Caria dentară

Caria dentară reprezintă una dintre cele mai frecvente afecţiuni ale sistemului dento-maxilar,

afectând circa 80-98% din populaţia României şi care se manifestă prin pierderea treptată şi

localizată de ţesut dur dentar, sub acţiunea mai multor factori, printre care amintim:

nerespectarea igienei orale, consumul crescut de alimente bogate în zahăr, fumatul, stresul şi

multe alte cauze pe care le vom detalia în cele ce urmează.

Înainte de apariţia cariei propriu-zise, există însă un proces de acumulare a bacteriilor care,

împreună cu resturile alimentare şi saliva, formează un biofilm subţire cunoscut sub

denumirea de placă dentară.

În momentul în care consumaţi alimente sau băuturi cu concentraţii ridicate de carbohidraţi,

bacteriile din placa dentară transformă aceşti carbohidraţi în energie pentru supravieţuirea

lor şi astfel sunt produşi acizii, care în timp distrug straturile dentare şi astfel ia naşterecaria.

Recomandarea specialiştilor este să tratăm în stadii cât mai incipiente placa dentară,

deoarece dacă este lăsată netratată aceasta creşte riscul de carii şi deteriorări grave ale

structurii dintelui, care se pot manifesta prin dureri intense iar tratamentul se poate dovedi

un proces destul de complicat şi costisitor.

Cu toate că incidenţa cariilor dentare este extrem de crescută, această afecţiune poate fi

foarte uşor de prevenit, cu condiţia respectării igienei orale şi a vizitei periodice la medicul

stomatolog.

Structura dintelui

Structura dintelui prezintă 4 componente, respectiv: smalţul (parte ace ami dură din

exteriorul dintelui), dentina (partea mai puţin dură, de consistenţă osoasă, de sub smaţ şi

cement), cementul (partea cu care dintele este fixat în osul alveolar) şi pulpa dentară(partea

moală a dintelui din interior, ce conţine nervii şi vasele sangvine).

Factori de risc

Caria dentară ia naştere dintr-un cumul de factori (cei mai incriminaţi fiind bacteriile de la

nivelul cavităţii orale, igiena precară, aportul scăzut de fluor, alimentaţia şi fumatul) şi apare

în general la dinţii din spate care, datorită formei lor aplatizate, sunt folosiţi în mestecarea

alimentelor  şi astfel sunt favorizate depunerile de resturi alimentare în spaţiile interdentare,

care cresc numărul de bacterii dăunătoare în lipsa unei igiene orale corespunzătoare.

Bacteriile de la nivelul cavităţii orale se dezvoltă rapid şi favorizează apariţia acizilor care

distrug stratul dintelui. Acestea iau naştere frecvent ca urmare a unui periaj efectuat incorect

(este recomandat să ne spălăm pe dinţi de cel puţin 2 ori pe zi).

De asemenea, un alt posibil vinovat al apariţiei cariilor este refluxul gastroesofagian, o

tulburare gastric în care acizii din stomac ajung în cavitatea bucală şi erodează smalţul pe

aprtea internă a dinţilor, în special dinţii superiori.

Dieta este iarăşi un factor de risc major în apariţia cariei dentare. Alimentele care se lipesc de

dinţi şi cele cu un conţinut mare de carbohidraţi sunt cele mai periculoase pentru sănătatea

dentară. Printre acestea amintim: zahărul, mierea, gemul, ciocolata, băuturile răcoritoare cu

zahăr, îngheţata, bomboanele, chips-urile şi chiar pâinea.

Fumătorii sunt de asemenea mult mai expuşi riscului de formare a cariilor dentare deoarece

fumul din ţigară scade producţia de salivă şi astfel este scăzută protecţia împotriva acizilor

care atacă dintele. Există studii care corelează inclusiv fumatul pasiv de incidenţa crescută a

cariilor la copii.

Secreţia de salivă este o problemă şi în rândul persoanelor care urmează anumite tratamente

medicale, cum ar fi cele pe bază de antihistaminice, medicamente contra epilepsiei, beta-

blocantele, antipsihoticele sau în tratamentul radioterapiei. Această categorie de persoane

este mult mai expusă riscului de producţie scăzută de secreţie salivară, prin urmare trebuie

să se hidrateze intens şi să aibă o igienă orală foarte bună.

Simptomele cariei

De regulă, caria îşi face simţită prezenţa destul de discret, iar simptomele se lasă mult

aşteptate, până în momentul în care aceasta se află deja într-un stadiu destul de avansat de

evoluţie. Tocmai din acest motiv, este indicat să mergeţi periodic la cabinetul medicului

pentru un consult stomatologic.

Majoritatea persoanelor însă ajung la dentist abia în stadiu avansat, când apar:

durerile dentare

sensibilitatea la rece, cald sau dulce

respiraţia devine urât mirositoare

dinţii prezintă coloraţii negre, maronii sau gri pe anumite suprafeţe etc.

Astfel de simptome trebuie să pună în alertă pacientul, care trebuie să urmeze, cât mai

repede posibil, un tratament adecvat. Ignorarea acestora duce iremedibil la avansarea bolii şi

chiar pierderea dintelui.

Tratamentul cariei

Tratamentul cariilor dentare diferă foarte mult în funcţie de stadiul de evoluţie al afecţiunii

dentare. Astfel, o carie în forma sa incipient, deci fără a forma o cavitate, poate fi simplu

tratată de către medicul stomatolog prin aplicarea  unei soluţii cu fluor care are rolul de a

stopa procesul de degradare a dintelui, cu condiţia ca pacientul să respecte cu stricteţe

regulile elemntare de igienă orală.

Dacă stadiul cariei ajunge deja la lipsă de substanţă, deci la apariţia acelei aşa-numite găuri

în stratul dentar, medicul va apela la curăţarea ţesutului dentar alterat şi infectat şi va umple

această cavitate printr-o obturaţie, popular denumită plombă.

Cazurile grave de carii, cu evoluţie avansată şi deteriorare adâncă în stratul dentar, necesită

cel mai probabil un tratament de canal, care presupune în primul rând  înlăturarea nervului şi

sigilarea dintelui (în scopul prevenirii transmiterii bacteriilor în restul organismului), după

care se trece la procedura la acoperire a dintelui cu o coroană de înveliş sau se restaurează

dintele afectat printr-o obturaţie simplă sau armată.

Plomba (obturaţia) are scopul de a înlocui ţesutul dentar lipsă şi pentru realizarea acesteia

sunt folisite diferite tipuri de material dentare, cum ar fi: amalgamul (gri-negru,

metalic), cimenturi dentare (de culoarea dintelui) şi materiale compozite (care sunt cele mai

apropiate de proprietăţile dintelui natural).

Se întâmplă frecvent însă ca obturaţia să fie doar o soluţie de moment, care nu tot timpul îşi

face efectul, astfel că, în aceste situaţii este recomandată restaurarea ţesutului dentar prin

încrustaţie – o obturaţie realizată în laboratorul de tehnică dentară (din ceramică, compozit,

aur), care este ulterior cimentată pe dinte.

Complicaţiile cariei

Cazurile de degradare avansată a ţesutului dentar care sunt lăsate netratate pot duce

lainfecţii grave ale gingiilor şi ale osului de sub ele, ambele având rol de susţinere a dintelui.

Aceste infecţii pot produce, prin acutizare, un abces dentar, care se manifestă prin dureri

intense, umflarea zonei respective, febră şi stare de rău general, iar în acest stadiu dintele nu

mai poate fi recuperate şi nu există altă soluţie decât extracţia.

De asemenea, acumularea de placă bacteriană în exces poate duce

favoriza apariţiagingivitei, o afecţiune în care gingiile capătă culoarea roşie, sunt inflamate,

sângerează la periaj şi sunt dureroase.

Unele cazuri de carie avansată pot conduce la colectarea puroiului la baza rădăcinii dintelui

şi astfel se erodează osul care susţine dintele dar se extinde şi infecţia, care va fi tratată

chirurgical, prin intermediul unui drenaj, sau mai bine spus a unei incizii a tegumentului sau

mucoasei pentru a elimina colecţia de puroi.

Prevenirea cariei dentare

Prima şi cea mai eficientă metodă de prevenire a cariei dentare constă în respectarea igienei

orale corespunzătoare, prin periajul de cel puţin 2 pri pe zi (dimineaţa şi seara), executarea

corectă a acestuia (se va plasa periuţa în unghi de 45 de grade la nivelul gingiei şi se

folosesc mişcări dinspre gingie în jos pentru dinţii superiori, dinspre gingie în sus pentru

dinţii inferiori şi mişcări circulare pentru suprafeţele cu care mestecăm, fără a exercita o

presiune mare pe periuţa de dinţi).

A doua regulă a prevenirii cariei dentare constă în folosirea aţei dentare şi a apei de gură,

care au rolul de a elimina resturile alimentare rămase în spaţiile interdentare şi bacteriile

rămase în cavitatea orală.

O altă regulă de aur a prevenirii cariilor este alimentaţia, care nu trebuie să abunde în

produse bogate în carbohidraţi, cum sunt: cerealele integrale, pâinea, legumele, fructele,

cartofii, orezul sau ouăle.

Şi, pentru final, am păstrat ce e mai greu de evitat, şi anume renunţarea la vicii, în special

fumatul, dar şi consumul excesiv de alcool, care afectează nu numai dantura, ci şi alte organe

vitale, cum sunt plămânii, ficatul, rinichii sau inima.

Toate măsurile amintite mai sus, la care se adaugă consultul periodic la medicul stomatolog,

pot ajuta la prevenirea şi tratarea cu succes a cariilor dentare.

Dizenteria

Dizenterie, sau shigelloză numit, este o boala intestinala acuta, dintre care principalele simptome sunt stare de ebrietate totale si diaree.Această boală care rezultă din ingerarea patogen numit Shigella. Această bacterie se distinge prin rezistenta mare la medicamentele folosite împotriva lor, și supraviețuirea bună a mediului.În cazul în care boala este ușor, recuperarea începe repede, dar în cazuri severe poate exista complicatii grave până la moarte.simptome de dizenterieDupă obținerea Shigella în organism este de 24 până la 48 ore, urmată de boala acuta. Principalele simptome ale dizenterie - o febră cu temperaturi de până la 41 ° C, diaree, dureri abdominale, crampe natură și îndemn destul de neplăcut pentru tranzitul intestinal.Diareea este pe termen scurt inițială, dar apoi numărul de scaune poate crește la treizeci de ori pe zi, și cantitatea eliberată la acest mic.Președintele pacient este amestecat cu mucus și sânge, în unele cazuri, nu pare a gunoiului de grajd. Prezența de sânge în scaun este caracteristica cea mai distinctivă a dizenterie, așa cum se indică faptul că iz'yazvlena mucoasa colonului. Când acest simptom ar trebui să solicite asistență medicală de urgență.Tratamentul de dizenterieDizenteriei - o boală urât, mai ales periculos consecințele sale. Printre acestea - pierderea rect, care este adesea diagnosticat la copii. Tip Hastroeneteriticheskomu de boală uneori contribuie la deshidratare. Dacă în cursul bolii a mucoasei colonului a fost sever iz'yazvlena, poate fi hemoragii intestinale care necesită spitalizare imediată.Pe fondul dizenterie pot dezvolta alte infecții, cum ar fi pulmonar și sistemul genito-urinar. În aproape toate cazurile, tulburarea persistă după scaun recuperare și suprainfectia.Complicații foarte rare, cum ar fi megacolon toxic, atunci când se subțiază din pereții părții inferioare a colonului.Toxinele de acolo în număr mare începe vine în fluxul de sange care poate duce la deces.Tratamentul dizenteriei se face de obicei prin medicatie - numit absorbanți și soluții de sare pentru a reduce efectele diareice și de prevenire a eubiotics deshidratare, vitamine, și, în cazuri severe, se folosesc antibiotice.Tratamentul de remedii populare dizenteriePractic, trata dizenteria poate fi nu numai în spital, dar, de asemenea, la domiciliu. În cazul în care forma de lumina a bolii, organismul poate face față cu infecția. Copiii din acest caz nu se prescrie antibiotice, dar diaree încă trebuie să fie abordate.Trebuie să urmezi o dieta, care a exclus toate produsele care pot cauza iritarea colonului.În căile de atac populare utilizate pentru a trata diverse preparate dizenterie de plante care ajuta să facă față cu diaree.

Cancer stomacal

Simptome alarmante: dificultăţi la înghiţire, vărsături (care pot prezenta sânge), indigestie în

combinaţie cu una sau mai multe din următoarele manifestări, pierdere în greutate, stare de rău,

gastrită, displazie (inflamaţiue a mucoasei stomacului), îngălbenirea ochilor şi a pielii (icter),

dezvoltaţi o porţiune umflată vizibil în partea superioară a abdomenului.

Simptomele cancerului de stomac mai avansat ar putea include: sânge în scaune sau scaune

negre, pierderea poftei de mâncare, pierdere în greutate, fără o cauză aparentă, oboseală, senzaţie

de greutate în stomac, anemie etc.

Cancerul gastric – metode de prevenţie

De asemenea, conf. univ. dr. Ion Daniel îi sfătuieşte pe oameni să nu ignore primele simptome şi

să se prezinte la medic pentru a avea şanse de recuperare cât mai bune.

“Durerea apare într-un stadiu avansat al bolii, de aceea nu acesta trebuie să fie principalul semnal

de alarmă în diagnosticarea şi tratarea cancerului gastric. Pacientul trebuie să se prezinte la medic

încă de la primele simptome, care pot fi: modificarea apetitului manifestată prin diminuarea poftei de

mâncare, inapetenţa selectivă pentru carne, scăderea ponderală, paloarea, anemia, oboseala sau

balonarea.”

Odată prezenţi la medic, acesta va recomanda efectuarea unei endoscopii, ce presupune

introducerea unui tub flexibil pe cale orală, care va permite vizualizarea stomacului. Procedura se

realizează cu o sedare uşoară şi durează doar câteva minute, timp în care medicul îşi poate da

seama dacă există vreo zonă suspectă ce necesită biopsiere şi analiză anatomo-patologică.

Dacă este nevoie, acesta va indica şi alte investigaţii precum ecografia sau tomografiapentru a

vedea extinderea tumorii, apariţia nodulilor sau a metastazelor. În urma procedurilor, medicul va

determina dacă este vorba despre un cancer gastric precoce sau despre un cancer gastric avansat

şi va putea recomanda o atitudine terapeutică adecvată.

“Tratamentul chirurgical este cea mai importantă armă din arsenalul terapeutic în lupta cu cancerul

gastric, fiind completat de chimioterapie şi uneori de radioterapie. În cazul unui cancer gastric

precoce, unde au fost identificate tumori de mici dimensiuni, rezultatele terapeutice vor fi foarte

bune. În cazul unui cancer gastric avansat, chirurgia este destul de agresivă şi extensivă şi

presupune o rezecţie completă sau parţială atât a stomacului, cât şi a acestor noduli limfatici

perigastrici pe întindere destul de mare”, afirmă conf. dr. Ion Daniel.

După operaţie, pacientul trebuie supravegheat constant pentru a putea identifica şi trata

metastazele la distanţă şi a spori astfel şansele de supravieţuire.

Helmintiazele contagioase.

În mun. Chişinău, în perioada anului 2009 s-au înregistrat 5 specii de helmintiaze (viermi) la oameni: oxiuri, ascaride, trichocefali, tenia mică şi echinococcus. Din ele, cea mai răspândită

invazie este oxiuriaza, căreia îi revine 59,6% din numărul total de cazuri de helminţi înregistrate în municipiul. Oxiuriaza (Enterobioza) este o boală parazitară contagioasă, care se transmite prin

intermediu mâinilor murdare, sau a obiectelor din mediul ambiant infestate cu ouă de oxiuri. Semne şi simptome

. În majoritatea cazurilor, parazitoza este asimptomatică şi este depistată prin examen de laborator sau de către persoane, care observă viermii adulţi la suprafaţa scaunului. Prezenţa acestei invazii este o contraindicaţie medicală pentru activitate în întreprinderele alimentare,

instituţii comunale şi cele pentru copii . La depistarea ei, salariaţii sunt înlăturaţi vremelnic de la serviciu pentru tratament cu obţinerea a 3 analize de control negative la oxiuri. Centrul de Medicină Preventivă municipal efectuiază anual examinarea de laborator la enterobioză

contingentului pereclitat şi persoanelor care se angajază la lucru în intreprinderele şi instituţiile nominalizate ( cu risc epidemiologic sporit, ca o măsură importantă de prevenire a maladiilor

contagioase). Pe parcursul a 4 luni ale anului curent au fost înlăturaţe vremelnic de la serviciu 15 persoane de la 5 obiective cu profil alimentar şi instituţiile preşcolare. Pentru profilaxia

enterobiozei

Vă recomandăm următoarele măsuri:

- Respectarea igienei personale (spălarea mîinilor cu săpun după fiecare frecventare a veceului şi înaintea meselor); - Întreţinerea în stare igienică a unghiilor; - Întreţinerea echipamentului de protecţie individuală în stare curată; - Respectarea regimului de prelucrare şi diridicare

umedă a încăperilor şi suprafeţelor; - Educarea deprinderilor igienice la copii

Diabetul zaharat 

este o boală în care concentraţia sanguină a glucozei (glicemia) creşte foarte mult din cauza

producţiei insuficiente de insulină. Insulina, un hormon eliberat de pancreas, controlează

cantitatea de glucoză din sânge.

Alimentele şi băuturile consumate sunt scindate în elementele componente (cum ar fi

glucoza), de care organismul are nevoie pentru a funcţiona în mod adecvat.

Zaharurile sunt absorbite în fluxul sanguin şi stimulează producţia pancreatică de insulină. Insulina

permite zaharurilor să treacă din sânge în celule. Oadată ajunse în celule, zaharurile sunt

transportate în energie, care este utilizată imediat sau stocată până când devine necesară.

În mod normal, concentraţia sanguină a glucozei   variază pe parcursul zilei. Creşte după masă şi

revine la normal în următoarele 2 ore. Când glicemia se normalizează, producţia de insulină scade.

Glicemia variază de obicei în limite înguste, între 70 şi 110 miligrame per decilitru (mg/dL) de sânge.

În cazul consumului de carbohidraţi, poate creşte mai mult. Persoanele în vârstă de peste 65 de ani

au glicemia uşor crescută, în special după masă.

Dacă organismul nu produce suficientă insulină pentru a transporta glucoza în celule, creşterea

glicemiei sanguine şi scăderea cantităţii de glucoză din celule determină simptomele şi complicaţiile

caracteristicile diabetului zaharat.

În practica medicală se foloseşte adeseori denumirea completă de diabet zaharat şi nu numai

diabet, pentru a distinge această boală de diabetul insipid, o afecţiune relativ rară iar glicemia este

normală.

Diabet zaharat

Cele 2 tipuri de diabet au simptome foarte similare. Primele simptome sunt determinate de

efectele directe ale  hiperglicemiei.   Când glicemia creşte peste 160-180 mg/dL, începe eliminarea de

glucoză în urină. Dacă excreţia urinară de glucoză creşte şi mai mult, rinichii vor excreta cantităţi

suplimentare de apă pentru a dilua glucoza.

Din cauza eliminării unor volume urinare mari, persoanele cu diabet urinează frecvent (poliurie).

Creşterea eliminării lichidiene conduce la sete intensă (polidipsie). Pierderile calorice pe cale urinară

conduc la scădere ponderală. Pentru a compensa, apetitul indivizilor afectaţi creşte.

Alte simptome includ tulburări de vedere, somnolentă, greaţă şi reducerea rezistenţei la efort.

Tipul I – La persoanele cu diabet de tip I, simptomele debutează adeseori brusc şi cu intensitate

crescută. Se poate instala rapid o stare denumită cetoacidoză diabetică. În absenţa insulinei,

majoritatea celulelor din organism nu pot folosi glucoza din sânge. Pentru a supravieţui, aceste

celule încep să utilizeze un mecanism secundar pentru producerea energiei. Celulele adipoase

încep să metabolozeze grăsimile, ceea ce conduce la producţia unor compuşi denumiţi cetone.

Cetonele reprezintă o sursă de energie celulară, însă determină acidifierea sângelui (cetoacidoză).

Simptomele iniţiale ale cetoacidozei diabetice includ senzaţie intensă de sete şi elimonarea unor

volume urinare mari, scădere ponderală, greaţă, vomă, oboseală şi – în special la copii – dureri

abdominale.

Respiraţia devine profundă şi rapidă, deoarece organismul încearcă să corecteze acidoza sanguină.

Aerul expirat miroase a acetonă, mirosul fiind determinat de cetonele excretate prin respiraţie. În

absenţa tratamentului, cetoacidoza diabetică poate evolua către comă şi deces, uneori în decurs de

numai câteva ore.

sus sus

Diabetul zaharat – Tratament

Tratamentul diabetului constă în regim alimentar, activitate fizică, educaţie şi – în majoritatea

cazurilor – medicamente. Dacă o persoană cu diabet reuşeşte să îşi controleze glicemia, riscul

apariţiei complicaţiilor este mult diminuat. Scopul tratamentului diabetului este aşadar menţinerea

glicemiei la valori normale cât mai mult timp posibil.

Tratamentul hipertensiunii arteriale şi hipercolesterolemiei poate preveni de asemenea unele

complicaţii ale bolii. Este eficace şi administrarea zilnică a unei doze mici de aspirină.

Persoanele cu diabet beneficiază foarte mult dacă învaţă despre boala pe care o au, înţelegând

modul în care regimul alimentar şi activitatea fizică le afectează glicemia şi aflând cum să evite

complicaţiile. Informaţiile pot fi oferite de o asistentă medicală instruită special în acest scop.

Indivizii cu diabet ar trebui să poarte întotdeauna la ei o brăţară medicală care să atragă atenţia

medicilor asupra prezenţei acestei boli. Aceste informaţii permit iniţierea rapidă a tratamentului

salvator, în special în caz de traumatisme sau alterare a stării mentale.

Reglarea regimului alimentar este foarte importantă, indiferent de tipul bolii. Medicii recomandă

adoptarea unei diete sănătoase şi echilibrate, precum şi depunerea de eforturi pentru menţinerea

unei greutăţi corporale normale. Unele persoane beneficiază dacă discută cu un nutriţionist pentru a

pune la punct un regim dietetic optim.

Persoanele cu diabet de tip I, care reuşesc să îşi menţină o greutate corporală normală, pot necesita

numai doze mici de insulină. În general, persoanele diabetice nu ar trebui să consume alimente dulci

în cantităţi mari. De asemenea, este bine ca mesele să fie luate la intervale regulate; perioadele

lungi între mese trebuie evitate.

Deoarece există o predispoziţie pentru creşterea colesterolului   sanguin, este necesară limitarea

aportului alimentar de grăsimi saturate. Uneori trebuie administrate medicamente care reduc nivelul

colesterolului.

Adoptarea unui program regulat de activitate fizică ajută de asemenea la controlul greutăţii şi

glicemiei. Menţinerea glicemiei la valori scăzute este dificilă.

Cel mai important risc este acela că încercarea de a reduce concentraţia sanguină a glucozei poate

conduce la scăderea prea accentuată a glicemiei (hipoglicemie). Hipoglicemia trebuie tratată de

urgenţă. Trebuie administrată glucoză în decurs de câteva minute pentru a preveni leziunile

permanente şi a ameliora simptomele. De obicei se administrează zahăr. Cu toate că orice tip de

glucide este adecvat, glucoza acţionează mai rapid decât zahărul de masă (zahărul obişnuit conţine

sucroză).

Multe persoane cu diabet au la ele tablete de glucoză sau recipiente în care există glucoză

dizolvată. Alte opţiuni sunt ingestia unui pahar de lapte (care conţine lactoză, un tip de

zaharid), apă cu zahăr, suc de fructe sau consumul de prăjituri, fructe sau alte alimente dulci.

În situaţiile mai grave poate fi necesară administrarea intravenoasă a glucozei.

Regulile de respectare sistematica a regimului alimentar

Mananca de cel putin 3 ori pe zi!Este de preferat, daca ai posibilitatea, sa iei chiar patru mese pe zi, structurate astfel: mic dejun - gustare - pranz - cina sau mic dejun - pranz - gustare - cina (care nu va fi servita mai tarziu de ora 20). Aceasta intrucat la fiecare proces de digestie al alimentelor se consuma o anumita cantitate de energie (calorii) si, prin urmare, cu cat iei mai multe mese, cu atat mai multa energie vei consuma.

Micul dejun nu trebuie sa lipseasca niciodata din doua motive. In primul rand , dimineata si in prima parte a zilei consumul energetic al organismului este cel mai mare. De aceea este recomandat sa se consume alimentele cele mai bogate in calorii dimineata si la masa de pranz. Tot din acest motiv, masa de seara este recomandabil sa nu fie mai tarziu de ora 20 si sa se consume alimente cu un continut caloric mai redus (de exemplu salate, eventual cu putina carne slaba sau peste ). In al doilea rand, atunci cand se sare peste micul dejun (multa lume sare chiar si masa de pranz) organismul va fi lipsit de energia necesara desfasurarii activitatilor zilnice, astfel incat se va ajunge inevitabil la consumul unor cantitati mai mari de alimente la masa de seara, cand consumul energetic al organismului este cel mai redus. Asa ajungi sa te ingrasi mult mai usor.

Nu sari peste mese!Trebuie avut in vedere ca a manca mult nu inseamna neaparat mult cantitativ. Exista alimente foarte concentrate caloric care, consumate chiar si in cantitati ce nu par mari, ingrasa foarte mult (de exemplu, dulciurile, cerealele cu diverse adaosuri de fructe confiate si zahar, alimentele bogate in grasimi etc.).

Evita sa mananci intre mese! „Ciugulitul” in fuga pacaleste cel mai usor, pentru ca niciodata nu vei putea tine cont exact de cat mananci. De asemenea, cand esti pe fuga vei gusta produse bogate caloric.

Savureaza mancarea!La masa asaza toata mancarea in farfurie (este de evitat „ciugulitul” din platouri sau oale), taie totul in bucati mici, mesteca bine alimentele. Mananca incet, cu pauze, lasand din cand in cand tacamurile din mana. Aceasta pentru a da timp organismului sa savureze mancarea si sa obtinem mai rapid senzatia de satietate.

Bea multe lichide!Consuma cat mai multe lichide, cel putin 2,5 litri/zi: apa, sifon, ceai neindulcit, cafea fara zahar. Nu sunt recomandate sucurile de niciun tip, nici macar cele light. Consuma-le numai ocazional. Este extrem de important sa nu obisnuim copiii cu aceste produse intrucat le va fi foarte greu sa renunte la ele.

Limiteaza cantitatea de zahar!Consumul de zahar sau miere de albine trebuie limitat pe cat posibil. Se pot folosi indulcitori: naturali (de exemplu, xylitolul - indulcitor 100% natural extras din porumb) sau indulcitori sintetici (zaharina, aspartam, ciclamat ). La indulcitorii naturali trebuie tinut cont de faptul ca si ei au un numar de calorii dar, de regula, cam la jumatate fata de zahar.

Redu cantitatea de ulei!Utilizarea uleiului la gatit trebuie redusa la cat de putin posibil. Pune un strop de ulei la salate, la sote-uri, la ciorbele de legume. Ciorbele nu trebuie „drese” cu smantana . Se poate folosi in schimb un pic de iaurt. Carnea va fi gatita la gratar, fiarta, la cuptor, dar nu

prajita in ulei! Trebuie evitate chiftelele, snitelul si orice alt tip de aliment preparat pane, intrucat acestea absorb foarte mult ulei si aduc extrem de multe calorii.

Evita grasimea animala! Multi considera ca o mancare fara grasime nu este gustoasa. Acest lucru este fals si reprezinta o chestiune de obisnuinta. Se pot adauga un strop de ulei si multiple condimente care pot face o mancare savuroasa. Se pot folosi urmatoarele tipuri de condimente: lamaie, piper, boia, orice condiment din plante (cimbru, oregano etc.). Ceapa, usturoiul si hreanul nu trebuie consumate pe stomacul gol intrucat accentueza senzatia de foame.

Atentie la painea pe care o consumi!Datorita continutului mai mare de fibre alimentare, consuma numai paine neagra sau integrala, graham, de secara sau cu tarate (nu paine alba). Painea va fi consumata  in special la micul dejun. Cerealele sunt foarte sanatoase, dar trebuie stiut ca au mai multe calorii decat painea, mai ales daca au si diverse adaosuri (de stafide, fructe confiate etc.).

Nu consuma alcool si limiteaza cantitatea de cafeaEste interzis consumul regulat al bauturilor alcoolice de orice tip. Acestea au si ele un continut destul de important de calorii, mai ales berea, vinurile dulci sau orice alt tip de bautura dulce. In cazul in care consumi totusi alcool, nu bea niciodata pe stomacul gol, la inceputul mesei, ci numai dupa masa (la desert) si de preferinta consuma vin rosu. Aceasta intrucat alcoolul creste si el pofta de mancare.

Se pot bea una-doua cafele pe zi, nu foarte tari si, de asemenea, nu pe stomacul gol (si cafeaua stimuleaza pofta de mancare). Poti consuma in schimb ceaiuri neindulcite in orice cantitate.

Consuma alimente bogate in fibre!Consuma cat mai multe fibre alimentare: salate, legume, fructe. La fructe trebuie avut insa in vedere aportul de calorii care este cu atat mai mare cu cat fructul este mai dulce. De aceea este de preferat sa nu consumi fructe foarte coapte si sa eviti fructele cu continut caloric foarte mare (struguri, prune foarte coapte, banane etc.). Consuma fructele separat de restul alimentelor, spre exemplu la gustare.

Este esential sa deprinzi copiii cu aceste reguli inca de cand sunt mici. Aceasta este singura modalitate de a-i feri de tentatiile din ce in ce mai mari ale societatii de consum in care traim si unde reclamele la produse alimentare si produsele in sine (cu ambalaje care mai de care mai apetisante) sunt, de multe ori, irezistibile si pentru adultii constienti de pericolul obezitatii.

Intoxicatiile

Intoxicatia reprezinta starea patologica determinata de actiunea unei substante toxice ce a patruns in organism si de reactia organismului la prezenta toxicului. 

Prin substanta "toxica" se intelege orice substanta care patrunsa in organism pe diverse cai, provoaca tulburari functionale si/sau alterari structurale, avand ca rezultat o stare patologica. 

Intoxicatiile pot fi voluntare - in cazul tentativelor de suicid, sau involuntare - accidentale.Toxicitatea unei substante - proprietatea unei substante chimice de a produce modificari patologice in organism si de a declansa reactii patologice din partea organismului - depinde de mai multi factori:- proprietatile fizice si chimice ale substantei- concentratia substantei- viteza de raspandire in organism- calea de patrundere in organism a toxicului- timpul de actiune al toxicului- varsta intoxicatului (varstnicii sunt mai sensibili)- greutatea- starea de sanatate: afectiunile hepatice, renale si alte conditii patologice cresc toxicitatea unei substante- toleranta individuala.Calea de patrundereToxicele pot patrunde in organism pe diverse cai:- digestiva: toxicele sunt inghitite - respiratorie: gazele si substantele volatile- cutanata si prin mucoase (conjunctivala, nazala): solventi, pesticide, substante caustice, diverse unguente, droguri - parenteral: prin injectare intramusculara, intravenoasa, subcutanata

Metabolizarea si eliminareaDupa patrunderea in organism, substanta toxica este absorbita in sange si raspandita in organim, la diverse organe unde este metabolizata: ficat, plamani, rinichi, piele etc. Eliminarea toxicelor se face pe cale renala pentru majoritatea toxicelor dar si pe cale digestiva, plamani sau prin transpiratie.Epidemiologie

Intoxicatiile acute reprezinta o urgenta medicala, deoarece in unele cazuri ele pot fi letale. Studiile epidemiologice au aratat ca exista diferente evidente in functie de varsta, atat in ceea ce priveste frecventa si caracterul intoxicatiei cat si in privinta substantelor implicate.Astfel:- la copii predomina intoxicatiile accidentale, fata de adult unde majoritatea sunt voluntare, in scop suicid- majoritatea intoxicatiilor la copii se produc sub varsta de 5 ani- sub varsta de 1 an, predomina intoxicatiile cu medicamente, prin supradozaj sau utilizarea necorezpunzatoare a acestora- intre 1-5 ani predomina intoxicatiile accidentale cu diverse substante casnice: detergenti, sampon, sapun, diversi solventi casnici, dezinfectanti, etc.- la adolescenti predomina intoxicatiile voluntare cu alcool sau medicamente in scop suicid- la adulti, predomina intoxicatiile voluntare cu alcool si in scop suicid, cu medicamente - dintre intoxicatiile accidentale la adulti, predomina cele cu insecticide, pesticide sau substante

caustice.In ultimii ani a crescut numarul intoxicatiilor cu droguri, in special in randul adultilor tineri. Mortalitatea este mai mare in cazul intoxicatiilor cu medicamente (atidepresive triciclice) si cu ciuperci otravitoare.La cea mai mica suspiciune de intoxicatie trebuie actionat ca si cum intoxicatia ar fi certa si trebuie intervenit cat mai repede, deoarece fiecare minut inseamna o cantitate mai mare de toxic absorbit in organism si consecutiv leziuni mai grave.De aceea in cazul unei posibile intoxicatii se va solicita ajutor medical calificat apeland 112. Se vor furniza echipei medicale cat mai multe date despre persoana intoxicata, despre starea de sanatate a acesteia si despre toxicul respectiv:- nume, varsta, greutate, adresa si numar de telefon- afectiuni preexistente- toxicul incriminat: se va aduce daca este posibil flaconul sau ambalajul toxicului- doza ingerata- timpul scurs de la ingerare- semnele si simptomele aparute si evolutia lor- eventualele tratamente sau manevre aplicate pana la ajungerea la spital.Limitarea absorbtiei toxiculuiPrimele masuri care se iau in cazul unei intoxicatii sunt masuri de prevenire a absorbtiei toxicului, prin idepartarea toxicului care nu a fost inca absorbit in organism, masuri care se pot incepe la domiciliu:- in cazul intoxicatiilor produse prin ingestie (inghitire): evacuarea continutului tubului digestiv fie prin provocarea de varsaturi (prin stimularea fundului gatului cu degetul sau cu o lungurita dupa ce s-a baut un pahar cu apa calda sau lapte) fie prin administrarea unor purgative- in intoxicatiile prin inhalare de substante gazoase, primul gest va fi scoaterea victimei din mediu- in cazul toxicelor care patrund prin tegumente, se va spala tegumentul cu sapun si apa in cantati mari (dus)- prevenirea absorbtiei toxicelor injectate se face prin aplicarea unei pungi cu gheata pe locul injectarii si a unui garou, proximal de locul injectarii.Provocarea varsaturilor este contraindicata la:- victime inconstiente- in caz de convulsii- ingestie de substante caustice, volatile sau antiemetice.Intoxicatiile acute cu medicamente Intoxicatiile cu medicamente pot apare in cazul intoxicatiilor voluntare, in scop suicidar sau in cazul supradozarii accidentale, situatii frecvente la copii si la varstnici. Tipurile de medicamente implicate in intoxicatii sunt variate: antidepresive, hipnotice, neuroleptice, tranchilizante, analgezice, antipiretice, antiinflamatorii, fier medicamentos,digitalice, atropina etc.Semnele clinice care pot apare variaza in functie de substanta medicamentoasa: de la tulburari digestive (greturi,varsaturi, dureri abdominale, diaree), tulburari cardio-respiratorii (hipo sau hipertensiune, hiperventilatie, tahicardie), agitatie sau somnolenta si pana la alterarea starii de constienta si coma.

Primul ajutor:- evaluarea starii de constienta si a functiilor vitale (ABC), si resuscitarea cardio-respiratorie in cazul in care victima este in stop cardio-respirator- apelarea serviciului de urgenta 112- daca este inconstienta sau varsa, se va aseza in pozitia de siguranta (culcat pe o parte)- daca victima este constienta se poate incerca provocarea de varsaturi- se cauta ambalajele medicamentelor posibil a fi raspunzatoare de intoxicatie

- pana la sosirea echpei medicale se poate apela serviciul TOXAPEL pentru a solicita informatii cu privire la acordarea primului ajutor.Intoxicatiile cu monoxid de carbon - CO Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor, inodor (fara miros), care se amesteca foarte bine cu aerul si care rezulta din arderile incomplete (gaze, carbune, combustibil solid, gaze de esapament). Cele mai frecvente intoxicatii cu CO sunt cele din mediul casnic, prin utilizarea unor sobe (de obicei cu carbune) defecte. Acest gaz este toxic, datorita combinarii sale cu hemoglobina, ceea ce scade cantitatea de oxigen din sange si consecutiv oxigenarea tesuturilor.Manifestarile clinice constau in tulburari neuropsihice (stare ebrioasa, agitatie, somnolenta), tahicardie si tulburari respiratorii si in final coma. Caracteristica este culoarea rosie-zmeurie a fetei.

Primul ajutor:- scoaterea victimei din mediu- transportul cat mai repede la spital- daca e la indemana, administrarea de oxigen - care este considerat si antidotul intoxicatiei cu CO.Intoxicatia cu fum Intoxicatia cu fum, se produce de obicei in timpul incendiilor, fumul fiind nociv atat prin monoxidul de carbon pe care-l contine cat si prin efectul iritant la nivelul cailor respiratorii superioare.Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta pana la coma, depozite de funingine la nivelul orificiilor nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita, semne ale intoxicatiei cu CO.Primul ajutor:- scoaterea victimei din mediul cu fum, avand in vedere si propria siguranta- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale, cu inceperea manevrelor de resuscitare cardio-respiratoare daca este necesar- solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital- daca este disponibil, administrarea de oxigen.Intoxicatia cu naftalina Naftalina este o hidrocarbura aromatica, foarte volatila, utilizata in gospodarii ca insecticid (pentru molii). Se poate absorbi pe cale respiratorie (inhalare) sau pe cale digestiva (inghitire). Riscul de intoxicatie cu naftalina este mai mare la anumite persoane, care sufera de un defect genetic al unei enzime (G6PD eritrocitara). Semnele clinice: greturi, varsaturi, dureri abdominale, cefalee, transpiratii, intoxicatiile grave evoluand cu disurie, hematurie, convulsii si coma.Primul ajutor:- in cazul intoxicatiei prin inhalare: parasirea incaperii, indepartarea naftalinei si aerisirea incaperii- in cazul ingestiei: se administreaza apa si se provoaca varsaturile- se transporta victima la spital.De retinut!NU se administreaza: ulei vegetal sau lapte, deoarece naftalina este solubila in grasimi si prin acestea ar creste absorbtia toxicului.Intoxicatia cu substante corozive Substantele corozive (caustice) sunt: acizii (azotic, clorhidric, sulfuric, etc.) si bazele corozive (soda de rufe, soda caustica, amoniacul).Calea de patrundere:- cutanata: acizii concentrati la contactul cu pielea determina arsuri chimice de diferite grade- respiratorie: inhalarea vaporilor acizi produce iritarea mucoaselor tractului respirator

- digestiva: - ingestia de acizi corozivi provoaca leziuni ulcero-necrotice severe ale tubului digestiv, manifestate prin varsaturi hemoragice, dureri violente la inghitire, arsuri retrosternale, diaree cu scaune sangvinolente, soc etc.- ingestia de baze corozive determina leziuni severe si profunde la poarta de intrare, in cavitatea bucala, faringe, esofag, cu risc de perforare si de sechele ulterioare - evaluarea niveluluide constienta si a functiilor vitale (ABC), cu inceperea manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie daca este necesar: in timpul respiratiei gura la gura nu se va intra in contact direct cu gura victimei decat prin intermediul unui tifon (deoarece exista ricul de contaminare)- solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital in cel mai scurt timp- spalarea cu multa apa (jet) timp de 20 minute, in cazul leziunilor cutanate sau oculare.De retinut!Sunt contraindicate provocarea varsaturilor, spalatura gastrica si administrarea purgativelor, deoarece exista riscul perforatiei. Nu se va incerca neutralizarea sau diluarea toxicului!Intoxicatia cu ciuperci necomestibile Aceste intoxicatii se produc accidental prin consumarea de ciuperci recoltate din flora spontana, de catre persoane care nu pot deosebi bine tipurile de ciuperci sau datorita fenomenului de incrucisare cu spori intre ciuperci comestibile si ciuperci otravitoare. De aceea, cel mai prudent este sa se consume numai ciuperci din cultura si nu din flora spontana a padurilor.Toxicitatea ciupercilor depinde de zona de unde au fost recoltate, de varsta lor, anotimp, de cantitatea ingerata, de modul termic de preparare a lor si de starea de sanatate anterioara a victimei.Manifestari clinice ale intoxicatiei cu ciuperci, variaza in functie de tipul de ciuperci, mai exact de tipul de toxina continuta de acestea si de durata perioadei de incubatie (timpul scurs de la ingestie pana la aparitia manifestarilor clinice). Astfel, in cazul intoxicatiilor cu incubatie lunga apare:- sindromul phalloidian: cea mai grava intoxicatie (Amanita phalloides), cu perioada de latenta de 6-12 ore, manifestata prin tulburari digestive, afectare hepatica si renala grava, edem cerebral- sindromul gyromitrian: interval de latenta de 10-24 ore, dupa care apar tulburari digestive, neurologice (delir, convulsii, coma), hemoliza toxica - sindromul orellanian: incubatie peste 24 ore, dupa care apar tulburari digestive si se instaleaza insuficienta renala acuta.In intoxicatiile cu incubatie scurta, simptomele apar dupa 1-2 ore de la ingestie, si desi tabloul clinic poate fi zgomotos acestea sunt de obicei mai putin grave decat cele cu incubatie lunga.Primul ajutor: - prezentarea la spital in cel mai scurt timp- se poate incerca provocarea varsaturilor, in cazul intoxicatiilor cu durata scurta de incubatie.Intoxicatia cu pesticidePesticidele sunt agenti utilizati pentru combaterea unor agenti daunatori, putand fi: insecticide, rodenticide, erbicide, fungicide sau fumigani. Cele mai utilizate sunt insecticidele, care, de asemenea, pot fi de diferite tipuri, in functie de tipul de toxic continut: nicotina, organofosforice, organoclorurati, carbamati etc.Aceste substante pot fi absorbite pe toate caile: digestiva, respiratorie si cutanata. De aceea in cazul suspiciunii unei intoxicatii cu pesticide, primul ajutor consta in:- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), cu inceperea manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie daca este necesar, cu atentie la propria siguranta a salvatorului- apelarea serviciului de urgenta 112 - decontaminare externa: inlaturarea imbracamintei si incaltamintei contaminate si spalarea tegumentelor sub jet de apa- provocarea varsaturii- transportul victimei la spital pentru administrarea antidotului specific.

Cuprins …1. Formarea tinutei correcte la copilul mic2. Deformari a coloanei vertebrale

(cifoza,scolioza,lordoza,picior plat) 3. Boli ale oaselor:

(artrozele,artritele,spondioza cervicala,periatritele scapularo-femulari,reumatismul)

4. Acordarea primului ajutor in caz de:traumatizme(ranile,fracturile,entorsele,luxatiile)5. Boli digestive(caria dentara, stomatitele ,ulcer stomacal,gastrita,dizinteria,holera,cancer stomacal,helmintazele,diabetul saharat6. Regulile de respectare a regimului alimentar7. P\rimul ajutor in caz de intoxicatii cu substante8. Boli respiratorii (tusa,stranut,gripa,tuberculoza,pneumonia,astm,cancer pulmonar)9. Daune nefaste a fumatului asupra respiratiei

10. Crearea conditiilor ce asigura functionarea normala a sistemului respirator la copii 11.Acordarea primului ajutor in caz de: înec,electrocutare,intoxicarea cu gaze de cahla

Ministerul Educaţiei al Republicii MoldovaUniversitarea de Stat Bogdan Petriceicu-Hasdeu

Efectuat:Zorila Angela Aprobat:Gorea S.

Cahul 2015