Ana

GENIUL DE A FI

BLANDIANA

CUPRINS

Not[ asurpa edi\iei ..........................................................................2Tabel cronologic ...............................................................................3

A FI SAU A PRIVI ........................................................................... 13SCUTUL FRAGIL ............................................................................ 15BIBLIOTECI ................................................................................... 17DE GENUL FEMININ ...................................................................... 19VITEZA .......................................................................................... 21INTRANSIGENTA S{RB{TOARE ..................................................... 22DIC|IONAR ................................................................................... 25REGULA JOCULUI ......................................................................... 26ADEV{RATUL CON|INUT AL UNEI NO|IUNI ................................ 28“DIN LUMEA CELOR CARE NU CUV~NT~” ..................................... 30AXIOMA ........................................................................................ 32ASEMENEA PLANETELOR .............................................................. 33CERTIFICATUL DE COPIL{RIE ....................................................... 35}N AUTOBUZ................................................................................. 37PEISAJ }NVINS ............................................................................... 40LA MILCOV ................................................................................... 42DESPRE Z~MBET ........................................................................... 44TEST ............................................................................................. 46EGALITATE .................................................................................... 47ELUDARE ...................................................................................... 49OGLINZI ....................................................................................... 51

F{R{ AP{RARE ............................................................................. 53FRAGMENTE (Antijurnal) ............................................................... 55NEVOIA DE BASM ......................................................................... 76CALITATEA CA VIN{ ...................................................................... 78NE}NDOIALA ................................................................................. 80CIVILIZATIE ................................................................................... 82ABSEN|A LUI HOMER................................................................... 84STRADA PISICILOR ....................................................................... 86LIPSA DE AP{RARE A UMBRELOR ................................................. 88BANCA TIMPULUI ......................................................................... 90DIALOG DESPRE TIMP .................................................................. 91UMBRA ......................................................................................... 93DORUL .......................................................................................... 95DOU{ VERBE ................................................................................ 97AURUL .......................................................................................... 99O CARTE ..................................................................................... 102T~RGUL DE C~NTEC ................................................................... 104MONUMENTUL C{L{TORULUI NECUNOSCUT ........................... 106INTENSITATEA SUPLICIULUI ....................................................... 108PRETIOASELE R{+INI .................................................................. 111PIRAMIDE R{STURNATE ............................................................. 113SPAIMA DE M{RE|IE ................................................................... 114DIALOG....................................................................................... 115CALENDAR .................................................................................. 117}N MARE ..................................................................................... 119HORIA REX DACIAE .................................................................... 121MAI MULT CA TRECUTUL ........................................................... 125FRAGMENTE (Spaima de literatur[) ............................................ 127MAI IMPORTANT ......................................................................... 137CUM AM DEVENIT POET ............................................................. 138EXCLAMATIA DIN TROIENE......................................................... 142

DESPRE TINERE|E ...................................................................... 144INSCRIP|IE PE O GRAMAD{ DE CIOBURI ................................... 146PE MALUL DELIRULUI ................................................................. 148ABSEN|A FORMEI ....................................................................... 151CULEG{TORUL DE CIUPERCI ...................................................... 153PERSEVEREN|{ ........................................................................... 155O FORMUL{ ............................................................................... 156GLOS{ LA O PLOAIE ENGLEZ{ ................................................... 158GENIUL DE A FI .......................................................................... 160COMPENSA|IE ............................................................................ 162INCREDIBIL, DAR ADEV{RAT ...................................................... 164SCEN{ DE DANS ......................................................................... 165FRAGMENTE ............................................................................... 168MU+CHIUL R~SULUI ................................................................... 180DESPRE EGALITATE ..................................................................... 182MISTERUL REVOLTEI .................................................................. 183NICI UN NUME ............................................................................ 188ABISURI ...................................................................................... 189FATALE ........................................................................................ 190A DOUA GEOGRAFIE ................................................................... 191ARTI+TI +I FIARE ........................................................................ 193AUTOBIOGRAFIE ........................................................................ 194CA }NTR-O TAPISERIE VECHE...................................................... 195CA UN HAN SPANIOL .................................................................. 197}N MUZEU ................................................................................... 199REAC|IA DE AP{RARE................................................................. 200QUOD ERAT DEMONSTRANDUM ................................................ 202ANTI JURNAL .............................................................................. 204DIMENSIUNI ................................................................................ 206NEVOIA +I SPAIMA DE SINGUR{TATE ......................................... 208EMBLEMA ................................................................................... 210

MAREA PREJUDECAT{ ................................................................ 212CA|EII PAM~NTULUI .................................................................. 214PREFABRICATE ............................................................................ 216POEM DE VARA ........................................................................... 218CUV~NTUL ................................................................................. 220INFIRMITATE ............................................................................... 222FELUL CUM PLOU{..................................................................... 224AXIOMA ...................................................................................... 225UMBRA PRIDVORULUI ................................................................ 227A NU FI }NFR~NT ........................................................................ 228ORA+E DE SILABE ....................................................................... 229GRAND CANYON......................................................................... 231PLANUL SECUND AL GIOCONDEI ............................................... 233DORIN|A .................................................................................... 235PIATRA ........................................................................................ 237LA MORM~NTUL LUI GOYA ........................................................ 239NORII .......................................................................................... 241SAGRADA FAMILIA ...................................................................... 243}N IARN{ ..................................................................................... 246SPUMA ........................................................................................ 248SICILIA, O, SICILIA !... ................................................................. 253NUMELE ...................................................................................... 260GURA-LEULUI ............................................................................. 262UN ROL....................................................................................... 264LA NOI ........................................................................................ 266REALISM ..................................................................................... 268ESCAL{ ....................................................................................... 269PUSTIURI .................................................................................... 271OD{I, CORIDOARE, SC{RI, MANSARDE ...................................... 274SINGUR{TATEA ........................................................................... 277RUINE, TEMPLELE ....................................................................... 279

}N MI+CARE ................................................................................ 281PE STR{ZI ................................................................................... 283UN OBICEI .................................................................................. 286LEONARDO DA VINCI, MICHELANGELO, RAFFAELLO ................. 288BINELE +I R{UL .......................................................................... 292LUMIN{ ...................................................................................... 295CU M~NA ST~NG{ ...................................................................... 297V~NZ{TORII DE AP{ .................................................................. 299SIMT CUM UIT ............................................................................ 302DESP{R|IRE ................................................................................ 304TOT CE POVESTESC.................................................................... 306

2 Ana Blandiana

CZU 859.0-4

Coperta: Isai C`rmu

ISBN 9975-74-018-9 © Prezentare grafic[, LITERA, 2002

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele edi\iei de fa\[ se reproduc dup[: A n a B l a n d i a n a, Calitatea de martor. Editura Cartea Rom`neasc[,Bucure=ti, 1970. A n a B l a n d i a n a, Cea mai frumoas[ dintre lumile posibile. EdituraCartea Rom`neasc[, Bucure=ti, 1978. A n a B l a n d i a n a, Coridoare de oglinzi. Editura Cartea Rom`neasc[,Bucure=ti, 1984. A n a B l a n d i a n a, Autoportret cu palimpsest. Editura Eminescu,Bucure=ti, 1986.

Editura ]=i exprim[ =i pe aceast[ calegratitudinea pentru asentimentul autoruluide a publica prezentul volum neremunerat.

B 56

CUPRINS

3Geniul de a fi

TABEL CRONOLOGIC

1915 25 martie Se na=te ]n familia \[ranilor Gheorghe =i Ana Coman din co-muna Murani, plasa Vinga, jude\ul Timi=, primul lor copil, Gheorghe, tat[lviitoarei poete. Licen\iat ]n drept =i teologie, profesor la liceele “Diacono-vici-Loga” =i “Mihai Viteazul” din Timi=oara, el va participa, ]n calitatede preot cu grad de maior, la eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei=i Cehoslovaciei, iar dup[ r[zboi va fi profesor la liceul “Partenie Cosma”din Oradea, apoi preot la catedrala ortodox[ din acela=i ora=. De\inutpolitic =i condamnat pentru “uneltire ]mpotriva statului”, moare dup[ ovia\[ de dramatic[ demnitate, ]n v`rst[ de 49 de ani, ]ntr-un accident, lanumai c`teva s[pt[m`ni dup[ deschiderea ]nchisorilor din 1964.

1915 10 aprilie Se na=te ]n familia \[ranilor Gheorghe =i Valeria Diacu din sa-tul Blandiana, plasa Vin\ul de Jos, jude\ul Alba, al doilea din cei opt copii,Otilia, mama scriitoarei. Dup[ ce la v`rsta de 17 ani ]=i pierde ambiip[rin\i, va munci, ca expert contabil, pentru a-=i cre=te fra\ii mai mici, ca=i, mai t`rziu, c`nd, ]n lungi ani de deten\ie politic[ a so\ului ei, ]=i vacre=te =i educa singur[ cele dou[ fiice.

1942 25 martie Se na=te la Timi=oara, ca prim[ fiic[ a cuplului Gheorghe =iOtilia Coman, Otilia-Valeria, cea c[reia ]n familie =i printre prieteni i seva spune constant Doina, iar ]n literatur[ se va numi Ana Blandiana.

1947 11 septembrie Se na=te Geta, sora mai mic[ a poetei.

1949—1952 Urmeaz[ =coala primar[ ]n cartierul Viilor din Oradea, av`nd-o ca]nv[\[toare pe Tamara Stamatiu, la ale c[rei ore de compunere ]=i va de-conspira primele versuri.

CUPRINS

4 Ana Blandiana

1952—1959 Urmeaz[ cursurile claselor V—XI ale +colii generale nr. 2 din Ora-dea (fostul liceu “Oltea Doamna”), av`nd ca profesor de rom`n[ pe Eu-gen Groza (el ]nsu=i autor de teatru =i proz[) =i ca profesoar[ de istoriepe Eleonora Ilie, al c[rei inteligent =i amar patriotism o va marca, impri-m`ndu-i pentru toat[ via\a nevoia de a-=i raporta destinul la destinul colec-tiv. Este perioada lecturilor intense, a particip[rii la cenacluri, a ]ncerc[rilor]n toate genurile =i ]n toate stilurile, a premiilor =colare =i a concursurilorliterare pentru elevi, a primelor versuri publicate ]n revistele de copii.

1959 Debuteaz[ ]n revista “Tribuna” din Cluj cu poezia Originalitate, semn`ndpentru prima oar[ Ana Blandiana.

}n urma unui denun\ trimis de la Oradea tuturor publica\iilor din \ar[, ]ncare se cere interzicerea ei ca “fiic[ a unui du=man al poporului”, pierdepentru urm[torii ani dreptul de a publica. Despre aceast[ perioad[ AnaBlandiana va scrie mai t`rziu: “Am fost cunoscut[ ca poet interzis, ]naintede a fi cunoscut[ ca poet”.

1960 Se c[s[tore=te cu Romulus Rusan.

1963 Dup[ o interdic\ie de patru ani, redebuteaz[, de data aceasta irevocabil,]n revista “Contemporanul”, condus[ de G. Iva=cu.

1963—1967 Urmeaz[ =i termin[ cursurile Facult[\ii de filologie a Universit[\iidin Cluj.

1964 }i apare prima carte, Persoana ]nt`ia plural, versuri, cu o prefa\[ de Nico-lae Manolescu, Editura pentru Literatur[.

1966 C[lc`iul vulnerabil, versuri, Editura pentru Literatur[.

Prima participare la un festival interna\ional de poezie: Festivalul de laLahti, Finlanda.

1967 Se mut[ la Bucure=ti.

1967—1968 Lucreaz[ ca redactor la revista “Via\a Studen\easc[”.

1967—1970 Scrie lunar ]n revista “Amfiteatru”, sub genericul “Pururi t`n[r,]nve=m`ntat ]n manta-mi”, o rubric[ de eseuri despre poe\i mor\i tineri.

5Geniul de a fi

1968 Mai Este invitat[ s[ sus\in[ un recital de poezie ]n cadrul stagiunii Te-atrului Na\ional de la Paris. }n zilele urm[toare asist[ la mi=c[rile de strad[— la celebrul “Mai contestatar”.

Iunie-iulie C[l[torie la Praga ]mpreun[ cu Romulus Rusan, invitat[ de gu-vernul ceh s[ scrie o carte despre “Prim[vara de la Praga”.

1968—1973 Semneaz[ s[pt[m`nal ]n revista “Contemporanul” o rubric[ denu-mit[ ]n primii patru ani Antijurnal, iar apoi Coresponden\e.

1968—1975 Lucreaz[ ca redactor la revista “Amfiteatru”.

1969 A treia tain[, versuri, Editura Tineretului.

Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor.

Realizeaz[, ]mpreun[ cu Andrei +erban =i cu actorii Irina Petrescu, Mari-ana Mihu\ =i Florian Pitti=, dou[ filme de poezie pentru televiziune.

Descoperirea Italiei, prima c[l[torie de studiu =i documentare prin muzeele=i =antierele arheologice ale peninsulei, devenit[, al[turi de pasiunea pen-tru muzica clasic[, cea mai important[ contribu\ie neliterar[ la formareaintelectual[ a scriitoarei.

1970 Calitatea de martor, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[.

Cincizeci de poeme, Editura Eminescu, volum antologic con\in`nd o selec\iedin c[r\ile anterioare =i 10 poezii inedite.

Premiul Academiei.

1971 Homokóra (Clepsidra), versuri, traducere de Hervay Gizella, Editura Kri-terion.

Calitatea de martor, edi\ia a doua, Editura Cartea Rom`neasc[.

1972 Apare Octombrie, Noiembrie, Decembrie, versuri, Editura Cartea Rom`-neasc[.

1973 Povestiri crepusculare de Michel de Ghelderode, traducere =i cuv`nt ]naintede Ana Blandiana.

6 Ana Blandiana

Decembrie 1973 — mai 1974 Particip[, ]mpreun[ cu Romulus Rusan, laProgramul Scriitoricesc Interna\ional (International Writing Program) alUniversit[\ii din Iowa-City (S.U.A.).

Martie-aprilie Cei doi scriitori ]ntreprind o c[l[torie cu autobuzul ]n jurulStatelor Unite, pe care Romulus Rusan o va descrie ]n cartea sa Americaogarului cenu=iu.

Este realizat un film de scurt metraj (25 min.) pentru “Library of Con-gress”, cuprinz`nd versuri ]n lectura autoarei.

1974 Poezii, Editura Cartea Rom`neasc[, volum antologic cuprinz`nd o selec\iedin volumele anterioare =i 13 poeme inedite.

1974—1988 Sus\ine s[pt[m`nal =i din ce ]n ce mai dificil, pe m[sura in[spririicenzurii, rubrica denumit[ Atlas, “Rom`nia literar[”.

1975—1977 Obligat[ s[ demisioneze de la “Amfiteatru”, lucreaz[ ca bibliotecar[la Biblioteca Institutului de Arte Plastice.

1976 Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[.

1977 }n urma cutremurului din 4 martie =i a pr[bu=irii blocului din strada Colo-nadelor, va tr[i de acum ]nainte mai mult la \ar[, ]ntr-un sat din C`mpiaDun[rii. Schimbare de via\[ =i destin.

Somnul din somn, versuri, Editura Cartea Rom`neasc[.

Cele patru anotimpuri, proz[ fantastic[, Editura Albatros (respins[ ]nt`ide cenzur[, cu motiva\ia “tendin\e antisociale”).

1978 Poeme, ]n colec\ia “Cele mai frumoase poezii”, Editura Albatros, cu o pre-fa\[ de Al. Philippide =i un portret de Eugen Dr[gu\escu.

Cea mai frumoas[ dintre lumile posibile, ]nsemn[ri de c[l[torie, EdituraCartea Rom`neasc[.

1980 }nt`mpl[ri din gr[dina mea, versuri pentru copii, Editura Ion Creang[.

Premiul de literatur[ pentru copii al Uniunii Scriitorilor.

7Geniul de a fi

1981 Ochiul de greier, versuri, Editura Albatros.

Casa de discuri Electrecord editeaz[ discul “Ana Blandiana cite=te din ver-surile sale”, cuprinz`nd 28 de poeme.

1982 Poeme—Poems, edi\ie bilingv[, Editura Eminescu, traducere ]n limba en-glez[ de Dan Du\escu, cu o prefa\[ de D. Micu.

I se decerneaz[, la Viena, ]n aula Universit[\ii Vechi, premiul interna\ionalGottfried von Herder, pentru “Dimensiunea supratemporal[ pe care o con-fer[ poeziei sale teme ca puritatea =i c[derea ]n p[cat, moartea =isupravie\uirea, dragostea ca n[zuin\[ spre absolut =i evadare din materi-alitate” =i ca un semn al “pre\uirii fa\[ de opera sa poetic[ =i eseistic[, cereprezint[ o medita\ie profund[ asupra crea\iei =i asupra fiin\ei omene=ti=i care, refuz`nd at`t biografismul, c`t =i artificialitatea, consacr[ poeziaca mit creator”.

}n urm[toarele trei luni ]ntreprinde, ]mpreun[ cu Romulus Rusan =i subauspiciile premiului c`=tigat, o c[l[torie spre sud, spre lumea meditera-nean[ a vechilor culturi: Egipt, Israel, Grecia, Roma, Bizan\. }n cartea saO c[l[torie spre marea interioar[, Romulus Rusan va descrie aceast[ ex-perien\[.

Proiecte de trecut, proz[ fantastic[, Editura Cartea Rom`neasc[. Oprit[ini\ial de cenzur[, cartea apare totu=i ]n urma decern[rii premiului Herder.}n anii urm[tori va deveni cea mai tradus[ carte a autoarei.

Premiul de proz[ al Asocia\iei Scriitorilor din Bucure=ti.

1983 Ora de nisip, edi\ie antologic[, ]nso\it[ de o selec\ie de texte critice =icuprinz`nd =i 31 de poeme inedite, Editura Eminescu.

Alte ]nt`mpl[ri din gr[dina mea, Editura Ion Creang[, versuri pentru copii.

1984 Coridoare de oglinzi, eseuri, Editura Cartea Rom`neasc[.

Pieta achillesowa i inne wiersze (C[lc`iul vulnerabil =i alte poeme), Wy-dawnitctwo Literackie Krakow-Wroclaw, traducere ]n limba polonez[ =iprefa\[ de Zbigniew Szuperski.

8 Ana Blandiana

Honnan jön a nyar? (De unde vine vara?), Editura Ion Creang[, traducere]n limba maghiar[ de Lendvay Éva.

Decembrie Apar ]n revista “Amfiteatru” cele 4 poeme (Eu cred, Cruciadacopiilor, Noi, plantele, Totul) care, ]n urma scandalului produs (soldat cuinterdic\ia de publicare pentru autoare =i penaliz[ri pentru redac\ie), ser[sp`ndesc transcrise de m`n[ (“primul samizdat rom`nesc”) =i sunt tra-duse =i publicate ]n nenum[rate \[ri. Ziarul britanic “The Independent”le dedic[ o ]ntreag[ pagin[ ]n care fiecare cuv`nt al poemului Totul estedecodificat, realiz`ndu-se o adev[rat[ =i demascatoare radiografie a dic-tatului din Rom`nia.

1985 Stea de prad[, versuri, Editura Cartea Rom`neasc[.

Don’t be afraid of me (Nu-\i fie team[ de mine), Spiritual Poetry Collec-tion, Detroit, Michigan.

Valaki engem álmodik (Poate c[ m[ viseaz[ cineva), Editura Kriterion, tra-ducere ]n limba maghiar[ de Farkas Árpád.

1986 Autoportret cu palimpsest, eseuri, Editura Eminescu.

S[n v s[nia (Somnul din somn), ]n colec\ia “Poeticen globus” a EdituriiNarodna Cultura, Sofia, traducere ]n limba bulgar[ de Rumeana Stanceva.

Martie Este invitat[ s[ sus\in[ un recital de versuri ]n cadrul lecturilor dela Covent Garden (The Covent Garden Readings), Londra. Nu prime=teviza, ]nc`t pe marea scen[ londonez[ ]n locul poetei apare o band[ cu]nregistrarea vocii ei =i o scrisoare de protest a organizatorilor.

Im Einverständnis mit des Erde (}n ]n\elegere cu p[m`ntul), Verlag Vogt,traducere ]n limba german[ de Hans Diplich.

}nt`mpl[ri din gr[dina mea =i Alte ]nt`mpl[ri din gr[dina mea, edi\ia adoua, Editura Ion Creang[.

Sluciki v moiata gradina (}nt`mpl[ri din gr[dina mea), Editura Ion Cre-ang[, traducere ]n limba bulgar[ de Paulina Corbu.

1987 Ora=e de silabe, ]nsemn[ri de c[l[torie, Editura Sport-Turism.

9Geniul de a fi

Stihotvorenia, rasskaz], [sse (Poezii, povestiri, eseuri), Editura Raduga, Mos-cova, traducere ]n limba rus[ =i postfa\[ de Anastasia Starostina, cu oprefa\[ de Mihail Ro=cin.

L’ora di sabbia, poeme, traducere de Adriana Milescu, Editura Saval, Bo-logna.

1988 La Editura Muzical[ apare volumul lui Sigismund Todu\[ Lieduri pentruvoce =i pian pe versuri de Ana Blandiana, cuprinz`nd 16 lieduri. (De-a lun-gul anilor au mai scris cicluri de lieduri pe versurile poetei compozitoriiCornel |[ranu, Hans Peter Türk, Valentin Timaru, Walter Mihai Klepperetc.)

La Teatrul Mic are loc premiera spectacolului Cu ochii deschi=i, realizat =iinterpretat de Irina R[chi\eanu-+irianu din scrierile, ]n versuri =i proz[,ale Anei Blandiana. (Spectacole asem[n[toare au mai fost realizate ]ntimp pe scenele teatrelor din Ia=i, Arad, Oradea, Bac[u.)

Kopie eines Alptraums (Imita\ie de co=mar), nuvele, Verlag Volk und Welt,traducere ]n limba german[ de Veronika Riedel.

}nt`mpl[ri de pe strada mea, versuri pentru copii, Editura Ion Creang[.

Descoperirea de c[tre cititori a unui pamflet politic travestit ]n poeziepentru copii =i recunoa=terea dictatorului sub ]nf[\i=area parodic[ a Mo-tanului Arpagic a atras dup[ sine interzicerea c[r\ii (epuizat[, de altfel,]ntre timp) =i a autorului ei. Este oprit[ de asemenea difuzarea altor dou[c[r\i aflate sub tipar: volumul de poezii din BPT la Editura Minerva =i unvolum ]n limba german[ cu o prefa\[ de Ana Blandiana la Editura Krite-rion. De data aceasta ]ns[ nu este vorba de o interdic\ie doar pentru vii-tor, ci =i pentru trecut: c[r\ile Anei Blandiana au fost scoase din biblioteci=i au fost prohibite nu numai textele semnate de ea, ci =i cele care, subalte semn[turi, ]i citau, chiar dac[ ]n treac[t, numele.

1989 }n urma ecoului interdic\iei ]n mass-media interna\ional[ (poemul cumotanul-dictator este tradus ]n majoritatea limbilor europene) =i a pro-testelor legate de aceasta (de exemplu, din ini\iativa poetului italian An-drea Zanzotto =i a profesorului Lorenzo Renzi de la Universitatea din Pa-

10 Ana Blandiana

dova, treizeci de personalit[\i culturale italiene au semnat o scrisoare deprotest) se anun\[ apari\ia volumului din “Biblioteca pentru to\i”, pentruca — printr-un gest de sens contrar, dar lipsit de publicitate — s[ fieretras de pe pia\[, la c`teva zile dup[ difuzare. Difuzarea a continuatprintr-o adev[rat[ burs[ neagr[ din depozitele interzise =i s-a sf`r=it prinpunerea ]n v`nzare a ceea ce mai r[m[sese, dup[ revolu\ie.

Sniega Stunda, poeme =i eseuri, traducere ]n limba leton[ de Leons Brie-dis. Editura Liesma, Riga.

Poeme-Poems, volum bilingv, traducere ]n englez[ de Crisula +tef[nescu =iInta Moruss-Wiest (poemul “O vedet[ de pe strada mea” — “A star for mystreet” tradus de Richard Wiest). “Revue des Etudes Roumaines, Paris.

22 decembrie Ana Blandiana este anun\at[ la televiziune, f[r[ a fi ]ntre-bat[, printre membrii Consiliului Frontului Salv[rii Na\ionale.

26 decembrie Are loc prima ]ntrunire a Consiliului F.S.N., ]n care este pro-pus[ =i refuz[ s[ devin[ vicepre=edinte al noii conduceri a \[rii.

1990 29 ianuarie Demisioneaz[ din Consiliul F.S.N. ]n semn de protest ]mpo-triva transform[rii acestuia ]n partid =i a violen\elor organizate ]mpot-riva opozi\iei politice.

Arhitectura valurilor, poezii, Editura Cartea Rom`neasc[.

Aprilie Face parte dintre vorbitorii din Pia\a Universit[\ii.

Noiembrie Este unul dintre ini\iatorii =i fondatorii Alian\ei Civice, al c[reipre=edinte devine ]n mai multe r`nduri, ]n anii urm[tori.

A Megálmodott, nuvele, traducere ]n limba maghiar[ de Lendvay Eva, Edi-tura Europa, Budapesta.

Se re]nfiin\eaz[ PEN CLUB-ul rom`n (sec\ie a organiza\iei mondiale ascriitorilor), al c[rui pre=edinte devine Ana Blandiana.

The Hour of Sand, poeme alese, traducere ]n limba englez[ de Peter Jay=i Anca Cristofovici, Anvil Press Poetry, Londra.

11Geniul de a fi

En kyma full av Fjäntar, poeme, traducere ]n limba suedez[ de Jon Milos,Editura Symposion, Stockholm.

Kanskje noen drommer meg, poeme, traducere ]n limba norvegian[ de IonV[leanu =i Wera Saether, Solum Forlag, Oslo.

Kopie eines Alptraums, nuvele, edi\ia a doua, Steidf Verlag, Göttingen,traducere ]n limba german[ de Veronika Riedel, cu o postfa\[ de PaulSchuster.

1991 100 de poeme, Editura Tinerama.

Étoile de proje, poeme, traducere ]n limba francez[ de Hélène Lenz, Ate-liers du Tayrac.

1992 Kopie van een nachtmerrie, nuvele, traducere ]n limba olandez[ de JanWitlem Bos, Editura Van Gennep, Amsterdam.

Sertarul cu aplauze, roman, Editura Tinerama, edi\ia ]nt`ia (edi\ia a douava ap[rea ]n 1993)

1993 Die Applausmaschine, roman, traducere ]n limba german[ de Ernest Wich-ner, Steidi Verlag, Göttingen.

Svedosci, poezii, traducere ]n limba s`rb[ de Petru C`rdu, V`r=a\.

Mai Ana Blandiana sus\ine la Universitatea Sorbonne din Paris un ciclude conferin\e despre “R[d[cinile r[ului rom`nesc” =i “Convertibilitateasuferin\ei”. Cu acest prilej DAAD (Oficiul german de studii universitare)editeaz[ un volum trilingv (rom`n[-francez[-german[) Ana Blandiana,iar Maison des Ecrivains din Paris ]i dedic[ o sear[ omagial[.

Poezii, traducere ]n limba albanez[ de Kopi Kycyku, Shtepia Botuese En-ciklopedike, Tirana.

1994 Fondator =i pre=edinte al Funda\iei “Academia Civic[“.

Clair de mort, poeme, traducere ]n limba francez[ de Gérard Bayo, pre-fa\[ de Ion Pop, Librarie Bleue, Troyes.

EngelErnte, poeme, edi\ie bilingv[, traducere ]n limba german[ de Franz

12 Ana Blandiana

Hodjak, postfa\[ de Peter Motzan, Ammann Verlag, Zürich.

1995 Imita\ie de co=mar, nuvele, Editura Du Style.

1996 }n diminea\a de dup[ moarte, poeme, Editura Du Style.

1997 La cules ]ngeri, poiezii, colec\ia “Biblioteca =colarului”, Editura Litera.

De-a lungul anilor, poeta a ]ntreprins — ca invitat[ a unor universit[\i,academii, organiza\ii culturale — mai multe c[l[torii de documentare =istudiu ]n diverse \[ri europene =i a participat la congrese =i festivaluri depoezie. }n afara volumelor men\ionate, i-au mai ap[rut grupaje de po-eme ]n reviste =i antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Fran\a, Bel-gia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Ce-hoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel,Albania.

Dup[ 1989, acestor traduceri li se adaug[ eseurile literare =i articolele deanaliz[ politic[ ap[rute ]n marile ziare germane sub semn[tura Anei Blan-diana, ca =i nenum[rate conferin\e, lecturi publice, interviuri, interven\iila colocvii, simpozioane =i mese rotunde ]n principalele \[ri europene.

Elena MURGU

13Geniul de a fi

A FI SAU A PRIVI

Nu \in minte c`nd =i cum s-a n[scut pentru prima oar[ ]n mineideea c[ orice mi se ]nt`mpl[ se ]nt`mpl[ spre binele meu, c[, in-diferent c`t de dramatic[, orice ]nt`mplare e o experien\[ =i oriceexperien\[ un c`=tig, dar eram ]nc[ destul de mic[, din moment cenu-mi doream dec`t s[ ajung mare, c`nd — ]mi amintesc — m[ con-solam de orice necaz cu g`ndul c[ am mai ]nv[\at ceva =i astfel o s[cresc f[r[ ]ndoial[ mai repede.

}n orice caz nimic nu m-a clintit din ciudata mea credin\[ =i dac[timpul, trec`nd, a reu=it totu=i s[ schimbe ceva, nu esen\a ideii melea reu=it s-o schimbe, ci finalitatea ei : c`nd mi se ]nt`mpl[ un necazm[ consolez cu g`ndul c[ am mai ]nv[\at ceva =i astfel o s[ ]mb[-tr`nesc f[r[ ]ndoial[ mai ]ncet.

Am observat c[ despre lucrurile prea serioase nu ]ndr[znesc s[vorbesc dec`t pu\in ]n glum[. Asemenea unei m[=ti, tonul juc[u=reu=e=te nu s[ ascund[, ci s[ stilizeze gravitatea celor spuse. Absolu-ta mea ]ncredere ]n puterea benefic[ a experien\ei =i-n for\a curativ[a suferin\ei s-a transformat cu timpul dintr-o concep\ie de via\[, ]ntr-un destin, =i chiar ]ntr-un destin literar — din moment ce orice mi se]nt`mpl[ reprezint[ un spor de cunoa=tere =i, la r`ndul lor, toate jert-fele de pe altarul cunoa=terii au, cu pu\in noroc, =ansa de a fi aprinsede ochiul zeului =i transformate ]n pagini, eu ]ns[mi nu sunt dec`t unprilej dat vie\ii s[ se ]nt`mple, un martor benevol =i plin de aten\ie alpropriilor mele tragedii. Ve=nic plecat de acas[, mereu ]n documen-tare ]n propria sa via\[, spiritul meu este prea ocupat cu privitul pen-

CUPRINS

14 Ana Blandiana

tru a putea fi cu adev[rat ]nfr`nt sau ]nving[tor =i chiar pentru a puteafi. A fi =i a privi devin dou[ verbe opuse =i violent exclusive ]n luminaunui ]ntreg destin. A fi sau a privi, asta e ]ntrebarea.

}n aceast[ perspectiv[, a a=tepta nu ]nseamn[ a pierde timpul, ci ate ]mp[rt[=i dintr-o psihologie colectiv[ infinit sugestiv[; a fi ]n=elat nu enumai o umilin\[, ci =i o revela\ie; a fi lovit nu e numai o durere, ci =i odescoperire. A merge cu autobuzul, a vizita un bolnav, a fi bolnav chiar,a vorbi cu un copil, a face pia\a, a ]nt`lni un prieten, a fi nedrept[\it, a fil[udat, a fi iubit, a nu fi iubit devin, din simple ]nt`mpl[ri, situa\ii mag-ice de dezv[luire a lumii, prilejuri de uluitoare surprize ]n univers. A fipentru a privi iat[ o fascinant[ terapeutic[, iat[ o solu\ie.

15Geniul de a fi

SCUTUL FRAGIL

La o prim[ vedere, rela\ia dintre lume =i scris este o simpl[ prism[cu trei fe\e : exist[ scriitori care au contemplat lumea a=a cum eraea, al\ii care s-au iluzionat c[ o v[d a=a cum ar fi dorit-o =i al\ii careau ]ncercat s[ o schimbe. Dar totul se complic[ dac[ ne amintim c[mai exist[ poe\ii, cei care, dup[ ce au v[zut-o, au vrut s[ pun[ o alta]n loc : substituire nu ]ntotdeauna lipsit[ de riscuri, pentru c[ nu ]ntot-deauna lumea propus[ de poe\i era mai u=or de suportat dec`t ceaadev[rat[, real[. Prin poe\i ]n\eleg, desigur, nu pe autorii de versuri,ci pe autorii de viziuni, pe cei ]n care razele realit[\ii p[trund refrac-tate straniu de substan\a sufleteasc[ str[b[tut[, substan\[ ce nu selas[ p[truns[ dec`t pentru a putea r[sturna =i ad`nci ]n\elesurile.

Dar, oric[rei categorii i-ar apar\ine, ]ntre scriitor =i lumea c[reiael ]i este ecou se a=az[ — ca un scut capabil nu numai s[-l apere, ci =is[-l ajute s[ ]nving[ — opera sa. Secole de-a r`ndul, poetul a fostasemenea lui Perseu, fiul lui Zeus, cel care, pentru a ]nfr`nge Medu-za, =i-a =lefuit scutul =i l-a f[cut oglind[ ]n care, v[z`ndu-=i chipul,Gorgona s[ fie ucis[ de revela\ia propriei ei ur`\enii. Secole ]ntregi,ambi\ia realist[ a scriitorului a fost aceea de a reflecta at`t de perfectlumea, ]nc`t aceasta s[ poat[ fi ]nvins[ ori m[car ]mbl`nzit[ de spec-trul propriei ei imagini. Victoria artei se datora astfel nu numai efortu-lui estetic de “a oglindi”, ci =i filosoficei ambi\ii de a schimba raportulde for\e ]ntre ceea ce este =i ceea ce se ]n\elege.

Scepticismul modernilor a pierdut, ]ns[, aceast[ iluzie, ca =isperan\a c[ realitatea mai p[streaz[ ingenuitatea necesar[ pentru ca

CUPRINS

16 Ana Blandiana

— v[z`ndu-se a=a cum e — s[ fie cuprins[ de oroare. Acum, c`ndsingur[tatea, ne]ncrederea =i r[zboaiele au dovedit c[ =tiu s[ slu\easc[=i s[ ucid[ mai bine dec`t bietul cap al Gorgonei, poetul s-a v[zut =iel nevoit s[-=i schimbe armele. Sfid[rii =i nep[s[rii, el le-a r[spunsprin co=mare de fabrica\ie proprie, artizanal[. Renun\`nd s[ mai re-produc[ neap[rat lumea, el a ales calea de a-i ar[ta nu propria eifa\[, ci cutremur[toarele viziuni pe care aceasta le poate produce ]nsufletul lui. Nu imaginea vie a Meduzei reflectat[ ]n scut, deci, ci ]nsu=icapul Gorgonei, t[iat =i transformat ]ntr-o for\[ capabil[ s[ apere =is[ ]nving[. Poezia devine astfel scutul fragil al pleoapelor, ]n umbral[sat[ a c[rora universului real i se d[ =ansa naiv[, =i mereu ]ncre-z[toare, de a rena=te.

17Geniul de a fi

BIBLIOTECI

C`nd m[ g`ndesc la papirusurile distruse ale templului din Mem-phis, =i la cele dou[ sute de mii de volume nimicite ale bibliotecii dinPergam; c`nd m[ g`ndesc la acel jum[tate de milion de manuscriseale bibliotecii din Cartagina, disp[rute atunci c`nd ora=ul lui Hanibala fost =ters de pe fa\a p[m`ntului; c`nd m[ g`ndesc la arderea mariibiblioteci din Alexandria; c`nd m[ g`ndesc la acel an 213 ].e.n. c`ndsuveranul din |rin a ars toate c[r\ile, pentru c[ din c[r\i ]=i scoteauargumentele cei ce i se ]mpotriveau, ]nc`t ]n[l\[toarele ]nv[\[turi alelui Lao |] =i echilibratele ]nv[\[turi ale lui Confucius, =i toat[ incredi-bila =tiin\[ a mileniilor anterioare abia dac[ au mai putut fi adunatedin legend[ =i din amintirile b[tr`nilor; c`nd m[ g`ndesc la cele treisute de mii de volume arse de Leo Isaurus ]n Constantinopolul seco-lului al optulea; c`nd m[ g`ndesc la pergamentele rase de c[lug[riicare aveau nevoie de spa\ii de scris pentru multiplicarea dogmelor cefuseser[ suferin\e =i iubiri; c`nd m[ g`ndesc la g`ndurile a=ternute =inea=ternute spulberate de autodafé-uri =i la rugurile, mai tinere ]nc[,trimi\`ndu-=i fumul =i spaima p`n[ la noi — ]nc[p[\`narea mea de ascrie =i perseveren\a mea ]n fa\a paginii albe, st[ruin\a de a-mi trans-forma clipele ]n litere =i zilele ]n fraze =i ]nd[r[tnicia de a pune ]nlocul anilor scur=i =i-al v`rstelor consumate mormane de h`rtie at`tde greu ]nnegrit[, dar at`t de u=or inflamabil[, mi se par ]nduio=[toare=i mai absurde ]nc[ dec`t ]ncercarea de a opri anotimpurile s[ se ur-meze sau r`urile s[ curg[. +i totu=i — acel totu=i r[s[rit mereu ]npofida celei mai formale logici =i continu`nd s[ existe ]mpotriva tu-

CUPRINS

18 Ana Blandiana

turor argumentelor ]n stare s[ demonstreze str[lucitor c[ existen\asa nu are nici un rost — =i totu=i scriu, cu toate c[ h`rtia se aprinde =icerneala se =terge, a=a cum femeile nasc, cu toate c[ =tiu c[ fiii lorvor muri c`ndva. Sau poate tocmai de aceea? C[ci dincolo de dis-trugerea bibliotecilor din Memphis =i din Pergam, din Cartagina =idin Alexandria, din |rin =i din Constantinopole, a mai r[mas totu=iceva de pe urma at`tor =i at`tor ]mp[r[\ii, mai =tim totu=i ceva des-pre ele, pentru c[ printre incendii =i r[zboaie, printre m[celuri =i cu-tremure, cei ce scriau au continuat totu=i, f[r[ ]ncetare — =i ]mpo-triva tuturor argumentelor — s[ scrie...

19Geniul de a fi

DE GENUL FEMININ

Dac[ — a=a cum indivizii se ]mpart ]n b[rba\i =i femei (ceea cenu ]mpiedic[ desigur apari\ia unor b[rba\i efeminiza\i =i a unor fe-mei b[rbate) — popoarele s-ar ]mp[r\i =i ele pe genuri, m-am g`ndit]ntotdeauna cu m`ndrie c[ poporul rom`n ar fi considerat un poporfeminin. Prin feminitate ]n\eleg capacitatea de a alege ceea ce eesen\ial, de ceea ce nu e — a na=te =i a cre=te copii, a te ]ngriji dem`ncare, a vindeca r[nile, ]ntr-un cuv`nt a te zbate pentru a supra-vie\ui; a ierta, ]n loc de a lovi, a te supune un timp pentru a ]nvinge]n timp, a ]nflori alti\e, blide, c`ntece. Am str[b[tut istoria cu acesteesen\iale caracteristici ale feminit[\ii, fiindu-ne str[in spiritul mascu-lin al altor popoare : dorin\a de a cuceri, setea de putere, lupta,r[zboiul, jaful, distrugerea, riscul, suprema\ia, ]n numele cavalerismu-lui, al credin\ei, al curajului, al progresului, al ac\iunii. Dar ce estecurajul de a muri, fa\[ de curajul de a na=te? Ce este curajul de aucide, fa\[ de curajul de a r[bda pentru a nu fi ucis? Ce este progre-sul ne]ncetat fa\[ de neclintita permanen\[ =i cucerirea altor p[-m`nturi, fa\[ de p[strarea eroic[, prin milenii, a propriului p[m`nt?

Miori\a — cu solu\ia ei (indiferent cum interpretabil[) a accept[riidestinului =i a transfigur[rii dispari\iei ]n ]nceput de ciclu nou, capa-bil s[ r[scumpere prin frumuse\e —, =i Me=terul Manole — cu jertfalui nu pe c`mpul de b[taie, ci la temelia unei zidiri, cu zborul s[uterminat ]n moarte =i ]n izvor — sunt numai dou[ — dar c`t destr[lucitoare! — din argumentele artistice care demonstreaz[ prinsecole capacitatea noastr[ de a desp[r\i istoria de ve=nicie =i esen\a

CUPRINS

20 Ana Blandiana

de circumstan\[. De altfel, chiar lupt[torii basmelor noastre, fe\ii no=trifrumo=i — ajuta\i de albine =i de furnici pe care le cuceresc nu prinputerea sabiei, ci prin bun[tatea inimii, dup[ cum zmeii =i vr[jitoarele,balaurii =i ]mp[ra\ii sunt ]nvin=i de cele mai multe ori prin putereainteligen\ei =i prin solidarizarea cu cei n[p[stui\i de ace=tia — nu por-nesc la lupt[, asemenea cavalerilor medievali, din dorin\a de a se re-marca =i de a-=i demonstra b[rb[\ia, ci ]mpin=i de umilin\e =i nedrept[\i,obliga\i ]ntotdeauna de suferin\a altora. +i la urma urmei, chiar faptulc[ totul se termin[ ]ntotdeauna cu bine printr-o nunt[, nu este, oare, odovad[ nu numai a optimismului caracteristic acelei jum[t[\i a nea-mului omenesc care =tie c[ orice moarte poate fi ]nlocuit[ printr-ona=tere, ci =i a visului at`t de naiv =i de altruist ]n feminitatea sa, c[ nuexist[ pe p[m`nt victorie mai complet[ dec`t o nunt[?

21Geniul de a fi

VITEZA

Ca =i cum a= c`nta la un instrument sau ca =i c`nd a= face unsport de performan\[, faptul de a nu fi scris de mult ]l resimt ca pe opierdere a digita\iei, a antrenamentului. Am nevoie de zilnic exerci\iupentru a fi ]n form[. Nescriind, uit s[ scriu. Dup[ o ]ntrerupere ]misunt necesare mai multe zile pentru a re]nv[\a s[ scriu, scriind mai]nt`i st`ngaci, apoi din ce ]n ce mai legat, mai sigur, mai colorat. Ca=i cum, de fiecare dat[, a= lua de la cap[t totul =i a= trece prin toatefazele devenirii mele, a=a cum copilul trece ]n trupul mamei lui printoate fazele form[rii speciei. Mai mult : nu numai stilul, ci =i literele]mi devin nesigure dup[ o ]ntrerupere, chiar m`na ]ns[=i are nevoiede antrenament pentru a fi ea ]ns[=i. C`t despre creier — aceast[divinitate suprem[, de puterea c[reia at`rn[m cu to\ii — e at`t degreu de spus c`nd este el ]nsu=i — n[cl[it de inactivitate, ruginit deneclintire, materie grea =i nep[truns[ de raz[ sau, dimpotriv[, meca-nism neoprit, puls luminos, agita\ie continu[, =uierare de sens —, ]nc`tm[ ]ntreb dac[ nu cumva numai mi=carea este cea care se nume=teuneori talent, alteori inteligen\[ =i, rar, ]n cazul maximelor viteze, geniu.

CUPRINS

22 Ana Blandiana

INTRANSIGENTA S{RB{TOARE

Dac[ Eminescu ar fi fost mai pu\in imaculat, cred c[ posterit[\iisale i-ar fi fost mai u=or. Dac[ ar fi existat in via\a lui de dincolo depagin[ b[nuiala misterioas[ a unei crime, ca la Villon, sau, cel pu\in,o vinovat[ iubire, ca la Shakespeare, sau, =i mai pu\in, sfidarea =inelini=tea paradisurilor artificiale, ca la Baudelaire, sau, cel maipu\in, ]necul ]n valuri de alcool, ca la Poe, dac[ ar fi existat ]n via\alui pe p[m`nt o singur[ vin[, un singur lucru care s[ i se poat[repro=a =i care s[-i poat[ fi cu m[rinimie iertat, posteritatea sa ar fifost mai u=or de purtat. Dac[ el, cel mai mare, ar fi min\it, c`t desimplu ar fi fost s[ spunem “=i el a min\it”; dac[ el, cel mai mare, arfi furat, c`t de simplu ar fi fost s[ spunem “=i el a furat”; dac[ el, celmai mare, ar fi ]mpro=cat cu noroi, c`t de simplu ar fi s[ spunem “=iel a ]mpro=cat cu noroi”. Dar din tot ce-=i poate ]ng[dui un om, elnu =i-a ]ng[duit dec`t boala =i demnitatea, interzic`nd astfel, cu pro-priul s[u trup pr[bu=it =i cu propria sa minte ]ntunecat[, intrareaumbrei ]n parnasul rom`nesc. Odat[ cu el =i definitiv, pentru un]ntreg popor, no\iunea de poet a r[mas legat[ de aceea de imacu-lare. Aceast[ necru\[toare lege, mai bl`nd[ poate la alte popoare,ne dicteaz[ f[r[ mil[ admira\iile =i ne stabile=te implacabil[ idolii,ne]ng[duindu-ne nici o clip[ s[ nu fim demni de a privi statura luif[r[ egal =i ochiul lui mare, deschis, f[r[ somn asupra eternit[\ii. }nfa\a lui, mai u=or ]i este unui poet maculat s[ ]nceteze de a se mainumi poet, dec`t unui tic[los s[ ]ncerce a p[trunde dincolo de pra-gul sfin\it al poeziei.

CUPRINS

23Geniul de a fi

M[ g`ndesc — m-am g`ndit adesea ]n ]mprejur[ri esen\iale, atuncic`nd de r[spunsul pe care mi-l d[deam depindeau faptele =i uneori chiarsensurile vie\ii mele — cum ar fi fost poporul rom`n f[r[ Eminescu. Nuat`t f[r[ opera lui, genial[ ]n planul poetic =i ]nr`uritoare la infinit, ci f[r[via\a, f[r[ legenda lui care ne-a fixat coordonatele idealului. Cum am fifost dac[ Eminescu ar fi avut via\a lui Arghezi, sau cum am fi fost dac[Eminescu ar fi avut moartea lui Byron? Cum am fi fost dac[ Eminescu arfi avut cariera lui Lamartine sau longevitatea lui Hugo? Desigur, altfel, f[r[]ndoial[, altfel, sunt convins[ c[ nu exagerez sus\in`nd c[ de biografia luiEminescu at`rn[ ]n mod miraculos, magic aproape, felul de a fi al fiec[ruiadintre noi. Nu sus\in c[ imacularea lui ne face mai cura\i, nici c[ demni-tatea lui f[r[ cusur ne ]mpiedic[ s[ ne umilim, sus\in c[ etalonul de pla-tin[ al moralit[\ii lui a stabilit o dat[ pentru totdeauna valorile supremedup[ care =tim c[ vom fi judeca\i. Iar aceast[ con=tiin\[ a raport[rii con-tinue ne fi-xeaz[ legile imuabile ale devenirii. Trebuie s[ fii p[m`nt ca s[]n\elegi c[ nu e totuna s[ fii comparat cu Feleacul sau cu Muntele Omul.

A discuta chestiuni de moral[ l`ng[ morm`ntul unui mare poet poatep[rea nepotrivit =i neesen\ial. Dar Eminescu nu este numai un mare poetal lumii, el este poetul nostru na\ional. Din paginile c[r\ilor de citire eltrece firesc ]n paginile c[r\ilor de rug[ciune =i din dic\ionarele istorieiliterare, ]n pomelnicele cu arhangheli =i martiri. Eminescu este aseme-nea Ciobanului din Miori\a, cel frumos =i bl`nd, cel bogat =i b[tut denenoroc, cel ce ]=i contempl[ destinul, ne]ncerc`nd s[ =i-l schimbe. Aces-ta este prototipul.

Am citit nu demult c[ elevii unei =coli de silvicultur[ din Moldova aus[dit pe un deal puie\i, aranj`ndu-i ]n forma literelor din numele lui Emi-nescu, pentru a s[rb[tori prin aceast[ vie =i neobi=nuit[ caligrafie apropia-ta aniversare a marelui poet. Iar =tirea m-a emo\ionat nu numai prin fante-zia frem[toare a omagiului, ci =i prin ne]ntrerupta lui picurare, prinneoboseala lui. Pentru c[, iat[, a venit din nou ianuarie, =i jum[tate

24 Ana Blandiana

din el a trecut, =i am ajuns din nou ]n fa\a acestui at`t de miraculos derom`nesc praznic, ziua na=terii lui Eminescu. +i, din nou, ca ]n at̀ tea r`nduri,]l s[rb[torim r[scoli\i de un unanim elan purificator. Tr[im a=a cum tr[im,ne scul[m ]nainte de a se face ziu[, ne ]ngr[m[dim ]n autobuze, muncim laserviciu, alerg[m la cump[r[turi, muncim acas[, ne cre=tem copiii, deschi-dem televizorul, ]l ]nchidem, deschidem ziarul, ]l ]nchidem, =i adormimepuiza\i, ca s[ ne putem de=tepta ]n zori, ca s[ o putem lua de la cap[t. +i]ntre timp reu=im s[ ne iubim =i s[ ne ur`m, s[ ne invidiem unii pe al\ii =i s[ne ajut[m unii pe al\ii, s[ suferim, s[ fim ferici\i, s[ fim bolnavi, s[ fim buni,s[ fim r[i, s[ ne fie dor, s[ ne fie sc`rb[, s[ fim obosi\i, s[ fim la=i, s[ fimcurajo=i, s[ fim slabi, s[ fim puternici, s[ fim naivi, s[ fim tineri, s[ fim b[tr`ni,s[ tr[im — ]ntr-o rotire n[ucitoare, mereu accelerat[, mereu mai avid[ =imai exigent[, ]ntr-un av`nt care ne duce ]nainte mereu mai gr[bi\i, maiboga\i =i mai f[r[ suflare. Iar aceast[ ne]mbl`nzit[ mi=care de rota\ie, acestrefren al lunec[rii reluate mereu mai repede =i mai amplu, ca un canon, seopre=te o dat[ pe an. O dat[ pe an, de ziua lui Eminescu, sufletele noastrede adolescen\i f[r[ moarte se trezesc cu uimire ]n trupurile lor devenite ne-cunoscute =i ne privim unii pe al\ii, =i fiecare pe sine, cu fermecat[ aten\ie ]nlumina deodat[ limpede dintre noi. +i atunci, ]n acele c`teva minute, sauc`teva ore, ]n ochii no=tri care nu se mai deschiseser[ de tot de at`ta timp,]ncap deodat[ =i stele-n cer, =i ora=ul furnicar, =i ramurile care ne bat ]n geam,=i pove=tile care ne vin ]n g`nd. O dat[ pe an, amintindu-ne de Eminescu,ne amintim de noi ]n=ine =i ne descoperim, cu nemaisperat[ emo\ie, vii.Este o s[rb[toare ]nalt[, capabil[ s[ purifice. At`ta vreme c`t vom mai scrienumele lui cu arbori pe dealuri, at`ta timp c`t ora=ele ne vor mai fi sfin\itede statuile lui =i tipografiile se vor mai purifica ritmic r[sp`ndindu-i poe-mele, putem fi siguri de noi, putem fi siguri c[ suntem. Cultul emi-nescian, mereu ]n cre=tere, este cea mai vibrant[ dovad[ a supra-vie\uirii noastre.

25Geniul de a fi

DIC|IONAR

A muri nu este opusul lui a tr[i, ci al lui a te na=te. Cele dou[antonime reprezint[ fiecare clipa intr[rii ]ntr-o stare — ]n via\[ sau]n moarte —, ]n timp ce a tr[i este ac\iunea, de durata vie\ii, c[reianu ]i este opus ]n limb[ dec`t a fi mort. Dar acesta din urm[ nu estedec`t o form[ verbal[ pasiv[, nu un verb propriu-zis, nu o ac\iune,pentru c[ nimeni n-a fost ]n stare s[ cread[, dincolo de moarte, ]nposibilitatea real[ a unei ac\iuni. Dar dac[, totu=i, ea exist[, =i pentrua fi revelat[ nu-i lipse=te dec`t verbul exprim[rii? Dac[ s-ar ]ntoarcecineva s[ povesteasc[ ce ]nseamn[ a mor\i?

CUPRINS

26 Ana Blandiana

REGULA JOCULUI

Veneam spre cas[ ]ntr-una dintre aceste zile ]n care prim[vara s-ahot[r`t totu=i s[ coboare peste noi, veneam mole=it[ de soare =i deastenie, cu acea beatitudine a oboselii ]n care trupul nu mai pretindeordine, ci ia asupra sa conducerea automat[ a mi=c[rilor, d`ndg`ndurilor vacan\[ =i suferin\elor somn. Veneam spre cas[ ]ncet, cufularul ]n sf`r=it deznodat =i paltonul desf[cut, oprindu-m[ s[ m[ uit,curioas[ =i absent[, ]n egal[ m[sur[, la fiecare gard mai ciudat, lafiecare stucatur[ mai neobi=nuit[, la fiecare strea=in[ mai complicat[,la fiecare pisic[ p[=ind pedant[ pe acoperi=, la fiecare c[\el travers`ndaferat strada, la fiecare trec[tor purt`nd pe chip expresia aceluia=isomn transparent prin care pluteam fericit[ si eu. Veneam spre cas[,deci, f[r[ s[ m[ gr[besc, c`nd m-am oprit s[ privesc un joc de copii.A=eza\i ca ]ntr-un amfiteatru pe treptele curbe ale unei cl[diri, optsau poate nou[ \`nci, nedep[=ind cinci-=ase ani, st[teau cumin\i unull`ng[ altul, ]n timp ce o feti\[ mai r[s[rit[ ]i domina din fa\[, ]n pi-cioare, interog`ndu-i pe r`nd. Se jucau de-a =coala. Tocmai era scosla tabl[ un b[ie\el, tabla fiind asfaltul pe care profesoara scrisese, ]njosul unor coloane de cifre mai vechi, problema: 7+ 7=?. Profesoaraera important[ =i sever[, elevul speriat de ]ntrebare si respectuos,rolurile erau interpretate cu seriozitate =i chiar cu minu\ie. Prezen\aspectatorului care eram, =i care se a=ezase pe trepte al[turi de ei, nup[rea s[-i deranjeze nici m[car prin u=orul cabotinism c[ruia ]i d[deana=tere. Se f[ceau c[ m[ ignor[ =i, ]n ad`ncul jocului lor, m[ ignoraucu adev[rat. Dup[ o prelungit[ nesiguran\[, cel ]ntrebat se hot[r] =i

CUPRINS

27Geniul de a fi

cu un glas sub\ire, mai sub\ire chiar dec`t m-a= fi a=teptat, d[dur[spunsul: 28. Calm[, profesoara =terse cu talpa ghetei semnul]ntreb[rii, scrise ]n locul lui 28 (scria, evident, ]n numele elevului carenu =tia s[ scrie) =i abia apoi ]ncepu s[ explice c[ r[spunsul nu estecorect =i, t[indu-l cu o linie, ]nsemn[ al[turi “adev[ratul” rezultat :16, iar cu b[\ul pe care ]l \inea ]n m`na st`ng[ aplic[ simbolic o lovi-tur[ punitiv[ ]n palma celui ce gre=ise, ]ntins[ cu stoicism ca s[-=i iapedeapsa. Atunci, amuzat[ =i mirat[ de insuficien\a profesoarei, ]n ac[rei impun[toare pedagogie ]ncepusem s[ cred =i eu, m-am trezitspun`nd aproape f[r[ s[ vreau. “Dar 7 + 7 = 14” =i abia ]n secundaurm[toare, c`nd to\i ochii s-au ]ntors spre mine, lumin`nd la fel, am]n\eles imen-sa gre=eal[ pe care o f[cusem.

Nu cred c[ vreodat[ ]n via\[ m-am sim\it mai stupid[ =i nu glu-mesc deloc m[rturisind asta. Era ]n privirea copiilor oprit[ asupramea, nu mai mult de c`teva secunde, nu numai uimirea c[ nu]n\elesesem regula, at`t de simpl[, a jocului, ci =i dispre\ul c[ nu eram]n stare s-o ]n\eleg. Jocul lor fusese pur, neatins de realitate, profe-soara nu era profesoar[, elevii nu erau elevi, calculele nu erau cal-cule, era un joc perfect, jucat din simpla pl[cere a jocului, pl[cere pecare o tr[iau, evident, cu to\ii, iar ]n aceast[ art[ gratuit[, ]n aceast[fic\iune at`t de total[ ]nc`t nu putea fi infirmat[ de nimic, eu intro-dusesem proste=te un element real, un adev[r dintr-un univers carenu reu=ise ]nc[ s[-i ating[. M-am ridicat umilit[ =i aproape cu greutate,ca b[tr`nii, =i m-am ]ndep[rtat sim\indu-m[ privit[ din spate un timp,auzind apoi, tot mai slab, reluarea jocului a c[rui regul[ nu reu=isems[ o ]n\eleg. Marea bucurie a amiezii se stinsese ]n mine, ]ncepui s[m[ gr[besc spre cas[, ca =i cum mi-ar fi fost team[ s[ nu infirm prinvreun adev[r mai real sublima fic\iune a prim[verii.

28 Ana Blandiana

ADEV{RATUL CON|INUT

AL UNEI NO|IUNI

}ntr-o lume ]n care timpul pierdut cu discu\iile despre procurareahranei nu este egalat dec`t de cel pierdut cu discu\iile despre dietelede sl[bire, m-am ]ntrebat cu seriozitate dac[ mi-a fost vreodat[ foame,dac[ =tiu ce e foamea. Desigur, nu m[ refer la senza\ia fiziologic[ap[r`nd dup[ c`teva ore de la ultimul pr`nz =i care poate fi f[cut[ s[dispar[ prin simpla ]ngurgitare a indiferent c[ror substan\e nutritive,ci la spaima c[ aceste substan\e nu vor putea fi g[site, c[ acea senza\ie,la ]nceput nici m[car nepl[cut[, nu este dec`t un fel de anticamer[ amor\ii, un fragment ]nc[ analizabil =i reversibil al unei realit[\i careva sc[pa definitiv de sub control. }n acest din urm[ sens, trebuie s[m[rturisesc — cu un regret care ar putea p[rea cinic dac[ nu ar fi defapt intimidat =i gata de umilin\[ — c[ nu am cunoscut niciodat[adev[rata foame.

Am tr[it ]ntotdeauna modest, ]ntr-o modestie care, ]nainte chiarde a fi nivel de via\[, a fost concep\ie de via\[, o modestie c[reia ]nrarele =i scurtele momente c`nd am p[r[sit-o i-am sim\it lipsa =i i-amdus dorul, o modestie care se ]ntindea, dup[ epoc[ =i ]mprejur[ri, dela limita s[r[ciei la cea a bun[st[rii, dar care n-a atins niciodat[punctul zero al foamei. Nici chiar atunci c`nd, ]n lipsa, silit[, a tatei,mama ne-a crescut singur[ din salariul =i muncile ei, nu-mi amintescs[ ne fi lipsit vreodat[ p`inea, nici s[ fi invidiat hrana altor copii. (Dealtfel nu =tiu c`nd, cum =i de ce s-a n[scut ]n mine ciudata malforma\iegra\ie c[reia n-am suferit niciodat[ ]n fa\a celor ce aveau mai multdec`t mine, ci ]ntotdeauna ]n fa\a celor ce aveau mai pu\in). Asta nu

CUPRINS

29Geniul de a fi

]nseamn[, desigur, c[ nu am r[bdat de foame, ]nseamn[ doar c[ —fie c[-i =tiam dinainte termenul final, fie c[ el nu depindea dec`t demine — r[bdatul de foame nu era asociat cu spaima sf`r=itului, ci,dimpotriv[, cu un fel de ]ncordare aproape sportiv[ a posibilit[\ilorvitale. Asta se ]nt`mpla mai ales ]n str[in[tate, acolo unde av`nd foartepu\ini bani, dar o imens[ dorin\[ de cunoa=tere, mi s-ar fi p[rut oprofanare s[-i cheltuiesc pe m`ncare si unde ]nlocuiam cu adev[rat[exaltare un pr`nz cu un bilet de muzeu, o cin[ cu al\i c`\iva kilo-metri ]nainta\i ]n necunoscut. Astfel senza\ia de foame era ]nso\it[de una de acut[ m`ndrie =i devenea aproape euforic[, pentru c[ numai era vorba de o priva\iune, ci de o ascez[. Dac[ etimologic, a=acum spune Platon, a fi entuziast ]nseamn[ a fi ]n zeu (ên+theos) credc[ pot vorbi, f[r[ a exagera, de o foame entuziast[, ]n c[l[toriile mele.Abunden\a alimentar[ din jur nu m[ chinuia, ci ]mi m[rea bucuriarenun\[rii, a=a cum marii anahore\i erau probabil ferici\i de orice ispit[pe care trebuiau s-o ]nfr`ng[. De aceea str[in[t[\ile mele au fost ]ncon-jurate, precum marile crize ale poseda\ilor, de o aur[ emo\ional[ carele-a m[rit intensitatea.

}n aceea=i categorie voluntar[ =i euforizant[ se ]nscrie foamea dintimpul scrisului, postul acela aproape ritual care m[ ajut[ s[ fiu ]ntr-omai mare m[sur[ eu ]ns[mi, nedependent[ nici m[car de propriulmeu trup. De data aceasta nu e vorba de nici un fel de m`ndrie, denici un fel de sacrificiu. Hrana, nici m[car prin absen\[, nu intr[ ]nsocoteli. Nu renun\ la hran[, ci iau foamea a=a cum a= lua un drog,mai puternic dec`t cafeaua, ]n stare s[-mi asigure limpezimea =i li-bertatea g`ndirii.

Ar putea ]ns[ sus\ine cineva c[ aceasta este adev[rata foame? Darcine-ar putea spune care este adev[ratul con\inut al unei no\iuni care,]ntre revolta din cauza foamei si greva foamei, cuprinde ]ntreagaevolu\ie a istoriei lumii?

30 Ana Blandiana

“DIN LUMEA CELOR CARE

NU CUV~NT~”

C`nd am sosit eu acolo cartierul era st[p`nit de c`teva zeci dec`ini deveni\i spaima trec[torilor care, la intrarea pe strada noastr[,aveau grij[ s[ se ]narmeze cu ciomege sau cu resturi de m`ncare pen-tru a se putea ap[ra, prin corup\ie sau prin for\[, de atacatorii ajun=i,mai ales o dat[ cu l[sarea serii, ]nsp[im`nt[tori. Faptul c[ pe minenu m-au ]nsp[im`ntat nici o clip[ nu era o dovad[ a curajului, ci ailuziilor mele. Fusesem crescut[ ]n credin\a c[ orice fiin\[ poate fist[p`nit[ prin cuv`nt, ]n m[sura ]n care cuv`ntul este semnul dorin\eide comunicare =i de ]n\elegere. Iar animalele ]n mijlocul c[rora cres-cusem, c[rora m[ obi=nuisem s[ le dau nume =i s[ le descop[r carac-tere, erau pentru mine ]n mai mare m[sur[ fiin\e dotate cu afecte =iinteligen\[ dec`t simple viet[\i. De altfel ]n povestirile copil[riei mise p[rea ]ntotdeauna mult mai greu de ]n\eles c[ fiarele — chiarfl[m`nzite — ]=i sf`=iau victimele inocente ]n arenele romane, dec`tc[ un cre=tin putea fi cru\at pentru c[ leul recuno=tea ]n el pe celcare ]l salvase c`ndva, sco\`ndu-i un spin din lab[. Nostalgia logicii afost — dup[ cum se vede — ]ntotdeauna marea mea sl[biciune.

Nu am fost cuprins[, deci, de spaima general[, pe care o r[s-p`ndeau c`inii cartierului. Faptul c[ le vorbeam p[rea s[-i deruteze=i chiar s[-i nelini=teasc[. Era ceva mai pu\in clar dec`t ciomagul sauosul. Oricum, dezorientarea topea agresivitatea =i excludea violen\a.Cu timpul, rela\iile noastre s-au nuan\at produc`ndu-se un fel de ie-rarhie a sentimentelor: ]n timp ce unii au r[mas ]ntr-un fel de expec-tativ[ emo\ional[, c`\iva mi-au devenit prieteni, iar de doi dintre ei

CUPRINS

31Geniul de a fi

m-a legat, ]n cele din urm[ reciproc, o real[ afec\iune. Cred c[ nuexagerez — nici sentimental, nici logic — sus\in`nd c[ aceast[ ierar-hie era ]n acela=i timp una a calit[\ii, c[ cei mai bl`nzi =i mai devota\ierau ]n acela=i timp cei mai buni dintre ei, cei mai aproape de uma-nitate, nu numai ]n sensul devo\iunii fa\[ de ea, ci si ]n sensul ]nsu=iriicaracteristicilor ei ideale. }n plus erau =i cei mai frumo=i, ]n lumeaanimal[ ideea platonician[ a identific[rii binelui cu frumosul g[sin-du-=i cele mai conving[toare exemplific[ri.

Deznod[m`ntul a r[sturnat ]ns[ brutal ordinea filosofic[ a ]n-t`mpl[rii. Ne]ncrez[tori ]n eficacitatea afectivit[\ii mele =i plictisi\ide politica de for\[ la care nu ]ndr[zneau s[ renun\e, locuitorii car-tierului au hot[r`t s[ recurg[ la otrav[ =i, ]ng`n`ndu-mi bl`nde\ea,au chemat c`inii oferindu-le dovezi concrete =i toxice de prietenie.Rezultatul a fost c[ to\i cei care crezuser[ ]n prietenie au murit. Ceice fuseser[ sensibili la cuv`nt =i la afect au pl[tit cu via\a eleva\ia =idezinteresarea pe care o atinseser[ dep[=indu-=i condi\ia, ]n timp ceinferiorii, cei cantona\i ]n suspiciunea propriei lor animalit[\i, cei carenu se ridicaser[ p`n[ la duio=ie =i cuv`nt au sc[pat. Moartea a selec-tat perfect imoral, ]ntr-o ordine a valorilor absolut invers[. Cartieruleste populat acum de c`ini ur`\i =i r[i, timora\i deocamdat[ de spai-ma — care mai flutur[ peste ei — a otr[virii. Morala : eu sunt vinovat[.

32 Ana Blandiana

AXIOMA

}ntre poet =i istorie leg[turile sunt ]ntr-o asemenea m[sur[ determi-nante =i reciproce, ]nc`t, chiar dac[ le-ar fi divergente inten\iile =i ide-alurile, destinele lor se ]mpletesc implacabil de la ]nceputul p`n[ lasf`r=itul, mereu proorocit, al lumii. Poetul nu poate sc[pa istoriei, a=acum istoria nu poate sc[pa poetului, iar odat[ aceast[ axiom[ admis[,ceea ce =i poetul =i istoria trebuie s[ ]n\eleag[ e c[ =i unul =i altul — =i cunimic unul mai mult dec`t altul — au interesul s[ se afle ]ntr-o rela\ie deegalitate. Iat[ ceva cu adev[rat dificil. Este at`t de u=or s[ ne consider[msuperiori unii altora =i at`t de greu s[ ne recunoa=tem egali! Uneori isto-ria n-a \inut seam[ de poe\i, alteori poe\ii n-au \inut seama de istorie.Dar =i epocile care nu =i-au l[sat poe\ii s[ se exprime =i poe\ii care nu si-au exprimat epoca au disp[rut la fel de firesc ]n uitare. Din orice unghiam privi lungul drum al devenirii omenirii, istoria si poe\ii se v[d lega\ila fel de str`ns =i de f[r[ sc[pare. F[r[ sc[pare =i egal. }n procesul isto-riei, poe\ii au fost pu=i =i procurori, =i avoca\i, =i jura\i, =i inculpa\i, sivictime, =i grefieri, dar ]n nici una dintre aceste calit[\i ei nu au ]ncetats[ fie martori. }n orice punct ar fi fost, de bun[voie sau cu sila, plasa\i, einu trebuiau dec`t s[ vad[ =i s[ spun[ ce-au v[zut. Iar dac[ martorulputea fi uneori, tragic, influen\at, grefierul nota =i aceast[ influen\[.

C`t de simplu e totul : Oh, pe cer curg norii, prin p[m`nt lave =i ape,prin tulpini fragile sevele ren[sc[toare mereu, prin suflete dragostea]n[l\[toare de slav[ ]n\eleptei, eternei armonii, a universului, dar noiexist[m numai ]n m[sura ]n care ]i suntem istoriei martori, istoriei careexist[ numai ]n m[sura ]n care ]i suntem martori noi.

CUPRINS

33Geniul de a fi

ASEMENEA PLANETELOR

Scriam c`ndva c[ pentru mine muzica este dovada infinit con-ving[toare c[ paradisul exist[ : din moment ce se aude! Iar paradisulnu este, pentru fiecare dintre noi, dec`t dezlegarea, ]mplinirea, ]nsf`r=it, a unor ]ndelungi obsesii, niciunde leg[tura dintre fericire =iobsesie neap[r`nd mai evident[, mai str[lucitoare, dec`t ]n muzic[.Muzica — ]n\eleas[ nu ca un fundal sonor al existen\ei, ci ca ]ns[=imiezul ei lichefiat la mari temperaturi — este magma de sentimente=i idei ridicate la ]naltul rang de obsesii =i st[p`nind astfel sufletulomenesc, p`n[ ]n punctul ]n care ]l ]nva\[ s[ se umple singur de onep[m`nteasc[, ireal[ =i chiar inexplicabil[ fericire. +i, ciudat, cu c`tacele obsesii sunt mai dureroase =i mai de nesus\inut, cu at`t ferici-rea pe care o predau de la ]nalta lor catedr[ de neant este mai com-plet[ =i mai inefabil[. Paradisul, care ]=i tr[deaz[ existen\a ascuns[— =i at`t de des pus[ la ]ndoial[ — ]n marea muzic[, nu este dec`taceast[ concluzie plutitoare, pe care nici o alt[ art[ nu e ]n stare s[ otrag[ la fel de conving[tor, asupra fericirii care izvor[=te din suferin\asublimat[ ]n obsesie =i rev[rsat[ apoi, cu o putere mai mult dec`tuman[, ]n bucurie.

Sunt con=tient[ c[ poezia nu este egala muzicii ]n st[p`nirea aces-tei magice transform[ri a sentimentelor ]n contrariul lor, cum, suntsigur[, nenum[ra\i al\i poe\i ]naintea mea au fost con=tien\i. Cei maioptimi=ti dintre ei au crezut c[, d`nd versului muzicalitate, puterealui va cre=te apropimdu-se de muzic[ printre s`rmele portativului =ipavilionul urechii, uit`nd c[ nu vocalele, ci sensurile trebuie s[ se

CUPRINS

34 Ana Blandiana

ml[dieze ]n poezie, pentru ca puterea ei s[ se asemene cu cea avalurilor izbite ]n auz. Al\ii, mai copil[ro=i, ]=i ]nchipuie c[, f[c`ndu-=idintr-o chitar[ scut, pot s[-=i ]mping[ versul mai f[r[ primejdie ]nedenul muzical, cu speran\a c[ simpla p[trundere ]n aerul fermecatlas[ o pulbere str[lucitoare pe aripi =i un nimb evanescent pe cuv`nt.Ca =i cum, cuprinz`nd ]n sine ispite dilematice =i arbori manihei=ti,paradisul n-ar fi totu=i dec`t o jungl[ de care trebuie s[ te aperi =i pecare trebuie s[ o cucere=ti =i nu un regn superior, o alt[ stare de agre-gare a sentimentelor.

Nu apropiindu-se de muzic[ =i nu ]ncerc`nd s[-i semene poateatinge poezia alchimia muzical[, puterea ei de a transmuta ]n aurmetalele. Exist[ o alt[ cale, interioar[, o explorare a propriei salesubstan\e p`n[ ]n straturile ]n care r[d[cinile cuvintelor nu mai ajung=i sensurile din dic\ionare ]ncep s[ se reflecte unele pe altele, ]ntr-unmagic =i deodat[ revelator joc de moi =i lunec[toare oglinzi. Pentruc[ artele sunt asemenea planetelor, infinit deosebite ]ntre ele, darav`nd fiecare — mai mare sau mai mic — un miez incandescent carese ]nv`rte=te ]n jurul aceluia=i soare, obsedant ca un paradis. Iarparadisul cine s-ar putea ]ndoi c[ exist[, din moment ce se aude?

35Geniul de a fi

CERTIFICATUL DE COPIL{RIE

Am tr[it c`ndva o mare spaim[. C`nd m-am trezit din ea am de-scoperit lumea altfel dec`t o =tiam, mai net[, mai hot[r`t desp[r\it[]n culori complementare =i categorii morale opuse. Totul se vedea ca]ntr-o pictur[ naiv[: limpede =i elocvent. Numai c[, ]n aceast[ lumediferit[, eu uitasem s[ scriu. A=ezam cuvintele ca pe ni=te cuburi ]nfragmente de ilustra\ii din care nu mai reu=eam s[ ]njgheb pove=ti :literele se loveau unele de altele, dar nu se n[=teau sensuri =i nu sedistingeau rime. Am ]n\eles c[, pentru a putea re]nv[\a s[ scriu ]nlumea aceea colorat[ naiv, va trebui s[ descompun literele ]n bastona=e=i c`rlige =i ]n\elesurile ]n jocuri =i mir[ri: c[ pentru a re]nv[\a s[tr[iesc va trebui s[ mai fiu o dat[ copil. Atunci am ]nceput s[ facjuc[rii din silabe; literatura pentru copii nu a fost pentru mine ungen literar, ci un covor zbur[tor ]n stare s[ m[ transporte ]n timp.

Poate c[ at`ta timp c`t nu m[ dep[rtasem prea mult de copil[rienu sim\isem nevoia s[ m[ ]ntorc la ea. Am descoperit literatura pen-tru copii numai atunci c`nd am descoperit spaima c[ a= putea s[ uitcum este s[ fii copil. Am scris, deci, nu pentru a m[ adresa ca un ommare copiilor, ci pentru a m[ copil[ri, pentru a deveni un copil, pen-tru a m[ vindeca astfel de maturitatea pe care o sim\eam cobor`ndasupra mea ca o febr[, ca o boal[ ce s-ar fi putut dovedi incurabil[.De aceea m[ simt intimidat[ =i nelalocul meu printre autorii de lite-ratur[ pentru copii, ca =i cum mi-ar fi team[ mereu s[ nu descoperec[ am intrat ilicit acolo, =i mai ales c[ am intrat din alte motive.

Nu am ]ncercat, scriind pentru copii, s[ scriu pe ]n\elesul lor, nuam ]ncercat dec`t s[ m[ joc fiind convins[ c[, ]n m[sura ]n care a=

CUPRINS

36 Ana Blandiana

reu=i, ]n m[sura ]n care jocul s-ar ]nchega ]ntr-adev[r, el ar fi pe]n\elesul copiilor. Nu sunt ei singurii profesioni=ti ai jocului? Tocmaide aceea, c`nd aflu c[ unui copil i-au pl[cut versurile mele, vesteareprezint[ pentru mine o victorie vital[, o dovad[ c[ am reu=it s[ m[joc, un certificat de copil[rie. Dimpotriv[, faptul c[ versurile mele aupl[cut unui om mare, aproape c[ nu m[ prive=te, asta fiind nu pen-tru mine, ci pentru el, cititorul adult, un calificativ, o adeverin\[ deingenuitate.

A=a cum f[tul repet[ ]n p`ntecele mamei ]ntreaga evolu\ie a specieide p`n[ la el, ]n p`ntecele spaimei am luat de la cap[t ]ntreaga meaevolu\ie pentru a reajunge la clipa ]n care voi fi ]n stare s[ m[ nasc.Am re]nv[\at s[ scriu, deci, copil[re=te. Deruta\i, unii au putut credec[ vreau s[ devin un autor pentru copii, atunci c`nd imensa, exis-ten\iala mea dorin\[ era s[ fiu un autor-copil.

37Geniul de a fi

}N AUTOBUZ

Ion Ag`rbiceanu tr[ia at`t de retras, ]nc`t faptul c[ — de=i lo-cuiam pe aceea=i strad[ — l-am z[rit o singur[ dat[, ]n autobuz, ]lconsider un privilegiu al adolescen\ei mele. Strada se numea AndreiMure=anu (se numea, oare, ]ntr-adev[r a=a sau numai lumea conti-nua s[-i spun[ astfel dup[ vechiul ei nume?) =i pentru a ajunge lac[m[ru\a unde st[team ]n gazd[ urcam dealul din spatele TeatruluiNa\ional, trec`nd ]n fiecare zi prin fa\a casei lui. Nu se vedea nicio-dat[ nimeni, dar nici nu avea un aer p[r[sit. Era sever[ =i solid[,apar\in`nd nu numai prin piatr[, ci =i prin spirit unui timp uitat saupoate chiar nici unui timp. C`\iva arbori ]nal\i (erau brazi, sau numaimemoria mea u=or simbolizant[ este ]nclinat[ s[ ]i reconstituie astfel?)]nveleau totul ]ntr-o umbr[ dinafara anotimpurilor, ]nglob`nd gravi-tatea cl[dirii ]n ordinea, mai riguroas[ ]nc[, a naturii.

La ]nceput priveam cu speran\[ =i curiozitate ferestrele, convins[c[ voi reu=i s[ descop[r o mi=care =i s[ recunosc un semn. Dar amrenun\at cur`nd. Existen\a, dincolo de ele, a celui pe care ]l =tiam dinvechi istorii literare era destul de fantastic[ pentru a nu mai aveanevoie de dovezi =i destul de miraculoas[ pentru a nu mai pretindeargumente. Faptul c[ puteam fi contemporan[ cu Ion Ag`rbiceanu,faptul c[ puteam s[-i v[d casa din alte vremi ]n care el ]nc[ mai tr[iaera minunea care, odat[ acceptat[, atr[gea dup[ sine =irul tuturorposibilit[\ilor. Pentru c[, desigur, cel mai greu de acceptat era chiarfaptul ]n sine, ideea prezen\ei, ]n plin deceniu al =aptelea, a scriitoru-lui pe care cronologia mea afectiv[ ]l situa nu numai, firesc, la

CUPRINS

38 Ana Blandiana

]nceputul secolului, ]n ascenden\a lui Rebreanu (el ]nsu=i lunecat demult ]n istorie), ci mult ]nainte ]nc[, ]n neguri cr[ie=ti =i transparen\ecre=tine. Nu m[ miram, deci, c[ nu descop[r nici o mi=care ]n casa pecare o cercetam pe furi= la fiecare trecere, m[ miram c[ nu era ex-clus[ cu des[v`r=ire posibilitatea de a descoperi vreodat[ o mi=care.Iar mirarea mea avea s[ se transforme ]n uluire atunci c`nd ]n-t`mplarea a f[cut s[-l ]nt`lnesc.

Ce-i drept, cu greu s-ar fi putut imagina un cadru mai nepotrivit=i mai incredibil siluetei sale severe =i friabile de apostol, ochelarilors[i de la ]nceputul veacului =i b[rbii sale =tiute din c[r\ile de citire dedinainte de r[zboi, dec`t supraaglomeratul autobuz nr. 7, cel care —sc`r\`ind si gata s[ se desfac[ din ]ncheieturi sub povara c[l[torilor— lega str[zile pov`rnite ale dealului Feleacului cu centrul ora=ului !M[ suisem cu c`teva sta\ii mai ]nainte, la cap[tul liniei, =i eram feri-cita posesoare a unui loc, atunci c`nd am descifrat, ]n ]nghesuialadintre scaune, spatele aplecat al unui b[tr`n c[ruia am vrut s[-i ce-dez locul. Dar b[tr`nul nu era singur, ci cu o b[tr`nic[, ]nc[ =i maifragil[, =i mai p`lp`itoare dec`t el, pe care a chemat-o, mul\umindu-mi]n numele ei, s[ se a=eze. El a r[mas ]n picioare, cu m`na ne]nchipuitde osoas[, ]nvelit[ parc[ ]n pergament, ]ncle=tat[ pe sp[tarul scaunu-lui, cu barba alb[ =i rar[ tremur`nd u=or deasupra p[rului, ]nc[ maialb, al so\iei. Atunci l-am recunoscut.

Nu-mi venea s[ cred: ]mi venea s[ lovesc =i s[ resping pe cei ce ]l]mpingeau f[r[ s[ vrea, f[c`ndu-l s[ se clatine pe picioare; ]mi veneas[-i smulg pe to\i de pe scaune =i s[ le strig : “Nu-l recunoa=te\i? EsteIon Ag`rbiceanu! Pare de necrezut, dar este Ion Ag`rbiceanu”. }miamintesc c[ am ]nceput s[ pl`ng de umilin\[ si de descurajare, deneputin\a de a putea oferi cel pu\in un loc ]ntr-un autobuz scriitoru-lui pe care-l citisem din copil[rie =i pe care-l admirasem ]ntotdeaunapeste cota stabilit[ de critic[ =i peste ierarhiile istoricilor literari. Iar

39Geniul de a fi

prin sticla tulbure a lacrimilor vedeam perechea aceea de b[tr`nimode=ti =i severi, slabi, dar ]nc[ nedobor`\i, locuitori =i ctitori ai unorvremi de mult revolute, l[s`ndu-se du=i de autobuzul acela unde nu-imai cuno=tea nimeni...

+i iat[ sosind centenarul. Un important istoric literar mi-a cerut,pentru o carte ce urma s[ omagieze secolul ]ncheiat, o amintire de-spre scriitorul s[rb[torit. Pot oferi oare aceast[ unic[ ]nt`mplare careper pentru via\a unuia din pu\inii clasici pe care i-am cunoscut? Dac[istoria literar[ seam[n[ uneori cu un autobuz aglomerat, da, este =iaceasta un posibil detaliu biografic. Dar seam[n[ oare ]ntr-adev[r?

40 Ana Blandiana

PEISAJ }NVINS

Treceam ]ntr-una din zilele trecute pe o strad[ ]n demolare. Une-le dintre case erau d[r`mate de tot, pierdute de pe acum cu des[-v`r=ire ]n uitare, nemail[s`nd pe locul cu sf[r`m[turi impersonalede c[r[mid[ nici un semn al deceniilor lor de iluzie a eternit[\ii; al-tele erau neatinse ]nc[, dar deja pustii, cu obloanele ]nchise =i u=ilez[vor`te, p[r[site de oameni dar nu de carii =i =oareci, av`nd ]nc[puterea s[ scoat[ =uier[turi la trecerea v`ntului, s[ sc`r\`ie sub n[valaroz[toarelor =i s[ lase s[ scape oftaturi suspecte la pasul neauzit =idemodat al fantomelor; iar altele, cele mai multe, erau d[r`mate nu-mai pe jum[tate. Acestea erau =i cele mai evocatoare.

Cu greu se poate imagina ceva mai impudic dec`t o cas[ ]n cursde demolare. Este ]nc[ ]n picioare, zidurile =i acoperi=ul ]i sunt nea-tinse, dar cercevelele ferestrelor =i ramele u=ilor au fost scoase, ]nc`tprivirea p[trunde neoprit[ de nimic ]n ]nc[peri pe zugr[veala extra-vagant[ a c[rora mobilele disp[rute au l[sat urme ciudat de intime,aproape indecente. Locul patului pe podea este mai curat, locul du-lapului pe perete, mai deschis la culoare, din tavan at`rn[ firele smulseale fostelor lustre, din col\ prive=te ochiul negru al fostului horn. Arp[rea c[ via\a a disp[rut o dat[ cu oamenii, =i, totu=i, totul este ciu-dat de viu =i de evocator, fiecare zdrean\[ sf`=iat[ de tapet, fiecareciob de faian\[ fixat ]n mortar ]=i spun cu o precizie aproape jenant[povestea, oferindu-se f[r[ reticen\e contempl[rii str[ine. Cu c`t fuse-ser[ mai ascunse =i mai secrete — bideuri devenite maronii, chiuveteciobite, oglinzi tulburate de aburii b[ilor trecute — cu at`t se etalea-

CUPRINS

41Geniul de a fi

z[ mai bucuroase de dezv[luire, de indecen\[, primindu-=i moarteaca pe un t`rziu nonconformism.

Vile gra\ioase, trecute de purgatoriul locuin\elor ]n comun =i alsediilor de Icral-uri respirau eliberate ]n sf`r=it de co=marul adapt[rilorsuccesive, =i ]n aceast[ ultim[ dec[dere ceva din farmecul tinere\iilor f[r[ griji p[rea c[ se treze=te pentru o clip[: stucaturi delicate seb[nuiau deodat[ sub straturile de hum[, ghirlande de flori ap[reaude sub stre=inile c`rpite cu tabl[ =i carton asfaltat, ]ngera=i durduliise i\eau de dup[ firmele stereotipe de deasupra intr[rii. Strada]ntreag[, moart[ pe jum[tate, ]=i scotea la iveal[ — ca pe ni=te vise,]ng[duite pentru ultima oar[ ]naintea dispari\iei definitive — vie\ileamor\ite de supravie\uire, camuflate ]n cotidian, vie\ile adev[rate pecare le dosise de ani =i de decenii sub varul necesit[\ii =i pe care acumle flutura ca pe o r[zbunare, ca pe o ultim[ libertate, f[r[ speran\e =if[r[ griji.

Treceam ]ntr-una din zilele trecute pe o strad[ ]n demolare =i m[frapase c`t de viu =i de povestitor era acel peisaj ]nvins.

42 Ana Blandiana

LA MILCOV

|in minte senza\ia pe care am avut-o cu ani ]n urm[ c`nd — ]ngr[dina unui vechi prieten, doctor ]ntr-un sat de l`ng[ Foc=ani — amv[zut pentru prima oar[ Milcovul : una de acut[ irealitate. De multeori ]nainte =i de multe ori dup[ acea clip[ nu se mai ]nt`mplase s[]ncerc uluirea, aproape atentatoare la echilibrul lumii, izvor`t[ decontradic\ia dintre autoritatea unui nume =i descoperirea realit[\ii pecare el o numea. Mi se mai ]nt`mplase — ]n Grecia, mai ales, feno-menul fusese frecvent =i violent — s[ m[ revolt ]n fa\a imaginii obiec-tive care corespundea c`te unui cuv`nt familiar c[reia eu ]i atribuisem,subiectiv =i de mult, o mult mai prestant[ ]nf[\i=are. Dar senza\ia denepotrivire, de inadverten\[, de discrepan\[ nu fusese niciodat[ maimare dec`t ]n gr[dina de l`ng[ Foc=ani, ]n fa\a p`r`ului tulburefuri=`ndu-se poticnit printre r[d[cini de pruni b[tr`ni, bulg[ri zgrun-\uro=i de p[m`nt =i t[p=ane de iarb[. Mi-am adus aminte, privindu-l, ocelebr[ scen[ dintr-un film fellinian ]n care un grup de elevi sar, aiuri\ide ]ndemnurile docte ale profesorului, peste un p`r`ia= gata s[ sucombe]n pietri=urile suburbiei romane, ]n timp ce vocea didactic[ explic[ dinoff : Acesta e Rubiconul. Efectul ob\inut era de un comic enorm : ]ntrenumele r`ului trecut de Cezar, intrat ]n istorie =i ]n Larousse, =i imagin-ea apei s[race, abia mai lunec`ndu-=i reziduurile =i dejec\iile, r[m`neadestul loc pentru deriziune, demistificare =i sarcasm.

Dar ]nf[\i=area Milcovului nu m[ f[cea s[ r`d, ci ]mi trezeaaproape dureroase mir[ri =i revolte: Acestui firicel murdar =i ]ndoielnicde ap[ au putut poe\ii s[-i ]nchine c`ndva diatribe? Despre p`r`ul

CUPRINS

43Geniul de a fi

acesta av`ntat de secete =i ref[cut de ploi au putut c`ndva diploma\iis[ discute =i s[ avanseze ipoteze? Aceast[ albie abia desenat[ a pututfi trecut[, cu m`nie sau cu m`ndrie, de vreo armat[ c`ndva? Fuseseveacuri la r`nd o frontier[ =i un obstacol =i, chiar dac[ nu mi-l imagi-nasem ca pe un fluviu, ]i pretindeam demnitatea unui simbol. }n modevident, ]ns[, nu o avea, iar nimicnicia lui ]mpingea g`ndul cu ob[nuial[ mai departe : poate c[ nici nu simbolizase vreodat[ ceva. }norice caz, realitatea lui, at`t de precar[ ]nc`t putea s[ trezeasc[senza\ia irealit[\ii, demonstra, c`t toat[ istoria luptelor pentru unirela un loc, abera\ia desp[r\irii =i se transforma f[r[ metafora nim[nui]ntr-un simbol r[sturnat. De unde rezult[ c`t de derizorie =i c`t deslab[ de ]nger este via\a simbolurilor.

44 Ana Blandiana

DESPRE Z~MBET

— Nu te-am v[zut niciodat[ f[r[ z`mbet — ]mi spuse ]ntr-o zi unprieten pe un ton ]n care admira\ia avea toate ]nsu=irile repro=ului.

— Mi se pare firesc, i-am r[spuns, nici dezbr[cat[ nu m-ai v[zutniciodat[.

— Vrei s[ spui c[ z`mbetul este pentru tine o hain[ — se mir[ elaproape acuzator.

— Vreau s[ spun c[ z`mbetul poate fi de foarte multe feluri =i poate]ndeplini foarte multe func\ii — complexitatea unei personalit[\i put`ndfi de altfel stabilit[ =i dup[ l[rgimea diapazonului de z`mbete de caredispune — iar una din aceste func\ii, cea mai ne]nsemnat[, desigur,dar si cea mai curent[, este aceea de a oferi celorlal\i o ]nf[\i=are de-cent[, indiferent c`t[ suferin\[ s-ar camufla dincolo de ea.

— Dar asta ]nseamn[ a statuta nesinceritatea, a ridica ipocriziala rang de virtute! — strig[, revoltat cu adev[rat, amicul meu.

— Numai ]n m[sura ]n care =i a fi civilizat ]nseamn[ a fi ipocrit.Bine]n\eles c[ ]n epoca de piatr[ totul trebuie s[ fi fost mai direct, celce suferea ]=i r[cnea probabil instinctele la gura pe=terii, f[r[ a-=i puneprobleme de discre\ie =i f[r[ a se g`ndi la lini=tea celorlal\i. Primiti-vul era desigur mai “sincer”. Numai c[ mie r[cnetul nu mi se pare ochestiune de sinceritate, ci una de voin\[ =i de cultur[.

— Bine, dar ]n felul acesta z`mbe=ti oricui, du=manilor ca =i pri-etenilor.

— Bine]n\eles. Am considerat ]ntotdeauna c[ a acorda salutul =iz`mbetul t[u celor cu care nu e=ti de acord, celor de care te despart

CUPRINS

45Geniul de a fi

idei =i credin\e este o dovad[ — pe care \i-o dai \ie ]nsu\i ]n primulr`nd — c[ nu vrei s[ le bagi ]n cap, o dat[ cu argumentele, =i unglon\. De altfel, \i-am spus c[ z`mbetele sunt de foarte multe feluri :a z`mbi unui du=man poate fi =i o sfidare, poate fi dovada pe care i-oarunci — cu c`t mai elegant, cu at`t mai ustur[tor — c[ r[ul pe care\i l-a f[cut nu te-a atins. Mi s-a p[rut ]ntotdeauna mai demn s[ nuacuz o lovitur[, dec`t s[ ripostez la ea. Am preferat s[ nu lovesc, dec`ts[ m[rturisesc c[ am fost lovit[.

— Cu c`t te ascult, cu at`t trebuie s[ recunosc, m[ convingi =i—ca s[ fiu sincer p`n[ la cap[t — m[ =i sperii pu\in.

— De ce? Singurul fel de z`mbet pe care l-am dispre\uit =i nul-am folosit niciodat[ a fost z`mbetul ofensiv, provocator.

— Oricum, de acum ]ncolo va trebui s[ fiu mult mai atent la desci-frarea z`mbetelor tale...

— Nu trebuie s[ exagerezi : cele mai multe dintre ele ]mi suntadresate mie — cu c`t mi-e mai greu, cu at`t am nevoie de mai multeargumente pentru a m[ convinge c[ ]nc[ rezist.

46 Ana Blandiana

TEST

Eu cred c[ oamenii — cel pu\in ]n societ[\ile civilizate ]n caregustul s`ngelui uman a disp[rut de multe genera\ii din meniul obi=nuit— se ]mpart numai ]n dou[ categorii esen\iale (=i din aceast[ ]mp[r\iredecurg apoi toate sub]mp[r\irile =i para]mp[r\irile f[r[ sf`r=it): ceic[rora li-e mai u=or s[ omoare =i cei c[rora li-e mai u=or s[ se laseomor`\i. Mi s-ar putea r[spunde c[ nimeni nu =tie dac[ n-ar fi ]n stares[ omoare p`n[ nu e pus ]n situa\ia de a fi omor`t. Dar eu cred c[asta se simte cu precizie =i, chiar dac[ cei din afar[ nu o =tiu ]ntot-deauna, el, omul, =tie cu precizie despre sine c[rei categorii ]i apar\ine.Mi s-ar putea r[spunde c[, azi, crima nu apare ]ntre indivizi dec`t]ntr-o ultim[, pu\in probabil[ instan\[. E adev[rat, =i totu=i, ]n celemai obi=nuite =i nesemnificative situa\ii — pe nisipul unei plaje, lamasa unui restaurant, la o coad[, pe o strad[, la un spectacol — v[dcele dou[ categorii esen\iale ale umanit[\ii desf[=ur`ndu-=i destineleprogramate de la facerea lumii =i pot s[ spun f[r[ s[ clipesc =i cu oinfinit de mic[ posibilitate de gre=eal[ : acesta este uciga=, acesta pre-fer[ s[ fie victim[.

CUPRINS

47Geniul de a fi

EGALITATE

Am fost ]ntotdeauna foarte m`ndr[ de felul cum m[ iubesc copiii :de la cei mai mici p`n[ la cei mai mari, de la cei al c[ror mod de ag`ndi nici nu-l mai b[nuiesc, p`n[ la cei al c[ror mod de a g`ndi nul-am dep[=it ]nc[ de tot. Nu faptul c[ m[ iubesc m[ impresioneaz[— la urma urmei, pe p[rin\ii lor ]i iubesc mult mai mult — ci felul ]ncare o fac, de la egal la egal, ]ntr-o democra\ie de dincolo de v`rste,care m[ onoreaz[. Pentru c[ de c`nd m[ =tiu am ur`t segrega\iav`rstelor, categoriile imuabile — chiar =i numai pentru o secund[ —transformate ]n \arcuri al c[ror principal efect este ]nc[p[\`narea dea fi, sau cel pu\in de a p[rea, ]n afara lor. }ntotdeauna mi-am dorit s[apar\in altei v`rste dec`t celei pe care o aveam. Copil fiind ]mi doreamtov[r[=ia adolescen\ilor, ]i invidiam =i m[ durea indiferen\a =i plic-tiseala lor; adolescent[, m[ consideram matur[ =i ]n multe privin\echiar =i eram; adult[, m[ sim\eam adolescent[ =i cine =tie dac[ nuabia atunci ]nv[\asem ]ntr-adev[r s[ fiu. Aceast[ “]nv[\are a v`rstelor”mi se pare una dintre cele mai fascinante idei rezultate din observa-rea propriei mele evolu\ii, dar verificabil[ mereu =i asupra altora. Po-trivit ei, fiecare dintre v`rste nu este at`t un stadiu biologic, c`t oformul[ spiritual[, presupun`nd o con=tiin\[ adecvat[ =i o ]n\elegerefilosofic[; dar cum stadiul biologic este atins de la sine, prin simplatrecere prea repede sau prea ]ncet a timpului, iar realizarea lui spiri-tual[ presupune un anumit efort intelectual, o anumit[ familiarizarecu no\iunile =i sensurile situa\iei, ]ntre cele dou[ situa\ii se produc ]nmod fatal amuzante decalaje, put`nd s[ te sim\i adolescent dup[ ce

CUPRINS

48 Ana Blandiana

nu mai e=ti de mult sau, dimpotriv[, s[ te sim\i b[tr`n ]nainte de a fi]nc[. }n orice caz, din faptul c[ reu=eam s[ evadez din ele =i din faptulc[ reu=eam s[ m[ ]ntorc =i s[ m[ ]nchid ]n cele care-mi pl[ceau, amtras ]ntotdeauna concluzia c[, departe de a fi desp[r\ite prin grani\ide netrecut, v`rstele sunt numai nuclee misterioase plutind ]n plas-ma, supus[ unor aproape magice legi, care este ]ns[=i via\a. A le oprimi=carea, a le delimita spa\iul de evolu\ie, a le ]nghe\a ]n anumiteconstela\ii fixe mi se pare nu numai stupid, ci =i apropiat de moarte.De aceea felul ]n care m[ trateaz[ copiii, cu o simpatie lipsit[ de re-spect, egalitar[ =i pus[ pe =otii, ]l descop[r de fiecare dat[ flatant,asemenea unui elogiu, ca o dovad[ nu numai c[ n-am ]nceput ]nc[ s[mor, ci =i c[ n-am terminat ]nc[ s[ m[ nasc.

49Geniul de a fi

ELUDARE

Toat[ acea perioad[ am tr[it-o ca pe un vis din care timpul fu-sese ]n mod misterios eliminat : m[ sculam, ie=eam ]n gr[din[, m[uitam cum se coc strugurii; descopeream c[ e ora dou[sprezece, multprea t`rziu pentru micul dejun, =i ]mi propuneam s[ m[n`nc cevamai t`rziu, direct de pr`nz; priveam cuibul de r`ndunele din pridvor,]mi deschideam caietele ca s[ m[ apuc de lucru, dar r[sfoiam mai]nt`i o carte; vedeam c[ e ora cinci, uitasem de pr`nz, a=a c[ m[hot[ram s[ m[n`nc ceva mai devreme de cin[; de altfel nu ]mi erafoame, mi se p[rea c[ abia m-am trezit, ]mi era mai degrab[ somn;m[ ]ntindeam ]n hamac, r[sfoiam o alt[ carte, dar, a=a cum nu puteams[ scriu, nu puteam nici s[ citesc; oricum, se f[cea ]ntuneric, trebuia s[m[n`nc cel pu\in o dat[ ]n ziua care se termina de=i aveam senza\ia c[abia ]ncepuse; =i — dup[ o cin[ ]nghi\it[ cu g`ndul aiurea =i pleoapelegrele, peste imaginile stereotipe de televizor — adormeam ad`nc, trez-indu-m[ t`rziu cu sentimentul c[ abia m-am culcat. Sim\eam anoma-lia aproape biologic[ a situa\iei mele, f[r[ s[ reali-zez ]n ce const[ ne-firescul prin care m[ mi=cam cu greu ca printr-o magm[ aproape r[cit[.Abia acum, privind ]n urm[, descop[r: din straniul peisaj pe care ]lstr[b[team lipsea timpul, iar ]n absen\a lui restul elementelor ]=i pier-duser[ relieful, suprapun`ndu-se ]ntr-un plan aberant.

Nu voi sus\ine c[ era dureros, era doar ciudat, =i nepl[cut numai]n m[sura ]n care uimea. Uimitor mai ales era faptul c[ aceast[ eclips[a timpului nu crea o beatitudine, ci o tensiune. Timpul nu fusese datcu bl`nde\e la o parte, ci fusese pur =i simplu obligat s[ dispar[, ]nc`t

CUPRINS

50 Ana Blandiana

senza\ia pe care o l[sa nu era a unui c`=tig, ci a unei pierderi. Abu-lic[, aveam sentimentul c[ dac[ m-a= concentra pu\in a= reu=i s[-lz[resc, mai precis, c[ el n-a disp[rut prin oprire, ci prin accelerare,c[ nu st[ pe loc, ci trece prea repede pentru ca eu s[ fiu ]n stare s[-l]nregistrez. Era ca =i cum, vis[toare, m-a= fi jucat cu m`na printr-oap[ nespus de limpede, ]n care nu se vedea nimic, dar prin care =tiamc[ trec — nev[zut de repede — pe=ti, pe care o m`n[ agil[ i-ar fiputut prinde. Nu aveam ]ns[ nici energia, nici priceperea s[ o fac,dup[ cum nu aveam nici ]n\elepciunea de a m[ bucura pur =i simplude limpezimea apei. Nu era o vacan\[, ci o frustrare; nu era un joc cio pedeaps[, chiar dac[ pl[cerea ambigu[ a vinei incerte, dar f[r[sf`r=it, nu era cu totul absent[. Tr[iam ca ]ntr-un vis din care timpulfusese eliminat pentru a fi ad[ugat direct, nem[rturisit =i necunoscutv`rstei mele. }ncercasem ]n at`tea r`nduri =i ]n at`tea feluri s[ m[]mpotrivesc timpului — tuturor accep\iilor acestui proteic cuv`nt —]nc`t nu era de mirare c[, la r`ndul lui, g[sise, ]n sf`r=it, o solu\ie ]nstare s[ m[ eludeze.

51Geniul de a fi

OGLINZI

Nu am nici o ]ndoial[ c[ substan\a visurilor =i fanteziei mele estememoria. Totul se cl[de=te ]n mine din materia prim[ sedimentat[cu fiecare clip[ ]nc[ din prima zi a venirii pe lume =i depus[ ]n stra-turi care cu timpul ]=i schimb[ natura =i-=i pierd apartenen\a. Exist[amintiri care nu mai =tiu de mult c[ sunt amintiri, dar care constituieelementul de baz[, ]ns[=i celula, cel mai simplu modul al tr[irilor mele.+i cu c`t aceste amintiri sunt mai vechi =i mai mineralizate, mai to-pite ]n substan\a mea sufleteasc[, transformate ]n mas[ nediferen\iat[,]n senza\ie pur[, f[r[ nume =i dat[, cu at`t capacitatea lor de crea\ieeste mai mare, cu at`t disponibilitatea lor de a deveni material deconstruc\ie al unor alte st[ri suflete=ti generatoare la r`ndul lor deart[ este mai mare. }n privin\a asta nu am nici o ]ndoial[. Ceea cer[m`ne de stabilit este dac[ m[sura acestei disponibilit[\i este dat[numai de intensitatea =i vechimea amintirii sau =i de provenien\a ei.M[ ]ntreb deci, ]ncerc`nd s[-mi clasez =i s[-mi ordonez elementeleat`t de difuze ale memoriei, dac[ sunt mai puternice ]n mine amintirilede gradul ]nt`i, adic[ amintirile fizice, \in`nd de contactul fizic culumea material[, cu natura, cu universul extrauman; sau amintirilede gradul doi, cele \in`nd de tr[irile spirituale, de ciocnirile omene=ti,de descoperirile =i suferin\ele sufletului; sau poate chiar amintirilede gradul trei, amintirile izvor`te din literatur[, amintiri ale altcuiva— ale scriitorului — dar care, gra\ie for\ei artistice care le transmite,sunt receptate cu fervoare, preluate de metabolismul meu spiritual =idevenite propriile mele amintiri. }ntrebarea e, deci, dac[ e mai pu-

CUPRINS

52 Ana Blandiana

ternic[ ]n amintire spaima fizic[ tr[it[ ]n preajma unei fiare, s[ zicem,sau spaima difuz[, aproape f[r[ obiect, tr[it[ ]n epocile de teroaresau sentimentul de spaim[ citit ]n Kafka. R[spunsul e foarte greu,aproape imposibil de dat. Oric`t ar p`rea de ciudat, nu e deloc sigurc[ gradele stabilite din necesit[\i didactice ar reprezenta =i un realclasament : Amintirile livre=ti sunt ]n stare s[ concureze cu succesadev[ratele amintiri. Tr[itul =i cititul nu se afl[ — pentru mine, celpu\in — pe trepte diferite ale intensit[\ii, ci numai ]n st[ri de agre-gare diferite. Amintiri sau numai amintiri ale unor amintiri, importan\alor izvor[=te din intensitatea prelucr[rii mele, a=a cum importan\aunui obiect mi=cat ]ntr-un joc de oglinzi const[ ]n capacitatea de de-formare a acestora.

53Geniul de a fi

F{R{ AP{RARE

Departe de a m[ g`ndi cu speran\[ =i de a visa la o eventual[posteritate, interesul pentru persoana mea, care ar putea s[ nu ]nce-teze ]n clipa ]n care cenzura mea asupra lui va ]nceta ]n mod fatal,m[ ]nsp[im`nt[ ]ntr-o asemenea m[sur[ ]nc`t, dac[ ar trebui s[ de-cid, a= fi ]n stare s[ optez ]mpotriva perenit[\ii c[r\ilor mele de team[c[ supravie\uirea lor ar putea fi corelat[ cu acea oribil[ =i indecent[disec\ie a vie\ii din care au izvor`t =i a c[ror — de fapt — singur[interpretare verosimil[ sunt.

Exist[ situa\ii ]n care g`ndul de mai sus ]mi revine ]n minte cu opregnan\[ aproape bolnav[, verific`nd acela=i impas al refacerii uneiexisten\e altfel dec`t prin opera ]n stare s-o rezume =i s[-i dea coe-ren\[ =i sens. Acestea sunt lecturile biografiilor de scriitori, savan\i,arti=ti, oameni pentru care via\a nu a fost dec`t timpul necesarrealiz[rii unei opere. Citesc de fiecare dat[ despre notele ob\inute la=coal[ sau despre fugile de acas[, scrisorile trimise iubitei sau memo-rii c[tre autorit[\i, m[rturisiri ale rudelor sau evoc[ri ale colegilor, =i,de fiecare dat[, m[ cuprinde aceea=i violent[ mil[ pentru omul f[r[ap[rare, expus cu at`ta cruzime pe altarul cunoa=terii =i impudoriigenerale. Nu sus\in c[ toate acele am[nunte =i nuan\e nu ]ntregescun portret, desenat astfel din linii ]ntrerupte =i trudnice, mai multpresupuse, dar e sigur c[ portretul ob\inut este al autorului admirat=i c[utat cu l[comie? Nu cumva ]ntre personajul acela, ]n sf`r=it cu-noscut, elev mediocru, fiu indiferent, ]ndr[gostit ]nt`mpl[tor, cap defamilie st`ngaci, slujba= insignifiant, pe de o parte, =i acel scriitor sau

CUPRINS

54 Ana Blandiana

savant sau artist, pe de alt[ parte, aproape c[ nu exist[ punct comun,pentru c[ toate acele ipostaze s-au desf[=urat numai ]n timpul oboseliisau absen\ei adev[ratei lui meniri, pe care au hr[nit-o =i i s-au opus]n egal[ m[sur[? Nu cumva toate acele aspecte, singurele palpabile,s-au desf[=urat ]ntr-o continu[ grab[ =i neaten\ie, ]nt`mpl[tor =iaproape abulic, ]ntr-un destin obsedat de opera pe care trebuia s[ onasc[ =i care urma s[-l rezume la modul ideal? +i c`t de importantepot fi pentru cercet[torul de mai t`rziu ni=te ]nt`mpl[ri care n-aufost destul de importante, atunci ]n clipa producerii lor, pentru a in-tra ]n opera celui ce le-a tr[it chiar?

De altfel, cunosc pu\ine lucruri mai deprimante dec`t r[sfoireapropriilor mele documente trecute: scrisori vechi, jurnale ]ntrerupte,idei bizare, ]nsemn[ri dramatice ale unor evenimente devenite f[r[importan\[. Eviden\a m[ oblig[ s[ recunosc c[ eu sunt cea care le-ascris =i totu=i nimic mai str[in dec`t acel personaj suferind de dureriuitate =i drame de ne]n\eles. Dar dac[ e adev[rat c[ ]n continuare]nnoire a vie\ii, din =apte ]n =apte ani trupul nostru, complet nou,nu mai p[streaz[ nici una din vechile celule cu care intrase ]n acelciclu vital, atunci nici m[car nu sunt eu autoarea acelor scrisori exal-tate =i a acelor ]nsemn[ri banale, ci o cu totul alt[ fiin\[, purt`ndacela=i nume =i obsedat[ de acelea=i pagini. +i acela=i lucru se va pe-trece bine]n\eles =i de acum ]nainte. La b[tr`ne\e voi fi cu totul altom, care va avea comun cu mine numai c[r\ile ]n stare s[ se continue=i s[ se lege ]ntre ele. De aceea sunt exasperat[ de r[spunsul la scri-sori, m[ inhib[ m[rturisirile, mi-e fric[ de cei care \in un jurnal, =im[ intimideaz[ ochii deschi=i ai copiilor ]n care f[r[ s[ =tiu a= puteas[ imprim o imagine nesemnificativ[, dar de ne=ters.

55Geniul de a fi

FRAGMENTE

(Antijurnal)

1. Oare de ce, de unde nesf`r=ita nostalgie cu care ]mi aduc aminte]nt`mpl[rile =i am[nuntele copil[riei, c`nd ea s-a desf[=urat ]n plin[mizerie =i teroare postbelic[, ]n s[r[cie =i fric[, ]n umilin\e =i dureri?Aura care ]nconjoar[ tot ce a fost atunci este, deci, nu un reflex alfrumoaselor timpuri de alt[dat[, ci o secre\ie a timpului care devinefrumos prin simplul fapt c[ trece, dup[ cum apa m[rii devine verdeprin simplul fapt c[ e ad`nc[...

2. Dac[ mor\ii ar sim\i — chiar dac[ ]n alt fel dec`t noi — cali-tatea unei lumini, intensitatea unei frunze, moartea, cu lini=tea ei,mi s-ar p[rea nu numai ne]nsp[im[nt[toare, ci chiar de dorit. +i nusunt deloc sigur[ c[ nu e a=a...

3. A fi bun nu este o calitate, ci un talent care trebuie exersat =ipiere ]n lips[ de antrenament.

4. Pe=tii l[sa\i seara ]n ligheanul cu ap[, ]nghesui\i, arunca\i unulpeste altul, i-am g[sit diminea\a aranja\i inteligent ]n a=a fel ]nc`t s[]ncap[ c`t mai bine, s[ aib[ fiecare c`t mai mult spa\iu, at`t c`t sepoate =i c`t ]i este suficient. Iat[ o rigoare pe care un grup de oameni]ngr[m[di\i ]ntr-o odaie nu ar fi atins-o : s-ar fi g[sit cu siguran\[unul mai puternic care s[ cear[ mai mult dec`t i se cuvine.

5. N-am reu=it niciodat[ s[ m[ g`ndesc la mine ca la un num[rdintr-o mul\ime.

CUPRINS

56 Ana Blandiana

6. Adev[ratul merit este s[ descoperi p[r\ile ur`te ale unei lumicare se las[ cucerit[ de tine; dezgustul dezinteresat, exist`nd ]n sinenu ca urmare a faptului c[ ai fost respins sau c[ nu ai avut succes; s[observi ]n plin triumf grimasele de admira\ie ale celor ce te aclam[...

7. Un melc ]nainta trudnic prin iarb[, taton`nd precaut cu celedou[ r`nduri de antene mari =i nelini=tite centimetrii de aer din fa\[.Totu=i, c`nd i-am ]ntins un be\i=or mai solid s-a c[\[rat pe el f[r[ s[se ]ntrebe dac[ nu-i o curs[. Se gr[bea deodat[, cu cochilia at`rn`ndu-i]ntr-o parte sau ]ntr-alta ca o scufie de be\iv, iar c`nd am l[sat vreasculdin m`n[, p[r[sindu-l, nemaijuc`ndu-m[ cu via\a lui, s-a ar[tat deo-dat[ dezam[git =i parc[ mirat c[ lumea nu e a=a de solid[ pe cumcredea.

8. Imaginea fantastic[ a unei imense s[li ]n care to\i dorm, dar ausomnul dresat, spectacolul e mereu acela=i, =i ei =tiu c`nd s[ aplaude]n somn...

9. Nici chiar geniul nu poate \ine loc de bun-sim\.

10. R[ul care ]n clasic este exprimat cu mijloacele frumosului de-vine ]n moden oribil nu numai ]n sens moral, ci =i prin modalit[\ileestetice de exprimare. Astfel r[ul este identificat cu ur`tul, iar artis-tul care pare s[ fac[ o op\iune strict estetic[ este ]n ultim[ instan\[tot un moralist, dar unul mai ad`nc, deconspirat numai de complica-tul joc al oglinzilor aproape paralele.

11. Duritatea =i for\a sunt mai aproape de moarte dec`t de via\[.Puterea vie\ii st[ ]n fragilitatea =i plasticitatea sa. Lua\i o tulpin[ =ive\i vedea c`t de u=or se ]ndoaie =i se rupe c`nd e verde =i ce rigid[ =i

57Geniul de a fi

dur[ devine odat[ uscat[. }n vederea crea\iei, via\a e numai adaptare=i ]n\elegere; ]n afara speran\ei, moartea e doar ]mpotrivire =i refuz.

12. Ceea ce nu seam[n[ cu obi=nuitul nu e ]n\eles, chiar dac[ emai simplu dec`t obi=nuitul.

13. Feminitatea unor femei seam[n[ acelor bijuterii at`t de scumpe]nc`t sunt \inute ]n seifurile b[ncilor, ]n timp ce copii impecabile suntpurtate ]n numele lor ]n lume, ]nlocuindu-le perfect =i n[sc`nd chiarideea inutilit[\ii originalelor.

14. Pentru a fi bun cititor de poezie trebuie s[ te \ii cu precau\iela o oarecare dep[rtare de ea, trebuie s[ te opre=ti ]n punctul dincare lumina cade asupra ei potrivit, s[ te a=ezi ]n locul din care s[ nu\i se par[ nici orbitoare, nici lipsit[ de importan\[. Nu e un loc co-mod =i nu e u=or s[ nu aluneci din punctul ideal. Pu\in[ oboseal[,pu\in[ dezn[dejde =i totul se deformeaz[ =i devine monstruos. O, zilelenegre c`nd Shakespeare ]nsu=i mi se pare zadarnic!

15. Dintr-un fel de pudoare am f[cut ]ntotdeauna tot ce-am pututpentru a nu se vedea din ]nf[\i=area =i din felul de a m[ purta c[ suntpoet. Din pudoare =i din oroarea fa\[ de cei ce, nefiind, f[ceau tot ceputeau ca s[ par[ c[ sunt.

16. Singur[tatea, ca arm[...

17. Nu am avut niciodat[ curajul s[ creez al\i oameni, de=i credc[ sunt destul de scriitor ca s-o fi putut face. Nici s[ nasc, de=i suntfemeie. Mi s-a p[rut ]ntotdeauna c[ ]mi sunt mult prea mult mie eusingur[ =i c[ oricum n-o s[-mi ajung[ ]ntreaga via\[ pentru a m[ cer-

58 Ana Blandiana

ceta. +i atunci, ce rost ar fi avut s[ pierd timpul pentru a aduce pelume pe al\ii pe care n-a= mai fi avut timp s[-i ]n\eleg. Lirismul =isingur[tatea mea nu vor putea fi acuzate c[ au contribuit la incom-prehensibilitatea universului.

18. Ciudat, ]n timpul c`t am stat la mare, l[comia cu care o priveamnu era nici pe departe asemenea aceleia cu care o privesc ast[zi ]namintire, ]n vis. Privitul din realitate ajunge la satura\ie relativ re-pede (de=i se poate relua mereu de la cap[t, la fel de proasp[t); ]ntimp ce ]n imagina\ie, unde nu exist[ reziduuri (=i nu exist[ niciintoxica\ia prin exces pe care numai ele o dau), contempla\ia ]n sinepoate fi prelungit[ la infinit, numai suportul ei material (ochiul careclipe=te, corpul c[ruia ]i este cald sau frig) obose=te de propria saspiritualitate.

19. A fi =i a =ti c[ e=ti sunt dou[ lucruri at`t de deosebite, de opusechiar, ]nc`t foarte rar reu=esc s[ fie st[p`nite de acela=i individ. Deobicei, artistul nu este interesat dec`t de primul verb.

20. Gravura medieval[ — ]n care savantul ]=i trecea ca printr-op`nz[ spart[ capul prin cerul cu stele pentru a vedea dincolo deaparen\a lumilor mecanismul ]nghe\at al universului — =i sentimen-tul c[, dincolo de metafora copil[reasc[, trebuie s[ existe un gest, ung`nd, un fapt ]n stare s[ declan=eze aceea=i revela\ie, ]n stare s[ de-scopere la fel de eficace totul.

21 Sentimentul din copil[rie — c[ sunt prea ]nalt[, c[ m[ v[dprea tare — nu a disp[rut niciodat[ din mine. Mi s-a p[rut ]ntotdeaunac[ sunt privit[ prea mult, ]ngr[dindu-mi-se ]n felul acesta nu modes-tia, ci libertatea.

59Geniul de a fi

22. Numesc poet pe cel pe care, citindu-l, simt cum urc ]nspremine, p`n[ la mine.

23. Arta de a st[p`ni seam[n[ artei de a conduce — prin baraje,albii false =i lacuri de acumulare — un r`u, r[m`n`nd mereu ]n afaradetermin[rilor numai dumnezeiasca, incoruptibila ploaie =i ]nfri-co=[toarea, brusca topire a z[pezilor.

24. Dintre toate pozele c[r\ilor de pove=ti pe care trebuie s[ le fiv[zut mi-a r[mas ]n minte din copil[rie o ilustra\ie la “Scufi\a Ro=ie”,]n care patul bunicii, cu lupul ascuns sub scufie dantelat[, este a=ezatl`ng[ un geaml`c larg, cu multe ochiuri, prin care p[trunde o lumin[enorm[, material[, f[c`nd d`re prin praful din odaie. Dac[ m[ g`ndescbine, cu toat[ primejdia lupului de sub dantele, ilustra\ia aceea este— incitant =i nemai]nt`lnit — idealul meu de odaie.

25. O pas[re, un fel de vrabie mai colorat[, ]ncearc[ s[ ciuguleasc[din m`ncarea mea a=ezat[ ]ntre geamuri, =i ciugule=te minute ]n =ir,f[r[ sa descopere sticla izolatoare. De altfel, c`nd pleac[, are aerulmul\umit, ca =i cum s-ar fi s[turat.

26. Con=tiin\a c[ pot s[-mi pretind mie ]ns[mi orice m[ duce lacea mai sever[ modestie.

27. Ca =i ]n at`tea r`nduri, descop[r ]n Caragiale, transcrise ]nregistru comic, ecouri ale unor adev[ruri existen\iale, str[funde. “Aipu\intic[ r[bdare” nu este dec`t — v[zut[ ]n oglinda b[=c[liei —]nclinarea noastr[ de a a=tepta, de a l[sa lucrurile s[ se coac[, s[ treac[de la sine. Am fost ]ntotdeauna un popor cu foarte mult[ r[bdare, cuprea mult[ r[bdare.

60 Ana Blandiana

28. Important[ nu e cauza suferin\ei, ci intensitatea ei. Po\i s[suferi pentru o jignire c`t ar suferi altul pentru un cataclism. De alt-fel, suferi de multe ori dup[ ce \i-a devenit indiferent obiectul =i chiarcauza suferin\ei.

29. Veveri\a, care alerga pe ramurile nesf`r=it de lungi =i de nu-meroase ale arborelui, parcurgea creanga p`n[ la cap[t, apoi se ]ntor-cea =i o lua pe alta, ]n cap[tul c[reia se ]ntorcea din nou. Nu aveaaerul c[ vrea s[ ajung[ undeva, ci c[ are misiunea de a epuiza toateramurile, misiune pe care =i-o ]ndepline=te con=tiincioas[ =i gr[bit[,f[r[ s[ exclud[ totu=i, din toat[ agita\ia, pl[cerea jocului.

30. Nu-mi mai amintesc din acea perioad[ dec`t propriile melepovestiri despre perioada aceea — povestirile, nu realitatea pe care opovesteau.

31. Drumul era foarte alunecos =i totu=i reu=eam s[ ]naintezaproape normal, pun`nd piciorul hot[r`t, f[r[ s[ =ov[i. Asta p`n[ ]nclipa ]n care, pierz`ndu-mi pentru o frac\iune de secund[ echilibrul,m-a cuprins frica. Din acel moment am fost incapabil[ s[ mai ]naintezun metru, eram paralizat[, c[deam la cea mai mic[ mi=care. Inca-pacitatea mea imaginat[ se transformase ]ntr-una real[. Mi se ]nt`mplaceea ce li se ]nt`mpl[ toreadorilor care sunt omor`\i numai dup[ ce]i cuprinde teama c[ vor fi omor`\i. Subiectivul trece ]n obiectiv =i numai poate fi \inut ]n fr`u.

32. Ciudata impresie pe care o l[sa — privit[ din exterior — mar-ea catedral[ din Bordeaux a c[rei construc\ie durase patru secole: c[e neterminat[ =i c[ e f[cut[ — culme a culmilor ! — ]n grab[.

61Geniul de a fi

33. At`t de mul\i ani am avut oroare de ideea c[ a= putea devenic`ndva adult (eram at`t de convins[ c[ se va ]nt`mpla ceva pe drum,o minune sau numai un accident care s[ m[ ]mpiedice...), ]nc`t faptulc[ am devenit totu=i mi se pare prea nefiresc, prea pu\in probabil,pentru a nu-l socoti o gre=eal[ de interpretare, o iluzie optic[ acelorlal\i.

34. Descoperirea instrumentelor de tortur[ =i a temni\elor medi-evale de la Loche, pe at`t de bl`nda vale a Loarei, =i perplexitatea nuat`t ]n fa\a perfec\iei cruzimii, ci ]n fa\a faptului — evident, denet[g[duit, =i totu=i incredibil — c[ regii francezi ]=i ]nchideaudu=manii chiar sub ei, sim\indu-se bine, tr[ind, iubind, chefuind, ]ntimp ce ace=tia mureau, treptat, din voin\a lor, chiar sub camera lor,la dou[zeci de metri mai jos. Contribu\ii la o istorie a civiliza\iei.

35. No\iunea de genera\ie, ca =i aceea de solidaritate pe care osub]n\elege, este at`t de exclusiv specific[ tinere\ii, ]nc`t nim[nui nu-id[ prin minte s[ vorbeasc[ despre “genera\ia celor de =aptezeci =i cincide ani”. La ]nceput ni se pare esen\ial numai ceea ce ne apropie pe uniide al\ii, mai t`rziu se dovede=te important numai ceea ce ne desparte.}n adolescen\[ vorbim mereu ]n numele v`rstei, mai t`rziu ne convin-gem tot mai mult c[ despre ceea ce nu se vorbe=te nici nu exist[.

36. La San Sebastian am vizitat Muzeul poporului basc, f[c`ndelementar[ cuno=tin\[ cu acest popor straniu c[ruia ]i apar\in pic-turile de la Altamira =i care a r[mas nestr[mutat de pe acele locuridin cea mai ad`nc[ preistorie, vorbind o limb[ impenetrabil[ la oriceinfluen\[ (latin[ sau de alt[ natur[) =i nesem[n`nd cu nici o limb[de pe p[m`nt. O sal[ ]ntreag[ cu cranii av`nd o deforma\ie bazic[

62 Ana Blandiana

specific[ bascilor, cunoscut[ ca atare ]n anatomie, asem[n[toare celeia omului de Cro-Magnon. Interioarele \[r[ne=ti, de l`n[ =i lemn,sem[n`nd at`t de emo\ionant cu ale noastre.

37. Unul din paradoxurile lumii moderne este c[ ne sim\im, cuto\ii, ]nsingura\i f[r[ a reu=i s[ fim singuri.

38. Dou[ portrete ale ]mp[ratului Tiberius, la galeriile Uffizi dinFloren\a: unul din tinere\e, cu linii ascu\ite prin care ambi\ia, con-centrat[, ]ncordat[, taie f[r[ mil[ aerul din jur, =i altul de maturitate,cu liniile muiate de oboseal[ =i ]n\elepciune, de dispre\ =i descura-jare. Dou[ busturi mai elocvente dec`t zece tomuri de istorie —premisa =i concluzia unui triumf.

39. “A vedea ca ]ntr-o oglind[ m[ritoare” — ]nseamn[ a vedea mon-struos, a c[uta ur`tul =i deforma\ia — de unde s-ar putea trage conclu-zia c[ nimic din noi nu este destul de frumos ca, m[rit, s[ r[m`n[ fru-mos sau c[ ceea ce pare frumos, chiar, pare astfel numai gra\ie dimen-siunilor sale reduse. Frumosul ca func\ie a ne]nsemna-tului...

40. }n\eleg din ce ]n ce mai limpede c[ maturitatea ]nseamn[ ob-ligativitatea de a opta ]ntre regrete =i remu=c[ri, o obligativitate umi-litoare =i profund necinstit[ pentru c[ ]\i cere s[ alegi ]ntre la fel denecunoscute posibilit[\i. }n mod ciudat, ]ns[, a refuza aceast[ matu-ritate nu este un semn al tinere\ii, ci al incapacit[\ii de a tr[i. Dac[nu cumva — ceea ce ar fi cu adev[rat paradoxal — aceasta este chiaruluitoarea defini\ie a tinere\ii.

41. Nu pot s[ spun “noi, femeile”, f[r[ s[ ro=esc, a=a cum nu pot

63Geniul de a fi

s[ spun f[r[ s[ ro=esc “noi, poe\ii”; de fiecare dat[ mi se pare c[ facaluzie la lucruri care nu pot fi rostite cu voce tare, la realit[\i intime=i misterioase.

42. Ruine, templele sunt mai frumoase, pentru c[, redate naturii,ele ]=i c`nt[ nu numai sl[biciunea de a fi nemuritoare, ci =i puterealor omeneasc[ de a muri c`te pu\in.

43. Popoarele primitive nu erau niciodat[ sigure c[ prim[vara vaurma iernii; experien\a anilor anteriori nu folosea la nimic pentru c[arbitrariul zeilor putea oric`nd dicta altceva. C`te un revelion f[cut]n pardesiu, c`te o var[ cu ceaiuri fierbin\i =i guturai m[ fac s[ m[]ntreb dac[ nu suntem prea siguri de noi =i de mecanismul perfect,f[r[ gre=, al naturii.

44. O bucurie cu at`t e mai complet[, cu c`t e mai f[r[ motiv.

45. }ntr-un secol lipsit de religiozitate, casele memoriale au r[mastemplele ]n care sufletul nostru mai ia cuno=tin\[ de sine =i se desco-per[ ideal, privindu-se ]n oglinzi m[ritoare.

46. Periferia nu exist[ dec`t ]n func\ie de un centru acceptat =ifixat ]ntotdeauna mai mult sau mai pu\in arbitrar.

47. Nemurirea e o no\iune contradictorie care ]=i dezv[luie fe\eneb[nuite =i adesea at`t de surprinz[toare, ]nc`t te ]ntrebi ce zeu spe-cial =i capricios, responsabil cu eternitatea, ]mparte victoriile ]mpo-triva mor\ii ]n felul acesta tr[snit =i ]nt`mpl[tor.

64 Ana Blandiana

48. Ce este o c[l[torie dac[ nu o ]ncercare de a vedea cum, ]n altecondi\ii, sufletul nostru r[m`ne acela=i?

49. Lumea pe care am v[zut-o eu este, sunt sigur[, mai frumoas[dec`t adev[rata lume. F[r[ s[-i fi ad[ugat ceva, f[r[ s[-i fi schimbatvreo nuan\[ sau vreun accent, am privit fiecare priveli=te, fiecarestrad[, fiecare cadru prin care treceam cu o credin\[ at`t de sigur[c[ nu le voi mai revedea, c[ le vedeam pentru prima =i ultima oar[,cu o at`t de intens[ dorin\[ de neuitare, ]nc`t nu se poate s[ nu le fiv[zut mai frumoase dec`t erau, nu se poate s[ nu le fi ]mprumutat,]nc[ de atunci, ceva din nostalgia mea viitoare.

50. Exist[ ]n noi o continu[ tendin\[ de am`nare a ]mplinirii, neplace s[ ]mpingem transformarea viitorului ]n prezent c`t mai de-parte, p`n[ la limita ]n care, nemair[m`n`nd destul timp, viitorul setransform[ direct ]n trecut.

51. Mediterana reprezint[ nu numai un ideal estetic, ci =i un idealde fericire. Oamenii \[rmurilor ei au talentul de a tr[i, care se simtechiar ]n s[r[cia lor adesea extrem[ =i chiar ]n inima tragediei pe care,de altfel, ei au inventat-o.

52. Am g[sit — pus[ ca semn la volumul de povestiri pe care ]lciteam s[pt[m`na trecut[ — o h`rtie pe care f[cusem planul uneicase utopice, plan detaliat, cu indica\ia camerelor =i chiar a mobile-lor. Mi-am amintit momentul exact c`nd am desenat-o, c`nd mi-arevenit ]n minte — a=a cum vine ]n somn un vis, f[r[ ca nimic s[-l fipreg[tit — casa ideal[ ]n care mi-ar pl[cea s[ locuiesc, o cas[ destulde modest[ de altfel, cu dou[ camere d`nd ]ntr-un hol terminat printr-o

65Geniul de a fi

ser[. Am desenat-o pentru c[ am v[zut-o cu precizie, =tiu cum arat[=i unde se afl[ pe harta ora=ului, ca =i cum ar exista =i m-ar a=tepta.Ciudat e ]ns[ faptul c[ ]n acel moment problema casei nu m[ obseda,c[ ea a ap[rut f[r[ s-o chem, f[r[ s[ mi-o doresc. Apoi, la fel de brusc=i inexplicabil, am uitat-o, iar acum \in ]n m`n[ =i privesc cu uimire,ca pe un mesaj pe care nu reu=esc s[-l descifrez, schema unui vis.

53. }n muzeul catedralei din Toledo, galeria episcopilor de pe laanul 1000, p`n[ ast[zi. +irul nesf`r=it de portrete fascinante prin in-explicabila lor sinceritate : dup[ o ]nc[p[\`nat[ cercetare, am reu=its[ g[sim o singur[ figur[ nemarcat[ de vulgaritatea neiert[toare asetei de putere, o singur[ figur[, =i aceea apar\in`nd unui ad`nc evmediu, c`nd nu po\i fi sigur c[ nu e vorba doar de schematismul as-cetizant, bizantin, al figurii.

54. }n defileul cu umbre stinse de asfin\itul apropiat, o turm[ deoi traversa r`ul =i ]ncepea s[ se ca\ere pe versantul dimpotriv[.P[storul st[tea l`ng[ ap[ =i supraveghea trecerea oilor care, fiecare,]=i dovedea cu acest prilej personalitatea proprie : unele st[teaucumin\i =i s[reau reglementar c`nd li se spunea, altele c[utau sin-gure vaduri mai complicate, dar mai originale. }n cele din urm[ ar[mas una singur[ care l[sase mai multe zeci s[-i treac[ ]nainte =iacum se inhibase cu totul, ]nc`t a trebuit s[ o ia ciobanul ]n bra\e, ca]n icoanele catolice.

55. }n copil[rie nu-mi era fric[ de lupi, lei =i alte fiare, pentru c[]mi imaginam c[, ]nt`lnindu-i, i-a= m`ng`ia pe blan[ =i i-a= ]mbl`nzi;dar mi-era groaz[ de r`me, =op`rle =i =erpi, pentru c[ sim\eam c[ n-a=fi fost ]n stare s[-i m`ng`i. Iat[ un criteriu al spaimei — pe c`t de

66 Ana Blandiana

subiectiv, pe at`t de logic — care, ]n ceea ce m[ prive=te, se mai afl[]nc[ ]n vigoare.

56. “Acela care ]ndur[ nedreptatea este mai fericit dec`t acela careo comite”, ne consoleaz[ de milenii un faimos paradox socratic, ca =icum r[ul ar fi mai u=or de suportat prin faptul c[ nu folose=te nim[nui.}n realitate, lipsa de sens, lipsa de logic[ =i chiar lipsa de consecven\[a nedrept[\ii mi se par mai greu de ]ndurat dec`t simpla ei existen\[.

57. Sunt inversul unei p[s[ri: p[s[rile dorm ]n zbor, eu zbor ]nsomn.

58. Nu-mi plac c[r\ile prea frumoase, nu am gusturi bibliofile. Maimult, o carte prea ]mpodobit[ ]mi treze=te suspiciuni. Ilustra\iile m[indispun, elegan\a excesiv[ m[ jeneaz[. Edi\iile rare m[ emo\i-oneaz[numai prin raritatea textului, nu =i prin pre\iozitatea formei. Scrisule spirit, haina material[ pe care o ]mbrac[ mi-e indiferent[. Mi-s dra-gi edi\iile populare, nepreten\ioase, ]mi place s[ le citesc f[r[ grij[pentru copert[ =i leg[tur[, s[ am voie s[ le ]ndoi, s[ pl`ng pe ele, s[le tr`ntesc enervat[, s[ le a=ez apoi ]n bibliotec[ m`ndr[ de fa\a lor]mb[tr`nit[, muncit[ de pasiune.

59. }n timp ce la ora= ploaia este aproape indiferent[, un elemental peisajului spiritual mai mult chiar dec`t al celui fizic, la \ar[ ploaia=i frigul transform[ =i interioarele, totul se n[cl[ie=te, chiar dac[ no-roiul nu p[trunde ]n cas[, totul pare murdar, de=i nu e cu nimic maimult dec`t atunci c`nd e soare. S-ar putea s[ fie vorba numai de oimpresie subiectiv[, dar s-ar putea, la fel de bine, s[ se datoreze totulpere\ilor de p[m`nt care se solidarizeaz[ cu p[m`ntul muiat de ploaie

67Geniul de a fi

=i, chiar dac[ nu au curajul s[ se moaie ei ]n=i=i, las[ impresia c[ arputea-o face din moment ]n moment.

60. Respira\ie =uier[toare a cerului extenuat de stele, greierii exist[ca s[ exprime efortul haosului de a fi frumos.

61. O cioc[nitoare: ca o femeie nu prea frumoas[, dar ]mbr[cat[cu mare aten\ie, ]ntr-un asortaj perfect, prea ]ngrijit pentru a nu atrageaten\ia =i a nu p[rea artificial. La ]nceput i-am auzit numai loviturilesurde ale ciocului ]n scoar\a salc`mului. Se succedau, cunoscut =i in-evitabil, ca loviturile simfoniei a cincea de Beethoven. Apoi am v[zut-o.Con=tiincioas[, gra\ioas[, atent[. Pasionat[, impresionant[ la ]nceput,apoi plictisitoare =i enervant[ chiar prin s`rguin\[ =i previzibilitate.Controleaz[ gr[bit[ =i habotnic[ — ca =i cum ar fi lipsit prea multtimp =i acum are prea mult[ treab[ — toat[ gr[dina, trec`nd ped-ant[ =i comic[ ]n metodologia ei din pom ]n pom, apoi din par ]n par,la aracii viei, z[p[cindu-se =i cioc[nind automat =i ]n st`lpii de betonai spalierului. Oricum, poart[ un costum prea excentric pentru h[rniciaei : pantalona=i =i tichie ro=ii, bluz[ alb[ imaculat[ =i veston negru cum`neci dungate ]n alb.

62. Lingu=irea tinerilor de c[tre b[tr`ni, o dovad[ sf`=ietoare ainconsisten\ei lumii.

63. Vecina Mita mi-a d[ruit dou[ buc[\i de ca=. La protestele melemi-a r[spuns, serioas[ deodat[, du=m[noas[ aproape: “Dar mor\ii meis[ nu m[n`nce nimic? C[ o sta biata maic[-mea c[scat[ ]n groap[ =i-o tot a=tepta ceva!” Nu glumea =i nu o spunea ca pe-o datin[ sau cape-o supersti\ie, ci ca pe-o realitate tangibil[, ca =i cum direct, imedi-at, br`nza pe care mi-a dat-o mie ar fi hr[nit-o pe mama ei c[reia de

68 Ana Blandiana

mult ]i e foame ]n groap[. Credin\a ei nu se dilua ]n metafizic, cir[m`nea compact[, material[, cu o asemenea intensitate, ]nc`t nicimoartea nu trecea ]n transcendent.

64. Orgoliul meu este at`t de mare, ]nc`t nu mai las[ loc vanit[\ii.

65. Marea respir`nd ca un om ]n somn =i din c`nd ]n c`nd — lac`te o pauz[ mai mare ]ntre valuri — d`ndu-mi emo\ia c[ nu maivine respira\ia urm[toare, c[ a murit.

66. Am observat c[ cea mai acut[ senza\ie de libertate interioar[am avut-o, paradoxal, atunci c`nd nu aveam dreptul s[ decid nimic=i tot ce-mi r[m`nea de f[cut era s[ contemplu, s[ meditez asupra]nt`mpl[rilor =i faptelor al c[ror martor pasiv, dar oglinditor, eram.

67. Oamenii ce fac munci adev[rate sunt ]n mod evident maifrumo=i dec`t ceilal\i, c[rora li se cite=te pe fa\[ inutilitatea =i dispre\ulfa\[ de ei ]n=i=i pe care nu =i-l m[rturisesc niciodat[, dar care se ame-stec[ indigest cu dispre\ul fa\[ de ceilal\i.

68. Dac[ n-am fi convin=i c[ ne mai a=teapt[ o existen\[ (=i aceeainfinit ]nc[p[toare de experien\e =i de ]ncerc[ri) nu ne-am putea per-mite (instinctul nostru de conservare nu ne-ar ]ng[dui) s[ o risipimat`t de proste=te pe aceasta.

69. Am fost de at`tea ori fericit[ ]n somn, ]nc`t dac[ ]ntre moarte=i somn exist[ o c`t de mic[ asem[nare (si nu se poate s[ nu existevreuna) nu v[d de ce m-a= teme.

69Geniul de a fi

70. S[ prive=ti totul — prezentul =i chiar viitorul — ca pe un tre-cut, ]n care nimic nu se poate schimba =i care are farmecul plin denostalgie al lucrurilor imuabile; s[ prive=ti totul — prezentul =i chiartrecutul — ca pe un viitor, cu sentimentul imprevizibilului =i nesi-guran\ei ce ]nso\esc ]ntotdeauna faptele care nu numai c[ nu s-au]nt`mplat, dar nici nu se =tie dac[ se vor ]nt`mpla vreodat[; s[ prive=titotul — trecutul, ca =i viitorul — ca pe un prezent, cu sentimentulfutilit[\ii absolute, cu l[comia ]ngust[rii clipei absolut ireversibile,ne]nstare s[ se transforme ]n nimic : iat[ trei feluri de a exista ]nlume, mai mult chiar, iat[ trei lumi exist`nd paralel =i opun`ndu-seuna alteia, de=i elementele care le formeaz[ sunt acelea=i si ]nt`m-pl[rile prin care trec neschimbate.

71. Ceilal\i nu sunt dec`t tot at`tea proiec\ii ]n afar[ ale propriului eu, totat̀ tea ]ncerc[ri de a crea alte variante posibile ale propriei personalit[\i. Nuvezi =i nu ]n\elegi dec`t ceea ce ai fi ]n stare s[ fii tu ]nsu\i. Te ]nconjoar[ at`\iaoameni c`\i ai fost ]n stare s[ creezi. Descop[r astfel, f[r[ m[car s[ o fi b[nuitcu o clip[ mai ]nainte, reversul celebrei afirma\ii rimbaldiene. Nu numai eueste un altul, ci =i ceilal\i sunt eu, ]n aceea=i m[sur[ =i ]n aceea=i singur[tate.

72. Sunt fericit[ : citesc, scriu, privesc (de altfel, cunosc oare alte coordo-nate ale fericirii?) =i, deodat[, f[r[ ca nimic s[ se fi ]nt`mplat ]ntre timp, totul]nceteaz[. Brusc, ca =i cum, undeva ]n central[, s-ar fi ]ntrerupt firul unui tele-fon care, prin asta, nu =i-a schimbat nici locul ]n camer[, nici ]nf[\i=area, doarc[ nu mai are ton, e mort.

73. Ciudat, a=a cum nu m-am sim\it ]ncurcat[ dec`t ]n fa\a celormai slabi dec`t mine, nu m-am sim\it intimidat[ dec`t ]n fa\a celormai tineri dec`t mine =i nu m-am sim\it vinovat[ dec`t ]n fa\a celormai pu\in noroco=i dec`t mine.

70 Ana Blandiana

74. }nt`lnirea la ]ntoarcerea din p[dure cu cei doi c`ini, care m[l[traser[, furibunzi, pe care i-am dezarmat vorbindu-le si care acumst[teau pe ar[tur[ descump[ni\i, ]ncurca\i, ru=ina\i chiar — nu ex-agerez deloc — cu o expresie nespus de comic[, de parc[ ar fi spus:“Cine dracu ne-a pus s[ ne b[g[m ]n treaba asta care nici m[car nune prive=te?”

75. }mi amintesc “Prizonierii” lui Michel Angelo de la Academiadin Floren\a (felul ]n care unul ]ncearc[ s[-=i smulg[ capul din bolo-van =i se ajut[ cu ambele m`ini; felul ]n care un altul calc[ — ]ntr-unimens efort — afar[ din st`nc[; felul ]n care un altul vrea s[-=i des-prind[ spinarea din blocul imens) =i ]mi dau seama c[ ceea ce m[cople=ise de fiecare dat[ acolo era certitudinea c[ smulgerea aceeadin piatr[ era de fapt o na=tere, o facere a lumii, ]nainte de care univer-sul ]ntreg, nimicul ar fi fost de piatr[.

76. Ce t`n[r[ a= fi dac[ a= putea s[-mi =terg din via\[ zilele ]ncare sunt incapabil[ s[ fac ceva (s[ scriu, s[ citesc sau chiar s[ m[ocup cu adev[rat de alte treburi mai pu\in grele sau importante), zilele]n care pare c[ sufletul ]mi e plecat undeva (nu =tiu unde =i nu =tiupentru c`t timp), iar ]n a=teptarea lui trupul vegeteaz[ ]ntr-o starecare se deosebe=te de moarte numai prin provizorat !

77. Sunt lucruri at`t de serioase, ]nc`t nu pot fi spuse dec`t ]nglum[.

78. Nevoia de a crede ]n Atlantida, nevoia de a crede c[ a existatc`ndva o lume perfect[, o societate ]n\eleapt[, un univers bun, caren-a pierit m[cinat de propriile boli, ci ]nghi\it de furia geloas[ avalurilor, mi s-a p[rut ]ntotdeauna emo\ionant[. Pentru c[ nu faptul

71Geniul de a fi

de a fi disp[rut a fost socotit esen\ial, ci faptul de a fi putut s[ existe,ca o garan\ie c[ speran\a nebun[ a at`tor milenii are un minim punctde sprijin, c[ o asemenea lume este totu=i posibil[ pe p[m`nt.

79. Poate c[ pietrele nu fac dec`t s[ doarm[ =i ele, dar noi nu avemdestul timp ca s[ prindem =i clipa c`nd se trezesc. Pentru secundeleefemeridei, eu ]ns[mi, dormind, sunt mai mineral[ dec`t o piatr[.

80. De c`nd exist[ lumea, cea mai mare problem[ a de=tep\iloreste cum s[ se fac[ ]n\ele=i de pro=ti.

81. }n pomul din fa\a geamului meu stau aproape tot timpul, a=eza\iunul l`ng[ altul, pe aceea=i crac[, doi porumbei b[tr`ni, cu peneleponosite, aproape f[r[ culoare, dar neobosi\i ]n tandre\ea lor. Ast[zi,certa\i probabil, st[teau la zece metri distan\[, pe ramuri diferite, ]nchi=ifiecare ]n sine, mohor`\i, du=m[no=i. Uimitoare sugestie a dezol[rii.Dar cine ar putea spune care sunt resentimentele unui simbol?

82. Nu respect straniul dec`t dac[ are curajul s[ se lase cuprins —umilit =i amplificat prin umilin\[ — ]ntre limitele normalit[\ii, a=a cum nuadmir arta dec`t dac[ are curajul — =i umilin\a — s[-=i asume un sens.

83. Ce ]nalt[ p[rere avem despre noi, din moment ce a fi uman]nseamn[ a fi bun, c`nd ar putea ]nsemna at`tea alte lucruri!

84. Nu pot s[ v[d via\a pe care o tr[iesc acum, cum nu pot s[ v[dun lucru a=ezat prea aproape de ochi. Iar atunci c`nd r[m`ne ]n urm[suficient pentru a-i putea descifra ]nt`mpl[rile, nu mai sunt ]n stares[-mi amintesc gesturile infinitezimale =i tres[ririle care declan=aser[totul; atunci c`nd se ]ndep[rteaz[ suficient pentru a-i vedea conturu-

72 Ana Blandiana

rile, nu mai sunt ]n stare s[-i disting textura =i nuan\ele. Totul se pe-trece ca =i cum a= fi l[sat[ s[ v[d numai atunci c`nd exist[ certitudineac[ voi vedea conven\ional.

85. }mi amintesc pozi\ia ideal[ ]n care, citind ]ntins[, pe deasuprac[r\ii se vedea marea =i privirea le p[r[sea pe una pentru alta, ca oalternativ[ scufundare ]n abisuri de culori diferite.

86. Nu m[ ]ndoiesc nici o clip[ c[ sunt vinovat[ de tot ce se]nt`mpl[. M[ ]ndoiesc doar c[ exist[ o cale practic[ pentru a face s[]nceteze aceast[ teoretic[ vinov[\ie.

87. Exist[ momente ]n care sim\i c[ ]mb[tr`ne=ti brusc, nu pentruc[ ]n tine s-a schimbat ceva, ci pentru c[, mediul pe care e=ti proiec-tat schimb`ndu-se, \i se confer[ brusc alte dimensiuni dec`t p[reais[ ai p`n[ atunci, a=a cum, a=ezat[ ]ntr-un r`nd de uria=i sau, dimpo-triv[, de pitici, aceea=i siluet[ normal[ prime=te cu totul alte dimen-siuni.

88. }n moartea fiec[rui om — oric`t de accidental[, sau chiar deaceea — exist[ ceva revelator, o lumin[ care demasc[ sau aureoleaz[drumul parcurs. A= da orice ca s[ =tiu cum voi muri, nu pentru apre]nt`mpina ceva, ci pentru a m[ putea ]n\elege de pe acum.

89. Basmul “Frumoasei din p[durea adormit[“ dovede=te c[ o \ar[]ntreag[ cufundat[ ]n somn nu este o imagine nou[ =i o realitate ine-dit[, mai mult chiar, c[ iluzia trezirii nu putea fi rostit[ dec`t ]nbasm. N-am =tiut niciodat[ dac[ eviden\a repet[rii istoriei tre-buie s[ m[ deprime sau s[ m[ ]ncurajeze.

73Geniul de a fi

90. Nu exist[ spectacol mai ]n[l\[tor dec`t acela al unei solidarit[\i]n numele adev[rului =i al demnit[\ii; nu exist[ m`ndrie mai maredec`t aceea de a fi m`ndru de ceilal\i.

91. Lumea v[zut[ la microscop este mai fantastic[ =i, ]n acela=itimp, mai adev[rat[ dec`t lumea v[zut[ cu ochiul liber; ceea ce parea fi o descompunere a realit[\ii, nu este dec`t o descoperire mai exact[a ei. Iat[ un adev[r care a trecut f[r[ nici o modificare din =tiin\[ ]nliteratur[.

92. }n Coran, ]ngerii exterminatori au ca semn distinctiv plete au-rii =i ochi alba=tri. Stigmatul r[ului este deci reprezentat exact prinelementele care pentru noi simbolizeaz[ bl`nde\ea serafic[ =i binelepur. Ce dovad[ a relativit[\ii care st[p`ne=te ironic[ ]n ]nsu=i dome-niul absolutului!

93. G`=tele, care toat[ vara au p[scut pa=nice =i terestre, o dat[cu sf`r=itul anotimpului pornesc exaltate, \ip`nd senzual ]n zborurioloage care nu \in mai mult de c`\iva metri dar ]n care se recunoa=teereditatea =i nostalgia migr[rii =i nedomesticirii. Le privesc cu depri-mat[ admira\ie : ridicole =i neputincioase, au totu=i t[ria de a-=i trece]n fapt[, oric`t de derizorii, revolta ]mpotriva propriei condi\ii =i elanuleliberator.

94. A fost inventat[ o suprarealitate mai rea dec`t realitatea, pen-tru ca, distrug`nd-o pe aceasta, revolta s[ se consume l[s`nd reali-tatea neatins[.

95. Cine nu =tie c[ succesul face parte dintre acele no\iuni impor-tante numai ]n m[sura ]n care nu pot fi atinse?

74 Ana Blandiana

96. La un studiu atent, istoria inspir[ spaim[ a=a cum fiareler[sp`ndesc un miros, mirosul propriei lor s[lb[ticii.

97. Dac[ a= apar\ine unui popor mare, cu valorile impuse tuturor =itr[s[turile cunoscute de to\i, m-ar mai preocupa oare, la fel de mult,soarta poporului meu, a= fi oare la fel de aplecat[ asupra destinului lui?

98. Mult mai important[ dec`t faptele este dispozi\ia sufleteasc[]n care intervin. Sunt zile ]n care cau\i cu disperare un motiv ca s[po\i pl`nge, =i zile ]n care nu po\i s[ pl`ngi pentru nici un motiv. Acela=igest te jigne=te profund sau te las[ indiferent. O burs[ a umorilor.

99. Duio=ia, ca =i nervii, ca =i suferin\a poate obosi. Fericirea neconver-tit[ ]n lucru, netransformat[ ]n ceva, fericirea ]n stare pur[, ne]ntrupat[ ]nnimic este obositoare, este chiar otr[vitoare. Luna de miere se dovede=teo no\iune lipsit[ de plural nu pentru c[ r[utatea =i greut[\ile lumii =i vie\iifac imposibil[ continuarea ei, ci pentru c[ resursele interne ale fericiriisunt limitate =i toxice prin exces. Spleenul claselor ]nalte repetat pe toatetreptele istoriei ca =i melancoliile societ[\ii de consum generalizeaz[ acestadev[r dinspre psihologie spre istorie. Avem nu numai o redus[ capaci-tate de suferin\[, ci =i o redus[ — mult mai redus[, de fapt — capacitatede fericire. Sufletul se simte bine numai ]n trecere, ]n hoin[reala ]ntre st[ri.

100. R[spunsul func\ionarei c[reia ]i solicitasem miercurea o do-vad[ =i ]ntrebasem c`nd pot veni dup[ r[spuns : “Joi nu, c[ e m`ine,vineri e zi scurt[; s`mb[t[ nu lucr[m; luni e prima zi a s[pt[m`nii.Veni\i mar\i.”

101. Motanul — care contempla cu un aer filosofic =i transcen-dental un porumbel aflat pe o creang[ prea ]nalt[ pentru a-l putea]nh[\a — =i revela\ia c[ superioritatea metafizic[ poate izvor] =i din

75Geniul de a fi

incapacitatea de a ]nvinge ]n celelalte planuri, mai joase. Suferin\aspiritualizeaz[ deci f[r[ discern[m`nt, ]ntr-o democratic[ dev[lm[=ie,pe to\i cei pe care ]i atinge.

102. A fi prieten ]nseamn[ infinit mai mult dec`t a avea prieteni, afi drept este, evident, superior lui a avea dreptate; a fi liber este maiimportant dec`t a avea libertate. C`teva f[r`me aruncate ]ntr-un tal-ger al balan\ei care de la facerea lumii ]ncearc[ s[ echilibreze celedou[ verbe despre care s-au scris =i se vor mai scrie at`tea c[r\i.

103. Omul nesigur de el =i lipsit de repere exterioare care se mi=c[mereu =ov[itor ]ntre a pretinde mai mult dec`t merit[ =i a cer=i maipu\in dec`t are dreptul.

105. Totul e s[ g[se=ti locul propice privitului. Nici prea aproape,nici prea departe de ochi nu se vede corect.

106. Incapacitatea mea de a ur] este de fapt o sl[biciune izvor`t[ dinsurplusul de imagina\ie. Nu pot s[ ur[sc pe nimeni pentru c[ ]ntotdeauna,]nainte de a ajunge la ur[, ajung s[ ]n\eleg motivele celuilalt, m[ imaginez]n locul lui =i, chiar ned`ndu-i dreptate, ajung s[ ]n\eleg de ce o face. Iaraceast[ ]n\elegere ]mi sl[be=te reac\ia, m[ ]mpiedic[ s[-l pot ur] cu putere=i s[ pot lovi cu for\[. }nainte de a r[spunde unei lovituri, ]n\eleg motivelepentru care am fost lovit[, =i nu mai pot avea, ]n ripost[, for\a ira\ionalului.Este, de altfel, motivul pentru care intelectualii nu au fost niciodat[ reputa\ilupt[tori. Tot de aici decurge imposibilitatea noocra\iei. Ei, intelectualii,pot fi folosi\i ca speciali=ti, dar ura apar\ine ]ntotdeauna altora.

107. Nu faptul c[ mint, ci faptul c[ ]ncearc[ s[ par[ sinceri m[scoate din min\i.

76 Ana Blandiana

NEVOIA DE BASM

Mult timp, ani de-a r`ndul, faptul c[ ]mi pl[ceau desenele ani-mate apar\inea pentru mine aceleia=i categorii nostime =i pu\inru=inoase ca =i faptul c[ ]mi pl[ceau dulciurile. Intram ]n cofet[riisau m[ a=ezam ]n fa\a televizorului cu aceea=i bucurie pu\in ilicit[,ilicit[ nu pentru c[ mi-ar fi fost interzis[ de cineva, ci pentru c[reprezenta o diferen\[ fa\[ de ceilal\i =i deconspira apartenen\a la oalt[ v`rst[, nem[rturisit[. O v`rst[ de care — =i asta f[cea delectareamea contradictorie, picant[ — eram de fapt nu numai jenat[, ci =im`ndr[. De=i, la drept vorbind, ]n sinea mea =tiam prea bine c[ ]miplac desenele animate nu pentru c[ sunt prea copil[roas[, ci pentruc[ am ]nceput s[ obosesc. }ntoarcerea spre maniheismul basmelor =i-al luptelor dintre motani =i =oricei nu era, din p[cate, o dovad[ c[ nuie=isem din copil[rie, ci una c[ ]ncercam s[ m[ salvez ]ntorc`ndu-m[la ea. Dar, ani de zile, indiferent de motiva\ii, locul ]nt`i pe care ]locupau desenele animate ]n ordinea preferin\elor mele tv a fost unelement care m[ deosebea de adul\ii din jurul meu. Ei bine, observcu uimire cum, ]ncetul cu ]ncetul, aceast[ deosebire se sub\iaz[ =idispare, =i asta nu pentru c[ pasiunea mea pentru filmele cu animalede carton ar fi ]n sc[dere. Observ cum tot mai mul\i din prietenii meise a=az[ cumin\i ]n fa\a micilor ecrane la orele de ]nt`lnire cucioc[nitoarea bucluca=[, cu r[\oiul prost[nac sau cu dul[ul cumse-cade. Nu e nimic nou ]n filmule\ele de anima\ie pe care le urm[rim]nsenina\i o clip[, ele ]nsele sunt vechi de decenii =i le =tim cu to\ii pede rost, dar era ceva nou ]n basmele pe care le ascultam c`nd eram

CUPRINS

77Geniul de a fi

copii, sear[ de sear[? Tocmai previzibilitatea lor este lini=titoare, toc-mai faptul c[ fiecare personaj ]=i urmeaz[ drumul desenat o dat[ pen-tru totdeauna, tocmai faptul c[ cei slabi =i simpatici sf`r=esc invari-abil prin a ]nvinge este ]ncurajator. Nevoia de basme, care ]n copil[rieera nevoia aventurii de p`n[ la victoria binelui, este acum nevoia dea revedea la nesf`r=it aceast[ iluzorie dar clar[ victorie, necompli-cat[ de nuan\e, ne]nce\o=at[ de ]ndoieli. Maniheismul a fost ]ntot-deauna o form[ a oboselii.

78 Ana Blandiana

CALITATEA CA VIN{

Culegeam zmeur[ ]ntr-una din zilele trecute, alegeam cu grij[ bobcu bob =i-l puneam ]n co=ule\, iar aroma, =i gustul, =i culoarea fructe-lor urca prin sim\urile mele argument`nd perfec\iunea lumii. Atunci,bucur`ndu-m[ de toate, fericit[ ]n mod complet — adic[ purt`nd cao abia str[vezie, argintie umbr[ a intensit[\ii =i vinov[\ia propriei melefericiri — atunci mi-a venit ]n g`nd c[ toat[ frumuse\ea, =i mireas-ma, =i dulcea\a care m[ atr[geau pe mine se opuneau, de fapt, prin]ns[=i aceast[ atrac\ie, legilor inflexibile ale supravie\uirii lor =i =tir-beau, deci, din punctul lor de vedere, perfec\iunea universului.

Dar care era punctul lor de vedere? Presupun`nd c[, a=a cum ne]nva\[ naturali=tii, singurul lor scop era supravie\uirea, farmecul ex-trem devenea o piedic[ ]n calea realiz[rii ei; fascin`ndu-m[ cu ro=ullor acut, cu aroma lor am`n[toare de patimi, ele m[ convingeau s[ leculeg =i m[ determinau s[ le m[n`nc, reduc`ndu-=i astfel, ]n modevident, =ansele ]ns[m`n\[rii. Din acest punct de vedere, deci, cali-tatea nu se dovedea a fi dec`t un defect, perfec\iunea nu era dec`t ovin[. Dar dac[ nu supravie\uirea era singurul lor scop? Dac[ dincolode necesitatea prelungirii ]n timp, asigurat[ oricum de toate legileacerbe ale conserv[rii, natura mai voia s[ demonstreze ceva? La urmaurmei, cine ar ]ndr[zni s[ sus\in[ c[ frumuse\ea Elenei a fost creat[pentru perpetuarea spi\ei lui Menelaos, sau chiar a lui Paris, c`nd cuto\ii =tim c[, dimpotriv[, excesiv[, aceast[ frumuse\e a dus la dis-trugerea =i la moartea celor din jur. }n mod evident, obscurele for\ecare f[cuser[ posibil[ uimitoarea ei perfec\iune voiau s[ demonstreze

CUPRINS

79Geniul de a fi

prin Elena cu totul altceva dec`t capacitatea de reproducere a speciei,ceva mai inutil =i poate mai primejdios, dar demn totu=i de a fi riscat:frumuse\ea ]n sine.

Iar ceea ce admitem pentru Elena nu v[d de ce nu am admitepentru bobul de zmeur[. De ce nu mi-a= imagina c[ tulpinile fericitede-a fi fost ]n stare s[-l produc[ sunt m`ndre de admira\ia cu care eu]l culeg =i ]l pun ]n co=ule\, de l[comia cu care ]l adulmec =i ]l gust? +ichiar dac[ nu s-ar putea opri s[ nu ]nvinuiasc[ ro=ul acut =i mireas-ma am`n[toare de patimi de deturnarea sensului primordial ]nspreinutile =i poate primejdioase victorii, regretul lor nu ar atinge ]n in-tensitate orgoliul de a fi fost ]n stare s[ creeze asemenea capodo-pere. La urma urmei, pierind din cauza ei, b[tr`nii Troiei nu se pu-teau ]mpiedica s[ se bucure la vederea Elenei =i s-o binecuv`nteze,ne spune Homer.

80 Ana Blandiana

NE}NDOIALA

}nainte de a fi fost o dat[ ]n istorie =i o s[rb[toare ]n calendarunirea, unitatea, indivizibilitatea poporului rom`n a fost o tain[ =iun miracol. Nu faptul c[ ne-am unit la jum[tatea secolului nou[-sprezece si la ]nceputul secolului dou[zeci ]l celebr[m, g`tui\i deamintiri =i de emo\ii, ci faptul c[ de-a lungul celor dou[ milenii careau fost ]ncununate astfel nu ne-am ]ndoit niciodat[ c[ suntem una,c[ suntem de nedesp[r\it. }ntr-o Europ[ alc[tuit[ ca ]ntr-un joc depuzzle din fragmente orgolioase, gata s[ se risipeasc[ =i s[-=i reven-dice dreptul la diferen\[, noi n-am vrut s[ fim diferi\i, ci neschimba\i,noi am r[mas vorbitori ai aceleia=i limbi =i purt[tori ai aceleia=icredin\e. Este destul s[ te g`nde=ti la amintirea ducatului de Bretagnecare se ]mpotrive=te ]nc[ limbii franceze; la Sco\ia =i |ara Galilor careabia dac[ sunt — =i nu ]ntotdeauna — Anglia; la dialectul din Venetocare nu poate fi ]n\eles la Napoli =i la dialectul sicilian care nu poatefi descifrat de un toscan; la Bavaria, at`t de deosebit[ de Saxonia; la]nd`rjirile de autonomie ale Cataloniei — pentru a ]n\elege c[ uni-tatea provinciilor rom`ne=ti, p[strat[ de-a lungul at`tor secole dest[p`niri str[ine =i violent divergente, este un fenomen care scap[legilor devenirii istorice =i se constituie ]n simbol. Motivele, explica\iile=i supozi\iile sunt numeroase: psihologia de insul[ =i sentimentul c[numai noi suntem din totdeauna aici se num[r[, desigur, printre cau-zele, at`t de evidente ]nc`t nici nu se mai v[d, ale acestei uluitoare]nc[p[\`n[ri, ale acestei solidarit[\i chimice, trecute ]n celule =i atomi.Nu =tiu dac[ este un merit, dar sunt sigur[ c[ este un miracol. }n

CUPRINS

81Geniul de a fi

1918 s-a g[sit ]n sf`r=it, forma, acceptat[ de toate popoarele, care a]mbr[cat con\inutul unit[\ii noastre din totdeauna. Toate provinciilelocuite de rom`ni s-au unit atunci, ]ntr-un elan de impecabil[ demo-cra\ie, cu Rom`nia care f[cuse tot ce-i st[tuse ]n puteri, ]n tragic ero-ism =i suprem[ inteligen\[, pentru a le merita. Dar aceast[ apoteoz[— a c[rei simpl[ evocare ne urc[ lacrimi exaltate ]n g`tlej — nu erapentru noi dec`t legalizarea prin semn[tura marilor puteri, victorio-ase sau ]nfr`nte, recunoa=terea de c[tre celelalte popoare, bucuroasesau nu, a unei realit[\i str[vechi =i neschimbate, de care nici un rom`n— ce m`ndrie! —, ]n nici o m[rturie r[mas[ — de-a lungul secolelor,nu s-a ]ndoit.

82 Ana Blandiana

CIVILIZATIE

Existau ]n Clujul anilor ’60 mici localuri mizere, cu c`te c`tevamese acoperite de mu=amale imunde, a=ezate ]n fa\a unei tejghele]nalte, ]nvelit[ ]ntr-o tabl[ zincat[ ve=nic ud[, pe care paharele cualcool erau a=ezate direct, ude =i ele, dup[ ce fuseser[ trecute sumarpe sub robinet. Pe pere\ii zugr[vi\i cu ruloul, deasupra unui br`u deulei, al[turi de lista de pre\uri prins[ ]n pioneze, ]nt`lneai f[r[ gre=un acela=i carton scorojit, cu dou[ g[uri prin care trecea o sfoar[ prins[]ntr-un cui, un acela=i dreptunghi lunguie\ pe care scria cu acelea=imajuscule tip[rite o dat[ pentru totdeauna : “C`ntatul interzis”. }miamintesc =i acum fascina\ia pe care o exercitau asupra mea cele dou[cuvinte, hot[r`rea plin[ de aplomb a interdic\iei unei at`t de pu\inprobabile culpe. +i totu=i, dac[ stau s[ m[ g`ndesc bine, tocmai faptulc[ se lua ]n considerare aceast[ probabilitate m[ fermeca, faptul c[,]n mod serios, reglementat, c`ntatul era pus ]n discu\ie. Nu se in-terzice ceva ce nu exist[. }n mod paradoxal, interdic\ia era o dovad[irefutabil[ a existen\ei c`ntecului, a faptului c[ el poate s[ tulbure,sau poate s[ fie periculos. “C`ntatul interzis” era pentru mine untriumf[tor argument al dorin\ei vii, ne]nvinse, de a c`nta.

Nici la Cluj, nici ]n alt[ parte nu mai exist[ acele simpatice =i pro-miscue c`rciumi cu pre\uri infime =i anun\uri revelatoare. Mizeria =iintimitatea lor a fost ]nlocuit[ treptat de snack-baruri elegante, cuscaune ]nalte si osp[tari impenetrabili, localuri aseptice, pe pere\ii,ascun=i sub tapete lavabile, ai c[rora nu mai at`rn[ inscrip\ii filoso-fice. +i dac[ aceast[ transformare este, f[r[ ]ndoial[, un semn — fie

CUPRINS

83Geniul de a fi

el chiar deprimant — de civiliza\ie, lipsa cunoscutului cartona=, cumajusculele sale grijulii =i interdictive, r[m`ne pentru mine puternicnostalgic[ =i ne]ncetat ambigu[. Pentru c[, pe scaunele gra\ioase dela bar, ]n fa\a tonomatelor cu melodii prefabricate =i recomandabile,n-o s[ =tiu niciodat[ dac[ lipsa ancestralei interdic\ii este un argu-ment al ]ng[duirii c`ntecului sau un semn c[ nici nu se mai puneproblema lui.

84 Ana Blandiana

ABSEN|A LUI HOMER

La o dep[rtare de cinci kilometri =i dou[ milenii de Sparta, Mis-tra este o capodoper[ a mor\ii. Pentru c[, dac[ exist[ ]nc[ m[re\ =ifantastic, muntele-ora= continu[ s[ existe =i s[ uimeasc[ numai prinperpetua, indestructibila sa nefiin\[. Imagina\i-v[ un munte ]ntreg,rotunjit ca un con =i acoperit de jur ]mprejur cu zidurile, r[mase ]npicioare, ale unor palate =i biserici, suind din treapt[ ]n treapt[ =i dinedificiu ]n edificiu spre castelul din v`rf, a=ezat ca o coroan[ mun-telui =i cet[\ii. Imagina\i-v[ un castel ]ncercuit de m[n[stiri ca de ni=testr[lucitoare ziduri de ap[rare ]mpotriva r[ului, un castel la care puteais[ ajungi dup[ trecerea nenum[ratelor v[mi ale frumuse\ii =i spiritu-lui. Din splendoarea de alt[dat[ au mai r[mas pere\ii cu urme fan-tastice de fresc[, din care au izvor`t =i minunile noastre bucovinene,cadrele extraordinar cioplite ]n piatr[ ale u=ilor =i, mai ales, bol\ilerotunde, construite din c[r[mizi sub\iri, urm`ndu-se una pe alta ]ncercuri concentrice, savant ]ncopciate ]ntre ele, termin`ndu-se ]n cen-trul de sus ca o cochilie sacr[ de melc. Nimic nu m-a impresionat laMistra mai mult dec`t zidurile, cu pl[m[deala lor din piatr[ necioplit[,mortar =i c[r[mid[ ro=ie, sub\ire, a=ezat[ ]n diferite pozi\ii, broderiide p[m`nt ars pe canavaua st`ncilor sf[r`mi\ate =i fixate ]n tencuial[.Palatele din v`rf sunt tocmai asemenea ziduri imense cu ogive =i ar-cade largi, presupun`nd mai multe etaje, din care s-a p[strat numaiat`t c`t trebuia ca s[ mai sugereze m[re\ia trecut[ sau chiar proiec\iaei exagerat[ ]n con=tiin\a noastr[; ziduri ]ntre care s-au desf[=uratdestine ambi\ioase =i nelini=tite, crude =i grosolane ]n patimile lor

CUPRINS

85Geniul de a fi

]nfr`nate nu de prejudec[\i, ci de spaime. Au fost construite de bi-zantini pentru a=ezarea crucia\ilor pierdu\i prin lume =i teroriz`nd-ocu fantasmele =i ambi\iile credin\ei lor =i ]n \es[tura savant[ a pietreise mai simt ]nc[ urmele acelei dep[rtate nebunii, ale acelor semin\iiamestecate care omorau =i se l[sau omor`te cu patim[ =i naivitate,ale acelei umanit[\i str[ine, nelipsite de m[re\ie ]n fabuloasa lips[ dem[sur[ a sentimentelor si faptelor.

Am stat mult si am l[sat seara s[ coboare, peste noi, cu ochiipierdu\i la cerul curat de var[ care p[trundea prin orbitele zidurilorcruciate, am stat mult, aluneca\i ]n reveria acelei frumoase mor\i depiatr[ =i p[m`nt ars, care m[rturisea despre o via\[ disp[rut[ demult=i ciudat de secret[ lumii noastre. }n timp ce mileniile homerice nesunt familiare =i le =tim pe de rost intrigile =i legendele, ]n timp ce=tim perfect cu cine l-a ]n=elat Elena pe Menelaos =i Clitemnestra peAgamemnon, b[nuim abia, ]ntrevedem abia, ]ntr-un joc tainic =i greudescifrabil de umbre umede \op[indu-se una ]ntr-alta, ciudata lumea crucia\ilor, mai apropia\i — cu milenii, str[lucitoarea lume bizan-tin[ pe care o mo=tenim totu=i ]n at`t de mare m[sur[. O pecete atainei medievale, inexplcabil[ nici prin vechime, nici prin lipsa docu-mentelor, acoper[ aproape magic o umanitate din care cobor`m maidirect dec`t din cea antic[, o umanitate c[reia nu i-au lipsit dec`tscriitorii pentru a exista cu adev[rat. Palatele de la Mistra, zidurilemuntelui mort, dovedesc zguduitor c[ piatra nu egaleaz[ cuv`ntul ]nperenitate, c[ — ciudat! — pergamentul este mai rezistent dec`t mor-tarul =i st`nca. La Mistra, moartea a profitat ingenioas[ de absen\alui Homer.

86 Ana Blandiana

STRADA PISICILOR

M-am ]ntrebat adesea c`te pisici pot s[ fie pe strada noastr[ :treizeci? cincizeci? o sut[? Exist[, desigur, c`teva protagoniste pe carele ]nt`lnesc ]n fiecare zi, care au ]nf[\i=[ri inconfundabile, caracterebinestabilite =i nume pe care le =tiu numai eu, dar exist[ =i alte multe,nenum[rate, cu treceri meteorice, ]nt`mpl[toare, altele care apar, dis-par =i revin imprevizibil =i al c[ror num[r nu m[ simt ]n stare s[-laproximez. Ceea ce este fermec[tor, ]ns[, ceea ce d[ haz =i personali-tate str[zii noastre destul de banale, de altfel, este faptul c[ pisicile,mereu prezente, ]mprumut`nd spa\iului un haz =i un timp al lor, nuapar\in nim[nui, nu sunt un bun, r[sf[\at =i adorat, al cuiva, sunt, cas[ zic a=a, pisici publice, sau, cum le nume=te un poet, prieten al lor,maidaneze. Ele nu apar\in nici unei domni=oare b[tr`ne specializatesentimental ]n protejarea neamului felin; ele sunt numai ale maida-nului sc[pat surprinz[tor ]ntre dou[ blocuri =i pe care joac[ fotbalmuncitorii de la construc\iile din vecini; ele sunt numai ale b[ncilor=i boschetelor din scuarul veget`nd ]n jurul unui bust de binef[c[torale c[rui fapte =i nume nu =i le mai aminte=te nimeni, dar c[ruia ni=te]ngera=i de metal se ]nc[p[\`neaz[ s[-i mai ]ntind[ cununi; ele suntale pivni\elor ]n care se \ineau c`ndva lemne, ale podurilor ]n care sef[ceau c`ndva afum[turi, ale acoperi=urilor spiritualizate de olane sauur`\ite de tabl[, ale arborilor care mai supravie\uiesc uimitori =i ]nal\i]n c`te o curte sufocat[ de anexe ]ndoielnice =i garaje improvizate;ele sunt, mai ales, ale ma=inilor parcate de-a lungul trotuarelor =i subcare nu plou[, c`nd plou[, nu ninge, c`nd ninge, =i nu pot fi urm[rite

CUPRINS

87Geniul de a fi

c`nd au furat ceva. Pentru c[, dac[ exist[ ceva cu adev[rat extraordi-nar ]n ]nflorirea neamului pisicesc pe strada noastr[, lungit[ ]ntre oarter[ supraaglomerat[ =i o alta uruind de tramvaie, este felul ]n carecircula\ia sus\inut[ =i zgomotoas[, periculoas[ =i dezl[n\uit[ nu]nsp[im`nt[ =i nu pare s[ deranjeze domni=oarele ]n bl[nuri idilice =idomnii cu must[\i demodate. Dac[ exist[ ceva cu adev[rat extraor-dinar ]n dominarea str[zii noastre de c[tre pisici este non=alan\a cucare =tiu ele s[ treac[ din c`teva salturi printre limuzinele zbur`ndcu viteze suprareglementare, este calmul cu care pot ele s[ dormitezepatriarhal la o jum[tate de metru de goana, care ar trebui s[ le cu-tremure, a camioanelor.

Aceast[ for\[ a adapt[rii, acest masochism ]nc[p[\`nat ]n mima-rea beatitudinii =i-n cultivarea suveran[ a indiferen\ei d[ m[surasfid[toarelor viet[\i, capabile nu numai s[ ]ndure orice, ci =i s[ nuaib[ aerul de a o face. T[rie demn[ de admira\ie sau sl[biciunemerit`nd numai mil[ =i dispre\, curajul =i ipocrizia pisicilor ne traves-tesc ironic strada buimac[ ]ntr-un spa\iu apar\in`nd, ]nc[, unui idilic=i de mult inexistent trecut : minciun[ eroic[ pe care motanii o argu-menteaz[ cu obstina\ie, torc`nd viteje=te ]n sfor[itul furios al cami-oanelor =i bufniturile isterice ale \evilor de e=apament.

88 Ana Blandiana

LIPSA DE AP{RARE A UMBRELOR

Mi-a fost ]ntotdeauna mil[ de lipsa de ap[rare a umbrelor. M-amg`ndit ]ntotdeauna cu infinit[ compasiune la marii oameni care,obseda\i numai de realizarea unei opere, au l[sat ]n urm[, ]n modfatal, =i povestea vie\ii lor din afara crea\iei, via\[ de cele mai multeori ]nt`mpl[toare, ie=it[ la nimereal[ =i tr[it[ neatent, c[reia ei nui-au dat importan\[ (dec`t ]n m[sura ]n care trebuia s[ fie astfel ]nc`ts[ nu ]mpiedice producerea operei), dar pe care urma=ii — admira-tori sau detractori, la fel de avizi a =ti, a interpreta, a judeca — audescoperit-o cu ner[bdare =i au cercetat-o cu violen\[.

}ntotdeauna totul s-a petrecut ca =i cum, o dat[ opul produs =iintrat ]n patrimoniul colectiv, lumea ar a=tepta impacientat[ dispari\iafizic[ a autorului, pentru a putea intra =i ]n posesia vie\ii lui, ]mbog[\it[]nc[ antum cu anecdote apocrife =i legende jenate de posibilitateaverific[rii. Apoi, imediat ce moartea se prezint[ pentru a da, punctu-al[, startul nemuririi, apar armatele de cercet[tori si mul\imile demartori, plictisi\i de am`narea acestei clipe, dar odihni\i ]n a=teptareaei, cei ce ]=i tr[iser[ via\a, ]n timp ce el ]=i ]n[l\ase opera, =i acumerau gata — cu for\e proaspete =i cu sentin\e definitive — s[-l judecede la ]n[l\imea admira\iei lor =i s[ intre chiar prin asprimea judec[\ii,fotogenici =i atent regiza\i, ]n conul de lumin[ al posterit[\ii sale. Co-legi care ]l invidiaser[, amici care ]l deranjaser[, rude pe care fuseseobligat s[ le suporte apar =i dau m[rturii pe m[sura ]n\elegerii =i in-tereselor lor. Se depune astfel ]n jurul operei o spuz[ m[runt[ deinterpret[ri eronate, de amintiri trucate, de probe ]ndoielnice, de

CUPRINS

89Geniul de a fi

depozi\ii false, de dovezi greu de autentificat, o spuz[ m[runt[ dincare se ]ncrope=te imaginea unei alte vie\i dec`t cea real[, pentrusimplul motiv c[ din via\a aceasta nu ar fi putut izvor] niciodat[ ope-ra care, ne]ndoielnic, exist[.

Nu sus\in c[ to\i cei care povestesc amintiri =i noteaz[ impresiidespre marii oameni pe care i-au cunoscut sunt r`u inten\iona\i =i derea-credin\[. Dar c`nd o oglind[, numai pu\in ]nclinat[, transform[imaginea =i reflect[ schimbat, cum ar putea un ochi, oric`t de pu\indiferit, s[ nu reflecte altfel? Printr-o lentil[ str[in[ oboseala se poateciti indiferen\[; abstragerea — orgoliu; spaima de pierderea timpului— egoism; efortul de a suporta — falsitate; fuga de circumstan\e —la=itate; c[utarea singur[t[\ii — dispre\. Nu sus\in c[ nu trebuie s[vedem omul de dincolo de oper[, sus\in doar c[ singurii ochelari princare avem dreptul s[-l privim este opera sa. Pentru c[, altfel, totulseam[n[ cu acele coridoare de oglinzi ondulate din b`lciuri n[sc`ndmonstruoasele lor reprezent[ri, amplificate =i deformate la infinit,printre care f[ptura real[ se pierde =i nu mai g[se=te ie=irea.

90 Ana Blandiana

BANCA TIMPULUI

Dac[ n-a= fi avut convingerea c[ orice clip[ pe care o tr[iesc, pecare o risipesc, care trece, se depune totu=i undeva — ]ntr-un safe lacare numai eu am acces =i ]n care nimic nu se degradeaz[ =i nu sepierde — nu a= fi fost, sunt sigur[, ]n stare s[ ajung la aceast[ v`rst[,a= fi ]nnebunit demult calcul`nd astronomicele cifre ale secundelorirosite. Sunt at`t de ]ncredin\at[, ]ns[, c[ nimic din ce-am tr[it n-amtr[it degeaba, c[ nimic din ce-am v[zut n-am v[zut ]n zadar, c[ nimicdin ce-am suferit n-am suferit f[r[ rost, ]nc`t ]ncerc uneori sentimen-tul — aproape iresponsabil — pe care trebuie s[-l aib[ ac\ionariimarilor ]ntreprinderi, care =tiu c[ simpla trecere a vremii ]i ]mbog[\e=tenecontenit. +i chiar dac[ am`n f[r[ ]ncetare s[ scot de la Banca Tim-pului mormanele de minute, =i de zile, =i de ani, str`nse aproape f[r[voia mea acolo, existen\a acelei b[nci nu este mai pu\in important[pentru mine. La urma urmei, omul cel mai bogat din lume nu estecel care m[n`nc[ cel mai mult, sau se ]mbrac[ cel mai bine, ci acelacare ar putea oric`nd s[ o fac[.

CUPRINS

91Geniul de a fi

DIALOG DESPRE TIMP

— Las[-m[ acum, n-am timp, i-am spus Mariei care are doi ani,c`teva luni =i o inepuizabil[ dorin\[ de conversa\ie.

— “N-am timp”, r[spunse ea ca un ecou nedumerit =i ]ncepu s[se joace, suspect de t[cut[.

— Dar mama are? reveni nu peste mult, preocupat[ cu eviden\[de ceva.

— Ce s[ aib[? am ]ntrebat uituc[, ]ntrerupt[ din lucru. — Timp ! se mir[ ea revoltat[ de at`ta superficialitate.Nu, nici mama nu are.Nou[ pauz[ de repliere. — Dar buna? ]ncerc[ s[ ]nv[luie din alt[ direc\ie no\iunea str[in[.

— Nici buna. — Dar tata? — Nici tata, r[spunsei exasperat[. Maria, te rog sa fii cuminte =i

s[ te duci s[ te joci singur[. Nimeni nu are timp. Nimeni? Feti\a st[tea ]n fa\a mea, serioas[ =i f[r[ speran\[, ca ]n fa\a unei

lespezi r[sturnate peste cuv`ntul ne]n\eles. Apoi, ultim[ ]ncercare, ]iveni o idee:

— Dar eu? — Ce, tu? — Eu am timp? De data asta ]nvinsese. +i se vedea c[ =tie c[ a ]nvins chiar ]nainte

de a c[p[ta r[spunsul.

CUPRINS

92 Ana Blandiana

— Da, tu ai timp, foarte mult timp, trebui s[ recunosc eu ]ndu-io=at[ =i poate chiar =i invidioas[ pu\in.

— Eu am timp ! Eu am timp ! ]ncepu ea s[ scandeze ]n gura mare,p[r[sindu-m[ =i lu`nd-o la fug[ ]n cercuri triumf[toare prin cas[.

Uitase c[ nu ]n\elegea ce ]nseamn[ timp, era fericit[ c[ — a=ane]n\eles cum este — ea ]l are. +i m-am g`ndit c[ sunt ]ntr-o situa\ieabsolut complementar[; spre deosebire de ea, eu ]l ]n\eleg, dar nu ]lam. +i m-am ]ntrebat, chiar, dac[ aceast[ situa\ie perfect simetric[nu ar putea fi si ea motivul unei bucurii. Dar nu puteam s[ nu-mir[spund c[ Maria, ea, intuise ce era =i ce nu era important, ]n temadialogului nostru.

93Geniul de a fi

UMBRA

}notam ]ntr-o mare at`t de limpede, ]nc`t nu era destul de mate-rial[ pentru ca soarele puternic s[ se oglindeasc[ ]n ea; at`t de lim-pede ]nc`t soarele o str[b[tea simplu, a=a cum str[b[tea aerul, f[r[]mpotrivire. }ntre aer =i ap[ nu se vedea, de pe \[rm, dec`t o liniesub\ire, abia g`ndit[, de beteal[, un fir abia sugerat desp[r\ind cuaur st[rile de agregare ale materiei care se ]ndoia ]nc[ de ea ]ns[=i.Mult mai mult dec`t obiect al contempla\iei, ea, marea, devenea ast-fel contempla\ia ]ns[=i, idee ]n sine, abia ]nvelit[ ]n atomii transparen\iai existen\ei materiale. “Idee pierdut[-ntr-o palid[ fee”, cum spuneEminescu, a c[rui insul[ fermecat[ mi-o pot imagina perfect tres[rind]ntre aceste nemi=cate ape. Pentru c[, dincolo de limpezime =i de ima-terial, ceea ce face nep[m`ntesc acest peisaj de transparen\e supremeeste imobilitatea lui. Nici o fibr[ a apei nu lunec[, nici o und[ nu sena=te la atingerea malului, nici un fior nu str[bate aerul nesf`r=it cas[ urce spre mun\ii care se deseneaz[, nemi=ca\i =i ei, =i la fel de ire-ali. Faptul c[ ]not, faptul c[ ]naintez prin aceast[ ]ncremenire care nuapar\ine nefiin\ei, ci perfec\iunii este, desigur, unul dintre lucrurilecele mai fantastice pe care le-am f[cut vreodat[. }naintez contempl`nd]mp[r[\ia transparent[ prin care zbor abia mi=c`nd din aripi, v[z`ndla sute =i sute de metri sub mine cet[\i =i peisaje locuite de pe=ti carese mi=c[ =i ei ca ]n zbor, ca ]n somn prin v[zduhul acesta de m[tasef[r[ culoare. O dat[ cu mine, jos, foarte jos, pe fundul cel mai ad`ncal m[rii, peste st`nci clare =i ierburi nemaiv[zute nicic`nd, se mi=c[ceva — cineva, poate — cu gesturi lente, de ]not =i de lunecare las-

CUPRINS

94 Ana Blandiana

civ[, o mare fiin\[, mai mare, mult mai mare dec`t pe=tii care-o str[batuneori argintii, o fiin\[ ]ntunecat[ care nu se opre=te, cum nu m[opresc nici eu, care-=i coordoneaz[ cu grij[ mi=c[rile =i le ritmeaz[dup[ ale mele. }n at`ta lumin[ aceast[ fiin\[ de umbr[, urm[rindu-m[ cu eviden\[ pe mine din ]ntregul univers, ar fi sf`r=it desigur prina m[ ]nsp[im`nta, dac[ ]naintea spaimei n-ar fi fost descoperirea :trec`nd prin ap[ a=a cum trecuser[ prin aer, razele soarelui m[ decu-pau din lumin[ si trupul meu p[m`ntesc ]=i t`ra singur, ]n at`ta lu-cire, umbra m[rit[ =i oarb[ pe ad`ncul limpede al m[rii. }n trans-paren\a =i neclintirea ideal[ a universului, eu eram materia, eu eramumbra, eu eram mi=carea, profanatoare =i nebune=te de fericit[, c[pot vedea, c[ ]n\eleg, c[ exist.

95Geniul de a fi

DORUL

Nu vin de nic[ieri. Nu duc prin v`rste nostalgia nici unui sat, niciunei str[zi m[car, a copil[riei. Mama mi-a ar[tat c`ndva, ]ntr-oc[l[torie prin Timi=oara, blocul modern — a=ezat pe un col\ cu ouruitoare r[scruce de tramvaie =i o str[in[ statuie catolic[ — ]n carem-am n[scut. M-am mirat politicos. Locul ]mi era nu numai necu-noscut, ci =i indiferent. De crescut, am crescut cu vreo sut[ de kilo-metri mai la nord, ]ntr-un alt ora=, mai precis la marginea lui cefe-rist[, locuit[ de acari, fochi=ti, ]mpiega\i =i mecanici de locomotivecu aburi care se ]ntorceau din schimb negri ca smoala, ]n timp ce noi,copiii, ne jucam de-a ascunsa ]n excelentele ascunz[tori din d[r`-m[turile r[zboiului abia terminat. C`nd m-am ]ntors odat[ din]nt`mplare, n-am mai descoperit nimic, ]mi disp[ruser[ reperele; numai existau nici ruine, nici locomotive cu aburi. Au mai trecut prinvia\a mea =i alte ruine. Au disp[rut si ele. Nu m-am fixat cu adev[ratnic[ieri. Nu sunt legat[ de nici un ora=, de nici o strad[, de nici ocas[, de nici o odaie. Mai mult : nu apar\in nici unui lucru care-miapar\ine. +i totu=i mi-e dor. +i totu=i mi-e at`t de dor.

Este destul s[ trec cu doi kilometri teoretica linie ]nsemnat[ cudung[ ro=ie pe hart[ care ne desparte de ceilal\i, ca s[ simt zb[t`ndu-se ]n mine fiecare frunz[ de-acas[, ca s[ descop[r c[ reprezint fiecarec[tun =i fiecare p`r`u pe care l-am l[sat, aproape f[r[ s[-l observ, ]nurm[. Nu mi-e dor de un ora=, de o strad[, de o cas[, de o odaie, deo amintire, nu mi-e dor de nimic ce-mi apar\ine sau care se leag[ depersoana mea, nu mi-e dor de nimic, mi-e pur =i simplu dor. Dorul

CUPRINS

96 Ana Blandiana

este cel mai abstract =i cel mai altruist dintre sentimentele mele, estelegea care-mi face sufletul iobag pe un petec de p[m`nt. Dorul estecel mai impersonal =i cel mai implacabil dintre sentimentele mele,este for\a centripet[ care m[ ]mpiedic[ s[ m[ spulber ]n univers.}naintez sub ]nc[rc[tura de imagini, de suferin\e =i de iubiri ]nf[=urate]n nebuloasa de dinaintea na=terii mele, pe care o port cu mine mereu]ntr-o continu[, exaltat[, epuizant[ compara\ie, =i ]ncerc s[-mi ima-ginez o via\[ liber[ de dor. Nu reu=esc. }n labirintul de for\e nesiguresi du=mane ale lumii, supravie\uiesc paradoxal prin aceast[ tre-mur[toare sl[biciune.

97Geniul de a fi

DOU{ VERBE

Orice c[l[torie are pentru mine dou[ p[r\i distincte, com-plementare una alteia =i izvor`nd una dintr-alta ]n mod nece-sar, dou[ p[r\i pe care le voi numi cu cele dou[ verbe st[-p`nitoare asupra lor : partea lui a vedea =i partea lui a scrie.Timpul c[l[toriei se sf`=ie ]ntre aceste dou[ la fel de s[lbatecedorin\e =i la fel de imperioase necesit[\i, delimit`ndu-=i cu greu]mp[r[\iile du=mane =i reciproc dependente. Timpul c[l[torieise ]mparte ]n timpul ]n care v[d =i timpul ]n care scriu ce-amv[zut =i nimic nu este mai greu dec`t a face cu dreptate aceast[]mp[r\ire, dec`t a acorda judicios h[lcile aburinde ale minute-lor =i orelor contempl[rii universului curg[tor ]n uitare orifix[rii lui cu cruzime ]n cuvinte. Spun “cu cruzime” pentru c[,scriind, trec`nd ]n verbe o form[, o lumin[, o culoare, retr[iescsentimentul pe care ]l ]ncercam ]n copil[rie c`nd fixam, omo-r`nd, frumo=ii fluturi ]n insectar. }mi amintesc halucinant re-pulsia =i mila pe care le tr[iam ]n timp ce ]nfigeam cu groaz[acul ]ntre aripile zb[t`ndu-se ale insectei si, mai ales, ]miamintesc implacabila necesitate a gestului meu. Fixarea ]n aceera singura form[ de perpetuare a frumuse\ii lor; neuci=i, flu-turii ar fi pierit ]n neant. Fixarea ]n cuvinte este singura form[de perpetuare a frumuse\ilor contemplate, singura form[ deconservare a emo\iei tr[ite. Pentru c[, m-am ]ntrebat de at`teaori, “unde se duce, unde dispare ceea ce am v[zut c`nd nu

CUPRINS

98 Ana Blandiana

]nsemn ceea ce am v[zut?” A r[spunde : “— }n uitare” esteprea eliptic =i prea complicat pentru mine. Dar ce e uitarea,ce e aceast[ substan\[ sau aceast[ lips[ de substan\[ care ]ng-hite tot ce nu e ad[postit ]n cuvinte, ce este aceast[ plant[ sau acest ani-mal de teama c[ruia timpul unei c[l[torii se smulge privirii =i se las[zdren\uit de scris? Ce este aceast[ pr[pastie deasupra c[reia verbul atr[i se las[ suspendat de verbul a scrie?

Unde se duce ce nu e scris, tr[it fiind, dar ceea ce nu e nici tr[it?

99Geniul de a fi

AURUL

Nu mi-au pl[cut niciodat[ bijuteriile, nu pentru c[ ideea de podoa-b[ mi-ar fi fost str[in[, ci pentru c[ nu puteam s[ ]n\eleg importan\ametalului galben a c[rui greutate le stabilea valoarea. Aurul nu mi sep[ruse niciodat[ mai frumos dec`t alte metale : luciul b[tr`n al argin-tului ]mi ap[rea mai plin de noble\e, carnea ]ntunecat[ a plumbuluim[ tulbura mai ad`nc, nelini=tea misterioas[ =i ne]n\eles prevestitoarea mercurului o b[nuiam mult mai plin[ de taine. Valoarea lui —]nvelit[ ]n legende =i povestiri ]nfrico=[toare, nimbat[ de patimi =icrime — nu mi se p[rea mai mult dec`t conven\ional[, m[surabil[numai prin puterea de cump[rare =i capacitatea de schimb : un eta-lon de c`nt[rire a averii, a=a cum ]n epocile primitive trebuie s[ fifost topoarele ascu\ite de silex, iar ]n viitorul care ]ncepe s[ se ]ntre-vad[ — inestimabilii barili de petrol.

Astfel g`ndeam, r[t[cind aproape f[r[ s[-mi vin[ s[ cred prinmuzeul arheologic din Salonic, rememor`ndu-mi credin\e si senti-mente, adev[rate cu numai c`teva ore ]n urm[, si care acum mi sep[reau nu numai uimitor de false, ci =i str[ine de mine, pierdute ]ntr-un lunec[tor trecut. O parte din s[lile muzeului expuneau tezaureleregilor macedoneni g[site ]n mormintele regale de la Verghina. Scu-turi si plato=e, cununi stufoase de lauri, diademe, coliere, jambiere,s[bii, ap[r[toare de bra\e =i de genunchi, casete, sfe=nice, coifuri, cer-cei, inele, lan\uri, sigilii, totul lucrat cu o fin[ art[ a am[nuntului,totul din aur, din uria=e cantit[\i de aur... +i, ciudat, ceea ce uimeanu era arta lucr[turii, perfec\iunea acelor frunze care se ]mpleteau =i

CUPRINS

100 Ana Blandiana

semnificau gloria, a acelor trupuri de zei posesivi =i p[tima=i pestefrumuse\ea c[rora secolele de inspira\ie n-au mai putut ad[uga nimic,ceea ce uimea era chiar materia perfect[ care m[ privea ]n ochi prinsticla vitrinei — cu “ochiul dracului”, poate?—ca s[ m[ fac[ s[ ]n\eleg.

Se ]n=irau ]n fa\a mea curate =i noi, str[lucitoare =i proaspete,toate acele obiecte c[rora trebuia s[ le recunosc nu numai frumuse\eaevident[, ci =i imposibilitatea lor, dovedit[, de a muri. Se ]n=irau ]nfa\a mea, iar eu, cea muritoare, le priveam cu o emo\ie care m[dezv[luia mie ]ns[mi, umilit[ =i recunosc[toare ]n egal[ =i uluitoarem[sur[.

De c`te ori mi se ]nt`mpl[ s[ descop[r c[ tot ce consideram a fi oprejudecat[ este un adev[r cu r[d[cini ad`nci pe care numai v`rstacobor`toare le poate dezveli — m[ cuprinde o ciudat[ =i sigur[ desine mul\umire, o lini=te bun[ =i plin[ de for\[, ca =i cum nu eu a= fifost infirmat[, ci specia ar fi triumfat ]n mine cu o bucurie recupera-toare de care m[ bucur uimit[ =i eu.

N-am =tiut la ]nceput cum s[-mi explic mie ]ns[mi emo\ia carem[ cucerea treptat =i care m[ \inea nemi=cat[ ]n fa\a vitrinelor plom-bate =i prev[zute cu sisteme de alarm[ ]n care st[teau vii =i trezecomorile tat[lui lui Alexandru Macedon. Eram sigur[ c[ nu bog[\iam[ impresiona, =i nici chiar m[iestria artizanilor b[tr`ni de secole. +itotu=i emo\ia mea era real[ =i =tiut[ numai din rarele ]nt`lniri cu marileopere. Sim\eam, f[r[ voia mea =i f[r[ s[ ]n\eleg de ce, acea str[lu-citoare umilin\[, pe care mi-o descop[r ]n fa\a capodoperelor ]n stares[ ]nving[ timpul. Oh, timpul. O sabie uria=[, al c[rei m`ner greu deaur ]=i lucea nimfele ]ncol[cite de satyri cu prospe\imea unui galan-tar de lux contemporan, se prelungea printr-o p`nz[ zdren\uit[ dinbronzul ucig[tor =i ascu\it al c[reia nu mai r[m[sese dec`t o jalnic[,friabil[ structur[ cu fibre coclite, verzi. Mileniile care m[run\iser[

101Geniul de a fi

bronzul nu reu=iser[ dec`t s[ lustruiasc[ =i s[ lumineze =i mai multflac[ra magic[ arz`nd st[p`nit[ ]n metalul adorat. Descoperisem au-rul ! }n\elegeam ]n sf`r=it puterea lui tainic[ =i for\a lui c[utat[ deadep\i, aceast[ capacitate de a nu se supune timpului, aceast[ ne-murire. St[team \intuit[ ]n fa\a geamurilor incasabile ]n dosul c[roraerau ]nchise neputincioase milenii, vase =i casete str[lucitoare, ]n carevremea ]ns[=i se l[sase pecetluit[ =i nu mai cr`cnea, =i m[ g`ndeamla vie\ile alchimi=tilor topite ]n marea speran\[ a transmut[rii, la visulpietrei filosofiale transform`nd plumbul ]n aur =i oamenii ]n nemuri-tori, la aurul potabil vindec`nd orice boal[, la aurul ]n\elep\ilor, laat`tea =i at`tea fantastice elanuri =i ermetice povestiri pe care le ]nve-lisem ]n z`mbetul meu adolescent =i ironic, trec`nd pe l`ng[ ele cusuperioritatea n[t`ng[ a celui care crede c[ ]n\elege totul pentru c[nu b[nuie=te nimic. }n muzeul arheologic din Salonic am avut revela\ia— care m-a f[cut s[ tremur de o emo\ie mai mult dec`t estetic[ =i\in`nd de un t[r`m mai ad`nc dec`t cel al artei — c[ aurul este nunumai pre\ios ]n sine, valoros prin puterea sa indestructibil[ ]n timp,ci =i de\in[tor al unei =tiin\e secrete, diabolice (poate), zeie=ti (de cenu?), care nu dispare =i nu e transmis[. L[n\i=orul pe care-l purtam,indiferent[, la g`t ]l simt de atunci ca pe o f[r`m[ nemuritoare, care]mi apar\ine =i de la care cine =tie dac[ nu voi ]nv[\a ceva...

102 Ana Blandiana

O CARTE

Nu m-am num[rat niciodat[ printre acei tineri poe\i, invidia\i iro-nic de Arghezi, care ies ferici\i din libr[rie cu noua lor carte fluturat[triumf[tor =i exultant, ca un steag, ca un subtil instrument, ca o arm[a ne]ndoielnicei lor biruin\e asupra lumii. Dimpotriv[. Dincolo, multdincolo de tot ce =tiu despre tipografii =i redac\ii, despre h`rtie =i cer-neal[, despre ortografie =i alfabet, m[ g`ndesc la c[r\i ca la ni=te fiin\evii, care nu m-a= mira s[ se mi=te cu de la sine putere, s[ fac[ cevanea=teptat =i uimitor. De c`te ori ]mi apare o carte, o iau ]n m`n[ cuun fel de spaim[, =tiu c[ m[ pot a=tepta din partea ei la orice, faptulc[ eu am scris-o, c[ o =tiu pe dinafar[, c[ am citit-o ]n =palturi =i ]ncorectur[ nu schimb[ cu nimic lucrurile. Str`ns[ ]ntre coperte necu-noscute, cu paginile numerotate obiectiv, lipsit[ de =ters[turi, ordo-nat[ =i irepro=abil[, ea este o fiin\[ str[in[ ce-mi cunoa=te, nepl[cut=i indiscret, secretele pe care le va ]mp[rt[=i, f[r[ ca eu s-o mai potopri, lumii ]ntregi. N-am sim\it niciodat[ fericire ]n fa\a unei noi c[r\iale mele, am sim\it ]ntotdeauna numai acel ambiguu =i complicat sen-timent — amestec de m`ndrie =i neputin\[, de dragoste =i jignire, deintimidare =i, mai ales, de uimire — pe care trebuie s[-l aib[ p[rin\ii]n fa\a copiilor deveni\i deodat[ mari =i pe care nu ]i mai pot st[p`ni.

Dar dac[ ]n fa\a c[r\ilor mele sufletul mi se str`nge de cele maimulte ori de presim\iri =i sentimente prea complicate pentru a sem[nabucuriei, celelalte c[r\i, milioanele, miliardele de celelalte c[r\i alelumii, m[ umplu la simpla lor atingere de cea mai neumbrit[ fericire.}nainte de a le citi, ]nainte de a le b[nui m[car ]n\elesul, ]mi vine s[

CUPRINS

103Geniul de a fi

le m`ng`i =i s[ le miros, ]mi vine s[ le vorbesc =i nu m[ pot ]mpiedicas[ m[ g`ndesc la ele ca la ni=te persoane a c[ror cuno=tin\[ poate fiun noroc sau o calamitate, dar nu poate fi niciodat[ indiferent[. Exist[c[r\i care m[ intimideaz[ =i c[r\i pe care le dispre\uiesc, c[r\i pe caredin prima clip[ mi le simt apropiate =i c[r\i pe care simt nevoia s[ le\in la distan\[, c[r\i bl`nde =i c[r\i violente, c[r\i pe care a= vrea s[ leprotejez =i c[r\i l`ng[ care m[ simt protejat[ =i ]n siguran\[. Mai mult,pentru c[ nu sunt ]n stare s[ nu le consider fiin\e, le judec a=a cumjudec fiin\ele. Nu-mi plac c[r\ile prea elegante, nu m[ farmec[ si-mandicoasele edi\ii de lux, nu-mi plac volumele care \in la ]nf[\i=aremai mult dec`t la sufletul lor. Ba trebuie s[ m[rturisesc c[, printr-ociud[\enie, c[r\ile foarte frumoase ]mi trezesc o inexplicabil[ =i, =tiu,nedreapt[ suspiciune, ]n timp ce c[r\ile ur`\ele m[ ]nduio=eaz[ =i m[determin[ s[ le acord atuuri, uneori f[r[ acoperire.

Tot acest animism poate s[ par[ absurd, toat[ aceast[ subiectivi-tate poate s[ par[ exagerat[, dar cum a= putea s[ ]ncetez de a m[ g`ndila c[r\i ca la ni=te fiin\e vii, c`nd eu ]ns[mi nu-mi doresc altceva, ]ntimp, dec`t s[ devin nimic mai mult, dar nimic mai pu\in, dec`t o carte?

104 Ana Blandiana

T~RGUL DE C~NTEC

Ceea ce m[ impresionase mai puternic cu ani ]n urm[ la Paris,dincolo de bog[\ia muzeelor =i de regalitatea arhitecturii, fusese pia\ade p[s[ri c`nt[toare de la Cite. Cu greu a= putea descoperi ]n memo-ria mea sentimental[ o ]nt`mplare sau un lucru care s[ egaleze ]nging[=ie suavitatea acelui t`rg de duminic[ etal`nd ]ntr-o ordine —metafizic[, desigur, — colivii cu fiin\e ]naripate de-o ne]nchipuit[frumuse\e (le-a= fi spus ]ngeri minusculi, dac[ ]ngerii s-ar fi pututl[uda vreodat[ cu asemenea culori), agit`ndu-se muzical dincolo dez[brele artistic forjate =i purt`nd caligrafiat, uneori, al[turi de pre\,calificativul bun c`nt[re\. Erau p[s[ri purpurii cu ciocuri de metal au-riu, =i p[s[ri verzi ca iarba cu ciocuri stacojii, =i p[s[ri galbene ca=ofranul, =i p[s[ri albastre ca peruzeaua, =i p[s[ri imaculate cu ciu-furi violete, =i p[s[ri negre cu ochelari =i cozi de argint, =i p[s[ri gricu gulere ca ni=te nori verzui, =i p[s[ri de sidef cu ochi ro=ii =i aripimuiate-n albastru ]nchis. Cum a= putea s[ le descriu p[str`ndu-le]ntreaga str[lucire =i conving`ndu-m[, totu=i, c[ ele exist[ pe p[m`nt?Unele erau miniaturale p`n[ la a p[rea numai m[iestre reproduceriale unei realit[\i mai pu\in fragile =i gra\ioase, altele erau robustepretinz`nd colivii peste dimensiunile obi=nuite; unele se vindeau ]nperechi, altele solitare; unele erau juc[u=e, altele ]mbufnate; uneleerau guralive, altele mute; unele se mul\umeau cu austere chilii, al-tele de\ineau adev[rate apartamente cu balansoare =i piscine. Nimicmai divers dec`t acea expozi\ie s[pt[m`nal[ de art[ vie, cu dramele=i concuren\ele ei, cu rentabilit[\ile ei economice =i frumuse\ile ei gra-

CUPRINS

105Geniul de a fi

tuite. +i nimic mai ]n=el[tor. Pentru c[ tot acel exces de lux, de culori,de pene, de mo\uri, de cozi =i de aripi, toat[ acea diversitate de tem-peramente, de ticuri, de firi, de manii =i de obi=nuin\e nu era dec`tun cadru, lipsit de fapt de importan\[, pentru v`nzarea bunilorc`nt[re\i. Un penaj insignifiant =i o colivie monahal[ puteau s[ costede c`teva ori mai scump dec`t cea mai extravagant[ toalet[ p[s[-reasc[, ceea ce nu ]nsemna c[ printre marile frumuse\i nu ar fi fostprimadone al c[ror pre\ devenea, bine]n\eles, exorbitant.

|in minte c[ revenisem mai multe duminici la r`nd fermecat[mereu =i mereu nelini=tit[ de acel amestec de frumuse\e =i de lips[de libertate, ]n spatele c[ruia se afla obiectul ]nsu=i al v`nz[rii :c`ntecul.

106 Ana Blandiana

MONUMENTUL C{L{TORULUI

NECUNOSCUT

Multe lucruri m-au uimit =i m-au fermecat ]n nordul, descoperitaproape fabulos, al Olteniei, dar nici unul dintre ele nu m-a impresion-at mai puternic dec`t f`nt`nile. La ]nceput m-a frapat numai frecven\alor, prea mare pentru a nu ascunde =i altceva dec`t grija, oric`t de nece-sar[, de a st`mp[ra setea. De altfel, s[pate pe marginea drumului, ]nafara satelor =i chiar departe de ele, nici nu putea fi vorba despre seteacelor care le s[paser[, ci despre cea, mult mai ad`nc[ probabil, dar =imult mai teoretic[, a prezumtivilor c[l[tori. Oricum, indiferent c`t demul\i =i c`t de ]nseta\i c[l[tori ar fi b[tut drumurile de sub mun\ii Olte-niei, f`nt`nile care ]i a=teptau de-a lungul acestora erau prea numeroasepentru a nu sugera, pe l`ng[ altruismul ciudatei lor ospitalit[\i, =i unalt ]n\eles. La r[scruci sau numai la cotituri, la umbr[ rotat[ de arborisau numai sub aripa de =indril[ a strea=inei, cu roat[, cump[n[ saunumai cu jgheab mereu curg[tor, f`nt`nile \in aten\ia trec[torului treaz[la ]nc[p[\`natul, complicatul lor mesaj. Pentru c[ numai dup[ cem-am mirat c`t de dese sunt f`nt`nile, am ]nceput s[ observ c[ elesunt ]nconjurate de inscrip\ii =i troi\e, acoperite la r`ndu-le cu =irurist`ngace de vorbe ]ncrustate ]n lemn : ]nc`t fiecare f`nt`n[ pare, v[zut[de departe, un minuscul cimitir format din dou[, trei, cinci, zece crucial c[ror loc geometric, emo\ionant =i inexplicabil, este ]ns[=i f`nt`na.+i dac[, odat[ citite inscrip\iile, misterul lor r[coros se dezleag[, sufle-tul f`nt`narilor se descoper[ =i mai ad`nc, =i mai tainic: asemenea uneif`nt`ni din ]ntunericul vuitor al c[reia ecourile se ]ntorc ]mbog[\ite =iapa se ghice=te pe c`t de dep[rtat[, pe at`t de limpede.

CUPRINS

107Geniul de a fi

C[ci f`nt`nile sunt s[pate cu g`ndul la mor\i. Ca un omagiu aduscelor pleca\i, cei r[ma=i sap[ ]n memoria lor f`nt`ni pentru ca trec[torii,b`nd, s[ le evoce amintirea. Datele acestuia sunt ]nsemnate cu grij[ petrunchiul f`nt`nii sau pe crucile din jur — pentru c[, dac[ nu a s[pat of`nt`n[, cel viu pune cel pu\in o troi\[ l`ng[ o f`nt`n[ mai veche, aso-ciindu-=i durerea nou[, ]nc[ fierbinte, la r[coarea ei lini=titoare demult.C[l[torii beau ap[, citesc inscrip\iile, =i-i pomenesc astfel pe necunoscu\iiomagia\i. La r`ndul lor, c`nd le e sete, mor\ii ]n=i=i pot veni s[ bea =i s[se conving[ de tr[inicia memoriei lor.

Obicei ancestral =i tulbur[tor, cult al str[mo=ilor viu ]mpletit cu acelantic Bibe viator, ospitalitate ad`nc[ =i ad`nc filosofic[ sunt f`nt`nile]n=irate pe drumurile Olteniei. Am b[ut pe r`nd din ele, le-am citit pisa-niile ]ncrez[toare ]n posibilitatea noastr[ de a ne pomeni =i ]n\elegeunii pe al\ii =i le-am privit emo\ionat[ ca pe un monument — ]n[l\attriumf[tor peste ]nsu=i izvorul Stixului — al C[l[torului Necunoscut.

108 Ana Blandiana

INTENSITATEA SUPLICIULUI

Am mai v[zut =i ]n alte locuri, ]n multe alte locuri, pere\ii picta\iai m`n[stirilor — splendidele pridvoare br`ncovene=ti, mai ales —acoperindu-se p`n[ la nivelul unui stat de om cu nume ]ncrustatesadic ]n tencuiala zugr[vit[ dar niciunde mai mult dec`t ]n acea bise-ric[ din pe=ter[ vandalismul acelor inscrip\ii nu mi se p[ruse mai com-plet, mai exhaustiv. Pe=tera se afla la c`teva sute de metri deasupram[n[stirii Bistri\a ]n defileul p[duros =i romantic al r`ului cu acela=inume, gr[bit s[ ajung[ ]n Olt. Se p[trundea ]n ea, spectaculos =iaproape riscant, de pe un pode\ suspendat deasupra cheilor abrupte,cu st`nci bru=te =i brazi imperatori, pentru a se ]nainta apoi t`r`=printr-o galerie lung[ de mai multe zeci de metri, m`ntuit[ deodat[]ntr-o mare hal[, ca o pia\[ din care porneau alte coridoare mai scundesau mai ]nalte, de jur ]mprejur. De altfel, cred c[ impresia aceasta depia\et[ medieval[ ]n care se vars[ ca ni=te p`raie stradelele contor-sionate ar fi persistat, fermec[toare =i incitant[, ]n ciuda reflectoare-lor care luminau pielea reptil[ a pere\ilor =i formele lor mereu reti-cente, dac[ f`lf`iri scurte, prea scurte pentru a fi reperate de ochi, =io ciudat[ vibra\ie, ca a firelor de ]nalt[ tensiune, nu ne-ar fi ]ngrozitde prezen\a liliecilor, purt`nd ]nc[rcata ereditate a tuturor spaimelordin copil[rie =i a tuturor pove=tilor cu vr[jitoare =i farmece malefice.Acesta era locul ]n care c[lug[rii m`n[stirii din vale au s[pat dou[bisericu\e, cu pictura emo\ionant[ a=ezat[ direct pe peretele st`ncii,]n care retr[geau din calea turcilor moa=tele =i odoarele l[ca=ului.Am intrat f[r[ mari iluzii estetice, atras[ mai cur`nd de a=ezarea

CUPRINS

109Geniul de a fi

senza\ional[ a monumentelor dec`t de speran\a frumuse\ii lor. Poatede aceea prospe\imea culorilor =i a sentimentelor descoperite acolo]n p`ntecul p[m`ntului m-a emo\ionat neobi=nuit. Linia ingenu[amintind naivitatea icoanelor pe sticl[ =i vopseaua vie ne]nvins[ deumezeala secular[ a st`ncii goale se ]mbinau, sub lumina ]nl[crimat[a lanternei, ]n viziuni ]nc[rcate de amintiri =i ]n\eles. }mi amintesc unobraz prelung, cu ochi negri, mari, de o con\inut[ noble\e, ajuns lastilizarea bizantin[ nu prin dogm[, ci prin intensitate. }mi maiamintesc dou[ figuri de mironosi\e de o mare ging[=ie, ca ni=te pe-tale animate de un puls ad`nc mai mult dec`t floral, cu ochi mistici =igene lungi, bisericoase.

Dar pe deasupra tuturor liniilor =i culorilor, sentimentelor =icredin\elor, ]mi amintesc inscrip\iile. Nume de botez =i de familie,localit[\i de ba=tin[, ani de gra\ie, totul scrijelat f[r[ mil[ peste obra-zuri =i ochi de sfin\i, peste guri =i m`ini de madone, peste triunghiuridivine =i scene biblice. Unii ]=i scriu numele dezordonat, non=alant,ca o semn[tur[; al\ii =i-l ]ncrusteaz[ numai de jur ]mprejurul capete-lor, pe aureole. Sunt litere latine =i ani contemporani, dar sunt =i chi-rilice datate pe la ]nceputul secolului trecut. Nu poate fi incriminat[o epoc[, ci o latur[ uman[. +i ca orice lucru pe care nu reu=esc s[-l]n\eleg, acest straniu viciu m[ incit[ =i m[ obsedeaz[. Pot s[ ]n\elegsensurile unei crime, pot s[ ]n\eleg cauzele unui r[zboi, pot s[ ]n\elego r[zbunare sau o tic[lo=ie, dar mi-e cu neputin\[ s[ ]n\eleg rostulacestei profan[ri aproape incon=tiente. Pentru c[, ]n mod evident, nudistrugerea picturii este scopul acestei activit[\i, ci nemurirea nume-lui s[pat ]n ea. Pictura distrus[ este numai rezultatul acestei ac\iuni]ndreptate ]mpotriva uit[rii. Dar atunci de ce au fost scrise acolo, peacea fresc[ neobi=nuit de emo\ionant[, =i nu pe un perete obi=nuit,nepre\ios, a c[rui distrugere nu este o infamie, dar a c[rui rezisten\[

110 Ana Blandiana

nu e cu nimic mai prejos? Nu cumva nemurirea este considerat[ de-pendent[ tocmai de aceast[ aneantizare a unei frumuse\i? Nu cumvaperver=ii purt[tori ai acelor nume au calculat legarea numelui lor deoprobriul cu at`t mai ]ndelungat cu c`t victima este mai pre\ioas[? Ca=i cum nemurirea c[l[ului ar fi direct propor\ional[ nu numai cuimportan\a celui chinuit, ci =i cu intensitatea supliciului.

111Geniul de a fi

PRETIOASELE R{+INI

Coboram coasta unui munte ]mp[durit ]n insula Egina, una din-tre acele minuni eline formate dintr-un templu, un munte =i o mare,una dintre acele minuscule parcele de univers ]n care, l[s[ndu-se ]nvoia spiritului, materia a descoperit cu delicii, de milenii ]ntregi, ceade a patra stare de agregare : simbolul.

Coboram printr-o p[dure de pini pe un covor moale =i pl[cutmirositor de ace uscate =i m[ sim\eam a=a cum m[ simt ]ntotdeauna]ntr-o p[dure : protejat[ =i cuprins[ ]n solidaritatea ad`nc[ a mili-oanelor de fiin\e, vegetale sau nu, care o formeaz[ =i de care nu m[deosebesc dec`t prin puterea de a m[ opri =i a privi ]n jur. +i pentruca aceast[ solidaritate s[ nu fie contrazis[ de nimic, din c`nd ]n c`nd]nchideam ochii, ]naint`nd ]ncet din tulpin[ ]n tulpin[, descoperindastfel lumea numai prin pori, prin auz, prin miros, =i descoperind-o,]n aceast[ benevol[ orbire, mai adev[rat[ ]nc[ si mai st[p`nitoare.Templul fiicei lui Jupiter r[m[sese deasupra p[durii, pe creast[. Me-diterana a=tepta nev[zut[ ]nc[ =i uitat[, la poale, numai p[durea exis-t[, ]nclinat[ ]ntre cer =i p[m`nt, vie cu adev[rat, asemenea mie. }nain-tam deci ]ntr-un astfel de joc cu mine ]ns[mi =i cu puterea de ferme-care a p[durii, ]naintam cu ochii ]nchi=i si m`inile ]ntinse, asemeneaunor fericite =i cercet[toare antene, c`nd degetele precaute s-au opritcuprinz`nd mirate ]n c[u= ceva ce sem[na cu o farfurie. Am deschisintrigat[ ochii : era o farfurie ]ntr-adev[r, =i ]nc[ una cu o menire c`tse poate de senza\ional[. Suspendat[ la un metru =i ceva de p`m`nt,pe un fel de policioar[ prins[ ]n scoar\a pinului crestat ad`nc de o

CUPRINS

112 Ana Blandiana

secure la c`\iva centimetri deasupra, farfuria era a=ezat[ savant, ]na=a fel ]nc`t lacrimile de r[=in[ ale arborelui r[nit s[ se adune disci-plinate ]n ad`ncul ei. +i nu era singur. O dat[ revela\ia produs[, priv-irea rotit[ ]n jur descoperea zeci =i zeci de asemenea talgere profi-toare ale durerii vegetale.

Crezusem c[ lunec fericit[ printr-o p[dure =i ]naintam oarb[printr-o uzin[ specializat[ ]n extragerea r[=inilor aromate din arbori=ia profitului din lacrimile pl`nse de pini. Eram singur[ printre miide copaci, care purtau fiecare o ran[ f[cut[ cu bun[ =tiin\[ de om =io farfurie menit[ s[ trag[ pentru el foloasele durerii pe care opricinuise. Eram singur[ printre at`\ia arbori care ar fi avut dreptuls[ m[ loveasc[ r[zbun[tor cu ramurile, printre at`\ia copaci de carem[ sim\isem at`t de absurd protejat[, pe care mi-i sim\isem, at`t denedrept, solidari. Nu m-am putut ]mpiedica s[-mi imaginez h`rdaielecu r[=in[ ]n care se v[rsau, probabil, toate acele farfurii colectoare, =iapoi cisternele ]n care se transportau ]nspre negustorii de lacrimi. +inu m-am putut ]mpiedica s[ m[ ]ntreb dac[ nu cumva, la r`ndul nos-tru, pl`ngeam, pentru c[ ]ntr-un alt regn, mai larg v[z[tor, alte fiin\e,sem[n`ndu-ne nu mai mult dec`t sem[nam noi copacilor, se ]mbo-g[\eau de pe urma lacrimilor noastre.

113Geniul de a fi

PIRAMIDE R{STURNATE

M-a mirat ]ntotdeauna preten\ia vechimii. O familie m`ndr[ desecolele ]ngr[m[dite ]n urm[, c[\[r`ndu-se pe timpul trecut :“Apar\inunei vechi familii, str[mo=ii mei existau pe la 1800". Dar to\i avemfamilii str[vechi, str[mo=ii tuturor existau nu numai la 1800, ci =i ]nepoca de piatr[. To\i avem c`te un tat[ =i o mam[ care au fiecarec`te un tat[ =i o mam[. }ntreg universul uman se sprijin[ pe acesteidentice piramide r[sturnate, cu v`rful ]nfipt ]n \[r`na de la facerealumii. Faptul c[ =tii sau nu ce f[ceau acei str[mo=i, aceasta e diferen\a,faptul c[ au l[sat sau nu un semn al trecerii lor ]i deosebe=te pe uniide al\ii. Dar dac[ p[str[m siguran\a c[ r[m`n ]nsemnate numai faptele]nving[torilor =i b[nuiala c[ nu ]nving ]ntotdeauna — dar c`t de des?— cei mai buni, un =ir de ]nving[tori poate s[ fie un prilej de m`ndriemai rar dec`t unul de jen[. Suntem cu to\ii la fel de b[tr`ni, dar nula fel de vinova\i.

CUPRINS

114 Ana Blandiana

SPAIMA DE M{RE|IE

Pe strada copil[riei mele, m[re\ era un cuv`nt de ru=ine, insult[tor.“Ce te \ii a=a m[rea\[?” ]mi striga feti\a din vecini, atunci c`nd nuvoiam s[ m[ joc cu ea =i aceast[ impreca\ie m[ f[cea s[ cedez, s[ facorice mi-ar cere. M[re\ ]nsemna ]ncrezut, dispre\uitor =i, ]ncep`nd deatunci, aveam s[ fiu toat[ via\a terorizat[ de posibilitatea lans[rii ac-estei acuza\ii. De atunci a ]nceput spaima mea de a nu c[lca princeva obligatoria egalitate =i grija de a nu fi acuzat[ de m[re\ie, chiardac[, ]ntre timp, descoperisem o alt[ semnifica\ie cuv`ntului.

CUPRINS

115Geniul de a fi

DIALOG

— Te rog s[ observi, ]mi spunea prietena mea fascinat[ de psiho-logia feminin[ , c[, ]n mod curios, celibatarele de voie sau de nevoie,domni=oarele b[tr`ne, nu sunt recrutate ]n majoritatea cazurilor din-tre fetele ur`te =i f[r[ preten\ii, ci, dimpotriv[, dintre cele pe careprea marile preten\ii le-au f[cut s[ piard[ totul.

— Nici rata\ii, i-am spus, nu se aleg niciodat[ din marea mas[ acelor care nu =i-au propus dec`t s[ supravie\uiasc[ =i s[ fie, ]n m[suraposibilit[\ilor, ferici\i, ci, dimpotriv[, dintre marii ambi\io=i, dintre ceice, r`vnind la mai mult dec`t sunt ]n stare s[ realizeze, r[m`n crucifica\ijalnic pe ciotul fatalei diferen\e dintre m[sura lacom[ a visului =i m[surachircit[ de nenoroc a faptei. Ceea ce nu-l ]mpiedic[ pe cel ce nu a ]ncer-cat niciodat[ nimic s[ r`d[ de cel — infinit superior lui — care a ]ncer-cat f[r[ a reu=i, ca =i cum ]ncercarea dep[=irii propriei condi\ii ar fi oru=ine pe care numai succesul ei ar mai putea-o, ]ntruc`tva, =terge.

— La fel, oric`t ar p[rea de ciudat, =i-a continuat ideea prietenamea, ur`\enia nu e o garan\ie a bunelor purt[ri =i nici frumuse\ea anecumin\eniei, ci, mai adesea, dimpotriv[. Fetele frumoase sunt maiintangibile, =i din cauza propriului orgoliu, =i din cauza intimid[riib[ie\ilor ]n fa\a lor, ]n timp ce ur`tele, cele care nu se pot a=tepta laprea mult, sau chiar la nimic, folosesc ocaziile, nu las[ s[ le scapeclipa, atac[, revendic[, asalteaz[, utilizeaz[ totul =i astfel cuceresc pecei nehot[r`\i, lene=i, timizi, complexa\i, adic[ pe majoritatea.

— Nici talentul, i-am r[spuns, nu este o garan\ie a succesului.Muncit de el ]nsu=i =i ve=nic ocupat ]n sine, el nu g[se=te niciodat[

CUPRINS

116 Ana Blandiana

timpul necesar =i dorin\a suficient[ pentru a sus\ine ]n afar[ operascoas[ la lumin[ at`t de greu. De altfel, pre\uitor al esen\ei, =i neatentla circumstan\e, talentul, chiar =i aceast[ scoatere la lumin[ — punctultim =i triumf[tor al unui lung =i chinuitor proces — poate s[ o rea-lizeze ]n contratimp =i s[ o vad[ primit[ cu agasare. Dimpotriv[, ne-talentul, con=tient ]ntotdeauna — indiferent c`t orgoliu =i suficien\[ar afi=a — de pu\in[tatea valorii sale, se ]ngrije=te atent de toatecondi\iile apari\iei =i recept[rii ei; alege ziua =i momentul dezveliriicrea\iei, calculeaz[ zodia =i fazele lunii, cine o va vedea mai ]nt`i =icine o va l[uda prima dat[; nimic nu este l[sat la ]nt`mplare, lumi-nile care trebuie s[ pun[ ]n valoare =i umbrele care trebuie s[ contri-buie la mister, toate am[nuntele prestabilite =i concur`nd ]n realiza-rea adev[ratei opere : succesul absolut asigurat cu m[iestrie artistic[=i precizie =tiin\ific[.

— Dar poate, a ad[ugat interlocutoarea mea, aceast[ nedreapt[lege nu este dec`t o dreptate mai ad`nc[ pe care natura o face,egaliz`ndu-=i astfel supu=ii. Cuantumul de fericire pe care simpla, con-tinua existen\[ a frumuse\ii este ]n stare s[ o confere unei vie\i abiadac[ este atins[ prin consumul de energie menit s[ asigure ne-singur[tatea.

— Dar poate, am ad[ugat, aceast[ revolt[toare inechitate nu estedec`t o form[ a ]n\elepciunii universale, care ]n felul acesta fere=tede sterilitatea deformatoare a succesului marile spirite, p[str`ndu-leneatins[ puterea =i fericirea creatoare.

— Dar de ce — dac[ ]n felul acesta se asigur[ echilibrul lumii —fetele ur`te le ur[sc pe fetele frumoase? — Dar de ce totu=i — dac[]n felul acesta se asigur[ armonia universului — cei netalenta\i nu]nceteaz[ s[-i urasc[ pe cei talenta\i?

117Geniul de a fi

CALENDAR

Am v[zut, la mijlocul lunii aprilie, un buchet de gladiole. Erausomptuoase, ca ]ntotdeauna, =i, ca ]ntotdeauna, artificiale pu\in, preacu exactitate frumoase pentru a prefera solemnit[\ii gra\ia =i nemi-=c[rii, tremurul. Dar acum, nefirescului lor obi=nuit i se ad[uga, mirat,nefirescul anotimpului, ciud[\enia apari\iei elegantelor senioare alelunii august pe planeta locuit[ de ceap[ verde =i urzici, de l[cr[ mio-arele, zambilele =i narcisele adolescentului aprilie. Departe de a im-presiona, efectul produs era mai cu seam[ nepl[cut =i mai cur`ndridicol — uimirea pe care o declan=a ]n mine aceast[ arogant[ de-vansare a calendarului sem[n`nd sentimentului pe care mi l-ar fi pro-vocat descoperirea, printre baticurile =i balonzaidele dimine\ii, a uneicucoane ]n mare \inut[ de sear[. Dar dincolo de impresia, exagerat[poate =i ]n orice caz subiectiv[, pe care o n[=tea ]n mine bizara pre-cocitate a gladiolelor, nu puteam s[ nu m[ g`ndesc la volumul demunc[ =i de efort care o asigurase, la serele =i inova\iile care ]id[duser[ na=tere =i nu puteam s[ nu m[ ]ntreb care putea s[-i fiesensul ce nu reu=eam s[-l prind. Cui ]i folosea aceast[ rostogolire dince ]n ce mai spectacular[, prilejuind decalaje =i suprapuneri deneb[nuit?

+i, ]ntreb`ndu-m[, mi-am amintit paradoxalul sentiment de frus-trare pe care l-am tr[it cu ani ]n urm[, atunci c`nd — ]ntr-un super-magazin din Chicago — am cump[rat, ]n plin[ iarn[, o jum[tate delubeni\[ mustitoare, debord`nd de culoare =i gust. Mi-am amintit cumam cump[rat-o, fascina\i, f[r[ s[-i mai socotim dulcea\a ]n centime,

CUPRINS

118 Ana Blandiana

=i cum ne-am oprit cu ea pe o banc[ de pe malul marelui lac, aproape]nghe\at, ]nconjurat de z[pad[. Mi-am amintit cum, ]n timp ce o sa-vuram chiar, amestecat[ ]n ]nc`ntarea =i ineditul momentului, a]nceput s[ se ]nfiltreze o — abia ]n\eleas[ mai ]nt`i, apoi tot mai de-finitiv[ — p[rere de r[u. Sim\eam c[ bucuria acelei felii de var[m`ncat[ pe om[t o pl[team, din acea clip[, cu pierderea misterului,]nv[\at ]nc[ din copil[rie, al lunec[rii anotimpurilor, cu renun\area laacel savuros =i tainic suspens al a=tept[rii pline de ]nc`nt[ri =i defarmec a vremii cire=elor, a vremii c[p=unelor, a vremii caiselor, avremii piersicilor, si lubeni\elor, =i strugurilor, =i nucilor, =i gutuilor, =ia=a mai departe, =i a=a mai departe...

119Geniul de a fi

}N MARE

Orice carte este o sticl[ aruncat[ ]n mare. Scrii mesajul cu greu,luni =i ani ]ntregi trude=ti asupra frazelor demne de a fi trimise s[poarte ]n lume ]nc[rc[tura dorit[, ]nc[rc[tura care, la r`ndul ei, afost ani =i ani selectat[ din mormanul de sentimente =i idei, dingr[mada inform[ de obsesii. }l scrii pentru c[ e=ti convins c[ un gustnou s-a distilat din zaharurile =i otr[vurile str`nse ]n tine, c[ un su-net nou s-a desprins din vacarmul de hohote =i de bocete reprimatede smal\ul unui z`mbet, de desc[rcarea unui spasm. }l scrii, pentruc[ de foarte de mult, de la ]nceputul adolescen\ei, cineva — carelocuie=te ]n tine at`t de ad`nc =i vorbe=te at`t de rar, ]nc`t nu =tiiniciodat[ dac[ mai este acolo =i ]ntreaga ta via\[ nu e, de fapt, dec`to zbatere pentru a te convinge c[ mai este acolo — \i-a m[rturisit c[tocmai ]n acest scop ai fost adus ]n lume : s[-l scrii. }l scrii, fiindc[,pentru a-l scrie, ai renun\at la nenum[rate bucurii, ai redus f[r[ mil[tot ce s-ar fi putut opune, chiar =i numai virtual, acestei opera\iiaproape magice, acestui act aproape ocult; ai renun\at, de fapt, s[tr[ie=ti pentru ca s[ scrii, ]nc`t, dac[ nici via\a n-a reu=it s[ te ]m-piedice, ce te-ar mai putea opri s[ o faci? Apoi, dup[ ce s-ar p[rea c[ai terminat, cite=ti =i recite=ti mesajul — care de la un minut la altul,de la o stare de spirit la alta, \i se pare crucial sau derizoriu, demn deaten\ia ]ntregii omeniri sau, dimpotriv[, st`ngaci =i ridicol, ne]nsemnat,inutil — =i ]l ]nchizi, cu un ultim curaj, ]ntre coper\ile unei c[r\i, =i ]larunci ]n marea de h`rtie pe care plutim cu to\ii.

Va fi sau nu g[sit de cineva, aceasta e ]ntrebarea, =i cel care ]l va

CUPRINS

120 Ana Blandiana

g[si va cunoa=te limba ]n care e scris? +i, dac[ va =ti s[ citeasc[, va fi]n stare s[ ]n\eleag[ ce-a citit? +i, dac[ va ]n\elege, o va face ]ntr-unmoment ]n care sufletul lui va fi poros, dornic s[ absoarb[, a=tept`ndu-=i]ntr-o bl`nd[ feminitate ]ntregirea sau, dimpotriv[, ]nchis si ]mpl[to=atde orgoliu, suficient sie=i, refract`nd sigur de el =i deformator oriceg`nd ce s-a apropiat din afar[, orice durere care ]nc[ nu l-a atins? Iaratunci c`nd, ]n at`t de dubitativa t[cere a acestei a=tept[ri, se ridic[un glas anun\`nd g[sirea unui mesaj ]n mare, totul se suspend[ ]ntine pentru a auzi. +i auzi, nevenindu-\i a crede, un mesaj cu totulnecunoscut, =i numele t[u repetat =i strigat din om ]n om. Sunt ani =iani de c`nd poe\ii nu se mai pl`ng c[ sunt ne]n\ele=i, ci c[ sunt ]n\ele=i]n grab[ =i simplifica\i, ]n entuziasm.

121Geniul de a fi

HORIA REX DACIAE

Am num[rat 250 de ani de la na=terea lui Horia, pentru c[ =timc[ ]n toamna marii r[scoale legendarul ei conduc[tor avea 54 de ani.Anul na=terii lui Vasile Nicola Ursu rezult[ prin sc[derea v`rstei luicunoscute, din anul cunoscut al r[scoalei, iar aceast[ at`t de simpl[aritmetic[, aceast[ at`t de rotund[ aniversare, r[stoarn[ peste noivaluri interogative de ]n\eles. C[ci, dup[ dou[ secole =i jum[tate,\[ranul aproape b[tr`n din Albac nu =i-a l[sat ]nc[ ]n ]ntregime dez-legat misterul for\ei =i istoriei sale. Cel despre care, dup[ ]nfr`ngere=i capturare, un ziar provensal scria c[ r[spunde cu geniu =i fermi-tate interogatoriilor, cel care a putut ]nvia ]n memoria amor\it[ =i in-diferent[ a Europei, dup[ o mie opt sute de ani de uitare, luminanelini=titoare =i misterioas[ a Daciei libere, a avut o asemenea capaci-tate de a face s[ se depene ]n jurul f[pturii sale — de s`nge care aputut fi totu=i v[rsat, de oase care au putut fi totu=i zdrobite — at`teaatribute abstracte ale milenarului s[u popor, at`tea legende fantas-tice ale emo\iei colective, ]nc`t el ]nsu=i, \[ranul ]mbr[cat cu o \undr[]ntoars[ =i ]nsceptrat cu un b[\ sub\ire de alun, abia dac[ se mai]ntrez[re=te de dup[ profilul acvilin s[pat pe medalii ]mpodobite cutitluri, \`=nit aproape miraculos din memoria r[zbun[toare: Horia UrszRex Daciae. Faptul c[ aceast[ legend[ nu a drapat un t`n[r romantic=i frumos, ci un b[rbat de 54 de ani, obosit probabil de drumurileVienei, de mereu neacoperitele promisiuni, de lipsa unui ad[post =i aunei siguran\e, caracterizeaz[ zguduitor cea mai mare r[scoal[ a

CUPRINS

122 Ana Blandiana

rom`nilor — acest popor bl`nd =i r[bd[tor, optimist =i sceptic, ajunsla maturitate ]ncerc`nd mereu s[ o scoat[ la cap[t cu binele =i izbuc-nind numai atunci c`nd nu se poate cu adev[rat altfel, c`nd nici osperan\[ nu mai este l[sat[ s[ tremure ]n v`nt pe arborele mereure]nfrunzit al istoriei. Revolta nu a fost la noi sunetul zeesc scos dincristalul lovit al tinere\ii, ci geam[tul profund, urletul care nu maipoate fi ]n[bu=it al unei dureri care ]mb[tr`nise ascuns[, ]mbunat[de c`ntece =i de pove=ti.

“Mor pentru popor”, ultimele cuvinte ale celui mai mare martircrescut din mun\ii no=tri spre cerul ]nc[rcat de vinov[\ii al trecutu-lui, nu sunt strig[tul exaltat al unui t`n[r care ]=i arunc[ plin de su-perbie via\a ]n balan\a nehot[r`t[ a posterit[\ii, ci testamentul uneiexisten\e profund responsabile =i suprem inteligente, care dup[ ce acump[nit =i a ]ncercat totul folose=te =i ultimul argument ]n luptainegal[ cu nedreptatea. Cei 250 de ani nu se ]mplinesc numai de lana=terea unui \[ran din mun\ii Zarandului, ci de la cristalizarea celuimai cuprinz[tor simbol al destinului nostru ]ndelung r[bd[tor.

Ceea ce m-a frapat ]ntotdeauna ]n figura lui Horia — ]nc[ dinadolescen\[, c`nd r[scoleam pasionat[ bibliotecile episcopiilor or[-dene, c[ut`nd c[r\i vechi, ie=ite din uz, ]n care a= fi putut g[si ele-mente noi, limpezitoare — a fost ]naltul ei grad de abstrac\iune. Multmai mult dec`t un personaj, el, Horia, mi s-a p[rut o idee; nu numaiconduc[torul r[zvr[tirii, ci numele r[zvr[tirii chiar. }ntins[ — aseme-nea unui incendiu purificator care trecea din mo=ie ]n mo=ie =i dindurere ]n durere — pe ]ntreaga suprafa\[ a Transilvaniei, r[scoala aars ]n numele lui Horia =i din ordinul ]mp[ratului, ]mp[ratul =i Horiareprezent`nd dou[ la fel de ]nalte =i de protectoare no\iuni, \[ranuldin Albac nefiind mai tangibil =i mai concret dec`t principele din Vie-na. Adunarea de la Mesteac[n, ultimatumul de la Deva, iure=ul pro-

123Geniul de a fi

pagator al ridic[rii la lupt[, spaima nobililor =i nesupunerea \[ranilor,toate se desf[=oar[ ]n numele lui, toate se numesc Horia. Horia vinecu steagul ro=u. Horia vine cu crucea de aur, venirea lui Horia esteanun\at[ mereu — cu speran\[, m`ndrie =i dezl[n\uit[ bucurie deunii, cu spaim[ isteric[ =i oroare de al\ii, =i de fiecare dat[ numele luieste suficient faptelor s[ se ]mplineasc[.

|[ranul Nicula Urs a stat, ca ]ntr-o cetate greu expugnabil[, ]nMun\ii Zlatnei, Horia — aceast[ vocabul[ magic[, aceast[ porecl[]mp[r[teasc[ — a condus r[scoala la Arad =i la Ha\eg, la Hunedoara=i la Alba Iulia. Durerea =i ]mpotrivirea aveau nevoie de o defini\ie =idefini\ia lor a fost Horia. Dac[ nu ar fi existat, ar fi fost inventat, f[r[ezitare, a=a cum a fost.

Fizic, indubitabil concret, el, \[ranul cu frunte imens[, a fost nu-mai pe platforma de execu\ie, dar, ca =i cum ar fi vrut s[ se r[zbunepentru umilirea acelor c`teva ore de istorie exact[, legenda a izbuc-nit apoi cu puteri sporite inund`nd totul, sp[l`nd s`ngele =i transfi-gur`nd cruzimea mor\ii ]n haloul mereu cresc[tor al nemuririi. Di-fuzat pe medalii cu inscrip\ia Horia rex Daciae, chipul lui ajungea inLuxemburg =i ]n Toscana, numele lui era colportat de cancelariile spa-niole =i otomane, teatrele din Cehia =i Germania ]i reprezentau tra-gedia, ziarele din Italia =i Belgia, Fran\a =i Austria ]l ]nf[=urau ]n po-vestiri incredibile =i basme copil[re=ti. El nu mai era de mult un \[rans[rac din Mun\ii Zarandului, ci locul geometric polariz`nd straniu deadev[rat, chiar ]n cea mai fantastic[ form[, sensurile istoriei rom`nilor— de la originea roman[ la persisten\a pe p[m`ntul transilvan, de laasuprirea grofilor la unirea cu \[rile rom`ne, de la ortodoxia credin\eila latinitatea limbii. Doamnele care la Paris =i la Bruxelles purtau p[l[rii“a la Horia” =i-i scriau numele pe evantaiuri, deveneau gra\io=ii,incon=tien\ii soli de un sezon ai gravelor noastre adev[ruri eterne.

124 Ana Blandiana

La Oradea, deasupra t`mplei Bisericii cu Lun[ — acea misteri-oas[ lun[, jum[tate neagr[, jum[tate aurie, ]nv`rtindu-se dup[ legi mis-terioase =i cosmice, care mi-a umplut de ]ntreb[ri =i de ]n\eles copil[ria— deasupra crucii din mijlocul iconostasului, ]n cel mai ]nalt punct albol\ii catedralei din Oradea, am descoperit de cur`nd, cu uluire =i la-crimi, portretul lui Horia. Este un medalion sprijinit omagial pe dou[ramuri de laur =i ]mpodobit de o coroan[ grea, aproape imperial[,relief`ndu-=i fondul ]nchis =i obrazul cunoscut din acest cadru poleits[rb[tore=te =i subliniat str[lucitor. Tr[s[turile f[r[ dubiu, fruntea spe-cific[ =i p[rul str`ns \[r[ne=te ]n p[r\i erau cele =tiute din c[r\ile de=coal[ =i chiar dac[ renov[rile succesive au limpezit portretul apropi-indu-l de prototip, nu exist[ nici o ]ndoial[ c[ el era acolo, deasupraaltarului, de la ]nceputuri, de la prima pictare a bisericii ]n 1816. Iaracest fapt, revolu\ionar =i zguduitor ]n egal[ m[sur[, ne las[ s[]ntrez[rim nu numai prestigiul de martir al marelui r[sculat ]n epoc[,ci =i ]n\elesul credin\ei care i-a fost al[turi. }nceput[ ]n 1784, ]n chiaranul r[scoalei, construc\ia catedralei neunite din Oradea s-a desf[=uratsub semnul nesupunerii =i al tragediei rom`nilor din Principatul Tran-silvaniei, =i, o dat[ ]n[l\at[, biserica a devenit un simbol al ne]nfr`ngeriitotale si al victoriei ce urma s[ vin[. Portretul lui Horia, a=ezat triumfal=i conspirativ deasupra catapetesmei, era un r[spuns, abia cifrat, al ce-lor care nu renun\au. Sanctific`ndu-l astfel, biserica se sfin\ea ]nc[ odat[ prin jertfa sa, accept`nd cu adev[rat suferin\a =i revolta, cauzacelui ce-=i fermecase fra\ii cu g`ndul eliber[rii, “ille famosus seductorpopuli”, cum ]l numeau exasperate cancelariile du=mane.

Am citat ciudatul titlu de noble\e al \[ranului din Albac, ca =i dove-zile faimei sale europene din monumentala monografie a r[scoalei luiHoria de David Prodan =i am transcris emo\ia de mai sus ]n semn delimpede omagiu marelui istoric =i capodoperei sale r[scolitoare.

125Geniul de a fi

MAI MULT CA TRECUTUL

Tot ce apar\ine trecutului se ]ncarc[ de o aur[ care dep[=e=te ]nintensitate =i sens simpla nostalgie, vechimea devenind valoare ]n sine,o no\iune autonom[, puternic[, asemenea frumosului. Un obiect vechieste pre\ios nu prin frumuse\ea care a reu=it s[ str[bat[ timpul ]n el,ci chiar prin timpul pe care ]l ]ntruchipeaz[, care i s-a depus — mate-rie stranie, aproape palpabil[ — ]n cr[p[turi. +i totu=i, ca ]n at`teaalte domenii, =i ]n aceast[ ]mp[r[\ie revolut[, limitele sensibilit[\iinoastre sunt prezente =i de netrecut. S[ observa\i cum un obiect deacum un secol este pentru noi o relicv[ emo\ionant[, unul de acum omie de ani, o tulbur[toare revela\ie, ]n timp ce unul de acum patru,=ase sau zece mii de ani nu mai produce asupra noastr[ o impresiesporit[ sau cel pu\in egal[, nu ne mai uime=te cu aceea=i intensitate,ca =i cum s-ar g[si dincolo de sfera ]n interiorul c[reia suntem ]n stares[ sim\im. }mi amintesc cum am intrat ]n palatele de la Cnossos, in-timidat[ =i indiferent[ ]n egal[ m[sur[, revolt`ndu-m[ singur[ de lipsamea de emo\ie. Apar\ineau unei epoci prea ]ndep[rtate ca s[ m[ maiating[, dominat[ de o umanitate str[in[ despre care, tot ce =tiam,=tiam din pove=tile atenienilor, colorate, fantaste, caracteriz`ndu-i ]nmult mai mare m[sur[ pe autorii povestirii dec`t pe eroii ei. Vreau s[spun c[ dac[ m-a uluit ceva cu adev[rat la Cnossos nu a fost ]naltaciviliza\ie, m`ndr[ de cuceririle ei tehnice =i av`nd voca\ia confortu-lui ]n acea ad`ncime de neconceput a timpului, ci faptul c[ aceast[civiliza\ie a existat pur =i simplu, indiferent c`nd, faptul c[ nu eranumai o poveste. Minos cel ]n=elat de so\ie, Minotaurul, Teseu, labi-

CUPRINS

126 Ana Blandiana

rintul, Ariadna, Dedalus, =tiusem dinainte totul, dar totul fusese preafrumos ca s[ fie adev[rat. Ceea ce p[ruse un simbol nu era dec`t orealitate? Ceea ce fusese metafor[ nu era dec`t istorie? +i ]nc[ o isto-rie at`t de veche, ]nc`t numai pove=tile care-i r[s[riser[ pe urme maireu=eau s[-i dea un ]n\eles. Od[ile regelui, ale reginei, sala tronului,atelierele me=terilor, temple, necropole, s[li de baie, conducte de ap[,terase, cur\i interioare, sc[ri, coloane, totul repet`nd acest cap obse-siv de taur =i securile ]nsp[im`nt[toare cu dublu t[i=, totul scos desub incredibila cenu=[ a celor patru mii de ani, totul indiferent, str[in,neconving[tor. Poate c[ ecua\ia labirintului, poate c[ povestea bleste-mat[ a Minotaurului contribuiau la acest sentiment care se opunea =iel realit[\ii =i o ]mpiedica s[ triumfe. Timpul minoic dep[=ea cu multcapacitatea sufletului meu de a percepe timpul =i st[team ]n fa\a luipierdut[ ca un ne]not[tor care, ]ntr-o ap[ ad`nc[ de trei sau de osut[ de metri, se ]neac[ la fel.

127Geniul de a fi

FRAGMENTE

(Spaima de literatur[)

108. Spaima de literatur[, de potriveala vorbelor, de me=te=ug,m[ ]nghea\[ =i m[ duce uneori p`n[ la totala incapacitate de formu-lare. Dup[ primele dou[ versuri, venite de la sine, r[m`n suspendat[]ntr-un fel de timid[ =i ]nc[p[\`nat[ m`ndrie care m[ ]mpiedic[ s[]mplinesc deliberat ceea ce ]ncepuse de deasupra voin\ei mele.

109. Am ]nceput prin a ]ncerca s[ m[ exprim =i am sf`r=it prin am[ l[sa, de mine ]ns[mi, exprimat[.

110. Noaptea, ]n vis, scriu u=or, f[r[ chin, =i, ceea ce e =i mai minu-nat, f[r[ nevoia h`rtiei — totul este at`t de complet, at`t de suficientsie=i, ]nc`t nu mai simte dorin\a de a r[m`ne.

111. Suntem at`t de aproape, ]nc`t ]ntre noi cuvintele nu pot in-tra dec`t asemenea unor icuri menite =i capabile s[ ne despart[.

112. Este prea absurd ca s[ nu fie adev[rat.

113. Scriu at`t de greu, ]nc`t nu e cu putin\[ s[ fie =i prost — ]mispun cu o ultim[ speran\[, f[r[ s[-mi treac[ m[car prin minte c[ ]ntrecele dou[ no\iuni s-ar putea s[ nu fie nici o leg[tur[.

114. Exist[ momente ]n care scrisul versurilor nu m[ mai mul\u-me=te, c`nd lipsa de concret a poeziei =i legile sublim[rii ei m[

CUPRINS

128 Ana Blandiana

st`njenesc : exist[ momente ]n care simt nevoia unei construc\ii maimari, mai complete, c`nd t`njesc dup[ arhitectura unei c[r\i defini-torii, care s[ m[ cuprind[ exhaustiv, cu spaime supranaturale, senza\iiinfrafizice =i idei care s[-=i poat[ permite argumentarea. Dar estedestul s[ ]ncep s[ scriu proz[ ca s[ descop[r uimit[ cum, complet nu]nseamn[ =i absolut, =i s[ suf[r dup[ poezia a c[rei p[r[sire ]mi aparedeodat[ ca o la=itate =i o degradare.

115. Via\a se ]ntemeiaz[ pe ]ng[duin\[ reciproc[ =i toleran\[, ]ntimp ce arta, pe intransigen\[ =i absolut; de aceea ]ntre via\a =i artacuiva exist[ mereu discrepan\a rezultat[ din diferen\a de defini\ie acelor dou[ no\iuni.

116. +tiu poeme care-mi amintesc acele medievale ve=mintep[strate ]n muzee, at`t de bogat ]mpodobite ]nc`t stau singure ]n pi-cioare, exist`nd orgolioase ]n sine, f[r[ nevoia de a ]mbr[ca un trup viu.

117. P`n[ nu de mult aveam con=tiin\a clar[ c[ scriu fiindc[ cine-va din ad`ncul meu ]mi dicteaz[ cuv`nt cu cuv`nt ceea ce eu trebuiedoar s[ m[ gr[besc s[ ]nsemn sau, dimpotriv[, s[ m[ chinui a creacondi\ii acestui glas interior pentru a vorbi, pentru a nu ]nceta s[ vor-beasc[. +i, de=i ar fi fost exagerat s[ sus\in c[ glasul acela eram chiareu, un sentiment profund de ]nrudire, o leg[tur[ adev[rat[, de s`nge,pulsa ]ntre mine =i paginile mele. Acum mi se pare c[ acel cineva s-amutat ]n afara mea =i, ursuz =i necomunicativ, nu se mai obose=te s[-mispun[ =i mie despre ce este vorba, ci, str[in =i du=m[nos aproape, ]miia pur =i simplu m`na =i mi-o mi=c[ pe h`rtie. Semnele, r`nduriler[mase ]mi sunt astfel aproape necunoscute =i nu-mi r[m`ne dec`ts[ le recitesc, s[ le aleg, s[ le ]nv[\ pe dinafar[, pentru a mi le faceastfel familiare, pentru a mi le apropia. Dar asta pot s[ fac cu ver-

129Geniul de a fi

surile oricui, nu trebuie s[ fie neap[rat ale mele. +i, ]n fapt, nici nuam nici o clip[ senza\ia c[ sunt ale mele.

118. Uneori, ]mi vine =i mie s[ spun despre ceea ce tr[iesc, a=acum fac at`\ia : “Ce p[cat c[ nu =tiu s[ scriu, ar fi un adev[rat ro-man”. De fapt, dac[ a= =ti sau nu s[ scriu, ar r[m`ne de v[zut. Ceeace m[ ]mpiedic[ s-o fac nu este incapacitatea propriu-zis[, ci un anumedispre\, devenit prejudecat[, pentru epic[, pentru ceea ce Eminescunumea “O istorie pe ap[“. Nu m[ v[d descriind fapte, comportamente,al c[ror sens s[ fie numai realist. Nu m[ v[d scriind: “El se a=ez[ lamas[, ]=i turn[ ap[ ]n pahar =i zise...”. +i, de altfel, faptele aproapec[ nici nu exist[. Exist[ numai ve=nica lor interpretare si reconsti-tuire. O reconstituire care, dac[ urmeaz[ legile logicii, simt c[ sedep[rteaz[ de adev[r.

119. M[ farmec[ pictura ]n punctul ]n care figurativul lunec[ ]ndecorativ, f[r[ a disp[rea cu. totul, dar f[r[ a exista cu totul, r[m`n`ndnumai o amintire frumoas[ =i d[t[toare ]nc[ de sens. M[ cucere=tepoezia ]n punctul ]n care logica ei mai p[streaz[ semnele trecerii logi-cei celorlal\i, ca pe ni=te urme misterioase, ]nc[rcate de nedezlegatesemnifica\ii, ca pe ni=te amintiri de ne]n\eles dintr-o alt[ via\[ care— iat[, nu ne mai putem ]ndoi — a existat.

120. C`nd povestesc anumite lucruri v[zute, spuse, acestea m[impresioneaz[ mai tare dec`t atunci c`nd le-am v[zut. M[ impresio-neaz[ mai tare redarea — de c[tre mine — a realit[\ii, dec`t reali-tatea nemijlocit[. E vorba, oare, de o emo\ie am`nat[ care m[ atingemai t`rziu sau de o emo\ie care m[ atinge numai ]n momentul ]ncare a devenit artistic[ (prin povestire)?

130 Ana Blandiana

121. Pentru mine poezia e o ]naintare logic[ din cuv`nt ]n cuv`nt,din piatr[ ]n piatr[, pe p[m`nt solid, p`n[ ]ntr-un loc ]n care sensulse deschide deodat[ nea=teptat deasupra golului =i se opre=te \in`ndu-=irespira\ia. Acest moment este totul, aceast[ realizare a golului dededesubt, aceast[ emo\ie brusc[ ]n fa\a hotarului asumat, aceast[oprire, mai revelatoare dec`t continuarea incon=tient[ a drumului pedeasupra pr[pastiei. Am preferat ]ntotdeauna miraculosului ]ntreb[rilef[r[ r[spuns din care se na=te ]n cele din urm[.

122. Scriitorul nu este creatorul, ci martorul lumii prin care trece.Dac[ ar fi fost creat[ de scriitori, lumea ar fi ar[tat cu totul altfel.

123. Nu am scris niciodat[ o poezie de dicteu automat sau de jocmuzical =i ]nt`mpl[tor cu vorbele : g`ndul meu a fost de cele maimulte ori limpede, iar mesajul meu se voia ]ntotdeauna explicit. Cuc`t trece timpul, ]ns[, observ cum, f[r[ voia mea =i dincolo de mine,logicei mele omene=ti ]i sunt =terse contururile =i multiplicate sen-surile, un farmec neinten\ionat =i uneori ne]n\eles se insinueaz[ ]nvorbele care ]ncep s[ dea mai mult dec`t le d[dusem eu. Textul n[scutastfel, scris de m`na mea, apar\ine ]n cel pu\in egal[ m[sur[ fazelorlunii, sau cine =tie c[ror alte misterioase for\e ale universului, saupoeziei ne]mbl`nzite ]nc[ de cuv`nt. }ntr-un mod oarecum abuziv,acest text final poart[ numele meu.

124. A\i v[zut vreodat[ ochii unui copil bolnav? Gravitatea,triste\ea, nem[rginita uimire ]n fa\a durerii care se cite=te acolo? Astaeste ceea ce am vrut ]ntotdeauna s[ exprim ]n poezie.

125. Nimic nu e mai ciudat dec`t felul brusc, maladiv, ]n care,scriind, pot s[ trec de la cea mai neagr[ deprimare la cea mai trans-

131Geniul de a fi

parent[ beatitudine, =i totul legat de o fraz[ — uneori f[r[ nici oimportan\[ — care ]mi vine sau nu ]mi vine ]n minte. Aceast[ nese-rioas[, dar at`t de real[ suferin\[, aceast[ efemer[, dar mereu repetat[tragedie ]mi face via\a f[r`me din care nu se leag[, ]n afara paginilor,nimic.

126. Critica inspir`ndu-se din literatur[, a=a cum literatura se in-spir[ din via\[, scriitorul are dreptul s[ fie iritat de viziunea criticuluiasupra sa nu mai mult dec`t are dreptul realitatea s[ fie iritat[ deoglinda — ]ntotdeauna deformant[ — pe care scriitorul i-o pune, cucandoare, ]n fa\[.

127. Nu cred c[ exist[ pe lume curaj mai mare dec`t acela decare are nevoie un scriitor pentru a-=i citi pagina scris[ ]n ajun.

128. }n jurul arti=tilor adev[ra\i publicul se str`nge cum se str`ngpalmele rotunjite ]n jurul fl[c[rii, ca s[ nu fie stins[ de v`nt.

129. Scrisul nu este at`t un mod de a supravie\ui, c`t unul de amuri, un fel de a muri f[r[ ]ncetare, secund[ de secund[, p`n[ c`ndnu mai po\i ]nceta vreodat[ s[ mori. Nemurirea nu este dec`t o moartecare nu se mai termin[.

130. }ncerc ]n fa\a propriilor mele pagini at`tea ]ndoieli =i at`teacertitudini care nu numai c[ nu reu=esc s[ se reduc[ ]ntre ele, dar se=i amplific[, neg`ndu-se una pe alta. E o ]ntreag[, abia suportabil[,comedie a ]ncrederii =i descuraj[rii, pe care o tr[iesc f[r[ oprire, ca olunecare continu[ pe unul dintre acele diabolice tobogane de b`lcinumite montagne russe =i formate din mereu repetate coline =i v[i,false =i exagerate ]n egal[ m[sur[, dar pe care nici con=tiin\a arti-

132 Ana Blandiana

ficialit[\ii lor, nici sentimentul c[ m-am supus de bun[voie extra-vagan\elor=i derizoriilor lor suplicii, nu le ]mpiedic[ s[ provoace ame\eal[, spaime =ir[u. La urma urmei, o moarte artificial[ nu e mai pu\in definitiv[ dec`tuna fireasc[. +i nu pot s[ m[ laud c-am ]ndr[znit m[car s[ sper vreodat[c[ ]ndoielile mele ]n fa\a paginilor scrise vor avea c`ndva sf`r=it.

131. Nu =tiu inventa nimic. Nu =tiu dec`t transcrie ceea ce tr[iesc. Nusunt scriitor, sunt numai poet.

132. }n literatur[ n-am ajuns niciodat[ acolo unde voiam. De c`nd m[=tiu ]mi vuie=te capul de idei despre cum a= vrea s[ scriu, dar orice drum]mi propun, nimeresc ]n alt loc, mai departe sau mai aproape, de cele maimulte ori mai bine dec`t a= fi dorit sau a= fi putut eu cu bun[ =tiin\[; deaceea r`ndurile mele nu-mi apar\in =i m[ mir de ele, =i le privesc cu obucurie str[in[ =i surprins[, ca =i cum calea lor spre litera de plumb n-ar fitrecut prin capul meu.

133. Se vorbe=te at`t de mult, ]nc`t rostul poeziei a devenit acela de arestabili t[cerea.

134. Poetul e o pr[pastie ]n care cad cu vuiet durerile lumii =i ]n c[derese dezintegreaz[ =i ard, ]nc`t p`n[ jos nu mai ajunge dec`t un ecou ninsde cenu=[ =i ]ntors spre ]nalt — aproape o muzic[.

135. Senza\ia ciudat[ =i paradoxal flatant[ c[ nu eu scriu, ci altcinevascrie prin mine lucruri la care eu nici nu m-am g`ndit =i pe care nici nu leb[nuiesc cu o clip[ ]nainte de a le scrie. Ar trebui poate s[ fiu jignit[ deaceast[ dependen\[ total[ de for\e pe care nu le pot influen\a, dar m[simt fericit[ =i m`ndr[ ca o doamn[ de la curte c[reia regele i-a d[ruitun copil.

133Geniul de a fi

136. Un cuv`nt, un vers, poate s[ ]nsemne totul sau nimic ]nfunc\ie de starea sufleteasc[, de lini=tea mental[ a celui care cite=te.Acest adev[r st[ la baza perceperii poeziei =i a artei ]n general. In-diferent ]n ce stare l-ai privi, un m[r este un m[r, un =urub este un=urub. Nu este sublim, nu este ridicol, pur =i simplu exist[. Citit ]ntr-ostare “nepoetic[“, cel mai mare poet este ridicol, f[r[ rost. Aici st[m[re\ia =i extrema fragilitate a artei.

137. Deosebirea dintre a fi ]ndr[gostit =i a iubi este deosebireadintre talent =i geniu.

138. Cre`ndu-mi obliga\ia de a scrie s[pt[m`nal, nu-mi creez nu-mai obliga\ia de a m[ exprima, ci =i pe aceea de a exista pentru a fiexprimat[. Sunt ca un caier de l`n[ care exist[ numai ]n m[sura ]ncare este tors.

139. Am considerat ]ntotdeauna — cu tot masochismul pe care oasemenea credin\[ ]l presupune — c[ pozi\ia scriitorului fa\[ de cri-tic seam[n[ p`n[ la ridicol cu aceea a femeii fa\[ de b[rbat. Aceea=icapacitate a unora de a na=te =i a celorlal\i de a fi totu=i mai impor

140. Literatura e op\iune =i deconspirare. O op\iune pe care nu-mai misterul ei visceral o mai ap[r[ pu\in de dezv[luirea total[ =i,prin ]ns[=i esen\a sa, indecent[.

141. A=a cum ]ntr-o limb[ pe care n-o =tiu prea bine, sus\in`nd oconversa\ie m[ trezesc spun`nd alte lucruri dec`t pe cele pe care le-aminten\ionat, numai pentru c[ nu-mi amintesc cuvintele de care amnevoie, dar, ]n schimb, ]mi vin ]n minte altele, cu un sens pu\in diferit— tot a=a, scriind, nu pot urma niciodat[ cu exactitate un plan (nici

134 Ana Blandiana

nu mai ]ncerc, de altfel, s[ mi-l fac) pentru c[ inten\iilor mele dor-nice s[ se materializeze ]n fraz[ li se substituie alte cuvinte dec`t celepe care le vroiam eu, n[sc`nd alte sensuri necredincioase mie, fidelenumai frumuse\ii adesea str[ine.

142. G`ndul, aproape insuportabil, c[ to\i acei oameni — c`tevasute str`n=i acolo, la acel festival literar de pe \[rmul straniei m[ridin nord, to\i acei oameni gra=i sau slabi, ]nal\i sau scunzi, blonzi saubruni, sp`ni sau b[rbo=i, arogan\i sau umili, elegan\i sau petici\i,afecta\i sau boemi, sunt numai poe\i, nu fac nimic mai concret, nimicpalpabil, verificabil, nu fac dec`t s[ al[ture, ]n diverse limbi de pep[m`nt, cuvinte clinchetitoare de argint. Iat[ o art[ cu adev[rat mo-dest[; ea nu are nevoie nici de marmur[, nici de vopsele, nici de tu-buri scumpe de org[, ea nu are nevoie dec`t de secolele ]n stare s[aleag[ argintul de staniol.

143. Piatra filosofal[ a artei ar fi s[ po\i fixa, neschimbat ]n inten-sitate, fulgerul revela\iei. Problem[ la fel de greu rezolvabil[ ca =iaceea a p[str[rii energiei solare din zilele calde ]n cele reci.

144. Scriu proz[ cu o anumit[ mirare, la umbra, mereu ciudat[, a]ntreb[rii “Ce caut eu aici?”. Desigur, m-a adus, printre r`ndurile lun-gi =i logice, numai nevoia de a spune adev[ruri, de a participa ]ntr-un fel la istoria pe care o str[bat. Dar, ciudat, exist[ ]n scrisul meu unanticorp care elimin[ cu de la sine putere prea str`nsa leg[tur[ cuistoria. Din toate suferin\ele din jur transpare ]n pagina mea numaisuferin\a ]n sine, o suferin\[ cotropitoare, dar lipsit[ de deter-min[ri.Disperat[ =i umilit[, fac tot ce pot pentru a fixa, pentru a trece —oric`t de ilicit =i chiar cu riscul de a sparge oglinda lini=tit[ a artei —c`t mai multe elemente concrete, dar ceva mai ad`nc =i mai nepa-

135Geniul de a fi

sionat din mine, ceva mai indiferent ia clip[ =i chiar la timp, ]mi spunec[ totul se ]nt`mpl[ astfel spre salvarea mea.

145. }n acea edenic[ trans[ a scrisului, de c`te ori mi se ]nt`mplas[ nu mai am nici o idee, adormeam. +i totul se ref[cea de la sine ]nvis. Apoi m[ trezeam =i continuam s[ transcriu materia pe care o acu-mulasem =i care se putea, at`t de simplu, regenera. Eram un miracu-los aparat func\ion`nd cu energie oniric[: descoperisem de fapt unperpetuum mobile. Dac[ n-ar fi ap[rut insomnia...

146. Am visat ]ntotdeauna un text cu mai multe nivele, perfectinteligibile fiecare, autonome =i diferite, asemenea acelor pere\i dem`n[stire medieval[ picta\i cu peisaje ]n care, din anumite unghiuri,se descoper[ figuri de sfin\i.

147. }ntotdeauna am crezut c[ frumuse\ea este asemenea apeicircul`nd ]n natur[ =i c[, ]n minunata ei rotire, artistul este doar norulc[ut`nd p[m`ntul din care s-a ]n[l\at =i asupra c[ruia vrea, pentru a-lface roditor, s[ cad[.

148. Exist[ poe\i care refuz[ s[ comunice =i al\ii care r[m`n secre\ichiar ]n cadrul comunic[rii. +i mai exist[ misterul ]n stare s[ palpitedincolo de senza\ia celorlal\i c[ au ]n\eles totul.

149. Clarviziunea artistului trebuie s[ vad[ nu numai — aseme-nea lui Leonardo — chipuri ]n petele de umezeal[ de pe zid, ci =i, ]nstr[lucitorul machiaj al aparen\elor, igrasii ad`nci =i de nevindecat.

150. Poezia este cea care mi-a dat, ca pe un al =aselea sim\, senti-mentul prezen\ei altuia ]n lumea ]nconjur[toare. Altul m[ prive=te

136 Ana Blandiana

din pietre, din plante, din animale, din nori. Un altul care numai ]nclipele de mare oboseal[ se nume=te Nimeni.

151. Asemenea unui co=mar, faptul de a scrie de la fraz[ la fraz[,de a nu cunoa=te dec`t paragraful urm[tor =i de a vedea totu=i — ]ncele din urm[ — c[ s-a ]nchegat ceva unitar, interesant dar str[in,diferit ]n mod esen\ial de inten\ia cu care ]ncepusem scrisul.

152. }ntre mine =i scris se ridic[ un zid de fier cu ferestre rotunde,o perdea de metal cu buline de gol prin care pot s[ privesc din c`nd]n c`nd (c`nd scriu) dincolo. Nu-mi doresc dec`t s[ m[ mut c`ndvadefinitiv acolo, dar nu am nici for\a de a m[ rupe definitiv de aici =inici siguran\a c[ farmecul nespus al paradisului ]ntrev[zut pe furates-ar mai p[stra atunci c`nd i-a= fi locatar.

153. Doamne, ce de c`ntece vor r[suna ]n veacurile de dup[ noi,dac[ Homer avea dreptate c`nd credea c[ zeii urzesc nefericiri pen-tru ca genera\iile viitoare s[ aib[ ce c`nta!

137Geniul de a fi

MAI IMPORTANT

M-am ]ntrebat adesea ce este mai important ]ntr-o lupt[ — faptul c[ai purtat-o sau felul ]n care s-a terminat. +i, oric`t ar p[rea de ciudat, defiecare dat[ am ajuns la concluzia c[, indiferent de sf`r=itul luptei, im-portant r[m`ne curajul de a fi luptat, indiferent de solu\ia ]ncle=t[rii,esen\ial[ r[m`ne ]ncordarea de a fi participat la ea.

N-am regretat nici o ]nfr`ngere. Mai mult: exist[ ]n mine un plan ]n care]nfr`ngerile nici nu ajung dec`t sub forma unor raze lungi, generatoare deaureole =i sensuri. Amintirea luptei, cu riscurile =i pierderile ei, mi se pare defiecare dat[ ]nt[ritoare ]n sine, tonic[ prin simpla sa existen\[. }n cei patruzecide ani de lupte ai lui +tefan cel Mare ]mpotriva turcilor intr[ cu str[luciri egalevictoria de la Vaslui =i ]nfr`ngerea de la Valea Alb[. Ion Vod[ cel Cumplit,]nfr`ntul, =i Mircea cel B[tr`n, biruitorul, ]=i ]nscriau ]n istorie cu egale literelupta =i suferin\a. De altfel, biruitoare sau nu, nu exist[ lupt[ zadarnic[, a=acum nu exist[ suferin\[ zadarnic[. Oric t̀ de neagr[, oric t̀ de f[r[ speran\[, osuferin\[ te ]mbog[\e=te suflete=te; oric`t de pierdut[, oric`t de dezastruoas[,o lupt[ reprezint[ un c`=tig =i o victorie asupra propriilor spaime. N-am regre-tat nici o ]nfr`ngere. De fapt, nici n-am fost vreodat[ ]n stare s[ deosebesc neto ]nfr`ngere de un triumf. De fiecare dat[, sentimentul luptei era mai puternic=i pre-cump[nitor asupra folosului cu care ea, .lupta, s-ar putea solda =i, defiecare dat[, odat[ ]ncheiat totul, totul era ]nlocuit de acel amestec ciudat ]ncare se topeau, egale, m`ndria de a fi luptat =i triste\ea de a fi trebuit s[ lupt.

“O lupt[-i via\a”? Cine n-o =tie de la =coala primar[? Dar banaluluiadev[r c[ via\a e lupt[ i se adaug[, pl[tit[ scump cu la=it[\i =i umilin\e,descoperirea c[ lupta e via\[ =i c[ trebuie s[ dovedim f[r[ odihn[, clip[ declip[, c[ suntem vii.

CUPRINS

138 Ana Blandiana

CUM AM DEVENIT POET

A= fi tentat[ sa r[spund: n[sc`ndu-m[. +i sunt convins[ c[ acestaeste, de fapt, =i nu numai ]n ceea ce m[ prive=te, singurul r[spunsesen\ial al ]ntreb[rii. }mi dau ]ns[ seama c[ ar fi prea pu\in. O s[]ncerc deci s[ detaliez, s[ descop[r ce am f[cut eu — evident, ]n afar[de a scrie — pentru ca destinul meu s[ devin[ unul literar.

Trebuie s[ ]ncep prin a m[rturisi c[ n-am crezut niciodat[ c[ a=putea deveni altceva dec`t scriitor (spun scriitor =i nu poet, deoarececalitatea de scriitor am considerat-o ]ntotdeauna o profesiune, desi-gur o profesiune extraordinar[, miraculoas[ ]ntruc`tva, dar totu=i oprofesiune, ]n timp ce aceea de poet mi se pare o stare, o stare degra\ie, ]n care nu te po\i men\ine tot timpul, un grad de intensitateal profesiunii de scriitor; nu po\i spune despre tine ]nsu\i “sunt poet”,cum nu po\i spune despre tine ]nsu\i, ]n limitele decen\ei, “sunt ge-niu”). Am ]nceput s[ scriu de foarte devreme, practic de c`nd am]nceput s[ citesc, =i to\i cei din jurul meu au privit faptul ca pe ceva]mbucur[tor, dar firesc, ca =i cum ar fi fost ferici\i c[ =i-au luat o grij[,c[ s-a l[murit mai din timp ceva ce oricum trebuia s[ se stabileasc[]n cele din urm[. Tot ce-a urmat a p[rut c[ vine de la sine, pe undrum ]n care surprizele nu puteau \ine dec`t de viteza ]naint[rii. Dinc`nd ]n c`nd, p[rin\ii intrau ]n alert[ din cauza timpului exageratpetrecut printre c[r\i =i se sim\eau obliga\i s[ intervin[ temper`ndu-mipasiunea de care erau de fapt m`ndri: ]mi amintesc cum, ]mbol-n[vindu-m[ de scarlatin[, doctorul a fost rugat s[-mi spun[ c[ boalaeste o urmare a excesului de lectur[, ]nc`t ani de zile cititul =i scrisul

CUPRINS

139Geniul de a fi

au r[mas pentru mine ]nconjurate de o anume vinov[\ie (carele f[cea =i mai pl[cute) =i de amenin\area de a m[ ]mboln[vi dinnou. }n general, ]ns[, eram l[sat[ absolut liber[ s[ citesc c`t vreau =ice vreau, =i copil[ria mea s-a desf[=urat ]n cadrul paradisiac al unuilung =ir de ]nc[peri uria=e ]n care erau depozitate dealuri de c[r\iapar\in`nd bibliotecilor dezafectate ale episcopiilor rom`ne din Oradea.

+coala, cu =irurile ei derizorii de note bune, nu a fost dec`t o anex[a interminabilelor delicii ale lecturii, ]nsp[im`ntat[ numai c[ ar puteas[-=i epuizeze vreodat[ obiectul pasiunii.

Vorbesc mereu despre citit pentru c[ scrisul s-a legat ]ntotdeaunade el, pentru c[ nu a fost — atunci, la ]nceputurile lui, mai ales —dec`t un frate mai mic al lecturii. +i chiar dac[ a dep[=it-o ]n impor-tan\[ cu timpul, cititul nu a ]ncetat p`n[ azi s[ fie pentru mine celmai important concurent al scrisului: un concurent care are, ]nplus, imensa calitate de a fi fericit.

Am ]nceput s[ scriu din dorin\a de a face, la r`ndul meu, ceea ceadmirasem mai mult — pagina scris[ — =i am scris un timp, cu ]nc`n-tare, ]n felul tuturor scriitorilor pe care i-am iubit. A=a cum, ]n na-tur[, ontogeneza repet[ ]ntotdeauna filogeneza (un embrion uman,de exemplu, trec`nd prin toate speciile ]nainte de na=tere), am tre-cut prin toate epocile istoriei literare, ]nainte de a ajunge la mine]ns[mi. Ultima a fost aceea a genera\iei mele, ]n starea de spirit ac[reia se ]nscrie primul meu volum, volum pe care ]l consider apar\i-n`nd pre-na=terii mele.

}ntre prima =i cea de a doua carte s-a ]nt`mplat ceva ce avea s[produc[ o adev[rat[ cotitur[ ]n destinul meu artistic: moartea, ]ncondi\ii tragice =i ]nainte de a ]mplini cincizeci de ani, a tatei m-asmuls din euforia genera\iei, pun`ndu-m[ ]n fa\a unui dezastru careera numai al meu =i a c[rui asumare a ]nsemnat pentru mine defini-tiva ie=ire din copil[rie. Nici un alt eveniment de atunci ]ncoace nu

140 Ana Blandiana

a mai avut o asemenea pondere ]n destinul meu artistic =i moral.Spuneam la ]nceput c[ n-am crezut niciodat[ c[ a= putea deveni

altceva dec`t scriitor =i c[ cei din jurul meu au acceptat ca natural[— conving`ndu-m[ poate =i pe mine de firescul ei — aceast[ situa\ie.Statutul neobi=nuit, oarecum de excep\ie, ]n care am fost ]nchis[ astfelde la o v`rsta foarte fraged[, a avut p[r\ile lui rele =i bune, care, ]negal[ m[sur[, m-au marcat =i mi-au determinat devenirea.

La ]nceput eram m`ndr[ de condi\ia mea deosebit[ de a celorlal\icopii, =i chiar dac[, cresc`nd, pe c`t se accentua deosebirea, pe at`tm`ndria mea sc[dea, a trebuit s[ ajung la facultate ca s[ realizez c`tde frustrant[ este, ]n planul vie\ii, aceast[ pozi\ie ie=it[ din comun,aceast[ aten\ie special[ care, ca un zid invizibil, te separ[, f[r[ a teascunde, de ceilal\i. Pe c`t ]naintez ]n maturitate, ur[sc =i m[]nsp[im`nt[ tot mai mult condi\ia (atunci c`nd este) de monstru sa-cru a scriitorului, condi\ie care, sub pretextul piedestalului, ]l smulgepe scriitor dintre oameni, oblig`ndu-l la istovitoare eforturi ca s[ sesustrag[ curiozit[\ii publice =i s[ poat[ privi ]n continuare, atent =ianonim, lumea prin care trece.

At`t de precocea descoperire a voca\iei a avut ]ns[ =i partea eibun[: fix`ndu-mi devreme \elul, m-a ]mpiedicat s[ r[t[cesc ]nc[utarea c[ii de urmat, iar ]n[l\imea lui mi-a dat o privire grav[ =icritic[ asupra perspectivei. Am crescut cu des[v`r=ire lipsit[ de ambi\ii(nici m[car literare) pentru c[ =tiam c[ pe drumul meu nici un fel decucerire nu mi-ar fi fost de folos, iar literatura nu puteam s-o cu-ceresc pentru c[ m[ aflam ]nl[untrul ei. Toate ]ndoielile, toate sufe-rin\ele, toate nesiguran\ele, toate compara\iile s-au desf[=urat pen-tru mine ]n absolut, ]n sufletul marii literaturi, iar orgoliul asum[riilor se pl[te=te at`t de scump, ]nc`t ]n afar[ nu se mai vede dec`t omodestie ]nrudit[ cu indiferen\a.

141Geniul de a fi

Nu =tiu dac[, v[zute din exterior, r`ndurile de mai sus par s[ aib[— a=a cum simt eu — o leg[tur[ cu devenirea mea poetic[. Ele ex-plic[, ]n orice caz, ]nsu=irile (calit[\ile =i defectele, care se confund[cu at`ta u=urin\[) mele de scriitor: seriozitatea care poate p[reaexcesiv[, lipsa gratuit[\ii, viziunea cuprinz`nd ]ntr-o aceea=i aur[ binele=i frumosul. Nu mi-am permis niciodat[ s[ m[ joc cu vorbele, pentruc[ am visat ]ntotdeauna un text cu mai multe nivele, perfect inteligi-bile fiecare, autonome =i diferite, asemenea acelor pere\i de m[n[stiremedieval[ picta\i cu peisaje ]n care, din anumite unghiuri, se desco-per[ figuri de sfin\i.

Pentru c[ am ]n\eles devreme c[ scriitor nu este cel ce scrie, ciacela care se exprim[ cu ajutorul scrisului, scrisul a devenit pentrumine o nevoie vital[ ]n cadrul c[reia obliga\ia de a m[ exprima de-termin[ obliga\ia de a exista pentru a fi exprimat[. Sunt ca un caierde l`n[ care exist[ numai ]n m[sura ]n care este tors.

142 Ana Blandiana

EXCLAMATIA DIN TROIENE

Bogatele ninsori ale lui ianuarie, albul care a pus st[p`nire cu at`tasiguran\[ de sine pe tot, mi-au adus ]n minte — cu uimitor de t`n[r[bucurie — o ]nt`mplare veche, dar r[mas[ str[lucitoare ]n z[pada]n care s-a petrecut.

Era cu multe ierni ]n urm[, cu mai mult de zece ierni ]n urm[, unianuarie cu mult[ z[pad[, =i ne aflam ]ntr-un hotel studen\esc, ]nmijlocul continentului american. Era o cl[dire cu foarte multe etaje,]n[l\at[ la marginea a=ez[rii universitare pe o paji=te goal[, ]ntre undeal =i un r`u. Ninsese cu s`rg ore ]n =ir, f[r[ ]ntrerupere, o noapte, ozi =i ]nc[ o noapte =i, ]nv[lm[=indu-se, rotindu-se ]n dreptul ferestre-lor ]nalte, ninsoarea ad`nc[, ninsoarea ale c[rei margini nu se vedeau,]nf[=urase fusul ]nalt al hotelului singuratec ]ntr-un fuior cosmic; ore=i ore, de noapte =i de zi, tr[isem cu to\ii sentimentul — ]nsp[i-m`nt[tor ]ntruc`tva, dar ]n egal[ m[sur[ exaltant — al singur[t[\ii]n univers. Apoi, ]n cea de a doua zi, spre diminea\[, totul s-a lini=tit,ninsoarea s-a oprit, z[rile au ap[rut din nou =i ]n lumina soareluinev[zut, de la ]n[l\imea etajelor noastre omene=ti, p[m`ntul se vedearotund, moale =i alb, fericit =i sigur, de dinaintea istoriei. Atunci, ]nacei zori de ]nceput luminos de er[, ]naintea trezirii din somn a ce-luilalt =i a restului lumii, unul dintre noi a cobor`t =i pe f`=ia larg[de om[t dintre deal =i r`u, ]n fa\a sutelor de ferestre ale hotelului, ascris cu litere uria=e, ]ntip[rite cu t[lpile mutate prin troienele p`n[la genunchi, TE IUBESC!

N-o s[ uit niciodat[ semnul de exclamare imens care ]ncheia ros-tirea aceea ]n alb, nici emo\ia ]ntregului hotel trezit cu ochii pe

CUPRINS

143Geniul de a fi

str[lucirea z[pezii =i pe cuvintele rom`ne=ti, nici s[pt[m`nile lungi,s[rb[tore=ti, ]n care literele ]nghe\ate ]n nea continuau s[ str[luceasc[sub razele reci ale soarelui singur, ]n timp ce toat[ lumea, ]ntinerit[de copil[reala noastr[, de ]n\elesul descoperit al exclama\iei dintroiene, se saluta cu vorbele noastre devenite urare, ]ndemn, elanpurificator, strig[t de lupt[ ]mpotriva singur[t[\ii. Sute =i sute de ti-neri vor fi ]mb[tr`nit de atunci, p[str`nd printre amintirile studen\ieilor semnul acela de mirare ]ndr[gostit[ ]n universul acoperit de nea;zeci =i zeci de scriitori se vor fi ]ntors ]n \[rile lor din acea iarn[ ame-rican[ cu cele dou[ cuvinte rom`ne=ti desenate ]n z[pada nostalgiei.}mi amintesc =i azi — e destul s[ se astearn[ om[tul ca s[ ]mi amintesc— m`ndria noastr[ de atunci, patriotica noastr[ m`ndrie, comic[pu\in, dar nu mai pu\in emo\ionant[, ]n fa\a r[sp`ndirii magicelorvocabule, ]n fa\a revela\iei c[ totu-i iubire.

144 Ana Blandiana

DESPRE TINERE|E

Oare c`\i ani am avut c`nd am ]nceput s[ vreau s[ fiu t`n[r[?Dou[zeci si cinci? Treizeci ? Nu, n-am gre=it formularea ]ntreb[rii,oric`t ar p[rea de insolit[. A existat ]n mod evident un moment dincare dorin\a de a p[rea mai matur[ a ]nceput s[ se estompeze, s[dispar[, l[s`nd locul, treptat, celeilalte dorin\e, de sens contrar. Darc`nd se plaseaz[ ]n amintirea v`rstelor mele obiective acest moment ?|in foarte bine minte lungul, nesf`r=itul timp ]n care a=teptam cuner[bdare, cu exasperare, s[ cresc, s[ pun de acord ]nf[\i=area =ietatea mea real[, cu v`rsta sufletului =i a min\ii : s[ aduc la un numi-tor comun al armoniei interioare evidenta precocitate intelectual[ =iarierarea oaselor, care se lungeau f[r[ a se hot[r] asupra dimensiu-nilor definitive, r[m`nerea ]n urm[ a mu=chilor, ne]nstare ]nc[ s[rotunjeasc[ forme.

|in foarte bine minte lungul timp ]n care, c`nd eram ]ntrebat[c`\i ani am, ad[ugam f[r[ nici o ezitare unit[\i mincinoase de vreme,menite s[-mi defineasc[ un statut nu numai de independen\[, ci =ide respect. Dar nu-mi mai amintesc clipa exact[ c`nd aceast[ ner[b-dare a luat sf`r=it, ca o fug[ ajuns[ la potou =i mul\umit[ de tim-pul realizat. A urmat — asta =tiu — un r[stimp de indiferen\[ fa\[de propria-mi v`rst[, semn c[ nu mai aveam nici un fel de problemecu num[rul anilor, devenit deodat[ f[r[ importan\[, ceva asem[n[torindiferen\ei fa\[ de propriul trup atunci c`nd e perfect s[n[tos =i nuridic[ nici un fel de preten\ii. A fost perioada lung[ a acelor ani ]ncare eram mereu cea mai t`n[r[ dintre cei asemenea mie, ]n care

CUPRINS

145Geniul de a fi

ordinea cronologic[ m[ a=eza mereu pe ultimul loc. Iar acest feno-men, concretizat ]ntr-un fel de mirare omagial[ care m[ ]nconjuracontinuu, abia dac[ ]l receptam, consider`ndu-l firesc, obi=nuit,aproape obligatoriu =i poate etern.

R[spunsul ]ntreb[rii de la ]nceput cred c[ aici trebuie s[-l plasez,la sf`r=itul acelei perioade care nu d[duse pe parcurs nici un semnc[ ar avea un sf`r=it. Pur =i simplu am descoperit la un moment dat(s[ fi avut dou[zeci =i cinci de ani, sau poate treizeci ?) c[ nimeninu se mai mir[ de raportul dintre v`rsta =i paginile mele, c[ tinere\eamea real[, obositoare chiar, nu mai uime=te pe nimeni. Atunci a fostmomentul, aceea a fost clipa din care am ]nceput s[ consider tinere\eanu ca pe un drept lipsit de importan\[, care mi se cuvine, ci ca pe undar de care trebuie s[ fiu m`ndr[ si pe care trebuie s[-l merit. Deatunci am ]nceput s[ vreau s[ fiu t`n[r[ =i, ]ntr-un anumit sens,de atunci am ]nceput s[ =i fiu ; de atunci, din clipa ]n care am devenitcon=tient[, de tinere\e, din clipa ]n care i-am ]n\eles importan\[. Nucred c[ exagerez f[c`nd aceast[ oarecum extravagant[ afirma\ie. Suntdintotdeauna convins[ c[ lucrurile nu exist[ dec`t ]n m[sura ]n carele credem =i nu ne ]ndoim de ele : de unde ar rezulta c[ unei tinere\if[r[ b[tr`ne\e nu i-ar lipsi, ca s[ fie posibil[, dec`t propriul fanatism.

146 Ana Blandiana

INSCRIP|IE PE O GRAMAD{ DE CIOBURI

Nu-mi place s[ tr[iesc ]ntre lucruri scumpe, valoarea material[a obiectelor m[ ]nsp[im`nt[. Ideea c[ n-am voie s[ scap din m`n[paharul, c[ ar fi o nenorocire s[ ciobesc farfurioara, c[ e de neiertats[ p[tez covorul o consider un atentat la libertatea mea nu numaide mi=care, ci =i de g`ndire. Faptul de a purta o podoab[ pe care nutrebuie s[ o pierd, de a avea o hain[ de care trebuie s[ am grij[, dea st[p`ni ceva ce mi-ar putea fi furat mi se pare intolerabil. Pentruc[ orice dependen\[ de materie mi se pare de nesuportat, pentru c[orice posesie este o dependen\[.

}mi dau seama c[ ceea ce spun ]mi poate atrage dispre\ul unei]ntregi categorii de fini degust[tori ai frumuse\ilor =i bunurilor lumii.Am auzit =i am citit de at`tea ori c[, b[ut dintr-o cup[ de cristal,vinul este altfel, ]nc`t ]mi dau seama c[ e descalificant s[ m[rturise=tic[ de teama de a nu depinde de cup[ po\i s[ renun\i =i la vin. Cuat`t mai mult cu c`t spaima de valoare devine implicit =i spaima defrumuse\e, frumuse\ea ]ns[=i fiind, din cele mai vechi timpuri, con-vertibil[ ]n valoare material[. +i totu=i, nimic nu mi se pare mai firesc.Ofensiva lucrurilor este at`t de puternic[ si de violent[, ]nc`t nici oprecau\ie nu mi se pare exagerat[ pentru a r[m`ne dincolo degrani\ele st[p`nirii lor. Ceea ce poate fi considerat o lips[ de gusteste astfel numai o intransigen\[ pu\in fanatic[, ceea ce poate sem[naunei exagerate simplit[\i este, dimpotriv[, complica\ia unui spirit]nc[p[\`nat =i nelini=tit de fragilitatea libert[\ii sale.

CUPRINS

147Geniul de a fi

Admir inestimabilele obiecte frumoase, ]n muzee, f[r[ cea maimic[ dorin\[ de a le st[p`ni, de a le avea, de a fi ale mele, f[r[ nici otentativ[ de a stabili ]ntre ele =i mine o alt[ leg[tur[ dec`t cea a priviriiscurte =i admirative ]n treac[t. M[ mul\umesc cu ulcele de p[m`ntcare se sparg u=or si f[r[ regrete, port podoabe pe care le r[t[cesc=i le uit, trec printre lucruri, care nu au asupra mea nici un drept =inici o leg[tur[, cu singura grij[ de a nu avea de pierdut dec`t lan\urile,cu singura obsesie c[ se pierd cu at`t mai greu cu c`t sunt maiscumpe. +i arunc la gunoi f[ra=ul cu cioburile care au prilejuit aces-te g`nduri, cu sentimentul ]ncurajator c[ am mai sf[r`mat o verig[...

148 Ana Blandiana

PE MALUL DELIRULUI

Roma acelor zile de sf`r=it de prim[var[ nehot[r`t[, sp[lat[ zilnicde ploi matinale =i =tears[ de amieze mai pu\in tinere dec`t ar fi tre-buit ; Roma acelor zile pe care le cutreieram descoperind c[ singu-r[tatea nu e o senza\ie sau o stare, ci o substan\[ fizic[, o substan\[care ]=i poate schimba starea de agregare dup[ locul ]n care se afl[(gazoas[, aproape invizibil[, dar nu =i inexistent[, acas[ ; lichid[,transparent[, f[c`nd dulci =i muzicale valuri pe str[zile cet[\ilor lat-ine ; sau solid[, abia l[s`ndu-se despicat[. ca o piatr[ sau ca un lemn,]n mediul anglo-saxon) ; Roma, ale c[rei frumuse\i abia dac[ reu=eaus[ aline durerea pe care tot ele o n[=teau prin exces; Roma acelor zilede hoin[reli solitare =i filosofice era plin[ de afi=e, anun\uri, bande-role late, legate de-a curmezi=ul str[zilor, asemenea lozincilor, careanun\au deschiderea la Palazzo Quirinale a unei expozi\ii a instru-mentelor de tortur[ de-a lungul veacurilor. Trebuie s[-\i imagineziexact atmosfera destins[, de libertate aproape excesiv[ =i de aban-don aproape amoros, a acelor zile =i a acelor str[zi romane, pentrua ]n\elege impactul cu adev[rat senza\ional pe care ]l putea produceideea de muzeu expun`nd f[r[ complezen\[ ]nsu=i sufletul omenesc.

M-am l[sat convins[ u=or. Cruzimea, dincolo de oroarea pe caremi-o produce (o oroare fizic[, desigur, dar, mai ales, o oroare intelec-tual[, ca ]n fa\a unor forme, de o demen\ial[ concrete\e, ale absur-dului), m-a fascinat numai ]n m[sura ]n care era colectiv[ =i legal[,privit[ ca fireasc[.

Un sadic, pe care toat[ lumea ]l consider[ un caz clinic, nu m[

CUPRINS

149Geniul de a fi

intereseaz[, oric`t de senza\ionale ar fi cotele pe care le atinge ]nescaladarea monstruosului; ceea ce m[ fascineaz[ este anomalia con-siderat[ normal[: uluirea mea apare din momentul ]n care descop[rlipsa de uimire a celorlal\i. Dac[ expozi\ia, anun\at[ de banderolelecolorate flutur`nd de-a curmezi=ul str[zilor Romei, ar fi str`ns la unloc instrumente de tortur[ inventate de-a lungul secolelor de crimi-nali =i sadici celebri, interna\i ]n ospicii sau condamna\i de tribunalepentru sceleratele lor inven\ii, ea n-ar fi avut de ce s[ m[ intereseze.Dar nu, instrumentele de tortur[ adunate in s[lile =i cur\ile palatuluiQuirinale fuseser[ inventate din ordinul =i ]n folosul unor institu\ii=i al unor state respectabile (respectabilitate sprijinit[, ]n mare m[sur[,tocmai pe aceste ]nsp[im`nt[toare inven\ii). Inchizi\ia, ducatele ita-liene, republica florentin[, principatele germane, revolu\ia francez[,imperiul austriac erau prestigioasele denumiri ale autorilor acelorma=ini de produs suferin\[, ma=ini de pedepsit =i de ]nfr`nt voin\e,ma=ini de abjurat (fierul acela pe care nici diavolul nu l-ar mai fiputut perfec\iona, fixat ]ntre maxilar =i clavicul[ =i l[s`nd gurii acuza-tului numai posibilitatea de a-=i infirma ideile, silabisind abjuro!).Simpla lor ]n=irare creeaz[ impresia unui delir triumf[tor asu-pra ultimelor f[r`me ]mpr[=tiate ale ra\iunii universale: cnutul dec`nep[ muiat[ ]n sare =i sulf, care topea carnea, pl[m`nii =i ficatul;cle=ti pentru smulgerea c[rnii ; menghine pentru sf[r`matul glezne-lor =i al degetelor ; “Fecioara de fier din Nurenberg”, un fel de dulap,de forma corpului uman, ale c[rui u=i =i pere\i erau prev[zu\i cu \epide fier =i care realiza rafinamentul de a ucide lent, ]n patruzeci =iopt de ore; masca de fier, care se putea str`nge p`n[ la plesnirea\estei ; para de fier, care se putea dilata printr-un sistem de sfredele,p`n[ la spargerea orificiului ]n care era introdus[ ; flautul de fier careera introdus ]n gura victimei =i era legat in jurul g`tului sufoc`nd-otreptat, ]n timp ce degetele ]i erau fixate, ca la flautist (dar ]n meng-

150 Ana Blandiana

hine) de-a lungul instrumentului ; coroana de fier cu \epi ]ndrepta\ispre interiorul creierului ; scheletul de z[brele suspendat la un col\de strad[, unde era ]nchis condamnatul viu =i l[sat acolo nu numaip`n[ la moarte, ci p`n[ c`nd oasele uscate se desprindeau singureunele de altele =i c[deau printre gratii! +i toate aceste aparate alenebuniei triumf[toare pretindeau c[ func\ioneaz[ ]n numele drept[\ii=i adev[rului, al credin\ei ]n bine =i al speran\ei ]n viitor. Un viitor ]ncare g`dele a fost ]nlocuit de doctorul Guillotin, iar cruzimii i s-aad[ugat, cu o precaut[ pudoare, ipocrizia. “Torturile modrne —afirm[ concluziile expozi\iei romane — au ca semn distinctiv grija dea nu l[sa urme.” Dovad[ c[ absurdul nu e totuna cu lipsa de logic[.

De altfel, imperturbabile, contemporane cu tot ce fusese =i cu totce va fi, gardeniile =i azaleele ora=ului etern continuau s[ ]nfloreasc[pe malul delirului.

151Geniul de a fi

ABSEN|A FORMEI

Mult ]nainte de a cunoa=te sumara formul[ c[linescian[ referitoarela poezie — sentiment sterilizat de tehnic[ — am sim\it ca pe o fata-litate contradic\ia dintre sufletul =i ]nf[\i=area unei poezii, am sim\it,mai precis, nevoia ca ]nf[\i=area unei poezii s[ fie c`t mai pu\in epa-tant[, c`t mai nesclipitoare =i mai lipsit[ de podoabe, pentru a nudistrage aten\ia de la ceea ce ea ]mbrac[ numai, de la ceea ce — ]nmod fatal =i at`t de adesea dezastruos — nu poate exista ]n afaramateriei care se nume=te cuv`nt. Din p[cate, =tiu poeme asemeneaacelor medievale ve=minte p[strate ]n muzee, at`t de bogat ]mpo-dobite ]nc`t stau singure ]n picioare, exist`nd orgolioase ]n sine, f[r[nevoia de a ]mbr[ca un trup viu, =i mi-a fost ]ntotdeauna team[ detendin\a =i puterea formei de a se substitui fondului, de a profita defatalitatea potrivit c[reia acesta nu poate exista in afara ei. De laaceast[ intuire a dilemei ]n care poezia are de ales ]ntre a nu existasau a exista tr[dat[ de cuv`nt, de la aceast[ asimilare a actului decrea\ie cu presim\irea unei nenorociri, am ajuns cu vremea la ]n\e-legerea poeziei ca un continuu =i riscant efort de renun\are la form[,de diminuare a ei p`n[ la punctul primejdios ]n care pot s[ stea incump[n[ g`ndul spus =i cel nespus, important[ a devenit astfel nuspunerea, ci sugerarea, determinant a devenit raportul dintre ceea cese ]n\elege =i ceea ce se exprim[. S[ exprimi pu\in, pentru a suge-ra enorm ; s[ spui =i mai pu\in, pentru a sugera =i mai mult ; s[ numai spui nimic pentru a sub]n\elege totul — iat[ treptele unei apo-teoze pe c`t de ideale, pe at`t de imposibile.

CUPRINS

152 Ana Blandiana

A prefera poeziei t[cerea — care o cuprinde ]n sine a=a cum al-bul cuprinde ]n sine toate culorile — este ]n acela=i timp logic si abe-rant: logic, pentru c[ se vorbe=te at`t de mult, ]nc`t rostul poeziei adevenit acela de a restabili t[cerea; aberant, ]ntruc`t cine ar mai fi ]nstare atunci s[ deosebeasc[ t[cerea de lini=te?! A prefera poezieit[cerea — preferin\[ ]mbog[\it[ de sentimentul imposibilit[\ii ei —]nseamn[ a accepta defini\ia potrivit c[reia capodopera nu este ochestiune de form[, ci de absen\[ a formei. }n felul acesta, aproapesinuciga=, ]mi permit s[ nutresc enorma iluzie de a m[ sustragedefini\iei c[linesciene. Am visat ]ntotdeauna o poezie simpl[, eliptic[,aproape schematic[, av`nd farmecul desenelor f[cute de copii ]n fa\ac[rora nu e=ti niciodat[ sigur dac[ nu cumva schema este chiar esen\a.

153Geniul de a fi

CULEG{TORUL DE CIUPERCI

Ca =i oamenii, ciupercile se deosebesc foarte greu ]ntre ele =i este oadev[rat[ art[ (art[, nu =tiin\[, pentru c[ regulile sunt ]n continu[fluctua\ie =i legile schimb[toare dup[ imponderabile =i capricioase ca-racteristici ale v[zduhului) s[ le po\i distinge pe cele bune de cele rele.

}naintezi prin p[durea de foioase, prin lini=tea aceea verde =i brun[care este format[ — a=a cum pe discul lui Newton albul este formatdin suma tuturor culorilor — din contopirea a infinit de multe =i dene]nsemnate sunete (fo=nete, f`=`ituri, ciripiri, b[t[i de aripi, zba-teri de frunze, trosnete de crengi, picur[ri de seve, clipociri de ape,furi=[ri de bl[nuri, t`r`iri de solzi) d`nd la un loc acea senza\ie depace =i singur[tate ce ]ndr[zne=te s[ defineasc[ fericirea. }nainteziprin aerul umed =i bun conduc[tor de senza\ie prin verde =i brunsenzual, =i deodat[ z[re=ti o lic[rire alb[, p[stoas[. “O ciuperc[!”exclami (Diogene exclama “un om!”) =i te repezi ]nspre ea.

De aici ]ncepe ]ntrebarea. Ea nu se pune, ca ]n cazul florilor, ]ncelebrii termeni, neogrece=ti, ai lui Ien[chi\[ V[c[rescu (“S-o iau, sestric[, s-o las...” etc.), ci infinit mai tran=ant =i mai insolubil. Este reasau bun[? Este otr[vitoare sau comestibil[? Pentru c[, iat[, acestaera adev[rul spus p`n[ la cap[t, al c[rui maniheism m[ jenams[-l rostesc ]n ]ntregime: ciupercile nu se ]mpart ]n rele =i bune, ci —mult mai limpede, mai neufemistic, mai explicit — ]n otr[vitoare =icomestibile. Cum s[ le deosebe=ti? Cum s[ le distingi? Cum s[ nu te]n=eli? Exist[ atlase =i enciclopedii, dic\ionare =i ghiduri, dar ilustra\iile=i explica\iile teoretice sunt at`t de schematice pe l`ng[ infinita di-

CUPRINS

154 Ana Blandiana

versitate a vie\ii ! }n natur[, esen\ele se ames-tec[, se ]mpletesc, seprefac, ]nc`t nu po\i fi niciodat[ sigur pe care trebuie s-o ]nconjori,s[ n-o atingi (l[s`nd-o astfel, nest`njenit[, s[ se ]nmul\easc[ =i s[umple p[m`ntul) =i pe care o po\i culege cu ]ncredere =i devora cunesa\ (st`rpind-o — incon=tient[ =i ironic[ recuno=tin\[! — astfel). Oroa-rea acestei selec\ii, care cu o clip[ ]nainte nu p[rea dec`t idilic[ =iincert[, apare numai ]n momentul ]n care ai altruismul sau perversi-tatea s[-\i imaginezi un enorm culeg[tor ]naint`nd printr-o cosmic[p[dure =i aplec`ndu-se dubitativ asupra ta, potrivit universalei legidup[ care ceea ce e bun se m[n`nc[, iar ceea ce e otr[vitor nuse atinge.

S[ fie moralizatoare aceast[ istorioar[ ? S[ fi scris eu — spre bu-curia celor ce m[ suspecteaz[ de ]nclin[ri mai mult morale dec`t es-tetice — o fabul[? A= fi dispus[ s[ o admit, poate, dac[ nu mi-ar fifrig ]n umbra imens[ a culeg[torului, =i dac[ a= =ti cu certitudine ce-ar fi f[cut Diogene cu omul c[utat, dac[ l-ar fi g[sit...

155Geniul de a fi

PERSEVEREN|{

Toate lucrurile vor s[ persevereze ]n fiin\a lor, spune Spinoza ]ntr-oformul[ care sintetizeaz[ universalitatea a ceea ce pentru regnul an-imal a fost numit mai t`rziu instinct de conservare. Un instinct deconservare al st`ncii care se ]nc[p[\`neaz[ s[ fie st`nc[, al apei carevrea s[ r[m`n[ ap[, al fl[c[rii care se zbate s[ ard[ p`n[ la ulti-ma clipire. At`ta doar c[, ]n timp ce pentru lucrurile ne]nsufle\iteaceast[ perseveren\[ este numai o ]nd[r[tnicie a ]ncremenirii, plan-tele persevereaz[ prin semin\e, animalele prin pui, iar omul a maiad[ugat ]nc[p[\`n[rii o treapt[, care uneori se nume=te posteritate,iar alteori via\[ de apoi.

CUPRINS

156 Ana Blandiana

O FORMUL{

Nu-mi mai amintesc c`nd am auzit prima oar[ acea expresie c[reiaaveam s[-i atribui cu timpul semnifica\ii simbolice =i for\[ ofensiv[,dar cu siguran\[ nu i-am ]n\eles de la ]nceput importan\a =i poatechiar — recent venit[ ]n sud =i prad[ u=oar[ a farmecului ludic, dup[gravitatea moroc[noas[ =i ]ncr`ncenat[ din care coboram — mi s-aputut p[rea amuzant[ =i nelipsit[ de o oarecare inteligen\[ gra\ioas[.Expresia — mai mult o formul[, c[reia n-am ]nt`rziat s[-i descop[rvirtu\ile magice — are o form[ simpl[ =i eliptic[, sintetic[ =i esen\ial[,format[ dintr-un verb care ]nglobeaz[ mi=carea =i dou[ particu-le modale, dintre care una sugereaz[, dimpotriv[, starea pe loc, iarcealalt[ puterea de a uni nu conteaz[ ce, nu conteaz[ cu ce rezul-tate, ]ntr-o ]n\elegere superficial[ =i pa=nic[, ]ntr-o supravie\uire lip-sit[ de exigen\[ =i de ]ncr`ncen[ri. Expresia este: “Merge =i a=a”. Poatefi spus[ ]n cele mai diverse situa\ii, de cele mai diverse tipuriumane, sociale, profesionale, intelectuale. O poate spune mecaniculcare nu =tie de ce nu func\ioneaz[ ma=ina, dar o porne=te totu=i cu olovitur[ de ciocan dat[ la ]nt`mplare , \[ranul care face zilnic o navet[de cincizeci de kilometri ca s[ fie portar la ora= ; elevul care ]nva\[numai c`t s[ promoveze ceasa. Nu cred c[ exist[ situa\ie sau ]nt`m-plare ]n care s[ nu survin[ o clip[ de u=urin\[, sau de exasperare, saude =mecherie, sau de dezgust, ]n care cineva obosit sau numai su-perficial, s[ nu poat[ rosti extraordinara formul[ : merge =i a=a ! Ex-traordinar[ pentru c[ asemenea unui jolly joker ]n stare s[ ]nlocuiasc[orice, ea poate \ine locul, cu salvatoare =i criminal[ non=alan\[, price-

CUPRINS

157Geniul de a fi

perii, profesionalismului, rigorii, revoltei, demnit[\ii, seriozit[\ii,con=tiin\ei =i oric[ror altor no\iuni infinit mai pline de sens, dar maigreu de sus\inut. Neutr[ =i ubicu[, lipsit[ de con\inut =i tocmai deaceea inter=anjabil[, ea — magica formul[ — nu semnific[ =i nuadaug[ nimic lumii prin care, cu at`ta dezinvoltur[, trece, nimicaltceva decit ]ns[=i acceptarea nimicului, nimic dec`t o bono-m[, aproape vesel[, ]mp[care cu lucrurile l[sate ]n voia lor entropic[=i degradatoare. Dincolo de nimicul acesta ]mp[cat cu lumea, indifer-ent cum ar fi ea, universul decade =i sufletul ]mb[tr`ne=te, creierulse usuc[, apele scad, p[m`ntul se r[ce=te, istoria se ]nchide ]n sine.Nu mi-e greu s[-mi ]nchipui un infern ]n care suferin\a este oobi=nuin\[, umilin\a o constant[, indiferen\a o calitate, cinismul unremediu, prostia un noroc, un ]nfern pe poarta c[ruia s[ stea scriscu majuscule fericite : “Merge =i a=a”.

158 Ana Blandiana

GLOS{ LA O PLOAIE ENGLEZ{

Expresia “ploaia a ]nceput pe nea=teptate” pare inventat[ anumepentru ploaia englez[ =i, totu=i, c`t[ neadecvare, c`t[ aproxima\ie,ce lips[ de nuan\e ]n aplombul ei lipsit de adev[rate determin[ri! Cepoate s[ ]nsemne “pe nea=teptate” pe l`ng[ felul brusc =i ]n acela=itimp insesizabil ]n care, de la o secund[ la alta, starea de agregare av[zduhului se schimb[ f[r[ a avea con=tiin\a acestei schimb[ri =i far[a p[stra memoria, oric`t de subcon=tient[, a ceea ce fusese cu numaio secund[ ]nainte. De la o clip[ la alta spa\iul dintre acoperi=uri =icer, care fusese de aer, devine de ap[ =i ar fi capabil — dac[ aiface gafa s[ ]l ]ntrebi asupra cauzelor =i naturii acestei transform[ri— s[ se mire =i s[ sus\in[ c[ nu fusese niciodat[ altfel.

}n Europa sau ]n America, ]n Asia sau ]n Australia o ploaie este oschimbare de umoare a naturii, premears[ — oric`t de gr[bit[ arsosi — de ]ntunec[ri, pale de v`nt, picuri r[zle\i, z[pu=eli, aripi der[coare anun\at[ cu c`teva minute sau c`teva ore ]nainte de semnecere=ti =i simptome reumatice, asemenea unui musafir care ]=i anun-\[ apropierea prin presentimente, telefoane, claxoane, sonerii. Dar]n Anglia ploaia nu este un musafir, ea vine la ea acas[, f[r[ a sesim\i obligat[ s[-=i previn[ slujitorii asupra orei sosirii =i f[r[ a-=i facerepro=uri c[ nu le-a oferit m[car preavizul necesar deschiderii um-brelei ; ni=te adev[ra\i englezi ar trebui s[ stea cu umbrelele ve=nicdeschise. De altfel nim[nui nu-i d[ prin minte s[-i repro=eze ceva.Mi-ar p[rea foarte r[u dac[ aceste r`nduri, chiar, ar fi ]nterpretateca un repro=. Inten\ia mea este mai cur`nd elogioas[ =i nu m-a= mira

CUPRINS

159Geniul de a fi

ca, ]nceput[ printr-o uimire, pagina aceasta s[ se ]ncheie printr-un omagiu. Pentru c[, dincolo de aerul ei de ingenuitate pu\in aro-gant[ =i de eternitate mereu proasp[t[, ceea ce te fascineaz[ ]n ploaiaenglez[ este evidentul ei caracter magic.

Cum a= putea s[ explic aceast[ impresie? Fa\[ de alte ploi,ap[s[toare, cobor`nd cerul p`n[ la p[m`nt =i f[c`ndu-l s[ se de=ire]n crengi, izol`ndu-ne unii de al\ii, ca s[ ne ]ntristeze pe fiecare ]nparte, ploaia englez[ are ]n sine ceva prietenesc =i unificator, o cali-tate greu de definit, dar capabil[ s[ u=ureze, nu s[ apese sufletul,a=a cum o solidarizare, chiar ]n suferin\[, te ]nt[re=te =i ]\i d[ un felde pl[cut[ exaltare. Exist[ in ploaia englez[ ceva asem[n[tor umo-rului englez, o surdin[ luminoas[, o re\inere agreabil[, o veselie in-teligent[, ceva ce nu te va face niciodat[ s[ r`zi cu hohote, dar ]nfa\a c[reia nu te vei putea ]mpiedica s[ z`mbe=ti. De altfel, chiarpare s[ existe o veselie ]n felul degajat, lipsit de crispare ]n care ploaiaeste acceptat[ de toat[ lumea, a=a cum se accept[ =i se iube=te unelement al peisajului. Un peisaj ciudat de curat, aproape str[lucitor.Pentru c[ printre elementele ce deosebesc ploaia englez[ de alte ploieste =i caracterul ei intens purificator. Sunt ploi pe care le asociezicu noroiul, sunt ploi care, ating`ndu-te, ai senza\ia c[ las[ pe tined`re de murd[rie =i de vopsea ; dimpotriv[, ploaia englez[ esteasemenea unei cosmice, elegante cur[\[torii din ]ntreprinderea c[reiaacoperi=urile ies sc`nteietoare, asfaltul luce=te de-\i ia ochii, vitrineledevin asemenea oglinzilor, iar oamenii au aerul c[ au fost sp[la\i =i=ter=i bine p`n[ au ]nceput a str[luci. C`t despre iarb[ — marea,extraordinara beneficiar[ a acestui umor meteorologic — ea estemereu verde, sclipitoare, vie, ea nu se usuc[ niciodat[, spre bucuriaochilor no=tri obosi\i, a oilor cu l`n[ ]n carouri =i a metaforeloreternit[\ii.

160 Ana Blandiana

GENIUL DE A FI

Ideea c[ prima copil[rie este zona eminamente fericit[ a vie\ii,perioada nu numai lipsit[ de griji, dar =i nesuferitoare, euforic[, para-disiac[, mi s-a p[rut ]ntotdeauna:— =i cu c`t m[ aflam mai aproapede copil[rie, cu at`t sentimentul meu era mai plin de revolt[ =i deviolen\[ absolut fals[, mincinoas[, mistificatoare. Nu =tiam da-c[ trebuie s[-i acuz pe cei v`rstnici de necinste sau numai dene=tiin\[, dar ah, c`t mai puteam s[ protestez ]n interiorul meu decopil aflat ]n cursul escalad[rii celor =apte ani de acas[, c`nd auzeamvreun adult spun`nd, cu acel indigest amestec de invidie =i de dispre\pe care l-am mai int`lnit adesea la cei ce se considerau mai maturidec`t mine : “Ce =tie ea? Ea e fericit[!”. Ei bine, nu eram fericit[.Sau cel pu\in nu ]n sensul ]n care era ]n stare s[ ]n\eleag[ aceast[magic[ no\iune platitudinea unui adult.

Fericirea copil[riei, cred eu, vine nu din lipsa necazurilor — exis-tente =i chiar exacerbate de sensibilitatea acut[ a v`rstei p`n[ la ran-gul de nenorociri — ci din prospe\imea sim\urilor =i din extraordi-narul talent de a tr[i pe care cei mici ]l au, pentru a-l pierde apoi]ntr-o num[r[toare invers[ e=alonat[ de-a lungul ]ntregii existen\e.

Spaimele copil[riei nu sunt mai mici dec`t cele ale maturit[\ii,suferin\ele celor mici sunt propor\ional mai sf`=ietoare dec`t cele aleadul\ilor, dezastrele — chiar dac[ mai repede uitate — sunt mai in-tense la cinci dec`t la cincizeci de ani. Ceea ce le contrabalanseaz[]ns[, p`n[ la punctul de a le pune sub semnul ]ntreb[rii, ceea ced[ na=tere, o dat[ timpul trecut, mirajului de ne=ters al copil[riei

CUPRINS

161Geniul de a fi

este capacitatea ei de a ]nregistra fiecare acuza\ie, fiecare imagine,fiecare sentiment cu str[lucirea de la facerea lumii, capacitatea de adescoperi asocia\ii fragede ]ntre lucruri =i de a realiza ]ntre fapte =iimagini leg[turi epatante pe care ochiul miop al adultului nu lesesizeaz[, dar ]n fa\a c[rora, o dat[ descoperite, r[m`ne uimit ca]n fa\a unor dovezi de geniu. }mi vin ]n minte c`teva asemenea dovezipline de haz =i de intui\ie, pe care le spicuiesc la ]nt`mplare dintr-o]ndelungat[ aten\ie, aplecat[, cu admira\ie =i intimidare, asupratransparen\ei, magicei sfere a spiritului copil[resc. Nu cred s[ fi ad-mirat vreodat[ metafora celebr[ a vreunui mare poet mai mult dec`tformula acelui b[ie\el care, ]ntrebat cum i se pare sifonul din careb[use pentru prima oar[, mi-a r[spuns c[ are gust de picior amor\it.Sau uimirea, de o nem[rginit[ ingenuitate, a altuia c`nd, ar[t`ndu-i-sehotelul Intercontinental, a c[utat plin de nedumerire ]n jur =i a ]ntre-bat unde este marea lui, pentru c[ no\iunea de hotel i se asocia fatalno\iunii de mare. Sau deduc\ia feti\ei care spunea ea singur[, =i ]mpo-triva ]ntregii lumi, esc ]n loc de sunt (asemenea b`tr`nilor din sateleizolate ale M[rginimii Sibiului), ref[c`nd pe cont propriu, ra\ional =ifiresc, istoria limbii pe care abia ]ncepea s[ o silabiseasc[. Aceast[elasticitate a viziunii, mai logic[ =i mai plin[ da concrete\e, aceast[privire plin[ de o sc`nteietoare aten\ie, aceast[ prezen\[ total[ ]ntr-o clip[ =i ]ntr-un loc dat fac din copil[rie t[r`mul fericit pe care ]lvis[m apoi tot restul vie\ii; fericit nu pentru c[ este lipsit de durere,ci pentru c[ asupra oric[rei dureri precump[ne=te geniul de a fi.

162 Ana Blandiana

COMPENSA|IE

“Oric`t ar p[rea de paradoxal, sunt convins[ c[ oamenii ur`\i suntmai ferici\i dec`t cei frumo=i — ]mi spunea ]ntr-o zi o actri\[, celebr[pentru frumuse\ea ei. Mie frumuse\ea nu mi-a adus dec`t necazuri”.

Am fost tentat[ ]n primul moment s[ protestez, contrazic`nd ceeace putea p[rea un r[sf[\ =i chiar o sfidare a norocului. M-am oprit]ns[ ]nainte de a ]ncepe. Frumuse\ea, care f[cea bucuria nenum[ra\ilorspectatori, nu fusese, ce-i drept, dec`t o piedic[ a destinului eiartistic, fr`nat mereu de prejudecata c[ dincolo de str[lucirea ]nf[-\i=[rii nu mai poate fi nimic, ]n timp ce altora li se discuta ]nzestrarea=i expresivitatea, succesul s[u p[rea de la sine ]n\eles =i cauzele in-discutabile. A fost nevoie s[ treac[ timpul =i frumuse\ea ei s[ se]mbl`nzeasc[ sub patina plin[ de cruzime =i noble\e a anilor, pentruca ceilal\i s[ reu=easc[ s[ z[reasc[ =i marele ei talent, =i profunzimeasensibilit[\ii sale. Dar chiar dincolo de propria sa devenire, remarcaprietenei mele se dovedea, la o mai atent[ observare, ]nc[rcat[ deun mai general adev[r. Cei lipsi\i de frumuse\ea tr[s[turilor trec prinlume neprivi\i de ceilal\i =i f[r[ dorin\a de a se privi ei ]n=i=i, iaracest anonimat natural ]i investe=te cu o libertate a mi=c[rilor demn[de invidie. }n timp ce frumosul este mereu robul propriei sale ima-gini c[utate narcisiac ]n ferestrele, lacurile =i oglinzile din drum, cellipsit de acest discutabil noroc se deta=eaz[ de ]nf[\i=area sa care,netrezind interesul celorlal\i, ]i devine lui ]nsu=i cu timpul indi-ferent[. O mare energie sufleteasc[ menit[ s[ se piard[ ]n ]nt`mpl[riledeclan=ate de apropierea trec[toarei perfec\iuni poate fi canalizat[

CUPRINS

163Geniul de a fi

astfel spre scopuri mai perene =i o superioar[ libertate interioar[ sena=te ]n lipsa supravegherii pline de admira\ie =i de invidie a celorlal\i.

Toate aceste considera\ii — care ar putea fi (=i vor fi, cu sigu-ran\[) contestate de nenum[ra\i ur`\i sau frumo=i care au sim\it alt-fel dec`t mine cele dou[, at`t de relative, no\iuni — devin mult maipline de siguran\[ atunci c`nd m[ g`ndesc la reac\iile ]n fa\a ]mb[-tr`nirii. }n timp ce pentru chipul frumos apari\ia primelor riduri]nseamn[ tulburarea ]ns[=i a echilibrului lumii, punerea sub semnul]ndoielii a legilor universale, schimbarea catastrofal[ a raporturilorumane, pe un obraz banal un rid poate s[ fie o subliniere, o expresie,o ]nnobilare =i, ]n orice caz, importan\a lui nu poate fi prea mare, dinmoment ce importan\a acordat[ fe\ei ]naintea apari\iei lui nu eradeosebit[. Iar aceast[ esen\ial[ deosebire de pozi\ie ]n raport cutrecerea timpului d[ na=tere, ]n cazul celor dint`i, unei tensiuni=i unei ]ncr`ncen[ri discordante =i rele, pe c`nd, ]n cazul celorlal\i,unui calm luminos ]n care interferen\a seam[n[ cu ]mp[carea. Ceimai mul\i tineri frumo=i devin astfel b[tr`ni ur`\i, ]n timp ce lipsi\iide str[lucire de-a lungul unor ]ntregi vie\i se ]mbog[\esc cu acea lu-min[ =i pace care aureoleaz[ fruntea b[tr`nilor frumo=i. Ceea cepare un paradox este, dup[ cum se vede, numai o logic[ transfor-mare, iar ceea ce era considerat un nenoroc se dovede=te numai ocompensa\ie. De unde rezult[ c[ totul se pl[te=te, chiar =i frumuse\ea.

164 Ana Blandiana

INCREDIBIL, DAR ADEV{RAT

Iat[ o poveste care ar putea figura cu cinste la rubricile decuriozit[\i (“incredibil, dar adev[rat”) ale unei publica\ii de consum:

Appius Claudius, senator al republicii romane, ura din toata ini-ma litera Z. Om de ac\iune, el nu ]n\elege s[-=i ]n[bu=e sentimentele,drept care propune senatului roman excluderea susnumitei litere dinalfabetul latin, sub pretextul c[ rostirea ei oblig[ fa\a omeneasc[ la ogrimas[ asem[n[toare mor\ii. }n urma dezbaterilor, senatul, caorice institu\ie democratic[, alege o solu\ie de compromis : f[r[ a da]ntru totul c`=tig de cauz[ reclamantului, i se accepta totu=i, se pare,argumenta\ia, din moment ce se hot[r[=te mutarea literei Z — careocupa p`n[ atunci, ca =i la greci, locul 6 — la sf`r=itul alfabetului.Riguros istoric[, aceast[ istorioar[ tr[snit[ m-a f[cut s[ r`d destulde str`mb =i sa prind dragoste brusc[ pentru litera ]mpotriva c[reias-au luat m[suri administrative.

CUPRINS

165Geniul de a fi

SCEN{ DE DANS

Contemplam o pereche de tineri dans`nd. De fapt, la ]nceput nufusese dec`t o privire scurt[, informativ[, asupra unui spa\iu =i a uneiac\iuni din care mi-ar fi pl[cut s[ fac parte, o prim[ mi=care a ritmu-lui ]n care a= fi vrut s[ intru. V[z`nd ]ns[, curiozitatea a devenit maiputernic[ dec`t adeziunea =i nevoia de a ]n\elege mai imperati-v[ dec`t dorin\a de a dansa. Elanul privirii s-a tocit ]n reticen\acontempla\iei:Erau un b[iat =i o fat[ de vreo cincisprezece ani sau,cel pu\in, cu trupurile ar[t`nd ca =i cum ar fi avut aceast[ v`rst[,pentru c[ fe\ele, perfect nemi=cate, nu exprimau nimic, nici m[carnum[rul anilor. Erau am`ndoi ]nal\i, longilini, =i, cum st[teau ]n pi-cioare al[turi, duceau g`ndul la dou[ tulpini paralele mi=c`ndu-se abia observabil ]n aer. Dar nu, compara\ia nu e bun[, pentru c[niciodat[ o plant[ nu s-a putut cl[tina cu at`ta nep[sare fa\[ de sine=i fa\[ de ceilal\i, niciodat[ o plant[ n-a putut rodi cu at`ta indife-ren\[. +i nici verbul a rodi nu e bun, pentru c[ orice rod presupuneo ini\iativ[ =i un efort, cristalizarea unei afinit[\i, ]n timp ce tinerii dinfa\a mea ]=i erau violent str[ini unul altuia. Se cl[tinau abia, dep[rta\i]ntre ei, cu m`inile moi at`rn`ndu-le far[ putere din umeri, cu picio-arele nedeslipite din podea, cu ochii pleca\i nu din inten\ia de a priviceva, ci pur =i simplu pentru c[ ridicarea pupilelor inerte ar fi presu-pus o str[danie pe care nici nu se sim\eau ]n stare s-o fac[, nici nu ocredeau necesar[. O diminuare a energiei vitale, sau numai o lenead`nc[ =i rece, f[r[ nici o adiere de g`nd, de senza\ie sau de senti-

CUPRINS

166 Ana Blandiana

ment, le ]ntindea mi=c[rile au ralenti, pulveriz`ndu-le prin rarefiere.Dac[ ar fi exprimat cel mai mic sens, fe\ele lor perfect imobile ar fiputut sem[na unor m[=ti, dar a=a ele puteau fi considerate cel multvizierele cobor`te ale unor armuri menite s[ apere de imixtiuni=i interpret[ri singur[tatea. Pentru c[ singur[tatea era singura reali-tate pe care eram ]n stare s-o b[nuiesc ]n spatele scenei contemplate.Dar b[nuiala mea nu m[ apropia de ]n\elegere. Singur[tatea desco-perit[ nu sem[na cu nici una dintre singur[t[\ile pe care le maiv[zusem sau sim\isem eu : nu era nici trist[, nici arogant[, nici jalnic[,nici exasperat[, nici neagr[, nici s[lbatec[, nici calmant[ ; era osingur[tate amorf[, incolor[, indiferent[ sie=i, dac[ indiferen\a nu este=i ea ceva prea intens pentru golul afectiv de care ]ncepea s[ mi sefac[ fric[.

“Privesc doi tineri, care danseaz[“, mi-am spus, ]ncerc`nd astfels[ readuc lucrurile ]ntr-un f[ga= banal, dar enun\ul alb s-a dovedit =imai nepotrivit cu realitatea pe care pretindea s-o numeasc[, reu=inddoar s[ o scoat[ ]n relief, absurd[ =i f[r[ acoperire. Cuv`ntul dans adeclan=at ]n mintea mea derularea unui film frenetic care ]ncepea cudansul menadelor pe Parnas cu dezl[n\uirea p`n[ la pierdereacon=tiin\ei, prin ]mpreunarea cu zeul, =i continua cu acele nebuniis[lt[re\e b`ntuind Europa medieval[, c`nd popula\ii ]ntregi dansaup`n[ c[deau jos, si cei c[zu\i erau c[lca\i ]n picioare de cei ce maiputeau s[ danseze ; filmul se prelungea cu dansurile rituale ale indi-enilor americani, cu dansurile sfinte ale slujitorilor lui +iva, cudansurile vr[jitore=ti ale c[lu=arilor =i paparudelor, cu gra\ia menu-etelor, ame\eala valsurilor, senzualitatea tangourilor, vitalitatea rum-bei, dezl[n\uirea jazzului. Dar orice ar fi fost — substitut de rug[ciunesau de desc`ntec, ]ng`nare de lupt[ sau de ]mbr[\i=are, art[ sau per-forman\[ atletic[ — dansul din filmul meu desc[rca o suprasarcin[

167Geniul de a fi

emo\ional[, o aglomerare de sentimente, o ]ncordare senzual[. Erao dovad[ de via\[, o ]ncercare de fericire, un elan pasional, un gestde iubire. Apoi filmul s-a rupt =i eu am continuat s[ privesc numaiperechea de tineri apatici, absen\i, ]n jurul c[rora universul amenin\as[ explodeze, far[ a reu=i s[ le smulg[ un gest sau o privire din cares[ se poat[ deduce dac[ sf`r=itul lumii le este de ne]n\eles sau pur=i simplu indiferent.

168 Ana Blandiana

FRAGMENTE

154. }n fa\a ferestrei mele, pe portativul s`rmelor electrice, r`n-dunelele se agit[ ca ni=te note muzicale ce nu s-au hot[r`t ]nc[ asu-pra melodiei pe care trebuie s-o formeze. Dincolo de metafora gra-fic[, se ghice=te ]n agita\ia lor o nelini=te =i ]n nelini=tea lor un plan.Se preg[tesc de plecare. Dar ce pot s[ discute, oare, cu at`ta pasi-une, ce probleme noi s[ se ridice ]n calea c[l[toriei lor programatede milenii =i aprobate de legile geneticii ?

155. }ntre pasiune =i suferin\[ asem[narea este at`t de mare ]nc`t,de-a lungul timpului, oamenii au ajuns s[ le confunde =i s[ le botezecu acela=i cuv`nt : patim[, a p[timi. O ironie filologic[.

156. Trestia care g`nde=te este, ]n acela=i timp, trestia care sepleac[ =i se ]ndoaie tocmai ca rod al g`ndirii ei.

157. Din cea mai fraged[ copil[rie am fost ]nv[\at[ c[ un om bi-necrescut trebuie s[ arate ]n afar[ o constant[ bun[voin\[, lini=te =iaten\ie, indiferent ce cataclisme, r[suciri =i turment[ri s-ar petrece ]nad`ncul lui. +i, de=i nu am fost niciodat[ ]n stare s[ uit, s[ ignoraceast[ lege de fier a civiliza\iei, am regretat mereu energia consu-mat[ pentru respectarea ei. C`t timp =i c`t[ for\[ sufleteasc[ pentrua nu se vedea c[ sunt un spirit ciudat sau, chiar, pentru a nu se vedeac[ sunt !

CUPRINS

169Geniul de a fi

158. }n acel cimitir de sat din preajma Bucure=tilor, ]n modneobi=nuit de frecvent, fotografiile de familie de pe morminte eraucompuse din portrete de femei b[tr`ne si b[rba\i tineri (asemeneaunor mame cu fiii lor mari), reprezent`nd de fapt so\i, mor\i de ti-neri, =i so\ii care le-au supravie\uit cu decenii. Atunci c`nd se ap-ropie ele ]nsele de moarte, v[duvele se ]ngrijesc de construirea criptei=i compun acele desperecheate portrete de nunt[ mioritic[, format[din oameni care au fost egali c`ndva, ]n timp, dar ]ntre care inegali-tatea ]n fa\a mor\ii a instituit alte raporturi de eternitate dec`t celecare existaser[ ]n realitatea disp[rut[ de mult.

159. Tainele m[rii nu se dezleag[ pe mal.

160. At`t de mult timp imaginea “femeii de treizeci de ani” afost ceva incompatibil cu mine, de neatins =i de nedorit, ]nc`t chiar=i acum, c`nd =tiu c[ am dep[=it pragul acela, ideea c[ — v[z`ndu-m[ — cineva ar putea spune : “O femeie de treizeci de ani” mi separe intolerabil[. O dovad[ de c`t de n[stru=nic[ poate s[ fie arit-metica.

161. Geometria divers[ — ]n stare s[ m[ calmeze p`n[ =i ]namintire — a =irelor de paie : din baloturi p[trate, ca ni=te pietreromane, sau a=ezate cu furca, bl`nde, conice =i tradi\ionale, sau pre-lungi, ca ni=te aglomer[ri, gata s[ se pr[vale, de plapume...

162. }n fa\a mea, ]n autobuz, doi b[rba\i ]=i descriu cu m`ndrieproaspetele cavouri : “— I-am f[cut =i felinare de fier forjat de o parte=i alta, numai instala\ia electric[ m-a costat dou[ mii”, se laud[primul. “— Al meu are patru trepte =i-o banc[, totul ]n beton, cin-cizeci de saci de ciment b[tu\i pe muchie”, nu se las[ cel[lalt. }i

170 Ana Blandiana

ascult =i mi s-ar p[rea grote=ti, dac[ nu mi-ar da prin minte, amuzat[,c[ a=a g`ndeau, probabil, si faraonii.

163. O stare de dincolo de aten\ie, pe care o ]ncerc de c`te ori mise uit[ cineva prea fix ]n ochi vr`nd s[ m[ conving[ neap[rat de ceva:dintr-un paradoxal, gratuit spirit de contradic\ie, ochii mei obliga\is[ nu dea nici un semn de distragere se transform[ ]ntr-un fel deparavan, plato=[ a spiritului divagant, iar urechile ]nceteaz[ s[ mai]nregistreze.

164. Acea iubire fierbinte ce-mi aduce ]n minte imaginea unei lum`n[ride cear[ topindu-se ]ncet =i at`t de dulce, ]nc`t topirea ei bl̀ nd[ pare a fi maiimportant[ chiar dec t̀ flac[ra luminoas[ care o produce =i pe care o produce...

165. Am primit de la via\[ at`tea daruri, ]nc`t nu mi-am permis niciodat[s[-i ur[sc pe cei ce ]ncearc[ s[ mi le ia; m-am str[duit s[ le interpretez gestulca pe o ]ncercare de echitate.

166. Sunt clipe ]n care chiar miezul moale al pietrelor ]l simt tres[rind =ichircindu-se de durere =i de absurd.

167. Deosebirea dintre a te ]nsp[im`nta de pedeaps[ sau a fi m`ndru deea; a-\i dori un privilegiu sau a te jena de el ; a fi timorat de o insult[ sau a filini=tit c[ ]n sf`r=it \i-a fost adresat[...

168. Cum a= putea s[ uit cercul acela de frunze multicolore, nemaipomenit,de decorative, pe care mi-l a=ezam pe pat, ]mpodobindu-l ]mp[r[te=te astfel =i]mpiedic`ndu-m[ s[ m[ mai ]ntind pe el ]n timpul scrisului, oblig`ndu-m[ s[r[m`n, ca la un instrument de tortur[, la masa de scris.

171Geniul de a fi

169. Uneori pagina scris[ mi se pare c[ seam[n[ unui aparat fo-tografic cu obiectivul delimit`nd un c`mp prea redus. Aria pe care ov[d cu ochiul liber este mult mai larg[ dec`t cea pe care pot s[ o]ncadrez, ]n schimb ca intensitate pare a avea peisajul str`ns ]ntregrani\ele limitative ale obiectivului!

170. O ]ntreag[ s[pt[m`n[ ca o pat[ alb[ pe hart[. N-am f[cutnimic. Nici m[car n-am suferit c[ n-am f[cut nimic. Dac[ a= fi fostmoart[ ]n tot acest timp, a= fi putut avea cel pu\in =ansa de a cunoa=teceva din moarte.

171. Pot lucra numai renun\`nd la lume, nu interzic`ndu-mi-selumea. Curajul meu are nevoie de acest mic orgoliu ca o mobil[ carenu st[ dreapt[ dac[ nu i se pune o pietricic[ sau un carton ]ndoitsub un picior.

172. Nu m[ visez niciodat[ vesel[, nu pot s[-mi imaginez un vis]n care r`d sau ]i aud pe al\ii r`z`nd. }mi r[m`ne s[ sper c[ visul ecompensa\ie, e complementar vie\ii. Dar dac[ aceast[ continu[suferin\[ oniric[ nu este o dovad[ a fericirii din starea de veghe, ci arelu[rii durerii de acolo! Nu m[ exteriorizez, nu-mi exprim nici su-ferin\a, nici temperamentul, =i atunci ele, oprimate, se exprim[ din-colo de cortina de fier a pleoapelor. +i a= ajunge poate s[ uit chiar c[exist[, dac[ nu ar fi visul care m[ \ine ]n permanen\[ ]n centruldramei.

173. Nu mai =tiu s[ m[ bucur. Dar dac[ n-am =tiut niciodat[ =imi-am inventat numai, ]n trecut sau ]n viitor, bucuriile ?

174. Ne este u=or s[ fim al[turi c`nd suntem veseli. Veselia uni-

172 Ana Blandiana

formizeaz[, face culorile violente, lipsite de nuan\e, luminoase =i at`tatot. Greu este s[ fim al[turi atunci c`nd, ]n semiobscuritate, culorilese degradeaz[ ]n zeci de nuan\e a c[ror observare =i ]n\elegere cerer[bdare, ]ng[duin\[, compasiune, umanitate.

175. O triste\e care m[ imobilizeaz[ fizic, m[ face s[-mi fie greus[ m[ mi=c, s[ ridic o m`n[, s[ merg.

176.O zical[ care m-a fascinat ]ntotdeauna, ]nc[ de pe atunci c`ndmi se p[rea misterioas[ pentru c[ nu prea ]i ]n\elegeam termenii, este“Ce =tie \[ranul ce-i =ofranul ?”. Desigur, de la ]nceput ]mi d[deamseama c[ e vorba de o exprimare a dispre\ului fa\[ de cineva ne]nstares[ se ridice la ]n[l\imea unei anumite no\iuni, dar abia dup[ ce mis-a spus c[ =ofranul este numai o plant[ — colorant vegetal — carese pune ]n cozonac ca s[ ]nlocuiasc[ — biet surogat — galbenulou[lor, am ]n\eles c[ ironia apar\inea doar \[ranului =i c[ sensul eiera unul naturist =i antifalsificator. Iar zicala, bizar[ ca o ]ng`naresub\ire a unei sclifoseli, am reascultat-o cu aten\ie =i chiar cu uimire:subtil sarcasm, explod`nd ]n trepte =i ]ntors ca un bumerang.

177. Ce straniu mi se pare c[ — at`t de ne]narmat — cuv`ntulintelectual a ap[rut totu=i ]n secolul trecut, ]n timpul afacerii Drey-fus, =i c[ se leag[, deci, nu numai de ideea neaccept[rii unei nedre-pt[\i, ci =i de no\iunea de lupt[.

178. Nu cred c-a= dori — chiar dac[ a=a ceva ar fi, prin absurd,posibil — s[ v[d cum ar[tau, ]n prezentul realit[\ii lor, polisurilegrece=ti. G`ndul c[ a= vedea minunatele ruine, pe care le contempluacum prin filtrul sublimat al lacrimii fericite, redevenite edificiiintacte, bogat — poate prea bogat — ]mpodobite cu frize sculptate

173Geniul de a fi

=i statui colorate pestri\, av`nd treptele, =i coloanele, =i capitelurile,=i arhitravele vopsite ]n verde ca iarba =i ]n albastru ca bolta ceruluim[ sperie =i m[ ]ntoarce cu evlavie spre pietrele de noble\ea osuluimort. Preferin\a lipsit[ de risc =i stilizat[ de singur[tate, la fel de vi-novat[ ca =i convingerea c[ noaptea, golite de oameni, chiar =i ora=eleprezentului sunt frumoase =i pline de sens...

179.}n art[, violen\a este adesea ]n stare s[ ]nlocuiac[ profunzimea=i chiar s[ treac[ drept ea.

180. Un prieten mi-a repro=at tonul pe care ]l folosesc uneori, toncare lui i se pare exasperat, dar de care eu nu-mi dau seama, ba sunttentat[ chiar s[ nu-l recunosc. M-am oprit ]nsp[im`ntat[. Fiecareducem cu noi prin lume nenum[ra\i asemenea parametri, care nou[ne sunt necunoscu\i, dar care pentru ceilal\i sunt poate princi-pala noastr[ defini\ie. Este ca =i cum am avea o parte din corp pecare nu ne-o putem vedea ]n nici o oglind[ =i de a c[rei existen\[, ]nmod firesc, ne ]ndoim, chiar c`nd ni se vorbe=te de ea. Un elementde care noi nici nu suntem con=tien\i este pentru ceilal\i noi ]n=ine!

181. Dup[ un num[r de ani, pe pelicul[, toate culorile devin roz,ca =i cum tehnica ]ns[=i ar concura la idealizarea trecutului.

182. Cum Leonardo vedea chipuri ]n petele de umezeal[ de pezid, eu descop[r istorii ]n arhitectura ierbii pe care cel mai mic v`nto d[r`m[ =i o construie=te altfel. Dar, oare, d[r`m[turile =i recon-struirile, oric`t de efemere, nu intr[ ]n chiar defini\ia ]nsp[im`nt[-toare a no\iunii de istorie ?

174 Ana Blandiana

183. Bijuterii de “m`nec[“ numeau chinezii dinastiei Tang c[r\ile,care erau mici =i puteau fi ascunse ]n m`neca hainei, cuprinz`nd ]naceast[ simpl[ metafor[ nu numai str[lucirea =i valoarea pe care leacordau nestematelor de litere =i h`rtie, ci =i ]naltul grad de civiliza\iepe care aceast[ pre\uire ]l implica.

184. O amintire: cerul mov, pu\in fosforescent, cu linia desp[r\indmarea de cer pu\in mai lucioas[ ]nc[ =i apa l[s`nd lila-ul s[ se inten-sifice spre indigo. At`ta tot, o imagine static[, aproape o pictur[, =icertitudinea, absurd[, c[ trebuie s[ fi fost foarte fericit[ privind-o.

185. “S[n[tatea e simetrie, boala asimetrie”, considera un cele-bru medic =i filosof al antichit[\ii. De aceea, probabil, o dat[ cu]n\elegerea poeziei ca boal[ s-a pierdut interesul pentru formele pro-zodice fixe.

186. Sunt ]ntr-o asemenea m[sur[ incapabil[ s[ jignesc cu bun[=tiin\[ pe cineva, ]nc`t c`nd mi se ]nt`mpl[ s[ fiu eu jignit[ — cu vi-olen\[, cu voluptatea de a jigni — nu sunt ]n stare s[ r[spund dec`tprintr-un fel de stupoare. Este ca =i cum a= fi apostrofat[ ]ntr-o limb[ cudes[v`r=ire str[in[, ]n care sunt con=tient[ c[ nu pot ]njgheba un dialog,nu numai pentru c[ nu reu=esc s[ formulez replica, ci =i pentru c[ dintot ce mi se \ip[ nu ]n\eleg dec`t intoleran\a tonului. De altfel, voceacare m[ insult[, scoas[ din min\i, ]mi produce eroare, repulsie, dar =i omil[ care m[ dezarmeaz[. Mila, acest dispre\ ]ndurerat.

187. Femeia bolnav[ care, ie=it[ din spital, se ]ntorcea la \ar[f[c`nd autostopul =i vorbea despre mecanismele bolii ei =i desprefaptul c[ va muri peste c`teva luni pentru c[ medicamentele nu-=imai fac efectul (medicamentele c[rora le =tia compozi\ia chimic[ =i

175Geniul de a fi

denumirile complicate), cu un fel de orgoliu doct =i pu\in afectat,ca =i cum a muri ar fi ceva distins, de bonton, ]n orice caz ceva ce oridica deasupra condi\iei ei. Moartea, ca realizare.

188. Moartea unui poet adev[rat nu este un sf`r=it, este numai oreac\ie chimic[ menit[ s[ separe aurul de impurit[\i.

189. Am observat c[, aproape ]ntotdeauna, ]n preajma zilei luiEminescu ]ncepe s[ ning[, ca =i cum ]ntre istorie =i for\ele pe care ean-a reu=it niciodat[ s[ le st[p`neasc[, ale naturii, s-ar institui tradi\iaexprim[rii ]n nea a generalului sentiment de r[scump[rare prin c`ntec,ca =i cum natura ]ns[si, ]ntr-un elan tineresc =i purificator, ar fa-ce astfel s[ bat[ ora alb[ a poeziei ]n orologiul timpului b[l\at.

190. }mi amintesc, din muzeele de arheologie, formele neobi=nuite,f[r[ num[r, ale vaselor de dinainte de apari\ia ro\ii olarului. Tehnicaa ]ngr[dit aria fanteziei, perfec\ion`nd numai p[rticica pe care are\inut-o din ea.

191. Nu cred c[ este ceva mai tulbur[tor, mai lipsit de ap[raredec`t proza unui mare poet, acea nevoie =i ]nc[p[\`nare de a spunelucruri de nespus, ca o aur[ care ar ]ncerca s[ ia forma unei p[l[rii.

192. Exist[ opere care, f[r[ s[-\i plac[, ]\i impun prin volumul munciidepuse de autor, a=a cum te poate impresiona o broderie mig[loas[, chiardac[, estetic vorbind, rochia brodat[ te las[ indiferent.

193. Art[ a comunic[rii, reu=ind totu=i s[ p[streze singur[tateaintact[, lectura este, asemenea dragostei, paradoxala, victorioasademonstra\ie c[ unu plus unu nu fac doi, ci tot unu, o entitate supe-

176 Ana Blandiana

rioar[ cuprinz`nd ]n acela=i timp comuniunea =i solitudinea, pere-chea =i unitatea.

194. S-au ]mplinit o mie nou[ sute de ani de la prima atestaredocumentar[ a unui om \in`nd ]n m`n[ o carte. Nu un papirus, nu ot[bli\[ cerat[, nu un pergament, ci o carte cu file legate ]ntr-un cotor.Era ]n luna decembrie a anului 84, iar omul care \inea ]n m`n[ uncodex (cuprinz`nd, se pare, texte de Homer sau Virgiliu) se afla laRoma, l`ng[ templul Florei, =i se numea Mar\ial. De unde rezult[ c[omenirea a ratat cu senin[tate una dintre cele mai extraordinareanivers[ri ale sale, aceea a apari\iei primului om cu o carte ]n m`n[...

195. Dup[ numele domnitorilor sunt trecu\i anii ]ntre care audomnit, dup[ numele scriitorilor sunt trecu\i anii ]ntre care au tr[it;de unde rezult[ c[, dac[ primii sunt importan\i prin puterea pe careau avut-o, ceilal\i prin simpla lor existen\[.

196. Protestez ! — vru s[ strige pe=tele zb[t`ndu-se pe uscat, dar]=i aduse aminte cu u=urare c[ este mut.

197. La sf`r=itul republicii romane se r[sp`ndise obiceiul de a l[samo=tenire scriitorilor pe care i-ai admirat sume de bani, pentru adovedi astfel c[ ]n via\[ ai fost prieten cu ei. Un obicei care a f[cutdin Cicero, de exemplu, un om aproape bogat =i care vorbe=te nunumai despre o ]nalt[ pre\uire a scrisului, ci =i despre o ciudat[ con-sisten\[ a no\iunii de admira\ie.

198. N-o s[ uit niciodat[ expresia acelor copii dintr-un sat mara-mure=ean — coconi ]mbr[ca\i ]n opinci, zadii, c[ciuli, broboade,sumane, ca ni=te oameni mari redu=i, cu grij[ pentru p[strarea

177Geniul de a fi

m[iastr[ a propor\iilor, la dimensiunile unor juc[rii — expresia fe\elorlor ]mbujorate de ger, ]n timp ce colindau “Doamne, Doamne /Dumnezeu pare c[ doarme / Cu capul pe-o m[n[stire / +i de nimen-are =tire”. O expresie de triste\e =i ]n\elepciune, de b[tr`ne\e f[r[speran\[, ca =i cum ar fi ]n\eles cu adev[rat, ceea ce spuneau, ca =ic`nd n-ar fi fost totul abia un joc de-a apocalipsa.

199. Literatura este arta cea mai independent[ de materie. Ea nuare nevoie dec`t de creion =i de h`rtie sau, in ultim[ instan\[, nicide acestea. Nici m[car sim\urile nu ]i sunt necesare, ca muzicii =i pic-turii. Po\i scrie orb, po\i scrie surd. Spiritul, singur, este cel ce cree-az[, f[r[ sim\uri, f[r[ instrumente, f[r[ interpre\i. Aceast[ imateri-alitate ]i d[ litcraturii o autonomie superioar[, ]nrudit[ cu no\iunea delibertate.

200. Aflu c[ o furtun[ de nisip din Egipt a scos la iveal[, mut`ndni=te dune in de=ert, un templu roman cu ]nscrip\ii faraonice. }n loc s[m[ bucure, descoperirea ]mi d[ ]ntreaga m[sur[ a ]nt`mpl[rii de caredepinde istoria =i m[ ]ntristeaz[ ca o sugestiv[ ilustrare a Ecleziastului

201. }mi imaginez scrisul, mereu, la viitor. Din letargia serii ]miimaginez cu pl[cere h[rnicia dimine\ii. }mi e fric[ s[ m[ apropii deh`rtia cu cele dou[ r`nduri ]ncepute, dar m[ g`ndesc cu voluptatecum le voi continua mai t`rziu. O am`nare a curajului, dar =i a bucu-riei, o form[ de la=itate, dar =i de masochism.

202. Cu toat[ eviden\a multiplic[rii la infinit, cu toate milioanelede cupluri care fac s[ se perpetueze specia umana, cu toat[ inexora-bila logic[ a pluralit[\ii dragostei, nu pot sa ]n\eleg iubirea dec`t ca

178 Ana Blandiana

fenomen unic. }mi dau seama de absurditatea, monstruoas[ aproape,a ideii mele, =i totu=i, dou[ perechi de ]ndr[gosti\i, a=eza\i ]n parcpe dou[ b[nci al[turate, m[ umplu de stupoare.

203. Cele dou[ scrisori ale lui Cezar c[tre Cicero, trimise din Brita-nia spre Roma, au f[cut dou[zeci =i =ase =i, respectiv, dou[zeci =i optde zile. Ce tem[ de visare pentru autorii de epistole!

204. “Omenirea se desparte de trecutul ei r`z`nd”, spune un filosof.De aceea, probabil, dintre filmele vechi, comediile par din ce ]n ce maigrozave, ]n timp ce dramele tot mai penibile. Hohotele istoriei con-sumate se adaug[ r`sului din comedii =i se scad din pl`nsul drame-lor. Dup[ cum se vede, cei ce r`d sunt infinit mai c`stiga\i decit ceilal\i.Din aceast[ perspectiv[, a te desp[r\i nu numai de tre-cut, ci =i deprezent r`z`nd este un pas nu spre la=itate, ci spre filosofie.

205. M-au fermecat ]ntotdeauna uimirile celor vechi ]n fa\a unor faptecare ni se par ast[zi nu numai fire=ti, dar =i de neconceput altfel : Mon-taigne mir`ndu-se de pudoarea, aproape suspect[, a lui Carol Quintul, carese ascundea pentru a-=i face nevoile =i nu voia s[ fie v[zut gol ; sau ferici-tul Augustin dedic`nd o ]ntreag[ pagin[ felului ]n care ]nv[\atul Ambroziecitea ore ]ntregi f[r[ glas, f[r[ s[-=i miste m[car buzele, ]n g`nd! Cine arputea spune c`te dintre deprinderile noastre nu vor p[rea celor ce vinaberante =i c`te dintre mir[rile noastre ridicole =i lipsite de sens...

206. Ce dovad[ mai extraordinar[ a identific[rii binelui cu fru-mosul =i a ur`tului cu r[ul, dec`t expresia noastr[ mi-e ur`t ?

207. Replic[, auzit[ ]n autobuz, a unei b[tr`nele firave =i scundeca o feti\[ : “P[i ce pot eu s[ mai =tiu, maic[, eu sunt de-acum aproape

179Geniul de a fi

de tot moart[“. Rostea cuvintele frumos, f[r[ s[ se t`nguie, oarecummul\umit[, cu o alb[ senin[tate, cu sensul c[ e a=a de b[tr`n[, ]nc`taproape a terminat de murit, ca =i cum moartea ar fi — cum =i e, cred— o opera\ie ]ndelungat[ =i dificil[, pe care ea a reu=it s[ o duc[ —iat[ ! — la bun sf`r=it, s[ o realizeze aproape ]n ]ntregime.

208. Concluzie stranie a oric[rei c[l[torii : pentru mine geografiaeste mai ales istorie. O concluzie care are ]n plus meritul de a r[zbunanenum[ratele suferin\e pe care mi le-a inspirat adev[rul celebruluiei prototip : “Istoria este mai ales geografie”. Fraza lui Jules Miche-let care se dovedise mereu =i mereu cutremur[tor de exact[ de-a lun-gul ]ntregii noastre evolu\ii — a noastre chiar mai mult dec`t a alto-ra — ]mi apare la fel de eficace =i ]ntoars[ pe dos.

209. De ce bizantinism s[ ]nsemne numai ipocrizie, intrig[, opor-tunism, amoralitate, cinism =i nu durere at`t de intens[ ]nc`t poatedeforma m[dularele care o con\in, disperare at`t de f[r[ solu\ie, ]nc`tse poate v[rsa de cealalt[ parte a z[rii, ]n str[lucire =i c`nt ? La urmaurmei, nu numai locuitorii Fanarului, ci =i El Greco \ine de “Byzanceapres Byzance”.

210. Ceea ce m[ sup[r[ mai tare la scrierca prozei este ]ncetineala,faptul c[ descrierea unui gest dureaz[ mult mai mult dec`t durata real[a gestului, ]nc`t am viziunea eroului r[m`n`nd neclintit cu m`na ]naer pentru a m[ a=tepta s[-l ajung din urm[ ]n descrierea mi=c[rii.

211. Binele are ciudata calitate de a nu putea fi exterminat, de=ieste f[r[ ]ncetare ]nvins. +i asta pentru c[ — o privire atent[ =iaproape f[r[ voie ironic[ descoper[ — for\a binelui se bazeaz[ pemasochismul celor buni.

180 Ana Blandiana

MU+CHIUL R~SULUI

Atunci c`nd am aflat c[ unul dintre foarte pu\inele elemente ana-tomice care ]l deosebesc pe om de restul mamiferelor — unul dintreacele elemente misterioase =i definitorii, argument`nd o origineabrupt[, poate superioar[ — este un mu=chi, exclusiv uman, care senume=te “mu=chiul r`sului”, am avut un sentiment de surpriz[ =i detriumf. Era ca =i cum a= fi descoperit c[, realiz`nd confuzia c[reia i-adat na=tere, natura ]ns[=i ]ncearc[ s[ fac[ o precizare, minor[ apa-rent, dar de o infinit[ fine\e, =i delimiteaz[ astfel, printr-o singur[nuan\[, categorii care p[reau identice =i care se dovedesc ]n cele dinurm[ esen\ial deosebite. Este un gest cavaleresc, echival`nd cu o re-tractare =i cu o recunoa=tere, dovada — anatomic[ !— a unei mainobile ascenden\e.

Spre deosebire ]ns[ de Buffon — cel ce, descoperind-o =i botez`nd-o,a transformat-o ]n argument material al unui spiritual pedigri —, eum-am bucurat de existen\a infimei particule anatomice ca de oexplica\ie, ]n sf`r=it g[sit[, a at`t de paradoxalei noastre victorii. Iat[,elefan\ii sunt mai mari, leii, mai puternici, tigrii, mai cruzi, c[milele,mai rezistente, pisicile, mai lingu=itoare, =erpii, mai otr[vitori, p[unii,mai frumo=i, gazelele, mai gra\ioase, c`inii, mai credincio=i, caii, mainobili, =i totu=i noi am ]nvins, pentru c[ numai noi avem ]n plus unmu=chi — asem[n[tor acelei p`rghii ]n stare s[ ridice p[m`ntul ]nunivers —, mu=chiul r`sului. P[s[rile =tiu s[ zboare, pe=tii, s[ ]noate,albinele, s[ fac[ miere, dar noi =tim s[ r`dem, iar r`sul este ]n stares[ \in[ locul tuturor calit[\ilor =i s[ contrabalanseze toate for\ele. Pen-

CUPRINS

181Geniul de a fi

tru c[ el este asemenea acelor substan\e chimice care, intrate ]ntr-unamestec, ]i schimb[ brusc =i determinant caracteristicile, multipli-c`ndu-se de tot at`tea ori, schimb`ndu-se, ]mbog[\indu-se, transfor-m`ndu-se, sc`nteind din mii =i mii de fe\e contradictorii =i orbitoare,puternice. El poate s[ fie =i vesel =i trist, =i ]nt[ritor =i batjocoritor, =ibun =i r[u, =i puternic =i slab, =i frumos =i ur`t, =i fericit =i disperat, eleste asemenea lichidului ]n stare s[ ia forma vasului ]n care st[ =ic[ruia ]i d[ nu numai greutatea con\inutului, ci =i aspectul debor-dant al plenitudinii. C[ci nu prilejul, ci for\a de a r`de acord[ acestuiact eminamente omenesc ]ntreaga lui semnifica\ie ]ntinsa pe hartaevolu\iei noastre de la biologie p`n[ la filosofie, for\a de a r`de ]norice condi\ii, for\a de a demonstra c[ o ]n=iruire de ]nt`mpl[ri nudevine istorie dec`t structurat[ de arhitectura spiritului.

Voiam de mult s[ scriu despre minunatul, misteriosul mu=chi alr`sului, care ]ncurc[ evolu\ia lin[ ]nceput[ din protozoare =i ne acord[inexplicabili, intimidan\i epole\i. Dar nu cred c[ a= fi putut alege unmai potrivit moment dec`t momentul dintre ani, acel no man’s timepe care numai r`sul sc`nteind de toate nuan\ele curcubeului mai poates[-l umple. A r`de, a face haz de necaz, a da cu s`c ro\ii, care nu seopre=te niciodat[, a secundelor, iat[ ceva ]ntr-adev[r demn de aceast[unic[, invincibil[ specie, dotat[ cu un ciudat =i eroic mu=chi al r`sului;iat[ ceva cu adev[rat greu. Pentru c[, la urma urmelor, de pl`ns =tius[ pl`ng[ =i alte mamifere, singur r`sul ne e rezervat exclusiv, ca unarc pe care numai Ulise =tie s[-l st[p`neasc[.

182 Ana Blandiana

DESPRE EGALITATE

Nu sunt feminist[, cum nu sunt rasist[, cum nu sunt na\ionalist[,=i asta pentru c[ refuz s[ judec de-a valma largi categorii colective,pe care le =tiu eterogene, formate din indivizi infinit deosebi\i ]ntreei. Pentru mine, fiecare ins este altceva — deosebit de to\i ceilal\i deacela=i sex, sau de aceea=i culoare, sau de aceea=i limba — =i fiecaretrebuie g`ndit separat. Am sim\it nevoia acestei r[spicate declara\iide principii pentru a nu fi ]n\eleas[ gre=it =i totu=i pentru a-mi satis-face imperioasa dorin\[ de a transcrie c`teva fraze care m-au amuzatenorm atunci c`nd le-am descoperit. Este vorba de un scurt pasaj re-produs de Titus Livius dintr-un discurs \inut ]n senatul roman demarele Cato, b[rbatul inflexibil, conservatorul ne]nduplecat, ap[-r[torul republicii =i al tradi\iilor vechii Rome. Iat[-l: “Aduce\i-v[ amintede toate reglement[rile ]ntocmite de str[bunii no=tri pentru a le su-pune pe femei b[rba\ilor lor. A=a ]nl[n\uite cum sunt, tot v[ este greus[ le st[p`ni\i. Ce s-ar ]nt`mpla dac[ le-a\i reda libertatea, dac[ le-a\i]ng[dui s[ se bucure de acelea=i drepturi ca =i voi ? Crede\i c[ le ve\imai putea fi atunci st[p`ni ? }n ziua ]n care vor deveni egalele voa-stre, v[ vor fi superioare.” (Titus Livius, XXXIV, 3). +i c`nd te g`nde=tic[ Cicero ]i repro=a lui Cato lipsa de humor !

CUPRINS

183Geniul de a fi

MISTERUL REVOLTEI

Se ]mplinesc azi, 28 februarie, dou[ sute de ani de la moartea IuiHorea =i Clo=ca, =i nu pot s[ las s[ treac[, f[r[ a o ]nsemna, aceast[zi, chiar dac[ cele dou[ secole comemorate din toamn[ =i p`n[ acummi-au muiat de mai multe ori peni\a ]n cerneal[ ]ntr-un mod care arputea p[rea nu numai pios, ci =i obsesiv. Dar nu mi se pare prea mult,pentru c[ nu cred c[ gre=esc atunci c`nd ]nclin s[ consider eveni-mentele din 1784—’85 printre cele mai revelatoare ale istoriei noas-tre =i personalitatea lui Horea cea mai intens definitorie pentru cara-cterul poporului pe care l-a condus =i ]n numele c[ruia a murit. Se]mplinesc azi, 28 februarie, dou[ sute de ani de la aceast[ moartepetrecut[ parc[ mai mult ]n istorie =i legend[ dec`t ]n biologie, de laaceast[ moarte a c[rei s[lb[ticie func\ioneaz[ ]nc[ =i acum ca un apa-rat de m[surare a adev[rurilor celor dou[ tabere aflate ]n lupt[, ca oh`rtie de turnesol capabil[ s[ revele de partea cui se ]nc[p[\`neaz[s[ r[m`n[ dreptatea. C[ci, iat[, faptul de a fi murit ]n felul ]n care aumurit nu este pentru corifei nici pe departe, a=a cum a putut ap[rea]n epoc[, sigiliul unei ]nfr`ngeri, ci, dimpotriv[, semnalul declan=[riiunei apoteoze mereu cresc[toare, de neoprit. Martiriul nu a =tersfaptele r[scula\ilor, ci s-a a=ezat, zguduitor =i crucial, printre ele, nua sem[nat spaime ci, dimpotriv[, neuitarea, pe tulpina c[reia s-aualtoit apoi ]ncr`ncen[ri =i revolte. Curajul de a se fi r[sculat ar fi pu-tut fi, poate, uitat, succesele r[zmeri\ei s-ar fi putut, poate, pierdedin memorie, dar ]nfrico=[toarea represiune a r[mas ]nscris[ pentrutotdeauna ]n cugetele urma=ilor, ca o dovad[ — adus[ aminte ]n clipele

CUPRINS

184 Ana Blandiana

de umilin\[ =i sl[biciune — c[, iat[, cineva a fost ]n stare s[ spun[nu, =i s[ pl[teasc[ at`t de nem[surat pentru asta, ]nc`t a acontat cupropriul s[u s`nge, pe=in, istoria secolelor urm[toare.

Cu mul\i ani ]n urm[, ]ntr-o var[ ]n care se s[rb[toreau cinci sutede ani de la ctitorirea Putnei, am asistat la una dintre cele maiemo\ionante manifest[ri ale unei nemuriri: mii =i mii de \[rani venis-er[ la morm`nt cu pomeni pentru sufletul lui +tefan cel Mare. Horean-are morm`nt, dar ]mi imaginez azi, pe z[pezile Transilvaniei, vinulpicur`nd pentru sufletul lui, ro=u asemenea s`ngelui de pe DealulFurcilor ]n troienele de acum dou[ sute de ani, =i simt c[ mai multdec`t o aducere-aminte a suferin\ei de atunci, mai r[scolitor dec`tcomemorarea mor\ii =i a devenirii sale este g`ndul — ascu\it — c[Horea a existat.

2 Horea este, ]n mod evident, unul dintre personajele istoriei noas-

tre despre care s-au p[strat cele mai multe documente, la care s-auf[cut cele mai largi referiri, care au fost cel mai mult analizate dec[tre contemporani. }n jurul lui s-au rotit cele mai multe legende =is-au \esut cele mai subtile explica\ii. +i totu=i, Horea r[m`ne cel maimisterios dintre numele pe care timpul le-a izvor`t, f[r[ a fi ]n stares[ le si ]nghit[ ]n curgerea lui, cel mai enigmatic dintre titlurile deglorie pe care poporul rom`n le poart[, cu aproape mirat[ m`ndrie,de dou[ sute de ani. Misterul care ]nv[luie figura lui Horea nu pro-vine din lipsa documentelor si informa\iilor contemporane =i nu sebazeaz[ pe ceea ce nu =tim, ci pe ceea ce =tim despre el.

Nimeni nu s-a ]ndoit vreodat[, nici ]n epoc[, nici ]n istorie, c[ el,Horea, a fost conduc[torul r[scoalei. Ilustratori dep[rta\i =i-l imagi-neaz[ ]n romantice costuma\ii ]n fruntea mul\imilor dezl[n\uite, spai-ma sau admira\ia lor, ura sau curiozitatea fantazeaz[ ]nf[\i=[ri =i

185Geniul de a fi

situa\ii care poart[ ]ntotdeauna numele s[u. Iar fascina\ia pe care per-sonalitatea sa, dominant[ si impalpabil[, o exercit[ asupra tuturoreste at`t de mare, ]nc`t nimeni — nici din tab[ra du=man[, nici dinpropria sa tab[r[ — nu se mir[ c[, la nici unul dintre momentelecruciale ale r[scoalei, el nu este prezent fizic, explicit. A cunoscut]ntr-o asemenea m[sur[ =tiin\a disimul[rii =i a persuasiunii, for\a dea st[p`ni spiritele =i arta de a le modela, ]nc`t gesturile exterioare nule-au mai fost necesare faptelor ca s[ se ]nt`mple dup[ voin\a sa. Decele mai multe ori el nu a fost un trup, ci un cuv`nt ]n lupt[, de celemai multe ori, pentru a-l ]n\elege, trebuie s[ cobori p`n[ la r[d[cinadiform[ =i dureroas[ a sensurilor. La Criscior =i la Deva, la Mesteac[n=i Abrud, al\ii au mers ]n frunte cu sabia ]n m`n[ (Cri=an a fost ]ntot-deauna primul dintre ei), dar nimeni niciodat[ nu s-a ]ndoit c[ totulse petrecea ]n numele lui Horea, nim[nui nu i-a dat prin minte s[-iconteste suprema\ia =i prestigiul. De aceea, r[spunsurile interogatoru-lui final, care, — printr-o m[iastr[ demonstra\ie de m`nuire aposibilit[\ilor absurdului — negau orice participare la r[scoal[,reu=eau performan\a de a sugera ]n acela=i timp nevinov[\ia =i miste-rioasa importan\[ a celui ]ntrebat, ca =i cum totul s-ar fi desf[=uratdup[ un scenariu prescris, ]n care tot ceea ce se vedea nu era dec`tconven\ie menit[ s[ acopere adev[rata realitate, iar martiriul, ]n\eles=i dinainte acceptat, o treapt[ necesar[ =i fireasc[ a desf[=urarii lu-crurilor.

Misterul care a amplificat personalitatea corifeului r[scoalei din1784 cu o aur[ mereu cresc[toare =i incitant[ (mister care a luat pen-tru du=manii s[i, ]n anumite momente, cum au fost acelea ale proce-sului =i ale execu\iei, forme paroxistice) era desigur atributul =i ope-ra unei personalit[\i de excep\ie, capabile s[ str`ng[ ]n sine nu nu-mai durerea, ci =i taina unui ]ntreg popor, dar dincolo de asta, =i maipresus de asta, era ]nsu=i misterul declan=[rii revoltei, secretul, nicio-

186 Ana Blandiana

dat[ dezlegat, al raportului dintre r[bdare =i izbucnire. El, Horea, afost ]n istoria noastr[ chiar numele acestui mister pe care nu l-a g[sitde-a gata, ci l-a construit cu migal[ =i geniu, ]ntr-o disperat[ ]n\elegerea esen\elor suflete=ti ce trebuiau ridicate ]nspre istorie. S[ nu uit[mc[ el este nu numai purt[torul c[r\ii — de nimeni v[zute — de la]mp[ratul, ci =i al amenin\[rii cu arderea a satelor care nu se vorr[scula.

3O r[scoal[ este asemenea unei ferestre prin care se poate privi ]n

sufletul unui popor; o fereastr[ deschisa care, ]n acela=i timp, las[ s[p[trund[ v`ntul din afar[ =i las[ s[ r[zbat[ \ipetele =i hohotele dininterior. O r[scoal[ este o fereastr[ deschis[ ]n acela=i timp spre isto-rie =i spre ad`nc.

}ncerc s[ privesc prin r[scoala lui Horea sufletul poporului s[u.Citesc =i recitesc monografia lui David Prodan cu sentimentul c[ ast-fel voi putea ]n\elege mai bine, m[ voi putea apropia de r[spunsul laimplacabila ]ntrebare : Cum suntem ? }n mod evident, ]n cele c`tevaluni de la sf`r=itul secolului optsprezece se str`ng, ca ]ntr-un focar,caracterele poporului rom`n de-a lungul unor ]ntregi milenii, tr[s[-turile particulare ale devenirii sale ]n contextul, deosebit prin s`nge=i geografie, al celorlalte neamuri, =i asta nu numai pentru c[ e vorbade cea mai mare ridicare de mase din istoria noastr[, ci =i pentru c[]n fruntea ei a stat o minte capabil[ de sintez[, ]n stare s[ calculezepe tabla de =ah a timpului mai multe mi=c[ri ]nainte. Nu e deloc u=orde v[zut. Un popor de \[rani este ]ntotdeauna un popor ascuns, chiardac[ umorile sudice =i visele solare ]i izbucnesc ]n c`ntece =i ]ncre-st[turi. +i, totu=i, ceea ce se vede din prima clipa, cu ochiul gol, aju-tat numai de lentila lacrimei, este c[ r[scula\ii nu fuseser[ n[scu\ipentru a fi r[scula\i, c[ tot ceea ce s-a petrecut ]n planul istoriei nu le

187Geniul de a fi

st[tea ]n fire =i nu-i caracteriza — cutremur[tor, sf`=ietor — dec`tprin puterea cu care ]ncercaser[ s[ am`ne faptele p`n[ ]n punctul ]ncare nu mai putuser[ fi am`nate, dec`t prin lipsa de bucurie cu carele ]ndepliniser[. Ce poate fi mai impresionant dec`t ]ncerc[rile —mereu repetate, mereu luate de la cap[t, ]ncrez[toare la ]nceput,dezn[d[jduite ]n cele din urm[ — de a ie=i la cap[t cu binele, de ar[m`ne ]ntre hotarele, chiar dac[ nedrepte, ale dreptului =i ale legii ?Ce poate fi mai revelator dec`t naivitatea (dar se poate, oare, folosiacest cuv`nt ]n cazul unui popor vechi =i obligat s[ devin[ ]n\elept,cum sunt mo\ii ?) cu care preferau s[-=i converteasc[ ]n loc s[-=iomoare du=manii, ]ntr-un fel de absurd[ speran\[ c[, sco\`ndu-i dinlegea lor, pot s[-i redea vie\ii sub o credin\[ mai dreapt[, ]ntr-o dis-perat[ ]ncercare de a g[si un ]nlocuitor, oric`t de iluzoriu, oric`t deprovizoriu, mor\ii ?... De la drumurile la Viena p`n[ la ultimatumuldin fa\a Devei, ceea ce se vede este o voin\[ de echilibru =i de dreptaterostit[ cu triste\e =i cu m[sur[, cu inteligen\[ =i cu p[rere de r[u.Armele au ap[rut numai atunci c`nd t[cerea =i cuvintele au devenitinoperante, =i au lovit — mai pu\in =i mai rar dec`t ar fi putut-o face— numai c`nd nu se mai putea altfel. Nici be\ia de s`nge, nici furiar[zbun[toare, nici patimile oarbe nu s-au dezl[n\uit cu ]nver=unareadin alte locuri. Cur\ile au fost mai adesea arse dec`t jefuite, du=manii,mai adesea boteza\i dec`t uci=i, ca =i cum — incon=tient chiar —fiecare gest ar fi vrut s[ arate c[ nu era vorba de schimbarea locurilorla masa cu bog[\iile p[m`ntului, ci de schimbarea ]nse=i a tiparelor,murdare =i grele de vinov[\ie, ale lumii.

Prin fereastra r[scoalei lui Horea se vede un popor r[bd[tor =ipa=nic, pentru care revolta nu e dec`t o suferin\[ ]n plus.

188 Ana Blandiana

NICI UN NUME

Impresionanta vizit[ ]n cimitirul unui sat din apropierea Bucure-=tilor, cu descoperirea unei cronologii =i a unei stratific[ri a eternit[\iimai marcate ]nc[ dec`t cea stabilit[ in lumea celor vii. Al[turi decriptele contemporane de beton, ]mpodobite cu litere aurite, =i demormintele mai vechi, jalonate cu cruci scrise st`ngaci cu ur[ri deveci, descop[r un =ir de movili\e abia ]n[l\ate, ca ni=te basoreliefuriestompate de timp, ne]nsemnate nici prin cruci, nici prin nume, cidoar prin c`te-un st`lp de lemn pe care este scrijelat[, barbar =iemo\ionant, o r[stignire cu liniile umplute de vopsele vegetale per-sistente; deasupra desenului figureaz[ un an, probabil al mor\ii, alt-ceva nimic, nici un nume, nici un cuv`nt, ]ntr-o sublim[ acceptare aanonimatului anorganic, ]ntr-o filosofic[ op\iune a neantului din carese mai p[streaz[ numai no\iunea de suferin\[ =i, poate, speran\a r[s-cump[r[rii ei (asupra c[reia, ]ns[, nu se insist[).

CUPRINS

189Geniul de a fi

ABISURI

Citeam zilele trecute despre un scriitor care se distra ]nv`rtind pi-sicile de coad[ =i zdrobindu-le capul de pere\i, sau lovind c[\elele]ns[rcinate cu piciorul ]n burt[ p`n[ le f[cea s[ lepede, =i mi se demon-strau astfel str[fundurile sufletului s[u, care l-au f[cut capabil s[ creezeopere abisale, profunde, de ne]n\eles. Ce plini suntem de prejudec[\i!Totul porne=te de la acceptarea premisei gre=ite potrivit c[reia nu-mai r[ul poate fi abisal, deci creator. Mi-e aproape jen[ s[ aduc argu-mentul, at`t de conving[tor totu=i, c[ apele limpezi sunt ]ntotdeaunamai ad`nci dec`t par =i c[, dimpotriv[, cele tulburi pot fi numai abi-suri de-o =chioap[; dar nu pot s[ nu m[ g`ndesc (pentru a apela nula persoane, ci la personaje) c[ Prin\ul M`=kin este mai profund, maigreu de ]n\eles, ]n orice caz, mai departe de ]n\elesul comun, dec`tSmerdiakov, de exemplu. +i nu pot s[ nu presupun — cu infinit[triste\e =i mil[ — c[ acelui mare scriitor chinuitor de animale Francescod’Assisi trebuie s[ i se fi p[rut abisal =i incomprehensibil.

CUPRINS

190 Ana Blandiana

FATALE

Femeile fatale sunt fatale numai privite dinspre b[rba\ii pe carenu-i iubesc, dar pe care nu-i resping totu=i dintr-un motiv sau altul(fric[, mil[, sl[biciune, interes). Din aceast[ nehot[r`re rezult[ o con-duit[ contradictorie, ilogic[, pe care b[rbatul ]ndr[gostit — =i nespe-r`nd dec`t s[ nu fie obligat s[-=i admit[ ]nfr`ngerea — o ]nvele=te]ntr-un voal misterios, cre`nd mitul femeii fatale. O fatalitate dedus[numai din lipsa de dragoste, din neaten\ia =i indiferen\a care decurgdin ea. Odat[ ]ndr[gostit[, cea mai fatal[ femeie fatal[ devine o sim-pl[ ]ndr[gostit[. Aceast[ teorie a misterului provenind din neiubirepoate fi ]nfrico=[toare dac[ o l[rgim la dimensiunile universului =i oaplic[m proniei, tot de genul feminin.

CUPRINS

191Geniul de a fi

A DOUA GEOGRAFIE

M-a mirat ]ntotdeauna osteneala pe care =i-a dat-o Faulkner s[creeze un \inut imaginar, pe care s[-l doteze cu o hart[ =i cu un nume— Yoknapatawpha —, c`nd era destul s[ descrie propriul s[u \inut— ceea ce, ]n fond, a =i f[cut — pentru a realiza un univers nou,irecognoscibil, marcat at`t de violent de subiectivitatea =i for\a viziu-nii scriitorului, ]nc`t ]n realitatea operei de art[, care ocup[ ]ntreagascen[ a adev[rului, realitatea vie\ii abia dac[ reu=e=te s[ se b[nuiasc[,disp[r`nd. Ce altceva au f[cut Balzac cu Parisul, Dickens cu Londra,Dostoievski cu Petersburgul, Caragiale cu Bucure=tiul, Hašek cu Pra-ga, Joyce cu Dublinul? Fiecare dintre ace=tia au creat c`te un ora= allor, nem[rginit de complex =i de adev[rat, de specific =i de viu, unora= ie=it gata construit =i populat din propria lor privire, a=a cumAtena a ie=it gata ]narmat[ din capul lui Zeus; un ora= despre care nunumai ei, autorii, credeau c[ este acela=i cu ora=ul real, folosit camodel, dar =i cititorii, cu to\ii, ]=i ]nchipuie ca ]l viziteaz[ pe primul,citindu-l pe al doilea; iar atunci c`nd li se ]nt`mpl[ s[ ajung[ ]ntr-adev[r ]n ora=ul real de piatr[ =i asfalt, de \igl[ =i beton, prima lorgrij[ este s[ acopere fa\a realit[\ii cu cealalt[ realitate, de litere, pur-tat[ ca ni=te ochelari care imprim[ universului privit propria sa op-tic[, d[t[toare de sens. Astfel, noi credem c[ am fost la Praga, c`ndnu am umblat, de fapt, dec`t prin ora=ul lui Švejk ; noi credem c[ amvizitat Bostonul, dar n-am v[zut dec`t universul lui Henry James; noicredem c[ ne-am plimbat prin Leningrad =i n-am urm[rit dec`t pa=iilui Akaki Akakievici pe asfalt, umbra Damei de pic[ ]n ferestre; noi

CUPRINS

192 Ana Blandiana

credem c[ ]n\elegem Bucure=tiul =i nu facem dec`t s[ contempl[m]n\elepciunea de palavragiu sceptic =i optimist, neserios =i sufletist, alui Mache-Lache-Tache-Mitic[; noi am vrea s[ vedem Dublinul =i nudorim de fapt dec`t s[ descoperim cetatea lui Stephen Dedalus =i alui Leopold Bloom. Adev[ratele ora=e ]=i tr[iesc via\a lor complicat[,aglomerat[, contradictorie, haotic[, se schimb[, cresc, ]mb[tr`nesc,se degradeaz[, se reconstruiesc, dar noi nu le vom cunoa=te nicio-dat[, pentru c[, mai puternic[ =i mai logic[ dec`t ele ]nsele, mai im-portant[ =i mai plin[ de ]n\eles este viziunea care le poart[ numele =icare s-a n[scut, ]n timp ce le privea, ]n mintea unui scriitor. }n acestsens, invent`nd un nume =i o hart[, f[c`ndu-se c[ vorbe=te despreun \inut imaginar, William Faulkner a dat nu numai o dovad[ de se-veritate estetic[, ci =i una de nesf`r=it[ dragoste pentru propriul \inut,pe care voia s[-l nemureasc[ f[r[ a-l eclipsa.

M[ g`ndesc la toate acestea trec`nd pe aceast[ strad[ pe care ocunosc de ani de zile, despre care am scris de mai multe ori, pe caremi se pare c[ o ]n\eleg, ale c[rei stre=ini =i garduri, acoperi=uri =i ga-raje, b[tr`ne =i pisici le =tiu pe de rost =i le-a= putea desena cu ochii]nchi=i, =i m[ surprind ]ntreb`ndu-m[ cum o fi ar[t`nd ea ]n realitate.

193Geniul de a fi

ARTI+TI +I FIARE

Amintirea singurei corride pe care am v[zut-o, cu cei =ase tauriuci=i =i, mai ales, cu pauza de dup[ primii trei — pauz[ ]n care spec-tatorii au scos uluitoare pachete cu m`ncare =i bautur[, ]ncep`nd s[le devore nerabd[tori, gr[bi\i, cu teama c[ nu vor reu=i s[ le termine,]ntr-un fel de isteric[ tentativ[ de a compensa moartea la care asis-taser[ prin resursele oferite unei alte vie\i, a lor —, amintirea acesteicorride e fixat[ ]n mine irevocabil printr-o idee ciudat[ ce mi-a venitbrusc ]n cea de a doua parte a reprezenta\iei. Priveam lupta dintreom =i taur, jocul acela ]n care fiecare dintre ei ]=i pusese miz[ via\a =i-=idesf[=ura arta de a se salva, spectacolul acela care dezl[n\uia publi-cul, beat nu numai de priveli=tea s`ngelui curs, ci =i de alcoolul ]ngur-gitat ]n timpul nes[\iosului antract, c`nd, deodat[, m-am g`ndit: ce-ar fi fost dac[ cele dou[ personaje tragice =i existen\iale din aren[ —omul =i taurul — s-ar fi coalizat, s-ar fi unit, s-ar fi solidarizat, ]ntr-oclip[ ]nalt[ de intuire a adev[ratului lor destin, ]mpotriva celor ceurlau animaliza\i de presim\irea s`ngelui, ce-ar fi fost dac[ arti=tiineferici\i din aren[ s-ar fi ]ntors ]mpotriva fiarelor fericite din tribune ?

CUPRINS

194 Ana Blandiana

AUTOBIOGRAFIE

Am crescut, m-am format =i tr[iesc ]ntr-un univers ]n care c[r\ileau fost ]ntotdeauna mult mai importante dec`t fenomenele naturii.Este destul s[ m[ g`ndesc c`t din ceea ce =tiu se datoreaz[ c[r\ilor =ic`t, experien\ei mele nemijlocite ; c`te dintre bucuriile mele vin din-tre c[r\i =i c`te, dintre frunze ; c`te dintre nenorocirile mele se da-toresc fantasmelor si c`te, gesturilor, faptelor; c`\i dintre prietenii meisunt personaje =i c`\i sunt oameni ]n carne =i oase, ca s[ ]n\eleg c[ ]nvia\a mea verbul a citi a fost mult mai important dec`t verbul a trai,at`t de important ]nc`t — folosind un foarte mic artificiu poetic —m[rturisesc ca n-a= putea s[ m[ imaginez tr[ind f[r[ a citi, dar numi-ar fi deloc greu s[ m[ ]nchipui citind =i dup[ moarte. }naintezprintr-o lume ]ncropit[ din c[r\i, prin ora=e pavate cu volume =i od[itencuite cu tomuri; sunt ]nchis[ ]ntre ziduri construite din incuna-bule, m[ ]nchin ]n catedrale ]n[l\ate din palimpseste =i ]n temple spri-jinite pe papirusuri; r[t[cesc prin p[duri cu frunze de file, pe m[ri cuvaluri de h`rtie; lupt ]n arene rotunjite din opuri, sub un cer cusutdin pergamente, pe un nisip m[cinat din cuvinte ; iubesc ]n infolii =isuf[r ]n manuscrise; un univers de biblioteci f[r[ sf`r=it m-a n[scut =im[ cuprinde ]n sine, =i mie ]mi r[m`ne doar dreptul de a citi ]nc[ uncuv`nt, ]nc[ un r`nd, ]nc[ o pagin[, ]nc[ o oper[, ]nc[ un raft, ]nc[un perete... Ce poate fi norocul ]n aceast[ lume nu n[scut[, ci scris[,ce poate fi fericirea dec`t tot o carte, o carte altfel dec`t celelalte, ocapodoper[?

CUPRINS

195Geniul de a fi

CA }NTR-O TAPISERIE VECHE

Sunt ]ntr-o livad[ nu foarte ]ntins[, ]n orice caz lunguia\[, o f`=iede p[m`nt mai mult ]ngust[ dec`t lung[, urc`nd pe un deal lin, ocolin[ abia sim\it[ =i totu=i destul de ]nalt[ din moment ce din v`rfulei se poate vedea limpede =i ]mb[t[tor o regiune larg[ de dealuri aco-perite cu pomi ]mpr[=tia\i inegal =i inegal ]ng[lbeni\i de anotimp. Etoamn[, ]n privin\a asta nu ]ncape nici o ]ndoial[, o toamn[ aurie, deculoarea mierei de salc`m, cu frunzele at`t de galbene ]nc`t par gene-ratoare de lumin[ =i ai tendin\a, privindu-le, s[-\i mije=ti ochii ]ntr-un instinctiv =i poate exagerat gest de protec\ie. Nu m[ refer la frun-zele gutuilor care, ]ntr-o ciudat[, aproape nepl[cut[ ]nc[p[\`nare, ]=ip[streaz[ p`n[ ]n iarn[ verdele negru, acoperit de peri de=i ca de oargintie bl[ni\[ vegetal[. Frunzele gutuilor sunt a=a cum le =tiu din-totdeauna, din copil[ria aromat[ de =iruri lungi de fructe a=ezate pemarginea dulapurilor =i masc`nd mai ascunse =iruri cu borcane dedulcea\[, ]nfoiate de fusti\a scurt[ a celofanului, legat str`ns =i ]ncre\itde jur ]mprejur. Frunzele gutuilor sunt =i acum verzi-negre, pieloase,neatinse de timp, form`nd un fel de savant contrast fructelor pe carele camufleaz[ cu neglijen\[, imperfectelor globuri de aur, mari c`tcapetele de nou-n[scu\i, care at`rn[ miraculos pe crengi sub\iri ple-cate spre p[m`nt, legate de ele prin incredibile, aproape inexistentecodi\e de lemn.

Cu un zgomot scurt =i ]nfudat o gutuie se desprinde de pe crean-g[ =i cade grea, aproape periculoas[, pe p[m`nt. }n c[dere ]mi atingeum[rul =i trebuie s[ mi=c bra\ul u=or ]n ]ncheietur[, ca s[ lini=tesc

CUPRINS

196 Ana Blandiana

durerea. Dar um[rul dureros ]mi miroase consolator =i copil[re=te agutuie. M[ aplec =i o ridic de pe p[m`nt. S-a r[nit =i ea ]n c[dere, areun obraz pu\in cr[pat, cu rana umplut[ de \[r`n[. O duc la n[ri =iinspir ad`nc, ca ]ntr-un ritual. De unde =tiu toate aceste gesturi? C`ndle-am mai f[cut? Unde le-am citit? Nu le fac instinctiv, simt asta, cirepet un scenariu preexistent, totul este stabilit dinainte, totul a maifost f[cut de mine sau de altcineva. C`nd? +i de ce? Pu\in ]mi pas[.M[ ]ntind pe spate ]n iarba uscat[, cu ochii ]nchi=i, cu auzul ]ntors ]nmine, p[str`nd numai mirosul viu, ritmica sorbire a aerului aromat.Ce-ar putea s[ ]ntrerup[ aceast[ imposibil de povestit plutire, ce-arputea s[ m[ ]ntoarc[ spre alte lumi mai pu\in frumoase =i mai pu\inp[m`nte=ti? Ceea ce simt aici, ]ntins[ ]n iarba uscat[ =i ro=ie, subbol\ile gutuilor, este c[ apar\in p[m`ntului, c[ sunt crescut[ definitivdin el, din necuratele lui amestecuri capabile s[ distileze asemenealimpezi culori =i arome. C[ldura pe care trupul meu destins o str`nge]n sine este a \[r`nii, =i frigul pe care-l simt urc`nd mai din ad`nceste tot al p[m`ntului, =i aceast[ pace a sufletului, =i aceast[ lini=te atuturor sim\urilor, totul este ]n mine profund p[m`ntesc, =i tocmaide aceea apropiat de cosmos.

Simt cum trec sevele din p[m`nt ]n mine, spatele meu a dat pro-babil col\ asemenea boabelor aruncate ]n brazd[ =i pot u=or s[ mi-limaginez ]mpodobit cu nenum[rate firicele sensibile ]naint`nd printrebulg[ri, ca s[-=i trag[ hrana pe care s-o difuzeze apoi cu pricepere ]ncorp. Iar dac[ deschid ochii, descop[r deasupra mea, ]ntr-un echili-bru ]ncremenit si inexplicabil, crengile sub\iri cu frunze ]ntunecate =ifructe aproape rotunde, violent galbene, totul pierdut ]ntr-un singurplan, pu\in =ters de umbrele prafului argintiu, ca ]ntr-o tapiserie veche,de inestimabil[ valoare.

197Geniul de a fi

CA UN HAN SPANIOL

Mi se ]nt`mpl[ destul de frecvent s[ primesc scrisori de la oamenipe care nu-i cunosc. Nu m[ refer la marile plicuri umflate de strofe =irime pe care poe\ii ]nc[ nepublica\i mi le trimit, gest firesc, puntenatural[ ]ntre genera\ii care se caut[ =i ]ncearc[ s[ comunice dincolode nesiguran\a istoriei literare, dar, din p[cate, gest lipsit de oricefinalitate public[, pentru c[ opiniile mele, oric`t de entuziaste, nudispun de nici un spa\iu tipografic pentru afirmarea =i argumentarealor. M[ refer la scrisorile venite de la cei a c[ror rela\ie cu pagina esteunivoc[, de la cei c[rora pagina li se adreseaz[ f[r[ a le pretinder[spuns, iar atunci c`nd r[spunsul vine totu=i, nu prea =tie ce s[ fac[=i cum s[ se poarte, pentru c[ nu ]ndr[zne=te s[ cread[ c[ ei i seadreseaz[ cu adev[rat. De fiecare dat[ primirea unei astfel de scrisori]mi pune probleme — mereu acelea=i — de nerezolvat, pe care nupot dec`t s[ le eludez sau s[ le rezolv prin solu\ii mai mult sau maipu\in ]nt`mpl[toare. Pentru c[ — cinstit vorbind — ce a= putear[spunde eu unei scrisori ]n care se exprim[ g`nduri =i sentimentedeclan=ate de un g`nd sau de un sentiment exprimat de mine, c`nd,]n mod evident, pagina, fraza mea, nu este dec`t pretextul aceloremo\ii care existau =i care n-au f[cut dec`t s[ foloseasc[ momentul =iforma oferite de mine. Ar fi, desigur, foarte simplu s[ m[ simt flatat[de toate aceste m[rturisiri, de afinit[\i elective, dac[ nu a= =ti c[ me-ritul meu (al celei ce a scris cu litere de plumb) nu este dec`t cu foartepu\in mai mare dec`t al lor (al celor ce au scris cu litere de cerneal[),dac[ nu a= =ti c[ ]nt`lnirea ideal[ dintre scriitor =i cititor are loc ]ntot-

CUPRINS

198 Ana Blandiana

deauna la mijlocul drumului dintre ei =i se petrece ]ntr-o atmosfer[de aproape mistic[ recunoa=tere =i revela\ie a unei ]nrudiri de care =iunii =i al\ii se simt ]n egal[ m[sur[ m`ndri.

De aceea am considerat ]ntotdeauna scrisorile pe marginea pagi-nilor mele ca pe ni=te opere ]n sine (]n m[sura ]n care orice oper[este exprimare de sine) care au ajuns la mine dintr-un exces de mo-destie a celor ce le-au scris, ca pe o exagerat[, de=i nespus de emo-\ionant[, ]n\elegere a rolului scriitorului ]n declan=area mecanismu-lui sufletesc =i intelectual al celor ce ]l citesc. De aceea m-au impre-sionat mai mult =i mi s-au p[rut mai fire=ti rarele m[rturisiri ale celorce-mi spuneau c[ p[streaz[ scrisori pe care nu mi le-au trimis nicio-dat[, ca o dovad[ a exactei intui\ii a rolului pe care fiecare dintre noi— scriitor =i cititor — ]l de\inem ]n aceast[ uluitor de complex[ =i dedeterminant[ rela\ie uman[. La urma urmei, o scrisoare pe care i-a=trimite-o — ]n eternitate, acolo unde se afl[ — lui Franz Kafka, deexemplu, o scrisoare de simplu cititor al s[u, evident, ar fi at`t de]mbog[\it[ de tot ce am tr[it eu ]n conformitate cu opera, dar nu =icu via\a sa, ]nc`t m[ ]ntreb dac[ el, scriitorul, ar fi ]n stare s[ ]n\eleag[complexitatea sensurilor mele “kafkiene” sau ar r[m`ne impresionat=i lipsit de ap[rare, asemenea unui ucenic vr[jitor care a declan=at(sau numai a descris ]n chiar clipa declan=[rii lor, ceea ce este =i mai]nsp[im`nt[tor) fenomene a c[ror ]n\elegere ]l dep[=e=te =i a c[rorputere ]i scap[. Pentru ca mereu, mereu, ]ntorc`ndu-m[ la aceast[obsedant[ analiz[ a celui mai exclusiv uman dintre actele omene=ti,lectura, ajung la concluzia — at`t de des parafrazat[ — c[ este aseme-nea unui han spaniol, ]n care fiecare m[n`nc[ ceea ce ]=i aduce deacas[.

199Geniul de a fi

}N MUZEU

* Cercul cu aripi, simbolul soarelui zbur`nd, simbol care apare in ]ntrea-ga art[ a Egiptului antic, st[p`nind, nuan\`nd totul, ]mi treze=te — ca =inem[suratul cult al lui Aton, alt[ ipotez[ solar[ — uimirea. Cum a putut fisanctificat, cu o asemenea fervoare, soarele ]ntr-o \ar[ ]n care el, soareleeste at`t de du=m[nos, at`t de ucig[tor, c`nd mult mai firesc, mult mailogic, mi s-ar fi p[rut s[ fie socotit[ sf`nt[ umbra, at`t de rar[, planta, at`tde greu de ]ntre\inut?... S[ fie frica un argument mai puternic dec`tadmira\ia, s[ fie teroarea mai conving[toare dec`t iubirea, ]n misterioasaistorie a descoperirii (sau invent[rii) de zei care se confund[, cople=itor,cu ]ns[=i Istoria?

* Printre at`t de ginga=ele statuete de Tanagra, una avea aripi mari dearhanghel, s`ni de femeie, grei, =i ]nsemne virile, ceea ce, ]n mod ciudat,nu-i sc[dea din delicate\e, ci f[cea g`ndul s[ alunece, ]nc`ntat =i ambiguu,spre insolubila problem[ a sexului ]ngerilor.

* Portretele din Fayum (continuate de pictura bizantin[ =i, ]ntr-unanume sens, chiar =i de pictura noastr[ din secolul nou[sprezece) impu-neau un canon de frumuse\e egal ]n stilizare celui egiptean sau grec, la felde teoretic. Spr`ncenele groase, ]mbinate ]ntr-un unghi hot[r`t deasupranasului autoritar, ovalul prelung, umbra senzual[ de pe buza superioara,]ntunericul c`rlion\at din jurul frun\ii rotunde =i ochii ad`nci, negri, puter-nici, ne=ov[itori, ]n\eleg`nd totul; oare toate acestea existau ]n realitatecu o at`t de mare frecven\[ ]nc`t s[ impun[ canonul, sau, dimpotriv[,canonul impunea realit[\ii tiparele sale, spre multiplicare, spre imitare?Ve=nica dilem[ generat[, ]ntr-o form[ sau alta, de orice dogm[...

CUPRINS

200 Ana Blandiana

REAC|IA DE AP{RARE

Senza\ia de irealitate pe care o dau de cele mai multe ori amintirileprovine, cred, din secreta certitudine — absurd[, desigur, dar nu lip-sit[ de o logic[ a ei — c[ ceea ce nu mai este, =i nu mai poate fi, n-afost, cu siguran\[, niciodat[. Ra\iunea nu are nici un amestec. Degeaba]mi spun c[ silueta cu parul ]n v`nt proiectat[ pe relieful fantastic almarelui canion este a mea, faptul — dovedit fotografic — continu[s[ mi se par[ nu numai improbabil, ci si neverosimil. Zadarnic =tiu c[al meu e profilul dincolo de care rivalizeaz[ dungile albe =i negre aleDomului din Siena, pelicula impresionat[ de realitate nu reu=e=te s[m[ impresioneze la r`ndul ei destul pentru a m[ convinge mai multdec`t teoretic de adev[rul imaginilor. }ntre mine si proiec\iile mele,idealizate de lumin[ =i dep[rtare, timpul a=eaz[ un ecran izolator carepune sub semnul ]ntreb[rii tot ce se afl[ dincolo de sticla incasabil[.De mirare devine astfel nu faptul c[ uit[m ]n bun[ parte ceea ce amtr[it, ci c[ ne mai aducem totu=i c`te ceva aminte. Ar fi si curios s[fie altminteri, din moment ce povestea spusa “de o str[in[ gur[“ nuapar\ine acestei realit[\i, aceleia=i realit[\i, iar asem[narea — c`t dediscutabil[, de altfel — a personajului principal cu noi ]n=ine nu con-stituie un argument suficient al continuit[\ii. B[tr`nii care ]=i amintescat`t de exact detaliile copil[riei nu infirm[ violenta irealitate a aces-tora, ci ]=i dovedesc doar hot[r`ta op\iune, ]ntre real si ireal, pentrucel din urm[.

}n aceast[ lumin[, coeren\a unei biografii nu mai poate fi consi-derat[ pur =i simplu fireasc[, ci — atunci c`nd, rareori, exist[ — un

CUPRINS

201Geniul de a fi

adev[rat miracol al unit[\ii v`rstelor =i al perseveren\ei suflete=ti, iarfaptul c[, de exemplu, ]ntre t`n[rul ofi\er din armata austro-ungar[=i ilustrul, chinuitul autor al “Gorilei” nu pare s[ fie nici o leg[tur[devine mai degrab[ filosofic dec`t anecdotic. }mi este at`t de str[in[fiin\a c[reia — ciudat c[ ]mi amintesc, totu=i — i se f[cea r[u deemo\ie ]naintea examenelor, ]nc`t mi se pare inexact =i oarecum abuzivs[ mi se atribuie reac\iile =i replicile ei, s[ i se spun[ cu numele meu.Irealitatea timpului revolut este at`t de evident[, ]nc`t Nata=a Rosto-va, s[ zicem, despre care =tiu c[ n-a existat niciodat[, mi se pare maiprezent[ (pentru c[ exist[ un prezent literar — chiar dac[ necunoscutde gramatic[ —, a=a cum exist[ si unul istoric) dec`t adolescenta careeu ]ns[mi am fost. Aceast[ subiectiv[ negare a trecutului este, cred,reac\ia de ap[rare a prezentului refuz`nd s[ accepte c[ este el ]nsu=iin curs de a trece. Contest`ndu-si leg[turile cu ceea ce nu mai este,are iluzia c[ exclude posibilitatea de a nu mai fi. Ceea ce nu ]mp-iedic[ s[ se ]ntregeasc[ ]n eterna sa irealitate din succesivele, peris-abilele realit[\i nerecunosc`ndu-se ]ntre ele.

202 Ana Blandiana

QUOD ERAT DEMONSTRANDUM

E curios c`t de bucuroas[ pot fi atunci c`nd, printr-o ]nt`mplaresau un capriciu ]nduio=at-ironic, =tiin\a demonstreaz[ experimentalc`te unul dintre acele adev[ruri subiective, sim\ite de toat[ lumea caadev[rate =i totu=i nesigure de ele ]nsele, dar cu c`t mai ezitante, cuat`t mai ]nclinate spre simbol. Ce m`ndrie aproape comic[ poate s[m[ cuprind[ c`nd mi se explic[, ]n limbajul verificat prin calcule exacte=i probe materiale, ceea ce =tiam dintotdeauna, ceea ce sim\eam c[ eadev[rat!

Nu m-am ]ndoit niciodat[ c[ pl`nsul este benefic, curativ, salva-tor. Am fost ]ntotdeauna convins[ c[ lacrimile fac bine, purific[, des-carc[, lini=tesc. Un obraz sc[ldat ]n lacrimi, de durere sau de bucu-rie, mi s-a p[rut tot ce poate fi mai intens =i mai practic, maiemo\ionant, mai demn de stim[ =i chiar de invidie. Pentru c[ am in-vidiat ]ntotdeauna puterea sau sl[biciunea de a atinge limitele, de atopi armurile =i de a l[sa armele s[ cad[ ]ntr-o sinceritate a dezarm[riicare exist[ ]n sine, dincolo de motive, ]nc`t nici nu mai are impor-tan\[ dac[ bucuria sau durerea este cea care o produce =i-o ]mpingespre marginea transparent[ a comunic[rii. Lacrimile exorcizeaz[, lim-pezesc =i ]nal\[ sentimentele ]n stare s[ ajung[ p`n[ la ele, pl`nsuldistileaz[ r[ul sau binele ]ntr-o substan\[ mai pur[ =i mai liber[, pen-tru c[ — dincolo de disperarea sau fericirea care ]l fac s[ erup[ —ceea ce ]l caracterizeaz[ este chiar libertatea izbucnirii, desc[tu=areahohotelor, curajul de a nu mai reprima =i a nu mai ascunde nimic.

Nu m-am ]ndoit niciodat[ de toate acestea. +i iat[, aflu c[ =tiin\a

CUPRINS

203Geniul de a fi

]ns[=i nu se mai ]ndoie=te de ele. Iat[, medicina a ajuns la concluziac[ lacrimile reprezint[, din punct de vedere fiziologic, cel pu\in totat`t c`t reprezent[ din punct de vedere psihologic ; iat[, ceea ce cre-deam c[ e numai o solu\ie de rezisten\[ sufleteasc[ se dovede=te —=tiin\ific!— a fi o solu\ie de rezisten\[ pur =i simplu, o supap[ de elim-inare a reziduurilor produse de suferin\[ =i ]ncordare, un debu=eu altoxinelor durerii din organism. Mai mult, analiz`nd compozi\ia lac-rimei, chimi=tii au reu=it s[ deosebeasc[ lacrimile adev[rate de celepref[cute, acord`nd numai primelor statutul salvator! Consecin\a lo-gic[, sus\inut[ nu de poe\i, ci de cercet[tori: cei ce pl`ng tr[iesc maimult dec`t cei care ]=i reprim[ lacrima. +i iat[, cu acest prilej se demon-streaz[ ]nc[ o dat[ c[ p[m`ntul este rotund, o concluzie biologic[reu=ind s[ fie, ]n acela=i timp, idee filosofic[ =i simbol literar.

Ce reconfortant[ senza\ie este aceea de a vedea cum cele mai su-biective =i timide convingeri pot fi sprijinite pe argumente =i consoli-date prin demonstra\ii! Ce minunat sentiment acela de a descoperi c[ exist[un plan ]n care sl[biciunea poate fi o victorie! Ce r[scump[rare!

204 Ana Blandiana

ANTI JURNAL

Dac[ jurnal ]nseamn[ via\[ ]nregistrat[ =i comentat[, via\[ de lao zi la alta, atunci jurnalul unui poet este o no\iune lipsit[ de senspentru c[ via\a poetului nu are absolut nici o importan\[. Poetul exist[=i r[m`ne numai prin ceea ce reu=e=te s[ nu tr[iasc[ =i, netr[ind, s[creeze doar. Pentru c[, dup[ cum bine se =tie, numai ceea ce nu ex-ist[ ]n planul vie\ii se realizeaz[ ]n planul artei. O dragoste ]mp[r-t[=it[ nu na=te poeme — m[rturie st[ ]ntreaga istorie a poeziei lumii.Deci, pentru a fixa dintru ]nceput termenii, pentru a turna ]n ei]n\elesul dorit de noi, pentru a impune no\iunii o sfer[ care s[ poat[sem[na cu o aureol[, a= spune, parafraz`nd o mai veche afirma\ie,c[ jurnalul unui poet nu mi se pare o chestiune de via\[, ci de ab-sen\[ a vie\ii. Nu lucrurile ]nt`mplate le voi comenta, ci pe cele carea= vrea s[ se ]nt`mple.

+i chiar dac[ voi comenta fapte, ele nu vor fi dec`t ]ndep[rtatepretexte pentru g`ndurile mele.

Tot ce spun poate fi lesne comb[tut, exist[ desigur o poezie deilustrare, o poezie care caut[ s[ calce cu picioarele ei mici ]n urmelel[sate de bocancii poetului. E adev[rat, dar =i ]n cazul acestei poezii,pe care nu o respect, pe care o socotesc neesen\ial[, lucrurile se pe-trec ]mpotriva voin\ei ei, potrivit cuv`ntului meu: ea seam[n[ acelorilustra\ii pentru copii ]n care culoarea e pus[ pu\in al[turi.

Se spune c[ Goethe nu s-a sinucis tocmai pentru c[ s-a sinucisWerther =i nimic nu mi se pare mai interesant dec`t aceast[ afirma\ie.Personajul mort a emo\ionat =i influen\at zeci de genera\ii, autorul

CUPRINS

205Geniul de a fi

mort ar fi fost uitat cur`nd. Pentru creator arta sa are o valoareaproape terapeutic[, ea seam[n[ p[pu=ilor de cear[ str[punse cu unac ]nro=it ]n practicile vr[jitore=ti. Poate c[ Dumnezeu l-a creat peSatana pentru ca s[ nu devin[ el ]nsu=i diavol =i poate c[ Dumnezeula r`ndul s[u nu este dec`t ideea despre bine a Satanei.

Nimic mai absurd dec`t obi=nuin\a istoricilor literari de a lega ope-ra de via\a autorului ei. Nu m[ intereseaz[, =i pe nimeni nu trebuies[ intereseze, c[ Emily Dickinson n-a tr[it nimic, c[ Villon a fost uciga=sau c[ Homer n-a existat. Isidore Ducasse r[m`ne conte de Lautréa-mont f[r[ aprobarea istoriei. Creatorul ]ncepe prin a se crea pe sine.Numai pagina scris[ decide.

Departe de mine ideea de a teoretiza ruperea de realitate sau dea argumenta o ipocrizie a creatorului. Dar cum a= mai putea tr[i via\atuturor dac[ mi-a= tr[i-o cu adev[rat pe a mea? Numai petele albepe hart[ mai pot fi populate. Nu ceea ce fac are importan\[, ci ceeace ]n\eleg.

Aceste r`nduri nu sunt o prefa\[, nu sunt nici m[car o ambi\ie, nusunt dec`t un pretext. Scriitorului totul nu-i este dec`t pretext pent-ru sine, via\a ]ns[=i nu este dec`t pretext pentru a scrie.

206 Ana Blandiana

DIMENSIUNI

}mi amintesc finalul unui roman de Wells: dup[ distrugereafulger[toare a p[m`ntenilor de c[tre mar\ienii posesori ai unei invin-cibile tehnici, ]n lini=tea de dup[ victorie invadatorii mor unul c`teunul uci=i de microbi, mor nu pentru c[ n-ar fi =tiut cum s[ se apere,ci pentru c[ nu =tiau ]mpotriva cui. O moarte prin subestimare.

Am g`ndit ]ntotdeauna aceast[ poveste ca pe o fabul[. Mi-a fost]ntotdeauna team[ de lucrurile mici. Dar teama nu este a mea, ci aomenirii. Teama de infim este chiar una dintre dimensiunile progre-sului, pentru c[ ea a putut s[ apar[ numai dup[ ce a ap[rut b[nuialac[ infimul exist[. Primitivul se sim\ea asigurat ]n caverne, noi dezin-fect[m ]nsp[im`nta\i clan\ele u=ilor. Dar c`te no\iuni nu a modificatprogresul! Eroii antichit[\ii luptau cu lei, hidre =i minotauri, eroii mo-derni lupt[ ]mpotriva =obolanilor =i nu totdeauna ]nving...

De mult nu mai tr[im printre animale =i arbori, ci, printre amenin-\[toare molecule =i celule. To\i purt[m monoclu, obositoare lentilede microscop, dar ce altceva am putea face ? Nu ne este dat nici nou[,nici omenirii, s[ redevenim copii, =i nici nu =tim dac[ am dorit-o cuadev[rat. Koch, descoperitorul unui bacil, este un personaj maireprezentativ lumii noastre dec`t Columb, descoperitorul unui conti-nent, =i ne vom ]nclina mai ad`nc celui care ne va descrie virusulcancerului, dec`t celui care ne va descrie suprafa\a altei planete.

De altfel, antenele intui\iei populare, nu o dat[ surprinz[toare,au atins de mult ace=ti pere\i interiori. }ntr-o balad[, mu=tele izvor`tedin le=ul unui balaur sunt mai nocive dec`t balaurul viu. Vitejia lui

CUPRINS

207Geniul de a fi

Iorgu Iorgovan nu este eliberatoare. Aceast[ con=tiin\[ na=te prover-biala ]n\elepciune: Poporului nu-i e fric[ de Dumnezeu, ci de sfin\i.

Ni-e team[ de lucrurile mici =i trebuie s[ fim con=tien\i de aceast[team[, =i trebuie s[ ne-o cultiv[m. Este una dintre armele noastrecele mai puternice. Este emblema evolu\iei noastre. Inteligen\a poatefi uria=[, prostia este ]ntotdeauna mic[. “Marea prostie” nu este dec`to metafor[: suma prostiilor mici =i miliarde. Nu de geniul r[ului m[tem, ci de micii pro=ti; nu de marele criminal, ci de insignifian\ii vicio=iabstrac\i. +i nu mi-e ru=ine de aceast[ team[, =i nu vreau s[ renun\ laea. S[ nu uit[m: fiarele erau ucise ]nc[ din paleolitic, bacilii nu sunt]nfr`n\i nici acum.

208 Ana Blandiana

NEVOIA +I SPAIMA DE SINGUR{TATE

Dac[ omul ar vrea doar s[ nu mai fie singur, totul ar fi ]nc[ destulde u=or. A=a cum din at`tea inegale lupte a ie=it cu ]nc[p[\`nare vic-torios, exasperat de singur[tate, el ar fi fost ]n stare s-o ]nfr`ng[. Darnimic din ce e omenesc nu e simplu. Totul e contradictoriu =i ]nl[n\uit,fructul poart[ ]n sine s[m`n\a =i viermele. }n miezul tragediei de a fisingur tr[ie=te ascuns[ ]ns[=i nevoia de singur[tate. Dac[ totul s-arcrea vreodat[ din nou, nu a= implora o lume mai bun[, ci doar unamai simpl[.

Smuls de curen\i de sens contrar, absorbit de goluri opuse, omul asuferit ]ntotdeauna nu de neputin\[, ci de nehot[r`re. Pedeapsa di-vin[ a fost nu izgonirea din rai, ci, mai ]nainte ]nc[, acordarea liberu-lui arbitru ]ntre at`t de contrare =i reduse posibilit[\i. }n ]n\eleptelefresce Adam este reprezentat indecis sub pomul binelui =i al r[ului.

Animalele au fost favorizate, au legi biologice mai ferme. Uneletr[iesc ]n turme, altele retrase ]n vizuini. Lupul nu-=i dore=te o scor-bur[ tainic[, ursul nu viseaz[ s[ se adune ]n haite. Fiecare ]=i urmeaz[f[r[ revolte condi\ia bine stabilizat[. Al[turi de aceast[ echilibrat[maturitate suntem noi, ]nving[torii naturii, noi, echilibrul instabil,mereu adolescen\i, mereu =ov[itori, victime, ]n acela=i timp, spaimei=i nevoii de singur[tate.

}n “Povestiri din Casa Mor\ilor”, Dostoievski consider[ cea mai]ngrozitoare latur[ a condamn[rii faptul c[ un ocna= — zece, cin-cisprezece, dou[zeci si cinci de ani — nu va putea fi nici o clip[ sin-gur. Sfin\ii =i ]n\elep\ii se retr[geau ]n pustie pentru a putea vorbi cu

CUPRINS

209Geniul de a fi

Dumnezeu sau cu ei ]n=i=i. Fiecare sim\im nevoia unui ungher ]n cares[ nu mai fie nevoie s[ explic[m nimic, unde g`ndurile s[ nu maiaib[ nevoie de sunete =i sentimentele de gesturi. Numai singur po\ig`ndi cu adev[rat, =i au existat ]n istoria omenirii epoci la=e ]n careoamenii erau \inu\i c`t mai mult posibil laolalt[ pentru a nu r[m`nesinguri =i a nu g`ndi.

Si totu=i, cu toate acestea =i paralel cu toate acestea, nimic nu emai puternic ]n noi dec`t spaima de singur[tate. C`te metode nu aminventat pentru a lupta ]mpotriva ei! Dragostea chiar, aceast[ singur[-tate ]n doi, nu e dec`t o ingenioas[ subminare a singur[t[\ii dedinl[untrul singur[t[\ii. +i dorin\a de a avea copii, =i iubirea pentrup[rin\i, =i prietenia, toate nu sunt dec`t m[suri de precau\ie. Nun\ilesunt pece\i ale iubirii, dar niciodat[ nu =tim dac[ ne vom iubi toat[via\a, =i totu=i prefer[m singur[t[\ii amenin\area unei du=m[noaseconvie\uiri. Dar — acest perpetuu dar! — singur[tatea nu e ]nvins[.Si nu e ]nvins[ pentru c[ niciodat[ nu lupt[m cu toate for\ele ]mpo-triva ei, dintotdeauna exist[ ]n noi un teritoriu liber al singur[t[\iicare nu se ofer[ altora, ]n care suntem ]n cea mai mare m[sur[ noi]n=ine. Din aceast[ ipocrizie a ned[ruirii totale, de care suntem ]nacela=i timp vinova\i =i m`ndri, din aceast[ concomiten\[ dintre nevoia=i spaima de a fi singuri se na=te cea mai uman[ dintre drame. +iaceast[ dram[ o purt[m nehot[r`\i =i dezorienta\i sub cerul luminatde planete moarte =i farfurii zbur[toare.

210 Ana Blandiana

EMBLEMA

Edenul — Paradisul — Raiul a fost imaginat ]n dogmele vechi cao r[splat[ antireal[ de lini=te, ca un loc izb[vit de sentimente, undenu este nici ]ntristare, nici suspin. Simplificarea, proprie g`ndirii dog-matice, provenea din teama c[ cea mai mic[ umbr[ introdus[ ]n ca-dru ar fi putut ]ntuneca str[lucirea fericirii promise. Mai t`rziu, mo-dernii au subliniat cu mali\ie monotonia acestui peisaj, lu`ndu-=iriscante m[suri de precau\ie ]mpotriva ve=nicei =i plicticoasei fericiri.C[ci f[r[ dramatice puncte de reper o fericire ]nceteaz[ s[ existe; obucurie linear[, nenuan\at[ nu e de dorit, nu-i a bun[. }n accep\ianoastr[, fericirea con=tient[ de sine, adev[rat[, nici nu este dec`tlini=tea dintre dou[ crize. Criza ar fi deci cauza =i efectul fericirii =i lalimita paradoxului se na=te b[nuiala c[ f[r[ fericire am putea tr[i,dar f[r[ crize nu.

Etimologic, cuv`ntul criz[ provine dintr-un ]ndep[rtat a judeca(grecescul krisis din krinein) =i aceast[ rela\ie ]ntre g`ndire =i criz[,existent[ ]n chiar istoria cuv`ntului, este revelatoare. Acolo unde exist[g`ndire este posibil[ criza =i acolo unde se zbate criza pulseaz[g`ndirea. Fericirea poate fi incon=tient[, criza se autog`nde=te. Analiza=i ]ndoiala delimiteaz[ str`ns rara noastr[ beatitudine, care, necon-turat[ de aceste dureroase linii, s-ar pierde neobservat[. Nu crizele,ci mul\umirea s[ ne nelini=teasc[. Uraganele, e adev[rat, pot fidistrug[toare, dar lipsa v`ntului ]nseamn[ lipsa ploilor, absen\a vie\ii.Arborii tineri nu trebuie feri\i de v`nt =i mai ales nu trebuie ]nv[\a\ic[ v`ntul nu exist[. C`nd criza ]nseamn[ mi=care, g`ndire =i via\[,

CUPRINS

211Geniul de a fi

de ce s-o drap[m ]n falduri azurii, de ce s[ ne aranj[m ]n vitrine plic-tisitoare paradisuri ? Suntem n[scu\i spre a g`ndi =i a lupta pentrumai bine =i faptul c[ nu vom atinge niciodat[ perfec\iunea este salva-rea =i justificarea existen\ei noastre ]n infinit. De ce s[ ne ]ng[duimla=itatea de a crede c[ perfec\iunea este undeva pe aproape ? }naint[mcu greu, dar destul de puternici pentru a purta pe scut, emblem[,r[scolitoarea treime: analiza, ]ndoiala, criza.

212 Ana Blandiana

MAREA PREJUDECAT{

Anticul ]ndemn “Cunoa=te-te pe tine ]nsu\i” r[m`ne tot ceea cevreodat[ omul =i-a cerut sie ]nsu=i mai greu. Nu suntem ]n stare s[privim dec`t ]n jur, numai statuilor li-s da\i ochi albi, cu pupilele]ntoarse, probabil, ]n[untru. Nici m[car fizic nu putem s[ ne cunoa-=tem. Oglinzile nu ne arat[, pentru c[ ]n clipa ]n care ne privim ]n elenu mai suntem dec`t spectatorii no=tri, =i cel mult imaginea acestorspectatori ur`\i\i de m`ndrie =i curiozitate o putem vedea. C`nd ]miascult glasul ]nregistrat pe band[ m[ cuprinde o team[ supersti\ioas[,pentru c[ to\i spun c[ acesta este glasul meu, dar mie vocea ]mi estr[in[, o cu totul alta aud eu c`nd vorbesc. Cei filma\i f[r[ s[ =tie seprivesc pe ecrane uimi\i de necunoscuta umbr[ ]n care cei din jur ]irecunosc. Purt[m ]n noi, fiecare, o fals[ imagine proprie.

Pentru artist, arta este, desigur, un act de autocunoa=tere, dar oriceoper[ finit[ ]i este str[in[ autorului, =i sentimentul de nemul\umire,generator de alte opere, provine tocmai din aceast[ repetat[ nere-cunoa=tere ]n oglinda creat[. Van Gogh nu se recuno=tea ]ntreg ]nautoportretele sale, dar, mai ales, Van Gogh din autoportrete nuseam[n[ cu cel din tablourile lui Gauguin sau Lautrec. Noi ne putemcerceta, numai al\ii ne v[d,

Ochii no=tri pot privi la dreapta, la st`nga, ]n sus, ]n jos. Primesclentile de telescop =i pot vedea ]n dep[rtare; primesc lentile de mi-croscop =i pot privi ]n ad`nc; numai pe ei ]n=i=i ochii no=tri nu se potprivi. Vedem paiul din ochiul aproapelui =i nu vedem b`rna din ochiulnostru, dar e firesc s[ fie a=a. Nu-i ipocrizie, ci malforma\ie. Am v[zut

CUPRINS

213Geniul de a fi

oameni uimi\i =i revolta\i afl`nd ceea ce se spunea despre ei, de=ifaptele relatate erau perfect reale. Pur =i simplu nu luaser[ act de elepentru c[ nu erau ]n concordan\[ cu imaginea pe care =i-o f[cuser[despre ei ]n=i=i. Unul se consider[ nonconformist, altul generos, altulmartir — frumoase haine ale at`tor ]mp[ra\i goi pe o plaj[ de nudi=ti,unde fiecare e m`ndru de croiala imaginarelor sale ve=minte, revol-t`ndu-se, pudic, de goliciunea celorlal\i. Nu exist[ prejudecat[ maimare dec`t p[rerea pe care o avem despre noi. Cunoa=te-te pe tine]nsu\i? |ine de natura spiritului ca el s[-=i cunoasc[ propriul concept,dar e vorba de o cunoa=tere ]n sine, nu de sine, nu particular[, nuaccidental[, spune Hegel. +i tot el consider[ c[ acest sens generaltrebuie atribuit anticului ]ndemn al lui Apollo Delficul. +i totu=i, v`slindprin circumstan\[ =i neesen\[, m[ cutremur g`ndindu-m[ c[ m-a=putea ]nt`lni cu mine pe strad[ =i nu m-a= recunoa=te.

214 Ana Blandiana

CA|EII PAM~NTULUI

}n via\a mea exist[ pu\ine ]nt`mpl[ri stranii. Vina o port numaieu: mult prea devreme nu m-am mai mirat de nimic. Am fost n[scut[]ntr-un secol cu absurdit[\ile =i minunile posibile. Exist[ ]n via\a meapu\ine ]nt`mpl[ri pe care mi-am ]ng[duit s[ le recunosc stranii. Unadintre ele s-a petrecut, cum era =i firesc, acolo unde Moldova reu=e=tes[ ating[ t[r`mul desprins din timp al Bucovinei.

Drumul ducea dinspre Suceava printre dealuri abia sugerate ]ntr-o]n\eleapt[ nesiguran\[ =i printre arbori cu nume b[nuite ]n limbaveche; drumul ducea spre un loc necunoscut mie, =i locul era om[n[stire, =i m[n[stirea era Dragomirna.

Dragomirna, cu creneluri, =i turnuri, =i =an\uri de ap[rare; cu zi-duri groase, poduri suspendate ]n lan\uri =i foi=oare de paz[. La Drago-mirna, Dumnezeu =i-a luat toate m[surile de precau\ie pentru a puteaspune “Pace vou[“. Vorone\ul, Sucevi\a, Moldovi\a, Arbore, Humorulsunt biserici de sat, frumoase =i f[r[ ap[rare sub aripile acoperi=uluide =indril[. Viscolelor =i du=manilor ele nu le-au opus dec`t misterioasarezisten\[ a albastrului de Vorone\ =ia verdelui de Sucevi\a. Drago-mirna este, dimpotriv[, medieval[; nu este frumoas[, ci puternic[;nu se apropie de suflet, ci ]l ]nfioar[.

Adormisem aproape ]ntr-una din chiliile austere =i aproape mili-tare ale m[n[stirii, c`nd am auzit ceva mi=c`ndu-se ]n zid. La ]nceputa fost o mi=care reticent[ ]nc[, de=i ne]ndoielnic[, apoi a devenit totmai sigur[, mai plural[, a devenit nenum[rate mi=c[ri, un adev[ratiure= surd, sim\indu-se aproape, sub tencuial[. Era evident c[ zgo-

CUPRINS

215Geniul de a fi

motul nu venea din odaia vecin[ sau din afar[, ci chiar din zid, era omi=care interioar[, ca un fream[t al pietrei. Am petrecut, ascult`nd-o,o noapte ciudat[, ]nfiorat[, ]nsp[im`ntat[, aproape pl[cut[. Sugestiamedieval[ era at`t de puternic[, ]nc`t m[ temeam s[ nu descop[r ]nzori o cauz[ banal[, terestr[, fream[tului nocturn. Dar diminea\a nua degradat misterul.

M[n[stirea, ]n[l\at[ de Barnovski-vod[ fusese construit[ pe unschelet de stejar masiv: pilonii, grinzile interioare de sus\inere, pecare s-a sprijinit c[r[mida =i piatra, au fost de lemn.

Secolele ]ns[, prea slabe pentru a distruge piatra, au ros lemnul,l-au f[r`mi\at, l-au f[cut pulbere pe care curen\ii de aer au pulveri-zat-o. Acolo unde fusese solid punct de sprijin, stejar, a r[mas un ]ngusttunel. Zidurile m[n[stirii, sus\inute ]nainte de puternice grinzi, suntstr[b[tute acum de lungi, f[r[ cap[t coridoare. Si coridoarele le lo-cuiesc c[\eii p[m`ntului.

Grinzile sus\ineau zidul, acum zidul sus\ine absen\a grinzilor =i,ca un suflet al lemnului mort, noaptea alearg[ c[\eii p[m`ntului. Cemetafor[ pentru timp! La Dragomirna, m-am g`ndit prima oar[ c[oamenii ar suferi cumplit dac[ nu ar avea dreptul s[ moar[ c`nd vor,chiar dac[ nu vor niciodat[.

216 Ana Blandiana

PREFABRICATE

Ideea mi-a venit privind acele anun\uri de pe pere\ii localurilorde categoria a treia formul`nd surprinz[toarea interdic\ie : “C`ntatulinterzis”. M-am g`ndit deodat[ ce ciudat este ]ntregul nostru meca-nism sufletesc =i cum oamenii, b`nd, simt nevoia s[ c`nte (s[ repete,deci, exprimarea unei mai vechi emo\ii a altcuiva) dintr-o incapaci-tate de a-=i exprima ]ntr-un fel propriu emo\ia momentului. Dispozi\ialiric[ se cere materializat[, dar, neg[sind mijloacele, se vars[ ]n ti-pare existente, ]n stereotipii formate dinainte. Roman\e, c`ntece po-pulare, mar=uri militare, imnuri — se c`nt[ cu patim[ =i nostalgie,de cele mai multe ori ]ntr-o total[ ignorare a legilor armoniei; elesunt importante nu pentru ele ]nsele, ci pentru c[ au mai fost c`ntate,pentru c[ amintesc alte emo\ii ale aceluia=i personaj. Ele, c`ntecele,sunt numai ni=te prefabricate din care se pot combina sentimente.“Pe Mure= =i pe T`rnave” realizeaz[ regretul plec[rii din sat =i, poate,din Ardeal; “Zaraza” aminte=te o alt[ v`rst[, str[b[tut[.

}n toate aceste amuzante =i, de fapt, simpatice obiceiuri, drama-tic[ este numai ideea care mi-a venit contempl`ndu-le, ideea c[,precau\i =i economi, oamenii recurg la prefabricate nu numai ]nconstruc\ii, ci =i ]n sentimente, c[ via\a (=i via\[ ]nseamn[ reac\ie pro-prie la mediu) este ]nlocuit[ printr-un lan\ de stereotipii comode =iasigurate de o verificare uneori secular[.

A-\i exprima m`nia este cel pu\in dificil, este obositor, ]n timp ce]njur[tura r[core=te. }njur[tura nu este dec`t un prefabricat de m`nie,la ]ndem`n[ oric`nd =i oricui. St[p`nul infernului poate fi de mult

CUPRINS

217Geniul de a fi

indiferent tuturor, invocarea lui at`t de frecvent[ a r[mas o stereotipie,o simplificare, o desc[rcare. C`teva sute de formule fixe, uneori ab-surde, alteori naive, alteori scabroase, sunt puse s[ ]nlocuiasc[ o staresufleteasc[ pe care s-au cl[dit alt[dat[ epopei.

Exemplele se pot ]nmul\i: dragostea — c`teva formule =optite; mila— citeva propozi\ii bolborosite; entuziasmul — c`teva fraze \ipate...Totul seam[n[ cu o dizolvare, vom ajunge s[ vorbim ]n citeva litere.Via\a ]ns[=i se va descoperi c[ poate fi ]nlocuit[ printr-o formul[ pres-curtat[ =i verificat[ a ei?

218 Ana Blandiana

POEM DE VARA

}n Ardeal se numesc lubeni\e, ]n Moldova li se spune harbuji. Suntca ni=te globuri p[m`nte=ti create de p[m`nt pentru a se putea ad-mira egolatru ]n oglinzi ideale. Pielea lucioas[ =i verde, aproape ani-mal[, tr[deaz[ mai mult dec`t un fruct. Totul e neted, rotund, fortifi-cat, impenetrabil, f[r[ golul unui c[lc`i al lui Achile. Este cetate? fruct?animal? Dac[ e cetate, ce cuceritor este destul de puternic s-o cucere-asc[? Dac[ e fruct, cine este destul de bun pentru a-l merita? Dac[ eanimal, cine ]ndr[zne=te s[-l v`neze? O, zeii au creat cu bun[ =tiin\[asemenea ambigue ]nt`lniri de frumuse\i, pentru a putea dormi, f[r[teama de a fi b[nui\i, ]n ele...

Cu\itul p[trunde profanator, ]nt`mpinat de un icnet voluptuos dedurere, cu\itul p[trunde ]n miez cu ritualul jertfirii, dezv[luind, pen-tru a mia oar[, palpitant, paradisul. Nu, s`ngele omenesc, s`ngeleanimal, duce ]n mers aluviuni nefrumoase, s[ruri =i complicate ame-stecuri, niciodat[ s`ngele nu va avea gra\ia acestui nectar ierarhizat]n cristale. Niciodat[ s[m`n\a, ideea perpetu[rii nu a fost mai rege=teascuns[. Poate c[ rodiile doar s-ar putea asem[na, dar rodiile deza-m[gesc prin segmentare =i neprev[zut, rodiile, suger`nd ]ns[=i savoar-ea, se opun savur[rii, ]n timp ce pepenele verde — harbuzul, lubeni\a— este numai d[ruire, este globul ]nsu=i al altruismului p[m`ntesc.

Sim\i\i cum, tras de cai nev[zu\i, carul nostru alunec[ dinspre var[spre toamn[? Daca nu sunte\i prea speria\i de viteza timpului, apleca\i-v[ =i privi\i cu aten\ie: ciudatul vehicul care ne poart[ alunec[ pemari globuri verzi. Trecem prin pie\e, pe l`ng[ mun\i de harbuji ]nal\i

CUPRINS

219Geniul de a fi

cat c[pi\ele, trecem pe c`mpuri sem[nate cu imense ou[ verzi(Doamne, cum o fi ar[t`nd pas[rea?), trecem ]ntreb`ndu-ne ame\i\i:Cine ]ncearc[ s[ ne complice frumoasa trecere, cine are interesul s[ne ]ntunece rapidul drum, c`nd totul este at`t de simplu, c`nd fericireaexist[ =i trebuie doar s[ fie var[ =i s[ avem candoarea de a o eliberadintr-un pepene?

220 Ana Blandiana

CUV~NTUL

Experien\ele au dovedit c[, izola\i ]ntr-o ambian\[ perfect steril[,lipsi\i de orice contact cu mediul exterior, cobaii ]=i prelungesc dura-ta de existen\[. Izola\i =i singuri, cobaii tr[iesc mai mult. S-a obser-vat ]ns[ c[ e destul ca fericitul vie\uitor s[ dep[=easc[ frontiera ce-lulei sale sterile pentru ca s[ devin[ brusc victima adev[ratei lumi. Elpoate deci exista oric`t, dar numai ca prizonier al purit[\ii sale privi-legiate, f[r[ atingere cu universul exterior.

Dar ce-am putea ]nv[\a noi de la b[tr`nii =oareci singuri? Cinedintre noi e dispus s[-=i prelungeasc[ via\a cu pre\ul unei singur[t[\idin care nu =tie dac[, ie=ind, nu ar muri? Cine accept[ s[-=i perpetu-eze s`ngele =i cerneala ]n vid =i neadev[r, ]ntr-o ]ncordare ]n carefiecare clip[ smuls[ nefiin\ei este smuls[ libert[\ii ]n acela=i timp?Cine renun\[ la o secund[ de univers pentru o or[ de claustrare?

Nimic nu ne va face s[ ne r[zle\im unii de al\ii, pentru c[ nimicnu poate ]nfr`nge sentimentul la p`nd[ c[ separ`ndu-ne dezert[m,c[ t[c`nd dezert[m, pentru c[ nimeni nu ne poate garanta c[ glasulnostru care spune adev[rul se va auzi =i de dincolo de accepta\ii pere\ide ivoriu. Si numai asta ne intereseaz[.

R[m`nem aici lega\i de frunza trec[toare =i de iarba pr[fuit[, lega\iunii de al\ii prin imperfec\iune, dac[ imperfec\iune este nefericirea =inevoia de comunicare, dac[ nedes[v`r=ire este na=terea noastr[ dinacela=i lut c`nt[tor care-=i caut[ ecoul. R[m`nem cu to\ii aici, ]naceast[ lume care ne solicit[, r[m`nem cu to\ii aici, implica\i, dar

CUPRINS

221Geniul de a fi

rezist`nd totu=i dorin\ei de a ne conserva ]n imaculat =i t[cere; pen-tru c[ purt[m cu to\ii spaima de a nu sem[na acelor a=tri cu o puterede atrac\ie at`t de mare ]nc`t lumina cade ]napoi, purt[m cu to\iispaima de a nu le sem[na, de=i cu to\ii =tim c[ perfec\iune asta]nseamn[. }ntre t[cere =i cuv`nt, nu cuv`ntul este perfect, dar armanoastr[ este cuv`ntul.

222 Ana Blandiana

INFIRMITATE

Poate c[ p[rin\ii sunt vinova\i. Poate c[ educatorii. Poate c[ lec-turile. Nu am ]n\eles niciodat[ dac[ te na=ti ]n felul acesta sau dac[totul apare pe urm[. La ]nceput e=ti l[udat =i ob\ii nota zece la pur-tare — dispre\ul colegilor e ]nc[ amestecat cu o vag[ invidie, b[nuialainfirmit[\ii se tope=te ]ntr-un sentiment ambiguu de mul\umire, deorgoliu infantil. Pentru c[, atunci, binele nu e ]nc[ desp[r\it de r[u,pentru c[ nu se =tie ]nc[ dac[ ]nving[tor ]n lume este r[ul sau binele.C`nd, ]n sf`r=it, ]n\elegi, nu se mai poate face nimic, este de multprea t`rziu.

A=a cum unii nu v[d =i al\ii n-au grai, tu nu po\i lovi, nu e=ti ]nstare s[ jigne=ti. Este o incapacitate organic[ =i voin\a nu ajut[ la nimic.Este o tr[s[tur[ nefireasc[, evadat[ de sub imperiul legilor naturale,pentru c[ tu e=ti incapabil nu numai s[ love=ti, dar =i s[ ]ntorci olovitur[. Universalul instinct de conservare este ]nlocuit prin at`t defragilul gest al ]ntinderii celuilalt obraz. Ciudat, greu de ]n\eles, estec[ malforma\ia, dureroasa incapacitate, se na=te nu din neputin\[, cidin for\[. Este nevoie de for\[, de o uria=[ for\[ pentru a te ]nc[p[\`nas[ nu ]nvingi, este nevoie de o imens[ for\[ pentru a-\i fi mil[ de celce love=te, pentru a rezista dispre\ului celui pe care nu l-ai lovit. In-firmitatea paradoxal[ a acestei puteri st[ ]n dimensiunile ei neadaptatela real, a=a cum Gulliver era ]n Lilliput infirm. Superioritatea fa\[ deo lume ]n care nu reu=e=ti s[ te integrezi este ridicol[ =i infirm[, dac[infirmitate ]nseamn[ a nu putea fi asemenea celorlal\i.

Lucrurile se petrec a=a nu pentru c[ vor fi r[spl[tite dup[ alte cri-

CUPRINS

223Geniul de a fi

terii ]ntr-o alt[ lume, ci pentru c[ nu se pot petrece altfel. Preceptelemorale au ]nflorit din ele, nu ele urmeaz[ litera rotunjit[ a precepte-lor. Cu ucig[toare ironie vei continua s[ prime=ti nota zece la purtare=i cu ]n\eleapt[ triste\e vei =ti c[ acesta este consemnul, cunoscut deto\i, al infirmit[\ii tale. Nu vei mai ]ncerca s[ ascunzi nimic =i, dac[ai umor, ]\i vei lipi ]n partea st`ng[ a pieptului o gra\ioas[ \int[ de tir.Totul este cum este, numai credin\a c[ vreodat[ va fi altfel te face s[continui s[-\i por\i prin lume infirm de dispropor\ionata for\[.

224 Ana Blandiana

FELUL CUM PLOU{

Poate s[ vi se par[ ciudat, pute\i s[ nu m[ crede\i, dar atunci c`ndvreau s[ cunosc cu adev[rat un om, ]l privesc cu aten\ie =i ]ncerc s[-miimaginez felul cum plou[ ]n jurul lui. Exist[ o intui\ie care nu m[ ]n=eal[niciodat[ =i care ]mi sugereaz[ mai exact dec`t cele mai exacte probeceea ce vreau s[ =tiu. Sunt oameni ]n jurul c[rora ploaia cade copil[roas[,cu cl[buci =i zarv[ nest[p`nit[, f[c`nd s[ creasc[ ciupercile =i s[ scoat[coarne boure=ti melcii; sunt al\ii ]n jurul c[rora ploaia se deseneaz[ dis-cret ca o fin[ ha=ur[, ca un voal sub\ire care fo=ne=te m[t[sos =i facestre=inile s[ c`nte abia auzit; pe unii ]i ]nv[luie ca o re\ea invulnerabil[,ca ni=te implacabile riduri ale v[zduhului, f[r[ zgomot =i f[r[ sf`r=it; peal\ii ]i ]mpodobe=te cu serpentinele ei colorate, ]ncurc`ndu-i ]n liniile lungi,pline de haz; unora le atinge obrazul =i li-l face mai frumos, li se aga\[de gene =i str[luce=te ]n picuri instabili; altora li se scurge prin p[r =i peg`t, murd[rindu-i, f[c`ndu-i s[ tremure =i s[-=i str`ng[ ]n jurul g`tuluibietul fular, ]njosindu-i, ur`\indu-i. N-a= putea s[ explic de ce, poate c[totul se datore=te marii sensibilit[\i a ploii, capacit[\ii ei de a se adapta=i de a reac\iona prompt, dar nimic nu caracterizeaz[ mai bine un omdec`t felul ]n care =tie s[ fac[ ploaia s[ plou[. }n c`te nesf`r=ite game semi=c[ sunetele ei, ce culori diferite =i nea=teptate poate s[ schimbe, ]nc`te forme se las[ modelat[ =i ce sentimente contrare poate s[ oglin-deasc[ aceea=i pic[tur[ de ploaie! C`mp de studiu, fantastic instrumentde cunoa=tere, joc pasionant, c[l[uz[, cheie a tainelor, p[rul de ap[ alcerului se ]mplete=te pentru mine mereu altfel, l[s`ndu-m[ s[ ghicesc]n el — a=a cum anticii ghiceau ]n m[runtaiele p[s[rilor.

CUPRINS

225Geniul de a fi

AXIOMA

Nimic nu este mai pu\in sigur dec`t eviden\a. Nimic mai pu\inconving[tor dec`t o axiom[. Eram ]n stare s[ urm[resc demonstra\iiale unor complicate teoreme, dar n-am ]n\eles niciodat[ cu adev[ratde ce “dou[ cantit[\i egale cu o a treia sunt egale ]ntre ele”.

Timpul a trecut, num[rul axiomelor a crescut ]ngrijor[tor, dar euam p[strat cu ]nc[p[\`nare incapacitatea de a accepta adev[rurilecare se ofer[ sau sunt oferite. Despre prea multe fraze mi se spusesec[ nu mai au nevoie de demonstrare, prea multe cuvinte se sim\eaujignite la cererea de a fi explicate, prea multe idei au preferat s[ seimpun[ dec`t s[ se justifice. Asupra prea multor lucruri am fost de-prins[ s[ nu mai pun ]ntreb[ri, pentru a nu m[ ]ndoi de ele. M[ ]ndoi-esc, deci nu renun\ la mine ]nsumi, m[ ]ndoiesc, deci exist.

Nu cred c[, de-a lungul at`tor milenii, exist[ un lucru care s[ fifost mai imperios cerut omenirii dec`t credin\a ]n axiome. R`nd per`nd, b[t`ndu-se cap ]n cap, ideile =i secolele soseau, =i prima lorgrij[ era de a pretinde obositelor gazde, ]nainte de orice, ]nc[ o carteblanche. Si, iremediabil, naiva omenire, crez`ndu-se de fiecare dat[salvat[, face mereu impruden\a de a emite ]nc[ un asemenea cec, pecare-l retrage apoi, de fiecare dat[ prea t`rziu pentru a mai putea firecuperat. Dac[ totu=i p[m`ntul continu[ sa fie populat, dac[ ma-mele mai nasc copii =i pomii mai rodesc fructe este pentru c[ ]ntr-uncol\, undeva, s-a p[strat ]ntotdeauna ]ndoiala, a=a cum \[rancelep[streaz[ s[m`n\a aluatului capabil s[ dospeasc[ viitoarele p`ini.Oamenii iubesc pentru c[ se ]ndoiesc de dragoste, sunt drep\i pentru

CUPRINS

226 Ana Blandiana

c[ se ]ndoiesc de dreptate, sunt liberi suspect`ndu-=i libertatea.De la severul dasc[l de aritmetic[ =i p`n[ la marii dasc[li ne]n-

g[duitori, to\i ]mi repro=eaz[ ne]ncrederea ]n axiome. F[r[ axiomenu s-ar demonstra nimic, ]mi spun filozofii; f[r[ axiome nu s-ar puteast[p`ni, ]mi spun istoricii; f[r[ axiome nu s-ar putea m`ntui, ]mi spunsfin\ii; ce s-ar ]nt`mpla dac[ fiecare ar g`ndi cu propriul s[u cap —se ]ngrijoreaz[ sociologii. Z`mbesc fiec[ruia dintre ei, amabil, a=tep-t`ndu-mi dreptul la replic[. Atunci c`nd ]mi este acordat, rostesc,z`mbind, dou[ cuvinte, universalul r[spuns ]n fa\a c[ruia =tiu c[ axi-omele ]=i pierd din arogan\[ =i se prezint[ supuse la judecat[. Dou[cuvinte ciudate: “Omul cuget[“. Spinoza, Etica, partea a doua — De-spre natura =i originea sufletului, cea de-a doua axiom[.

227Geniul de a fi

UMBRA PRIDVORULUI

}n satele Mun\ilor Apuseni nu exist[ cimitire. Acolo, unde oame-nii stau ]n fa\a naturii drep\i =i singuri, f[r[ s[ se adune =i s[ se spri-jine ]ntre ei, l[s`nd ]ntre dou[ case loc unui deal =i ]ntre dou[ cur\ialbie unui r`u, mor\ii sunt ]ngropa\i ]n umbra pridvorului. Nesperia\ide mun\i, ne]nsp[im`nta\i de p[duri, netem[tori de fiare, oamenii]n\eleg moartea ca pe o duioas[ continuare de ciclu numai, ca pe ofireasc[ =i unduioas[ urmare, ca pe o meritat[ =i binevenit[ odihn[p`n[ la judecata de apoi. Cel[lalt t[r`m fiind at`t de aproape, nici ogroaz[ nu-i b`ntuie — =i de acolo se aud, desigur, ca ]n balad[, c`inii,iar umbra pridvorului se simte, desigur, cresc`nd =i descresc`nd, me-lodioas[, =i peste cel[lalt t[r`m. Moartea nu mai este ]n felul acestaun exil, nu mai sunt str`n=i mor\ii cu mor\ii =i viii cu viii, ci fiecareograd[ devine o celul[ a universului ]n care a fi sau a nu fi sunt dou[la fel de bl`nde prezen\e, ]n care via\a =i moartea nu se neag[ =i nuse opun, ci se ]mpletesc =i nu se p[r[sesc, ]ntr-o ad`nc[ iubire.A=ez`ndu-=i p[rin\ii ]n p[m`nt temelie, fiii nu se simt niciodat[ stin-gheri =i nu sunt nelini=ti\i de soarta viitorilor fii, c[rora li se vor a=eza]n p[m`nt temelie. Iat[ un lan\ care nu va putea fi vreodat[ sf[r`mat— sufletul ]ntreg al poporului rom`n se define=te aici. La umbr[ depridvor =i la poale de codru, c`nd mun\ii mari sunt preo\i =i stelelef[clii, nimeni nu poate s[ moar[ cu totul vreodat[. Con=tiin\a acesteive=nicii ne marcheaz[ cu o luminoas[ triste\e. Noi =tim c[ frunteaastfel ]mpodobit[ nu se poate pleca =i c[ nimeni nu ne poate ofericeva mai de pre\ dec`t eternitatea din umbra pridvorului.

CUPRINS

228 Ana Blandiana

A NU FI }NFR~NT

Se observ[ la autorii de memorii, ]n general, o anume st`njenire, care]i face aproape timizi. Cu extrem de rare excep\ii, vie\ile lor au totdeau-na un s`mbure eroic — mai precis, dezv[luirea acestui s`mbure, chiarminuscul, le justific[ m[rturisirea —, dar indiferent c`t de eroic[ le-ar fi fostvia\a, se simte printre r`nduri ]ntotdeauna nu m`ndria de a fi dep[=it dra-mele, ci jena de a le fi supravie\uit.

}ntr-o at`t de mare m[sur[ a trai ]nseamn[ a supravie\ui — adic[ areu=i s[ tr[ie=ti —, ]nc`t simplul fapt de a nu fi fost ]nfr`nt presupune unminus de onestitate, un plus de compromis, o p[r[sire, ]ntr-un punct celpu\in, a liniei idealei unit[\i. Am citit memoriile unor oameni care au stat ]n]nchisori =i ]n lag[re, care au suferit tot ce o fiin\[ omeneasc[ poate suferi,care n-au murit printr-o ]nt`mplare, printr-un noroc, sau, cine =tie, printr-o]nc[p[\`nare, =i totu=i ]n povestirea lor se descifra nu numai izb`nda, ci parc[umilin\a de a fi ie=it la liman. Se sim\eau vinova\i c[ au reu=it s[ se p[streze]n via\[, se sim\eau vinova\i de t[ria pe care n-au putut-o ]mprumuta =i alto-ra. O at`t de lung[ tradi\ie demonstreaz[ c[ pier cei mai buni, ]nc`t a nu fi]nfr`nt ]nceteaz[ s[ mai fie o laud[.

De altfel, a=a se explic[ faptul c[ b[tr`nii nu sunt purta\i ]n triumf.Atingerea b[tr`ne\ii este ]ntotdeauna o nes[rb[torit[ victorie, o victoriepe care sunt gelo=i nu numai — de dincolo de morm`nt — cei ce au disp[rutnereu=ind s-o ating[, dar =i cei ce =tiu c[ nu au =anse s[ o ating[ ]n viitor.O victorie pe care ]nsu=i ]nving[torul o contempl[ ne]ncrez[tor =i st`njenit.

Pustiul b[tr`nilor nu vine din spaima de moarte, ci din uimirea c[au putut tr[i at`t...

CUPRINS

229Geniul de a fi

ORA+E DE SILABE

De la orele de geografie, din romanele adolescen\ei, din memori-alele de c[l[torie, din c`ntece, din filme, au ajuns la mine mai ]nt`idenumirile: Santa Fe, San Francisco, Valencia, Philadelphia, Londra,Vene\ia, Samarkand. Fiec[reia ]i corespundea dac[ nu o imagine, celpu\in un sentiment, dac[ nu un sentiment, cel pu\in o presim\ire. Celmai adesea, ]ns[, pe pilonii sub\iri ai c`torva litere se ]n[l\a o ]ntreag[construc\ie cu str[zi =i biserici, \[rmuri de mare, pie\e, f`nt`ni. Eram]n stare s[ hoin[resc s[pt[m`ni ]ntregi, ]n vise care se continuaunuan\`ndu-se de la o noapte la alta, pe c`te o aceea=i strad[ imagi-nat[, mereu mai concret, cu casele din ce ]n ce mai familiare =i maiam[nun\it desenate, cotind mereu dup[ acela=i col\ cu tencuialac[zut[ pu\in =i cu un Atlas de stuc ros de v`nturi, purt`nd chinuit peumeri un glob p[m`ntesc pe jum[tate m[cinat. Din c`te o ilustra\iede manual, din c`te o ilustrat[ veche de dinainte de r[zboi, din c`teo fotografie cenu=ie de ziar eram ]n stare s[ imaginez — asemenealui Cuvier, reconstituind un mamut dintr-o vertebr[ — un ]ntreg ora=,un \inut, o \ar[. S[m`n\a real[ de la care pornisem se estompatransfigur`ndu-se =i ora=ul ]mi apar\inea ]n ]ntregime, nedependentde realitate, ]nlocuind-o cu naturale\e, p`n[ la a uita c[ exist[. Astaera demult, pe vremea c`nd urm[ream cu degetul pe hart[ speran\elelui Columb =i dramele lui Magellan, cruzimile lui Cortez =i fanteziilelui Marco Polo, descoperirile eroilor lui Jules Verne =i propriile meleiluzii. Trec`nd, timpul n-a f[cut dec`t s[ ad`nceasc[ liniile acelor gra-vuri unduitoare, s[ le stabilizeze. Cu c`t le vizitam mai rar, cu at`t le

CUPRINS

230 Ana Blandiana

descopeream mai neschimbate, mai patinate de inexisten\a lor at`tde sigur[ de sine. Zaragoza, Marsilia, Floren\a, Nisa, Atlanta, Paris.Ora=e de silabe, str[zi de vocale, cartiere de litere. Sunetul atr[geadup[ sine imaginea, cuv`ntul crea o realitate himeric[, dar supus[lui. C`nd am pornit ]ntr-adev[r, marea aventur[ nu a fost c[l[toria ]nsine, nici descoperirea succesiv[ a lumilor, ci ]nfruntarea spectacu-loas[ ]ntre imaginile sedimentate ale numelor =i imaginile reale, par-venite, gr[bite s[ se impun[. Chicago, “ora=ul abatoarelor”, avea zi-duri de un ro=u ]nchegat, din c[r[mizi lunguie\e, neacoperite de mor-tar, case cu ferestre mici =i aerul greu mirositor al str[zilor din jurulpie\ii de vite a ora=ului copil[riei mele; care nu mi-a fost mirarea =iaproape revolta c`nd am descoperit o metropol[ respir`nd armoniospe \[rmul aproape marin al marelui lac. Era mai frumos, dar era odeziluzie.

Desigur, acest joc copil[resc de p`rghii nu f[cea dec`t s[ complicetotul, ad[ug`nd ]nc[ un plan — oniric — planurilor mereu compara-tive din mintea mea, ]nc[p[\`n[rii mele de a privi realit[\ile — oric`tde fantastice, de exotice, de ]ndep[rtate — cu ochiul analitic =i ]ndu-rerat al lui Dinicu Golescu. Din ora= ]n ora=, din \inut ]n \inut, din\ar[ ]n \ar[, din continent ]n continent, c[ut`nd un tot mai improba-bil Eldorado, am v[zut, am ]nsemnat, am socotit =i la fiecare col\ ama=teptat s[-mi apar[, prins ]ntr-un zid cu tencuiala c[zut[, bietul meuAtlas ros de v`nturi, purt`nd chinuit un glob p[m`ntesc pe jum[tatem[cinat.

231Geniul de a fi

GRAND CANYON

Lumea pe care am v[zut-o eu este, sunt sigur[, mai frumoas[ dec`tadev[rata lume. F[r[ s[-i fi ad[ugat ceva, f[r[ s[-i fi schimbat vreonuan\[ sau vreun accent, am privit fiecare priveli=te, fiecare strad[,fiecare cadru prin care treceam cu o credin\[ at`t de sigur[ c[ nu levoi mai revedea, c[ le vedeam pentru prima =i ultima oar[, cu o at`tde intens[ dorin\[ de neuitare, ]nc`t nu se poate s[ nu le fi v[zut maifrumoase dec`t erau, nu se poate s[ nu le fi ]mprumutat, ]nc[ de atunci,ceva din nostalgia mea viitoare. M-am g`ndit totu=i la asta pentruprima oar[ la Grand Canyon, st`nd pe buza abrupt[ =i nep[m`nteasc[a cheilor fluviului Colorado =i privind aproape cu spaim[ frumuse\eade ne]nchipuit a lumii. Eram la aproape trei mii de metri, ]ntr-un pei-saj populat de conifere contorsionate de v`nt, cu crengile rupte,r[sucite, cu tulpina despicat[, cu p[r\i ]ntregi moarte =i n[p[dite dev`sc. Dar aceasta nu era dec`t sala, locul rezervat spectatorilor, deunde se putea privi marele spectacol. La numai doi pa=i de noipriveli=tea ]nceta, pentru a se continua din nou peste c`\iva kilometri,p[m`ntul se c[sca brusc =i ne ar[ta cu o majestuoas[ impudoare sub-limele lui m[runtaie.

Poate din cauza liniilor orizontale ale straturilor geologice sem[-n`nd unor colorate ha=uri, coasta din fa\[ a Canyon-ului, cu mun\ii=i piramidele, cu ruinele, templele =i tronurile ei, p[rea pictat[ peperetele dimpotriv[. Era ca o halucina\ie care cre=tea o dat[ cucre=terea soarelui, at`t de puternic, ]nc`t dizolva volumele =i culo-rile, =i sc[dea o dat[ cu amurgul, ale c[rui umbre, tot mai dense,

CUPRINS

232 Ana Blandiana

subliniau formele, d[deau, ]n sf`r=it, relief realit[\ii, cu un ultim al-truism ]naintea cufundarii ]n bezn[. Straniu ]ns[, impresia general[nu era de minune a naturii =i numai printr-un efort de con=tiin\[puteam s[ ]n\elegem =i s[ admitem c[ natura era cea care trebuia elo-giat[, c[ era vorba de o capodoper[ a ei. Ni se p[rea, mai cur`nd, c[ asist[mla o m[re\ie trecut[ ale c[rei urme conservate ]n milenii au primit ofrumuse\e aproape magic[. Ceva imperial plutea ]n aer, orice lespede p[rearupt[ din treptele unui palat, orice ruin[ p[rea a unei apuse ]mp[r[\ii.Culorile, chiar, se pretau acestei ]nc[p[\`nate =i nostalgice fantezii, ro=ul]=i m`nca nuan\ele ]ntre c[r[miziul intens =i violetul mortuar, albul se degra-da spre nuan\a nobil[ a osului uscat, verdele avea str[luciri oceanice, desmarald. Numirile date diverselor forma\ii geologice, diverselor formen[scute din lupta dintre piatr[ =i ap[ =i v`nt, dovedeau c[ acest sentimental imperialului divin nu-l inventasem noi. O uria=[ piramid[ cu v`rful re-tezat se numea “Tronul lui Wotan”, un imens con cu suprafa\a dantelat[ca de nesf`r=ite basoreliefuri se numea “Templul lui Shiva”. Nimic nu p[reafor\at ]n asta, mai cur`nd ar fi p[rut ciudat s[ li se spun[ st`nci, =i piscuri,=i mun\i. De altfel, v[zut[ de aproape, prin binoclu, ceea ce era numaimetafor[ devenea o incredibil[ realitate. Ceea ce putea trece drept creast[se dovedea o biseric[ p[r[ginit[, ceea ce sem[na cu o c[ldare glaciar[ap[rea clar ca un amfiteatru roman. Paradoxal, apropierea nu distrugea,ci ]nt[rea iluzia, ]i furniza am[nunte, o concretiza si-i d[dea amploare.

Apun`nd soarele, cerul a mai r[mas c`teva minute colorat ]n ro=u =iviolet, ca =i cum Canyon-ul i-ar fi transmis propriile sale culori, apoi s-af[cut ]ntuneric brusc, de la o clip[ la alta, iar dup[ un scurt suspens, ]nbezna devenit[ compact[, a r[s[rit o lun[ imens[, rotund[, galben[,neluminoas[. +i abia atunci, c`nd nu mai puteam vedea nimic, am]ncremenit ]nsp[im`nta\i de frumuse\ea pe care aveam s-o p[r[sim=i despre care am fi putut s[ nu =tim c[ exist[ pe p[m`nt.

233Geniul de a fi

PLANUL SECUND AL GIOCONDEI

P`n[ a nu vedea Toscana, p`n[ a nu c[lca intimidat[ =i =ov[itoaredrumurile Umbriei, priveam fundalurile tablourilor lui Leonardo DaVinci, peisajele din spatele fecioarelor lui Beato Angelico, natura ]nmijlocul c[reia sufer[ sfin\ii lui Mantegna, ca pe ni=te viziuni de vis,ireale =i fantastice, ca pe ni=te miraculoase amintiri dintr-un paradispierdut. A trebuit s[ treac[ destul timp pentru a putea ]n\elege =i ad-mite realitatea care corespundea acelor schi\e ideale, pentru a ]nfr`ngesenza\ia dominant[, tulbur[toare p`n[ la obsesie, a parcurgerii unorlocuri cunoscute ]ntr-o alta via\[. Descopeream priveli=tile =i — feri-cit[ =i ]nspaim`ntat[ — recuno=team totul! }mi spuneam degeaba c[dealul acesta cu chiparo=i ]l =tiu dintr-o fresc[ =i drumul acela pier-dut ]ntr-un abur vioriu, dintr-un tablou; sufletul meu, ]nv[\at din ado-lescen\[ c[ acele imagini nu apar\in adev[ratei lumi, se ]nc[p[\`nas[ sus\in[ ca tr[ise ]nainte de na=tere printre ele. Clipele se ]mbog[\eauastfel, proiect`nd umbre lungi ]ntr-un trecut neb[nuit =i ]ntr-un vii-tor improbabil, =i, mai mult dec`t trec[toare unit[\i de timp, deveneauelemente ale unei contempla\ii intense, aproape halucinogene, pe carele sim\eam, chiar atunci, cum ]mi marcheaz[ pentru totdeauna fiin\a.Nu pot s[ uit, chiar dac[ a= vrea, nici o nuan\[ de culoare, nici o raz[de lumin[, nici o linie, nici un gest.

}mi amintesc o ]nserare la Orvieto. Ne c[\[rasem pe zidul care]mprejmuia c`ndva cetatea =i din care r[m[sese acum doar un fel debalustrad[ spre c`mpie. Era o sear[ dulce, ne]mplinit[ ]nc[, de sf`r=itde var[, la ora aceea c`nd ultimele raze de soare lumineaz[ excen-

CUPRINS

234 Ana Blandiana

tric orizontul, ]n timp ce luna ]ncepe s[ se contureze transparent[ =ifirav[ pe cerul ]nc[ deschis. St[team pe corni=a vechilor ]nt[rituri, cupicioarele at`rnate ]n gol, dar emo\iona\i si uimi\i, ca ]ntr-o loj[ deonoare. Urc`nd sc[rile =i ulicioarele ora=ului, g`f`ind pe trepte ]nsprepie\e =i suind din pie\e pe alte str[zi, =i mai abrupte, nu ne d[dusemseama c[ escaladam un munte cu abilitate mascat de construc\ii =iarhitecturi. Abia ajun=i sus, ]n\elegeam c[ atinsesem culmea uneiforme de relief la poalele c[reia se ]ntindea o c`mpie aprins[ dechiparo=i =i tulburat[ din somn de visurile colinelor. Umbria ]=idesf[=ura supus[, la picioarele noastre, domeniile ]nv[luitoare,podgoriile ondulate =i livezile galbene din care fr`nghii sub\iri de fumse ]n[l\au printre pomi =i se topeau ]n praful de argint roz care semi=ca peste p[m`nt. Cu greu se putea imagina ceva mai ]mp[cat cusine, o pace mai des[v`r=it[ =i mai ]n stare de a sugera sublimul, dec`tc`mpia aceea ]ntrerupt[ de mun\i rotunzi, sc[ldat[ ]ntr-o cea\[str[lucitoare care dizolva culorile una ]ntr-alta. O lumin[ cernut[, of[in[ luminoas[ ningeau peste peisajul mirific =i cunoscut, peisajulpe care eram sigur[ c[-l mai v[zusem c`ndva, ]ntr-o via\[ mai fru-moas[ sau numai ]n planul secund al Giocondei. }ntr-adev[r, priveamtocmai ceea ce se vede ]n spatele Monei Lisa, c[r[rile acelea, careputeau fi =i ape aburoase, pierdute printre arbori visa\i =i ce\uri g`nditede ]ngeri. Senza\ia de confundare a artei cu via\a era at`t de puter-nic[, ]nc`t nemaig[sirea grani\ei dintre ele m[ l[sa far[ ap[rare.Priveam =i — fericit[ =i ]nsp[im`ntat[ — recunosteam totul!

235Geniul de a fi

DORIN|A

St[team pe punte, aplecat[ peste bord, cu coatele sprijinite de lem-nul lustruit =i alb de sare, privind apa intens verde, grea =i cl[tin[toare,care p[stra minute lungi dup[ trecerea noastr[ o d`r[ alb[ spumoas[,puls`nd spasmodic, ca o cicatrice pe pielea ]ntins[ =i lucioas[ a oceanu-lui. M[ g`ndeam c[ tr[im, probabil, mai intens ]n viitor =i ]n trecutdec`t ]n prezent, c[ visul de a merge pe ocean =i g`ndul c[ ai fost peocean sunt mai puternice, mai vii dec`t faptul de a fi pe ocean acum.St[team pe punte ore ]n =ir privind, dar mai ales sim\ind, orizontul]nchis ]n jurul nostru, rotund. Eram singuri ]n mijlocul unui uria= cercleg[n[tor, iar acesta nu era dec`t baza cupolei perfect rotunde pecare cerul o r[sturna deasupra noastr[. O calot[ asem[n[toare semi=ca, probabil, sub noi. Sim\eam c[ locuim un glob, un mirific glob,jum[tate cer, jum[tate ap[, \inut ]n spa\iu de raza ]ncordat[ a priviriinoastre. P[m`ntul nu mai exista. }n lipsa lui, cele dou[ elemente pri-mordiale suplineau un univers ]ntreg prin esen\ele sale. Cu c`t[]n\elepciune disp[ruse Atlantida! Treceam poate peste imperiile eiadormite cu modestie si, dac[ ne uitam mult timp ]n jos, ]ncepeam s[z[rim, dincolo de cortinele mi=c[toare ale apei, fantasticele ei ruine,mormintele =i patimile ei. Asta era senza\ia pe care o l[sa ]n noi ziua,cu ambi\iile ei de a lamuri totul, de a ar[ta — c`t mai multe =i c`tmai limpezi — am[nuntele care te ]mpiedic[ s[ mai vezi ceva. Seara,c`nd stelele ap[reau pe r`nd, obsedant de str[lucitoare ]n ]ntunericulatotst[p`nitor, nest`njenit de nici o alt[ lumin[, devenea evident c[anticii aveau dreptate, c[ suntem ]nveli\i ]ntr-o sfer[ de cristal vine\iu,

CUPRINS

236 Ana Blandiana

]nvelit[, la r`ndul ei, ]n alt[ sfer[ =i ]n alt[ sfer[, c[ stelele sunt focurinestemate ]ncrustate pe aceste fantastice petale transparente care neascund ca pe ni=te semin\e, c[ toate aceste sfere se cuprind una ]ntr-alta, alunec[ ]ntre ele, =i e destul s[ r[m`i o clip[ singur cu sufletult[u pentru ca s[ po\i auzi, ]n lini=tea mare, muzica sferelor. De aici =ip`n[ la a crede c[ al[turarea continuu mi=c[toare a stelelor ]nchipuiesemne =i prevestiri nu-i dec`t un pas, pe care nu po\i s[ mi-l faci subbolta arcuit[ magic peste tine, suspend`ndu-=i constela\iile desenateclar, ca ]n zodiac.

M[ g`ndeam atunci c[ exist[ poate ]n noi o continu[ tendin\[ deam`nare a ]mplinirii, c[ ne place s[ ]mpingem transformarea viitoru-lui ]n prezent c`t mai departe, p`n[ la limita ]n care, nemair[m`n`nddestul timp, viitorul se transform[ direct ]n trecut. Abia acum — c`ndpuntea vasului mi se pare =tiut[ dintr-un film =i oceanul b[nuit dinpoeme — ]mi dau seama c[ nici m[car asta nu se ]nt`mpl[, c[ dorin\ade a ajunge pe ocean era prea intens[, prea total[, pentru a admitevreodat[ c[ s-a putut realiza. A fost destul o dulce iritare de sine, obl`nd[ plutire ]n clipa ]mplinirii, pentru ca visul s[-=i p[streze inten-sitatea =i s[ r[m`n[ suspendat ]ntr-un definitiv viitor.

237Geniul de a fi

PIATRA

}mprejurul castelului de la Bran paji=tile fuseser[ cosite =i f`nuladunat ]n c[pi\e rotunde, r[sp`ndite egal, ]=i a=tepta cuminte trecerea]n mireasm[. Era iulie =i era ora aceea a dup[-amiezii c`nd, ]ncep`nds[ cedeze, c[ldura ]ndulce=te lumina, face liniile bl`nde =i culorilemoi. Dac[ urcam ]nspre intrarea muzeului, la umbra crengilor presim-\eam r[coarea =i ]ntunericul, dar sus, pe b[ncile de piatr[ cuib[rite]ntre metereze, o raz[ galben[, aproape portocalie, lumina ]nc[ zi-durile fierbin\i de peste zi. De altfel, de acolo, de pe colina ]ncunu-nat[ de castel, ]ntreaga vale se dezvelea deodat[ ]ntr-un gest tandru=i anistoric. Reduse la acoperi=uri, casele ]=i pierdeau din determin[ri,=oseaua devenea numai o potec[ neted[, iar cl[direa v[mii, solid[ =iursuz[ l`ng[ o grani\[ inexistent[, f[cea prezentul ireal =i trecutulde ne]n\eles. Trecutul era chiar acel castel a=ezat pe o frontier[ caren-a desp[r\it niciodat[ nimic, acel castel cu mobile =i armuri str[ine=i cu ]nduio=[toare =i albe cuptoare rom`ne=ti, cu ziduri medievalede st`nc[ =i cu grinzi ]nnegrite \[r[ne=te de fum. Ascultam orga dev`nt, cap[tul modest de fluier fixat pe unul dintre turnuri pentru carespira\ia v[zduhului s[ devin[ c`ntec, =i m[ g`ndeam c[ nefami-liare, neobi=nuite liniei melodioase a v[ii nu mi se p[reau numaiinscrip\iile germane =i ogivele ferestrelor, ci ]nse=i zidurile nem[cinatede vreme, ]nsu=i materialul indestructibil al construc\iei, piatra.

La poalele dealului, un muzeu al satului aduna case de prin partealocului, fantastice cet[\i de lemn pentru uzul c`te unei familii,cuprinz`nd ]ntr-un careu impecabil ad[postul oamenilor, al animale-

CUPRINS

238 Ana Blandiana

lor, al uneltelor, al bucatelor, a=ezate cu spatele spre lumea din afar[,deschiz`ndu-se ]nduio=ate spre interior. Pere\i de lemn ]ncrustat =ide var alb, meni\i s[ se ]mpotriveasc[ mai cur`nd viscolelor ierniidec`t du=manilor, lipsi\i de precautele deschiz[turi prin care locui-torii castelului aruncau gloan\e =i ap[ clocotit[; scuturi fragileapar\in`nd ]nc[ regnului vegetal, gata s[ tresar[ la c`ntecul uneip[s[ri, la susurul unui izvor.

Comparam cele dou[ construc\ii — cetatea de piatr[ =i cetatea delemn — =i m[ ]ntrebam dac[ trebuie s[ fiu m`ndr[ sau s[ regret c[rom`nii nu au ales piatra. +i mai ales ]ncercam s[ ]n\eleg de ce nu auf[cut-o. Fusese retragerea ]n p[durile fo=nitoare, hohotitoare, din juro mai sigur[ arm[ ]mpotriva cotropitorilor dec`t ]nc[p[\`nareane]nsufle\it[ a pietrei? Era mai rezistent[ ]n timp eterna re]nviere afr[gezimii frunzei dec`t moartea puternic[, de nezdruncinat, a blo-curilor de granit? Faptul c[ existam peste fostele grani\i, vii, fo=nitori,]ntr-o mereu lunec[toare istorie r[spundea ]ndeajuns; dar acolo, ]ntremeterezele calde de zi, ]n ]nserarea care cobora ]ntreb[toare, ritmulpierdut al orgii de v`nt continua s[ se mire — de ce nu au ales rom`niipiatra...

239Geniul de a fi

LA MORM~NTUL LUI GOYA

Morm`ntul lui Goya este centrul, aproape neobservat, al uneicapele cu pere\ii grei de vedeniile celui ascuns sub lespedea simpl[de piatr[, ]n fa\a altarului modest. O ]nc[pere circular[ — amintinddestul de pu\in prin arhitectur[ liniile unei biserici — acoperit[ ]n]ntregime cu fresce foarte pu\in religioase. Tema lor pare a fi, totu=i,minunea s[v`r=it[ de un sf`nt, dar ceea ce se vede nu e sf`ntul =i nue minunea — presupus =i presupus[ ]n interiorul od[ii, pe locul ocu-pat acum de tine, cel ce prive=ti —, ci mul\imea care se minuneaz[,al c[rei vuiet ]l auzi parc[ =i ale c[rei fe\e le vezi nu pioase, ci vesele,vii, ]nc`ntate, curioase mai ales. Se ]ngr[m[desc, se ]mping unii peal\ii ca s[ vad[ mai bine, se apleac[ spre mijlocul od[ii, gata s[ sedesprind[ de pe perete. Sunt precupe\e =i t`rgove\i, fete tinere =i b[ie\i,matroane grase =i b`rfitoare, b[tr`ni slabi =i pis[logi, copii neast`m-p[ra\i. Toate aceste personaje de figura\ie religioas[, care spre sf`r=itulvie\ii pictorului vor deveni grote=ti, resping[toare, diabolice, mon-struoase, sunt, deocamdat[, numai o mul\ime folosind prilejul bise-ricesc pentru a se dezl[n\ui ]ntr-o s[rb[toare popular[, carnal[, bu-curoas[. Morm`ntul lui Goya dispare, se pierde ]n mijlocul acesteidezl[n\uite bucurii sau, dac[ \i-l aminte=ti, o faci numai ]n c[utareaobiectului spre care privesc, de care se mir[, spre care le ]mbulzesctoate aceste amuzate personaje, atr[g`nd spre obiectul curiozit[\iilor profane =i ]ngerii elegan\i din jur.

}ngerii nu sunt nici ei mai aproape de Dumnezeu, dec`t aceast[,lipsit[ de misticism, mul\ime. }ncarna\i ]n frumoase trupuri de femei

CUPRINS

240 Ana Blandiana

]mbr[cate cochet cu crinoline, corsete, volane =i funde, dup[ modaexact[ a timpului, ]ngerii sunt frivoli =i mondeni, cu aripile abia su-gerate, confundabile inten\ionat cu ni=te perdele, cu ni=te nori dinfundal, cu ni=te pete de lumin[. }i privesc =i ]ncerc s[-mi imaginezreac\ia epocii inchizi\iei ]n fa\a acestei degajate profan[ri. Sau poatenu era o profanare? Zugravii no=tri o ]mbr[cau pe Maica Domnului]n iie, pictorii florentini ]n rochiile complicate ale Rena=terii, iar Cra-nach cel B[tr`n o ]mpodobea cu ]nc[rcatele p[l[rii nem\e=ti. Gestullor, de fireasc[ apropiere, era mai mistic, poate, dec`t z`mbetul no-stru mirat. A-l reprezenta pe Dumnezeu ]mbr[cat ]n haine ca ale tale]nseamn[ a-l socoti pe Dumnezeu de-al t[u, la fel de real ca =i tine,asimilat epocii tale, la fel de bun sau la fel de r[u ca =i ea. Goya ]=iprivea ]ngerii — ca =i contemporanii — critic, ]i descoperea frivoli =isuperficiali, dar — ca =i de contemporani — nu se ]ndoia c[ exist[.}ncerc s[-mi imaginez ]ngeri ]n rochiile noastre si sfin\i ]n pantalonievaza\i =i sacou. +i ]ncerc, mai ales, s[-mi imaginez de c`t[ credin\[ar avea nevoie un pictor acum pentru asta...

241Geniul de a fi

NORII

Am intrat ]n New York ]ntr-un decembrie geros =i tulbure, cu noriicobor`\i, dezolan\i, gata s[ ne ating[. Ne apropiam dinspre mare,]nghesui\i pe cea mai ]nalt[ punte a prorei, suspenda\i de spaima de-scoperirilor care ne a=teapt[. Dar continentul nu-=i descoperea dec`tamenin\[toarea diversitate a griurilor, h[lcile mi=c[toare ale ce\ei, carel[sau s[ se ]ntrevad[ din c`nd ]n c`nd c`te o insinuant[ promisiune.C`te o insul[, sau c`te o peninsul[ — al c[rei g`t de leg[tur[ cu mareletrunchi disp[ruse ]n nebuloasa alburie — se z[reau acoperite dezdren\e de z[pad[ aruncate neglijent peste acoperi=uri plate, bar[ci=i antrepozite. C`nd am p[truns pe East River, ]ns[, cea\a a ]ncetat s[mai fie un peisaj, oric`t de spectaculos, devenind chiar lumea pe caretrebuia s-o travers[m, marele spectacol ]n care urma s[ fim noi ]n=ineactori. P`n[ la intrarea ]n scen[ mai aveam o or[, poate dou[, deprivit, de ]n\eles totul de pe locurile noastre, lunec[toare, de spectatori.

}n dreapta, ap[ruse Manhattan-ul. Priveli=te pe care cu greu oputeai socoti de pe p[m`nt, imagina\ie dezl[n\uit[ morbid ]n beton,for\[ uman[ ]n care omul nu putea fi ]nchipuit. A=a ]mi imaginam,]nainte de a o fi v[zut ]n lumina f[inoas[ a televizorului, luna. Dinceea ce exista pe p[m`nt nu sem[na, poate, dec`t cu o p[dure, dar op[dure dement[, cu trunchiurile cioplite ]n unghiuri drepte, lipsitede crengi =i ]n[l\`ndu-se f[r[ rost =i f[r[ sf`r=it. Imense turnuri, maimari de o sut[ de etaje, se str`ngeau unele ]ntr-altele, tinz`nd spreun cer ]n care nu puteau g[si, cu eviden\[, nimic. Coloane paralelipi-pedice, punctate de sute de =iruri de ferestre luminate rece =i ador-

CUPRINS

242 Ana Blandiana

mitor cu neon, suiau ]ntr-o apoteoz[ a pietrei amenin\[toare ]ndiminea\a l`noas[. De altfel, norii ]ncepeau cam de pe la etajul 50(num[ram cu ]nc[p[\`nare dungile luminoase ale nivelelor) =i \in-eau cine =tie c`te etaje, ]n orice caz nu destule pentru a epuiza fan-tastica alc[tuire. Dincolo de ei — =i ]nsemn`ndu-le prin asta, ironic,limitele — blocurile se continuau ca ni=te fantasme ]ntunecate =i vic-torioase, nemaip[r`nd s[ apar\in[ acestei lumi.

}n st`nga, era Statuia Libert[\ii. C`nd, obosit de dimensiunileora=ului modern, ochiul se ]ntorcea spre at`t de tradi\ionala, at`t de=tiuta din ilustrate, siluet[, o descoperea fragil[, miniatural[, ]n mijlo-cul unui simbolic c`mp. +tiam c[ m[surile ei sunt impresionante, c[e str[b[tut[ de un ascensor care te poate urca p`n[ la fruntea ]nalt[,c[ po\i ie=i din capul Libert[\ii — asemenea Atenei din capul lui Jupi-ter — ]ntr-un balcon amenajat anume pentru aceasta. Dar privirii noas-tre, deformate de ]n[l\imea neagr[ a Manhattan-ului, statuia alb[ alibert[\ii i se p[rea, cu ]ntristat[ condescenden\[, bucolic[. Oameniidin jurul frun\ii ei nu puteau fi z[ri\i, nu puteau fi imagina\i m[car,a=a cum ideea c[ punctele luminoase, care ]mpestri\au, decorative,uria=ele turnuri, erau ]nc[peri omene=ti cu fiin\e tr[ind =i locuindu-le, nu putea fi acceptat[ dec`t prin absurd. P[rea, mai cur`nd, c[puternica omenire capabil[ s[ construiasc[ aceste impun[toare, ]ncre-menite monumente plecase s[ descopere o alt[ Americ[, un alt con-tinent sau o alt[ planet[, iar lunec[toarele noastre locuri de specta-tori ne p[r[seau pe o scen[ lipsit[ de actori, pe care se jucau de-acortinele norii.

243Geniul de a fi

SAGRADA FAMILIA

+tiam c[ e un templu neterminat. +tiam c[ e o capodoper[. }i =tiamsilueta incert[ din ilustrate =i din manuale de art[, mereu ]nv[luit[]n ceva secret, ]n ceva nespus p`n[ la cap[t, =i am mers kilometri]ntregi pe bulevarde m[rginite de platani albi =i firavi portocali,l[s`ndu-ne c[l[uzi\i de profilul ei de neconfundat, desenat sigur, cuun fel de neglijen\[, pe cer. C`nd am ajuns, ]n cele din urm[, amdescoperit-o cresc`nd dintr-un fel de vegeta\ie de b`lci — bar[ci]nc[rcate cu figurine de ghips, f`n de staniol, inimi de celuloid. Prinlabirintul lor am reu=it s[ p[trundem, dezorienta\i, p`n[ la fa\adadin spate a templului: dou[ turnuri de form[ nesigur[, u=or rotun-jite, negeometrice, asemenea unor =tiule\i de porumb nedezvolta\iuniform, al[turate parc[ la ]nt`mplare, acoperite cu litere mari depiatr[. Le-am ]nconjurat precau\i, nec[ut`nd ]nc[ s[ ]n\elegem, =i amajuns la un mic magazin pe unde se intra dup[ pl[tirea biletului. Amcobor`t c`teva trepte, ]nspre o u=[ provizorie ]n flancul unui turn.Un mic muzeu cu planurile, incomplete, ale catedralei =i cu fotografiide la ]nmorm`ntarea, ]n 1926, a autorului ei. Am urcat din nou, ]nspretemplu de data aceasta, dar n-am ajuns dec`t ]ntr-un larg loc gol, cugr[mezi de piatr[ =i macarale Richier. La st`nga, cele dou[ turnuri,v[zute de data aceasta din spate; departe, la dreapta, alte dou[ tur-nuri legate printr-un perete orb care putea fi, privit din afar[, fa\adaprincipal[; iar la mijloc — marele vid dezordonat al =antierului mod-ern. Catedrala nu exista. }ntr-un col\, patru imen=i melci de piatr[,extraordinar de frumo=i =i de insoli\i ]n peisajul acela r[v[=it, cu coar-

CUPRINS

244 Ana Blandiana

nele retezate de la jum[tate de un accident sau poate de inten\ia artis-tului. Am trecut de ei, dincolo de paravanul solitar de piatr[. +tiamc[ este singurul element al construc\iei definitivat ]n timpul vie\ii luiGaudi. +i, evident, n-am mai v[zut niciodat[ ceva asem[n[tor.

Prima impresie e c[ te afli ]n fa\a intr[rii unei pe=teri. Piatra parelucrat[ de ape =i de v`nturi. Pare un monument al naturii, mai ciudatpoate dec`t altele, dar, cum bizareriile naturii sunt f[r[ sf`r=it, te minu-neaz[, f[r[ s[ te mire. Deodat[, ]ns[, ]n ace=ti stropi =i =iroaie deroc[ duse de ]nt`mplare, deslu=e=ti o liter[, apoi un cuv`nt. |i se pareneverosimil, nimic nu e mai nepotrivit dec`t cuv`ntul ]n aceast[dezl[n\uire mineral[, dar ochiul descoper[ tot mai multe vorbe s[pate]n piatr[, sau ad[ugate de piatr[ pe piatr[, imense litere, c`t staturaunui om probabil, scriind ]n jurul turnurilor la nesf`r=it sanctus, sanc-tus, sanctus =i, mai nebune=te ]nc[, de sus ]n jos, osana, osana =i ex-celsis, excelsis. Deasupra scrie vita, veritas, ]n dreptul statuilor aparnumele personajelor reprezentate, =i totul devine absurd pentru c[,astfel, descoperi, printre convulsiile st`ncii, statui =i sculpturi —impun[toare grupuri de curcani cu cozile umflate, imense grupuri dep[uni orgolio=i si dispre\uitori. Mai sus, ]n v`rfurile ascu\ite ale tur-nurilor, uria=e fructe, legume, cereale, anana=i, frunze, iarb[, palmi-eri, eucalip\i. Exist[, ]n tot acest haos de forme =i reprezent[ri, o ex-trem[ libertate care nu poate izvor] dec`t din for\[, o extrem[ for\[care nu poate izvor] dec`t din iubire. Gaudi nu respect[ nici una din-tre legile construc\iei de biserici, pentru c[ el respect[ mereu marealege din care au izvor`t ele. }nc[ o teribil[ confirmare a faptului c[singura axiom[ a artei este “iube=te =i f[ ce vrei”.

+i, totu=i, ce stranie e puterea acestui om de a crede ]n timp! }ntr-olume ]n care se construia ca s[ dureze c`teva decenii, el ]ncepea]n[l\area, e=alonat[ pe sute de ani, a unui monument bun pentru mile-nii. }ntr-o epoc[ ]n care se pierde =i ]ncrederea ]n cuv`nt, el combin[

245Geniul de a fi

cuv`ntul cu forma =i na=te o art[ nou[, plin[ de for\[ barbar[ acredin\ei ]n materie =i-n exprimare. Se inventaser[ trenul =i avionul,se desf[=urase primul r[zboi mondial, =i toat[ aceast[ vreme care pre-vestea at`t de sigur iu\irea civiliza\iei noastre, viteza =i efemeritateaei, acest b[tr`n c[lcat la 74 de ani de un tramvai a g`ndit =i s-a pur-tat asemenea constructorilor catedralelor gotice; Hitler se apropia dev`rsta puterii, ]nchisorile unei jum[t[\i de planet[ erau mai pline dec`toric`nd, =i acest mo=neag pierdut ]n peninsula lui iberic[ avea ]nc[]ncredere ]n destinul omenirii, din moment ce ]ncepea o construc\ieca s[ i-o sf`r=easc[ genera\iile viitoare.

Ne-am ]ndep[rtat de Sagrada Familia tulbura\i =i plini de o am-bigu[ fericire, m`ndri de a fi descoperi\i nu c[ lumea noastr[ estemai bun[ sau mai frumoas[ dec`t =tiam, ci c[ exist[ cineva care s-ocread[ altfel.

246 Ana Blandiana

}N IARN{

Poate c[ Vene\ia str[bate =i ea — asemenea at`tor ora=e — toatecele patru anotimpuri. Nu =tiu. Pentru mine, ea d[inuie=te nemi=cat[]n iarn[ =i simt c[ spun ]n iarn[, ca =i cum a= spune: ]n eternitate. Oiarn[, desigur, de un fel special, f[r[ nimic din marile exult[ri aleninsorii, f[r[ nimic din puritatea inflexibil[ a gerului, o iarn[ umed[,ambigu[, ]nv[luitoare, o iarn[ malefic[, mediteranean[, o iarn[ greude ]n\eles =i greu de suportat, asemenea eternit[\ii.

Era o duminic[ ]nfr`nt[ de cea\[, cucerit[ =i st[p`nit[ cu perver-siune de imensa f[ptur[ alburie care ]=i ]ntinsese pe fiecare strad[c`te un bra\ lung, abia unduitor, ]ncerc`nd s[ pip[ie cu degete in-certe, suspicioase, pere\ii, caldar`mul, fe\ele. Str[zile erau pline delume ]mbr[cat[ de s[rb[toare, plimb`ndu-se, ]ngr[m[dindu-se cuveselie pe sub ghirlandele de brad at`rn`nd festiv de la o strea=in[ laalta, r`z`nd =i vorbind pe sub arcadele de neon =i baldachinele debecuri colorate. Dar =i luminile, =i sunetele erau ]mbl`nzite de cea\[,=terse de aburul moale care se insinua topind ]ntr-o dulce degradaretotul. Mergeam prin mul\ime f[r[ s[ v[d mai mult de trei-patru oa-meni ]n fa\[ sau in spatele meu, ceilal\i pierz`ndu-se ]ntr-un orizonttulbure care m[ ]nconjura la mai pu\in de doi metri. Dar chiar =iace=tia, mi=c`ndu-se, pierdeau c`te o m`n[ ridicat[ ]n sus =i ]nghi\it[de abur sau, dimpotriv[, din fundalul difuz reu=eau s[ scape =i s[v[lureasc[, pe ni=te umeri care disp[reau, pletele lungi, ar[mii aleunui cap cu linii nesigure. Str[b[team un decor pictat cu vopseleumede =i =ters apoi cu nehot[r`re, amestecat, f[cut de ne]n\eles. Clo-

CUPRINS

247Geniul de a fi

potele ]ncepuser[ s[ bat[, dar, rup`ndu-=i drum prin cea\[, suneteleajungeau ]nvelite ]n fuioare lungi, p`lp`itoare, ]nc`lcite, obosite.R`setele mul\imii, mai apropiate, se auzeau mai distinct, dar la fel denefire=ti, de stranii =i ostentative, apar\in`nd, st`ngace, irealit[\ii.Mergeam f[r[ ]ncetare ca printr-o ]mp[r[\ie de somn prin ora=ul pecare nu-l mai recuno=team, sim\ind cum atotputernicul abur =tergea,o dat[ cu fa\a cunoscut[ a Vene\iei, =i amintirea ei din mine; sim\indc[ niciodat[ n-o s[ mai pot desprinde cea\a aceea insinuant[, m`ng`-ietoare =i luminoas[, otr[vitoare poate, dar at`t de bl`nd[, de pechipul imperial =i nostalgic al reginei m[rilor.

Ajunsesem, r[t[cind pe ulicioare tot mai ]nguste =i tot mai t[cute,]ntr-o pia\et[ pustie, t[iat[ pe buza lagunei. Pale moi de v`nt ]nce-puser[ s[ mi=te v[zduhul alb, deplas`nd nori mari ]n cerul dintre case.Mi se dezv[luia astfel, aproape senzual, c`nd col\ul unui zid pejum[tate putrezit, c`nd arcada de marmur[ prelung[ a unei ferestre,c`nd suprafa\a apei, n[sc[toare de nori. }\i venea s[ ]nchizi ochii =is[ te la=i s[ adormi ]ntre pernele moi de vapori, pentru a nu tulburacu ]n\elegerea armonia at`t de ]mp[cat[ a lumii. +i atunci, deodat[,am ]n\eles c[ nu Vene\ia se scufund[, ci apa se ridic[, descoperind odat[ cu trecerea timpului, forme tot mai savante, tot mai ]n\elepte dedistrugere; cea\a ]n[l\at[ din ape =i reziduuri este simbolul acesteiduioase agresiuni care nu se va termina niciodat[. Pentru c[ frumu-se\ea nu se poate termina niciodata. Ea are de ales, cel mult, ]ntre atr[i f[r[ sf`r=it =i a muri ]n eternitate.

248 Ana Blandiana

SPUMA

Cronologic, la Niagara, ]nainte de a descoperi splendoarea apelorc[z[toare, trebuie s[ descoperi or[=elul ap[rut pe \[rmul lor =i purt`ndcu infatuare acela=i nume. O faci ]ntr-o atmosfer[ de explicabil sus-pens, la ]nceput cu distrat[ bun[voin\[, apoi cu indiferen\[ gr[bit[,apoi cu exasperat[ ner[bdare, =i ]n cele din urm[ cu revolt[, ur[ =idispre\, ]n timp ce v[zduhul saturat de umezeal[ vuie=te amenin\[tor=i tot mai apropiat, ca un acvatic r[zboi. Nu e, de fapt, mai mult dec`to aglomerare de cl[diri cu aer provizoriu — hoteluri =i restaurantepentru vizitatori — f[r[ nici o preten\ie dincolo de imediata utilitate,impiet`nd doar prin simpla lor prezen\[ asupra m[re\iei acelui loc.Dar asta nu e dec`t omenesc: cu modestie harnic[ sau cu neg`nditorgoliu, noi n-am f[cut dec`t s[ p`ng[rim frumuse\ea pustie a m[rilorsau singur[tatea mun\ilor imperiali. Dar dac[ prezen\a oamenilor aco-lo este totu=i fireasc[ =i fatal[, ceea ce oamenii fac, ceea ce absurdalor ingeniozitate poate inventa este mai mult dec`t omenesc, este di-abolic, dac[ nu cumva aducem o prea mare jignire for\ei ]ntunecateatribuindu-i o at`t de joas[ inteligen\[.

Apocalipsul apelor pr[bu=ite p[rindu-li-se, probabil, prea pu\in,nesocotind ]ndeajuns de atractiv[ ]n sine frumuse\ea c[reia vechii in-dieni i se rugau ca unui dumnezeu m`nios, cei ce =i-au f[cut o afa-cere din exploatarea cascadei au ]ngr[m[dit pe \[rmurile ei multealte atrac\ii mai concrete =i mai conving[toare. Au construit str[zi]ntregi cu muzee de cear[, impudice institu\ii specializate ]n ]ng`narea]n parafin[ colorat[ a fiin\elor vii, cu muzee ale ororii (]ntr-unul din-

CUPRINS

249Geniul de a fi

tre ele se g[seau ]n vitrin[ nici mai mult nici mai pu\in dec`t, ]nm[rime naturala, Papa =i =eful bisericii episcopale!), cu magazine dem[=ti ale spaimei, cranii cu din\i dezgoli\i, p[pu=i cu parul f[cutm[ciuc[ =i ochii ie=i\i din orbite de groaz[, mon=tri expu=i ]n galan-tare, un ]ntreg arsenal de b`lci confec\ionat din carton si materialeplastice, derizoriu, ridicol, dezgust[tor. Au pus s[ se plimbe pe str[zipersonaje travestite ]n Frankenstein care s[ sperie copiii =i s[ deasenza\ii ascu\ite celor adul\i, au a=ezat la r[scruci uria=e gorile, cuochi de becuri sclipind ro=iatic, despre care se =tie din filme c[ sehr[nesc numai cu femei frumoase; au fabricat godzile din poliester =ibandi\i din p`sl[, fiare din celuloid =i co=maruri din h`rtie presat[ aupus s[ se trag[ cu pu=ca pentru a se crea atmosfer[. }n timp ce dincer parc[ sau din m[runtaiele p[m`ntului, vacarmul naturii dezl[n-\uite f[cea aerul s[ vibreze purificator =i depunea toat[ aceast[ lumeca pe o spum[ murdar[ pe \[rmurile de diamant ale minunii.

C`nd, dup[ cobor`rea unei pante de vreo jum[tate de or[, amajuns la nivelul de sus al cascadei, apa p[rea nead`nc[ =i lin[, de=i]nainta cu vitez[ ]nspre buza pr[pastiei. +i tocmai aceast[ nepotrivi-re dintre suprafa\a calm[, nev[lurit[, a apei =i repedea ei alunecareaproape secret[, aproape sub]n\eleas[ — ca =i cum ar r[m`ne mereuneschimbat un prim strat ipocrit, capabil s[ acopere graba de dede-subt — tocmai aceast[ curioas[ prim[ impresie crea un fel de sus-pense, o a=teptare binepreg[titoare pentru dramatica priveli=te.

}nainte de ea, ]ns[, la numai c`\iva zeci de metri ]nainte de c[dere,apa se ]mpr[=tia incon=tient[ ]n =uvi\e, descoperind grinduri =i chiaro insul[ adev[rat[, o insul[ aproape gola=[, cu c`\iva arbori abia]nfrunzi\i, murdari ]nc[ de r[m[=i\ele torentelor prim[v[ratece. O in-sul[ acoperit[ ]n ]ntregime de c`rduri de pesc[ru=i a=eza\i la odihn[,]nc`t, dac[ n-ar fi fost ace=ti c`\iva arbori desena\i s[r[c[cios pe cer,ne-am fi putut ]nchipui c[ vedem un conglomerat de p[s[ri albe, bi-

250 Ana Blandiana

zar de lini=tite ]n acel loc ]ncordat de a=teptare. Dar copacii nedovedeau c[ e vorba de o insul[ =i ]n\elegeam c[ e o halt[ a pesc[ru-=ilor roti\i deasupra genunilor, ]n vuietul asem[n[tor vocii lui Jupi-ter. N-am fost niciodat[ pesc[ru= =i mi-e greu s[-mi imaginez cu exac-titate ce simt ei, stabili\i pe bucata aceea de p[m`nt, gata s[ lunece =iea, o dat[ cu apa din jur, ]n pr[pastie, dar =tiu c[ de pe mal privit[ =iprivi\i, creau cel mai ciudat dintre tablouri: st`nd ]ntr-un picior caberzele sau a=eza\i cu burta ]n nisip asemenea g[inilor, str`n=i unul]ntr-altul =i somnolen\i, pe insula gola=[ =i parc[ somnoroas[, albit[de penele albe ale locuitorilor ei, indolen\i =i indiferen\i, indolent[ =iindiferent[, la numai c`\iva metri de sf`r=itul lumii.

}naintam, deci, pe mal, din spatele cascadei, ]nc`t atunci c`nd amajuns s[ o privim din fa\[, merg`nd ]n continuare, cu c`t ne ]nde-p[rtam, cu at`t ]ncadratura ei se m[rea =i peisajul se schimba =i de-venea mai ]nc[p[tor. La ]nceput, a=eza\i chiar pe marginea cascadei,nu vedeam dec`t o spum[ alb[ c[z[toare ]n sine ]ns[=i, ca o aglome-rare de fum r[sucindu-se cu zgomot neomenesc. Alunec`nd de-a lun-gul malului, priveli=tea ]ncepea s[ capete mai multe dimensiuni, ]nce-peam s[ vedem ca printr-un aparat de fotografiat bine potrivit =i nive-lul superior, =i cel inferior al apei, =i p`nza nebun[, ]nv[lm[=it[ ]ntreele. De fapt, viteza =i for\a c[derii erau at`t de mari, ]nc`t apa ]ncetas[ mai fie lichid[, ceea ce c[dea nu era dec`t o precipita\ie de mole-cule fine, ]nvolburat[ ]ntr-un v`rtej prea alb =i prea spumos pentru anu uita, deocamdat[, s[ ]nsp[im`nte.

Am observat c[ ]n fa\a marilor frumuse\i, bucuria contempla\ieise amestec[ ]n sufletul meu cu o aproape stranie lini=te uneori, cu oobscur[, inexplicabil[ spaim[ alt[dat[. Niagara nu era f[cut[ s[ iz-vorasc[ pacea. Miracolul prin care apa se transforma ]n praful acelaumed, umpl`nd universul de vuiet, r[sp`ndea o nelini=te ]nt[ritoare.}n toat[ aceast[ lunecare ]ntre st[ri — suflete=ti =i de agregare —

251Geniul de a fi

soarele aflat ]n plin[ for\[ ]=i g[sea un excelent domeniu de exprima-re: de la curcubeul mereu nehot[r`t desenat ]ntre picuri =i p`n[ lacele mai diverse nuan\e de mov, albastru =i verde, ap[r`nd penea=teptate =i pierz`ndu-se la fel de brusc pentru a face loc altei cu-lori, schimbat[ la r`ndul ei, pierdut[, ]n[bu=it[ ]n spum[. +i totul p[readin ce ]n ce mai frumos, =i, ]ndep[rt`ndu-ne mereu, cascada ]ncepeas[-=i uite din for\[ =i din s[lb[ticie =i s[-=i p[streze numai gra\ia =ialbul ]ngeresc.

P[rea c[ asta e totul, c[ nimic nu mai poate s[ se adauge at`t de]mplinitei frumuse\i, c`nd, deodat[, cerul s-a ]ntunecat de la un minutla altul =i a ]nceput brusc s[ plou[, cu acele schimb[ri feminine dedispozi\ie ale climei ]nt`lnite numai pe continentul american. Ne-am]ndep[rtat de mal, c[ut`nd un ad[post, din care am ie=it dup[ maipu\in de o jum[tate de or[, relu`ndu-ne drumul de-a lungul \[rmu-lui, de ast[ dat[ ]n sens contrar. +i atunci am ]n\eles c[ frumuse\eaeste nem[rginit[ ]ntr-o m[sur[ mai mare dec`t imagina\ia noastr[.Niagara nu mai exista. }n locul ei se ]n[l\a, ]nspre bolta at`rn`nd denori moi, o coloan[ uria=[ de fum cenu=iu, care reu=ea s[ se uneasc[cu cerul fumegos =i s[ par[ c[ sus\ine ]ntr-un unic punct de sprijinnehot[r`t =i zdren\uit universul l`nos =i incert. Nu =tiu cum se expli-ca =tiin\ific acel fenomen care estetic era de o ne]nchipuit[ grandoare.}ntreaga vale devenise de fum, ]=i pierdea substan\a, se evapora]n[l\`ndu-se la ceruri. +i totu=i, nu era numai o evaporare, pentru c[apa de deasupra =i de dedesubtul cascadei se p[stra normal[, neschim-bat[, era vorba de o sf`=iere, de o descompunere numai acolo, la lo-cul c[derii, era vorba de o rupere ]n cele mai mici p[rticele posibile,pentru ca apoi, prea u=oare, acestea s[ nu mai poat[ r[m`ne pep[m`nt.

+i din nou am crezut c[ mai mult dec`t at`t nu se poate spera,c`nd soarele a reu=it s[-=i fac[ drum printre nori =i s[ taie, folosindu-

252 Ana Blandiana

=i razele ca pe ni=te lame, din masa nebuloas[ figuri =i pete de cu-loare, desf[c`nd albul =i griul ]n culorile care le compuneau, n[sc`ndverdele, =i movul, =i albastrul cu o for\[ virgin[, cu o str[lucirecopil[reasc[. A venit ora plec[rii =i am p[r[sit Niagara ]ndep[rt`ndu-ne cu inima ]n[l\at[, ]ntorc`nd mereu capul ca ]nspre o apoteoz[.Dup[ ce totul disp[ruse la o cotitur[ a drumului =i se mai vedeaudoar e=arfe sub\iri de fum acvatic flutur`nd ]n lumin[, insula pesc[-ru=ilor continua s[ se vad[ somnolent[, alb murdar de pene =i cenu=iude crengi rupte, indiferent[ =i plictisit[ de at`ta frumuse\e =i vuiete.

253Geniul de a fi

SICILIA, O, SICILIA !...

E bine s[ stai mult ]ntr-un loc, e bine s[-l r[scole=ti, e bine s[ tetope=ti ]n el? E bine sa-l locuie=ti tacticos, s[-i dezlegi tainele, s[-i daiv[lurile la o parte, s[-i ]nve\i ticurile, s[-i toce=ti legendele, s[-l asediezidin toate p[r\ile, s[-l ]nve\i pe de rost, s[ la=i s[ vin[ obi=nuin\a, obo-seala? Sau e bine s[ treci, s[ treci, l[s`nd ochii s[ ia numai ceea ce lise cuvine, smulg`ndu-i de pe contururile prea ferme, prea clare,]nv[\`ndu-i s[ se mul\umeasc[ doar cu nimbul lor tiptil, aburos? Emai adev[rat[ cunoa=terea sprijinit[ ]n c`rjele statisticilor si a date-lor, sau sentimentul neargumentat, comunicarea aceea spontan[ din-tre esen\a noastr[ =i esen\a locului pe care ]l str[batem =i cu a c[ruisum[ de imponderabile si nebuloase \esem astfel propriile noastrenebuloase =i imponderabile?

}n ce ne prive=te n-am avut de ales. Cele opt zile c`t am tr[it ]nSicilia abia ne-au ajuns s-o cuprindem cu pasul, cele opt nop\i c`t amavut acoper[m`nt ]n Sicilia, abia ne-au ajuns s[ nu c[dem de somn.Am str[b[tut-o de la un cap[t la altul, din cetate ]n cetate, din gar[]n gar[, ca pe un front ultim ]n ale c[rui tran=ee s-ar fi putut s[ numai putem niciodat[ reveni. Dar timpul s-a dilatat, ]n\eleg[tor, iarnoi am putut ]ngr[m[di ]n el mai mult dec`t credeam, l-am burdu=itca pe o desag[ cu evanescente, ireversibile =i irepetabile clipe, l-amaruncat pe um[r =i, pe m[sur[ ce merindele sc[deau, puneam ]n localte =i alte livezi de portocali, planta\ii de m[slini, bulevarde =i faleze,temple =i c`mpuri de gunoaie, fund[turi =i cear=afuri ]n cer, terasa-mente pustii, nop\i ]ncremenite, cet[\i =i saline, mori de v`nt =i f`nt`ni,

CUPRINS

254 Ana Blandiana

leprozerii =i funiculare, =i toate celelalte locuri pe care pasul nostrule-a sigilat =i ochiul nostru le-a smuls Siciliei, ]nghesuindu-le ]n timp,desp[turindu-le azi, =i netezindu-le, =i d[ruindu-ni-le ]nc[ =i maimisterioase, ]nc[ =i mai neatinse de ]n\elegere. Pentru c[, ne]ncerc`nds[ viol[m nici o tain[, nestrivind nici o petal[ din corola ei de mi-nuni, am adus Sicilia ]n noi mai enigmatic[, mai stranie dec`t o duse-sem acolo.

Mi-e greu s[-mi amintesc din ce clip[ am ]nceput s[ m[ g`ndescla Sicilia. +i nu =tiu nici dac[ sperasem s-o v[d c`ndva. Ea exista ]nmine dintr-un timp aburit, ]nc[p[\`nat[ =i a\`\[toare, obsedant[ catoate eresurile pe care nu reu=esc s[ le ]n\eleg. Triunghiul acela dep[m`nt — figur`nd, paradoxal, =i pe hart[! — era pentru mine o at-lantid[ conven\ional[, inventat[ din necesit[\i de demonstra\ie =i desimbol, un \inut al grozavelor povestiri despre Mafia =i al filmelorneorealiste, a=a cum Yoknapatawpha este \inutul romanelor luiFaulkner, iar Eldorado \ara ideal[ a lui Voltaire. C[ Agrigento, Sira-cusa, Segesta sau Selinonte, sau at`tea alte str[vechi nume eline, eraude acolo, c[ acolo se n[scuse Arhimede =i c[ acolo murise, c[ Pindaracolo ]n[l\ase imnuri, c[ prin albia Siciliei se scurseser[ ]n c`teva sutede ani unsprezece st[p`niri str[ine — toate acestea erau abstrac\iibune de spus la =coal[. }nc[rcat[ peste linia de plutire a istoriei, insu-la se scufundase pentru mine, =i chiar cu tandra mea complicitate, ]nlegend[.

A trebuit ca vagonul ]n care g`ndeam s[ fie azv`rlit ]n p`nteceleunui vas, =i vasul s[-=i porneasc[ motoarele, =i s[ ne vin[ ]n n[ri miro-sul ars de motorin[, =i apoi s[ sim\im urnirea greoaie a valurilor, atrebuit s[ vedem cum ]n noaptea cosmic[ de p`n[ atunci plute=teaureola de neon albastru a Madonei din portul Messina, a trebuit catoate aceste lucruri s[ se petreac[ ]ntre Scylla =i Charybda, ]ntr-unvas ]n care era un tren, ]ntr-unul din vagoanele c[ruia eram noi, ni=te

255Geniul de a fi

in=i veni\i de pe toate drumurile Italiei, ni=te in=i =i o saco=[ ]n careera acest carnet; a trebuit ca toate aceste lucruri s[ se ]nt`mple pen-tru ca s[-mi dau brusc seama c[ voi vedea cu adev[rat Sicilia, pentruca s[ recunosc fulger[tor c[ Sicilia exist[.

Era unul dintre acele vagoane de la ]nceputul secolului, cu b[nciincredibil de ]nguste =i tari =i cu nenum[rate u=i d`nd din fiecare com-partiment spre exterior. Dar nici desueta lui arhitectur[, nici aglome-ra\ia neobi=nuit[, ]ntr-o ve=nic[ forfot[, nu era ceea ce m[ uimise,f[c`ndu-m[ s[ ]n\eleg c[ ne-am desprins de \[rmul Italiei. C[utam =inu reu=eam s[ ]n\eleg elementul nou care intervenise, substan\a cared[duse o alt[ culoare amestecului. Treceam cu privirea de la un obrazla altul ]n mul\imea ]nghesuit[, format[ din familii mari cu serii com-plete de copii. Figurile ]=i pierduser[ din mobilitatea =i gra\ia penin-sular[, c[p[t`nd o seriozitate st`ngace, adesea greoaie, aproape ad-vers[. Dar nu numai asta era, evident nu numai asta se schimbase ]nconglomeratul de oameni, de b[nci =i bagaje, al vagonului. +i deo-dat[ am ]n\eles: bagajele! Bagajele erau cele ce nu existaser[ la ple-carea din Roma =i care se aglomeraser[, sta\ie de sta\ie, de-a lungulnop\ii, ca un semn sigur al apropierii Siciliei, ca o maree a s[r[ciei =ia ap[s[rii. Zeci de geamantane rudimentare, legate cu sfori =i curele,din lemn, din carton, din p`nz[; baloturi =i co=uri, sticle, plase, gen\i,saco=e — ce bine se sim\ea saco=a noastr[ acolo! — =i leg[turele, ununivers ]mpachetat, ]nghesuit, str`ns, gata s[ se desfac[, un haosambalat primitiv =i stivuit anapoda, suger`nd un permanent cataclism,un popor ]n ve=nic[ migra\ie. Era ]n aglomerarea aceea de oameni =ibagaje, de b[rba\i nera=i, de femei ]mbr[cate ]n negru =i de copiiadormi\i, o dezolare f[r[ margini sub ziua care ]ncepea s[ p[trund[lucioas[ prin geamurile vagonului, examin`nd totul cu o cruzimeproasp[t[. Era o dezolare demn[ =i ]ncruntat[, acordat[ perfect pei-sajului care se limpezea dup[ ferestre, c`mpiei \epoase, cu iarb[ ars[

256 Ana Blandiana

=i cu imen=i cactu=i lemno=i, ]nr[i\i, t[inuind la ad[postul pumnale-lor otr[vitoare fructul lor fantastic — fichidinghia.

C[ut[m un templu neterminat care se nume=te Segesta, un tem-plu ]ntrerupt acum =apte mii de ani. Cobor`m din personalul, mult]nt`rziat, de Palermo, sub privirea intrigat[ a ]ntregului tren: ce c[ut[macolo? Segesta nu este un sat. Abia dac[ este o gar[. O gar[ ]nfr`nt[de triumful automobilului, p[zit[ de un acar. Pe peron, o ci=mea toarcedeasupra unui morman de gunoaie un fir de ap[ c[ldu\[; de pe fron-tispiciu, cele =apte litere (de aluminiu probabil) au c[zut, acum po\iciti ce st[tea c`ndva scris doar dup[ contururile mai pu\in decoloratede soare. Geamurile sunt \[nd[ri, drugii de fier care le traversau suntacum inutili. Sala de a=teptare, ca o imagine de Lautréamont: o um-brel[ deschis[, o ma=in[ de tricotat p[r[sit[ =i o pisic[. Al[turi, la“clasa ]nt`ia”, e parcat un automobil: o femeie apare din p[m`nt =ipropune oaspe\ilor s[-i urce la templu contra unei sume infime. Daroaspe\ii care preferaser[ trenul declar[ degaja\i c[ prefer[ mersul pe jos...

Pe drumul care, ]n t[cerea nep[m`ntean[, se ]ncol[ce=te printreierburi ]ncre\ite de soare =i vii ]ntinse, pustii, netr[d`nd prezen\a sauproprietatea omului, pornim. O cas[ e aici un eveniment, iar cele pel`ng[ care trecem par moarte, numai ferestrele lor de cazemat[ ve-gheaz[. C`te un c`ine t[cut, \ipenie prin ogr[zile f[r[ st[p`n, se]nv`rte orb, mai lini=titor dec`t t[cerea. Nici un glas, nici o siluet[ ]nzare, ]naintea noastr[ au trecut numai turmele de capre, numaim[rgelele lor rotunde =i negre au mai r[mas, ofensate, ]n praf. Scaie\igigantici, c`t un om =i jum[tate, suie coasta, p[duri mistre\e, spretemplul pe care izbutesc astfel, mereu, s[-l ascund[.

La un moment dat ne speriem: ]n lini=tea amenin\[toare aproape,mersul nostru ]ncepe s[ fac[ un zgomot dispropor\ionat. Scr`=niturimici, ]n acela=i timp minerale =i v`scoase, ]nso\esc fiecare pas, ba ]l =i

257Geniul de a fi

continu[ dup[ ce talpa a p[r[sit p[m`ntul. }n\elegem cu groaz[, t`rziu:pietricelele albe, cenu=ii, g[lbui, care acoper[ poteca nu sunt dec`tmelci minusculi — vii =i frem[t[tori. Din c`nd ]n c`nd, p[durea descaie\i se ]nduplec[ — z[rim c`te o fr`ntur[ din coloanele de tuf gal-ben c[tre care n[zuim, dar cur`nd, ]n clipa urm[toare, totul disparedin nou. Cum poate fi at`t de lipsit de str[lucire un p[m`nt carerode=te totu=i portocali =i unde vi\a de vie se ca\[r[, arunc`ndu-senest[p`nit[, asemenea lianelor, de la un copac la altul? O triste\e mat[,o resemnat[ ]nfiorare acoper[, pr[fuie=te totul; o nemi=care cenu=ie,ca din ziua de apoi, te face s[ te sim\i os`ndit s[ reprezin\i singurami=care a lumii. Urc[m pe br`nci spre templul cu treizeci =i =ase decoloane, spre templul ]nceput acum =apte milenii, =i niciodat[ termi-nat, spre cele treizeci =i =ase de coloane dorice f[r[ acoperi=. S[ lepl`ngem de mil[? Nu noi avem dreptul. Ele vor fi ]ntotdeauna maipu\in dec`t un templu, dar mai mult dec`t propriul lor prezent.

Palermo mi se pare cunoscut. Am impresia c[ l-am mai v[zutc`ndva. }ntr-un film? }ntr-o via\[? De unde =tiu, oare, re\eaua m[runt[de str[zi cobor`nd spre port, ]n pante murdare, ]ngr[m[dind meri-dionale tarabe de pe=te, de fructe, de legume? Din ce col\ al trecutu-lui meu vine zarva at`t de obi=nuit[, de=i at`t de str[in[ firii mele?De unde cazanele ruginite ]n care se fierb ]n ulei, p`n[ dup[ miezulnop\ii, m[runtaie r[u mirositoare de vit[, distribuite apoi cu maretam-tam? Dar tig[ile ]n care se pr[jesc rotogoale de vinete =i scoici?Unde am mai v[zut mun\ii de pepeni verzi, pepenii aceia lungi de ojum[tate de metru, croi\i ca ni=te ghiulele destinate unui savurosr[zboi?

N-am mai v[zut Palermo, dar ]n aerul lui plute=te ceva cunoscut=i oriental, ceva care treze=te ]n omul venit dinspre gurile Dun[rii o

258 Ana Blandiana

anumit[ familiaritate, nepl[cut[ poate, dar greu de ignorat. B[lcescuse va fi sim\it aici mai pu\in singur?

Trinacria, hotelul ]n care a murit, se afl[ pe Butera, o strad[ carecu greu poate fi socotit[ real[. Pare mai cur`nd reconstituirea unuidecor unde oameni a=eza\i pe sc[unele la poart[ sunt pl[ti\i pentrufigura\ie cu ora. Cum s[ crezi c[ aceste cl[diri ulcerate, negre de fum=i de vreme, cu podurile, ferestrele =i chiar zidurile c`rpite ]n lemn,au fost cu numai un secol ]n urm[ cele mai str[lucitoare ale ora=ului?Casa g[lbuie cu dou[ caturi greoaie, cu o curte interioar[ sumbr[,]nalt[, ]ngust[, cu balustrade de metal ruginit, a fost c`ndva cel maielegant hotel. O priveli=te de sf`r=it de lume. Cele trei decenii scursede la ultimul r[zboi nu a schimbat nimic. Din loc ]n loc, maidane cud[r`m[turi, urmele gloan\elor pe ziduri, ferestre b[tute ]n sc`nduri.Sau sunt urmele unui alt r[zboi, =i mai vechi? Al[turi — seme\ul,mai bine p[stratul palat Lampedusa. Cenu=iu, cu obloanele verzi trase,cu l[catele negre ferecate. Il locuie=te cineva? Trebuie s[ ajung lacap[tul str[zii ca s[-i descop[r tragedia: privit dintr-o parte, zidul acelase dovede=te fals, e stingher, r[mas ]n picioare printr-un miracol, caun orb ]n baston pe marginea unei pr[p[stii; ]n spatele lui este golul— o imens[ ran[ neagr[, o sinistr[ absen\[. Plan=eurile s-au pr[bu=it,pere\ii nu mai exist[, o bomb[ sau poate numai vremea a transfor-mat ]nc[perile ]n faguri suspenda\i, caverno=i. Pe cealalt[ parte, fa\[-nfa\[ cu marea, o alt[ fa\ad[, de data aceasta ]n sc[ri romantice inun-date de plante ag[\[toare, mascheaz[ neantul. Hotelul ]nsu=i, ]nspremare, va fi fost mai viu, luxul trecut pare din acest unghi mai vero-simil. Fereastra lui B[lcescu era oare aici? Pe faleza elegant[ de odi-nioar[ un megafon c`nt[ neconvins, chem`nd mu=teriii s[-=i ]ncercenorocul la tarabele de tir =i tombol[. Ceva mai ]ncolo un semicerc destatui pe pieptul c[rora o bidinea a scris cu negru — liter[ =i piept,

259Geniul de a fi

liter[ =i piept — cuv`ntul “libertate”. Mai departe e un scuar pe b[ncilec[ruia nimeni n-a stat vreodat[. Si mai departe e un parcaj din ma=inilec[ruia noaptea las[ s[ se vad[ doar jaruri de \igar[, perechi-perechi.+i, ]n sf`r=it, si mai departe, e marea, marea care nu s-a plictisit ]nc[s[-=i proclame libertatea =i for\a. Marea pe care, privind-o ]ntr-un ul-tim octombrie, g`nditorul va fi exclamat despre \ara sa: “Nu exist[libertate din afar[ f[r[ libertate dinl[untru”. Dar va fi v[zut B[lcescumarea ]nainte de a muri? Va fi v[zut cor[bii =i pesc[ru=i sau numaiganguri =i grilaje interioare?

260 Ana Blandiana

NUMELE

Metroul din New York este la fel de deprimant ca toate metrourilelumii. Lungi labirinturi murdare, luminate strident de albul rece altuburilor cu neon =i cutremurate ritmic de vacarmul apocaliptic altrecerii trenurilor, oameni obosi\i, cu figuri livide sub razele fluores-cente, citind ziare imense, pline de nenorociri. +i, totu=i, ceva estealtfel. E destul s[ vezi un singur tren lung, sosind ]ntr-o gar[ subte-ran[, ca s[ ]n\elegi — nu imediat, pentru c[ la ]nceput nu e dec`t oexplozie de linii extravagante, de culori \ip[toare, de sensuri erme-tice — c[ exist[ ceva ]n plus, ceva nelini=titor =i impresionant, ca obrusc[ =i zgomotoas[ ]nflorire mecanic[ care te ]nfioar[ =i te ]nc`nt[]n acela=i timp. Pe dinafar[ =i pe din[untru, pe fiecare metru =i centi-metru p[trat, vagoanele trenurilor cenu=ii =i g[lbui sunt acoperite cuinscrip\ii. Litere mari, ]nstelate, de statura unui om, trasate cubidineaua muiat[ ]n ro=u, ]n portocaliu, ]n verde ca iarba, ]n albastruca cerul; litere mici, str`nse unele ]n altele, desenate cu pensul[ nea-gr[ sub\ire; litere p[trate =i litere rotunde, litere grase =i litere firave,litere cursive =i litere aldine, hieroglife =i cuneiforme, ideograme =istenograme, litere latine, chirilice, gotice, arabe. Par s[ nu se lege]ntre ele, dar descoperi cuvinte =i atunci e=ti tentat s[ cau\i propozi\iile.Dar propozi\iile nu exist[. Nu exist[ dec`t nume. Zeci, sute, mii denume venind spre tine cu o sut[ de kilometri pe or[, cu \ipetele,scr`=netele, hohotele fr`nelor, ro\ilor, =inelor, dezl[n\uite =i oprindu-se]n fa\a ta pentru a-\i intra ]n ochi, ]n urechi, ]n con=tiin\[, pentru a \ise impune, pentru a te cople=i: Dr. Suflet, Flac[r[ 122, Lam[ 131,

CUPRINS

261Geniul de a fi

Otrav[ 106, Soare Sexy, Rege =obolan, Cancer 11, G`nd 131. Bietepseudonime copil[re=ti, orgolii infantile dorind s[ devin[ cunoscute,dar ne]ndr[znind s[ se dezv[luie, ad[ug`nd, ]ntr-o ultim[ tentativ[de curaj, num[rul str[zii al[turi de cuv`ntul extravagant =i gr[itor.Nimic de transmis. Nici o idee, nici o dorin\[, nici o implorare, nici orevolt[. Numai nume, semn[turi nesemn`nd nimic, dornice doar s[fie v[zute, dornice s[ existe.

S-a aflat c[ apar\in unor adolescen\i din periferiile newyorkeze,care se introduc noaptea prin gurile de aerisire ale depourilor pentrua-=i exprima, la lumina lanternelor, clandestin, dificil, dorin\a destranie afirmare. Primarul metropolei a intervenit hot[r`nd revopsireavagoanelor, Norman Mailer a scris o carte.

La Chicago, pe malurile oblice, de beton, ale marelui lac, aceea=inesf`r=it[ =i multicolor[ ]n=iruire de cuvinte =i cifre. Acolo, ]ns[, subramurile gra\ioase ale arborilor, l`ng[ apa respir`nd lini=tit[, sensurile]=i pierd din acuitate, devin decorative, c`=tig[ ]n umor. }n subtera-nele newyorkeze, ]ntreaga ]nc[rc[tur[ nevrotic[ a at`tor dorin\e re-fulate, a at`tor disper[ri solu\ionate infantil, se p[streaz[ ascu\it[,strident[, insuportabil[. Pentru c[ bolnava dorin\[ de a-=i vedea nu-mele scris peste tot =i impus aten\iei str[ine, nu e proprie doar bie\ilorcopii din mahalalele celui mai mare dintre ora=ele lumii, =i nu pot s[m[ ]mpiedic s[-mi imaginez viitorul acoperit ]n ]ntregime de numerepetate mereu f[r[ sens, f[r[ a exprima altceva dec`t patima lor dea exista, de a st[p`ni.

262 Ana Blandiana

GURA-LEULUI

De ani de zile pe balconul meu cresc =i ]nfloresc flori de gura-leului.Sunt plante puternice, s[lb[ticite de propria lor for\[, dep[=ind, viguroase=i masculine, dimensiunile tradi\ionale ale unor flori. Tulpin[ l`ng[tulpin[, verticale =i paralele ]ntre ele, ]=i ]nal\[ nenum[ratele capete cubuze catifelate, leonine, ]ntr-un gest hot[r`t de demnitate =i chiar dedispre\. }n iarn[, departe de a se fr`nge, se usuc[, ]ncremenesc, mai dure]nc[, minuscul[ p[dure, coloane vegetale devenite lemnoase de ]nc[p[\`-nare =i ger. Prim[vara urm[toare le g[se=te la fel de robuste, abiast[p`nindu-=i seva, gata s[ explodeze ]n flori. Se deosebesc de celelaltenu numai prin aceast[ patetic[ =i continu[ victorie, ci =i prin exuberan\aorgolioas[, nemai]nt`lnit[ a culorilor. De ani de zile pe balconul meucresc =i ]nfloresc flori de gura-leului ]ntr-un paradoxal =i aproape exotictriumf. Dar ]ns[=i povestea lor le d[ dreptul la exotice extravagan\e.

San Gimignano nu este ast[zi mai mult dec`t un sat, un sat pierdutprintre vii =i ogoare striate divers, pe care liniile ferate nu se obosescs[ le traverseze =i numai un autobuz hodorogit =i forn[itor le str[bate,o dat[ pe zi, intimidat de lini=tea care se ]ncheag[ imperturbabil[ ]nurm[-i =i de coloanele aromate de fum care se ]nal\[ din hornuri =i dinlivezi. Dar, apropiindu-te de el, sim\i cum la=i ]n urm[ nu numaiautostr[zile viitoare =i g[rile elegante, ci ]nsu=i timpul accelerat de pro-pria sa trecere, degradat de vitez[ =i de ner[bdare. }n mirosul de frun-ze uscate, de iarb[ =i de oi, cerul lini=tit se las[ decupat de lungi =iciudate turnuri, ca ni=te paralelipipede de c[r[mid[, ]n[l\`ndu-se ro=ii,mirate ]n demnitatea lor iremediabil[. Nu e vorba de obi=nuitul turn al

CUPRINS

263Geniul de a fi

catedralei, nici de vreo gra\ioas[ =i evident[ campanil[, ci de multe,greu de num[rat la ]nceput, turnuri paralele ]ntre ele, urc`nd cu o in-explicabil[ siguran\[, ]ntrec`ndu-se unul pe altul, f[lindu-se cu victo-ria =i ]n[l\imea lor, pentru a se ]ntrerupe brusc =i la fel de ne]n\eles ]nni=te creneluri rotunjite de ploi, ]n ni=te ierburi s[lb[ticite de v`nt.

C`nd am ajuns =i am ]nceput s[ le ]nconjur[m, s[ le privim de aproape,s[ le num[r[m, s[ le urc[m r`nd pe r`nd treptele curbate de vechime,rostul lor misterios ni s-a p[rut =i mai de nep[truns, =i mai ispititor. Erauunsprezece supravie\uitoare din mai multe zeci ]n[l\ate medieval —fiecare dintre ele semn elocvent =i neconfundabil al puterii casei pe careo str[juia —, erau unsprezece, simboluri ale orgoliului care ]nvinsesesecolele =i adusese p`n[ la noi at`t de m`ndra =i ]ncurajanta lor inutili-tate. Dar explica\iile ghidurilor nu reu=eau s[ acopere secretul nelini=tital acelor clopotni\e f[r[ clopote, temni\e f[r[ celule, al acelor elanurispre cerul c[ruia nu-i cereau dec`t s[ se lase atins. Tot ce fusese con-curen\[, orgoliu, ambi\ie, se decantase ]n misterioasa lips[ de sens afrumuse\ii ]n sine. Eram sus, a=eza\i pe fruntea crenelat[ a celui mai]nalt dintre ]nving[torii de piatr[, =i priveam de jur ]mprejur ]mp[cata =iondulata lini=te a dealurilor ]mpodobite ]n toamn[ cu lungi =i parc[nemi=cate turnuri de fum urc`nd din frunzele arse ale livezilor, trec[toarearhitectur[ ce p[rea s[ ]ng`ne bl`nd =i paralel m`ndra ]nc[p[\`nare aturnurilor. Printre creneluri, v`ntul depusese p[m`nt, =i adusese de un-deva o s[m`n\[ din care se ]n[l\ase — deasupra turnului, mai sus dec`tel, deci — friabila siluet[ a unei flori: o gura-leului pl[p`nd[ =i vie ]nc[,preg[tit[ s[-=i lase, la r`ndul ei, v`ntului mo=tenire semin\ele. I le-amluat cu grij[, cu religiozitate aproape, v[rs`ndu-le ]n palm[ din cupa mi-nuscul[ care le n[scuse, ]nvelindu-le minu\ios ]ntr-un bilet de autobuz.De atunci, de ani de zile, pe balconul meu cresc =i ]nfloresc flori de gura-leului, exotice =i ]nc[p[\`nate, tremur`ndu-mi sub geam orgoliul ]n[l\at]n mister la San Gimignano.

264 Ana Blandiana

UN ROL

Singurul ora= american care mi s-a p[rut cunoscut, pe care ]l =tiamde dinainte, din westernuri, a fost Cheyenne. Nu lipsea nimic: stradaaceea lat[, pr[foas[, f[r[ trotuare; pr[v[liile acelea joase, cu aspectde bar[ci demontabile; hotelul cu balcon =i scar[ exterioar[ de lemn;saloon-ul cu u=ile batante; locuitorii privind curio=i — astept`nd parc[o ]nc[ierare, o ciocnire, o aventur[ — la str[inii care priveau totul cune]ncredere =i indiferen\[, ca pe un tablou. +i nu era nimic ]n plus:dincolo de aceast[ lung[, nesf`rsit[ ca o perspectiv[ de film, strad[principal[, nu exista aproape nimic. Micile transform[ri, micile sub-stituiri — caldar`mul ]nlocuit de asfalt, tonomatul \in`nd locul pi-anului mecanic, b[c[nia travestit[ ]n supermarket — nu reu=eau s[schimbe prea mult din aerul acela desuet, de abandon =i a=teptare,care se cite=te ]n toate imaginile or[=elelor din westernuri, ]n clipa ]ncare eroul principal, ]nalt =i curajos, plin de ne]nduplecat[ hot[r`re,coboar[ din diligen\a oprit[ pentru o jum[tate de or[ ]n mijlocul pico-titor al str[zii.

Eram ]nal\i =i curajo=i, plini de o ne]nduplecat[ hot[r`re — voiams[ cunoa=tem America — =i ne oprisem pentru o jum[tate de or[ ]nmijlocul str[zii principale din Cheyenne. Faptul c[ diligen\a noastr[era un foarte modern autobuz nu schimba cu nimic lucrurile. Chey-enne era primul ora= ]n care autobuzul, ]n drumul lui spre vest, seoprea =i aceast[ nea=teptat de evocatoare halt[ ne azv`rlea cu dezin-voltur[ ]n istorie. Mergeam spre vest =i, cuprin=i de uimitor p[stratulcadru, ne vedeam pe noi ]n=ine ca pe ni=te eroi, =tiu\i pe dinafar[, de

CUPRINS

265Geniul de a fi

film, porni\i ]n descoperirea lumii noi. Cheyenne nu era dec`t o halt[,o scurt[ oprire ]nainte de lansarea ]n marea c[l[torie, o scurt[ lovirea diapazonului capabil s[ dea tonul c`ntecului ce avea s[ ]nceap[.Dar acest rol, el, or[=elul cu nume indian, ]l ]ndeplinea cu at`ta convin-gere =i d[ruire, at`t de exhaustiv, a= zice, ]nc`t privindu-i strada at`tde cunoscut[ =i r`ndurile de case interpret`nd personaje fixe (ca ]nwesternuri), te ]ntrebai dac[ mai folosesc ]n afar[ de asta la ceva.Deasupra intr[rii atotademenitoare a saloon-ului, ]n loc de firm[, uncal decupat din tabl[, vopsit ]n culori naturale, galopa ]n ritmul unuisecret motora=, iar aceast[ at`t de ]ndoielnic[ =i naiv[ idee, salva princopil[rie =i bun[-credin\[ totul.

266 Ana Blandiana

LA NOI

Era un decembrie ploios, f[cut numai din asfalturi lucioase =istre=ini clevetitoare, din ceruri cobor`te l[l`u p`n[ la p[m`nt =i noridegrada\i ]n ce\uri citadine, un decembrie st`ngaci =i nesigur, a=a cumnumai ora=ele exuberante ale sudului pot ]ncropi, ru=inate parc[ detrec[toarea lor lips[ de str[lucire, st`njenite de asprimea unei naturide obicei at`t de binevoitoare. Era un decembrie la Roma =i ora=ul]ntreg a=tepta s[rb[torile iernii improprii cu un fel de frenezie com-pensatoare, dezl[n\uit[; ora=ul ]ntreg era ]mpodobit meridional =i latinsub burni\a nordic[, mii de culori debordau dantelate, aninate de laun acoperi= la altul, beteala curgea r`uri ]ntre balcoane si corni=e,becurile scriau ur[ri =i ]nfloreau ornamente pe cerul cenu=iu =imoroc[nos. De-a lungul trotuarelor erau — incredibil! — derulatemochete nesf`r=ite pe care ploaia le ]mbibase =i care musteau lascivsub pa=i; de-a lungul str[zilor, h`rdaie imense ]n[l\au bolte de l[m`i=i portocali, arbori decorativi =i mira\i ]n cea\a argintie care ]i ]ncon-jura ca un nimb. La u=ile magazinelor, difuzoare c`ntau mai pericu-loase dec`t sirenele... Ora=ul ]ntreg trepida de ner[bdare a=tept`ndu-=is[rb[torile =i, pentru prima oar[, ne sim\eam — pe str[zile cunoscu-te din veri-ospitaliere =i familiare — stingheri ]n s[rb[toarea care nureu=ea s[ devin[ =i a noastr[.

Dar, fiind la Roma, este destul s[ urci din Piazza dir Spania saudin Piazza del Popolo ]nspre ]mp[durita Villa Borghese, sau s[ ur-mezi, trec`nd pe l`ng[ sumbrul Muzeu Etrusc, cursul nesf`r=it al Val-lei Giulia pentru a descoperi la poalele uria=ului parc roman, peste

CUPRINS

267Geniul de a fi

drum de Galeria Na\ional[ de Art[ Modern[, o cl[dire impun[toare,cu linii neoclasice, cu fa\ada sprijinit[ de ]nalte coloane albe, cu treptede marmor[ urc`nd printre arbori spre intr[rile largi, o cl[dire carese remarc[ de la prima privire =i st[ruie apoi ]n memorie prin aerulei luminos armonizat mediului =i totu=i diferit de el, o cl[dire pe alcarei frontispiciu se poate citi “Populus Dacoromanus hanc sedem inUrbe aeterna litteris et artibus faciendum curavit”, iar mai jos, ]n ma-juscule, ACCADEMIA DI ROMANIA. Acolo, printre arcadele ]n[l\atede Iorga, ]n jurul unui brad boem, ]n mijlocul studen\ilor rom`ni,c`nt`nd colinde de acas[ =i recit`nd plugu=orul cu “B[di\a Traian”,ne-am apropiat fastuoasa s[rb[toare italian[ =i, trec[tori, ne-am sim\itla noi ]n Cetatea etern[.

268 Ana Blandiana

REALISM

}n muzeul catedralei din Toledo, galeria episcopilor de pe la anul1000, p`n[ azi. +irul nesf`r=it de portrete fascinante prin inexplica-bila lor sinceritate: dup[ o ]nc[p[\`nat[ cercetare, am reu=it s[ de-scoperim o singur[ figur[ nemarcat[ de vulgaritatea neiert[toare asetei de putere, o singur[ figur[, =i aceea apar\in`nd unui ad`nc evmediu, c`nd nu po\i fi sigur dac[ nu e vorba doar de schematismulascetizant, bizantin, al figurii.

CUPRINS

269Geniul de a fi

ESCAL{

}ncerc s[-mi amintesc, acum dup[ ani de zile, cum mi s-a p[rut,ce impresie mi-a f[cut Napoli ]n cele =ase-=apte ore pe care le-amr[t[cit pe str[zile sale ]n escala emo\ionant[ a transatlanticului ]ntorscu exasperare din America. }ncerc s[-mi aduc aminte ce-am sim\it larevederea acelui ora=, pe care-l =tiam, care m[ buim[cise =i m[ se-dusese cu mult ]nainte, pe care nu mai trebuia s[-l descop[r, r[m`-n`ndu-mi timp s[ m[ descop[r pe mine ]n fa\a lui.

Fusese unicul ora= italian care nu m[ impresionase prin art[. Niciarhitectura, nici muzeele sale nu pot rezista cople=itoarei concuren\ea capodoperelor din nord sau din sud. +i — ciudat! — exageratafrumuse\e a golfului, albastrul nefiresc al apei =i silueta stilizat[ delegende a Vezuviului le =tiam prea bine din ilustrate pentru a m[ maisubjuga, pentru a le mai crede ]n realitatea =i naturale\ea lor. M[]ndr[gostisem, ]n schimb, de str[zile ]nalte =i murdare, de casele cuu=ile date de perete =i cu m[runtaiele lor dezordonate expuse cu vo-luptate lumii, de ferestrele legate ]ntre ele cu sfori ingenioase flutur`nd]ngere=te de rufe ciudat de imaculate ]n acel univers scorojit, de tara-bele cu m[rfuri scoase ]n fa\a por\ii, de \ipetele, =i r`setele, =i pl`nsetele,=i c`ntecele, =i blestemele, =i apelativele, =i glumele, =i impreca\iile acelui]ntreg popor de p[s[ri, neserios =i uman, ]n=el[tor =i deschis, nefericit=i c`nt[re\, frumos =i s[rac, vesel =i promiscuu. M[ ]ndr[gostisem detoat[ harababura aceea strig[toare la cer si \iuitoare, care nu-\i d[deatimp s-o contempli ]nainte de a te contopi, fericit, cu sufletul ei mare =iaiuritor din care au izvor`t toate melodiile lumii.

CUPRINS

270 Ana Blandiana

}ncerc sa-mi amintesc cum mi s-au p[rut — dup[ asepticele su-permarket-uri americane, cu fri=ca lor impecabil[ ob\inut[ din \i\ei =isucurile lor de fructe de p[dure v`nz`ndu-se ]n pastile — str[zile cu]nghe\ate, harbuji, biserici, copii g[l[gio=i, femei guralive, reclamec`ntate, palate baroce, claxoane nebune, slogane strigate, ale z[p[ci-torului Napoli. +i nu-mi aduc aminte dec`t de un b[iat a=ezat pep[m`nt la col\ul unei catedrale =i v`nz`nd, ]n cornete sub\iri f[cutedin foile dictando ale unui caiet de =coal[ cu declin[ri latine =i=ters[turi, ni=te dude negre, pe care praful str[zii se depusese aproapedecorativ, culese din cine =tie ce fr[gar asem[n[tor duzilor copil[rieimele; si-mi mai aduc aminte senza\ia violent[ de cunoscut, de =tiut, deacas[ care m-a cuprins ]n fa\a copilului l[ud`ndu-=i ]n fraze muzicalenostalgica lui marf[.

271Geniul de a fi

PUSTIURI

La cap[tul unui pustiu de dou[zeci de ore, autogara din Albuquer-que ap[rea deprimant[ =i salvatoare ]n aceea=i m[sur[. De=erturiletriburilor Navajo fuseser[ populate de mari elefan\i =i hipopotami depiatr[ — dealuri moi cu muchiile rotunjite animalier sub v`ntul b[t`nddevastator —; de ciulini isteriza\i rostogolindu-se cu zeci de kilometrila or[ pe =osele desf[=urate parc[ anume pentru absurda lor goan[;de imense reclame anun\`nd locuri exotice =i etal`nd capete publici-tare ]mpodobite cu penaje savante =i cu priviri ne]nduplecate. Indie-nii pe care ]i ]nt`lnisem sem[naser[ prea pu\in acestor afi=e ideali-zante =i multicolore. Aduna\i ]n jurul c`te unei bar[ci, compartimen-tat[ ]n magazin de suveniruri si restaurant, a=ezat[ ]n calea albilorr[t[ci\i prin pustiu, ei p[reau s[ a=tepte ceva nedefinit, str`n=i unii]ntr-al\ii la ad[postul pere\ilor sub\iri cutremura\i de furtun[, cu ochii]n p[m`nt =i mu\i, refuz`nd s[ r[spund[ la vreo ]ntrebare sau poatene]n\eleg`nd-o. Prezen\a lor dispre\uitoare =i ]nfr`nt[, durerea lorcare, refuz`nd comunicarea, ne plasa fatal printre du=mani, confu-zele =i complicatele sentimente pe care ni le trezeau frumuse\eade=ertului si suferin\a mineral[ care i-a dat na=tere, amestecate cupraful atoatest[p`nitor, intrat prin cr[p[turile autobuzului, scr`=nit]n din\i =i str`ns ]n lacrimi murdare la col\urile ochilor — totul f[cuses[ creasc[ ]n noi, ]n cursul celor dou[zeci de ore, o tensiune tot maidificil[ =i dorin\a tot mai exasperat[ de a sf`r=i acea epopee exotic[=i pr[foas[, generatoare a unei m[re\ii at`t de greu de suportat. Lacap[tul ei, autogara din Albuquerque, halt[ a c`torva ceasuri noc-

CUPRINS

272 Ana Blandiana

turne ]n drumul spre idilica Santa-Fe, ne ap[rea salvatoare cu pere\iiei etan=i de aluminiu =i sticl[, cu fotoliile ei capitonate =i televizoareleei func\ion`nd cu 25 de cen\i, ne ap[rea deprimant[ cu bietele eiorare de autobuze, cu recile ei lumini fluorescente, cu obosi\ii eic[l[tori middle-class, cu megafoanele ei r[gu=ite =i peltice. De=ertultriburilor Navajo avusese o grandoare la care renun\asem bucuro=ipentru meschina civiliza\ie a acelei autog[ri: cov`r=itoarea banalitatecare ne ]nconjura era tot ce putusem visa ]n pustiul anistoric altriburilor Navajo?

Atunci, ]n momentul acelei existen\iale deprim[ri, cineva a ]nceputs[ fluiere. Verbul este prea slab pentru a desemna ac\iunea c[reia i-amfost martori =i care a sf`r=it prin a ne ]ngloba pe to\i =i a ne t`r] ]nincomprehensibila ei isterie. Cineva a ]nceput s[ fluiere o melodiesimpl[, extrem de simpl[ =i de percutant[, format[ numai din c`tevanote care se reluau mereu de la cap[t ca ]ntr-un canon f[r[ de sf`r=it.Nu ne d[deam seama dac[ for\a celui ce fluiera dep[=ea normalulsau pere\ii de aluminiu =i sticl[ amplificau misterios =uierarea, darsunetele se auzeau ascu\it =i puternic, ]n\ep[toare, scrijelindu-necreierul cu repetarea lor obsedant[ =i repede de nesuportat. Eram,cred, c`teva zeci de oameni dormit`nd p`n[ atunci ]n fotolii, caream ]nceput deodat[ s[ ne privim cu suspiciune, cercet`ndu-ne,]ncerc`nd s[ ne demasc[m unii pe al\ii, ]ncerc`nd s[ descoperim peemi\[torul acelei torturi colective. Nu reu=eam, n-am reu=it nici p`n[la urm[, =i, ca ]ntr-un film de groaz[, ore ]ntregi, zeci de oameni, ne-amplimbat tot mai nervo=i, tot mai exaspera\i c[ut`nd prin col\uri as-cunse, pe dup[ tejghele, sursa chinului ce p[rea s[ se amplifice. V`ntulse auzea pe acoperi= mai nebunesc dec`t oric`nd, noaptea era totmai ap[s[toare, iar prin palmele noastre murdare de praful de=ertului,a=ezate cu groaz[ peste urechi, prin textura lor de carne, de nervi, delinii ale destinului =i ale fericirii, c`ntecul fluierat nebune=te p[trundea

273Geniul de a fi

r[v[=indu-ne ca un simbol al pustiului nostru. A sosit ora autobuzu-lui spre bl`nda =i demodata Santa-Fe, a sosit =i autobuzul, ne-am suit]n el, motorul lui a ]nceput s[ toarc[ lini=titor, u=ile de sticl[ =i alu-miniu ale autogarei din Albuquerque s-au ]nchis ermetic, dar prin ele,dinl[untrul ei luminat spectral =i rece de neon, p[trundea p`n[ lanoi =i ne urm[rea fluieratul isterizant ca o vinov[\ie de ne]n\eles, cao vinov[\ie a ]ntregii noastre civiliza\ii.

274 Ana Blandiana

OD{I, CORIDOARE, SC{RI, MANSARDE

Ce poeme a= putea scrie despre camerele hotelurilor pe care le-amcunoscut ]n timpul c[l[toriilor! Ce epopei comice =i ce satire a= putearima cu g`ndul la ]nc[perile ]n care ne petreceam cele c`teva ore alenop\ii pe care trupul nostru ne]n\eleg[tor se ]nc[p[\`na s[ ni le re-fuze treziei =i contempla\iei? Ce ]nt`mpl[ri burle=ti a= putea povestidin nemaipomenitele od[i, =i sc[ri, =i coridoare prin care au =erpuit,amuzate =i nevenindu-le s[ cread[, drumurile noastre!

...Ar trebui s[ ]ncep, oare, cu descrierea acelui hotel marsiliez cuun aspect exterior destul de onorabil, cu un mic restaurant ispititor =iintangibil, la parter, de unde urcam pe un fel de brusc[ scar[ ]n spi-ral[ ]nspre camera noastr[ de la etajul al treilea? Urc`nd, ]ns[, \inminte c[ mi s-a p[rut ceva ciudat, mai bine zis, am avut o senza\iefizic[ pu\in curioas[, dar era prea obositor urcu=ul, aproape pe verti-cal[, pentru a mai realiza altceva. Abia intra\i ]n camer[ ne-am datseama despre ce e vorba. Du=umeaua era ]nclinat[ ]ntr-o parte ]n a=afel ]nc`t toate mobilele, sc`r\`itoare =i nesigure pe picioare, aveautendin\a, st[p`nit[ ]n ultima clip[, de a aluneca =i a se str`nge peuna dintre laturi. Pe mas[ paharul cu ap[ trebuia oprit s[ nu se pr[valedincolo de malul t[bliei, ]n paturi trebuia s[ ne a=ez[m baraje descaune pentru a nu ne supune legilor gravita\iei. Tavanul avea =i el o]nclina\ie destul de periculoas[ =i ni=te cr[p[turi serioase =i de r[uaugur pe lung =i pe lat. Era clar c[ ]ntreaga cl[dire, aplecat[ vizibilspre st`nga, nu va mai rezista mult =i c[ trebuia s[ ne socotim noroco=idac[ pr[bu=irea se va produce dup[ plecarea noastr[, plecare devan-

CUPRINS

275Geniul de a fi

sat[ strategic cu c`teva ore si produs[ ]n zorii gr[bi\i ai zilei, dup[ onoapte ]n care tres[risem la fiecare sc`r\`itur[ scoas[ de v`ntul vir-tuoz din cele mai ascunse coarde ale cl[dirii.

...Sau poate ar trebui s[ povestesc acea sear[ de la Palermo ]ncare am fost acosta\i de portarul unui bloc ce con\inea mai multepensiuni =i du=i, ]n locuin\a lui cu trei ]nc[peri de la mansard[, ]ntr-oadev[rat[ expedi\ie conspirativ[ pentru a nu trezi b[nuielile concu-ren\ei avantajate de autoriza\ii =i firme. Dup[ ce una dintre camere afost golit[ de copii =i pus[ la dispozi\ia noastr[, iar noi, l[s`ndu-nebagajele, am vrut s[ ie=im ]n ora=, spaima =i uimirea gazdelor noas-tre n-au cunoscut margini. O ie=ire ar fi ]nsemnat nenum[rate =ansede a fi v[zu\i de du=manii care p`ndesc pentru a reclama fiscului c[]nchiriaz[ camere f[r[ a pl[ti impozitul legal pentru asta. +i, de fapt,ce vrem s[ facem ]n ora=? S[ lu[m aer, am r[spuns noi descump[ni\i=i ]ntr-o doar[. Prendere aria, s-a minunat nonconformistul nostruhotelier. Venite con me! =i ]nainte de a ne da seama ce se ]nt`mpl[am fost sco=i din apartament =i antrena\i pe o scar[ de incendiu, lacap[tul c[reia, dup[ deplasarea abil[ a c`torva \igle, am fost ]mpin=ipe acoperi=. Voisem aer? Iat[ aer, c`t voiam, ]ntreg v[zduhul ora=uluicare se ]ntindea la picioarele noastre cam nesigure pe jum[tatea demetru de acoperi=. Ne apucase o veselie nebun[, ne cutremuram der`s =i ne era fric[ s[ nu ne pierdem, din cauza hohotelor, precarulechilibru =i s[ ne pr[v[lim ]n aerul care ne fusese pus cu at`ta magni-tudine la dispozi\ie.

...Sau s[ ]mi amintesc acea minuscul[ pensiune florentin[ cutre-murat[ de rafalele \evilor de e=apament ale motoretelor adolescentecare zguduiau noaptea =i odaia noastr[ ]mpodobit[ cu un acela=i afi=anarhist, repetat de-a lungul pere\ilor =i con\in`nd, m[rit[, fotogra-fia pe catafalc a unui t`n[r cu o fa\[ desfigurat[ de b[t[i. Ne pr[v[leam]n somn mineraliza\i de oboseala muzeelor, dar tres[ream ]nsp[i-

276 Ana Blandiana

m`nta\i de mitraliera acut[ a str[zii. Iar ]n abulia trezirii for\ate, ]nraza fantomatic[ a farurilor care m[turau ]n goan[ pere\ii, desco-peream manifestul macabru, reverberat ca un \ip[t de groaz[... Saufantasmagorica pensiune de la Nisa ]n care becurile se stingeau au-tomat din trei ]n trei minute pentru a descuraja pe cei ce ar vrea s[ lefoloseasc[ prea mult timp... Sau odaia, sufocat[ de umezeala fierbintea New Orleans-ului, peste geamurile c[reia se ]ntindea litera N a uneiimense reclame fluorescente care transforma somnul ]ntr-un co=marinundat o dat[ la zece secunde de apa intens ro=ie a neonului puls`ndneobosit...

Od[i, coridoare, sc[ri, mansarde, tapete de h`rtie p[tat[ de soare,tencuieli scorojite de vreme, cuverturi de m[tase coapt[ de purtare,mu=amale =i linoleumuri printre care treceam, ferici\i =i nep[s[tori, epuiza\ide frumuse\ea lumii, incapabili s[ ne mai ]ntrist[m de ur`\enia ei.

277Geniul de a fi

SINGUR{TATEA

Drum de dou[ ore spre Haga, prin c`mpuri verzi cultivate cuminu\ie farmaceutic[ si aproape obsedant[, locuite de grupuri lene=ede vaci negre cu pete albe. Personaje principale si exclusive, vacile —purt`nd, aninate de spinare =i ]ncopciate con=tiincios la subsuori, cu-rioase =i inutile pardesie — sunt a=ezate aproape ]ntinse pe p[m`nt,p[sc`nd plictisite ]ntr-o pozi\ie de abandon quasi senzual; c`nd seridic[ descoper[ cu indiferen\[ ]n mersul agale imense ugere at`rn`ndp`n[ la genunchi. Garduri formale dar ferme despart ]ntre ele p[=unilesi grupurile de vite care par s[ aib[ =i ele sim\ul apartenen\ei la pro-prietari diferi\i. Atunci c`nd nu sunt p[=uni, p[m`nturile sunt parce-late strict =i cultivate geometric cu r`nduri simetrice de sem[naturimu=uroite impecabil, cu plante s[n[toase, udate sistematic. Se vedec[ p[m`ntul smuls m[rii este pre\ios si pre\uit p`n[ la obsesie. }nacest peisaj gospod[resc, casele colorate ]n nuan\e tari, cu lemn[riaalb[, lucitoare, sunt =i ele ]ngrijite p`n[ la a deveni ni=te personajede sine st[t[toare. Perdelele se ]nfoaie de volane, geamurile extremde mari las[ s[ se vad[ interioarele descinse din revistele de mod[,ma=inile str[lucesc. Totul este curat, igienic, frumos, impecabil. +i totuleste pustiu. Olanda pare o \ar[ locuit[ numai de aceste mari zeit[\it[rcate care noaptea ]=i recap[t[ poate forma uman[ pentru a p[trun-de ]n cochetele locuin\e goale. Oameni nu se v[d. Cel mult, ]n c`te-ocurte, pe c`te-un drum, c`te-o pereche de copii pe biciclete. Suntpleca\i la munc[? Sunt pleca\i ]n vacan\e? Dorm? Au murit? Stauascun=i ]n casele lor, cu at`t de mari ferestre prin care nu li se v[d

CUPRINS

278 Ana Blandiana

dec`t bog[\iile? Mi-ar fi greu s[ explic de ce lipsa oamenilor m[ de-prim[ aici ]n timp ce o c[utam =i m[ fermeca ]n alte locuri. N-o s[ uitniciodat[ Verona pe care am cunoscut-o ]ntr-o noapte de la ora 10 la3, c`nd ]ntre mormintele Scaligerilor =i uria=a statuie c[lare a lui Col-leone nu am ]nt`lnit nici un om; nici superbul Bordeaux pe care l-amstr[b[tut cu pasul ]ntr-o sear[ pustiit[ de un meci de fotbal transmisla televizor. Golite de oameni, str[zile se ofereau vederii, singur[tateaf[cea momentul prielnic contempla\iei =i crea condi\iile descopeririifrumuse\ii desprinse din contingent. Dar singur[tatea nu era dec`t]nt`mpl[toare =i de scurt[ durat[, infim[ oaz[ ]n forfota general[ =if[r[ sf`r=it. Pustietatea peisajului olandez nu apar\inea — sim\eam— unor trec[toare circumstan\e. Ea era o coordonat[ grav[ a acestororizonturi create de om, st[p`nite de om, p`ndite de om, smulse m[rii=i umanizate p`n[ ]n punctul ]n care prezen\a omului nu mai e nece-sar[. +i, din loc ]n loc, canalele amintind existen\a binef[c[toare =ipericuloas[ a m[rii, ba chiar un bra\ ]ntreg de ap[, mare c`t un golftraversat de c`te un pod solid, a=ezat pe vecie, ]n priveli=tea ne]nsu-fle\it[, decorative =i inutile, morile de v`nt vopsite ]n culori epatante=i transformate ]n monumente na\ionale stau ]ncremenite =i nu =tiuce s[ fac[ cu aripile pitore=ti =i st`ngace care n-au v[zut niciodat[ unDon Quijote.

279Geniul de a fi

RUINE, TEMPLELE

Ruine, templele sunt mai frumoase. Dezbr[cate de ziduri, de car-nea masiv[ a pere\ilor, eliberate de greutatea acoperi=elor, scuturatede ]nc[rc[tura podoabelor, r[mase numai schelet alb =i esen\ial decoloane ]n[l\ate spre cer, templele antice au ajuns p`n[ la noi maifrumoase, sunt convins[, dec`t au fost vreodat[ ]n apoteoza glorieilor religioase. De fiecare dat[ reconstituirea ]nf[\i=[rii lor ini\iale m[dezam[ge=te. Aceste frumoase ziduri =i corni=e =i frontoane nu eraudec`t ni=te cl[diri, aceste perfecte cl[diri nu erau dec`t ni=te biserici.Ele ]mi trezesc desigur respectul si chiar admira\ia — cum a= puteas[ nu le recunosc armonia =i echilibrul —, dar pot aceste palide sen-timente s[ se compare cu violenta emo\ie, cu fantastica beatitudinecare m[ cuprinde ]n fa\a coloanelor concurate de scaie\i ale Segestei,]n fa\a ruinelor desenate cu alb ]nalt pe orizontul albastru al Medite-ranei de la Paestum, ]n fa\a pietrelor de culoarea osului mort n[p[ditede fructele fantastice ale fichidinghiei la Siracuza?

Era o dup[-amiaz[ torid[, prevestind o ploaie toren\ial[ care nuavea s[ ]nt`rzie prea mult, dup[-amiaza ]n care am stat ghemui\i pep[m`ntul uscat, ]n umbra ascu\it[ si s[rac[ a cactu=ilor, privind ore]ntregi coloanele templului lui Jupiter de la Agrigento, fr`nte si ine-gale, \`=nind ]nspre cerul aglomerat de nori =i devorat de soare, con-taminate de c[ldur[ =i p[r`nd ele ]nsele s[ ard[ alb, aproape amenin-\[tor ]n lini=tea de dinaintea furtunii. Iar atunci c`nd fulgerele au]nceput s[ despice bolta patetic[ a sudului si ploaia a ]nceput s[ serostogoleasc[ ]n valuri grandilocvente peste lume, ele, coloanele erau

CUPRINS

280 Ana Blandiana

chiar ]nceputul lumii n[sc`ndu-se mereu ]nving[tor =i mai frumos ]nc[printre fulgere si puhoaie. Pietrele albe prelungi ]n[l\ate spre cer, ]nacel peisaj de apocalips splendid =i f[r[ prihan[ nu mai reprezentaude mult geniul uman care le a=ezase astfel, nici ideile care le d[duser[na=tere, ci ]ns[=i frumuse\ea nesupus[ vreunei puteri p[m`nte=tifrumuse\ea ]mpletindu-se liber[ cu puterile dezl[n\uite ale firii. Uzip`n[ la piele, cu ploaia s[rat[ de lacrimi pe obraji, priveam fermeca\ioasele albe ale templului drept si nesimboliz`nd nimic, exist`nd doarpentru a ne cople=i de o inexplicabil[ fericire.

Era o sear[ de var[ at`t de limpede, ]nc`t ]ntunericul nu reu=eas[-i dizolve transparen\a =i se l[sa doar ca o p`nz[ albastr[ sub\irecobor`t[ melodios ]ntre cer si p[m`nt. Marea ]=i ]ntunecase albastrulcu un ton =i respira rar ca un animal fericit ating`nd \[rmul ritmic =ibl`nd. Coloanele templului lui Neptun aproape orbitoare ziua se stin-seser[ acum =i ele spre v`n[t, un v`n[t deschis, fumuriu. Putea ficeva mai frumos pe p[m`nt? Putea fi ceva mai perfect ]n univers?Am intrat ]n ap[ u=or, f[r[ zgomot =i pe cum ne dep[rtam spre largcuprindeam cu privirea o zare mai larg[ ]n jurul acelei esen\e a fericiriiterestre =ia perfec\iunii universale care se f[cea tot mai firav[ =i maialbastr[, topindu-se f[r[ ap[rare ]n cer, la Paestum.

Ruine, templele sunt mai frumoase, pentru c[, redate naturii, ele]=i c`nt[ nu numai sl[biciunea de a fi nemuritoare, ci =i puterea loromeneasc[ de a muri c`te pu\in.

281Geniul de a fi

}N MI+CARE

Ce este o c[l[torie dac[ nu o ]ncercare de a vedea cum, ]n altecondi\ii, sufletul nostru r[m`ne acela=i? Ce este o c[l[torie dac[ nu oexperien\[ capabil[ s[ verifice, printre ]ntreb[ri =i compara\ii, putereanoastr[ de a reac\iona, de a r[spunde? Pentru c[, oric`t de mode=tiam fi, nu putem s[ nu observ[m c[ important cu adev[rat nu esteceea ce am v[zut, mi=c`ndu-ne, ci ceea ce am sim\it ]n mi=care. Iat[,se ]mplinesc aproape patru ani de c`nd analizez, cu o ciudat[ =i nos-talgic[ beatitudine, fotogram[ cu fotogram[, filmul unor c[l[toriinedisp[rute ]n uitare pentru c[ au =tiut s[-=i lase vederile dizolvate]n viziuni =i ]ntreb[rile pierdute ]n r[spunsuri, pentru c[ au acceptats[-=i lase peisajele ]nlocuite de sentimente si adev[rurile irizate de]ndoieli. Se ]mplinesc patru ani de c`nd ]n=ir`nd, ca m[rgelele pe a\[,ora=ele =i locurile v[zute, doar scriind despre ele descop[r cum unloc celebru abia dac[ se mai \ine ag[\at de amintire, ]n timp ce altulprin nimic senza\ional se dovede=te a fi ascuns, neb[nuit[, o aven-tur[. C`t de indiferente s-au pierdut ]n noi frumoasele palate din Aran-juez pe care le visasem de at`tea ori ]nainte =i c`t de limpede =i reve-lator ne-a r[mas ]n memorie fiecare detaliu al necunoscutului Cagne-sur-Mer! Ce \in minte din Toledo? O gar[ ]mpodobit[ cu ceramici colo-rate =i bol\i rotunde de moschee? Priveli=tea ora=ului coco\at pe ocolin[ ]nconjurat[ de r`u, ca o cetate din desenele medievale? Alcaza-rul cu tragedia =i ]nc[p[\`narea lui vinovat[? Catedrala? Casele ve-chi, str[zile, treptele, duc`nd mereu undeva, magazinele ]ngr[m[diteestetic ]n cotloane medievale, pie\ele minuscule, zidurile leproase

CUPRINS

282 Ana Blandiana

purt`nd blazoane cavalere=ti, inscrip\ii religioase sau pl[ci comemo-r`nd victorii fratricide? Nu, toate acestea exist[ ]n mine, dar nu maimult dec`t le-a= fi v[zut ]ntr-un film =i mai pu\in dec`t le-a= fi citit]ntr-o carte. Toledo este ]n mine numele, numai pentru mine inven-tat, al lui El Greco, Toledo este ]n via\a mea unicul =i extraordinarulmoment ]n care emo\ia artistic[ nu a mai ]nc[put ]n grani\ele eisuflete=ti, rev[rs`ndu-se ]n trupul nepreg[tit pentru ea, transfor-m`ndu-se ]n r[u fizic, ]n sl[biciune, ]n ame\eal[. Toledo este pentrumine senza\ia de le=in din pragul S[lii Apostolilor, c`nd am cuprins]ntr-o aceea=i cl[tinat[ privire mantia verde a Sf`ntului Iacob, man-tia alb[ s Sf`ntului Bartolomeu =i rombul alungit al aureolei lui Iisus.Toledo este pentru mine numele convingerii c[ sufletul se poate v[rsauneori ]n trup a=a cum fierea se poate v[rsa uneori ]n s`nge.

283Geniul de a fi

PE STR{ZI

Spre deosebire de arterele acvatice ale Vene\iei, canalele Amster-damului nu sunt m[rginite chiar de pere\ii caselor, ci numai de liniapunctat[ cu ar\ari a trotuarelor, care las[ undelor doar ceea ce artrebui s[ fie partea carosabil[ a str[zii. Din acest compromis ]ntrestrad[ =i canal, ]=i trage ora=ul farmecul s[u ambiguu =i oarecum mis-terios. Treceam, ]n unul dintre acele vapora=e burdu=ite de vizitatoridomestici\i didactic de c`te un ghid, pe dinaintea fa\adelor continueale caselor =i descopeream c[ ceea ce le d[dea personalitate =i le f[ceanelini=titoare era felul ]n care nu se distingeau net unele de altele.Nu-mi d[deam seama dac[ str[zile au fost construite dintr-o dat[ dup[un plan unic sau casele, ridicate pe r`nd, s-au supus unei severeconcep\ii prestabilite, dar fiecare cl[dire p[rea s[ fac[ parte dintr-unciclu, se asambla ]ntr-un complex, ]ntr-o ]ntreag[ linie arhitectonic[caden\at[ de aproape neobservabili pere\i desp[r\itori. Construite ]nmarea lor majoritate ]n secolul al XVII-lea, casele acestea cu aerul lorsolid =i demn sunt opera acelor personaje at`t de uniforme =i deprezente ]n tablourile epocii: b[rba\i corpolen\i, cura\i, serio=i, rigizi,m`ndri de calit[\ile, =i de ceea ce la alte popoare ar fi consideratedefectele lor, privind sever =i opac ]n ochii privitorului, ]n timp ce cuo m`n[ num[r[ fi=icuri aurii sau str`ng con=tiincios b[ierile, legate,ale pungii. Casele acestor oameni cu gulere cre\e =i imaculate, cu obrajila\i si buze sub\iri str`nse ]nc[p[\`nat, au ferestrele mari carelate deplumb, fa\adele din c[r[mid[ aparent[, a=ezat[ cu grij[ =i dichis, u=ilelungi =i ]nguste. Fiecare dintre ele are un fronton mai mult sau mai

CUPRINS

284 Ana Blandiana

pu\in triunghiular, mai mult sau mai pu\in ]mpodobit, pe care este fi-xat un mare =i oarecum ]nsp[im`nt[tor c`rlig care permitea unui scri-pete s[ ridice pentru a introduce prin ecranele late ale ferestrelor totceea ce nu ]nc[pea pe scara ]ngust[ dintre u=a =i etajele superioare.

Acestui neobosit si at`t de utilitar orgoliu de marmor[ sau stuc,ultimele decenii i-au ad[ugat o a doua arhitectur[ paralel[ cu prima=i derizorie fa\[ de ea: ancorate unul l`ng[ altul, =lepuri si vapoara=escoase din uz au fost transformate ]n apartamente plutitoare. Nimicmai pitoresc, mai tr[znit =i mai divers dec`t acest ]ntreg cartierlunec[tor la cea mai mic[ adiere. Vedete elegante cu ferestre largi]nvol[nate de perdele si ]nflorite de plante exotice, dincolo de carese v[d interioare confortabile =i amuzante cu lambriuri, lustruite cald=i ]ncheieturi nichelate =i rezistente; cor[bii p[r[site =i v[duvite decatarge, cu cabina de comand[ transformat[ ]n dormitor =i punteasp[lat[ de valurile cine =tie c[ror m[ri mobilat[ cu b[nci =i scaune degr[din[; ambarca\iuni ]ndoielnice =i dezafectate, n[cl[ite de gudron=i de amintirile vie\ii lor nomade peste calele mirositoare ale c[roraau fost ]njghebate bar[ci unde se cresc copii dup[ cum dovedescfr`nghiile de rufe infantile flutur`nd sfid[tor =i neorealist. Pe o punteau fost depozitate ]n stive colorate strident =i cu inten\ii artistice hoituride tabl[ r[pite dintr-un cimitir de ma=ini, al[turi de statuia baroc[v[lurit[ ]n ghips a unui uria= sf`nt cu o m`n[ lips[, dar cu aureolacomplicat[ =i ]ntreag[. Se pare c[ exist[ ]n Amsterdam mai mult detrei mii de asemenea locuin\e ancorate la buza trotuarelor, umbritede ar\ari =i pomi, l[s`ndu-se troienite de iluzoriile monede aurii pecare pomii le scutur[ altrui=ti ]n fiecare prim[var[. De fapt cea maiputernic[ impresie a ora=ului cov`r=it de bog[\ie, de istorie, de art[,se leag[ pentru mine tocmai de ace=ti nenum[ra\i =i destul de banaliarbori care ]mp`nzesc bulevardele =i care afla\i ]n acea zi luminoas[=i cald[ la v`rsta frenetic[ a reproducerii scuturau peste asfaltul str[zii

285Geniul de a fi

=i oglinda canalelor milioane de b[nu\i aurii =i aproape transparen\iporni\i ]n exodul iubirii la cea mai slab[ pal[ de v`nt. Apa se aco-perise ]n scurt timp de aceste succesive genera\ii de petale sau sporica de o z[pad[ miraculos depus[ pe instabila ei suprafa\[, ]nc`t, pentrua ]nainta, vasul trebuia s[-=i sf`=ie o d`r[ prin materia diafan[ carese re]mpreuna ]n urma noastr[ ]ntr-o pace care nu p[rea s[ fi fosttulburat[ de nimic. }ntr-o miraculoas[ =i inspirat[ infla\ie, arunc`ndu-=iaurul pe str[zi, natura devaloriza ironic[ fi=icurile din tablouri.

286 Ana Blandiana

UN OBICEI

Scena se petrece la Madrid. Este sear[, trecut de ora 11. Bine-]n\eles, ora ]naintat[ =i dispari\ia zumzetului magazinelor nu facedec`t s[ pun[ =i mai mult ]n eviden\[ motocicletele care gonescdemen\ial cu \evile de e=apament interpret`nd diabolice arii rever-berate de ziduri sau c`ntecele =i chiotele grupurilor de tineri careb`ntuie ]ntr-o vesel[ insomnie str[zile =i noaptea. Madridul nocturneste ]nc[ mai zgomotos, mai vuitor dec`t cel din zi, cu ma=inile mainest[p`nite, turi=tii mai neintimida\i, restaurantele mai deschise. }nacest cadru agitat =i nepotolit, ici =i colo, pe trotuare sau chiar ]nmijlocul str[zii, ]nconjura\i firesc de goana vehiculelor, oameni, sin-guri sau perechi, stau =i bat din palme. Priveli=te, evident, ciudat[,mai ales c[, oric`t[ perspicacitate ai avea, nu reu=e=ti s[ descoperiscena aplaudat[ de ace=ti stranii spectatori. Sunt prea netulbura\i pen-tru a fi nebuni =i prea mul\i pentru a fi originali =i atunci nu r[m`nedec`t s[ te ]nc[p[\`nezi a descoperi ascunsul obiect al aplauzelor,spectacolul. Am cheltuit ore ]ntregi ]n repetate nop\i pentru a desco-peri c[ el nu exist[. Exist[ ]ns[, mai spectaculos dec`t orice specta-col, straniul obicei: ca s[ intri dup[ 11 noaptea ]ntr-o cas[ sau ]ntr-unhotel, s[ zicem, nu trebuie s[ suni — de altfel, nici nu exist[ sonerii— trebuie s[ ba\i din palme.

Tot la dou[-trei str[zi sau str[du\e se afl[ un paznic (serreno) ]nar-mat cu o uria=[ leg[tur[ de chei, ale tuturor caselor pe care le are ]npaz[. La b[taia din palme, ]n mod ideal, paznicul r[sare din p[m`nt=i vine s[-\i deschid[, ]n schimbul unui bac=i= infim, u=a. Dar ceea ce

CUPRINS

287Geniul de a fi

fusese c`ndva o func\ional[ =i fermec[toare practic[ medieval[ setransform[ ]n n[ucitoarea capital[ modern[ ]ntr-o mereu repetat[scen[ beckettian[. Te ]ntorci obosit dup[ ]ncheierea unei prelungitezile de munc[ turistic[ (nu glumesc, pu\ine munci mi se par mai obo-sitoare dec`t fanatica sete de cunoa=tere care te face s[ ba\i zeci deore ]n =ir str[zile =i muzeele, ]ncerc`nd s[ nu pierzi, s[ nu ui\i nimic),te ]ntorci, deci, obosit spre hotelul g[sit cu greu =i pl[tit =i mai cugreu, g`ndindu-te cu jind la patul — chiar mizerabil — care tea=teapt[, g[se=ti poarta ]nchis[ =i ]ncepi, a=a cum ai fost ]nv[\at s[ba\i din palme. Exerci\iu f[r[ urm[ri evidente. De altfel descoperi peal\ii, ceva mai jos sau ceva mai sus pe strad[, b[t`nd din palme =imai de mult. Minutele se fac sferturi de or[, palmele \i se ro=esc, tesim\i din ce in ce mai furios, mai ridicol, ]ncepi s[ pactizezi cu ceiasemenea \ie, ba\i din palme tot mai tare, tot mai sacadat, d`ndu-\iseama c[ ]n vacarmul nocturn numai o minune ]l va face pe multdoritul serreno s[-\i aud[ disperatul =i desuetul mesaj. Minune care ]ncele din urm[ se produce, atunci c`nd nu mai sperai nimic, c`ndavusese=i destul timp s[ te imaginezi dormind pe o banc[ ]n parc, ]ncon-jurat de \evi furioase de e=apament =i excentrice obiceiuri medievale.

288 Ana Blandiana

LEONARDO DA VINCI,

MICHELANGELO, RAFFAELLO

Leonardo Da Vinci, Michelangelo =i Raffaello sunt cele trei impre-sionante vapoare care leag[ porturile colorate, cu pe=ti=ori ]not`nd]n ulei ]ncins =i felii paradisiace de harbuz, ale Italiei, de portul lunaral mineralului New York. Pe pere\ii lor ]nal\i, perfora\i de rotunde =imodeste hublouri ]n partea ]nferioar[, t[ia\i de imense vitrine la nive-lul pun\ilor superioare, ]n dreptul restaurantelor de lux, apele alba-stre, fermecate, ale Mediteranei se amestec[ cu apele indiferente aleOceanului Atlantic; pe coridoarele lor — ]nguste, turnate ]n linoleum=i ]nstr[inate de neon ]n ad`nc, spa\ioase, ascunse sub moi mochete,sc[ldate de ziua ]mbl`nzit[ ]n ap[, sus — se amestec[ vocabulele so-lare ale italienei cu sunetele topite unele ]ntr-altele =i simplificate alefostei engleze; ]n restaurantele =i s[lile lor de cinematograf, ]n cluburile=i bisericile lor, se amestec[ speran\ele celor care au p[r[sit Europa]n c[utarea unei lumi noi, f[r[ trecut =i f[r[ s[r[cie, cu deruta celorcare s-au ]ntors ]n Europa ]n c[utarea mileniilor =i s[r[ciei c[rora lesimt lipsa.

La dus eram ]nconjura\i de o ]ntreag[ popula\ie ]n migra\ie, fa-milii complete ]mbarcate spre un alt continent =i spre o alt[ istorie,]nconjurate de fluxul mizer al boccelelor, ]nsp[im`ntate de luxulstraniei ambarca\iuni — mare c`t o localitate — care ]i purta sprenecunoscut. Oameni care, evident, nu c[lcaser[ ]n via\[ ]n alt restau-rant dec`t ]n c`rciuma din satul lor erau pu=i de trei ori pe zi ]n fa\aunor meniuri savante, cu nume interna\ionale, cuprinse ]n pre\ul bile-tului. +i cum nu reu=eau s[ priceap[ c[ toate acele bun[t[\i le apar\in

CUPRINS

289Geniul de a fi

cu adev[rat, se purtau nefiresc, ca ni=te uzurpatori c[rora din clip[]n clip[ ar fi urmat s[ li se impute bun[starea ce nu le fusese sortit[.}ntre via\a lor de ]nfr`ngeri, ce se ]ncheia prin aceast[ eroic[ dezer-tare, =i anii de priva\iuni care ]i a=teptau st[tea cump[na absurd[ aacestei s[pt[m`ni de lux inexplicabil care — departe de a-i ferici — ]i]nstr[ina de ei ]n=i=i st[p`nindu-i cu o necunoscut[ teroare.

O s[-mi amintesc ]ntotdeauna cu o sf`=iere vecin[ cu pl`nsul pere-chea de tineri portughezi ]nso\i\i de o b[tr`nic[ firav[, nu mai maredec`t o feti\[ de zece ani, care ]i urma pe coridoare tremur`nd,ne]ndr[znind s[ se dep[rteze de ei mai mult de un metru, privind ]njur cu ochi de vietate h[ituit[, ne]n\eleg`nd nimic din cuvintele str[inecare i se rostogoleau peste capul b[tr`n ascuns sub broboad[ neagr[.Fusese smuls[ din suferin\ele =i supersti\iile ei, desigur milenare, pen-tru a fi azv`rlit[ ]n m[runtaiele acestui monstru plutitor, spre o lume]n care pe ea nu putea s-o a=tepte dec`t un cimitir str[in =i ne]n\eles.

}n s[lile de club =i ]n s[lile de sport, organizatorii c[l[toriei ]ncer-cau zadarnic s[-=i fac[ meseria de animatori, propun`nd jocuri dis-tractive =i gimnastici ]nvior[toare, exerci\ii amuzante, capabile s[ fac[timpul s[ treac[ =i g`ndurile s[ dispar[. Emigran\ii ]i ascultau absen\i,cu ochii goi r[t[cind pe oceanul unde nu se mai vedea nici p[m`ntulpierdut, nici — cu at`t mai pu\in — cel al f[g[duin\ei.

De ]ntors se ]ntorceau numai ]nving[torii. Cei ce reu=iser[ s[-=ifac[ o stare, c`t de modest[, acolo ]n lumea nou[, at`ta c`t s[ poat[ar[ta ]n satul lor sicilian o fotografie cu bra\ul sprijinit pe portieraunei limuzine, av`nd ]n fundal o cl[dire despre care s[ explice c[ efabrica proprie. Se ]ntorceau dup[ zece, dup[ dou[zeci de ani, m`ndri=i deruta\i, ne=tiind cum s[-=i exprime triumful =i nefiind chiar siguric[ au ce exprima. Aceast[ clip[ a ]ntoarcerii, aceast[ reeditare a halu-cinantei c[l[torii de plecare, o visaser[ ]n clipele grele ale exilului lor

290 Ana Blandiana

voluntar, devenit ]ntre timp cas[, =i li se p[ruse de neatins, dar acum]mplinirea nu le d[dea dec`t o oboseal[ timid[ cu care nu =tiau ce sa fac[.

B[tr`nul cu care st[team de trei ori pe zi la mas[ ne m[rturise=tec[ nu =tie a scrie =i citi ]n englez[, =tie doar a vorbi pu\in. A stat totu=io via\[ ]n Statele Unite si de o via\[ traverseaz[ toat[ acea civiliza\iea reclamelor scrise f[r[ s[ le ]n\eleag[, vorbind limba dup[ ureche,imit`nd ni=te sunete extrem de aproximative =i schimbate mereu dela vorbitor la vorbitor, lipsit de prototipul scris care s[ lege ]ntre eleprin ceva fix =i logic apele mereu schimb[toare ale pronun\iei. Dealtfel, observ[m cu uimire c[ suntem considera\i italieni =i ]n\elegemastfel c`t de pu\in siguri sunt ei =i de limba lor, din moment ce nu potdeosebi un vorbitor de italian[ de un italian. Oameni care nu mai=tiu cu adev[rat nici o limb[, pierdu\i ]ntre \[ri =i continente, neacas[nic[ieri, ei sunt la fel de pierdu\i ]ntre cuvinte.

+i totu=i, mai au gesturi =i obiceiuri pe care deceniile americanenu au reu=it s[ li le extirpe. Dac[ treci dup[-amiaz[ pe nesf`r=itelecoridoare formate din u=ile cabanelor de clasa a doua (classa turisti-ca), \i se ]nf[\i=eaz[ o priveli=te asemenea unei imagini stilizate =isimbolice dintr-un film halucinant: a=eza\i pe sc[unele ]n dreptul u=ilordate de perete, sicilienii stau “la poart[“. Ar putea s[ se plimbe prinelegantele =i luminoasele saloane de la etajele superioare, ar puteas[ stea pe pun\ile sc[ldate ]n aerul s[rat =i reflexele multicolore aleapei, ar putea s[ vad[ filme, s[ citeasc[ ]n bibliotec[, s[ se lase distra\ide organizatorii de jocuri; dar — sub gurile de aer condi\ionat, ]npeisajul de linoleum, sub soarele de neon — ei fac ceea ce fac demilenii atunci c`nd au timp liber: stau de vorb[ la poart[. Stau devorb[ ]n acel incredibil amestec de cuvinte =tiute din copil[rie =i decuvinte ]nv[\ate b[nuitor dup[ ureche, ]n\eleg`ndu-se ]ntre ei =i soli-dari mereu ]n fa\a restului amenin\[tor al lumii, =i a=a cum stau,pa=nici =i nesiguri, ace=ti bie\i eroi ai filmelor cu Mafia mi se par mai

291Geniul de a fi

demni de mil[ dec`t cei pe care-i v[zusem plec`nd cu cinci luni ]nurm[, dec`t cei care fuseser[ ei ]n=i=i cu decenii ]nainte c`nd f[cuser[drumul ]n sens contrar. }ntre speran\a celor ]nvin=i de via\[ =i incon=ti-enta dezn[dejde a ]nving[torilor st[tea, sf`=ietoare, inutilitatea luptei.

Leonardo da Vinci, Michelangelo, Raffaello... Ne-a dus ]nspre Ame-rica Leonardo da Vinci, ne-a adus ]napoi Raffaello. Acelea=i labirinturide kilometri =i kilometri pe care le str[b[team de trei ori pe zi ]nspresala de mese, r[t[cindu-ne de fiecare dat[, str[b[t`ndu-le ]n fug[, cuve=nica team[ de a nu pierde ora obligatorie, eliminatorie a mesei,]ncep`nd s[ le ]nv[\[m ]n preajma sosirii; acelea=i frizerii ve=nic goale,acelea=i vitrine cu alcooluri lipsite de taxe vamale, acelea=i sc[ri urc`nd=i cobor`nd spre \inte marcate prin s[ge\i explicative, at`t de multe,]nc`t ui\i s[ le mai urm[re=ti; acela=i meniu cu excelente reproduceriale Giocondei =i ale Madonei Sixtine; acelea=i t[bli\e indic`nd cuaplomb class limit ]ntre dou[ pun\i, ]ntre dou[ saloane, ]ntre dou[lumi, frontier[ c[lcat[ cu dezinvoltur[ =i cu revolt[, dar nu mai pu\inexistent[ ]n continuare.

Leonardo da Vinci, Michelangelo, Raffaello, mi=c[toare puncte desuspensie ]ntre dou[ continente dep[rtate, ]ntre dou[ universuri re-ciproc nostalgice pe care le contemplam cu egal[ admira\ie, cu egal[deta=are =i cu acea fericit[ =i inexplicabil[ triste\e care ne ]nv[luiec`nd privim stelele...

292 Ana Blandiana

BINELE +I R{UL

De c`te ori ]mi aduc aminte acele grupuri de indieni Navajo]nt`lnite ]n oazele zguduite de v`nt ale de=ertului Arizonei; de c`teori ]mi amintesc grupurile acelea de oameni str`n=i unii ]ntr-al\ii cu osolidaritate primar[ =i h[ituit[, nemai]ncerc`nd s[ ]n\eleag[ nimic dinlumea care ]i ]nconjura — dup[ at`tea secole de oprimare — cu ocuriozitate respectuoas[ acum, plin[ de remu=care =i de bun[voin\[;de c`te ori ]mi aduc aminte acele figuri ca ni=te pece\i ne]n\elese aleclaustr[rii ]n propria suferin\[, acele figuri familiare din filme eroice=i din entuziaste studii etnografice, m[ g`ndesc c`t de greu se poateimagina o mai tragic[ =i ireconciliabil[ confruntare de idealuri =i demoduri de ]n\elegere a lumii dec`t cea desf[=urat[ ]n America de Nordo dat[ cu apari\ia omului alb.

De secole lungi, nescrise ]n nici o cronic[ =i pe nici un r[boj, imensulcontinent de savane unduitoare, de=erturi portocalii, mun\i ag[\a\ide cer, codri ]mb[t[tori, v[i paradisiace, era locuit de c`teva sute detriburi, vorbind c`teva sute de limbi, ]nfrunt`ndu-se sau unindu-se]ntre ele atunci c`nd, rar, se ]nt`lneau pe p[m`ntul destul de larg s[-iascund[ unii altora, s[-i lase pe to\i ne]ngr[di\i, ]ntr-o h[l[duire fericit[=i anistoric[. Aceste semin\ii diverse =i r[sfirate, ]ncoronate cu pene=i ]mpodobite cu hlamide de piei flutur`nd, aveau comun nem[rginitulrespect fa\[ de natura c[reia ei ]i erau numai o infim[, ]n\eleapt[ =iadoratoare parte; aveau comun[ o spiritualitate ciudat[ =i ]nalt[,str[in[ de no\iunea posesiunii, dispre\uitoare de practic[, neb[nuindinteresele, neinteres`ndu-se de timp.

CUPRINS

293Geniul de a fi

Europa cutremurat[ de r[zboaie, de molime, de mizerie, de ine-galitate, de fanatisme a rev[rsat peste acest univers ancestral — pecare ]l ignora =i ale c[rui bogate ]ntinderi le considera o planet[ va-cant[ =i o lume nou[ — valuri disperate de dezmo=teni\i care aduceaucu ei cr`ncena dorin\[ de a avea, de a munci, de a lupta, de a cuceri,de a construi. At`tea verbe ale c[ror ]n\elesuri neb[nui\ii b[=tina=i nicinu le b[nuiau. }nt`lnirea dintre cele dou[ rase umane a trebuit s[ fiemai ]nt`i aureolat[ de o reciproc[, naiv[ =i ]nfrico=[toare uimire. }ntimp ce unii ]=i cl[deau cu sudoare =i s`nge case menite s[ ]nfr`ng[timpul =i durau ]n jurul lor ziduri ]nalte care s[ delimiteze =i s[ aperep[m`ntul lor, ceilal\i ]n[l\au gra\ioase turnuri de-o noapte, u=oare cor-turi de piei al c[ror merit era tocmai faptul c[ nu durau, c[ puteau firef[cute ]n mereu alte paradisuri ale p[m`ntului care nu apar\inea]mpreun[ cu plantele, animalele =i oamenii s[i dec`t sie=i. Binele =ir[ul reprezentau pentru fiecare dintre p[r\i ]n a=a m[sur[ altceva, ]nc`torice comunicare nu ]nt`rzia s[ se transforme ]ntr-o ne]n\elegere ]ndur-erat[ =i profund[. Omul alb, dornic s[ m[n`nce, s[ consume, s[ pro-duc[, se f[cea misionarul idealului s[u de bun[stare =i-i cerea indianu-lui s[ devin[ \[ran =i gospodar, dar indianul se lep[da de profanare:“}mi ceri s[ tai iarb[ =i s[ fac f`n, =i s[ devin bogat ca omul alb, darcum a= ]ndr[zni, oare, s[ tai p[rul mamei mele?”. Omul alb, fascinatde lumina atotputernic[ =i catastrofal[ a aurului, ]i cerea indianului s[devin[ miner, dar indianul rezista, opun`nd magiei aurului magica sacredin\[: “}mi ceri s[ sap ]n piatr[, dar a= putea la fel s[ sap sub pielepentru oase? C`nd voi muri n-a= mai putea s[ intru ]n trupul mameimele, pentru a m[ na=te din nou”. Omul alb era harnic, eroic,]ntreprinz[tor, neobo–sit, st[p`nit de o adev[rat[ furie a muncii. In-dianul ]=i punea ]n gard[ urma=ii: “Tinere, nu trebuie s[ munce=ti.Omul care munce=te nu poate visa, iar ]n\elepciunea vine ]n vis”.

294 Ana Blandiana

Indianul tr[ia ]n afara istoriei, indiferent la ispitele ei, dispre\uitorla r[spl[\ile ei, si, orgolioas[ =i puternic[, istoria l-a ]nvins. Pantaloniidin p`nz[ blue-jeans pe care-i purtau dureroasele grupuri din de=ertulArizonei sunt dovezi mai definitive dec`t tratatele de supunere sem-nate. Natura, ai c[rei reprezentan\i erau, nu-i va r[zbuna dec`t t`rziu,atunci c`nd, sufocat ]ntre bog[\iile =i ma=inile sale, omul alb o vaadora cu dezn[dejde, ca pe un ideal at`t de proste=te pierdut...

295Geniul de a fi

LUMIN{

Vi s-a ]nt`mplat vreodat[ s[ observa\i c`t de mare devine lumeatoamna? Ca o camer[ ]nc[rcat[ de obiecte =i lucruri ]n care toate ardeveni luminoase =i apoi ar disp[rea l[s`nd ]nc[perea uria=[ =i goal[,p[r[sit[ =i eliberat[ ]n acela=i timp. At`t de podoab[ ]i sunt frunzelelumii, ]nc`t chiar =i dispari\ia lor este ]n stare s[ o ]nfrumuse\eze. +icine =i-ar putea imagina o mai savant[ dispari\ie? Nu este o cobor`retreptat[ ]n neant =i nici o brusc[ nefiin\[. Este mai ]nt`i o intensifi-care exultant[ a tuturor for\elor vie\ii, o str[lucire at`t de ]ncordat[,]nc`t devine greu de suportat, a=a cum prea marea fericire poatenelini=ti ca o suferin\[. Transform`ndu-se ]n galben, verdele arde =ilumineaz[, ]n[l\`nd, ]ntr-un ultim elan, imnuri imateriale de slav[.Iar apoi, ]n clipa ]n care frunzele cad, nu cade dec`t trupul lor suavcarbonizat, ]mbr[c`nd ]n brocarte p[m`ntul, lumina r[m`ne ]n aer,mai intens[ dec`t putuse aerul vreodat[ fi, dezv[luitoare a unor spa\iinoi, nem[rginit de libere. Lumea se face deodat[ mai mare, neb[nuitde mare, ca =i cum s-ar da la o parte deodat[ o bogat[ cortin[, dinco-lo de care p[m`ntul ]ntreg st[ ]ntr-o emo\ionant[ a=teptare, fragil,curat. Zidurile se v[d limpezi ]n lumin[, stre=inile se deseneaz[exact, turnurile se ]ncrusteaz[ pe cer. +i cerul ]nsu=i, enorm, coboar[drept p`n[ la acoperi=uri, p`n[ la coroanele ascu\ite, schi\ate ]n ne-gru, ale arborilor. Este o savant[ trecere dinspre pictur[ spre grafic[,dinspre culorile ]nvolburate baroc spre liniile pure trasate modern ]nc[rbune, este o r[sturnare de sensuri din care universul nu are dec`t

CUPRINS

296 Ana Blandiana

de c`=tigat ]n subtilitate =i mister. Pentru c[, ciudat, aceast[ limpezire=i esen\ializare a lumii este mai misterioas[ dec`t bog[\ia ei estival[,f[r[ hotar. Culorile, fructele, frunzele \ineau de senza\ii, de trup, dematerie, ]n timp ce golul iluminat de acum nu poate fi perceput dec`tprintr-un tremur u=or sufletesc, un tremur pe care ne-am obi=nuit s[-lconfund[m, simplificator, cu triste\ea, c`nd el nu este dec`t preaplinul,intens p`n[ la durere, al unei bucurii.

297Geniul de a fi

CU M~NA ST~NG{

}n or[=elul din Middle West unde am locuit mai bine de trei luni,toat[ lumea scria cu m`na st`ng[ =i asta — departe de a ne amuza cao picanterie a locului — ne d[dea un fel de continu[ nelini=te, ca =icum ne-am fi mi=cat f[r[ ]ncetare printre infirmi pe care nu =tiamcum s[-i trat[m.

Apucau foaia ]ntr-un fel ciudat, rotind-o mai ]nt`i =i a=ez`nd-o]ntotdeauna oblic, aproape ascuns[ sub bra\ul st`ng. Mi=c[rile lorscurte =i ne]ndem`natece, ca un fel de b`lb`ial[ a gesturilor ]naintede a se apuca de scris, nenum[ratele mi=c[ri infinitezimale care]nso\eau — asemenea unui bruiaj al sunetului de baz[ — a=ezaream`inii pe pagin[ pentru a ]ncepe s[ scrie, ]mi trezeau o mil[ tulbure,amestecat[, ]mpotriva sentimentelor mele pline de bun[voin\[, cu oabia ascuns[ aversiune. Nu m[ puteam hot[r] ]ntre acest impur sen-timent de superioritate =i o adev[rat[ intimidare ]n fa\a acelei ]ntregipopula\ii scriind cu m`na st`ng[ =i explic`nd c[ =tie s[ scrie cuam`ndou[ m`inile. Dar nu scriau niciodat[ cu dreapta, ]nc`t, dac[existase c`ndva l[rgirea efectiv[ a posibilit[\ilor lor de exprimare, ease transformase cu timpul, printr-o r[sturnare de ne]n\eles, ]ntr-o]ngr[dire de care nu-=i d[deau seama =i de care continuau s[ fiem`ndri, ca de un simbol al libert[\ii. Vedeam zilnic, tot mai confuz[,nenum[rate perechi de m`ini av`ndu-=i via\a lor particular[, f[r[leg[tur[ cu trupurile c[rora le apar\ineau, mi=c`ndu-se neobi=nuit =itransform`ndu-=i cu arogan\[ infirmitatea ]n sfidare.

Dup[ c`tva timp, noi, care scriam normal, obi=nuit, f[r[ efort,

CUPRINS

298 Ana Blandiana

c[p[tasem un fel de jen[ ]n a ne purta firesc =i, dintr-un fel de do-rin\[ de adaptare probabil, f[ceam aproape f[r[ s[ ne d[m seamac`teva gesturi ]n plus ]nainte de a ne apuca s[ scriem, ca =i cum n-amfi putut-o face pur =i simplu, ca =i cum =i nou[ ne era destul de greu.Evident, ne jenam unii de al\ii c`nd ne surprindeam reciproc ]n vreoasemenea situa\ie, dar continuam, aproape incon=tient, dintr-un ad`nc=i nem[rturisit instinct de conservare, s[ ne ascundem u=urin\a de ascrie, s[ ne l[ud[m cu st`ng[ciile noastre mimate.

Cele trei luni exacerbate de dorul de cas[, exasperate de incapa-citatea noastr[ de adaptare, se transformau ]ntr-o lentil[ deforma-toare prin care lumea se vedea mai ciudat[ dec`t era ]n realitate, maiplin[ de sensuri =i de simboluri dec`t o puteam b[nui, d[t[toare deco=maruri =i de reverii care ne apar\ineau nou[ mai mult dec`t ei,nou[, c[rora nu ne era indiferent c[, printre veveri\e =i case cu ob-loane colorate, locuitorii pa=nicului =i idilicului or[=el din Middle Westscriau cu m`na st`ng[.

299Geniul de a fi

V~NZ{TORII DE AP{

}nainte de a trece prin poarta european[ a Gibraltarului, vaporulurma s[ opreasc[ pentru c`teva ore la Casablanca, nume sonor defilm =i de poveste de dragoste, port c[ruia nu-i corespundea ]n min-tea noastr[ dec`t o rostogolire ]nc`ntat[ =i exotic[ de vocale. Am ajuns]n zorii unei zile intens albastre care avea s[ se dovedeasc[ dogori-toare =i am stat pe punte vreo or[ privind cum nava ]nainteaz[ lent]n “cel mai mare port al Africii”’, oferindu-ne mai ]nt`i priveli=ti fru-moase, idilice, apoi tot mai concrete vederi asupra unor cheiuri mur-dare, cu mun\i de gr`u abia acoperit de prelate, ]mpr[=tiat de pa=i pekilometri p[tra\i, cu baloturi a=ezate la ]nt`mplare, gr[mezi de =ine,piramide de l[zi, stive de colaci de s`rm[ — =i prin tot acest haoscolorat, caftanele albe sau maronii ale oamenilor portului, a=eza\i doic`te doi sau ]n grupuri, ]ntr-un fel de lene mai mult sau mai pu\incontemplativ[, ]ntr-un fel de uitare de sine, de toropeal[ tradi\ional[.Cobor`nd, a trebuit s[ str[batem mai bine de o jum[tate de or[ toat[aceast[ picotitoare dezordine, ]nainte de a da brusc ]ntr-o strad[ larg[,cu palmieri pe mijloc, cu bazaruri pe o parte =i alta, cu m[rfurile ex-puse p`n[ pe trotuar, cu bl[nurile =i al[murile at`rnate deasupra rigo-lelor. Tarabe v`nz`nd un fel de p[sat cu lapte ]n boluri de lemn nutocmai curate, c[rucioare cu fructe exotice, =i mai ales, mereu acelecovoare =i acele burnus-uri, =i acele t[vi de aram[ =i sandale de piele,=i curele, =i inele, =i m[rgele, =i gen\i, =i castroane, =i ceainice, totulstr[lucind de culori =i lucr[turi orientale, totul ]mbiat ]ntr-un ame-stec de limbi viu =i pitoresc, prietenesc =i neobosit. T`rguiala e aproape

CUPRINS

300 Ana Blandiana

mai important[ dec`t v`nzarea, primul pre\ cerut este ]ntotdeaunade c`teva ori mai mare dec`t cel care va fi dat ]n cele din urm[, cutoate protestele cump[r[torului sunt date jos de pe rafturi zeci dem[rfuri, sunt desf[cute m[t[suri, sunt dezv[luite secrete. }\i veneas[ nu mai pleci, s[ stai la nesf`r=it s[ te minunezi de toate acele lu-cruri frumoase care p[reau extrem de ieftine f[r[ a fi ]ntr-adev[r, carepurtau ]ns[ cu toatele pecetea col\ului de lume care le-a produs, =imai mult dec`t at`t, savoarea, parfumul ]ntregii lumi islamice, cul`ncezeala ei =ireat[ =i vorb[ria ei ]nv[luitoare, cu bijuteriile ei com-plicate =i caligrafiile ei ]nc[lcate, cu aurul =i culorile ei grele. At`rnatede stre=ini, rochii lungi cusute bogat cu motive orientale, ]n galben =iaur, ]n verde =i ]n argint, sem[n`nd unor rochii de ]mp[r[tese, =i unorve=minte preo\e=ti, las[ g`ndul s[ alunece spre fastul bizantin ]nru-dit prin subteranele veacurilor cu acest gust greu de str[luciri =i dearome.

}n dosul bazarurilor se ]ntindea Medina — cartierul vechi —]ncreng[turi ]nguste de uli\e, dughene cu marfa curg`nd p`n[ ]nmijlocul str[zii, v`nz[tori l[ud`ndu-=i averile, merg`nd =i lu`nd dela vecin dac[ ]i cereai un produs pe care nu-l avea, copii descul\i =iaproape goi juc`ndu-se pe sub tejghele, ma=ini demente ]ncerc`nd s[treac[ prin spa\iul ]ncredibil de ]ngust dintre tarabe =i izbindu-se cunon=alan\[ ]n oameni, ]n mese, ]n col\uri de case... Prin ]nghesuialade sf`r=it de lume, pluteau cu dezinvoltur[ femei ]nalte, ]mbr[cate ]nlungi ve=minte despicate ]n p[r\i uneori p`n[ aproape de coaps[, darcu capul acoperit de un fel de glug[ bogat[ care cre=tea din rochie,cu fa\a ascuns[ sub feregeaua ]mpodobit[ cu paiete =i cu motivena\ionale, ]nc`t ochii =i fruntea care scap[ ]ntre cele dou[ paravanepar de cele mai multe ori ne]nchipuit de frumoase, misterioase p`n[la basm. Tot din aglomera\ie se decupeaz[ din c`nd ]n c`nd ni=tepersonaje ciudate, ni=te b[tr`ni slabi =i negri de soare, ]mbr[ca\i ]n

301Geniul de a fi

mantii albe =i purt`nd ]n spate mari recipiente de aram[, prinse de-acurmezi=ul pieptului cu dou[ curele late de care at`rn[ multe ce=cu\emetalice, filigranate, str[lucitoare ]n soare. B[tr`nii poart[ ]n m`n[un clopot, de aram[ =i el, =i sunetele care le ]nso\esc astfel trecereaprin mul\ime adun[ un fel de halo sonor figurii lor stranii sclipind deal[muri =i de albul ]mbr[c[mintei. Dac[ vrei s[-i fotografiezi, se ]ntorccu spatele — pozeaz[ numai pentru un dolar. Sunt v`nz[torii de ap[.

302 Ana Blandiana

SIMT CUM UIT

Simt cum uit, simt cum, cu fiecare or[ care trece, mi se =terge dinminte ]nc[ o senza\ie, ]nc[ un personaj, ]nc[ un sentiment, l[s`ndu-m[suspendat[ ]n acest prezent ve=nic =i inexplicabil pentru c[ leg[turilecu restul timpului i-au fost dizolvate. Uit cu ner[bdare, uit cu vo-luptate, uit chiar cu un fel de h[rnicie a uit[rii, dar =tiu c[ nu estevorba de o boal[, ci de o stare de spirit, de o anume somnoroas[alunecare care m[ face s[ tr[iesc evenimente =i ]nt`mpl[ri f[r[ s[ leobserv m[car — =i atunci nimic mai firesc dec`t s[ nu-mi mai aducaminte de ele.

Nu uit ]ns[, a=a cum ar fi de a=teptat, am[nuntele, p[str`nd doaro imagine general[, schematic[, a unei situa\ii sau pur =i simpluenun\ul alb al existen\ei ei, uit chiar datele esen\iale, uit chiar faptulc[ a existat, =i dac[ mai p[strez totu=i o firav[ b[nuial[, o senza\ietulbure c[ a fost totu=i ceva, este pentru c[ ]mi r[m`n ]n minte c`tevaam[nunte absurde — o pietricic[ sim\it[ prin talpa sub\ire a sanda-lei, felul ]n care se ]ndoia ]ntr-o cut[ dizgra\ioas[ b[rbia cuiva, o al-bin[ care mi s-a a=ezat pe o =uvi\[ de p[r at`rn`nd peste ochi... Uitfaptul c[ am fost vreodat[ ]ntr-un ora=, dar \in minte o strad[ cotind]ntr-un anumit fel pe l`ng[ o ci=mea din fa\a unei case vopsite ]ngalben murdar =i l[s`nd s[ i se vad[ perdelele demodate cu broderiicomplicate. Iar acest cadru pe care nu =tiu unde s[-l plasez ]n ora=elecunoscute de mine m[ face s[ m[ ]ndoiesc de siguran\a mea =i s[ m[]ntreb dac[ n-am fost totu=i ]n ora=ul acela al c[rui nume nu-mi spunenimic. Aceast[ ]ndoial[ ]ns[=i este extrem de ]ndoielnic[ totu=i, pen-

CUPRINS

303Geniul de a fi

tru c[ =tiu foarte bine c[ ci=meaua =i casa, vii ]n memoria mea, arputea fi din alt[ localitate, pierdut[ la r`ndul ei in uitare.

+tiu ca am fost la Praga, =tiu toate g`ndurile mele de atunci, ]mig[sesc notate toate impresiile din cartierul lui Kafka, din straniul cimi-tir al[turat, g[sesc o lung[ descriere a unui orologiu merg`nd ]mpo-triva timpului, cu acele mi=c`ndu-se, filozofic, de-a-ndoaselea, dar ]nmintea mea de acum, ]n fiin\a mea de azi, n-a mai r[mas nici oamintire, pe retina mea n-a mai r[mas umbra nici unei imagini. Dac[nu a= =ti c[ al meu este scrisul acela, ]nc[ cite\, ale mele =ters[turilede ner[bdare, nu a= recunoa=te c[ prin capul meu au plutit acele ideistr[ine, prin ochii mei au lunecat acele priveli=ti nemaiv[zute.

+i atunci ]n acest amestec de timpi confund`ndu-se ]ntre ei, c`ndtrecutul ]mprumuta incertitudinile viitorului, iar viitorul aerul lene=,=tiut pe de rost al trecutului, ce poate fi mai firesc, mai logic dec`tiritanta nesiguran\[ c[ ceea ce tr[iesc mi se ]nt`mpl[ ]ntr-adev[r =ic[ ceea ce v[d ]n jur sunt mai mult dec`t ni=te p[reri, din moment ceeu ]ns[mi cea de ieri, =l de alalt[ieri, =i din to\i anii trecu\i nu sunt ]nochii mei ast[zi dec`t o p[rere inconsistent[ r[t[cind printr-o memo-rie cu fluxuri =i refluxuri capricioase, st[p`nite de a=tri necunoscu\i.

304 Ana Blandiana

DESP{R|IRE

Am p[r[sit New York-ul ]ntr-o dup[-amiaz[ de mai, cald[ =i idili-c[, somnoroas[, cu un soare mult mai potrivit s[ poleiasc[ acoperi=uriprovinciale =i \uguiate de \igl[ ro=ie =i str[zi desuete cu romani\[ =iuluci, dec`t cheiurile uleioase, transatlanticele triumf[toare si zg`rie-norii mar\ieni ai celui mai mare ora= de pe p[m`nt. Dar nu era primaoar[ c`nd descopeream lipsa de discern[m`nt a soarelui, incapabils[ deosebeasc[ o metropol[ de un c[tun =i oferindu-se cu o at`t dedemocratic[ incon=tien\[ tuturor, =i, de altfel, nu soarele era centrulaten\iei noastre tracasate ]n acea dup[-amiaz[ a desp[r\irii. O desp[r-\ire birocratic[ =i istovitoare, cu ore lungi de stat la cozi exotice =iinterna\ionale, ]n burta cenu=ie a v[mii, apoi ]n burta nichelat[ =imirosind a linoleum a vaporului; o desp[r\ire cu formulare, =i che-stionare, =i declara\ii, =i pa=apoarte, care nu mai l[sau timp =i spa\iusentimentelor =i ideilor, care nu mai l[sau loc dec`t dorin\elor gr[bitesi isterizate de a sf`r=i odat[, de a ]ncepe altceva, oceanul, Europa,casa, via\a. +i abia c`nd s-au sf`r=it ]ntr-adev[r toate acele rituri alebirocra\iei interna\ionale, abia dup[ ce ne-am azv`rlit bagajele ]ntr-ocabin[ cuprins[ de o singur[, definitorie privire, abia dup[ ce am ie=italerg`nd, liberi ]n sf`r=it, ]n sf`r=it latini pe sc`ndurile italiene alepun\ii, liberi de limba englez[, de supele ]n pastile, de p`inea ]n celo-fan, liberi de dep[rtarea f[r[ speran\[ de cas[, abia dup[ ce am ajunssus g`f`ind =i, aplec`ndu-ne peste cea mai de sus balustrad[, am de-scoperit f`=ia cresc[toare de ap[ neagr[ care ne =i separa de Ameri-ca, abia atunci, ]n golul brusc pe care spaimele disp[rute ]l l[saser[,

CUPRINS

305Geniul de a fi

evenimentele s-au rev[rsat ]n noi =i, ]n soarele, evident deodat[, aldup[-amiezii de mai, a ]nceput desp[r\irea.

Transatlanticul pornise, lunec`nd ]ncet dar implacabil, dep[rt`ndu-se de \[rm, dar rotindu-se mai ]nt`i, cu un fel de binevoitoare perfi-die, pe ovalul ireal al insulei Manhattan. +i, cum treceam de-acurmezi=ul arterelor retezate f[r[ menajamente de ap[, p[rea c[r[sfoim ]ncet, una dup[ alta, ca pe ni=te p[g`ni de piatr[, str[zile]nalte ale New York-ului, cl[dite din cuburi uria=e pentru uzul unorcopii nep[m`nteni. Dar c`t de p[m`ntean[ era, ]n schimb, privireanoastr[ tot mai ]ntoars[ spre metropola care ne devenea, tot mai ire-versibil, trecut! Dup[ ce luni de zile nu visasem dec`t aceast[ clip[italian[ a desprinderii, ruperea vaporului de continentul devenit, dinnou, de neatins declan=a ]n noi brusc o nostalgie violent[ pe care n-ob[nuisem posibil[ =i care, ciudat, nu s-a mai terminat de atunci.

306 Ana Blandiana

TOT CE POVESTESC

Tot ce povestesc s-a petrecut cu mai mul\i ani ]n urm[, cu trei, saupatru, sau =apte, sau zece ani ]n urm[, ]ntr-un trecut destul de]ndep[rtat pentru a l[sa contururile s[ se irizeze ]n aureole =i destulde apropiat pentru a p[stra ]nc[ nestinse nuan\ele. Au fost c[l[toriide c`teva zile, c`teva s[pt[m`ni sau c`teva luni, c[l[torii f[r[ somn=i f[r[ hiaturi, f[r[ ]ndoieli =i f[r[ satura\ii, c[l[torii ad`nci ca ni=temagazii nesf`r=ite de impresii, ca ni=te misterioase magazii a c[rorgolire dureaz[ infinit mai mult dec`t umplerea lor.

Iat[, sunt ani ]ntregi de c`nd povestesc, f[r[ a sf`r=i, imagine cuimagine =i sentiment cu sentiment, imagini =i sentimente care au du-rat, atunci ]n realitatea lor, poate c`teva secunde numai, dar care,desf[cute pe masa mea de scris, ocup[ ]ntregi pagini la cap[tul c[rorar[m`n la fel de secrete, de neexprimate.

De fapt le povestesc adun`ndu-le din amintiri =i din carne\ele cuun fel de uimire =i ne]ncredere. Le-am tr[it chiar eu? Mi s-au ]nt`mplatchiar mie? }mi amintesc, desigur, perplexitatea ]nminunat[ care m-acuprins ]n fa\a vitraliilor de la Chartres, prima explozie gotic[ la careasistam, dar eram cu adev[rat eu fiin\a aceea pe care nu mi-o maiamintesc ]n am[nunte, nu mai \in minte ce g`ndea, nici ce f[cuseimediat ]nainte sau imediat dup[ aceea, despre care =tiu doar c[ tre-mura ca de frig ]n fa\a culorilor =ia formelor =tiute pe dinafar[ dinc[r\i si totu=i neb[nuite? Eram chiar eu — eu cea care alerg zilnic latramvaiul 12 — ]n diminea\a aceea arz[toare, ]n cheile fluviului Colo-rado, alerg`nd ]n jos, spre m[runtaiele fierbin\i ale p[m`ntului? Mi

CUPRINS

307Geniul de a fi

se pare destul de improbabil si mai greu de admis dec`t a admite c[miraculoase ]nt`mpl[ri au f[cut din mine depozitara memoriei uneialte fiin\e care la mii de kilometri a v[zut ceea cea= vrea s[ v[d. Cuc`t trece timpul detaliile se lumineaz[ de o lumin[ str[in[, din tot cemi se ]nt`mplase c`ndva neuit`nd dec`t faptul c[ mi s-a ]nt`mplatmie. Cu c`t trece timpul litera mea continu[ s[ povesteasc[, o po-veste frumoas[, pe care o ascult =i eu cu uimire =i cu invidie.

CUPRINS

Not[ asurpa edi\iei ..........................................................................2Tabel cronologic ...............................................................................3

A FI SAU A PRIVI ........................................................................... 13SCUTUL FRAGIL ............................................................................ 15BIBLIOTECI ................................................................................... 17DE GENUL FEMININ ...................................................................... 19VITEZA .......................................................................................... 21INTRANSIGENTA S{RB{TOARE ..................................................... 22DIC|IONAR ................................................................................... 25REGULA JOCULUI ......................................................................... 26ADEV{RATUL CON|INUT AL UNEI NO|IUNI ................................ 28“DIN LUMEA CELOR CARE NU CUV~NT~” ..................................... 30AXIOMA ........................................................................................ 32ASEMENEA PLANETELOR .............................................................. 33CERTIFICATUL DE COPIL{RIE ....................................................... 35}N AUTOBUZ................................................................................. 37PEISAJ }NVINS ............................................................................... 40LA MILCOV ................................................................................... 42DESPRE Z~MBET ........................................................................... 44TEST ............................................................................................. 46EGALITATE .................................................................................... 47ELUDARE ...................................................................................... 49OGLINZI ....................................................................................... 51

F{R{ AP{RARE ............................................................................. 53FRAGMENTE (Antijurnal) ............................................................... 55NEVOIA DE BASM ......................................................................... 76CALITATEA CA VIN{ ...................................................................... 78NE}NDOIALA ................................................................................. 80CIVILIZATIE ................................................................................... 82ABSEN|A LUI HOMER................................................................... 84STRADA PISICILOR ....................................................................... 86LIPSA DE AP{RARE A UMBRELOR ................................................. 88BANCA TIMPULUI ......................................................................... 90DIALOG DESPRE TIMP .................................................................. 91UMBRA ......................................................................................... 93DORUL .......................................................................................... 95DOU{ VERBE ................................................................................ 97AURUL .......................................................................................... 99O CARTE ..................................................................................... 102T~RGUL DE C~NTEC ................................................................... 104MONUMENTUL C{L{TORULUI NECUNOSCUT ........................... 106INTENSITATEA SUPLICIULUI ....................................................... 108PRETIOASELE R{+INI .................................................................. 111PIRAMIDE R{STURNATE ............................................................. 113SPAIMA DE M{RE|IE ................................................................... 114DIALOG....................................................................................... 115CALENDAR .................................................................................. 117}N MARE ..................................................................................... 119HORIA REX DACIAE .................................................................... 121MAI MULT CA TRECUTUL ........................................................... 125FRAGMENTE (Spaima de literatur[) ............................................ 127MAI IMPORTANT ......................................................................... 137CUM AM DEVENIT POET ............................................................. 138EXCLAMATIA DIN TROIENE......................................................... 142

DESPRE TINERE|E ...................................................................... 144INSCRIP|IE PE O GRAMAD{ DE CIOBURI ................................... 146PE MALUL DELIRULUI ................................................................. 148ABSEN|A FORMEI ....................................................................... 151CULEG{TORUL DE CIUPERCI ...................................................... 153PERSEVEREN|{ ........................................................................... 155O FORMUL{ ............................................................................... 156GLOS{ LA O PLOAIE ENGLEZ{ ................................................... 158GENIUL DE A FI .......................................................................... 160COMPENSA|IE ............................................................................ 162INCREDIBIL, DAR ADEV{RAT ...................................................... 164SCEN{ DE DANS ......................................................................... 165FRAGMENTE ............................................................................... 168MU+CHIUL R~SULUI ................................................................... 180DESPRE EGALITATE ..................................................................... 182MISTERUL REVOLTEI .................................................................. 183NICI UN NUME ............................................................................ 188ABISURI ...................................................................................... 189FATALE ........................................................................................ 190A DOUA GEOGRAFIE ................................................................... 191ARTI+TI +I FIARE ........................................................................ 193AUTOBIOGRAFIE ........................................................................ 194CA }NTR-O TAPISERIE VECHE...................................................... 195CA UN HAN SPANIOL .................................................................. 197}N MUZEU ................................................................................... 199REAC|IA DE AP{RARE................................................................. 200QUOD ERAT DEMONSTRANDUM ................................................ 202ANTI JURNAL .............................................................................. 204DIMENSIUNI ................................................................................ 206NEVOIA +I SPAIMA DE SINGUR{TATE ......................................... 208EMBLEMA ................................................................................... 210

MAREA PREJUDECAT{ ................................................................ 212CA|EII PAM~NTULUI .................................................................. 214PREFABRICATE ............................................................................ 216POEM DE VARA ........................................................................... 218CUV~NTUL ................................................................................. 220INFIRMITATE ............................................................................... 222FELUL CUM PLOU{..................................................................... 224AXIOMA ...................................................................................... 225UMBRA PRIDVORULUI ................................................................ 227A NU FI }NFR~NT ........................................................................ 228ORA+E DE SILABE ....................................................................... 229GRAND CANYON......................................................................... 231PLANUL SECUND AL GIOCONDEI ............................................... 233DORIN|A .................................................................................... 235PIATRA ........................................................................................ 237LA MORM~NTUL LUI GOYA ........................................................ 239NORII .......................................................................................... 241SAGRADA FAMILIA ...................................................................... 243}N IARN{ ..................................................................................... 246SPUMA ........................................................................................ 248SICILIA, O, SICILIA !... ................................................................. 253NUMELE ...................................................................................... 260GURA-LEULUI ............................................................................. 262UN ROL....................................................................................... 264LA NOI ........................................................................................ 266REALISM ..................................................................................... 268ESCAL{ ....................................................................................... 269PUSTIURI .................................................................................... 271OD{I, CORIDOARE, SC{RI, MANSARDE ...................................... 274SINGUR{TATEA ........................................................................... 277RUINE, TEMPLELE ....................................................................... 279

}N MI+CARE ................................................................................ 281PE STR{ZI ................................................................................... 283UN OBICEI .................................................................................. 286LEONARDO DA VINCI, MICHELANGELO, RAFFAELLO ................. 288BINELE +I R{UL .......................................................................... 292LUMIN{ ...................................................................................... 295CU M~NA ST~NG{ ...................................................................... 297V~NZ{TORII DE AP{ .................................................................. 299SIMT CUM UIT ............................................................................ 302DESP{R|IRE ................................................................................ 304TOT CE POVESTESC.................................................................... 306