Direc tor ; STFLIAN f o ^ r í ^ b .

КБОЯеТШ Ş l HDMimSTRAŢlB REVISTA PREŢUL 50 BANI П, STR/ШЯ В І Е Ш И В , H SĂPTĂMÂNALA Abonament 26 Lei pe an

S U M A R :

Victor Eftimhi . . Tristeţea Prímőverei Vlrglllu Marcovlcl. . Singurătatea N. fihindaru , . . Tristeţi de toamnă Radu Сомпій ... . . Familia Colonelului Ion Barbu . . . . Hierofantul N. Tino . . . . . Pianistă

. Ruga fleorga Baículasou . Spleen P. 1. Ghiaţă . . . Însemnări Mihail Hociang . . ludrta Qelu Petrescu . . idilă

. Polemică cu an critic literar Ah Soresea Soare . Despărţire Gonatanţa Spirsscu . Toamna când frunzele cad

» Ion Qruia . . . . Cronica Artistică

'370 . g " " г г * ^ UNIVERSUL LITERAR

Rugăm pe abonaţi şi cetitorii noştri să binevoiască a lua act de următoarele dis-poziţiuni :

1. Abonamentul să ne fie expediat cu 10—15 zile înainte de data expirării, lîpin-(ţu-se neapărat banda cu care primesc ziarul.

2. Cupoanele de mandate să aibă men­ţionat scopul pentru care ni se trimit bani.

3 . Orice reclamaţiune şi schimbare de adresă să fie însoţită de banda cu care se primeşte ziarul.

4. Adresele să fie cât se poate de clare. 5. Abonamentele la publicaţiunile : „Uni­

versul Literar" şl „Ziarul Călătoriilor" costă 26 lei anual fiecare, iar „Vesel ia" 40 lei anual, şi nu se fac decât pe un alt«

Abonamentele se fac la 1 şi 15 ale fie­cărei luni.

6. Orice neconformare de la aceste dis-poziţiun! va fi spre nemulţumirea d-lor abo­naţi şi cetitori.

* » ' • _ • ' 1 1 1 1 . : — 1 Г

UNIVERSUL LITE TRISTEŢEA PRIMAVeRei

Şi lată-ne 'n câmpie. O barză se ridică Albastre libelule pe apă trec in stol. Un fulger taie cerul: întâia rândunică... Ce vesel ciripeşte al primăverei sol !

Mita mea s'apleacă şi albe flori adună k gingaşe mănuchiun le leagă fir cu fir... — De ce mă întristează un clopot care sună ? Va fi p* aici. p'aproape, vr-un colţ de cimitir?

Un clopot sună falnic şi altul îi răspunde; Qhicesc o tânguire... un cântec.. un convoi... Ш aopot sună falnic de cine ştie unde

cântec de 'ngropare s'aude lângă noi...

Iubita mţa cu ochii mai calzi ca primăvara tfûuzi Şi tu departe al clopotului glas ? tfűazí şi tu ca mine trecând pe sus amara Şl tirania cântare a bunului rămas?

Adifnâ flori, adună... Ce-fi pasă ţie, floare ÙU'n asta primăvară atâtea oameni mor? Trisiep: nedesluşite de ce să se scoboare h şufletu-ţi de rouăt curat ca un izvor ?

Tristeţea primăverei iu n'o cunoşti, iubito... Eu vine din adâneuri de suflet încărcat, h ta e tinereţea ce 'n van ai risipit-o fii-fi plânge timpuriul amurg întunecat.

h emul morţi mele să fie primăvară Sä treacă rândunele în vesel ciripit... Ш bată vântul iarăşi... să fie cald afară kr tnărgăritărelul să fie înflorit.

Munci să vii, iubito, cu aceiaş nepăsare mină ca seninul izvorului curat, $ă poi pecetea morfiii—o lungă sărutare O caldă sărutare pe fruntea cea 'ngheţat.

Voi şti atunci, frumoaso, că fete<e adună Pt câmpuri flori albastre, cu ochi nepăsători.. Că poate mă va plânge, când clopotele sună, Щ Ш Poet ce-şi vede iubita, printre flori...

Viitor Eftimiu

SINGURĂTATE Sbura iubirea cu aripi sfărâmare. Sbura spre ţărmul durerilor uitate. Sbura greoi plângând, gemând:

Singurătate !, s ingurătate î.

Rămas-a inima la locul de osândă. Rămas-ai tu, tot dulce şi tot blândă. Rămas-am eu plângând, gemând:

Singurătate.. . , singurătate. . . N. Ghîrdaru

TRISTEŢI DE TOAMNA Visam o toamnă caldă, muiată in văpăi Subţiri şi diafane, cu agonii solare Prelungi şi dureroase, visam o toamnă care Să 'nveslmânteze 'n vrajă iubirea mea dintâi.

Pe crestele bătute cu aur şi rubine Să crească apoteoză superbului amurg, Pe când intr'al meu suflet să simt încet cum curg Şuvoaiele iubirii în albii de suspine...

Ce s'a făcut iubirea-mi—şi unde-i toamna mea ? ... Pe crângurile supte de-a tainică otravă Aud cum se revarsă o linişte bolnavă, O linişte de moarte, din ce în ce mai grea,,,

Din umeda ţărână, biruitoare sue O lâncezeală gravă, în Inimi răzbătând, Iar vlăguiţii arbori, în zări vagabondând, De mult încremeniră cu gesturi de statue.

M'apasă greu pe frunte zăbranicul de fum Cu care toama asta tot cerul mi-l ascunde Şi nu pot şti : revoltă ori plâns de muribund e Murmurul trist ce'n pieptu-mi mereu îşi face drum.

Oricum, zăresc ca'n friguri în pas uşor cum trece Şi ultima fantomă a viselor de eri — Şi simt cum ia cu sine aprinsele-mi dureri, Ca'n apele uitării de mâin să le 'nece...

Iar păn'atunci rămâne in seri pustii s'ascult — Pe harfa nevăzută a toamnei care moare — Natura care smulge acorduri funerare, Ca un prohod iubirii ce-m îngropat de mult,., Noemvrie 1020. Virgillu MoeeoviOi

372 UMIVERSL'L LITERAR ^

25 Februarie 1917. — O t ră­su ră de curte* cu doi cai. aPa-r e azi în ogradă- Scoboară dm ea. ».conu Făna*he" . adminis-t ra toru l une ia d ' n moşiile lui „ c o n u Matei" , c u m n a t u l său şi m a r e p rop r i e t a r .

— B i n e a 1 ven i i , F ă n a c h e . II î n t â m p i n ă cele două cucoane A g l ă i ţ a şj Zoia. cum. ,n.a-te1e lui şi suror i le lui conu Mateju. Ce mai e p e la mPŞie ?

Şi conu Fănache , lăsându-şi . î n an ţ re t . Paltonul, căciula şi şoşonji. se axează. în birou la taifas :

— Ce să fie ! R ă u ! Sot ' a co­lonelului mi-o făcut capul ca­lendar . Au venit în casa lui Mate iu ca în provincie cuce­r i tă . A u luat c u r t e a cu inva -zie- Sub cuvân t d e î n c a r t i r u ' -r e , colonelul şi-a adus nevas­ta , copii i nevest i -ş i d i u pr i ­mele două căsătorii , şi pe cei d 'aeum. nePoţji. nepoate le , îu total , v r 'o şeaisprezece mem­br i i ! Sä te ferească D u m n e ­zeu ce e acolo 1 Şi tot nemul­ţumiţi sun t ! Cucoana lui domnu colonel, p re tenţ ioasă şi ra ! A r v rea să n e ia d iu p i v n i ţ ă şi m e r i n d e §i v i n şi să ocupe toa tă casa- ţ ipând : — ..Auzi 1 sä- і fie ruş ine pro­p r i e t a ru lu i ! când a re a t â t ea oaSe. a t â t e a moşii, să n u n e dea nouă, aci . casa îutreaffă !"

P© servi toarele noastre le a-m e n m t ă cu bă t a i a .

— Aşa e ! in tervine cucoana Zoia. oa r e fusese şi dumneaep o s ă p t ă m â n ă , la moşie. Cum a

veni t . în două ceasuri a şi in­spectat ograda , dependinţele şi a început să a m e n i n ţ e slu­gile cu m a ş i n a de pa lme !

— Ce e ? sa re ca a r să coana Aglăita. Da, ce cred dumnea-{or că au prăsit sat fără cămi ? Acum d a u te legramă la Ma­re le C a r t i e r sa facă anchetă . sS vadă cum u n colonel. în firnP de rSzboi.ii prof i tă de a rene i ) iuoar t i rui rU ca să-şi

bată joc de c-asa şi a vutu] oa­menilor , devastàndu-lç moşia Şi amenin ţând cu bă ta ia !

Asculta™ a iur i t convorbi rea asta ş' măr tu r i s e sc că nu oda­tă а щ s imţit ca nu fel de re­voltă contra acestui fel d'a s r t

p u r t a al unora din ofiţerii şi comandanţi i n°*tr i in locurile unde vin c u dreptul ele .щ-eai'tirujre". Totuş i , u i tân-du-mă Ія aducă toru l dg veş t 1

catas t rofa le şi n u m a i văzân-du-i înfăţ işarea b leaga şi ochii stinşi, o îndoială îm i frece prjn suflet :

Nu se poate . îmj ziceam, ca oameni i aceş t ia să sc P»ar te ca Vanda l i i . Nu se poate ea soţia u n u i colonel ca^e şi mai aduce Şi toţi copiji în casa u-mii om de condiţ ie, î n t r ' o gos­podăr ie boereaecă, să se p o a r ­te suruffieşte !

— S t ü ce. coană Agjăi ţo, t a r e as v r e a să iac o plimba­re l 'ână ia moşje, să văd şi eu pe scanda lag iu ce ia Ş 1 pe mons t ru l acela de femee.

— T i ! că b ine zici ! Iaca merg i cu F ă n a c h e d u p ă amia­ză când a p leca, şi t rage- i ia m a ş i n ă în ju rna l» ] dumita le să-i ş t ie Şi lumea cine sunt , câ o mer i t ă .

TJn soare d e argint poleieşte în după am'aza as ta zăpezile câmpuri lor . P e dru m u r i zăpe­zile a u un luciu de laPte. se topesc şi a p a da câmpuri lor albe luciul u n u i imens t a l e r de lalUC

Drumul e r ău . Merffem d in hop în hop.

In t r ' unu l djn sgtelc în tâ ln ' -te în d r u m d ă m de localul li­ne ' divizii ne ca re fâlfâj'e u r i •steag: galben. Casele satului , u ne le frumuşele, sun t acoperi­te cu t inichea sau tifflă roşie.

Drumuri le , ея p re tu t inden i , în Moldova, desfundate d in cauza, topirji '/.fipezei. îti ofe­ră acpeaş pr ivel iş te de mlaş­t ini de mocirlă e P îti frece dp.

eăpă ţâna roţ i lor sau în care in t r i . Pe jos. p â n ă la genun­chi. Dar . iată, a m a i u n s . V

T r ă s u r a in t ră in cur te . Q g r a d a lui .-conu Matern 1*"«

foar te largă . Ec-aretele foarte n u m e r ° a s e . Casa însăşi , deşj' joasă, p a r e largă . încăpă toare . Trecând pe l ângă bucă tă r ie ca să jntru în odaia lui conu-Fă­nache. zăresc o d o a m n ă cu; dist insă înfă ţ i şare ţ inând ia' m â n ă o l i n g u r ă mare lângă o t i n g i r e ce f ierbe pe m a a M ă . Ins t inc t iv o sajut. I n t r u în casă şi aflu că doamna e ch ia r şot 'a colonelului. Peste puţ in îi sunt prezintat . R ă m â n ' u i ­mi t . M'aş tep tam să văd o fe­mee înal tă , cu î n l ă ţ i ş a r e a at­letică, cu prv i r i fulgerătoare, cu vocea tună toa re , o înfăţi­ş a r e de. mons tm apocal ipüa Aşa , ce l Puţ in , r e e ş ' a din de­scr ierea lui conu F ă n a c h e

Tată. însă, că aflu o ooniţb de s t a t u r ă mijlocie. Cu ooBli blaJini, сц înfă ţ i şarea foar te 'n tejig-enta şi energ ică , dar , c*t se poa te de a t r ăgă toa re , o fe­mee ca r e m ă pr imeşte . Pentru p r ima da tă , n u în s.alon, ci in bucă tă r ie , nes imţ indu-se câ­tuşi de pu ţ in nenoroci tă pen­t ru aceas ta . D in t r ' o ochire am în ţe les că a m înain te o fe­mee djntr 'o bucată . Sărutau 4

d u ] rePectuoe m â n a i-adresel un cuvân t de felicita1"©.

— Se cunoaş te , doamnă, ci trobtie să fiţi o neobosită me­na je ră .

— Ah ! domnule* când ai o casă aşa de n u m e r o a s ă şi de grea , ca a mea, înţelegi cä e o da to r i e să tp. ocupi de m** na.i. £ă-ti t r eacă toate pe sal» ochi, să le faci toate cu pr» prja t a mână . Uite. acuţii, după amiază, lucram la -Ш şerbet. Dar . s ă t recem în сЩ să vă p rez in t şi. familiei me^e.

In salonaş* pe trei canapele» stau ІдіпкНі Par te din copiii епсо я пе ' . Dintr ' im iatac, din fund. a p a r alţii- Fetele si b&-

FAMIL IA C O L O N E L U L U I (Pagini din Refugiul In Moldova)

UNIVERSUL LITERAR 3 7 5

eti» au, tot i . braţele vaccinate ,^Qj^4>ne)air.cQatŢa boieri i si tifosului. Cu b ra ţe le îndoi te . Uliii c u ele î n legătură , pur­tând încă pe i ' a t ă expres ia j e ­ne 1 d u p ă altoiu, îmi în t ind cu toţii cealaltă mână, surâză tor i şi cu glasul l impede, ея al u nui sueur de isvor d f t m u n t e . Oläsuri t i ne r e de copii nevi­novaţi, ca al micului G e o r ii'eă. ca re t° ţuşi , s tă adus de

.ep'àte ea un p inguin ; ce] mai jienoroeit din сдціса in jecţ ie ' , tifosuri a r g i n t ^ ca a [ celor două dudui Adu ţa Şi Silvia. Şi reóéi bă rbă teş t i s igure şi prie­tenoase ea a l e t iner i lor Pu iu , %du şi Oprişan, finul şi a-ib io tan tu j domnului cojonel-

—' Soţia niea. J m i spune t&-Пбгуі i n g i n e r Pu iu . e djncoio, cu fa ta acoper i tă d 'o egzem ă -

"r- Vezi, domnule C.. ce m u -

groşi suntem ? Diseară_ v ine şi burbatu-meu de la divijze.

'r*- îmi place, d o a m n ă că v'aţi aduna t tot i p u ü risipiţi -de fur tună — î n t r ' u n s ingur eujb. T r e b u e să vă s imţ i ţ i f o a r t e fericiţi eu s u n t e ţ i cu р | Д pe u n loc. nu ea a l ţ i i . T&aleti. «a frunzele î n v â n t . ba min© de pildă, cu inima ]a-ieată acasă, acolo u n d e mi-a ră-'mas tot oe a m mai s fân t şi 'щі d r ag .

D e s igur . _ doamnă , d u p ă buna dispoziţ ie în cai'e vă gâ_ 6ţşc, bănuesc; că nu duceţi lip­ea de n i i m c în conacul aces ta boeresc ! • — 0 . domnule dr^g-ă. din cwt r ă . ne simţim chiar foarte 'amărâţ i . Ni se f a e foar te mul -

!e dif icultăţ i . In tâmninam oarte multă r e a v o m t u . Mai în tâ iu , e aei un domn

eám 'nistrator. eu unghiul «"întâi foar te obtus. Greu ne putem în ţe lege eu el. Sub cu­vânt că apă ră gospodăria cumnatului dumisale . e d'o 4cPPliteţă revol tă toare . Greu

Ші şă-i smulgi o farfur ie de ,ază. o căpă ţ ână de varza ,

1ІЦ litru de vin. Şi socoteşte ' cfi tont« v r e m să le luăm pe bani- P rop r i e t a ru l a r e pivni-[щ ţi cămăr i le pline. în ţe legi , că, Qr!cût am consuma noi, pentru el n u se simte. Ba, m a i

Stnlt. aseară ne-a închis şi o-ăita în ca r e do rmeau fetele.

De ceî N u şt iu! A u d că sub

cuvân t e'aeeea e „camera boerului" . F o a r t e Ыпе. s ă vie „boernl" şi bucuroşi r e n u n ţ ă m la e a zilele cât v a s ta aci . .Ne-om grămădi , iar, cum o m

putea , câte doi în t r ' un Pat . D a r nu în ţe leg să s tea a t â t ea zile g'o ală o cameră e e a r pu­tea servi , a t â t de mult , unei familii aşa de numeroase ea a noas t ră .

Ce s f i c en că Dumnezeu mi-a ( l a t ' a i â ţ i t t copiii?

Тліі Юппшеичн. pu pot de cât să-i mul ţumesc, da r dom­nului Fănache . сяre-mi r ep ro . şează că mi-e familia p r e a numeroasă , nu pot să_i răs ­pund decât că e u n m a r e go­goman ş> un mare neciopl ' t .

— Zi, s u n t e ţ i in războiu-doamnă, cu conu F â n a c h e ?

— Şi încă s t raşn ic! P ă i , le în ţe lege şi pe dos!

î n t r ' o seară , Ia masă . v ine vorba de modul pu ţ in bine­voitor cum prime&c moldove­nii Pe refugiaţ i şi cum d m „sales valacbes" nu n e scot-Si eu, spun:

..Dacă-ar fi conu Mate rn ar socoti o ruş ine e a să n e mal z i c e m azi Moldoveni şi Muntenii! D a c ă niej nenoroci­r i le pr in ca re t recem azi . nu ne-au topi t inimile laolaltă. în f ră t indu- l e def 'n t iv . apoi, când. a tunc i , o să mai vedem Uni rea t u t u r o r Români lor? când nici măcar a Muntenie i şi a Mojdovei n u s'a făcut, de fapt . nici p â n ă azi?!

E i bipe. ce crezi c'a înţeles conu F ă n a c h e ? S'a sculat zi-cându-ne că e revol ta t fiindcă i a m zis lui conu Mate iu „să-j fie ruş ine" , că conu Ma te iu fiind c u m n a t u l lui el nu p o a t e tolera ca noi sa-l i n su l t ăm în casa lui!.. Şi-я părăs i t masa.

Când a m văzut ce a n a p o d a întNeg'K cj-esnrd nrd lu dluu cutie din cele mai civilizate. ] 'am Jăsat să se ducă. Şi, dus a fost! M â n c a P&n'atunci [a m a s a noas t ră . Ne ziceam că p s ingur , şi unde mâncăm a t a t i a n u se v a s imţ i u n scaun ma ; mul t la masă . Djn ziua aceea-m ă n â n c ă s ingur ca un сцс. Şi ee mâncare ! că d o a r văd ee-i p r e p a r ă b u c ă t ă r e a s a : Din ouă şi fasolp nu iese. De Pa i sp re ­zece zile de când e aici . de

două ori numai , i a t ^ a t ° gă ină .

— Ştiţi că a s t ă seară s u n t inv i t a t să mănânc сц e l la masă,

— P e n t r u n imic în l u m e n u te lăsăm. Ai să r ă m â i nemăn-cat. Sub cuvân t că nu v r e a să facă r isipă lui cumată-şău , sau , fiindcă a şa are» ord in bu­cătăreasa să nu-j gă tească p rea mul t . t r ăeş te în t r ' o cal i ­cie exasperan tă .

— Bine . dar . cum să fae? — Ne, a n g a j ă m noi p e n t r u

as ta , — Ba, ец! E glasul s impaticului loco­

tenent de r ezervă Gorun. din a n t r e t îşi f a c e apa r i ţ i a ve­selul şi răsfă ţa tu l « d o n B ib i" cel cu ghiocel î n b ă r b u ţ a à Ia Henr i IV. răsfăţatul du­duilor, e te rnul susp ină tor la mâna unei e te rne log-odnice. Tomnatecul .-bon enfant" , courtois ca un cava le r d in Evul Mediu, „bon causeur" şi pu r t ă to r de pachetele de şoco­lată, d in ca re „ r e g a ] e a z ă " î n doze mici, copiji. fetele şi Cu­coanele.

Ne cunoaştem mai de mult. — Poe te , Ыпе-аі veni t ! Şi auz ind că e vorba să ră­

m â n la masa comună, la ..po­pota colonelului", se repede în doi tjmp ş; t re i mi şcă r i î n odaia lui conu F ă n a c h e .

DuPă două minute se re în ­toarce t r iumfă tor :

— S'a făcut! Tacâmul a l doifea s'a c o n t r a m a n d a t §i s'au adus şi două ouă î n d ă r ă t , delà bucătăr ie , des t inate -pen­t r u cele două ochiuri .

Salonaşul conacului se u ® pie de v iea tă . A sosit şi colo­nelul , brayu) colonel Şeful a r tüe r ' l e i Divizjei, cu aghiotan­tul Iui. Şj^a îmbră ţ i ş a t pe a-mândoi obrajii fata, pe Aduta* A s t r â n s mâna la to ţ i a \ ca> sei. Şi. vese l . înal t ca u n brad , cu fa ta îmbujora tă , m ă pof. t es te pe scaun.

Ce încântă tor oştean! D e i a

p r i m a înfă ţ işare , e o explozia de veselie. Cu ochii neîncetat surâzător i , cu vocea sonoră, ca un b r av ar t i le r i s t ee e, n e invi tă la p ă h ă r u ţ e l e cu tu'c* au r i e :

374 e UNIVERSUL LITERAR

•— Ataca ţ i , v ă rog. clar do­mol !

Gust' din pahftrut. Ţu ica e cafti . . bă t r ână" şi ar ţăgoasă-

— Domnule colonel, ai drep­tate. Trebue s'o l u ă m domo|.

Cu asta n ü m e r g e : ..unu îet«t rasch"!

L a masa lungă, cât î n t r e g i in t re tu l , o rna t ă cu c rengu ţe de brad Puse in t r 'un vas, la mijlocul mesej, cu şervetele şi faţa albe e a . z ă p a d a , cu niai mu l t e . ,ba tc rü ' de butelii cu vin roşu c a sângele Domnului . Sau negru ea al kaizei'ujui. Paisprezece f lămânzi stăm ga t a să începem ofensiva, sub comanda colonelului, la s t ân ­g a căruia ma a f lu aşc-a t . Din capul mesei unde s tă еЬ încep să valseze farfuri i le cu mâbcăr i . Doamna colonel ata­că cea dintâ iu .

Si, în v r e m e ee . ca P r ' n fa rmec , s u P e l e . rasolurjle. so-surjle. fr ipturi le- salatele , tor­turile şi halvale le se evapo­rează din cauza caloriilor ur­cate in focul luptei- la ar ipa s t â n g ă . t ânăru l , brunul si a-gern l locotenent *Oprişnn a deschis ..foc de b a t e r i e " inti 'e două dudui o a r e i sorb din ochi.

Tomnatecu] şj s impaticul „Don Bib i" se sileşte a f» ve ­sel î n vreme ce-şi a runcă eu j ind ochii sp r e ce le două roze din colţul mesei unde Opri.şan culege laur i i isbâiizii şi ai cejor douăzeci şi patr i i t l P pri­măver i câte аГеІ

Locotenentul S tambă, oache­şul c a m a r a d al Iui D o n Bibi-om politic, mobü ' za t tot in b r igada domnulu i colonel, stă imobilizat pe scaunul Jui în­tr 'o melancolică contemplaţ ie cu obiectivul to t st 're a r 'Pa s tângă .

Ing ine ru l Pu iu . *nii pove­steşte suferinţele îndura te la Ia$i in t impul boalei lui dc <îxanteiinatic şi se scoală, des delà masă , t recând în c a m e r a unde scumpa lui j umă ta t e e r e ţ i nu t ă d e boală, el având îieful că-i duce ca o rândun ică -"•1 cioc m â n c a r e puilor.

•Radu. f ra te le lui. inginer şi eb bă ia t desgheţat , sloboade s à r j e dp cJumé luândtt-i la

vale Pe toţi . î n special pe f i 'a te>ău.

D a r sufletul mesei e t ° t co-loenlu). El are reze rve le d e numiţ i i . Kl ini ţ ia t iva luptei . ( Tn pahar golit d 'un decet . el ti ! uniPle ca prjn farmec. Glasul lui plin şi sănătos ră­suna pe toate flancurile- Bâ-su] lu ; cald i v ibra tor p ă t r u n ­de 'n toate inimile, descreţind frunţile, r is ipind me lanc° l ' a locotenenţilor tomnat ici s> pregă t ind victoria finală, bu­na dispoziţie cu care ne scu­lăm în urma unei mesei abun­dente, veseje şi înflorite.

Târz iu , când în s t r i m t a că­m ă r u ţ ă de dormit, am suflat în lumânare , nedumer i t m a

î n t r ebam, cum naiba s'a pu­tut despăr ţ i conu Fănache din mijlocul acestui colţişor dc raiu?

II

26 Februar ie 1917

_ i Cuconaşnle . vă pofteşte cucoanele lu cafea •

— Unde Len ţo t î n t r e b pe fata din casă.

— L a dumnealor . >n sufra gerie . unde-at» mânca t a s p ­rii. Sun t toţ i sculaţi şi v'a-Şteaptă.

i l ' a m dus. Djs de dimineaţă , t o a t ă casa

colonelului e în Picioare. Dis­ciplină ca la cazarmă-

Doamna colonel îmi oferă cafeaua. O cafea cu laPte c u m n u m a i la Viena «e Putea lua în zilele de, fericită amintire. . .

Si viata- cu tot 'ritmul e l de t inereţe Şi sănă ta te . începe să puliseze în famil ia asta odaia cu răsări tul soarelui- Cu el se scoală s t ă p â n a casei. Ograda , odăile servitorilor, vacile el­ve ţ iene , bucătăr ia , cură ţ i tu l casei, toate, una după alta-t r e c pe «ub ochii neobositei gospodine.

— A ! domnule C.. nu e nimic asta! Să mă i"i văzut d u m n e a ­ta I11 mine ai 'asă. în Muntenia' .

In pic ioare , de d iminea ţă pâna seara târziu. î n t r eaga gospodărie o duceam ''a cu u baghetă magică.

S t r u n ă m e r g e a u toate! Via, cn s ingură vedeam de ea. Si

când te g â n d e ş t i c'am lăsat î n pivotă, nemţi lor , vin de peste o sută cincizeci de îiiii de le i . n u m a i recoiiâ din anul d ' a urmă!

Domuu! p ropr ie ta r , g a z d e noastră , se ţ igăneş te ca e i n$ puie la dispoziţie o odei* rna* mul t . când a re t re i rhOfiï, şi în f iecare c â t e o casă, plus n a ştiu, câte Perechi de case ' n vr 'o două oraşe a|e Moldovei, P e când noi, ne-am lăsat »* casa şi moşia şi întreaga ave­re în maipile duşmani lor! Ia loc să mu l ţumească lui D u m ­nezeu că n'ait venit si peste ei cataclismul ăsta- np ргеецре-* teste nouă o biată buca ta de brânză, şi se vaită că-i prăpâ* dini avutul . . .

— Domnul ăsta u ' tă , inter"-vine colonelul că dacă fte| nti ne-am fi d a t v i a ţ a şi nié ne-am fi p ie rdut , lup tând , ţi avutul şi Mun ten ia , düntneä4

lor n 'ar fi pu tu t să ma i s t e e azi liniştiţi în Moldova» la gos­podăria lor, î m b u i b a ţ i feü d* toa te . Si- nici n u Pune dhest»é că dacă-ar fi i n t r a t Buşii Peste e i î n t r ' un aHfel de răxboiu, é>i ar П fug»t înfffoziţi şi sără­ciţi peste noi în Munten ia , <?e*-r â n d u . n e nonă adăpost *? hl'anS.

De ce a t â t a egoism şi vedért scur tă?

•Ştiu că i e g e a îrili dă, ír t 'mP de războiu . drept la % car t i r i i i re şi pot 8ă.i reéhizfi t 'onez şj eu forţa, al imentele* dar . m 'aş tep tam de la p iş te oameni bogat ' . la mai mul tă bunăvoin ţă şj simţire- Păi , s ă v ' a r ă ţ c o u -difiile ee fte-a lăsat, p e «?o№» lă 'n t reagă , boerlil. condiţ i i P * care să le u rmăm cu sfinţenie c^t vom s t a aci.

Şi, aducândtl mi o m a f i c o a l ă scrisă Pe toate oatfifliïe» doamna m'-o puiié sub oöíil

— Citeşte şi dumnea ta , t* rog. Conu Mateiu îi dă zor ètt ... musaf i r i i moi" şj noi. tetuşi , n ' avem voe să ne servim de n'i'i u n a din slugile M . nié] d e spălă tor ia Iui, n i c i vr'o ofi donanţă d'a noas t ră să nu ti'te în odăile servitori lor |Ui. njcl de provizii le Iul s l nu ne-a t ingem. nici garaúr l ié S Í nu i Ie scoatem, uiei leHüw

7

Щ р*4цгвд .lu* uu t ă iem. 8 И MOfta°t în cas.a sä nu fa -

cfŞP, ?i. pes te toate astea, |a Tflflisa ordonanţe lor noastre să jnănfcnee şi Йігц ţ=lu«i ale

Pf. Щаі mult. I n t r u deunăzi în bucătăr ie . Servi toarele 1ц; etíteau l u n f ' t e pe Pat într 'o Pteft Pare m а JignU- SeaiidaU-lată de a t â t a p/s imţire . lp-am apostrofat, z icandu-lc:

— „Dar, ati Putea fi m « ' cuviincioase efmd intrfl în bu­cătărie o cucoană şj încă. soţie de colonel.

— -,Da. ee? N e Plăteşti dum­neata? im» răspund? obrain>c •p ţ lă torease" . Cum crezi dijrn neata că mi-,4 v e n i t ' F i reş te a t rebuit sà se ducă un băr­bat finul meu, locotenentul Q^rişan, care a t rebui t să îe bage în răcoţ-i. Ptltin, Pe s]ugi ca sa sp poar t e cuviincios. Se vedea cât de eo]o că s imt Ри«е la cale de s tăpân — c a sg, se poartç obraznic doar . a»tfei. ifin tot felul de. miser* 1 « l

«tia/jhereli. să ne. desgus te şi ţ i Пе hotărască a părăs i casa.

Să mai poftească cineva să ne laude faimoasa ospital ifa . te moldoveneasca'-

— Doamna mea- aveţi ärePtate să fit* a t â t de j igni tă şi deziluzionată, lotuşi , con­vingerea niea e ca dacă сопц Ma tei u a r fi în Persoană aci, '•ţi v 'a r cunoaşte d 'aproape , cât il ştiu de îndator i tor , deţi-çat şi lari? i n ges tur i , cu si­guranţă a t i duce traju bun împreună-, —• O! domnule! A fpst pe-Sa'ci câteva zile. De là p r ' m a aruncătură de ochj. am înţeles Щ nu facem sa t amândoi . In Tfiecarf» seară c h e m a în t r 'o ca meră pe toti argaţ i i , şi le ti nea câte o confer in ţă d'o oră jumătate- ce s ă facă, cum sa i«e poarte en noi. cum să fie darii ou o a m e n j i n°s t r i . cum «ă-i *Dere о^га^я şi moşia de jiej! ?a rc ' a r fi verţit o b a n d ă 4e hoti peste ei. a?a ne t ra tau .

Ъ drept, a rnai fost Pe-aici o wrl a b í . ,.coana Z o j a " . Asta a fost foarte de t r e a b ă ferne«, foarte delicată. Şt i ia cum să vorbească şi cum să pipe la rezen pe cumatu-său- F ă n a -tk* eíaA cüdea în m'uSoJăjjii

la adresa noastră ч ' а îmbol­năvit , săraca, şi a t rebui t să plece. Ne-a părut foarte rău de ea!

— O. ia mai lăsaţi-i pe oa­meni i ăştia, că nu m e r i t ă a-t â t a a tenţ ie!

Şi <ei doi ofiţeri Earlu §5

Oprjşau îţicipg discuţia asu­p ra războiului.

— Ce credeţi că ţoale bom­bele ge rmani lo r făceau explo­ziei Aş! Câte cădeau fără să Pleznească! I n schimb ale fraiicc/Jlor i-uu îngrozit pe nemţi . Umplu tă cu melinifa, c l mai teribil explozibil, o trhiulea f ranceză s P. s p ă r g e a în ce] Putin t r e i mM de schije-Scopul lor fiind, cât mai mul ­te bucăţele risipite Pe o cât mai întinsă suprafa ţă , ca să scoată Pc cât mai mulţ i oşteni din luPtă. O bucăţică de otel cât un vârf de d e c t e sufi­c ientă să-t' străbată ţeasta o-morându- t c pe loc.

— D o m n u l e cp m'a î ng ro ­zit; la Amzacea, era felul de luptă al Arabi lor . V e n e a u ur lând , cu puşca în m â n a . cu i a t aganu l în dinţi, F r l a u ca fiarele şi săr iau ca t apü . ne­grii Şi fioros,'.

-— Mon cher, ori cât ац lup ta t de bine n e m t ü , o greşal" n'o să-şi ierte ei toa tă v i a t a : d'a nu i'i atacat. d e l a 'nc e -put. Verdimül . Cu s i g u r a n ţ ă a r fi a.iuns de mulf la P a r i s . Si. odată F r a n ţ a î|t?enunchia-ta, aveau t imp să se răfuiască şi cu Rusia rePede. repede.

Ai văzut cum cădeau cetăţi­le tu Jîusia! f>o uăze (.i şi oinci de ectătj u n a după albi! La D e r | i p d e l i r de bucur ie ! D a r M a n i a le-a v e n i f de e ; ) p şi le-a r ă s t u r n a t toate planuri le .

— Ce crezi, mori cher, re­plică Radu , orjce mi ai spune, lift cânii e omenirea s' de când sunt războaie, tof arti­leria a fost ş] e nădejdea răz­boiului.

Toată forţa războaielor n a ­poleoniene a făc;it o a r t i l e r i a . Când a t aca o cetate- t rebuia să cadă!

In cu r i e s'a ud s t r iga te de „Hăis!" . .C € a!" $i un m a r e u-rui t metalic. Douăsprezece ne tachi de boi t r ag o maş ină

vapor a boerului. ţ â rSnd 'o spre locui de treei-ilt.

P e c e l e mai multe din mo­şii an r ămas clăi ..girezi" în­t r e g ' 'le iïi'ûu ne t reera t din cauza' mobilizării . Acum n e ­voia de pâ ine care e pe sfâr­şite, sileşte a r m a t a sa facă a-Pel la propj-ietari. PUnându-tp. la dispoziţie braţe , ca să tree-re grâu] r ămas şi să-] macine-

D e cum a ieşit masina din cur te , o nesfârş i tă cireada de vi ţe in t ră îu (ogradă. p R poar­ta cea m a r e .

Vin, unu l după altul, t a u r i mar i , vac" cu vjţeluşi. Jun­cani ; si" alaiul se scurge ne­înce ta t spre fundul ogrăzi i , spre staulele curţ i i boereştf.

— C e o eu '-iţele as tea c a r e curjr şi nu se mai sfârşesc? în­t reb o se rv i toa re?

— Sunt vacile cu lapte, delà a l tă mosje a boerului.

— Pá' , ui te . acum văd că trec altele djn curte . îndără t , pe poar tă .

— Astea s i m t eeje sterpe ca re m e r g să i'ee b e u l celor dintâi»-

— Dar mai văd şi-a her­ghelie î n t r eagă de cai c e vin în ogradă?

— Ăşt ia sunt caij pe ca re conu Mate iu îi ho tă râse pen­t r u export .

— Şi bietu] om д r ă m a s cu ei în \atru, păgubaş ! excla­mă, maliţios, doamna colonel.

La masa de a*î. colonelul a adus si pe maiorul Gârlă, pre­tor, dejegat de Divizie să in­v e n t a r i e z e Pent ru rcehizit ie-toate proyizijle delà cur tea boerului .

— Dacă nu vor rle voe bună\ ii vom sili cu forţa mi l i tară şi dreptu l legjlor să fie oameni do omenie, adaogă t â n ă r u l lo. cotenent Opr işan .

— Ia. bea. poete, şi clin vi­nul ăsta . E d'al meu din vja mea . 11 t ' neam de poftă. Abia ma i am c â t e v a butelii-

— Lacr 'ma Crjsti! domnule colonel

— Să-ţi suni! drejit- o s ingu. r ă dorinţă a5 avea după răz-boiu. să ies la pensie, să-mi continui cul t ivarea viei . şi să-mi fac şi o vijă în Transi l ­vania , la É lőpa tak «au Boe«

8 UNIVERSUL LITERAR

6zeck. sa m a i beau oda tă apa a ia mine ra l ă care ti dă viată! Ă h ! c© f rumuse ţ i ! oe cu ră t e -ИІв! ce a e r ! c# v i ea t ă !

— Ştii . îmi apun^a a&eară lo. eotonerttiil Gorun, domnul co­lonei a salvat o divizie î n t r e a ­g ă la Nea i l ov şj A r g e ş ! N e

găsiarn în«adr a t i mai j o s de Bi ' a . dfe arti leriai inamică. Toată lumea î?.' perdu s e »a-PnJ. Comandanţ i i erau de pă

r e r e să s e p r e d e a , căc i . o r i c e v o r încerca , v o r fi făcuţ i Pri­zonier i . S i n g u r , domnul co lo ne l e d e p ă r e r e să s e s u s ţ i e lupta Pe poz i ţ i i p â n ă la c ă d e ­r e a s ere i . Poz i ţ i i l e rez i s tă r ă s p u n z â n d prin foc vju bom­bardări i i n a m i c e . P e la 6 s e a ra i n a m i c u l î n c e t e a z ă tocul. A t u n c i co lonelu l n o s t r u djs-p u n e toa te t r u p e l e d i v i z i e i în modul u r m ă f o r : c a v a l e r i e , in­

fanterie, ar t i ler ie , «i i'ar i n ­fanter ie — şj comandă r e t r a ­gerea in tăcere, pe sub o clină de deal din Viaşca. Pe Nea j -!ov. prin mocir lă , căci ni se rupsese Şi podul- N e - a m r e ­tras . Pe la 2 kilometrii d e . Parte de frontul fformano-bulerar. Pe sub nasul lor a-Pj-oape. Ne a m r e t r a s p â n ă la Ma teiu B a s a r a b .

(Va urma) «adu Coemm

HIEROFANTUU „Nu puţină fu groaza Perşilor, când Hle-

rofantul, colturos şi hieratic, sbueni din rlnduri..." (Cei ce s'au bătut sub Miltlade)

Portale zăvorite, — sfruntând venirea lor, — Răsfrâng mânii de bronzuri sub tremurul luminii ; Din zumzetul Colonii, din larma Salaminii Răsboinic, urcă suflul arzând al lumilor.

Am asvârlit cununa şi-am desfăcut herminii Bogatele podoabe de fir. Ca sfânt odor, O suliţă, — şi în dreapta, un gladiu lucitor.» In ţarina helenă ce-şi poartă dârji măslinii,

Soldat al Demeterii, vreau să mă-împlănt adânc. Şi mâine, când iscoade plecate pe oblânc Wor cerceta desişul de lănci şi oriflamuri

Să dârdâie Persanii, gonind spre orizon : Vor fi zărit, hieratic, cu fulgere drept ramuri Un trunchiu bătrân de dafin înfipt — la Maraton *)

Ion Barba

_ — ~ ' ' І

U Preotul cultului antic. ' 2* Câmp'a mlăştinoasă unde au fost învinşi Ruşii, in primul războiu medic

UNIVERSUL LITERAR m

P I A N I S T A Ii naurise bărbatul şi rămăsese

.văduvă, c'un copil mic. Cată : pr in muncă să repare nenoroci* t ea întâmplată'. Şi. slavă Dom­nului, treburile îi mergeau des-

.tul de bine. B u n ă pianistă, organizase o

şcoală de muzică şi câştiga in deajuns cu ce să-şi satisfacă ne-

- voile vieţii. Dar veni războiul şi-i Încurcă rânduiala.

Servitoarea îi plecă şi rămase • s ingură să-şi vadă de treburile casii. Nu mai avea vreme pen­tru lecţiuni, iar îngrijirea casei maturatul, gă'titui bucatelor, spă-

• latul rufelor — o obosea şi o e-nervau foarte mult.

Ră&bătu toate biurourile de servitori, umplu gazetele cu a-nunţuri, ca să-şi găsească o ser­vitoare fără de care nu mai pu­tea să trăiască.

In sfârşit, într'o zi, când era mai împovărată de gânduri ji mei sdrobită de munca cerută de caeă, auzi bătându-i la uşă. nista,

— Intră! exclamă necăjită pra-Şi intră o mueruşcă cu pălă­

rie pe cap şi cu umbreluţa în mână.

— Bonjour! zise ea. — Bună ziua: i se răspunse. Apoi vizitatoarea işi urmă vor­

ba astfel: — D-voastră aţi publicat că vă

trebue o servitoare pentru toate? — Da. eu am publicat. — Iacă a m venit eu să vă ofer

serviciile, mele. — Bine. — Să-mi daţi o sută de lei pe

lună, o pâine pe zi. şi Dumini­cile să fiu liberă.

— Iţi voi da, răspunse pianista resemnată'. Va fi cum zici d-ta.

— Va să zică, urmă candidata de servitoare, trebue să deretec prin ca^ă, să mătur, să gătesc bucate, să spăl rufe.

— Fireşte. — Dar o să-mi da; şi d-ta a-

jutor, o să mai pun şi d-ta m â n a pe câte ceva, cucoana?

— Da. In timpul ă'sta. copilul deştep­

tat din somn, strigă: — Mamă! — Л. aveţi şi un copil? — Da, am şj un copil. — Va trebui poate să-1 plimb

câte odată, să-1 duc pe undeva? — Da, să-1 duci dimineaţa, la

şcoală, care e aci aproape, sţr-l. aduci seara înapoi, răspunse pav t ioana eu timiditate.

— Aveţi câte odată şi mosafirj la masă? •

— Nul afirmă răbdătoare» etir coană'.

— Asta e bine. Dar — n u шаі isprăvea l imbuta cu întrebării* ei — dar o să trebue, din când în când, să vă spăl şi scândurile?

Uimită şi enervată la culme, aţintind-o c'o privire pătrunzi-; toare doamna îi răspunse CU tojj stăpânit:

— Nu; scândurile o să le spăJ eu! '•

—- A. prea bine, cuconiţă', pe«-trucă...

— Ia ascultă Ii taie cucoana^ vorba, să te întreb şi eu ceva;

— Poftiţi. — Ştii să cânţi ia piano? — Nu, îi răspunse servitoarea

uimită. — Apoi uite ce e, îi răspunse

cucoana sătulă, mie îmi trebue să-mi cânte cineva la piano pe <ànd eu spăl scândurile. Ргій urmare, n'am ce face cu d-ta*

N. Tlec

S P L E E N R U G A

Copacii sunt lipsiţi de frunze Şi's goi salcâmii din grădina; La stână doina nu s'aude, Jn flori nu-i zumzet de albină.

Eu stau acum pe bancă-afară Cu gându-mi urmăresc ut sita Şi mă găsesc aşa de singur, ÎPe-atunci de când s'a dus iubita!

Şi ce urât mi-e... nici un sgomot, Nimic cu viaţă în tot satul... Când luna doar din deal se urcă, Un câ'me-şi spune'n vânt lătratul!..

George Baiculescu

Nü 'mi da povară grea, de crijee Atotputarnică Lumină !

Şi, nu mă duce S'ajung în vieată o ruină!....

Nu 'mi da povară grea, de cruce, Să beau pân'la sfârşit paharul J

Şi, nu mă duce Acolo unde e calvarul !...

Atotputernică Lumină, Fereşte-mă de-aşa'încercare!

Sunt încă tină... Nu 'mi dâ-vei trupul spre pierzare,

S'ajung în vieată o ruină...

Cridid»

378 UNIVERSUL LITERAR

I N $ E M N A R І ICOANELE VEEMII...

Mugeşte Motrul prelung, şer­puind hoţeşte prin zăvoiul de sa­licei.

E seară; ziua s e stinge obcb'tă pe creaste dealurilor nămeţite fie zăpadă. O pâclă ііедлі coboară a-Іепѳ din văzduh. împănând întin­derea cât vezi cu ochii. O pote­cuţă se streeoară sfioa?ä printre arături, opriodu-ge smerită îna_ intea unei bisericuţe de lemn, toălţată neregulat în spaţiu.

Arătarea se profilează fantes. tio pe marginea râului, pierzân-du-ge sub oglinda opacă 8. apei. .. Linişte de jur împrejur_

Picuri delà straşina îmbătrâni­te de şirul anilor ce s'au scurs, alunecă ocolind biserica. Prin şi-ţa crăpată, prinsă âe căpriori cu piroane de lemn, se strecoară apa prelingandu.se dealungul păreţi, tor ro»i de cerii. / Ţ/n pridvor în care su', sărind eâteva trepte, serveşte drept t in­dă., In partea stângă, o scară ne.

' meşteşugită se înaltă până la clo­potniţă. TJn turn de blane, aşe­zate fără iscusinţă u n a lângă al. ta, prin crăpăturile cărora şueră Băprasn'e vântul.

Clopotul lipseşte, Funia eternă ca spânzurătoarea unui condamnat Q çucuvae fâlfâe sgomotos din •iipi » l shotră: c v a u , cvau!.,.

• '" Intrarea bisericei o pironeşte * «eă groasă de stejar. Păreţii de lemn, căptuşiţi de păianjeni, i-aoane şterse, pline de fum atârnă |ci .şi colo. Un cendelabru ruginit ide vremea îndelungată ce-1 apa. eă, atârnă bolnăvicios în mijlocul Wăperei Câteva cărţi cu fde joase străjuiesc stranele prăfuite.

Catapeteasma ştearsă: abia

mai zăreşti urma zugrăvelii mân. cată de vechime «i acoperită de ium.

TrăeşM o clipă dmtr'o vreme a-pusă, din trecutul ce nu se mal întoarce, o ochire mirată peste cele «e eu f o s t cândva întt'p e» poeä î" care credinţa era mai tare ca lespezile de piatră, eo im_ podobesc bisericile noastre eje as . tăzi; în vremea aceea credincio­şii turnau, cu închipuirea lor hră-uită de focul nest'os al credinţei celei curate si adevărate, din biserica croită din lemn, lespezi de bronz, împodobite cu 'coane surite, in împăraţi» celui de sul.

Credinţa era temelii de pia. tjă neînvinsă.

B A N D U R i PE ZĂPADA...

Ninge molatec, ninge uniforma, întinderea albă se pierde departe sub zare, obosind privirea. Alb, alb, alb... de jur împrejur; ochiul cată un punct de sprijin în imen­sitatea abisului de zăpadă. S'ar părea că ne.am cufundat, djn înălţimile văzduhului, purtaţi pe e r i p a misterioasă a necunoscutu­lui, care fulgue?te fără od'hnă, î» adâncul infernului căptuşit din plămădeala înceată a fulgilor de zăpadă.

Colibele de ţară «u dispărut a-coperite de nămeţii urie»^ Arbo, i i i împodobiţi cu florj de ghiaţS, se ţncovoaie sub povara greutăţii.

Tăcere greoaie, asemenea unar făpturi nemăsurtte legată la g4. ră, abia aşteptând, în svărcolir' înfundate, să cut r emure văzduhul eu ţipătul liberării-

Ninge molatec, ninge unfar»; »i ochiul oboseşte, scrutând în ­tinderea. S e înch'd nleoanele: *

ee apta neagră! Ia lupta nţbuaa c* ge încinge între albul ееЛац •it « etanii Bţumfauţia f».ă : ţ l * r

sura, in »eeast» uri Hă ie^rdfr« de forţe, mă щап| |§о<|ц} •» u. n i fi* prpşternare a ЩщЩ чщг-щ în f»te «trtputern'ciei mtţufil.

Şi Ii este dat nţluaal j a w f H 1

să <ri»tadzeze ţetpo gâni're. î ş . «niverş, сц tpats

tritarea aeţiuailar eara \\ «»FI*t#,

«im i!;vălmă«e»i» «аріілгісі care stăpâne»t« ваtura, ţ« dt», -crinde s£ielBic| din aceea ţirtf^ ui de Warele ï&we.

Potolirea nă»c»nd*. g» іоІИт pează pe nesimţite, ee t»U»*a treptat, desrobiad întinderea dia puterea luptei. £e. înşeoiafa^ ВД colţ al boitei nemăiurştţ; a]ţ.«ţ, Uu se ptofileazi paUd, aţei tei pai viu; genin!

Fulgii s'au spulberat c* |ria farmec; noaptea ai.» ridicat p\, cQ«sä lăbrniaui ţe#iurtu.

Licăresc stelele sfioasa; taeeţ, farul mândru, sclip'tor, acwtetzï cu ochiu de vultur nemărginirea Un împărat ridicat, în ura» apri­gei lupte, pe scaunul său încărcat de ppdoahe, «u sfepţţul aţotp». tedniciel în m|nă, ar păr»«, «tfct de umi'. alături de măreţia ne. învinsă » luciafirulull

Atâtea traagjoimări într'o cli. piti. S'« prăbuşii o putere ca a* desliaţu'» atotstăplpitoaw, »pr« a clădi edificiel măreţului 1«. oiafăr, care zârab«it« «ai і*оа<в» aci graţios, amaateatMl oarecare compătimiră, sorqtla4 «» " ral. 'latră eleganţă «niffţaul ti pl*. cându.şi din cand în «tn Q ochii dt vultur, aaup* »ad»î'««i abu. oiumări » forţelor.

iMit I. Ѳкеаіі

J U D I T A

РІіеігеі Iul Helefern

Irt jurul tronului, stau reei, Cu feţe út aramă, Frkfitaţll {firii *» patruleci Ь* eapitkhl de sedhlâ

HebücUÜonöáer privind lu gel par 'eă visează. А ^ І , tef&egte sprijinind O m i n a de speteaza t

^nAteţ l dreptate, nu-i tijoi „Cetite» sâ fie e a d a , -, ,àé« de bun e cuibul lor и С й т ti'au feit oChi să vadă !

'«S'a* trittfft - p t e i u m aţi spus „Pe muhţi Stâiicdşi duşmanii ; „Dar, oastea tor p u p ă lus ,-Чи ère cápfctenü

„Vitejilor Asiriéni, „Sub cèr armaşi de îrurite „Şi tineri zeilor sémeni ,î C M 'nţelepeiani eâfunte 1

„Vom sta la eumpână? deloc! „NlCi aii, ca nici odată; „oştenii au în pepturi foc, „Mu Inline de fata!

„Bethulli d t pe acum „ 0 treő drept CMeifire... „Porunci dàu s 'aud nici cura „Vre-o şoapta de cârtire!"

îşi spuse gândul r ă s p i c a ţ ­ii vorba lui e sfânta, r ochiul IUi întunecat

îtràfulierftri. frământa;

S 'apleacă straşnicii armaşi, Un semn regele face Şi 'naintează câţi-va paşi : —„Acela ce va fac§

,,Din visul meu un ţel atins, „E Holofern — să vie ! Iar generalul de ne 'nvins Soseşte, vijelie;

S'opreşte garda lui la scări. Se 'nchină generalul Mugind e glasul lui ca 'n mări Nepotolite, valul : ,

—„O, rege! vulturii nu ştiu „Să cate'n zbor pigmeii „Şi'n drumul meu nu pot să fiu i.Oprit, c'o vor Iudeii

„Ascunşi în taina muntelui „In largul lumei mare „Dreptatea râde acelui ,.Ce e născut mai tare!

" -Vi-- "i

„Să sune buciumul—-din no». „Oştiri să se adune,-; „Iar cucerirea, pe-un erou „Vestit să-1 încunune !

O şoaptă nu s'aude doar.* In turn chemarea cântă, tar ochii regelui barbar Străfulgerări frământă !

Săgeţile otravă prind, Ferarii bat în suliţi, Călări sutaşii se perind Pe câmpuri şi pe uliti !

Şi cum apnsuî, în difern De flăcări scaldă sara, La drum porneşte Holofern Sâ au-sf mai vadă tara».

Mihail Hocluae

«so UNIVERSUL LITERAR

D I N B A S A R A B I A

I D I L A E noapte feerică de August,

j&i Stele multe si lumina , e parç'p sărbătoare, a í'ir<?i„cáci ©rea este frumos.

P e ce r mi i si mi i de s k i e , äau f iecare câ te o raza pen :

tru ca lumina să fie mare çi »mb r ele comei-l 0 1 ' mai negre-

Şi încet, DC sub aceste um­bre, o pereche - trece uşor- Se aud şoapte în u r m a lor şi cu-.vinte de iubire-

Sunt do i t ine r i care se iu­besc. Regimentul X a intra t în

Karnizoana D. din Basarabia Ifocă'de acum d'mă luni-. ' Satul în care se află e destul 4 e irhare- dar n'a ' ăuş i t s a a-fragăШТи. nimic atenţia t ine­r i lor ofitari ai regimentului caţi, venind dintr 'o garnizoa­nă ma r e , sunt destul d e pre­tenţioşi-

4 Si astfel toti sunt pl ict isi ţ i t i tpti aş teaptă cu nerăbdare în toa r cerea în tară unde pe f iecare îl aş teaptă o iubită , O eoiie sau o m a m ă .

Singura d i s f ac t i e în >,acest mistlu", c u m îi zic ofiţerii, iţete de a face câte o vizită le i , colo» la cele câ teva fami-

Îi i ruse ale proprietari lor din mpejurimi.

Oiui se 'duc mai des -într'o l>arte. altU în alfa, dar toti •tiu că m.ai des decâ t t°U se duce locotenentul V- l a failli­ra delà L unde se zice că a r

f i atras de ochii unei rusoaice (drăgălaşe- domnişoara T. « . . . , . . • ,

S'au cunosut la un bal dat 'ce r e g i m e n t într'ima din săr­bător i le nationale-

, S'au nlăcut şi şi-au vorbit ea dpi t iner i ale căror inimi, •ese le , se recunosc parcă a fi fost de mu l t ă vreme prieteni s i - à u vorbi t cum^îşi vorbesc d<>i tineri ca re încep a se

$ i ei mi se gândeau încă la asta» căci iubirea vine pe fu-

Şi a venit în cursul seri lor de vară când steteau de vor­bă pe balcon, a venit ùi s e ' i frumos 'nstelate, si din ce în ce mai i)'-Heriiică. pâma i-a în­lănţuit.

E poante -îi în grădina par­fumata- mu mai e nici o sufla­re, doar ei Joi mai stau a-cum.

Stau oe bancă- unul lângă altul ¥i se gândesc la viitor.

Ea-1 întreabă de-i e d o r

de-ai lui. de casă­ri] îmdrăsnet- îi răspunde cu

un să ru t si-o îmb rătisa-ză, si aşa. amândoi stau_ si privesc în za'e- cu ochii ridicaţi sp''e c e r .

Dar ei mu văd! Deparic- departe de tot. °

stea s'a despr ins din cer 9* a căzut lăsând o dâ ' ă lungă de lumină-

Dar ei nu văd!

Tot regimentul ş t i e / c ă va fi sărbătoare- Locotenentul V-se logodeşte cu d-S°ara T -

Toti of i ţeri i se b u c u r ă şi m a i mul t decât ei c e i doi t i ­neri ce abia a ş teaptă zitia fe­ricită-

Dar v a i ! se z i c e că fericirea e cu atât ma i deoarie, cu cât pari ma i sigur de ca-

Poarta este c r u d ă şi_ te *o-veite t o c m a i când te-ai c r e d e mai în outer i .

Tifosul exantematic , ce na­rea a nu m a i fi- loveşte pe fu­riş ne tânărul ofiţer si 4 pu­ne !a nat.

Doctorul î s i dă s i l inţe su­praomeneşti şi fotul pare în­lăturat-

Dar aceasta Dentru o u t i n t imp, căci odată cu ivirea

complicaţii lor, tPf.ul tinde c ă t r e sfârşit-

O zi frumoasă de Septem­brie- poate cea m a i frumoasă din toate câ te au fost.

Biser ica din sat e'n doliu

Lut Noutzy

şi l ume multă ad u nată de ju* împrejur.

La poar tă o baterie de artile­r ie , cu muzică, stă gata ' să dea ult imul salut unuia ce moare departe de ai lui-

Totul e t r i s t si Dlângăto»» până si caii. care alta dată erau <nervosi si n e r ă b d ă t o r i acum sunt potoliţi, căci şi ei sunt trişti-

Trompeţ i i sună a mort *i cortegiul t>o-rnie$re, urmat de ofiţeri si soldaţi, porneşte în­cet si t r i s t s p r e c imit ir u i de la marg inea satului- unde vo* fi înmormântate rămăşiţele ' tânărului locotenent, a le u-nuia m a i mult oe moa r e peà-trii tară .

Si tunul ce serveşte de dxj.e a re p a r c ă în zgomotul lui ceva plângător şi nemărginit 'de tr ist .

Pa t ru lovi tu r i de tun şi to­tul s 'a sfârşit.

• • »

Regimentul primeşte ordi­nul de în toarce r e 'n garnizoa* na reşedinţă-

Ofiţerii m e r g cu toUi să-şi ia r ă m a s bun d e k fostul 1<* camarad, c a r e a c u m zace suti o cruce de lemn, pe care iei au scris cu mâna lor:

Locotenenţii V. Mort aci- depar te de ai lui, P e n t r u a aDăra granHa Rir>

mâniei Mari. Si toti plâng: —„Sărmanul, el va rămâne

singur!-.." ,•

Nu! nu va rămâne singur» căci o inimă care adevărat * iubit, ш ooate să uite.

Si 'n fiecare a.n. într'o müm zi de August, pe'nserat- două mâini mici Şi albe. răsărite dintr 'o rochie neagră, ѵ о г pre. săfa printre lacrimi câteva flori plăpânde- tămâiate de-uo suspin.

Lt. Celu Petreacă

UNIVERSUL LITERAR

Polemnică cu un critic Literar( ! ?) Pentru d-1 Andrei Branişte *)

Ca orice om în astă lume tristă Nenorociri avui şi eu prea multe Aşa că răsfoind eri o revistă In care slova ta vrea să insulte Pe un prieten scump şi bun confrate, M'am mângâiat cu vechea zicătoare Că 'ntotdeauna pisma se abate Doar spre acei ce au talentul mare Cu toate astea cred că nu ajunge Să te împaci* în cuget c'o trăsnae, Ci la săgeata care te împunge Tu să răspunzi cu spada care tae. De-aceia, scumpe critic, fă-mi plăcerea S ă mă urmezi pe locul meu de luptă, Căci dacă şovăi," ştii care mi-e vrerea : T e dăfuesc urgent c'o falcă ruptă ! Ci vino nene Branişte 'n Arena Literaturii noaste să ne batem, C'aşa'i cinstit (cum spune şi , ,Hiena") Şi doar aşa putem ca să răsbatem Pe drumul greu pe care-au mers fruntaşi* Literaturii noastre prea sărace, Nu pe poteca unde doar apaşii Mai îndrăsnesc când-va ca să atace i (Sunt obligat aci să fac rezerva Că nu voesc să te înţep amice, Si când mă 'nbie-aşa la spadă verva Eu „Honny soit qui mal y pense" (aşi zice),

Xjn critic, dragă domnule, dator e Precum a spus Boileau, să fie critic, Edmondo de Amicis în „Cuore" (?!> A spus că asta este punctul critic. Sainte-Beuve, Carlyle şi chiar şi Eseu » lap, cel cu leacuri pentru boale Au spus la fel ca Maiorescu : Că cine are capul moale Nu va putea — orice ar face Să intre'n lumea lui Faguet, Fiindcă pe om de dobitoace O să-1 despartă A. B. C

M O R A L A

. Iţi dau un sfat iară cusur, (Ca un desemn de Domnul Iser). Când ţi-e condeiul de neam mizer, Să nu iei lumea împrejur!

Popic

*) Acesta este pseudonimul sub care se ascunde un nume de speţă mozaica.

DESPĂRŢIRE

Spre alte zări pleca-vol mâine Şi altele-au să mă dorească, Când alţi au să vină poate, trumoaso ca să te iubească. ;'\

Veni-vor mulţi, in nopţi albastre La geamul tău închis să bată, Până vor stinge frumuseţea Şc gingăşia ta de fată ,- -\

III - f

Veni-vor „fanţi" gătiţi la modă Şi visători cu fete pale, Şi se vor naşte alte chinuri Din focul farmecelor tale

IV \ Spre alte zări pleca-voi mâine Ducând, duios, din ţară în ţarti, Povestea care-o ştiu castanii, „ Dintr'un amurg de primăvara . '.

Al. Sorescu Soar*

L I N I Ş T E Din zări senine , n o a p t e î l-A p r ins să se c o b o a r e : Oraşu l a ţ i p e ş t e Muncit a t â t a v r e m e . O l inişte a d â n c ă P e s t e p ă m â n t s ' a ş t e r t u Şi 'n aer , lin p l u t e ş t e Mi reazmă de c i coa re .

Un greier , bun d e g lume, îşi ţ â r â i e - o p o v e s t e ; O g o a r n ă r ăguş i t ă 1

S ' a u d e 'n d e p ă r t a r e . . . : ' Văd luna p r in t r e ramur i De pomi. . . o a r ă t a r e . . . Aduce r i l e - amin te Mă fură fără v e s t e .

T ă c u t , mă p l imb în noapteî A Cu s te le p r e s ă r a t ă Ui tând că sun t p e lume Şi că t r ă iesc în ea. 1 Aş v rea să fiu o floare 4

F r u m o a s ă , ca d e nea, S ă so rb din roua sfântă : ; !

în noap tea ' m b ă l s ă m a t ă Ş i - apo i . . . s ă mor cu ea .

iulie 1920 Jb

982 ' UNIVERSUL TETERA-

TOAMNA CAND FRUNZELE CAD

fCe tristă e vremea afară căci cârdul de păsări măiestre plecat-a tn,ţări depărtate. Iar freamătul crângului veşted jeleşte şi plânge în ş o a p t e . » . Plecat-a privighetoarea şi cântu-i divin nu mai sună . . . . P e trista alee acuma t din galbene frunze şi ramuri „Un tânăr bonlav ca şi ele îşi pune ,pe cap o cunună . . , In faţa stejarului falnic deodată din mers se opreşte, Şi-ascunde abrazul în palme Şi plin de durere nespusă spre vechiu prieten grăeşte; —^Rămâneţi cu bine voi ramuri ce furăţi a mea bucurie} Adesea pe voi fără grijă departe de ori-ce durere, D e leagăn slujita-ţi voi m i e . . . Şi'n urmă când draga-mi iubită -, La peptu-mi strângând-o puternic Cu frunzele tale gingaşe făceai tu o umbră sfinţită. Şi-acuma ea este d e p a r t e . . . D e doru-i tot sufletu-mi p l â n g e . . . Plămânu-mi de-atâta durere încetul cu 'ncetul se s a p ă . . . T u , frunzele tale păstrează căci viaţa din mine se stinge Şi toamna aceasta tu încă le aşterne pe proaspăta-mi groapă J |Doar mama sărmana va plânge mormântu-mi odată cu tina Şi-atuncea trosneşte :ţi tu trunchiul Ş i frunzele-ţi galbene, pale aruncă grămadă pe groapa-mi ;Un semn că ai milă de mine şi plângi tu în treamăt de j a l e . . .

E l zice şi 'ncet se desparte de pomul iubit ce foşneşte . . * Departe de lume el caută să-şi uite cu totul amarul, jin urmă-i pe trista alee privindu-1 djn. culmea înaltă, In lacrămi de freamăt vueşte nebun de durere stejarul

S e cerne o boare de ploae şi lumea întruna se strânge; O groapă se sapă cu grabă, un tânăr din viaţă se st ing* Şi murmure pline de milă spre mamă cu toţii îndreaptă . . . SLa groapa săpată acuma, stejarul e «singur ,şi aşteaptă Şi plin de durere priveşte la lumea ce vine spre dânsul, L a mama sărmană ce luptă cu vântul, cu ploaia, cu plânsul. Din culmea-i măreaţă, stejarul nebun de durere vueşte Spre amicul lui bun de altă dată cu milă în vale priveşte Ş i frunzele-i veştede, pale pe trupu-i perdut le aşterne ;lar ploaia mai rece deasyupra-i în lacrămi fugare se cerne . .>

Cooitant« Spfţatflf

í X ^ ^ r ^ . . . ^ ^ . , « ţwi.»*? ÜKiVEttSUL7 LtTËRAR' _ . ^ Ş ^ g ^ 3 8 3

Vremea Caidurilor c a n W s r rl e. de dbkeiu, petrtfu tlti рШШі. ceí mai îëficU prjiej d | activitate intensă- Cei « la i пЫи încărcaţi cu cartoane, imee şi cutia ou culori, pe ttâhiă ш tevWet portativ, se

§reptea2ă sö11© f адт©еа*оа-priveiişti cu care ü m©-

te pretutindeni matura. în noastră.

Unii. mai fèrieiti, îşi aleg iute o staţie climaterică, din

Шігіа căreia îşi aleg su* e de inspiraţie fientm Iu­te tor. Şi aèèaéw, în Pri-

Ш rând. pent ru t cuvântul fíferte simplu eă péteajul este o ispită obştească pentru t m . МЫ<»п:$Ш din zilele noastre. /Alţii s e ttuHumesc să colin-

ţioiUt«ri întregi, statorni-du-se ici si mkii când dau

#»t* prilejuri adevărate d e ViDir&tte<

Acum, Insă, un grup deştul » numeros de tineri pictori « scultjltöri — f e 3 ? patruzeci, (tait** ca*e destule elemen-*t din »coa^ dê b e i l e g t e , " WcurânduTse dë äöanagiul u-Ofi idealităţi, unde sunt locu-iţte si ateliere, ipecial pre­o ţ i t e pentru artişti, $i-aü *n-v&t&t SDre ac«et fctie Eden e l

, E vorba de c^onia artistică k la Baia Ma**, din Ardeal, Ate pictorii «i sculptorii dor­itei de muncă, | î pe timpul flrei. if&seâc töeíiihie cötó°T-übüé si. mai ales, ateüere Instruite dutíá látimele ce-nftte ale timpului.

Ili astfel de çonditfi artiştii Ş bucura, pe «èbftaftfe <fe № íkirea de a ee restaura, fizi-iwte. !rt ae r ul binefăcător de Il p°alel* munţilor- si, tn ace-Щ flmp. pot să fie neeonte-• t călăuziţi de iozinca ,mul la № Ш Linea".

S'au dus , ca si cum n'ar fi fast nkdodatâ , v iemi le de t r i . sfâ a in jn t i tc când m a r i i nos* tri a r t i í t i ftattonall — un Qri-gorescu. Lukiam Vermont — eïjau sil i ţ i nt\ se coacă, $ n mij locul caiduri lor lui Cup­to r , p r i n turlele bisericilor, pict&ttd cätaipetesmeie m a r t i ­n u l u i a d e v ă r a t al ar te i noas­tre-

Unii. până astăzi- m'au scă* pat d* acest surghiun- Amin­t im pe mamele pictor Necu J ai Vermont , o a r e acum- în t eme­iul verii, desi botolav î i având nevoie de repaos si î n t r e m a r e s tă c ă t u r a t oe schelele bişe-ricei Sf. ion Boteză foru, tlin Tecueitt. ca s ă sfârşească pic­tura sfântului Jodai' îrie&pittă înainte de război u. . £ o m â n d r i e ppnti'u noi, ca ia ră cu m a r i bogăţi i în ce pri-ve î te a r t a re l igioasă, c a s ă а ѵ Ш câ t fflai «lutte - biserici înfrumuseţa te si împodobite d e geniul ar t iş t i lor noşt ' i .

Insă ' cum spuneam, t r ebu­in ţă unei î n t r emăr i .şi a Unei a d e v ă r a t e refaceri fizice, a-ti'age delà sine necesi tatea u -nui -repâOs, fcätl in, cazul cél m a i râu al unei act iv i tă ţ i de divert isment j

De aceia Ѵпё*і1е ta lente a-ciua te în colonia a r t i s t ică de la Ba ia Mar-t are de ce să se bucure şi de ce să poarte t o t respectul hiarilQr lor înain­taşi, adevăra ţ i m a r t i r i a i ar­tei- c a r e au rne r s cu puterea sacrificiului pftflä lá afSrşHiil vieţi i lor.

Cu toate ca sezonul ar t is t ic este destui de inaimat. e*po-ziUile de artă cont inuă s ă dea Capitalei aspectul unui cen­tru cu o mişca re a r t i s t ică in­tensă.

Astfel sunt deschise acum expoziţ i i le de artă din „Mai-

s°n d'art"» din s tr . Corăbiei , despre care n e vom одогл }a' al ut c r onica , ş i e x p e / i t i e . pc«.-tumä Angelescu-Ange »1 c>:« poziţia colectivă a mai mul" Wra din pictorii noşfr?., di îl saloanele ,-Arta" din s t r a d a Franklin-

N- AngelescuAnge a fost u . mul din cei mai conşti incioşi pictor i a i generfitiei trecutei-Crescut ia Şcoala rea l i smului sincer ş i a unei iubir i nes t ră ­muta t e fată d« xc-mecătorut 1

pi toresc al tă r i i í ioukU'c , Au-gelescü-Ange poate ii pus, a-líí.turi de Al. Parasehiveşcu* Aipar, p r i n f e cei mni fericiţi itealizatori, în pictură, ai a 4

cestor frumuseţi autochtone ' Ori când ca lva r u l i u t u r o r

celrjr ce au tră i t nenorocitele zile ale refugiului pr'm Rnsia, p ic t 0 I ' u ! Angelesen-Ange- când s'a reîntors la cuibul său din Capitală, Га găs i t jefuit dë furia cotropitori lor .

D i f e r e a M morală nu a fă* eut decât să dea ghes b°lii ee o contactase în _ Rusia să-i c0^> pleiească de-abinele' tă indu-i firul vieţii,, vara trecută- fără să aibă parte de a-si vedea ult imele lucrări , făcute îij JR4Sia în ma*;e parte, o rnând Panourile unei expoziţ i i .

Aşa că flCtim a m a t o r i i de p ic tu r a admi ră la '.Arfa", gă­sind o ee r i e de admirabilul' p i c tu r i de-ale art işt i lor reipu-1

tati ca: Vermont. Verona, Re-i ssH. Arta chino, Teodorescu"»^ Sion. Toitza- I sen Marinii Qeorgescu, Flona.n- Ratiu etc:» cum şi o ser ie de luorări dë ale pictori lor manifestaţi î-ît ultimuj tim,D si din care rele-\ 'ăm lucrăr i le 'conştiincioase ale pictorului V Anghol, vot!. fânăr de temperament-

Ion G r u i a

C R O N I C A ARTIST ICA Artljtll tn vll if latură: Colonia artistică dele Baia-Mare. Expoziţia Postumă

Angelescu-Ange. O expoziţie colectivă

UNIVERSUL LITERAR

• W S / V v V v V V V v W v V \ V v V V v V V \ V V ^

LA ADMINISTRAŢIA ZIARULUI

„UNIVERSUL" SE GĂSEŞTE DE TANZARE

URMĂTOARELE VOLUME :

Memoriile regelui Carol 17 volu* me, colecţia complectă 10.—

Carol I Regele României 2 .— memoriile Principesei L a i s a a

Saxoniei 1.50 Păţaniile minunate ale lui Petre

Schlemil . L— Conversaţiuni moderne in 6 limbi „ 3.50 Călătoria în India 2 volume . . „ 3 -Dragoste din alte timpuri 2 voi. „ 2 . -Tragedie cerească , 1.50 Două nuvele de Carmen Sylva. . „ 1.50 Aventurile unul Călugăr . . . „ 1 , -Pen tpu p r o v i n c i e p o r t o 30 b a n i