ADtoLA CrRcur STRUTKT

iN nnNA ANULUT 1924

Tigrii intrau in areni unul cAte unul.Pasul lor era mlidios pe nisip. Moale, catifelat, firi vuiet.Nu ridicau nici in dreapta, nici in stAnga ochii lor galbeni

ca de sticli.Dupi gratii, mulgimea din staluri privea cu r5.suflarea

infiorati de teami gi de neribdare.Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume aceasti

mulEime. Nu merita nicio privire. Pentru dAnqii, acum o sin-

guri lXpturi omeneascd era:. femeia din mijlocul arenei,

inf6guratd in rochia cu solzi aurii qi cu pietre scAnteietoare.

Ochii ei luceau tot aqa de arudtonca ochii tigrilor. Numaici ochii verzi ai femeii erau poruncitori gi neinduraEi, pe

cAnd in ochii fiarelor se citea o mare qi istoviti supunere.=

Privirile lor se ciutau, se a;teptau, se intAlneau. Era destul

atdt ca si se infeleagi.Ochii femeii stripungeau; ochii fiarelor coborau in pi-

mAnt. in mAna intinsi se legina un bici cu canaf de mitase.Virful biciului ardta locul fieciruia:

-Tu aici!... Tu dincoace!... Tu dincolo!...

t2 CEZAR PETRISCU

Iar tigrii iqi luau fiecare locul gtiut, fEri impotrivire, inain-tAnd cu paqii lor de gumi, balansAndu-gi cozile grele qi lungi.

$ase mingi uriaqe de lemn se aflau inqirate de o parte.

$ase, de cealaltd. parte.Tigrul pipiia cu laba rotundul lemnului. Se inilp cu o

zv\"cnire ugoarl qi lini. Se aqeza ca o pisici pe vArful unuistAlp de poart5. Pe urmi a$tepta rAndul celorlalgi. Cisca. tqi

zbdrlea must5lile fepoase; iqi arita cerul gurii qi colfi.a.In inima privitorilor tremura un fior. In mintea lor stiruia

un gind.Tof gtiau ci, intr-o singuri clipi, dingii acegtia tiiogi qi

puternici, labele cu ghearele de fier ar putea sfAqia, ca pe unpui de vrabie, pe femeia cu rochia de solzi aurii qi pietresclipitoare.

Dar Miss Ellian surAdea. Aqa o chema. Miss Ellian surA-

dea nepisitoare.in mijlocul silbiticiunilor se afla singuri. Firi nicio arnrl,.

AtAt doar: un bici cu qfichi de mitase qi privirea ei.

Numai cu atdt ea prefacea doisprezece tigri de Bengal indouisprezece pisici blAnde qi ascultitoare.

-Toati puterea imblAnzitoarei e in ochi! vorbi un domnbitrAn, chiar in faga gratiilor, citre nepofica de alituri.Daci privirea slibeqte o singuri datd, dacd tigrii simt cidresorul se gAndeqte in alti parte sau ci il prinde frica,atunci tofi se nipustesc qi...

-Eu mi tem! Nu vreau si vorbeqti aqa... Mi tem! qopti

copila, strAngAndu-se de braful bunicului.- Ssst! Liniqte ...ToEi au ticut.Copila cu hiinuEa albi qi cu buclele bilaie s-a incleqtat

mai strAns lAngi domnul bitrAn. tqi aude tic-tacul miruntal inimii.

FRAM, URSUL POLAR

Cei doisprezece tigri de Bengal, aSezaEi pe mingile lor delemn, aqteptau acum cu incordare porunca din ochii femeii.

De sus, din vArful cortului de pdnzd,lumina electrici se

revirsa orbitoare. Doui mii de oameni, inghesuiEi cot la cot,nu se clinteau, impietrigi.

Era o mulgime foarte amestecat5: bitrAni qi femei, pirinqiqi copii, profesoare qi eleve de qcoali. ii desp;rfeau numairAndurile de binci qi preful biletelor. Unii sus, in picioare, lagalerie; alEii jos de tot, de jur imprejurul gratiilor, pe fotoliiimbricate cu pluq roqu.

ToEi uitaseri grijile de acasi, necazurile qi mulgumirilelor mirunte de toatl. ziua.

Acum priveau ca un singur om.Pe stradi, cAgi nu se temeau oare de litratul neaqteptat al

unui cilel cu coada bArligati? Acasi, cAgi nu tresireau oarenoaptea, speriagi, cAnd trosnea o mobili sau cAnd se ivea desub dulap un qoricel cu ochi de mirgele negre?

Aici gi acum, tofi uitaserS. aceste spaime caraghioase.Togi luau parte la ceva minunat gi rar.

Douisprezece fiare silbatice, imblAnzite qi ascultAnd deprivirea unei femei, de pocnetul unui bici de m5.tase, desemnul unui vArf de deget.

Nu se mai auzi niciun fhqAit de program, niciun glas, niciunscArgAit de scaun, nicio tuse.

MISS ELLIAN PREZINTi, PENTRU ULTIMA OARiCEI DOISPREZECE TTCNT DE BENGAL

Aqa spunea programul.Era reprezentalia cea din urmi.MAine, circul iqi va strAnge cortul. Toate animalele vor

pleca in trenul cu vagoane albe, in alte oraqe ale lumii. Poatenu se vor mai intoarce niciodatS.

13

14 CEZAR PETRESCU

Va rimAne in urma lor un loc gol lingd gridina publicia oragului.

Oamenii se vor impr[gtia la grijile qi la munca lor. Copiii,

la animalele tard viagi, de lemn vopsit qi de pAsli.

Din nou, unii biiegaqi, prinqi de jocurile lor din frecare zi,

au si uite ci mai sunt pe lume vietili de-o frumusefe silba-

tici qi f6ri seamin: cu blana de catifea, cu ochii de sticli, cu

saltul arcuit ca piatra zvbLrlitl. din praqtie. Din nou, unele

fetile fricoase au si tresari speriate cAnd latrl intr-o curte

un cigel cu coada bArligati sau cAnd luge prin casi un gori-

cel ca o jucirie cu resort.

De aceea s-au adunat toJi qi toate inci o dath, si vadicele doui minuni ale Circului Strugki la reprezentafia de

adio din iarna anului 1924:

MISS ELLIAN CU CEI DOISPREZECE TIGRI DE BENGAL

$r FRAM, URSUL POrl\R

Tigrii aqteptau in cerc, pe mingile lor de lemn.

Femeia infXgurati in rochie cu solzi aurii gi cu pietre

sclipitoare {Ecu un pas indirit. lgi impinse cu piciorul coada

rochiei foqnitoare qi IXcu un semn rotit de chemare cu biciul.

in douisprezece salturi egale gi zvelte, tigrii au fost lAngi

ea. S-au lungit imprejur cu boturile culcate pe pimAnt.

Acum, se pirea ci injurul femeii s-a deschis o floarea-soarelui

uriaqi, alcituiti din douisprezece petale portocalii, brilzdate

cu dungi de un negru lucios qi catifelat.

MAna femeii incepu a dezmierda capetele rotunde, ure-

chile moi, boturile umede. ii ulitttu. Era mulEumiti.

Fe tila se ruqini la gAndul ci pe dAnsa , acasl', n-o asculta

nici Pufulel, pisoiul, care acum o siptimAni, cAnd se jucau

mai voioqi, tam-nisam a zgl.riat-o pe obraz.

FRAM, URSUL POLAR

Iar mai sus, intr-o banci din fund, un biiegel cu nasulcam cArn qi cu ochi sclipitori se inXlEase in vArful picioarelorca si vadi mai bine.

Era Petruq, feciorul cel mai mic alt unui muncitor de lao fabrici din orag. Ca mulEi algi biiegaqi, diduse tArcoalecircului o siptimAni intreagd gi adunase ban cu ban pregulbiletului de intrare. Voia acum si nu-i scape nimic din tot ce

se intAmpla. Doar nu degeaba de atAtea qi atAtea ori citiseafiqele cu cea mai incordati atenfie, firi si-i pese de frig gi

de lapovigi. $i nu degeaba tot de atAtea seri se uita cu jind, deafar6,la lumea care intra pe uqi. Acum, cAnd in s{hrqit a pi-truns ini.untru, cum si nu fie el numai ochi qi urechi?

Miss Ellian, din mijlocul tigrilor, a ridicat brafele cu unsemn de eliberare. Pe urmi a pocnit din bici. Tigrii s-auprelins cu paqi de gumi la locul lor qi incepuri si aqtepteneclintiEi pe mingile de lemn. Femeia, in rochie cu solzi auriiqi cu pietre sclipitoare, a ridicat un cerc de hArtie; a aprinsaltul pe un picior de fier.

Alt pocnet de bici.Unul cAte unul, tigrii se desprind de pe mingile lucioase.

Cu un salt prelung, trec prin cercul de hArtie, abia atingpimAntul gi se mai avdntd. o dati, lin qi intins, prin cerculcelilalt de flacdr5,.

Dar tigrul cel mai indirdtnic gi mai tinhr a ocolit privireaporuncitoare. tncercAnd si se strecoare tiptil pe sub cerculaprins, se preface cd n-a priceput.

Se aqazi la locul lui, pe mingea de lemn, qi casci lung,leneg, plictisit.

-E Rajah. il cheami Rajah! gopti copila. il cunosc eu dela reprezentafia de duminica trecuti. E cel mai riu...

Femeia cu biciul nu l-a strigat pe nume. Nici nu l-a atinscu gfichiul de mitase. Nici n-a bitut mAnioasi cu vArful

15

t6 CEZAR PETRESCU

pantofului in nisip. L-a privit pitrunzitor o singuri datd qi

a inillat cercul.Tigrul ariti colfi rAnjind.

-Eu mi tem! Hai si mergem acas5, md tem!... se infri-coqi fetiga, infigAndu-qi prin haini unghiile mici in braEul

bunicului.

- Ssst. ..

N-avea insi de ce se teme fetiga cu ochii albagtri, cu pal-tonagul alb qi cu pirul cArlionfat sub ciciulila tot alb5.

Privirea de opl a imblAnzitoarei a fost gi de asti dati maiputernici clecAttndiritnicia tigrului tAnir qi dArz.

Rajah a plecat botul in pimAnt. A coborAt cu pagi mlidi-oqi de pe mingea de lemn. $i-a incordat muqchii sub blana

catifelatd qi a sigetat din doui salturi, dincolo de cele douicercuri, dintre care unul de vipaie.

Pe urmi s-a agezat cuminte la loc. Ochii lui cereau poc[-infi, iertare. $tia ce-l aqteapti.

indati ce se va intoarce in cuqca lui, risplata are si-i fiecdteva lovituri ascugite peste bot, cu un bici dureros de curea,

nu cu qfichiul delicat de mitase al biciuqtei de la reprezentalie.

Iar la ceasul hranei, in loc de porfia de carne crudi, o gilea-ti cu ap6. Pedeapsa aceasta o cunoftea. Dupi cum cunofteaqi cealalti infEgiqare a femeii cu rochia de solzi aurii qi cu

pietre scAnteietoare. Cunoqtea infiflqare a cealaltd" a ei, aqa

cum n-a vdzut-o nimeni din toati mulgimea adunatl in loji,in staluri qi in galerii. Atunci Miss Ellian igi leapidi hainasclipitoare de reprezentagie. E imbricati intr-o tunicl veche

de piele, cu o fustd scurti qi plini de pete. Nu mai surdde

fermecitor, impirlind sirutiri pe vArful degetelor, cAnd

publicul aplaudi de se clatini circul.Atunci apucd biciul de curea cu vArful de plumb gi drugul

de fier ascugit. Jipi cu glas riguqit, loveqte qi impunge in

FMM, URSUL POLAR 17

carnea tigrilor cu drugul de fier. E crudi cu dAnqii, fiindcidirectorul circului, om mai crunt qi mai nesigios decAt fiare-le, nu ingiduie nicio abatere de la poruncile sale. Mereu i se

pare ci nu lucreazi toli indestul. Mereu vrea numere totrr'aiindrdznefe in program. Mereu ricnegte ci toEi minAncide pomani:

-Am si v5. arunc pe drumuri, ca s5. murigi de foame!Trece printre dresori, veqnic tunAnd qi fulgerAnd. Dresorii,

speriaEi, se ristesc atunci gi ei la animale. To;i suferi, togi

rabdi. Tofi qtiu ci n-au nicio scipare. Din munca qi suferinga

lor, din nenumiratele amenzi, directorul se imbogiEeqte

zi cu zi qi reprezentalie cu reprezentafie. El e fiara cea maifioroasi qi mai nesilioasi. din tot circul.

Acestea se petrec ins5. acolo, in cuqtile dosnice ale anima-lelor, dupi ce pleaci mulgimea qi dupi ce luminile se sting.

$tie Rajah, tigrul cel tAnir qi neastAmpirat, el mai qtie ciacuqi un semn al biciului are s5-l cheme in mijlocul arenei.

MAinile femeii au sd-i descleqteze gura... Pe urmi, are

si-gi aqeze capul cu pir ondulat intre dinlii lui, tocmai fiind-ci el are faima ci e cel mai nesupus gi mai crud, iar MissEllian vrea sd. arate ci. nu are nicio teami, niciuna. Aqa face

de trei seri in gir. Ce-ar fi atunci si strAngi pufin, numaipufin, dingii? Ar trosni oasele ca o coajd de ou. Aqa cumtrosnesc coastele antilopelor, cAnd in viafa lui liberi dincodrii de la celilalt capit al lumii s[rea din ascunziquri si-qisugrume prada.

Rajah cisci pe marginea lui de lemn.

$tia ci aceasta n-are s-o faci niciodati. El e in puterea

oamenilor acum.

Iar privirea verzuie gi arzitoare a dresoarei ii nimicegteorice incercare de impotrivire. E tot aqa de netrebnic acum

18 CEZAR PETR-ESCU

ca maimulele cele urAte qi slugarnice, care se milogesc incuqca menajeriei si capete alune americane qi mandarine.

Tigrul lisi pleoapele pe ochii sticloqi, cu lumina ingustiqi oblici, a$a cum sunt pisicile la amiazd. Nu mai vedea

acum nici pe Miss Ellian, nici mulgimea de jur imprejurulgratiilor.

Vedea ceea ce triieqte el intotdeauna, cAnd inchidepleoapele.

O pidure cu frunze late, cu desiquri nepitrunse, cu liane

spAnzurate pAni in pimAnt. E zbor acolo de pisiri cu pene

de toate culorile curcubeului: piuni care trec cu foqnet

mitisos, pisiri colibri mici ca insectele qi fluturi mari ca

pisirile. Se leagini oare dintr-un copac o creang[ sau unqarpe? Foqnegte oare numai adierea vAntului sau se strecoar[printre foile late alt tigru, striin? Este acolo, da! Este acolo

o margine de api cu tufe de bambus. Cit de bine cunoagte

locul acela!.. . De cAte qi de cAte ori nu aqtepta acolo, de cAte

ori nu pAndea pitulat, la addpdtoarea antilopelor? Aqtepta

un ceas, dou[; aqtepta pAni noaptea ttrziu. iqi schimba

locul dupi vAnt, ca adierea molcomi si nu duci mirosul lui.

Antilopele soseau. Doui, trei, cAteodatd.una singuri... Pri-

vea cu ochii umezi, fricoqi, adulmecAnd vizduhul. Nici nu

se auzeau paqii pe pimAntul moale. Pleca botul in unda

apei. Tresdrea. Ciulea urechile si asculte, iqi vAra gAtul

printre frunzele de lotus. Atunci fAqnea el din tufiq, zvdrlit ca

din arc, in cArca antilopei. Nu era nicio zvArcolire, niciungeamit... Altidati, se desfbqura insi o lupti de trosneau

crengile pidurii qi ri.sunau adAncurile de muget... Odatiun bivol silbatic. .. L-a simgit. il aqtepta. I-a sirit in spinare

gi bivolul l-a risturnat, scuturAndu-se peste cap, s-a tivXlitcu el s[-l striveasci, s-a nipustit siJ impungi cu coarnele.

O tdcere de moarte s-a intins in toatX pidurea. MaimuEele

FRAM. URSUT POLAR

s-au ascuns in scorburi: celelalte silbiticiuni s-au pitit lapimAnt. Era o lupti uriagi qi crAnceni intre stipinii codru-luil Numai icniturile lor se auzeau, numai rigetul qi mugetulbivolului. A fost insi tot el cel mai tare... Pe urmi, altl, datd,lupta cu elefantul care l-a smuls cu trompa si-l zvArle ca peun sac la pimAnt gi siJ striveasci sub tilpile picioarelorgroase ca niqte stAlpi... Dar pAni la urmi a fugit elefantulcu trompa ferfeniEi qi cu un ochi sAngerat. Pdnd" tdtziu a totrisunat noaptea de paqii lui mAnioqi, sI6rimAnd crengile,rupAnd perdeaua de liane, culcAnd la pimAnt tufiqurile de

bambus. $i alti dati, cei trei vAnitori cu sulile, cAnd auincercat si-l inconjoare qi au cizut tofi trei sub dingii lui!...De atunci i s-a dus vestea qi a rimas spaima acelor locuri.TIRANUL - aqa il numeau tofi. Aqa il numeau togi, gi togitremurau in{iorali pAni in miduva oaselor cAnd incepea elsi ragi. Nu se mai incumeta nimeni si treac[ pe potecile

.+.bititorite. Ii juraseri moartea, qi tot ei se temeau de moarte.CAnd mirosea de departe apropierea unuia, inainta cu r5.su-

flarea aga de uqoar[, ci nu qi-o auzea nici el. inainta, se

oprea, inci un pas... Un salt. O muqcituri cu dinfi clin-ginind. $i gata! RimAnea intotdeauna el stipAn la ochiul de

api unde se adipau antilopele... Acolo l-a prins intr-o noapteun cleqte de fier. A incercat si sfarme capcana cu dinfi.A umplut pidurea de spaimi qi de muget. A vrut si-gi smulgilaba, s-o rupl din os. Mai simte gi acum, cAnd e ploaie gi

frig, mugcitura adAnci a fierului. Pe urmi s-a lungit la p5.-

mAnt, ripus de durere qi de sAngele scut's, aqteptAnd moarteaimpicat, fbri niciun scAncet. Dar dupi o siptimAni auvenit oamenii cu suligi qi topoare si-l ridice, sleit de nemAn-care qi de sete. Nu-i lisau dreptul si moari in pace.

Acum e aici.L-au adus siJ gini despirgit de lume prin gratii de {ier.

19

CEZAR PETRESCU

L-au adus si tremure la pocnetul unui bici cu canaf de

mitase, dupi ce luni de zile a indurattoate chinurile dresa-

jului. Acum pleaci ochii supus sub privirea unei fZpturi {6riarme) cu un singur bici de mitase in mAni. Nicio scipare

nu mai este. Niciuna! Maimulele arunci in el cu coji de por-

tocale gi de banani. Se strAmbi qi se scarpini; se agali de

gratii, cAnd il poarte in cuqca lui pe rotile, qi ii fac semne

cu labele lor neastAmpirate. Numai cAnd mugeqte le mai

cuprinde deodati groaza codrilor gi atunci se zvArcolesc

caraghios, ciutAnd zadarnic un loc si se ascund[.

Canaful de mitase ii atinse uqor botul.Era o atingere lini, ca o dezmierdare. Dar tigrul qtia ci e

o dojani. Sub blAndegea alintirii cuno$tea figiduiala rifu-ielii de rnaitdrziu, cu drugul de fier qi cu biciul dureros.

N-avea incotro! Pentru el nu mai era nicio scipare, nici-una. Deci cobori supus de pe marginea de lemn. Aqa cum

cerea orAnduiala reprezentafiei.Mullimea iqi stipAnea risuflarea. Ticerea era atAt de

adAnci, incAt se a:uzeal departe, afard., huruitul tramvaielor

qi goarnele de automobil.Cei doisprezece tigri s-au inqirat in cununS, culcagi in

mijlocul arenei. Femeia qi-a adunat coada rochiei, a zvirlitbiciul de mitase. S-a agternut pe spate, in mijlocul lor, cu

bralele incruciqate pe piept. $i-a pus capul in gura lui Rajah,

deschisi, sprijinindu-qi ceafa in colfi tari ca pe un spltar de

la jilgul dentiqtilor.

Tigrul clipeqte din ochii mari qi galbeni, de sticli. Pufin,

numai pufin de-ar strAnge!... Numai pufin!... Dar ochii fe-

meii il privesc in sus, peste cap. El nu-i vede privirea. O simte

insi. Ah! Ce stripungitoare o simte! $i nu strAnge dingii.

Sti aqa, nemigcat, cu gura deschisi, ca un tigru impiiat.

FRAM. URSUL POLAR

Petruq, biiatul cu ochi sclipitori, a incleqtat pumnii, a lun-git gAtul qi {Eri si-qi dea seama a coborAt strecurAndu-seprintre lume, mai aproape de areni, ca si vadi mai bine.

Fetila cu buclele bilane iqi mugci buzele. ZvAcnirile ini-mii ii sparg pieptul mic. Unii au inchis ochii. Algii qi-au

astupat urechile, si nu audi !ip;tul. Chiar bunicul fetigei iqi

simfea mAna tremurAnd uqor pe mAnerul de fildeq al basto-nului. El a mai vdzut odatd un dresor sfAqiat de tigri. $tie cimai togi sfArgesc aqa. $tie ci atunci fiarele, din nou silbatice,se reped la gratii, rAnjesc qi se muqci intre dAnsele.

-Hep!Dintr-o gragioas[ sirituri, femeia a fost iarigi in picioare,

in mijlocul arenei,igi scuturi pirul negru-albistrui. igi impinge coadafogni-

toare a rochiei cu pantoful. SurAde, saluti gi rispunde ropo-tului de aplauze, risipind cu palmele sirutul buzelor spre

loji, spre staluri, spre galerii.Sus, pe podiumul de lemn imbricat cu postav roqu, fan-

fara a inceput un marq din toate tobele qi alimurile, qi picu-linele, gi pistoanele... Triunghiul,lovit cu ciocinelul de argint,sun5: zing-zing! zing-zing!...

E un marq cu pas de paradi.Cei doisprezece tigri de Bengal se intorc spre ieqirea din

fund, la cuqtile lor.Pigesc unul cAte unul, ca niqte pisici uriaqe gi cumingi.iqi leagini cozile grele qi lungi.Nu privesc nici in dreapta, nici in stAnga, cu ochii lor

mari, galbeni, de sticli.Pasul e mlidios pe nisip. Moale, catifelat, fbri sunet.

21