Salpingooforita - AnexitaSalpingooforita este cea mai frecventă localizare a inflamaţiilor organelor genitale feminine. Ea apare în cazul răspîndirii infecţiei din vagin, organele învecinate (apendix, rect), precum şi pe cale hematogenă. Salpingooforita este provocată de agenţi patogeni şi facultativ patogeni: streptococi, stafilococi, enterococi, eşerihii, stafilococi epidermici. Agenţii patogeni ai afecţiunii pot fi anaerobi neporulaţi, de asemenea asociaţi de microorganisme. Procesul inflamator al trompelor uterine şi ovarelor au aceeaşi patogeneză şi acelaşi tablou clinic, de aceea a diagnostica salpingita şi ooforita după simptomele clinice este aproape imposibil, deşi de obicei, mai întîi sunt lezate trompele uterine.Salpingita. Este infecţia a trompelor uterine. Dezvoltarea procesului se începe cu mucoasa. Apare hiperemie, dereglări microcirculaţie, se acumulează exudat, des purulent, ce duce la îngroşarea trompei. Exudatul inflamator acumulîndu-se în trompa uterină obstruată tot mai mult o extinde formînd un hidrosalpinx. Conţinutul este un lichid seros transparent care în unele cazuri se acumulează încet, în altele repede. Hidrosalipingsul format poate atinge dimensiuni mari, deseori este bilateral. Peretele trompiei se subţiază şi se extinge. În jurul ei se formează aderenţe ce acoperă trompa şi se micşorează mobilitatea. În cazurile cînd nu se formează aderenţe cu peritoneul, tumoarea se află liber în cavitatea abdominală,ea poate duce la torsiunea ei si la apariţia tabloului „ abdomenul acut „. Tumoarea are un conţinut transparent seros, este înconjurată cu aderenţe laxe şi concrescută cu foiţa posterioară a ligamentului lat. Salpigita poate avea şi o evoluţie mai gravă. În trompă se acumulează la început exudat sero-purulent, mai apoi purulent. În continuare exudatul purulent devine mai vîscos, membrana seroasă a trompei formează aderenţe cu organele învecinate, mai întîi cu ovarul. Cînd orificiul uterin al trompei se obturează se formează piosalpinxul. Cînd se formează piosalpinxul puroiul este lichid şi conţine agenţi patogeni, pe urmă el devine vîscos şi deseori steril. Piosalpinxul chiar şi în evoluţia sa cronică este un pericol pentru sănătatea şi viaţa femeii, deoarece trompa extinsă şi inflamat schimbată se subţiază şi sub acţiunea uneo factori mecanici sau destructivi se perforează şi conţinutul se scurge în cavitatea abdominală. În acest caz necesită tratament chirurgical urgent.

Inflamația primară a ovarelor. Se întîlneşte rar, datorită rezistenăei către infecţii a epiteliului ce acoperă ovarul. Inflamaţia

primară a ovarului se instalează, cînd microbii pătrund în loja foliculului sau trece în ţesutul ovarian cu limfa sau cu sîngele.

Mai des se întîlneşte inflamaţia secundară a ovarelor ca rezultat al răspîndirii infecţiei din trompe sau procese purulente ale organelor învecinate şi supuraţia tumorilor ovariene.

Cînd microbii numeresc în loja foliculului sau în corpul galben,se formează un focar purulent ce provoacă inflamaţia cuprinde tot ţesutul ovarului, se formează noi focare purulente ce duce la abcesul ovarului.

În cazul inflamaţiilor cronice ale ovarelor în ţesutul lor apare ţesut cicatriceal-conjunctiv, suprafaţa ovarului devine mameloneră, pereţii vaselor sanguine se îngroaşă.

Tabloul clinic al inflamaţiei anexelor uterine în faza acută se caracterizează prin dureri intense în abdomen.

În cazurile antrenării în proces a peritoneului poate apărea pareza intestinală, balonarea abdomenului, greţuri, vomă. Se înrăutăţeşte starea generală a organismului, e prezentă tahicardia, hipertermia corpului din vagin se elimină secreţii sero- purulente.

Apar simptomele peritonitei locale sau difuze.

Principii de tratament: Antibioticoterapia Desensibilizante Vitaminoterapia Terapia de rezorbție – biostimulatoare