educatie copii

50 de lucruri de facut impreuna cu micutul tauScris de Otilia Ignat

Sunt o sumedenie de lucruri marunte pe care le poti face pentru sau impreuna cu prichindelultau, asa ca, jumatate in gluma, jumatate in serios, regaseste mai jos 50 de idei numai bune defolosit, mai ales daca micutul tau are cel mult 10 ani:

1. Alapteaza-l, cel putin pana la sase luni.

2. Vorbeste-i si povesteste-i despre cate in luna si in stele.

3. Explica-i, pe intelesul lui, despre orice il intereseaza.

4. Raspunde-i la orice intrebare (uita afirmatia: "Esti prea mic/a sa intelegi"), exista pentrufiecare intrebare un raspuns pe masura varstei.

5. Spune-i poezii, citeste-i, deseneaza-i, inventeaza povesti, cantece si istorioare cu talcpentru fiecare situatie.

6. Sarbatoreste-i ziua de nastere, macar o data, in parc, cu baloane si arlechini.

7. Invata-l sa inoate, sa mearga pe bicicleta, sa se urce in copaci, sa mearga pe role - de fapt, il vei invata sa aibaincredere in el.

8. Lauda-l, incurajeaza-l, spune-i si dovedeste-i ca ai incredere in el.

9. Supravegheaza-l, mereu cu maxima atentie, dar fara sa-si dea seama.

10. Ajuta-l! Mereu, constant, dar mai ales neconditionat.

11. Fa-l sa inteleaga faptul ca esti mereu alaturi de el, prin dovezi, nu doar spunandu-i acest lucru.

12. Bateti-va cu zapada.

13. Bateti-va cu frisca (macar o data).

14. Lasa-l sa mearga cu prietenii sau colegii in tabara.

15. Permite-i sa isi petreaca noaptea la prieteni (sub supravegherea parintilor prietenului).

16. Nu-l bate - pedepseste-l cu sanctiuni sau priveaza-l de lucrurile care ii plac.

17. Mergeti impreuna la teatru (cat poti de des).

18. Mergeti la muzee (si fa-l sa inteleaga faptul ca a merge la muzeu este o activitate frumoasa si placuta, din care are deinvatat).

19. Lasa-l sa se joace cu animale si sa aduca acasa pui abandonati.

20. Gaseste, in fiecare zi, cel putin o ora pe care sa o petreceti impreuna, dedicata exclusiv copilului tau.

21. Invata-l sa ofere cadouri - cumparati-le, pregatiti-le si oferiti-le impreuna.

22. Invata-l sa puna suflet in ceea ce face.

23. Indeamna-l, ajuta-l, constrange-l, daca este nevoie, pentru a descoperi placerea cititului, pasiunea pentru carte. Estegreu, dar merita din plin efortul tau.

24. Invata-l sa caute in dictionar cuvintele pe care nu le cunoaste si sa foloseasca enciclopediile.

25. Gaseste calea de mijloc intre a-l invata sa-si apere bunurile si generozitate.26. Mergeti impreuna la cumparaturi.

27. Ajuta-l sa isi gaseasca un hobby si incurajeaza-l sa isi cultive pasiunea.

28. Sadeste samanta pasiunii in sufletul lui.

29. Invata-l sa iubeasca.

of 2

3/14/2010http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8164

30. Incurajeaza-l sa isi faca prieteni si arata-i care este diferenta dintre un prieten bun si cei zece amici pe care ii are lascoala.

31. Da-i bani de buzunar, dar intreaba-l ce face cu ei si indeamna-l sa faca economie.

32. Permite-i sa faca munci usoare, potrivite varstei lui, pentru recompense financiare.

33. Invata-l sa iubeasca si sa respecte natura (orice vietate, de la gandacelul de gradina, pana la melc, de la vrabie, lafluturas, are o poveste in spate - pe care tu o poti inventa pentru el).

34. Chiar daca citeste: "Capra cu trei iezi", "Scufita Rosie", "Cei trei purcelusi", unde lupul este personajul negativ, explica-i faptul ca lupul este stramosul cainelui si ca nu este nici pe departe atat de rau ca cel din povesti. Evident, este un sfat deprincipiu.

35. Apara-l, cearta-te pentru el, daca este cazul, fa-l sa se simta protejat.

36. Indeplineste-i dorintele cu adevarat importante pentru el. Nu orice moft, ci acele dorinte care conteaza cu adevarat.

37. Dormiti o noapte afara, ca sa vedeti o eclipsa de luna sau o ploaie de meteoriti.

38. Alergati prin ploaie (vara, din parc pana acasa).

39. Pune-l in situatii neprevazute si lasa-l sa se descurce singur, dar ramai pe aproape.

40. Luati-l cu voi (adultii), in vizite, in excursii, si nu-i arata, nici macar in gluma, ca incurca sau ca va deranjeaza.

41. Pune-te in pielea lui inainte de a-l certa pentru vreo prostioara. Uneori, ei sunt cei care au dreptate.

42. Respecta-ti promisiunile pe care i le faci. Pentru prichindel, cuvantul tau este foarte important.

43. Explica-i, in mod detaliat, ce se poate si ce nu se poate, nu-i interzice, pur si simplu, un lucru sau altul, pentru ca asaspui tu.

44. Invata-l sa fie increzator in viitor, sa depaseasca momentele dificile, sa se simta puternic. Cum? Prin putereaexemplului tau.

45. Vorbeste cu el despre sex, cu naturalete, pe intelesul lui. Sexul face parte din viata, nu este o chestiune nici rusinoasa,nici murdara. Daca vei vorbi in astfel de termeni, vei face din el un inhibat, care va avea de suferit si va ajunge un adultneimplinit.

46. Repeta-i de sute si mii de ori marile pericole ale vremurilor in care traim - SIDA, droguri, violenta. Poti incepe linistitacampania anti-violenta, anti-drog, de la 5-6 ani... Din pacate, aceasta este lumea in care traim.

47. Insufla-i principiile credintei. Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc! Copiii nostri sunt temelia secolului XXI.

48. Respecta-l!

49. Respecta-i intimitatea. Nu se va ascunde si, implicit, vei avea control asupra a ceea ce face.

50. Iubeste-l!

of 2


Accepta-ti copilul asa cum esteScris de Greta Harja

Orice parinte este tentat, mai mult sau mai putin constient, sa-l perceapa pe cel mic prin"oglinda" propriei personalitati, dorindu-si ca acesta sa-i calce pe urme.Spre exemplu, daca tu esti o persoana extrovertita si careia ii place sa fie in centrul atentiei,iar fiica ta este mai timida, ai tendinta, poate, sa incerci sa ii impui sa se comporte altfel decatsimte ea.

Un alt aspect este ca majoritatea parintilor doresc sa-si realizeze visele care au ramas lastadiul de... vise, prin intermediul copiilor. Este ca si cum ar trai ei insisi acele satisfactii siimpliniri.Daca sotul tau si-a dorit sa devina medic, insa, din anumite considerente, nu a putut urmafacultatea de medicina, nu este deloc exclus sa-l oblige pe copil sa se orienteze spre aceastafacultate, fara sa tina cont de preferintele si inclinatiile acestuia.

Nu spune nimeni ca este usor sa-l accepti pe cel mic asa cum este. Iti doresti ce este cel maibine pentru el, numai ca notiunea de "bine" poate sa nu coincida cu ceea ce intelege micutul

prin aceasta. Incercam sa ii impunem ceea ce dorim noi, in loc sa ne mentinem atitudinea deschisa si sa fim dispusi sa neadaptam personalitatii lui.

In contextul stilului de viata cotidian si al numeroaselor proiecte de care trebuie sa ne ocupam la serviciu, nu este demirare ca tindem sa-l tratam si pe copil ca pe un proiect, ceva asupra caruia putem detine controlul.Dar cel mai bun mod de a-i fi, cu adevarat, de folos, este de a-l ajuta sa se descopere si sa se cunoasca el insusi, iar rolulnostru, ca parinti, este de a-i arata directia potrivita - si in nici un caz, de a i-o impune.

Orice parinte trebuie sa fie constient de faptul ca micutul are calitati care trebuie stimulate si cultivate, dar si defecte sauslabiciuni pe care se intampla sa nu le putem schimba si trebuie sa le acceptam ca atare.

Invata sa asculti

Prioritatea ta, ca mama, este sa inveti sa-l asculti pe cel mic si sa asculti ce are de spus. La varsta de trei-patru ani, estemomentul optim sa afli ce il intereseaza, ce isi doreste si sa-i stimulezi creativitatea.De asemenea, daca stii ce se intampla in mintea lui si ce gandeste, vei fi scutita de surprizele neplacute. O data stabilite,legatura emotionala si comunicarea dintre mama si copil nu pot fi distruse decat in situatii extreme.

Evita etichetarile

Acest aspect este important mai ales in primii ani ai micutului, cand esti tentata sa-l sufoci cu exemple: "Prietenul tau emai cuminte", "Fratele tau este mai descurcaret". Oricum, la aceasta varsta copilul este in proces continuu de schimbare,si nu este deloc imposibil sa-si schimbe atitudinea - fiind, in acelasi timp, scutit de a se simti inferior in raport cu alti copii.

Gandeste in perspectiva

Visele si dorintele copiilor trebuie incurajate chiar daca - sau mai ales - nu coincid cu ale noastre. Daca micutul vrea sadevina pilot de curse, iar tu il "vezi" economist, nu incerca sa-l demobilizezi (eventual, spunandu-i ca si-a ales o profesiunepericuloasa).Tine cont de faptul ca isi va schimba de nenumarate ori punctul de vedere pana ajunge la varsta la care trebuie, cuadevarat, sa decida ce vrea sa faca in viata. Este important sa stie ca poate conta pe tine in orice situatie.

Page 1 of 1


Delicata problema a comunicarii cu adolescentiiScris de Greta Nita

Probabil ca mai degraba ar trebui spus "spinoasa problema", intrucat, cu siguranta nu estedeloc un lucru simplu. Modul in care decurge relatia dintre adolescent si parinti le poate dadureri de cap celor din urma, iar pentru tanarul respectiv ar putea constitui o veritabila sursade stres.Bineinteles ca intentiile bune ale parintilor se pierd undeva pe drum, iar adolescentul ramanecu impresia ca, in cel mai fericit caz, "ai lui" sunt niste demodati si conceptiile lor sunt depasitedemult.

Iata numai doua exemple edificatoare. Sa presupunem ca descoperi in camera lui, in modevident nu prea bine ascuns, un pachet de tigari. Tras la raspundere, iti va spune ca... i le-adat un prieten spre pastrare, de exemplu. Nu ia in calcul ca prezumtivul "prieten" i-a dat sapastreze si bricheta. Evident ca o minciuna atat de stravezie ar scoate din sarite pe oricine side aici pana la cearta nu mai e decat un pas.

Analog, daca parintii sunt ingrijorati ca adolescentul in varsta de 13-14 ani a inceput deja saiasa la o bere "cu baietii", el va ajunge la concluzia despre care vorbeam ceva mai devreme: parintii au o mentalitatedescinsa din secolul trecut, in definitiv ce greseste daca bea si el o bere, e baiat mare de acum etc.

Cu fetele, lucrurile stau aproximativ la fel, cu exceptia faptului ca, la varsta aceasta, nu le place prea mult berea. Dar si eleau "puseuri de emancipare", in special atunci cand vor sa se machieze provocator sau sa plece la discoteca in timpulsaptamanii, fara a-si fi terminat lectiile.

Daca esti mama unui adolescent, sunt toate sansele sa te fi confruntat deja cu acest gen de probleme, a caror rezolvarenu o gasesti intotdeauna cu usurinta. Dincolo de a fi rabdatoare si a astepta sa treaca varsta aceasta dificila, sunt si altelucruri pe care le poti face in asa fel incat sa imbunatatesti calitatea comunicarii cu fiul sau fiica ta.

Arta de a asculta

La baza unei bune comunicari cu adolescentii, in special, se afla capacitatea ta de a-i asculta. Iar acest lucru se simteimediat (mai ales ca tinerii sunt atat de sensibili), iar acest lucru ii va face sa se deschida mai usor si sa fie mai receptivi laceea ce vrei sa le transmiti.

Sa luam tot unul dintre exemplele mentionate: cel in care il surprinzi ca are un pachet de tigari. Primul tau impuls esteacela de a-l lua la rost, eventual pe un ton ridicat. Rezultatul? Previzibil: va intra in defensiva, va nega pe un ton vehementsi te va acuza ca i-ai scotocit prin camera.

Gandeste-te ca, in definitiv, nu este nimic iesit din comun ce face, chiar daca e nociv si ti-ai dori din tot sufletul sa nuinceapa sa fumeze. Tocmai de aceea ar trebui sa nu tratezi faptul ca fiind ceva deosebit si sa nu dramatizezi; pe un toncalm si (aparent) relaxat, intreaba-l despre ce e vorba. Nu ca n-ar fi evident, insa a-l acuza din primul moment ar insemnaca tot demersul tau pacifist este sortit esecului.

Ar putea fi mai multe motive pentru care fumeaza: din teribilism, pentru a fi acceptat de grupul sau de amici, din spirit defronda - sunt argumente importante din punctul lui de vedere. Abia dupa aceea poti decide care este cea mai bunaconduita pe care ar trebui sa o adopti.

Masoara-ti cuvintele

Pe fondul furiei si al frustrarii, parintii pot ajunge sa rosteasca vorbe grele. Chiar daca ei de fapt nu cred ceea ce spun,efectul asupra copiilor ar putea fi extrem de puternic. Nu uita nici un moment ca sunt la varsta cand orice fleac dobandestevalente de tragedie greaca si ca ei pun totul la suflet.

Numara pana la zece in gand (stiu ca pare ceva banal, dar chiar functioneaza) si spune-i ce ai de spus, fara a folosi insainvective. Nu-ti poti imagina cat de mult l-ar afecta. Iar pe tine asta nu te va ajuta decat sa te descarci pe moment, insadupa aceea vei regreta. Cu atat mai mult cu cat una dintre consecinte ar putea fi ca se va inchide in sine si nu va maiavea curaj sa-ti destainuie problemele si framantarile sale.

Nu "predica"

Ceea ce adolescentii numesc "un discurs moralizator" nu reprezinta nici pe departe cea mai buna metoda pentru a-l facesa te asculte. Daca speri ca vorbele tale sa ajunga in sufletul si constiinta lui, foloseste fraze scurte si pune-i intrebari caresa-l conduca exact la concluzia vizata de tine. Acest lucru il va face sa aiba mai multa incredere in el.

Astfel, sunt mai multe sanse sa tina cont de aceste lucruri. Daca observi ca devine monosilabic si nu mai are chef devorba, nu-l presa. Poate ca are nevoie sa reflecteze. Datoria ta, ca parinte, este sa-l asiguri ca vei fi intotdeaunadisponibila sa stai de vorba cu el.

Page 1 of 1


Cum procedezi daca micutul tau are manifestari deagresivitate?Scris de Greta Harja

Atunci cand se intampla acest lucru pentru prima oara, esti socata, aproape ca nu-ti vine sacrezi: copilasul tau, pana mai ieri un ingeras, adevarat model de cumintenie, se manifestaagresiv, lovind pe majoritatea celor din jur. Ce sa faci, cum sa reactionezi? Si, mai important,de ce se intampla astfel si cum sa "inabusi din fasa" aceste porniri agresive?

Pentru inceput, este important sa nu te simti vinovata, asa cum, poate, ai fi tentata. "De undea preluat acest model? In familia noastra nu s-a intamplat niciodata asa-ceva!", iti vei spunetu, stupefiata. Vestea buna este ca nu avem de a face cu un comportament de imitatie, ci maidegraba izvorat din... curiozitate.Intr-adevar, aceasta este explicatia cea mai plauzibila. Micutul este extrem de dornic sa aflecat mai multe despre ceea ce se intampla in jurul sau, iar relatia cauza-efect este una dintrepreferatele sale. Lovind pe cineva, el nu isi manifesta furia sau frustarea, ci pur si simplu,incearca sa obtina niste reactii: atat de la persoana lovita, cat si de la tine insati.

Asa stand lucrurile, nu este de mirare ca micutul nu intelege eventualele reactii de stupefactie,durere sau chiar furie pe care le-ar putea avea adultii. El percepe lumea exterioara exclusiv din punctul sau de vedere sinu poate inca sa inteleaga faptul ca nu toata lumea simte la fel."Daca pentru mine este distractiv sa lovesc, pentru ei de ce nu e amuzant sa fie loviti?". Asa am putea "transcrie" ceea cese petrece in acele momente in mintea copilasului tau. cateodata, micutul poate continua sa loveasca, pentru a se lamuridaca va obtine aceeasi reactie.

In consecinta, daca nu actionezi, copilasul va continua sa se comporte astfel - nu intotdeauna, ci in functie de propriadispozitie, dar in tot cazul, nu asa se pune problema.Micutul trebuie sa inceteze sa aiba astfel de reactii, si nu pentru ca i se interzice acest lucru, ci pentru ca intelege ca nuprocedeaza corect. In caz contrar, ceva mai tarziu va avea grave probleme de adaptare in societate, cand va merge lagradinita si mai tarziu, la scoala.

Ce poti sa faci?

In primul rand, nu reactiona violent atunci cand copilul se manifesta astfel. Este de inteles ca esti neplacut surprinsa,apoi jenata, dar este important sa-ti pastrezi calmul, pentru ca n-ai reusi decat sa-l derutezi.Nu uita nici un moment ca

micutul tau nu stie ca greseste si deci, nu va intelege de ce esti suparata pe el. De altfel, copiiivor fi mult mai receptivi daca mama este calma, ferma si blanda, si le explica despre ce estevorba.

Ajuta-l sa inteleaga urmarile gestului sau, spunandu-i ceva de genul "Atunci cand lovesti pecineva, este dureros". In context, poti solicita si contributia "victimei", care ar urma sa confirmeacest lucru. In continuare, explica-i micului agresor ca a gresit si invata-l sa-si ceara scuze.

In alta ordine de idei, incearca sa-ti dai seama ce-a fost in mintea copilasului tau atunci canda lovit. Poate ca acesta este modul prin care incearca sa spuna "Salut!", "Hai sa ne jucam!","Da-te mai incolo!" sau "Nu-mi lua jucaria!". Daca intelegi la ce se refera, ii vei putea sugeraalternativele.

Supravegheaza-l cu atentie si, daca vezi ca se apropie de cineva cu mana ridicata, il poti prinde (cu blandete! Nu uitaprima regula despre care am vorbit), si ii explici: "Nu ai voie sa lovesti!".

Invata sa-i anticipezi gesturile. Daca il opresti sa loveasca pe cineva, este de asteptat ca in curand sa incerce din nou.Asa incat stai in preajma si ofera-i alternative cand il vezi "in flagrant delict". Cu cat i se ofera mai des alternative, cu atatcresc sansele ca el sa inteleaga ce se asteapta din partea lui.

Majoritatea copiilor se manifesta agresiv in situatii de stres: de exemplu, cand este foarte multa lume in jur, sau multepersoane pe care nu le cunoaste, indiferent daca este vorba despre copii sau adulti. Pana cand esti sigura ca a depasitetapa aceasta de manifestare prin agresivitate, este bine sa eviti situatiile delicate.Micutul tau sa va simti foarte bine impreuna cu acei copii pe care deja ii cunoaste bine si fata de care stii ca nu se vamanifesta violent.

Prin urmare, este important ca mai inainte de toate sa detectezi cauzele si numai in functie de acestea poti actiona. Nueste intotdeauna usor, cateodata este nevoie de mai mult timp si de asistenta unui specialist in psihologia copilului, dar cusiguranta problema se rezolva.Si, ceea ce este cel mai important, nu numai ca vor disparea tendintele de agresivitate, dar micutul isi va insusi mai multedintre normele de comunicare cu persoanele din jur.

Page 1 of 1


Cum sa-ti protejezi copilul de tentatia alcoolului sitigarilorScris de Greta Harja

Traim in secolul vitezei, ceea ce, dincolo de progresele incontestabile in domeniul stiintei sitehnologiei, atrage si o serie de efecte adverse. Ne referim la faptul ca, de la varste tot maifragede, copiii isi doresc sa experimenteze anumite lucruri, simtindu-se deja "adulti".Influentat de modele negative la care are acces din ce in ce mai usor, copilul tau, prea micpentru asa-ceva, consideri tu, se poate simti tentat sa consume alcool, sa fumeze si chiar saincerce efectul stupefiantelor. Te-ai ingrozit, nu-i asa?

Nu e cazul sa intri in panica. Mai intai, incearca sa abordezi problema dintr-o perspectivaconstructiva: comunicarea este esentiala. Ti se pare prea devreme sa vorbesti despre asta cumicutul? Nu uita ca este mai usor sa previi decat sa tratezi!Psihologii americani spun ca parintii trebuie sa discute cu copiii despre problema abuzului dealcool si nicotina inca de la varste foarte fragede, chiar daca deocamdata nu exista nici unsemnal de alarma in acest sens.

Creeaza o atmosfera relaxanta, in care copilul sa se simta in deplina siguranta si sa nu ezitesa puna intrebari despre tot ceeea ce-l preocupa.

PrescolariO discutie despre alcool si consecintele consumului abuziv poate parea prematura, daca cel mic are in jur de 3-4 ani. Sitotusi, tipurile de atitudine si modelele de comportament care se formeaza acum pot influenta decisiv optiunileadolescentului de mai tarziu.Cu siguranta, micutul nu va intelege daca-i vorbesti despre datele statistice, dar poate fi educat inca de pe acum sa-sidezvolte propria judecata de valoare si capacitate decizionala.

Intre 4-7 aniLa aceasta varsta, copiii incep sa acumuleze informatii si sa invete pe baza exemplelor concrete din viata reala, dar nu aucapacitatea de a proiecta in viitor. Asadar, discutiile despre alcool trebuie mentinute la timpul prezent si raportate laaspecte familiare.De exemplu, cand va uitati la televizor impreuna cu micutul, puteti profita de un clip publicitar si intrebati-l "Ce crezi, faptulca acest om bea bere il face sa fie mai popular in randul prietenilor sai si sa arate mai bine?"

Majoritatea copiilor din aceasta grupa de varsta sunt foarte interesati de modul in care functioneaza organismul lor, asadareste un moment propice pentru a discuta despre ceea ce trebuie sa faca pentru a fi sanatos si pentru a evita substantelecare ii pot afecta organismul.

Intre 8-11 aniUltimii ani de scoala primara sunt deosebit de importanti in contextul abordat. Acum, copilul este din ce in ce mai curios, iiplace sa se informeze si manifesta un interes aparte pentru ceea ce pare ciudat si periculos.Este momentul sa abordezi problema in mod deschis: efectele alcoolului asupra sanatatii si a aspectelor socio-profesionale, consecintele abuzului si, mai ales, de ce consumul de alcool este deosebit de daunator asupra organismuluiin crestere.

In aceasta perioada, anturajul are o importanta decisiva. Un copil poate ajunge sa consume alcool doar pentru ca siprietenii sai o fac si nu doreste sa fie marginalizat. Sentimentul de apartenenta este deosebit de pronuntat si, de aceea,copilul trebuie educat sa spuna "Nu".De asemenea, aduceti vorba "din intamplare", in timpul conversatiei, spunand ceva de genul: "Am auzit ca unii copii devarsta ta au inceput sa consume alcool. Ai auzit ca s-a intamplat si la tine la scoala asa ceva?"

Ajutandu-l sa-si cultive respectul de sine, copilul va putea sa "reziste" actiunii persuasive a mesajelor, provenite atat de laprietenii sai, cat si din mass-media.

Intre 12-17 aniAjuns la varsta adolescentei, copilul tau ar trebui sa fie deja informat despre efectele consumului abuziv de alcool sidespre pozitia ta referitor la acest aspect. Acum, misiunea ta este de a consolida ceea ce stie si sa mentii un fluxcomunicational optim.

Dupa cum stii, adolescenta este o perioada extrem de delicata, cand este cel mai probabil ca tanarul sa fie tentat saexperimenteze diferite lucruri riscante, fie si numai pentru a-si afirma independenta. Pentru a evita aceasta si a-ldetermina sa aiba incredere in tine, trebuie sa-l faci sa simta ca il respecti si il iei in serios. Evita masurile punitive siamenintarile.

"Adolescentii se comporta de parca n-ar avea nevoie de afectiune, dar este numai o masca pentru a-si ascunde

Page 1 of 3


vulnerabilitatea", spune un psiholog american. "Spune-i 'te iubesc, sunt ingrijorata pentru tine si de aceea te intreb si vreausa discut cu tine despre aceste aspecte'".

Fumatul, una dintre primele cauze de deces care pot fi prevenite

Referitor la fumat, una dintre probleme (si nu cea mai insignifianta, dimpotriva!) o constituie faptul ca producatorii de tigaricheltuiesc sume imense pentru publicitate. Mesajele lor publicitare ne indeamna sa savuram "aroma" tutunului,prezentand - ceea ce e si mai grav - tigara drept o metoda de socializare.

Fumatul este o problema a societatii moderne si anual produce mai multe victime decat SIDA, alcoolul, abuzul de droguri,accidentele de circulatie, crimele, tentativele de sinucidere, fiind astfel una dintre primele cauze de deces care pot fiprevenite. Aceasta este o realitate pe care multi se incapataneaza sa o ignore, zicandu-si "mie nu mi se va intampla asa-

ceva" sau "ce rau poate face o tigara?". Problema e ca numai inceputul e mai dificil... de la otigara vine alta, apoi copilul isi va folosi banii pentru a-si cumpara primul pachet... si iata-l intrat"cu suces" in categoria fumatorilor!

Un factor important si alarmant este acela ca fumatorii tineri sunt mult mai inclinati sa incercemarijuana, cocaina, heroina si alte substante interzise.

Ce ar trebui sa-i spun copilului meu ca sa nu aprinda prima tigara?

Psihologii americani spun ca, atunci cand discuti cu copilul tau despre fumat, cea mai bunastrategie este sa te rezumi strict la fapte, prezentandu-i consecintele fumatului, dar - atentie! -abtine-te de la "a tine predici". Discutia trebuie sa fie interactiva, incurajeaza-l sa puna intrebari

si ajuta-l sa-si cultive increderea in sine si respectul fata de propria persoana.

Invata-l sa abordeze mesajele din mass-media dintr-o perspectiva critica si sa nu-si asume ceea ce se spune ca fiind real.

Deprinde-ti copilul sa spuna NU cand i se ofera alcool sau o tigara

• Obisnuieste-l sa puna intrebari si sa solicite lamuriri. Daca i se ofera spre consum ceva necunoscut, poate intreba "Ceeste asta? De unde ai facut rost de asa-ceva?"• Invata-l sa le explice si celorlalti de ce nu este interesat sa consume alcool sau sa fumeze: "Nu vreau sa ma trezescmaine cu o mahmureala sau sa am o respiratie urat mirositoare".• Invata-l sa ofere alternative. Daca un prieten il invita sa bea o bere impreuna, ii poate sugera sa vada un film sau sa iasala o partida de biliard.• Aminteste-i ca nu este nici o problema daca alege sa paraseasca un loc unde nu se simte in largul sau. Asigurati-va caare bani pentru taxi si ca va poate gasi in orice moment.• Cultiva-i capacitatea de discernamant, pentru a nu accepta compania unei persoane aflate in stare de ebrietate.

Factori de risc

Exista anumiti factori si anumite perioade din viata tanarului, cand acesta se simte inclinat mai mult ca oricand spre aconsuma alcool si a fuma - la pubertate, sau cand familia se confrunta cu o criza care degenereaza in divort, sau candprima iubire esueaza... sunt atatea "scuze"!Parintii, insa, trebuie sa-i faca pe copii sa inteleaga faptul ca viata poate fi uneori nedreapta, dar consumul de alcool nu varemedia in nici un caz problema - foarte probabil, situatia va parea si mai sumbra, dupa trecerea euforiei de moment.

Copiii se pot simti tentati sa fumeze din varii motive - pentru a parea mai maturi, a pierde in greutate, a castiga diferitepremii puse in joc de unii sponsori de publicitate sau pentru a-si afirma independenta.

Pentru a contracara aceste false conceptii, explica-i ca majoritatea adultilor fumatori au inceput din adolescenta sau dinprima tinerete, dupa care nu au mai putut renunta. Si mai spune-i ca noua din zece adolescenti fumatori isi propun sarenunte la tigara in interval de un an - dar foarte putini reusesc.

Profita de faptul ca, la varsta aceasta, adolescentul vrea sa fie independent si explica-i ca prin tigara va obtine exactefectul advers: va dezvolta dependenta fata de nicotina si nu se va simti deloc liber.Incurajeaza-l sa-si asume responsabilitati care-i vor conferi satisfactii de ordin profesional si financiar - ca de exemplu, sa-si ia o slujba cu jumatate de norma sau chiar sa se implice in programe de voluntariat.

De asemenea, ajuta-l sa-si cultive hobby-uri - calatorii, inot, drumetii montane - orice crezi ca il poate pasiona.

Daca alege sa fumeze din dorinta de a fi modern sau din spirit de fronda, ai la dispozitie cateva optiuni. Reaminteste-idiferenta dintre aparenta si esenta; ravagiile nicotinei asupra sanatatii si aspectului fetei, in opozitie cu imaginea pe caredoreste sa o aiba.Si, nu in ultimul rand, ii poti argumenta ca, daca prin spirit rebel intelege sa-si distruga sanatatea, nu se cheama ca faceun lucru inteligent.

Sfaturi pentru a-ti proteja copilul de tentatia abuzului de alcool si tutun

• Fii intotdeauna un model pentru copilul tau. Cu alte cuvinte, gandeste-te ce influenta va avea asupra copilului tau faptul

Page 2 of 3


ca tu consumi alcool si/sau fumezi. Pentru orice copil, parintii sunt un model, asa ca, daca esti fumatoare, renunta la acestobicei.• Informeaza-te in permanenta in domeniu, astfel incat sa poti fi un bun indrumator pentru copil.• Invata-l sa se descurce in situatiile dificile cu care se confrunta, fara a aprinde tigara sau a deschide o sticla de votca.

Page 3 of 3


Cat de apropiata esti de micutul tau?Scris de Greta Harja

Fiecare mama isi doreste ca micutul sa aiba deplina incredere in ea, sa fie deschis si sa-iimpartaseasca toate dorintele, aspiratiile si sentimentele sale.Teoretic, n-ar trebui sa fie prea dificil, dar cand este vorba sa pui in practica acest lucru, te-aiputea lovi de unele piedici.Insa faptul ca prichindelul se arata mai retinut, cel putin intr-o prima faza, n-ar trebui sa tedescurajeze. "Bazele comunicarii", daca putem spune astfel, se pun din primii ani de viata, sivei culege roadele nu peste multa vreme.

Alegerea momentului oportun

Dupa cum ti-ai dat seama, nu este vorba numai despre ceea ce spui si despre modul in carealegi sa-ti formulezi ideile, cat si de momentul ales. Spre exemplu, daca vine posomorat de lascoala sau de la gradinita, nu te grabi sa-l intrebi ce i s-a intamplat (si, cu atat mai putin, nuspune "ai luat vreo nota proasta?").Intreaba-l cum i-a mers in ziua respectiva si, daca este pregatit sa vorbeasca, o va face

singur. Orice insistenta din partea ta n-ar face decat sa-l determine sa se retraga in carapace.

De altminteri, majoritatea psihologilor americani considera ca micutii sunt cel mai pregatiti sa vorbeasca inainte de aadormi, atunci cand s-au mai relaxat si eventualele tensiuni ale zilei s-au mai estompat.Oricat de dificil sau chiar frustrant ar fi sa te stapanesti, fa acest lucru si nu deschide discutia. Cel mult, il poti intreba "S-aintamplat ceva?" sau "Totul este in regula?".

Daca nu-ti spune, nu insista - vei afla oricum, in cel mai scurt timp. Aceasta pentru ca, daca nu se simt in stare savorbeasca seara despre ceea ce li s-a intamplat, dimineata deja se vor simti mai bine si isi vor deschide sufletul cu maimulta usurinta.

Arta conversatiei...

Acum, sa presupunem ca micutul s-a hotarat sa-si deschida inima si sa-ti spuna ce il framanta. Cum ar trebui sareactionezi? Pentru inceput, nu-l asalta cu intrebari si lasa-l sa "se descarce".Vei avea suficient timp dupa aceea. Intreaba-l daca nu ar vrea sa bea un pahar cu lapte sau sa manance o prajitura intimp ce stati de vorba si asculta-l cu atentie. Intrebarile clarificatoare i le poti adresa dupa aceea.

Reactiile nu sunt, bineinteles, universal valabile. Unii copii au tendinta sa se inchida in sine daca li se pun prea multeintrebari; pentru altii, intrebarile constituie un indiciu al faptului ca sunt ascultati cu atentie si ca te preocupa cu adevaratceea ce li se intampla. "Vazand si facand", cum se spune; iti vei da seama foarte repede din ce categorie face partemicutul tau.

Dupa ce iti expune situatia, stapaneste-te in a-i da sfaturi care incep cu "Daca as fi fost in locul tau...", sau "Cand aveamvarsta ta...".In definitiv, nu despre tine este vorba aici, ci despre micut, a carui personalitate este in mod evident distincta. Eventual,poti face o serie de analogii, pentru a-l ajuta sa inteleaga mai bine despre ce este vorba, folosindu-te de basmele pe carestii ca le cunoaste si de personajele pe care le indrageste.

Page 1 of 1


Pentru a te asculta, copilul are nevoie de argumenteScris de Greta Harja

Bineinteles, este vorba despre situatiile cand trebuie sa-i spui "Nu". De multe ori, copiiiactioneaza fara sa-si dea seama, nu si-au dezvoltat inca abilitatea de a sti care sunt posibileleurmari ale vreunei actiuni anume si, deocamdata, nici nu pot sa invete din propriile greseli.

Aici intervii tu, insa pentru a te asigura ca micutul intelege ce i se spune si ca iti respectasolicitarile in mod rational si nu mecanic, este nevoie de argumente. Motivarea propriilordecizii este esentiala, pentru ca micutilor nu le este nici pe departe suficient sa li se comunice"pentru ca asa spun eu!".

Trebuie sa inteleaga in ce mod comportamentul lor ii influentea sau afecteaza pe cei din jurullor. Acest lucru se poate obtine numai daca li se aduc argumente.

Foloseste exemple pe intelesul lor, eventual folosindu-te de personaje din basmele pe careobisnuiesti sa le citesti. O varianta ar fi sa imaginezi un "scenariu" in care sa evolueze maimulte personaje, si al carui deznodamant sa reflecte invatamintele pe care vrei sa le deprinda.

Evita sa te lansezi in "discursuri". Copiii nu se pot concentra prea mult. Faptul ca nu au rabdare te obliga sa-tiformulezi frazele cat mai clar si rapid. Poti sa-l intrebi daca are nelamuriri si sa le elucidati impreuna.

Nu-i oferi argumente fanteziste (de genul "Daca te mai joci la priza, vine lupul si te mananca"). Poate ca sunt ei naivi,ca orice copil, insa si ingenuitatea aceasta are o limita. In cazul in care iti pierzi credibilitatea in fata lui, nu va mai vedeanici un motiv pentru care sa-ti dea ascultare. Asiguar-te, asadar, ca-i prezinti consecintele reale ale faptelor sale.

In acelasi timp insa, scoate cat mai mult in evidenta aspectele pozitive si nu prelungi critica mai mult decat estenecesar. Nu vrei ca micutul sa te asculte numai de frica. Straduieste-te sa reliefezi lucrurile bune care se vor intampladaca te asculta. Acest lucru este recomandabil indiferent de varsta copilului si de context.

De asemenea, psihologii americani au stabilit ca micutii cu varsta de pana la 4 ani sunt deosebit de receptivi cand li seexplica logic si argumentat; faza incapatanarii apare de-abia ulterior, asa incat profita de moment.

Page 1 of 1


Pastreaza armonia in familieScris de Violeta Gherghe

Intotdeauna, pentru ca lucrurile sa functioneze cum trebuie in familia ta, este nevoie sa tratezitotul cu mult tact. Fericirea unei familii nu se masoara prin bunuri materiale sau puterefinanciara, ci prin armonia pe care o are si pe care dovedeste ca o poate pastra.

Iata cum poti proceda pentru a cultiva obiceiul celor dragi de a rezerva periodic catevamomente strict pentru familie si in felul acesta te vei bucura permanent de o atmosferadestinsa alaturi de ei.

Masa in familie

Chiar daca sunteti cu totii ocupati, fa-ti un obicei din a pastra traditia mesei impreuna, pranzulsau cina. Cum pranzul il puteti rata din cauza programului incarcat, cina va trebui sa fie ceamai importanta si nu in ceea ce priveste consistenta preparatelor ci in privinta unei micireuniuni de familie. Aceasta va va oferi ocazia de a povesti ce ati facut in timpul zilei, de aanunta diverse evenimente si, in felul acesta, toti ceilalti vor afla in acelasi timp.

Iesirile in oras sau la iarba verde

Incearca sa faci in asa fel incat sa aveti cu totii timp, saptamanal sau macar de doua ori pe luna, pentru a petrece catevamomente impreuna. O iesire la film, la teatru sau la restaurant, un picnic la iarba verde vor constitui prilejul de a trai clipeminunate in compania celor dragi.

Fotografiile din casa

Incearca sa faci cat mai multe fotografii cu orice prilej: premiul I cu coronita la copilului, iesirile in parc, chiar si activitatilevoastre zilnice, si expune-le in casa. Veti avea o mare placere sa le priviti din cand in cand si sa va amintiti impreuna deatmosfera momentului in care le-ati facut.

Fii alaturi de copii

In masura in care poti, petrece cat mai mult timp cu ei. Incearca sa intri in jocurile lor, ia parte la toate activitatile in care seimplica si, cel mai important, comunicati intre voi.

Vei intelege ulterior cat de valoroase sunt experientele pe care le traiti impreuna si cat de mult pot contribui la unitateaunei familii.

Page 1 of 1


Patru pasi pentru a avea un copil ascultatorScris de Greta Harja

O vorba veche spune ca "baba frumoasa si copil cuminte nu exista". Dincolo de amuzamentulimplicit, ar trebui sa chibzuim la semnificatia acestei afirmatii, care nu trebuie asumata si luataad literram.Bineinteles ca nu intotdeauna este usor sa comunici cu micutul tau - aceasta ca nu mai vorbimdespre situatiile cand este imperios necesar sa-ti impui autoritatea si ai sentimentul ca vorbesticu peretii...

Din fericire insa, exista niste metode la care poti apela pentru a instaura disciplina, Poate ca aiincercat deja sa le aplici, insa de multe ori acestea nu dau rezultatele scontate. Si nu pentru caar fi gresit puse in practica, dar adesea premisele de la care pornesc parintii sunt gresite.

1. Comunica-ti limpede asteptarile

Unii parinti isi exprima punctul de vedere cat se poate de clar, in schimb fac greseala de ainclude si sentimentele copilului in "ecuatie", ridicandu-i astfel mingea la fileu. De exemplu,

cand spui "Hai sa urcam in masina. Stiu ca esti nerabdator sa ajungi la bunica, nu-i asa?", tocmai ai creat terenul propicepentru un eventual raspuns negativ, urmat de proteste si, probabil, lacrimi.

Chiar asa: poate ca micutul nu are chef sa mearga la bunica in acel moment! Vei evita situatiile de acest gen formulandaltfel: "Hai sa urcam in masina. Mergem la bunica".

2. Respecta sentimentele copilului, dar subliniaza ce astepti de la el

Greseala pe care o fac multi parinti (pentru ca tot vorbeam despre false premise) este de a se astepta ca micutul sa searate entuziasmat de ceea ce se asteapta de la el. Sa fim seriosi, este putin probabil ca micutul iti va da ascultare si vaabandona fericit joaca pentru a se duce la culcare, de pilda.

Ai putea incerca sa-i dai de inteles ca stii ce simte, dar ca regulile trebuie respectate. (este mult prea devreme pentrupovestea aceea despre regulile acre sunt facute pentru a fi incalcate).

3. Adu-i la cunostinta in ce va consta pedeapsa

... Si daca este cazul, aplic-o. Multi parinti ameninta, dar nu-si duc amenintarea la capat. In mod firesc, micutul va"conchide" ca a scapat ieftin si va repeta greseala.Daca a doua oara va fi pedepsit, il vei confuza, pentru ca nu va intelege de ce nu s-a intamplat ca prima data, cand nu apatit nimic. De asemenea, nu tipa la el. Comunica-i, pe un ton moderat, ca in eventualitatea in care nu te va asculta, va fipedepsit.

4. Fa diferenta intre comportamentul copilului si copil in sine

Cu alte cuvinte, pedepseste comportamentul, nu copilul. Multi parinti nu fac diferenta, spunand ceva de genul "Numaicopiii rai nu merg la culcare cand li se spune!". Nu cred ca mai este necesar sa-ti spun ce "furtuna" poti declansa insufletul unui copil sensibil, pornind de la aceasta simpla fraza.

Pentru a se dezvolta armonios din punct de vedere emotional, copilul trebuie sa stie, sa simta in fiecare clipa ca este iubitsi, da, respectat, iar pedepsele nu au legatura cu dragostea parintilor sai.

Page 1 of 1


Poti sa ai un copil ascultator!Scris de Greta Harja

Poc! Trosc! Ce se aude? Se darama casa? Nu chiar asta, dar nici prea departe... Baietelultau, in varsta de cinci ani, joaca fotbal in hol. "Hei, gata, mai incet!", strigi tu, in timp ce prepariceva gustos la bucatarie. Nu ai parte de liniste decat un minut si zgomotul reincepe. Lasi baltaceea ce faceai si te duci la el, furioasa."Parca ti-am spus sa incetezi cu joaca in casa!". Prichindelul te priveste insa confuz: "Nu,mama, ai spus doar sa ma joc mai incet, asa ca mi-am imaginat ca e in regula daca aruncmingea mai usor". Are dreptate. Practic, nu i-ai cerut sa nu se mai joace. Ai avut doar impresiaca i-ai spus acest lucru, dar instructiunile nu au fost clare - in tot cazul, nu pentru un copil.

Daca micutul nu intelege ce vrei de la el, cum te-ai putea astepta sa iti dea ascultare? Adesea,parintii nu inteleg faptul ca ceea ce ei iau drept rasfat sau obraznicie nu este decat urmareaunei exprimari inexacte.Problema nu trebuie ignorata, pentru ca de buna comunicare cu micutul depindcomportamentul sau si deprinderea bunelor maniere. Trebuie sa-i vorbesti astfel incat sa teasiguri ca a inteles precis ce vrei de la el - altfel spus, sa vorbesti pe limba lui.

Poate ca ai auzit vorba aceea din batrani: "Spune ce vrei si doreste ceea ce spui". Usor de zis, dar mai greu de facut, maiales cand simti ca-ti pierzi rabdarea (ceea ce, fiind mama unui mic strengar neastamparat, probabil ca se intampla destulde des). Iata cateva metode prin care poti sa comunici cu cel mic - si sa te asiguri ca a inteles ce vrei de la el.

Exprima-te in propozitii afirmative, si nu negative

Cu alte cuvinte, spune-i ce sa faca, in loc de ce sa nu faca. De exemplu, spune-i "Incearca sa te linistesti si sa-ti stergilacrimile", in loc de "Nu mai plange". In loc de "Nu te mai rasti", formuleaza: "Fii politicos". Cand iti da ascultare, lauda-l siincurajeaza-l sa continue astfel.

Un mic instructaj in prealabil...

Copiii trebuie sa stie ce astepti de la ei cu ceva timp inainte de "momentul actiunii". Daca mergeti in vizita, spune-i caresunt regulile si cum doresti sa se comporte. In felul acesta, este mult mai probabil ca va tine cont de solicitarile tale.

Optional, poti lua cu tine cateva jucarii sau o carte de colorat, pentru a te asigura ca prichindelul va avea ocupatie si nu vaincepe sa se smiorcaie dupa nici jumatate de ora ca se plictiseste si vrea acasa.

Asigura-te ca transmiti mesaje pozitive

Micutul tau are incredere in tine si de multe ori afirmatiile tale constituie litera de lege pentru el. Prin urmare, daca ii spuica nu va invata niciodata sa te asculte si sa se comporte frumos, se va demobiliza si nu va mai incerca sa seautodepaseasca in acest sens.In contrapartida, daca ii spui ca esti convinsa ca-si poate insusi normele de comportament, va fi dornic sa-ti arate ca potiavea incredere in el si va face tot posibilul sa se ridice la inaltimea asteptarilor tale.

Importanta modelului...

Orice parinte isi doreste sa fie ascultat imediat de copilul sau, fara a mai fi necesar sa repete cerinta. Dar de cate ori nu tise intampla sa-i spui copilului "Vin intr-un minut!", iar minutul se transforma in vreun sfert de ora? Educatia copilului incepecu tine si trebuie ca tu insati sa te ridici la nivelul asteptarilor lui. Numai asa poti pretinde, in mod rezonabil, acelasi lucru sidin partea lui.

Repetitia este mama invataturii

Ar putea fi de ajutor sa-i ceri micutului sa repete ceea ce are de facut, tocmai pentru a te asigura ca nu a interpretat altfelsolicitarea ta. Poti formula astfel: "Vom iesi impreuna in parc, dar nu putem sta decat o jumatate de ora.Cand iti voi spune ca trebuie sa plecam, trebuie sa ma urmezi imediat. Acum spune-mi ce astept de la tine cand iesim inparc". In acest mod, te vei asigura ca mesajul tau a fost inteles.

Mentine-ti asteptarile realiste

Nu uita ca micutul tau este, totusi, numai un copil si are nevoie de timp si de atentie pentru a-si insusi normele decomportament. La urma urmei, nici Roma nu a fost construita intr-o singura zi... Pastreaza-ti atitudinea pozitiva,persevereaza si rezultatele nu se vor lasa asteptate prea multa vreme.

Page 1 of 1


Cum ii invatam pe copii autodisciplina?Scris de Lena Rusti, psihoterapeut, in 18 iunie 2009

Multi parinti se gandesc, privindu-si copiii, cat de greu este sa fii parinte. Si cat de greu este sacresti un copil "ca la carte", care sa fie si puternic, dar si sensibil, si politicos, dar si asertivcand e cazul. Cu alte cuvinte, sa aiba tot ce are nevoie pentru a se descurca in viata, pentru ase integra si pentru a fi respectat de ceilalti.

Ei, poate copiii nu se gandesc atat de departe in primii lor ani de viata, dar cu siguranta isidoresc si ei sa afle ce ar trebui sa faca ca sa le fie mai usor pe aceasta lume, sa primeascacat mai putine obervatii sau priviri de repros si cat mai multa iubire, afectiune si apreciere dinpartea celorlalti. Asa cum fiecare din noi isi doreste. Insa, spre deosebire de adulti, copiii nuprea sunt obisnuiti sa asculte de vorbele spuse de un parinte si sa le ia ca atare.

Ei au curiozitatea de a vedea daca nu cumva, dincolo de cuvinte, nu exista o alta regula careare si mai multa valoare. Asa ca, daca ii spui unui copil ca nu are voie, e foarte probabil caprimul lucru pe care il face sa fie exact cel care i-a fost interzis cu un minut inainte. Si atuncicum facem ca sa ne invatam copilul si sa creada in reguli, si sa devina responsabil si

disciplinat, in masura in care este posibil la varsta sa?

Puterea exemplului

Ceea ce el trebuie sa respecte, si parintele trebuie sa respecte. Daca iti rogi copilul sa isi puna sosetele murdare in cosulde rufe inainte de a intra sa faca baie, ai grija ca si sotul tau sa respecte aceasta regula. Pentru ca altfel, copilul poateintelege ca regula e doar a mamei si ca "baietii" sau "barbatii" sunt grozavi tocmai pentru ca nu o respecta.

Din pacate, in multe familii, parintii chiar intra in competitie incurajand copilul sau macar fiind toleranti cu el atunci cand evorba de reguli simple, considerand ca astfel ii castiga afectiunea. Si ceea ce obtin de fapt e un copil rebel, care iimanipuleaza pe fiecare in parte si obtine ce isi doreste fara a-si asuma prea multe responsabilitati. Daca cel mic nurespecta regula, e bine sa stabilim cu el inainte o consecinta a nerespectarii regulii stabilite de comun acord.

In acest fel el nu este pedepsit, ci isi asuma, ca noi toti, urmarea faptului ca nuavem chef sa facem anumite lucruri. De exemplu, putem alege sa nu ne spalamsosetele, dar asta inseamna ca va trebui sa mergem cu sosete nespalate la unmoment dat. Asa si copilul dvs, daca nu isi va pune sosetele in cos, acestea nu vorfi spalate, si mai devreme sau mai tarziu el va putea descoperi ca erau exactsosetele lui norocoase. In acest moment, va incerca probabil sa isi santajezemama pentru a obtine prin afectiune ceea ce nu a obtinut prin faptul ca a fostresponsabil.

Nu reactiona la santaj

Daca mama cedeaza, copilul deja a invatat ca regulile pot fi evitate. Si mama va spune ca a fost doar o intamplarenevinovata, dar aceste intamplari nevinovate sunt cele care cristalizeaza caracterul copilului, din pacate (sau din fericire).Asa ca ideal este sa nu confundam iubirea cu slabiciunea si copilul la fel, sa inteleaga ca faptul ca il iubim mult sineconditionat dar si ca avem incredere in el ca poate sa isi asume anumite responsabilitati.

Nu putem cere de la copil ceea ce noi nu respectam

Daca vorbim cu dispret acasa despre anumite lucruri, atunci nu ne putem astepta ca copilul nostru sa le respecte. El nu vaface diferenta intre aparenta si esenta si ne putem astepta sa aiba, de exemplu, un comportament rebel la scoala. Asa cae important cum discutam cu el acasa si cum ii prezentam lumea din care facem parte si principiile de viata pe care leavem.

Ai incredere in capacitatile copilului tau

Nu te repezi sa faci lucruri in locul sau, ci mai degraba incurajeaza-l sa le faca singur, ba chiar cere-i ajutorul cand nu ainevoie de el, ca sa simta ca este important si apreciat in familie. Aceste mici experiente fac mai mult decat cadourile cucare alti parinti incearca sa isi cumpere copiii.

Arata-i respect si trateaza-l ca pe egalul tau. Chiar daca e mic, intelege multe si e mai curajos decat crezi. Adu-l alaturi detine si il vei avea alaturi pentru restul vietii tale, ca si prieten, ca si fiu, ca o persoana responsabila.

Page 1 of 1


Copilul tau si banii de buzunarScris de Greta Harja

Bineinteles ca ii oferi copilului tau tot ceea ce are nevoie si, cu anumite limite, ceea ce isidoreste. Dar n-ar fi rau ca, incepand din jurul varstei de trei-patru ani, sa-l obisnuiesti sagestioneze singur o mica suma de bani.Pe langa faptul ca, in felul acesta, il vei ajuta sa inteleaga valoarea banului, sentimentul deindependenta ii va conferi mai multa incredere in sine. Secretul consta in modalitatea pe careo alegi pentru a-i oferi acesti bani...

Cu alte cuvinte, copilasul trebuie sa inteleaga faptul ca banii acestia reprezinta o recompensa,si nu un cadou venit din senin si neconditionat.Astfel, prestarea unor mici treburi casnice ar putea constitui un argument valabil. Suma in sinenu trebuie sa fie prea mare si, cel putin la inceput, este bine sa detii controlul asupra ei - insensul ca banii vor fi pastrati, de comun acord, intr-o pusculita.

Atunci cand copilul isi doreste ceva, stie ca are propriile sale resurse. Mai tarziu, dupa ce vaincepe sa mearga la scoala, ii poti oferi cheita pusculitei, ceea ce ii va demonstra ca ai

incredere in el si in modul in care va alege sa cheltuiasca acei bani. Mai mult decat atat, acest tip de recompensa il vaface pe copil sa inteleaga raportul care se stabileste intre munca si retributie.

Cat de frecvent ar trebui sa alimentezi pusculita? De doua ori pe luna este suficient. In cazul in care se dovedeste maiharnic si mai ambitios in a-si indeplini atributiile, poti sa-i acorzi un premiu. Suma va creste treptat, in mod directproportional cu varsta copilului.

Daca este indecis in privinta modului in care va investi banii economisiti, ofera-te sa-l sfatuiesti. Tine insa cont nu de ceeace are nevoie in acel moment, ci de ceea ce isi doreste.Poate ca ii trebuie o geaca noua, insa prioritatea lui - de inteles, la aceasta varsta - o reprezinta masinuta aceea rosie, cutelecomanda si alte accesorii pe care tu nu le intelegi, dar despre care prichindelul ti-ar putea vorbi multa vreme, cuincantare. Dat fiind faptul ca este vorba de banii castigati de el, acorda-i sansa de a-i folosi cum vrea.

In eventualitatea in care copilul isi doreste un obiect mai costisitor, cum ar fi o bicicleta sau un walkman, nu te oferi sa i-lachizitionezi tu.Propune-i sa economiseasca o perioada (doua-trei luni) si tu doar completeaza suma. In felul acesta, va avea multumireaca si-a adus contributia proprie si iti va fi, in acelasi timp, recunoscator pentru sprijinul acordat.

Este important sa te asiguri ca micutul a inteles ca banii acestia ii vor reveni numai daca se achita de responsabilitatileasupra carora ati cazut de acord. Eventual, lasa-i posibilitatea de a-si alege aceste sarcini, tu preocupandu-te ca acesteasa nu depaseasca abilitatile sale.

Tine-te intotdeauna de cuvant. Pune in pusculita suma convenita si - reversul medaliei - penalizeaza-l, daca nu si-aindeplinit atributiile in mod corespunzator. Copilul trebuie sa fie constient de faptul ca munca sa este rasplatita si caabaterile sunt sanctionate.

Page 1 of 1


Cum sa-l inveti pe cel mic valoarea banuluiScris de Greta Harja

La prima vedere, ai fi tentata sa crezi ca acest demers nu este nici pe departe dificil. Iidaruiesti o pusculita simpatica, il deprinzi sa economiseasca pentru papusa sau pentrumingea de fotbal pe care si-o doreste.Micutul va intelege si va invata sa-si administreze singur banii. Ah, daca ar fi atat de simplu!Dar lucrurile nu decurg intotdeauna astfel.

Pentru orice copil, parintii sunt adevarati eroi. Pot face orice, oricum si oricum. Cu o asemeneaidee, nu este de mirare ca prichindelul nu intelege de ce trebuie sa stranga el bani in pusculita.Valoarea banului? Ce inseamna asta? Ei bine, trebuie sa deprinda aceasta notiune si, maiimportant, sa inteleaga faptul ca nu economiseste pentru ca "asa a spus mama", ci fiindca asaprocedeaza orice persoana care vrea sa devina, la un moment dat, indepedenta. Modul incare il vei deprinde cu acest lucru depinde de varsta copilului.

Copiii de varsta prescolara

Cu micutii e cel mai simplu. Poti incepe prin a practica un fel de jocuri. Cand mergeti impreuna la magazin, ofera-i o micasuma de bani si spune-i sa-si cumpere dulciuri sau o jucarie, in functie de preferinte.Daca va duceti la cinematograf, intreaba-l daca prefera sa manance popcorn sau sa puna deoparte suma respectiva. Nuceda rugamintilor lui, care si-ar dori ambele variante. Trebuie sa invete sa aleaga si, implicit, sa renunte.In viata nu le poti avea pe toate si, cu atat mai putin, nu te poti astepta ca parintii sa-ti faca pe plac indiferent de context.Cu cat va invata acest lucru mai devreme, cu atat mai bine pentru el.

Pe de alta parte, si tu insat ar trebui sa inveti sa dai dovadade toleranta si comunicativitate. Cu alte cuvinte, nu-l obliga saeconomiseasca la nesfarsi, daca vrea sa-si cumpere ceva. Poate ca va face o alegere neinspirata, dar asa va invata sadescopere si sa invete din experientele proprii. Nu poti fi langa el in permanenta, sa-i spui ce este bine si ce nu este.

Adolescentii

Este momentul sa-i lasi tot mai mult posibilitatea de alegere. La varsta aceasta se impune sa-si asume responsabilitatea,sa stie sa faca diferenta intre ce-si doreste si ce are nevoie: o haina noua, o consola de jocuri, o excursie cu prietenii, siasa mai departe.

In context, unii parinti fac teribila greseala de a institui sistemul recompensei. "Daca iei nota mare la matematica, veiprimi...". "Daca vii devreme de la discoteca, mergem la magazin si iti cumpar...".Nu, nu si iar nu. Renunta la idee, ori te vei transforma intr-un fel de sclav. Ce folos ca ai un copil cuminte si silitor, dacatrebuie sa-l platesti pentru acest lucru? Valorile se insusesc, nu se cumpara.

Dar a-i sista "alocatia" ca mijloc de pedeapsa? Da, aceasta este o idee buna. A nu se confunda cu refuzul de a-i acopericheltuielile necesare. Intentia este sa-l pedepsesti, nu sa-l infometezi sau sa-l privezi de rechizite.Daca pierde banii de buzunar, returneaza-i suma - insa numai o singura data! In cazul in care se intampla a doua oara,refuza (este bine ca in prealabil sa-l previi asupra acestui aspect).

Page 1 of 1


Cum il ajuti pe micut sa deprinda bunele maniere?Scris de Greta Harja

O vorba de demult spune ca bunele maniere sunt la fel de apreciate pe cat de contestata esteabsenta acestora. Stii foarte bine acest lucru si esti constienta de importanta deprinderiinormelor de comportament de catre micutul tau.Cu toate acestea insa, uneori pare dificil... Ceea ce pentru tine este elementar, pentru el parede-a dreptul imposibil sau, in cel mai bun caz, de neinteles. Cum ar trebui sa procedezi,totusi?

Este adevarat ca, in societatea actuala, oamenii comunica din ce in ce mai liberi, iar asanumitul "protocol" al relatiilor interpersonale este aproape inexistent.Dar nu inseamna ca este bine... iar datoria parintilor este sa-i ajute pe cei mici sa deprindacodul bunelor maniere si sa nu le perceapa ca fiind o obligatie sau - si mai rau - ca ocorvoada...

Nu este usor, cu siguranta... de la a-l invata sa spuna "te rog", "multumesc" sau "imi cerscuze", pana la a-l obisnui sa foloseasca tacamurile la masa, drumul este destul de lung.

Si nu ar fi prea indicat sa te bazezi pe contributia educatoarei sau a invatatoarei; nu se pune problema ca acestea nu aravea bunavointa, dar, in cazul de fata, rolul principal le revine parintilor. Acestia sunt, bineinteles, adevarati mentori siformatori de caractere.

Suna inspaimantator? N-ar trebui, desi responsabilitatea care va revine, tie si partenerului tau, este intr-adevar mare.Pentru inceput, nu uita sa oferi tu insati ceea ce astepti de la el: respect si comunicare. Cu alte cuvinte, comporta-te cumicutul exact asa cum iti doresti sa se comporte si el cu tine.

Asemeni oricaror altor obiceiuri, bunele maniere se deprind treptat, de la cele mai simple elemente. Evident ca un copilasin varsta de doi-trei ani nu va putea sta linistit pe parcursul unei cine in familie, de exemplu; tocmai de aceea, este bine saai la indemana cateva jucarii, pe care sa i le oferi cand il vezi ca se plictiseste sau devine agitat.

In aceeasi nota insa, copilul poate fi educat sa nu faca zgomot, sa nu arunce mancarea sau tacamurile pe jos, sa nu facafirimituri de paine si asa mai departe. In timp ce se joaca linistit, asteptand ca lumea sa-si termine cina, el va invata catrebuie sa aiba rabdare pana cand toata lumea se ridica de la masa.

Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l retii este sa profiti de orice ocazie pentru a-i da copilului exemple despre ceeace inseamna bunele maniere: fie ca se uita la desene animate, ca va plimbati in parc, se joaca sau ii citesti o poveste...Exemplele sunt nenumarate si pretutindeni, nu trebuie decat sa-i atragi atentia asupra lor.

Daca se intampla ca prichindelul sa faca o boacana in public, nu-i atrage atentia pe loc. Nimic n-ar fi mai umilitor pentru el.Priveste-l semnificativ, astfel incat sa se poata corija, daca este posibil si deschide discutia dupa ce ramaneti singuri, infamilie. A-i atrage atentia in public nu va solutiona problema, decat daca ceea ce face el este distructiv (sparge o vazajucandu-se cu mingea, de exemplu).

Incurajeaza-l in permanenta si stimuleaza-l (nu material, insa), aratandu-i ca esti mandra de el. Orice copil isi doreste sa-simultumeasca parintii si sa fie laudat. Nu este exclus sistemul recompenselor, insa nu trebuie abuzat de aceasta metoda.Spre exemplu, daca stii ca ii este dificil sa se controleze sa nu tina coatele pe masa in timpul pranzului, ofera-i un fruct inplus la desert in cazul in care reuseste sa faca acest lucru. Si, nu in ultimul rand, tine-ti intotdeauna promisiunile...

Page 1 of 1


Cat timp isi petrece copilul tau in fata calculatorului?Scris de Nicoleta Tarantus, in 07 septembrie 2009

Cel mai recent studiu realizat de Consiliul National al Audiovizualului (CNA), la nivel national,a stabilit nivelul de dependenta de calculator al copiilor si activitatile pe care acestia ledesfasoara in fata computerului.

Conform studiului CNA, desfasurat in colaborare cu Metro Media Transilvania, in perioadaseptembrie-octombrie 2007, in timpul liber, 45% dintre copii se joaca pe video sau pecalculator. Desi copiii sustin ca folosesc computerul si, in special, Internetul, pentru a sedocumenta si pentru a le fi mai usor procesul de invatare, studiul CNA a demonstrat ca 50%dintre ei se joaca, iar 47% discuta pe chat-uri.

In acelasi sens, una dintre concluziile foarte importante ale studiului "Copiii si calculatorul",realizat de ECDL Romania in 2005, a fost aceea ca elevii din invatamantul primar bucurestean(clasele a II-a, a IV-a si a VII-a) vad computerul ca pe ceva recreativ, bun pentru jocuri, filme simuzica.

In 2006, ECDL Romania atragea atentia asupra riscurilor la care sunt supusi elevii de liceu ai "generatiei online". Studiulrealizat la nivelul a 10 licee bucurestene (clasele IX-XII) a relevat faptul ca elevii de liceu inteleg prin buna utilizare acalculatorului mai degraba utilizarea jocurilor pe calculator, Internet si chat, filme si muzica. In plus, isi petrec foarte multdin timpul dedicat calculatorului "scufundati" in lumea virtuala a jocurilor.

Pornind de la informatiile adunate de studiile amintite, este clara necesitatea restructurarii modului in care pregatirea inutilizarea computerului este efectuata in prezent. Procesul lent de pregatire a profesorilor la standarde internationale, intr-o masura semnificativa, si rigiditatea in a le oferi copiilor accesul la tehnologie, acolo unde dotarile tehnice exista, continuasa impiedice raspandirea unui nivel de baza a cunoasterii calculatorului, nu doar din punct de vedere al jocurilor.

Interesanta a fost si perceptia diferita asupra calculatorului a copiilor cu varste cuprinse intre 8-14 ani. Printr-un exercitiudistractiv, copiii au fost rugati sa se gandeasca la un utilizator tipic de computer si sa-l deseneze pe o foaie de hartie,prezentand toate detaliile care li se par relevante.

Pentru a verifica rezultatele acestui joc, copiii au completat si un chestionar alcatuit din cateva intrebari legate de utilizatorsi de rolul calculatorului in viata lor.

Astfel, in Bucuresti, spre deosebire de situatia relevata prin studiile internationale, rezultatele arata ca fetele si-au depasit"frica de calculator", dar diferentele dintre baieti si fete sunt nesemnificative: doar 22% dintre fete nu au desenat uncomputer, iar 64% au desenat utilizatorul cu fata spre privitor. Baietii, in proportie de 18%, nu au desenat calculatorul, iar59% au desenat utilizatorul din fata.Elevii bucuresteni considera ca utilizatorul tipic de calculator este amuzant (68%), areprieteni (84%), este creativ (94%), interesant (88%), destept (91%), intelegator (82%) si invata bine (91%). Studiul arelevat ca 89% dintre elevii intervievati au cel putin un calculator acasa si in 55% din cazuri el este folosit de toata familia.

61% dintre fete utilizeza calculatorul zilnic, fata de 84% dintre baieti. De asemenea, elevii considera in proportie de 41%ca ar trebui utilizate calculatoarele la toate orele.

Din studiul realizat de ECDL Romania reiese faptul ca atat fetele, cat si baietii se joaca mult pe calculator. Raspunsul laintrebarea "Va plac jocurile pe calculator?" este "Da" in proportie de 91%, la fete, si 97%, la baieti. Acest lucru estenormal, pana la un punct: intre 8 si 11 ani se dezvolta exercitiile imaginative.

Cine ii poate crea copilului tau un univers asa cum si l-a dori, mai bine decat companiile care dezvolta jocurile PC? Insa,dupa cum majoritatea psihologilor sustin, accesul la jocuri violente poate duce la tulburari de comportament (un semnal dealarma fiind identificarea utilizatorului cu un personaj sangeros, furios sau agresiv), iar utilizarea calculatorului exclusivpentru jocuri duce la falsa idee ca micutii stiu sa utilizeze un computer (bine si foarte bine peste 90% la toate categoriilede varsta).

Intr-adevar, "frica de calculator" este indusa de lipsa de experienta, de abilitati practice de lucru si poate fi combatuta princursuri si extinderea accesului liber la calculator in scoli. Insa tot atat de reala este si tendinta opusa la dependentaemotionala de jocuri.Ea exista si rezultatele acestui studiu o confirma: scolarii intre 8 si 11 ani, care se afla sub "magia" computerului si sejoaca mai mult (uneori "in lipsa" de alte relatii de comunicare autentica), ajung, inconstient, sa se identifice cu un personajdur si agresiv. La fete, aceste personaje pastreaza intr-o masura mai mare si propriile caracteristici (corporale, psihice),adica pastrarea identitatii personale.

De cele mai multe ori, din ignoranta sau din lipsa de timp, parintii nu acorda foarte multa atentie modului in care copilul lorisi petrece timpul liber. Ba in fata televizorului, ba in fata calculatorului... Unii parinti ajung sa se bucure ca al lor copil este"in siguranta" in casa, si nu afara cu prietenii de la care poate invata multe rele. Uita insa ca folosirea excesiva acalculatorului sau a televizorului poate afecta in mod negativ dezvoltatea psihica si fizica a copilului lor.

Page 1 of 2


Aceste aspecte neplacute pot fi inlaturate daca atentia copiilor este indreptata spre lucrurile pozitive ale folosiriicalculatorului sau televizorului. Programele interesante si educative le ofera elevilor posibilitatea sa exploreze lumea si sacreeze opere originale cu ajutorul aplicatiilor de procesare de text sau al aplicatiilor de prezentari.Se poate promova accesul mai larg al elevilor la informatii online si acestia pot fi invatati cum sa foloseasca Internetulpentru studiul individual, cum isi pot crea propiile site-uri web sau cum pot comunica cu ajutorul postei electronice. Existao serie de jocuri educative, care pot duce la asimilarea de cunostinte intr-un mod placut.Din pacate, in Romania procesulde dotare cu calculatoare in scoli si institutii se desfasoara intr-un ritm mult mai rapid decat cel al luarii de masuri pentru ofolosire mai eficienta a computerului. De cele mai multe ori, investitia in pregatirea utilizatorilor a fost considerata de oimportanta secundara, sau complet ignorata.

In concluzie, nu trebuie sa inoculam copiilor nici frica, dar nici sa-i lasam sa devina prea mari consumatori de jocuriviolente, pentru ca vor capata dependenta. Mai mult, in loc sa-si dezvolte capacitatile intelectuale, de logica asociativa side acumulare de informatii general utile in viata, vor avea tendinta unei stagnari in dezvoltarea lor psiho-sociala.

In plus, pediatrul Anca Cochino completeaza: "Dupa cum reiese din acest studiu si dupa cum toti parintii stiu,calculatorul este privit de catre copii si adolescenti ca un mod placut de a-ti petrece timpul liber. Dar pe cat estede placut, de educativ si de interactiv, pe atat este de daunator folosit nejudicios, mai ales de copii prescolari siscolari mici.

Folosit excesiv, traind foarte mult intr-o realitate virtuala pe care o pot modifica dupa bunul plac, acestia uita sainteractioneze cu ceilalti copii, iar unii chiar se izoleaza.

Copiii ar trebui sa foloseasca computerul doar 1-2 ore/zi, acest timp sa fie monitorizat atent de catre un adult.Ideal ar fi ca programele utilizate de catre copii sa fie si recreative (jocuri - cat mai pasnice cu putinta!), dar sieducative, care sa ii obisnuiasca cu ideea de calculator ca mijloc de a invata lucruri noi, utile, interesante.".

Poti afla mai multe si din articolul Copilul meu petrece prea mult timp la calculator, dar si accesand site-urile ecdl.org.ro,ecdl.com, equalskills.ro.

Informatiile ne-au fost puse de dispozitie de catre Gabriela Irinuca Vaduva de la ECDL ROMANIA. Multumim pentrusprijin.

Page 2 of 2


Copilul tau si catelul - ajuta-i sa devina cei mai buniprieteniScris de Greta Harja

Probabil ca, asemenea multor femei, tu si partenerul tau ati hotarat cu ceva timp in urma sa valuati un catelus. Majoritatea simtim nevoia de a ne darui afectiunea cuiva care are nevoie deatentia si ocrotirea noastra.Iata insa ca, dupa o perioada in care catelul a devenit deja un membru al familiei, afli ca vei fimamica. Dupa ce euforia primelor zile a trecut, incepi sa te ingrijorezi: ce vei face cand vaaparea bebelusul - va trebui sa renunti la catel?Nu este obligatoriu! Respectand o serie de reguli veti putea ramane impreuna, iar cel mic isiva castiga primul prieten adevarat!

Dupa ce te-ai intors de la maternitate, te simti coplesita de noile responsabilitati si, cu toate canu ai dori acest lucru, ai tendinta de a neglija catelul in favoarea celui mai nou membru alfamiliei.Este firesc, micutul are nevoie de toata atentia ta si te solicita la maximum, iar tu te gandestica ar fi fost mai bine daca ai mai fi asteptat cativa ani pana sa adopti un catel.Dar nu regreta si nu renunta la el - cu rabdare si atentie vei reusi sa institui o serie de reguli

prin care vei asigura securitatea si igiena copilului - doar acestea sunt problemele pe care le ai in vedere, nu-i asa?

Pregateste catelul in vederea aparitiei bebelusului

In functie de rasa, unii caini sunt foarte jucausi, ei insisi niste copii, indiferent de varsta. Sa-iprivesti si chiar sa te implici uneori in jocul lor poate fi extraordinar de placut si reconfortant.Catelul fuge prin casa (chiar - sau mai ales - daca ii respecti orarul zilnic de plimbare), adunadiferite obiecte si haine pe care le "depoziteaza" mandru in mijlocul casei, rontaie inpermanenta cate ceva (si nu intotdeauna acel "ceva" este comestibil, dar ce-i pasa lui?),subtilizeaza mancare de pe masa, chiar daca in castronelul lui hrana este neatinsa si asa maideparte.

Toate acestea te amuza dar, in contextul aparitiei bebelusului, se transforma in serioase motivede ingrijorare. Daca va descoperi paturica sau alte accesorii ale acestuia si le va transforma inobiecte de joaca?

Pentru a nu aparea probleme, va trebui sa faci o serie de schimbari in rutina zilnica a catelului - de preferat, inainte desosirea bebelusului. De exemplu, ai putea schimba locul unor piese de mobilier, ceea ce nu va mai permite accesulpatrupedului la anumite obiecte si il poti invata, treptat, ca joaca este permisa numai in afara casei.

Daca pana acum catelul avea "domiciliul" in dormitorul vostru si intentionezi sa instalezi aici patutul copilului, este bine sacumperi un cos si sa obisnuiesti cainele sa doarma in alta parte a casei - de preferat, pe hol, pentru a te asigura astfel canu va "invada" camera copilului nici in perioada urmatoare.

Un alt aspect pe care iti recomandam sa il ai in vedere se refera la apelativele cu care iti vei alinta copilul. Te surprinde?Gandeste-te numai cat de derutat va fi catelul cand va auzi in preajma expresii de genul "ce baietel cuminte" sau "ce fetitadraguta", care ii fusesera adresate pana acum si pe care tu, inconstient, le folosesti pentru micut.

Ti se pare poate inutil, dar gandeste-te ca patrupedul va crede ca el este cel vizat si nu ar fiexclus sa intre in camera si sa faca un salt pe masa de infasat, de exemplu. Asadar, nu ignoraacest aspect si inventeaza alte apelative de alint pentru catel.

Bob Ward, un antrenor de caini profesionist din Statele Unite ale Americii, sugereaza ca,treptat, ar trebui sa obisnuiesti catelul cu ideea ca nu va mai fi el in centrul atentiei si uniculrasfatat. Vei preintampina, astfel, eventuala lui reactie de gelozie fata de noul nascut.

Cum ai putea face asta? De exemplu, in timpul sarcinii, joaca-te cu o papusa pe care o tii inbrate si careia ii vorbesti, permitandu-i cainelui sa te urmareasca. Important este sa fie in lesain acest timp - in cazul in care nu l-ai invatat comanda "Stai" sau "Nu e voie". Important este sainteleaga faptul ca nu are voie sa se apropie de tine atunci, fara ca acest lucru sa insemne ca

este pedepsit. Daca respecta distanta impusa - si, cu timpul, va invata - recompenseaza-l.

Daca ai deja copii, pregateste-i pentru aparitia catelusului

In aceeasi nota, daca ai deja copii si acestia isi doresc un catel, implineste-le dorinta. Dar nuuita ca, daca nu sunt pregatiti corespunzator, ar putea fi expusi unor pericole - mai ales dacasunt de varsta mica.Stii foarte bine ca tuturor copiilor le place sa se joace cu un catelus si, fara intentie, pot face

Page 1 of 2


gesturi dure, cum ar fi sa-l traga de coada, de urechi sau de mustati, sa-l imbratiseze prea strans, sufocandu-l ori chiar sa-l incalece, daca e de talie mare.Toate acestea vor stresa animalul si multi copii ajung sa fie muscati de proprii caini.

De asemenea, copiii trebuie invatati sa nu priveasca niciodata in ochii cainelui, intrucat pentru animal privirea directareprezinta un indicator al agresivitatii si se poate manifesta ostil.

Orice copil ar trebui educat astfel incat sa-l trateze pe caine cu blandete si respect. Conceptii precum "e doar un animal!"nu-si au locul. Daca cel mic manifesta retineri in a se apropia de catel, din teama reflexa, nu il forta.Ajuta-l sa se acomodeze, de regula cainii sunt foarte deschisi in relatia cu copiii (mai ales puii, dar si cainii maturi, deexemplu cocker-ul sau dalmatianul). Nu uita sa-i explici copilului ca nu este indicat sa atinga jucariile cainelui saumancarea acestuia.

Nu lasa niciodata copiii singuri cu cainele

Majoritatea expertilor recomanda ca parintii sa nu lase niciodata copiii singuri cu cainele, mai ales daca animalul este detalie mare, iar copiii au mai putin de 4-5 ani. Exista riscul ca patrupedul sa nu raspunda la comenzile copilului, sau sa fieintimidat de reactiile acestuia si sa se manifeste agresiv. Atat timp cat copilul e mic, trebuie sa-i protejezi pe amandoi.

Copilul si catelul au tot timpul sa se imprieteneasca, nu trebuie sa fortezi tu acest lucru. Relatia lor va veni de la sine si vadecurge firesc, mai ales daca mai intai ai avut caine si ulterior ai devenit mama.

Un catel ne imbogateste foarte mult viata si ne aduce mai multa dragoste si bucurie decat am crede, ajutandu-ne sa nedescoperim asa cum nu ne imaqinam ca am putea fi.Cercetarile au evidentiat ca un copil care creste impreuna cu un caine va da dovada de mai multa responsabilitate caadult, manifestand si evidente calitati empatice. Un motiv in plus ca sa nu indepartezi catelul daca vei fi mama si sa-iindeplinesti copilului tau eventuala dorinta de a avea un mic prieten credincios.

Page 2 of 2


Cum il inveti pe micut sa citeasca ceasul?Scris de Greta Harja

Pentru cei mai multi dintre noi, a ne uita la ceas a devenit de mult a doua natura - si cum arputea fi altfel, tinand cont de ritmul trepidant al vietii cotidiene?Nu este de mirare ca nu-ti mai amintesti de acele timpuri cand una dintre cele mai mariprovocari pentru tine era aceea de a spune cat este ora. Iata ca acum este randul tau sa-linveti pe prichindel notiunea timpului.

Cu siguranta, cel mai important "ingredient" de care ai nevoie este rabdarea. Pentru tine poateca este dificil sa intelegi ce se petrece in mintea copilului, de ce el nu poate intelegedeocamdata un lucru care pentru tine e cat se poate de firesc.

Pentru inceput, sa vedem cam incepand de la ce varsta ar trebui sa deprinda copilul primelenotiuni ale timpului. Potrivit specialistilor americani, la cinci - sase ani copilul ar trebui sa fie inmasura sa indica ora exacta si jumatatile de ora, iar la varsta de sapte ani - inclusiv sferturlede ora.

Usor de zis, dar (mult) mai greu de facut. Iti propunem un mini ghid cu ajutorul caruia vei putea sa-i explici pe intelesul luiaceste aspecte.

Arata-i ceasul si vorbeste-i despre notiunile de secunda, minut si ora. Nu uita sa-i descrii ceasul si functiile celor douaace ale acestuia.Dupa ce a inteles ca, de fiecare data cand minutarul face o rotatie completa, marcheaza trecerea unui minut, treceti lamici exercitii prezentate sub forma unor jocuri: de cate ori se invarte minutarul pana cand micutul isi face patul, pana isistrange jucariile sau pana isi scrie numele...

Dupa cateva zile, cand te-ai asigurat ca a inteles functia minutarului, ii poti vorbi despre faptul ca ora are saizeci deminute - si ce rezulta de aici, faptul ca minutarul executa 60 de rotatii complete in acest interval. Pentru aceste lectii ar fibine sa ai un ceas cat mai nostim si viu colorat.

Ulterior, puncteaza faptul ca, de cate ori este ora exacta, minutarul se va afla in dreptul cifrei 12, iar acest lucruinseamna ca este ora unu, doua si asa mai departe.

In acest stadiu, copilul ar trebui sa inteleaga, in linii mari, notiunea de timp si ii va fi mai usor sa se acomodeze cujumatatie si sferturile de ora.

Foloseste-te de orice imprejurare pentru a face un nou exercitiu: cand se trezeste, pleaca la scoala, iese la joaca, seuita la televizor, se pregateste de culcare...

Recompenseaza-l de fiecare data cand spune corect cat este ceasul, fara a recurge la ajutorul unui adult.

Nu in ultimul rand... ofera-i un ceas! Pentru majoitatea copiilor, momentul in care primesc primul lor ceas are osemnificatie aparte, ii face sa se simta mai responsabili si sa aiba mai multa incredere in ei - deci, micutul va fi cu atat maimotivat sa deprinda cat mai repede principiile masurarii timpului.

Page 1 of 1


Transmite-i copilului placerea de a citiScris de Nicoleta Tarantus, in 07 septembrie 2009

Iti amintesti de cartile copilariei, de basmele si povestile nemuritoare, pe care le citeai cu atatdrag si pasiune? Iti amintesti cum asteptai cu nesat iarna, la gura sobei, sa iti citeasca buniculpovesti cu zmei, feti frumosi si arlechini? Parca aceste vremuri au apus, cel putin pentru nouageneratie de copii...

Cartile au fost inlocuite de jocurile pe calculator, filmele de la televizor si ce sa mai vorbimdespre vizitele la biblioteca?

Pentru ca tu ai un rol important in educatia micutului tau, il poti ajuta pe acesta sa indrageascalectura. Deseori se intampla ca prichindelul tau sa fie plictisit sau chiar furios atunci candtrebuie sa citeasca o carte pentru scoala, dar tu ii poti transmite placerea de a citi. Cum? Iatacateva sfaturi:

Propune-i o lectura interesanta

Inainte sa ii oferi carti care sa il captiveze, trebuie sa tii cont de varsta si pasiunile copilului. Propune-i povesti sau carti deaventuri cu eroii preferati, cu care el s-ar putea identifica. Astfel, micutul va fi captivat si va dori sa stie mai multe despreacestia. Nu uita sa ii oferi carti pline de ilustratii si desene, pentru a-i atrage si mai mult atentia asupra lecturii si pentru a-itrezi curiozitatea si interesul.

Potrivit unui studiu realizat in 2008 in SUA, o viata sanatoasa si o alimentatie cat mai naturala ii poate ajuta pe copiiiobezi sa slabeasca. La studiu au participat mai multe adolescente obeze, care au fost impartite in trei grupuri: primul grupnu citea nicio carte, al doilea citea o carte oarecare, iar al treilea grup citea cartea care promova viata sanatoasa, numita"Lake Rescue".

Dupa 6 luni, cercetatorii au descoperit ca fetele care au citit "Lake Rescue" prezentau un procent al scaderii in greutatede 0,71 % din indexul masei lor corporale. Grupul care a citit o carte oarecare prezenta un procent de 0,33 %, iar grupulcare nu a citit nimic a prezentat un procent de doar 0,05 %.

Puterea exemplului

Parintii reprezinta modele pentru copiii lor, mai ales in primii ani de viata. De aceea, daca micutul te va vedea citind, inmod sigur te va imita. Acum este momentul in care il poti implica activ si pe el... Poti incepe prin a citi un ziar sau, atuncicand mergeti impreuna la cumparaturi, citeste etichetele de pe produsele pe care doresti sa le cumperi etc.Important este

sa ii cultivi aceasta dorinta de a fi informat, de a dori sa stielucruri, care il vor ajuta in viitor. Prin citit, copilul tau isi vadezvolta limbajul, creativitatea si imaginatia.

Calculator versus citit

Tot mai multi copii abandoneaza lectura in favoarea jocurilor pecalculator, a televizorului sau a telefonului mobil. Potrivit unuistudiu realizat anul trecut, s-a ajuns la concluzia ca in perioadaseptembrie-octombrie 2007, in timpul liber, 45% dintre copii sejoaca pe video sau pe calculator. Desi copiii sustin ca folosesccomputerul si, in special, Internetul, pentru a se documenta sipentru a le fi mai usor procesul de invatare, studiul CNA ademonstrat ca 50% dintre ei se joaca, iar 47% discuta pe chat-uri.

Cum ii poti transmite placerea de a citi in aceste conditii? Pentru inceput, ii poti cumpara cd-uri care sa contina carti. Dacaii place sa se uite la filme, ii poti cumpara cartile dupa care au fost facute acele pelicule pe care el le indrageste. Este stiutfaptul ca aceste lecturi sunt mult mai interesante decat ecranizarile, pentru ca sunt pline de detalii interesante.

Medicul pediatru Anca Cochino te sfatuieste: "Copiii ar trebui sa foloseasca computerul doar 1-2 ore/zi, acest timp safie monitorizat atent de catre un adult. Ideal ar fi ca programele utilizate de catre copii sa fie si recreative (jocuri -cat mai pasnice cu putinta!), dar si educative, care sa ii obisnuiasca cu ideea de calculator ca mijloc de a invatalucruri noi, utile, interesante".

Ofera-i o lectura distractiva

Se plictiseste atunci cand citeste? Ce ar fi sa transformati lectura intr-un joc si sa cititi pe roluri? Lasa-l sa fie vocea eroului

Page 1 of 2


sau preferat si cu siguranta va fi mult mai incantat de ideea de a citi. Important este si spatiul in care micutul tau citeste.Ce ar fi sa il scoti in natura sau sa ii creezi un loc relaxant in casa, dedicat lecturii. Puteti organiza seri dedicate cititului, lacare sa invitati si alti copii pasionati de citit. Micutul tau va avea posibilitatea sa faca schimb de carti si idei.

Din august 2009 pana pe 12 septembrie, postul de radio pentru copii Itsy Bitsy a lansat campania pro-lectura "Citesti sicresti ca-n povesti!". Copiii sunt invitati sa citeasca si sa daruiasca. Cartile pe care micutii le-au citit deja pot fi donate incentre de colectare special amenajate in orasele in care emite Itsy Bitsy. Afla mai multe accesand Itsybitsy.ro.

Si nu uita! Trebuie sa iti inveti copilul ca lectura este o placere, nu o sarcina!

Page 2 of 2


Invata "limba" copilului tau!Scris de Madalin Rosu

Este bine sa stii ca, daca nu te intelegi cu fetita sau cu baietelul tau, de vina este "limba"diferita pe care o vorbiti! In primul rand trebuie sa intelegi ceea ce spune, tinand cont destadiul de dezvoltare in care se afla si de prioritatile sale din acel moment. Abia apoi poti"negocia" cu micutul ceea ce iti cere...

Copilaria este considerata a fi, in cartile de specialitate, perioada de viata care se intinde de lanastere pana la adolescenta. In perioada copilariei cresterea are loc simultan in toatedomeniile si se disting trei stadii:

• prima copilarie - pana la varsta de trei ani;• a doua copilarie - de la trei la sase sau sapte ani;• a treia copilarie - se termina cu pubertatea.

La aproximativ opt saptamani de viata, capacitatea vizuala a copilului tau se imbunatateste,pentru prima oara el poate sa te perceapa complet, fiind capabil de contact vizual direct. Acum

este timpul in care el asimileaza gesturile cu starile afective ale mamei.

Atat in timpul varstei fragede, cat si mai tarziu, jocul stimuleaza sistemul nervos central al copilului si il dezvolta pe plancreativ. De cele mai multe ori, copilul isi pierde repede interesul pentru o jucarie daca nu il face sa "viseze", nu-i incitaimaginatia si nu-i solicita aptitudinile.

S-ar putea spune ca pentru copilul prescolar, cu cat un obiect este mai simplu, cu atat are mai multe functiuni si poatedeveni un "pasaport" spre lumea imaginarului. Bucuria jocului nu depinde de cat costa o jucarie, ci de imaginatia copiluluisi de modul cum este el invatat sa se joace.

Familia este foarte importanta pentru dezvoltarea afectiva a copilului. Functiile principale ale mediului familial ar fi oferireade stabilitate, protectie, constanta, coerenta, modele, reguli si experienta.

Faptul de a linisti si impaca un copil il ajuta sa invete cum sa domine stimulii si sa-si construiasca o toleranta emotionala siun echilibru interior. Orice modificare/tulburare in echilibrul afectiv al parintilor, respectiv atat iubirea trainica,suprasaturarea afectiva, cat si indiferenta afectiva, care sunt resimtite puternic de copil, provoaca tulburari in psihiculacestuia.

In general, la copii este binecunoscut simtul comercial crescut, precum si interesul lor fata de schimburi (in general,jucarii). Orice parinte ar putea folosi acest simt in folosul sau, astfel poate modifica sistemul de perceptie al copilului dinparinte autoritar in parinte prieten.

Cum ne putem motiva copilul sau cum sa ni-l apropiem

Imperativele de genul: "Pune mana pe carte, altfel ajungi la liceul x (un liceu slab)!" nu te vor ajuta niciodata sa iti motivezicopilul. Dimpotriva, aceasta fraza este echivalenta cu o fortare in ochii copilului, pe care acesta o va trata in mod negativ.

In schimb, o discutie prieteneasca, in care ii arati ca ai incredere in judecata lui si ii respecti deciziile, poate da roade maibune: "Daca inveti acum si vei continua asa, iti voi acorda permisiunea de a-ti alege singur liceul la care sa mergi."

Fara sa realizezi, ai sugestionat copilului ideea de a se antrena in joc (rol stimulativ) si de a incerca sa castige. Aici aireusit motivarea si ai intiparit in ochii copilului ideea de o oarecare independenta, aratandu-i ca nu este supus unui controlriguros.

Un alt exemplu care poate fi intalnit in viata de zi cu zi este urmatorul: "Inchide televizorul si treci la culcare!" Aici parintelea fost autoritar, dar imaginea creata in ochii copilului tau este aceea de parinte rau. Nu i-ai permis sa faca un lucru pe careera bucuros sa-l faca.

In schimbul acestei fraze poti folosi: "Cand preferi sa inchizi televizorul si sa dormi, la 7,45 sau la 8?" Acum copilul vaalege ora 8. Dar tu ti-ai atins scopul pe care ti l-ai propus, iar copilul este fericit pentru ca are un parinte intelegator, unparinte-prieten.

Modul de a comunica cu un copil este foarte simplu - negociaza cu el din perspectiva valorilor sale.

Atentie! Un parinte care-si minte copilul va pierde usor atat autoritatea, cat si stima in fata acestuia.

De ce copilul devine un mic "terorist", care nu te asculta si in fata caruia nu te poti face inteles?

Copiii nu devin mici "teroristi", ei doar invata din ce vad in mediul in care traiesc (familia), astfel incat totul depinde de

Page 1 of 2


parinti. Aici educatia trebuie data parintilor si nu copiilor.

Trebuie tinut seama de faptul ca cei mici au un puternic comportament imitativ, astfel orice comportament din cadrulfamilial va fi copiat imediat. Atentie la minciuni, caci la un moment dat veti fi mintiti...

Feriti copilul de violente verbale sau fizice desfasurate in fata sa, se poate intampla ca la un moment dat acestea saformeze adevarate drame psihice, care mai tarziu pot fi tratate destul de greu.

Parintii pot fi comparati cu "o plasa de siguranta" aflata sub sarma de acrobat pe care evolueaza copilul. Atentie, plasatrebuie sa fie cat mai "solida" pentru a oferi siguranta maxima acrobatului!...

Page 2 of 2


Ai un copil fericit?Scris de Nicoleta Tarantus, in 02 februarie 2010

Unul din zece copii se simte nefericit, principala cauza fiind certurile din familie sau divortulparintilor, conform unui studiu realizat de The Children's Society in Marea Britanie, potrivitDailymail.co.uk. In cercetare au fost implicati 7.000 de copii, cu varste cuprinse intre 10 si 15ani.

Perioada copilariei ar trebui sa fie cea mai fericita din intreaga viata, dar pentru multi copii, dinpacate, ea nu ofera bucurii.

Acelasi studiu a aratat ca cei care locuiesc cu parintii naturali sunt mai fericiti decat cei caresunt crescuti de parinti vitregi sau de un singur parinte.

Un alt studiu al aceleiasi organizatii a aratat ca 21% dintre fete sufera de anxietate si sesimt nesigure din cauza aspectului fizic, in timp ce doar 12% dintre baieti au astfel deprobleme.

In plus, cercetarea arata ca scoala ii face nefericiti pe circa 12% dintre copii, iar unul din zece percepe aceastainstitutie ca pe un factor ce limiteaza libertatea de a alege si nu are asteptari pozitive legate de viitor.

Imi amintesc de o intamplare reala, povestita de un profesor, care a organizat o intalnire cu niste copilasi de gradinita. Laintrebare "Ce ti-ai dori sa fii, sa devii?", fiecare a rapuns in fel si chip: "Vreau sa fiu presedinte!", "Eu, pilot!", "Eu,profesoara!", iar din spatele clasei, o voce stinsa, cu o fata trista, raspunde: "Eu as dori sa fiu televizor, pentru ca imidoresc ca parintii mei sa se uite la mine, sa ma asculte...". Ei, un asemenea raspuns a "ucis" rumoarea si a pus peganduri asistenta...

Da, din pacate, exista parinti care nici nu se uita la copiii lor, nu ii asculta si nu ii intreaba niciodata ce ii doare, daca suntfericiti, iar aceste lipsuri nu fac decat sa le alimenteze temerile, neincrederea in fortele proprii, ajung sa fienemultumiti de felul lor de a fi, devin usor de influentat, se simt neiubiti.

Psihologul Valentina Stan explica: "In procesul de formare a imaginii de sine a copilului intervin atat familia, grupulde prieteni, scoala, cat si mass-media. De asemenea, imaginea de sine este influentata si de experientele pe carele are copilul si modul in care se raporteaza la acestea".Fiinta fragila, atat fizic si psihic, copilul tau are nevoie,

indiferent de varsta, de toata atentia si dragostea ta, pentru ca viitorul lui deconstruieste in prezent. Din cauza acestor lipsuri, personalitatea micutului tau sepoate construi gresit, va deveni frustrat, depresiv, anxios si prost crescut.

"De multe ori, copiii care sufera de anxietate nu sunt observati de parinti sauprofesori, iar in timp vor evita implicarea in activitati noi, contactul cupersoane noi, nu se vor simti confortabil cand vor trebuie sa vorbeasca inpublic (nu vor dori sa fie in centrul atentiei, pentru ca le va teama ca ceilaltiisi vor forma o imagine negativa despre ei), ajung sa aiba putini prieteni",spune psihologul Valentina Stan.

Potrivit unui studiu realizat anul trecut de Universitatea britanica York, copiii ceimai fericiti din Europa traiesc in Olanda si in tarile scandinave, in timp ceRomania ocupa locul 25 dintr-un clasament de 29 de tari.

Britanicii de la Universitatea York au ajuns la concluzia ca parintii din Olanda augasit cea mai fericita metoda prin care sa-i multumeasca pe cei mici. Se pare ca siprofesorii detin cheia succesului la acest capitol, fiind mai putin exigenti decatcolegii de breasla din alte parti ale Europei.

Cand o prietena, care este psiholog, i-a intrebat pe cei mici ce este fericirea si ce iiface fericiti, a primit cateva raspunsuri interesante: "Fericirea este atunci cand stau cu mama, tata si fratelemeu" (Marian, de 5 ani), "Cand sunt fericita rad mult si ma joc alaturi de colegii mei", (Ioana, 6 ani), "Fericirea esteatunci cand mama ma ia in brate", (Alin, 4 ani), "Cand ma duc la bunica mea sunt foarte fericita", (Ingrid, 7 ani).

Interesant i s-a parut si un raspuns pe care l-a primit de la Albert, un elev in clasa a-XI-a: "Sunt fericit atunci cand iaumasa cu parintii mei, pentru ca mai mereu mananc singur, ei fiind mai tot timpul plecati".

Cum pot fi ajutati acesti copii, cum ii putem face fericiti? Potrivit psihologului Valentina Stan, parintii potcontribui la dezvoltarea unei imagini de sine echilibrate la copil prin:

formarea unor expectante realiste fata de acesta;incurajarea exprimarii emotiilor pozitive si negative;evitarea criticii, a blamarii;

Page 1 of 2


incurajarea lui sa interactioneze cu ceilalti copii;recompendarea acestuia atunci cand reuseste sa faca mici schimbari in comportament;sa reprezinte ei insusi modele de socializare.

Si profesorii pot ajuta la cresterea stimei de sine a elevilor prin:o buna planificare a activitatilor;fixarea de aspecte pozitive ale elevilor;oferirea de alternative de actiune;recompense adecvate.

Cand l-ai intrebat ultima oara pe micutul tau daca este fericit?

Page 2 of 2


Cresterea emotionala a copiluluiScris de Georgiana Gane

Rolul parintilor in dezvoltarea adecvata a copilului nu se limiteaza numai la asigurarea unorconditii confortabile de crestere, de organizare a jocului si a activitatilor educative.

Interactiunea si relatiile apropiate, calde cu parintii sunt esentiale prin ele insele pentru copii.Pentru a-si putea sprijini copiii, in devenirea lor parintii trebuie sa fie apti si disponibili, atat dinpunct de vedere fizic cat si psihologic. Daca nevoile lor nu sunt indeplinite (implinite),capacitatea parintilor de a raspunde la nevoile copiilor va fi redusa si ca urmare, acestia nu vorprimi atentia si afectiunea de care au nevoie pentru a creste si a se dezvolta.

Mamele sunt principalele persoane care au grija de copiii lor si, de aceea, starea lor psihica serasfrange si asupra acestora din urma. Mamele confruntate cu situatii stresante, in absentaunui sprijin din partea altor membri din familia largita sau a altor personae abilitate in acestsens, pot deveni "psihologic indisponibile" pentru copil si nevoile acestuia.

Orice om are nevoie de un sentiment de siguranta pentru a putea trai. Aceasta siguranta, insa,nu provine numai din posedarea a cat mai multor bunuri materiale ci mai ales din certitudinea ca - la nevoie - cineva iti vaacorda ajutor, intelegere, simpatie. Cum ar putea un copil sa traiasca acest sentiment de siguranta, daca nu-si simteparintii aproape? Si cum ar putea fi o mama aproape de copilul ei atunci cand se simte singura, nesigura pe ea, coplesitade indatoriri si obligatii?

Pe de alta parte, copiii respecta si, uneori, chiar isi protejeaza mama coplesita de probleme si nu isi comunica nevoilepsihologice. Astfel, ei sufera in tacere, iar stress-ul acumulat, consumul psihic si auto-neglijarea emotionala se vorconcretiza mai devreme sau mai tarziu intr-o deviere comportamentala sau simptome nevrotice.

In alte cazuri, copiii pot functiona ca adevarate "paratraznete", mamele descarcand asupra lor tensiunile acumulate. Nuputine sunt cazurile in care mame depresive, obosite percep ca insuportabile si excesive solicitarile de atentie ale copiilor,reactionand prin penalizarea acestora.

De multe ori, simptome diverse ale copilului (euresis nocturn, esec scolar, etc.) se dovedesc a fi - de fapt - metafore aleproblemelor familiale. In aceste cazuri simptomul este un mod de comunicare interpersonala ce exprima in mod metaforico problema, sugerand o solutie cu caracter dezadaptativ.

Iata doar cateva argumente din cele ce pot fi aduse in sprijinul recomandarii facute parintilor - de a apela la sprijin si ajutorcalificat (prin consiliere si psihoterapie) - nu numai pentru copil, dar si pentru propria persoana, la primele semnale dealarma! Nu uitati: cheia stimularii intelectuale si a cresterii emotionale a copilului este propriul comportament al parintelui.

Page 1 of 1


Cum vad, aud, privesc si asculta copiii in familie?Scris de Anca Munteanu, psiholog

Pe de o parte ne referim in acest titlu la cele doua mari modalitati de a intra in contact cuinformatii din lumea inconjuratoare: vazul si auzul, iar pe de alta parte la partea intentionatasau ne-intentionata care face ca verbele sa fie diferite. Asta in privinta diferitilor membri aifamiliei si mai ales in relatia parinte-copil.

Adesea ne intrebam ce vad si aud copiii din ce se intampla in casa, intre parinti sau afara, indiferite contexte. Asta inseamna ca intrebarea se refera la lucrurile cu care copiii intra incontact fara sa vrea, doar pentru ca sunt prezenti acolo sau suficient de aproape. Parintii spununeori: "Cred ca ne-a auzit pe noi vorbind despre asta", "Nu stiu ce a vazut la televizor, dar ainceput sa viseze urat". Parintii se refera la o ipostaza pasiva, in care copilul este victimainformatiilor vizuale si auditive, al scenelor dintre diferiti oameni sau personaje de la televizorsau chiar din carti. Asta s-ar putea numi un efect traumatic a ceea ce fost vazut sau auzitasupra copilului care nu poate intelege, elabora, da un sens acelor lucruri si ele il afecteaza, ilsperie, nu le poate uita, le viseaza, intreaba necontenit despre ele, il imbolnavesc producandu-i diferite simptome, il intristeaza, il fac sa devina violent etc.

Copiii sunt foarte influentati de ceea ce vad

Cateodata parintii ajung sa se intrebe ce anume a auzit sau a vazut copilul, ceea ce inseamna ca ei intuiesc impactul pecare il au scenele la care a asistat. Este atat problema acenelor agresive din realitate cat si a televizorului si jocurilor pecalculator. Despre ele stim ca produc schimbari ale comportamentului si starilor psihice, violenta fiind dintre cele desprecare se vorbeste cel mai mult. In privinta jocurilor pe calculator, vom incepe in curand un proiect in care vom studia modulin care copiii si adolescentii sunt atrasi de aceasta activitate, dependenta de aceste jocuri, efectele lor asupra jucatorilor,dar si efectele aparute in familie in astfel de situatii.

Putem acum sa facem trecerea catre partea activa si anume catre a cauta sa vezi si sa auzi anumite lucruri, pentru careavem verbele "a privi" si "a asculta", actiuni ce implica atentie, concentrare si intentie. S-a vorbit si se vorbeste multdespre procesul prin care ceva vazut sau auzit o data intamplator ajunge sa fie cautat pentru a fi in continuare privit siascultat. In aceasta categorie intra in primul rand televizorul, dar si jocurile pe calculator. In privinta scenelor reale deanumite tipuri (agresive, erotice etc) si lor le este recunoscuta aceasta capacitate de a ramane active in minte si de a ficautate in viitor, nu neaparat in mod constient. Este acelasi efect al traumei despre care am amintit mai sus – incercareade a gasi un sens sau un alt destin, fantasmatic, la ceea ce nu a putut fi initial inteles sau acceptat. Putem sa ne referim lamoartea cuiva, la manifestari agresive sau autoagresive, la care copiii au fost martori si pe care inconstient le repeta,ajungand ca din intamplare in situatii similare atunci cand devin adulti sau transformandu-se din copii agresati in parintiagresori.

Copiii inteleg imagini si situatii intr-un mod complex

O alta conotatie a acestor verbe active este legata de capacitatea pe care o avem de a ne concentra atentia inspre ceva.Adultii le spun copiilor sa priveasca ceea ce le este aratat si sa asculte ceea ce li se spune. Uneori ei se plang ca micutulnu ii asculta sau refuza sa asculte daca i se citeste o poveste, de exemplu. Alte exemple ating ingrijorarile legate de "a nuse uita pe unde merge", "a nu asculta cerinta si a executa altceva" etc. Asta ne duce cu gandul la procesul complex princare copii reusesc sa se centreze pe anumite imagini sau cuvinte, sa le inteleaga si sa le ia in considerare pentruactivitatea lor.

Adultii sunt de asemenea cei care isi privesc si asculta copii cu atentie pentru a afla ce simt, ce gandesc, ce le place, ce iidoare, etc. adica pentru a stabili si mentine comunicarea cu ei. Adesea aceasta ascultare nu este deloc usoara si dovadadificultatilor intalnite sunt plangerile parintilor de adolescenti care spun: "Nu reusesc sa ascult ce imi spune, nu potintelege", "Nu ma pot uita la el cum este imbracat sau tatuat", "Nu mai vreau sa-l aud vorbind despre asa ceva" etc.

Ne vom referi la fiecare dintre aceste aspecte in articolele viitoare si pana atunci asteptam parerile, experientele siintrebarile voastre.

Page 1 of 1


Desertul - un aliment hranitor si nu un capriciuScris de Greta Harja

In majoritatea familiilor, desertul constituie o problema destul de delicata, care trebuiediscutata si inteleasa de catre cei mici. Probabil urmatorul dialog iti suna foarte cunoscut:"Mama, vreau prajitura!"."Nu acum, ci dupa ce termini de mancat!". "Ba acum...!", iar din acest moment, cearta este casi pornita, micutul incepe sa planga si chiar refuza sa isi continue masa pana nu primesteceea ce a solicitat.

De fapt, nu este absolut nici o problema in ceea ce priveste desertul si, in general, consumulde produse ce contin zahar sau grasimi - cu exceptia urmatoarelor situatii:

dulciurile sunt consumate in exces;sunt preferate alimentelor de baza, partial si din cauza senzatiei de satietate pe termen

scurt pe care o induc;au devenit un fel de recompensa pentru prichindel, care a fost cuminte in timpul mesei si nu

a facut mofturi;sunt folosite ca un mijloc de persuasiune - precum in exemplul "Daca te duci acum la culcare, iti dau o ciocolata";consumul lor cauzeaza probleme ale danturii.

Iata cateva false idei, destul de raspandite de altfel, referitoare la desert. Daca tu, partenerul sau micutul vostruconsiderati ca aceste conceptii sunt reale si corecte, este necesar sa va revizuiti punctul de vedere si sa actionati inconsecinta.

Fiecare masa trebuie sa se incheie, obligatoriu, cu un desert.Este in regula daca micutul primeste desert de mai multe ori pe zi.Produsele respective trebuie sa fie dulci si prelucrate pentru a fi considerate desert.Daca cel mic doreste sa consume ceva dulce inainte de masa, nu este nici o problema.

Adevarul este ca celor mici nu ar trebui sa li se permita sa decida singuri de cate ori primesc desert - in definitiv, adultiisunt cei care se ocupa de achizitionarea alimentelor, decid meniul si stabilesc in ce va consta desertul si cand va fi servitacesta.

Pe de alta parte, copiii trebuie sa inteleaga faptul ca deciziile parintilor referitoare la desert nu sunt nici intamplatoare si nuau nici rol punitiv.In consecinta, li se va explica faptul ca dulciurile, in general, reprezinta doar "cireasa de pe tort", dupa o masa consistentasi sanatoasa - si, in nici un caz, alimentul de baza.

Pachetelul zilnic de la gradinita sau scoala

Pentru un copil, este mult mai indicat sa manance un sandvis cu pui sau peste, care este bogat in elemente nutritive,decat un baton de ciocolata care nu-i ofera decat satisfactia gustului delicios, dar aproape nici un aport benefic pentruorganism.

Nu vei rezolva insa nimic impunandu-ti punctul de vedere, ci explicandu-i micutului de ce este de preferat sandvisul siajutandu-l sa inteleaga faptul ca numai printr-o alimentatie sanatoasa poate sa dea randament la scoala.

Problema sucurilor este, de asemenea, destul de delicata. Multi copii prefera sucurile acidulate, dar trebuie sa stie caacestea fie contin conservanti si alti compusi chimici care sunt asimilati de organism, fie afecteaza aportul de calciu dinsistemul osos.Nu exista insa nimic nociv - ba chiar este recomandat - in ceea ce priveste consumul fructelor, salatelor de fructe,sucurilor naturale sau cerealelor.

Acum nu-ti voi spune ca dropsurile, ciocolata si bauturile acidulate ar trebui excluse din alimentatie - dar, cu certitudine,consumul lor ar trebui redus pana la de cateva ori pe saptamana si nici atunci in cantitati semnificative.

Despre interzicerea desertului

Nu recurge niciodata la acest procedeu, decat din ratiuni de ordin medical. In nici un caz, daca cel mic nu vrea sa-sitermine pranzul sau cina, nu-l pedepsi interzicandu-i desertul. Poate ca s-a saturat sau, pur si simplu, nu-i era atat defoame.Daca il vei expedia de la masa fara a-l lasa sa savureze prajitura, foarte probabil data viitoare se va stradui sa manancetot ce are in fata, chiar daca nu mai simte nevoia, ceea ce ar putea atrage dupa sine probleme ale digestiei sau alemetabolismului. Este important sa dai dovada de comunicare si flexibilitate.

Cateva sfaturi referitoare la desert

Page 1 of 2


Fructele sunt mult mai sanatoase decat aproape orice alt aliment si satisfac nevoia de "ceva dulce", asa ca include-lecat mai des in deserturi, fie in stare naturala, uscate sau preparate in mod cat mai simplu, pentru ca, in urma procesului degatire, mare parte din elementele nutritive se pierd.

Sucurile naturale de fructe sunt extrem de bogate in antioxidanti, care contracareaza actiunea nociva a radicalilorliberi.

Pentru a-l atrage pe cel mic, ofera-i fructe exotice sau dintre cele pe care nu le gasesti, de regula, in sezonul respectiv.Il va incanta ca poate manca cirese sau piersici in mijlocul iernii. De asemenea, cauta fructe pe care prichindelul nu le-amai gustat niciodata - va fi nerabdator sa stie ce gust are un mango, de exemplu!

Nu uita ca tu insati reprezinti un model pentru cel mic - daca te vede rontaind un baton de ciocolata inainte de a vaaseza cu totii la masa, nu te mira vazandu-l ca procedeaza la fel si ca, evident, nu intelege de ce nu esti de acord cu acestlucru.

Esti pregatita sa-ti schimbi stilul de alimentatie si sa mananci mai sanatos - chiar daca ti se pare mai anost - in raportcu nevoile celui mic? Nu? De ce nu?

Aminteste-ti ca micutul trebuie sa inteleaga si sa invete sa manance sanatos, iar tu ai cel mai important rol in acestdemers. Nu mancam ca sa traim si nici nu traim ca sa mancam. Copilul trebuie obisnuit sa decida el insusi care suntalimentele sanatoase pentru el, ce este "bun" si ce este "rau".De aceea, nu-l lasa niciodata fara explicatii. Ii interzici sa rontaie dropsuri pentru ca acestea ii strica dantura? Motiveaza-tidecizia. In caz contrar, nu va sti de ce nu este indicat si va profita de prima ocazie pentru a-si satisface gustul.

Page 2 of 2


Disciplineaza-l... cu umor!Scris de Greta Nita

Adevarul este ca, in ceea ce priveste educatia unui copilas in varsta de patru-cini ani, spreexemplu, nu exista retete general valabile (de fapt, experienta arata ca acestea din urma nusunt valabile, decat in extrem de putine situatii si in niciun caz atunci cand este vorba despreaspecte de ordin psihologic). Iti propun sa luam un exemplu de viata concret, pe care l-aiintalnit, cu siguranta, si tu.

Prichindelul refuza, pentru a nu stiu cata oara, sa isi faca ordine in camera. Cum procedezi?Iata patru posibile variante de raspuns:

Ii spui sa-si ceara imediat scuze pentru incapatanarea de care da dovada.Il pedepsesti, cerandu-i sa se retraga in camera lui pana cand vei decide tu.Ii dai o palma.Ii spui: "Of! Si cand te gandesti ca tocmai astazi il invitasem pe print sa vina intr-o scurtavizita!".

Daca ai bifat ultima varianta, esti ceea ce psihologii denumesc "un parinte jucaus" si, in acelasi timp, se poate spune ca teafli pe drumul cel bun. Pe de alta parte, daca de-a lungul timpului nu ai incercat decat primele trei variante, este foarteposibil sa fi ajuns la concluzia ca acestea nu reprezinta cea mai indicata linie de actiune si ca, in cel mai bun caz,rezultatele obtinute sunt valabile doar pe termen scurt.

De ce umorul da rezultate in educatia copiilor?

Subiectul despre care discutam - deprinderea copilasilor cu normele disciplinare - este, in fapt, unul deosebit de serios sifoarte delicat. Tocmai de aceea ar trebui sa faci apel la umor pentru a comunica. Prichindelul tau este foarte receptiv lagenul acesta de mesaj, iar dupa aceea va veti simti amandoi mult mai bine decat daca l-ai fi lovit, de exemplu.

Da, stiu - nu este deloc usor sa adopti o asemenea atitudine, cand micutul tocmai a facut o noua pozna, iar tu simti ca maiai putin si scoti fum. Dar, in definitiv, ce este usor atunci cand vine vorba despre educatia copiilor? Macar in felul acesta, aio mica siguranta ca esti pe drumul cel bun - umorul da aproape intotdeauna rezultate, in special atunci cand este vorbadespre copii mici.

Patru sugestii

Se impune sa precizam faptul ca aceasta metoda functioneaza, in general, atat cu un copilas in varsta de trei ani, cat si cuunul ceva mai mare - sase sau sapte ani. Iata cateva posibile idei, la care ai putea recurge:

Moduleaza-ti vocea atunci cand comunicati. Daca ai sa-i faci vreun repros, imprumuta pe cat posibil timbrul vocal alunui personaj autoritar si dur, dintr-o poveste pe care i-ai citit-o la un moment dat. Daca incepe sa rada, nu ceda sicontinua jocul, cerandu-i, cu vocea schimbata, sa indeplineasca lucrul respectiv. Dar, in cazul in care se sperie siincepe sa planga, abandoneaza. Ar insemna sa-l traumatizezi. Fii atenta, insa, sa nu foloseasca plansul pe post dearma de santaj...

O idee care merge in special cu bebelusii de pana in doi ani: prefa-te ca nu iti poti mentine echilibrul si cazi. Acest lucruii va amuza in mod deosebit, tocmai pentru ca li se intampla si lor de atatea ori pe zi. Sunt toate sansele ca, dupaaceea, micul incapatanat sa accepte sa manance piureul de fructe, fara a-l mai imprastia pretutindeni: pe hainele lui,ale tale, pe jos si, in functie de vointa si pozitionarea in incapere, pe pereti.

Simuleaza plansul - in special cu baieteii. Acestia se simt de mici niste cavaleri in armura, iar, deocamdata, rolul loreste sa apere mamica. Mai mult ca sigur, va executa imediat ceea ce i-ai cerut. Ai grija sa nu-si dea seama ca nu estedecat un bluf.

Chiar daca, uitandu-te la puiul tau dulce si cuminte, iti va veni greu sa crezi, sa stii ca orice copil are in sine si o doza deagresivitate, pe care, uneori, simte nevoia sa si-o exprime. Lucru perfect normal, de altfel. De aceea, este important sa-i dai ocazia sa se descarce, din punct de vedere emotional, provocandu-l cateodata la o lupta cu... pernele si lasandu-lsa castige. Bineinteles, fara ca el sa-si dea seama de acest lucru.

Tine cont de faptul ca o idee care se poate dovedi perfect valabila astazi, nu este deloc obligatoriu sa se aplice si maine -chiar daca vorbim despre situatii similare, precum aruncatul mancarii pe jos. Dupa cum este posibil ca, initial, nimic dinceea ce faci sa nu dea rezultate. Cu alte cuvinte, din zece idei, primele noua se dovedesc inaplicabile. Tocmai de aceeatrebuie sa recurgi la cat mai multe posibilitati, pentru a gasi "punctul slab" al copilului.

De acord, nu suna prea incurajator ceea ce ti-am spus. Insa, spre deosebire de metodele coercitive (respectiv, primele treivariante din exemplul de la inceput), despre umor se poate spune ca are cele mai multe sanse de izbanda, iar satisfactiile,atat pe termen scurt, cat si pe termen lung, vor fi, cu siguranta, considerabile.

Page 1 of 1


Ce metode disciplinare functioneaza cu adevarat?Scris de Greta Harja

Stresul cotidian poate avea reverberatii considerabile asupra parintilor, care nu-si mai gasescintotdeauna resursele si rabdarea necesare in relatiile cu micutii nazdravani.Mai ales ca uneori acestia par sa-si fi propus sa-ti testeze limitele rabdarii. Cum ar trebui saprocedeze un parinte in aceasta situatie?

Unii nu se simt deloc in largul lor atunci cand trebuie sa impuna vreo masura disciplinara,indiferent care ar fi aceasta. Sau se intreaba daca intr-adevar va da roade. Sa vedem caresunt cele mai frecvente metode si ce impact au asupra copilului...

Pedeapsa fizica. Probabil ca nu exista parinte care sa nu fi fost tentat macar o data sa-iaplice o "corectie fizica" micutului. Sa speram ca sunt cat mai putini care au aplicat-o. Intr-adevar, pe termen scurt va da rezultate, dar in perspectiva poate avea consecinte dintre celemai grave.Nu este vorba numai de faptul ca prichindelul va fi timorat, dar el va intelege ca nu este nici oproblema daca uneori recurge la violenta pentru a-si impune autoritatea. Urmarile nu sunt greu

de intuit...

A-l trimite pe copil in camera lui pentru a reflecta asupra greselii comise nu e o idee rea. Parintele isi calmeaza nervii simai tarziu poate aborda problema mai rational, iar copilul intelege ca tipul sau de comportament nu este de acceptat.In privinta duratei pauzei, se apreciaza ca aceasta ar trebui sa fie direct proportionala cu varsta copilului - de exemplu,daca are trei ani, va fi trimis in camera sa vreme de trei minute.Si, pentru ca veni vorba - specialistii americani considera ca trei ani este varsta minima pentru aplicarea unei astfel demasuri. Daca este mai mic, nu e bine sa fie lasat singur.

Discutiile nu sunt deloc lipsite de importanta, pentru ca nu intotdeauna copiii gresesc intentionat, ci se poate intamplasa nu fi realizat. Explicand ce a fost in mintea sa, copilul isi va putea limpezi gandurile si sentimentele, iar lamuririle tale ilvor ajuta sa inteleaga.

Cere-i sa vina cu solutii alternative si incearca, pe cat posibil, sa te abtii de la a mai trasa norme de conduita. Spreexemplu, atunci cand este vorba de o cearta intre frati (izbucnita cel mai frecvent din cauza jucariilor), le poti spune faptulca nu vei mai tolera o astfel de atitudine si cere-le sa gaseasca variante pentru a nu se mai ajunge la conflicte.

Comunicarea unor limite este obligatorie (daca micutul tau stie sa citeasca, poti intocmi un fel de regulament). Ideeaeste ca niciodata nu trebuie pedepsit - de fapt, nici macar certat - daca fapta sa nu se inscrie pe lista respectiva sau daca,dupa caz, nu i-ai vorbit despre chestiunea respectiva.Vei avea surpriza ca micutul sa se uite la tine contrariat si sa spuna ca nu a stiut. Si, privind situatia strict din punctul lui devedere, are dreptate. Este la varsta cand totul trebuie sa i se explice, cat mai clar cu putinta. Numai dupa ce esti convinsaca a inteles ce se asteapta de la el poti sa-i ceri sa-ti dea ascultare.

"Repetitia este mama invataturii", iar problema la care ne referim se regaseste perfect in acest dicton. Abilitatile decomunicare nu se deprind cu usurinta, indiferent cata rabdare ai avea tu si de cata bunavointa ar da dovada micutul.Timpul si perseverenta vor solutiona insa aceasta problema.

Page 1 of 1


Care este cheia succesului in discutiile cu copilul tauUneori sunt incapatanati. Alteori sunt foarte atenti si receptivi. Oricum ar fi, parintii isi iubesccopiii si tot ce isi doresc este sa nu le lipseasca nimic si sa ii faca sa se simta protejati.Cateodata insa este nevoie sa ai la indemana, ca parinte, un "dictionar" care sa iti oferesolutia optima in relatia cu fiul sau fiica ta. Pentru ca discutiile aprinse nu te ajuta niciodata...

Care sunt cele mai potrivite 5 lucruri pe care sa i le spui?

1. "Te rog, hotaraste-te!"

Daca folosesti aceasta adresare atunci cand ii ceri copilului tau sa faca ceva - sau, dimpotriva,sa nu mai faca ceva - iti exprimi foarte clar punctul de vedere: ii arati copilului ca esteresponsabil pentru actiunile sale.

Spre exemplu, ii poti spune lui sau prietenului sau: "Te rog, hotaraste-te daca te poti juca inliniste sau daca e mai bine sa te joci afara." Daca ai surpriza sa observi ca, dupa cinci minute,

inca mai este galagie in casa, poti reveni cu o alta formulare, de genul: "Vad ca te-ai hotarat sa te joci afara."

Acest mod de a aborda discutia (in locul nervilor obisnuiti pe care incep sa si-i faca parintii in momentul in care vad ca nusunt ascultati de catre copii...) are darul de a-l invata pe cel mic ce inseamna cauza si efectul si, nu in ultimul rand, tescoate pe tine din "pielea" personajului negativ. Copilul va intelege ca trebuie sa ia o decizie care va avea anumiteconsecinte.

2. "Te iubesc, dar nu imi place acest comportament."

Daca este nevoie sa il inveti cate ceva despre disciplina, trebuie sa-l faci sa inteleaga diferenta dintre faptele facute sipersoana care le face. Astfel, va intelege ca, desi greseste si nu se comporta frumos intr-un anumit moment, acest lucrunu il transforma intr-un copil rau.

Este foarte important sa ii spui in acelasi timp ca il iubesti, pentru ca asa isi va da seama sa scopul principal al discutieiacesteia nu este sa il pedepsesti, ci sa ii arati ce anume este potrivit sa faca si cum anume trebuie sa se comporte.

Copilul nu va percepe doar dezaprobarea parintelui - va intelege ca parintele il iubeste si ca vrea sa il invete ceea cetrebuie. In acest fel vei avea mai multe sanse sa il faci sa te asculte si sa stea calm!

3. "Vreau sa ma ajuti sa imi rezolv aceasta problema."

Daca micutul si-a gasit o preocupare de moment care te deranjeaza - spre exemplu, mormaie in timpul mesei sau sejoaca cu mancarea din farfurie - exprima-te ca si cum tu ai fi cel care are o problema.

Roaga-l sa te ajute sa gasesti o solutie si va simti ca parerea lui conteaza, este dorita si respectata. In aceste conditii esteputin improbabil sa vada in tine un adversar...

Daca singura solutie care te-ar putea multumi este sa il determini sa inceteze complet acea activitate, trebuie sa gasesti omodalitate prin care sa il faci sa tina minte sa nu mai repete acel comportament.

4. "Ce anume ai vrut, de fapt, sa ii spui?"

Atunci cand cei mici se cearta si se enerveaza, mai mult ca sigur ca vor arunca, la intamplare, cuvinte grele si intepatoare,de genul "Te urasc!". Dar nu trebuie sa te inspaimante daca se intampla acest lucru - acestea sunt cuvintele ce le vin inminte cand au intrat intr-un conflict si se cearta cu prietenii.

Dar poti sa il ajuti sa mearga mai departe de furia de moment si sa il faci sa se gandeasca ce anume l-a facut sa fie atatde nervos si de suparat. Oferirea unor sugestii este foarte potrivita - ii poti spune "Esti suparat pentru ca prietenul tau aspus ceva despre tine, ceva care stia ca e secret si nu trebuie spus altcuiva?".

In timp, copilul va invata sa-si constientizeze sentimentele si va putea sa si le formuleze mult mai bine, chiar daca tu nuesti in preajma, sa il ajuti in acest sens.

5. "Oamenii sunt diferiti si au nevoi diferite."

Atunci cand vei intampina din partea copilului tau mult uzitatul "refren": "Dar asta nu-i corect!", trebuie sa il faci sainteleaga motivul pentru care, de fapt, nu toti oamenii pot fi tratati in acelasi fel.

"Corect", in acest caz, inseamna ca "Toti membrii familiei primesc ceea ce au nevoie, cand au nevoie de acel lucru." Dacaunul dintre copiii tai are nevoie de ochelari de vedere, cu siguranta nu ii vei cumpara si fratelui sau o pereche, doar pentru

Page 1 of 2


ca "asa e corect"...

Care sunt cele mai nepotrivite 5 lucruri pe care i le poti spune?

1. "Comporta-te cum trebuie pentru varsta ta!"

Daca un copil de sase ani plange pentru ca nu poate avea ceea ce isi doreste sau un altul de patru anisori nu inceteazasa se foiasca pe scaunul din masina, inseamna ca se poarta conform varstei pe care o are!

Desi fiecare parinte este incantat si multumit in momentul in care copilul adopta un comportament mai matur, adevaruleste ca este perfect normal si potrivit dezvoltarii firesti ca cel mic sa fie incapatanat, neajutorat si chiar egoist. Multi parintiuita acest lucru, pentru ca, sa fim seriosi, comportamentul infantil poate fi extrem de frustrant...

Totusi, atunci cand ii spui copilului sa se comporte asa cum trebuie pentru varsta lui, ii induci sentimentul ca este criticat,fara ca tu sa fi luat in considerare motivul (esential, de altfel...) pentru care s-a purtat in acel fel.

De fapt, tu te canalizezi asupra comportamentului care te deranjeaza pe tine si asupra efectului pe care il are acestaasupra ta. Este cazul sa te pui putin "in pielea" lui, sa te indrepti spre sentimentele lui si sa incepi discutia in felul urmator:"Pari foarte suparat" sau "Stiu, trebuie sa fie foarte trist atunci cand se intampla ceva de genul asta."

2. "Doar te tachinam..."

Glumele pe care le faci impreuna cu copilul tau reprezinta o modalitate foarte buna de a-l invata si de a-i dezvolta simtulumorului, dar este foarte posibil sa ajunga sa te creada daca ii repeti remarce de tipul: "Probabil ca ai uita si unde ti-ai puscapul, daca n-ar fi prins de gat..."

In ciuda lucrurilor pe care ii cred unii parinti, a glumi pe seama copilului nu il pregateste pe acesta pentru eventualeletachinari pe care le va avea de indurat si din partea altor copii. De asemenea, niciodata bataia nu il va "cali" pe cel micpentru conflictele ulterioare pe care le-ar putea avea cu alti copii, mai batausi...

"Treaba" ta, ca parinte, este sa il iubesti si sa il sprijini, nu sa fii simpatic si istet, adresandu-i, de fapt, insulte camuflate inglume. Daca nu crezi cu adevarat ceea ce ii spui, nu ii spune, pentru ca el va percepe aceste lucruri ca fiind reale.

3. "De ce nu poti sa fii/faci si tu ca sora (fratele) ta (tau)?"

Asemenea comparatii vor avea darul sa il faca sa se simta pe locul doi in permanenta si, in plus, vor alimenta rivalitateadintre frati. Nu este o strategie eficienta pentru a-l determina sa isi faca temele la fel de repede ca si sora sa si nici sajoace baschet la fel de bine ca fratele lui. Tot ceea ce vei obtine este slabirea increderii in sine pe care o are copilul.

Cu cat ii spui mai mult ca nu face bine ceea ce face, cu atat mai mult va crede acest lucru. Trebuie sa inveti sa cunosti sisa accepti punctele tari si pe cele slabe ale copiilor tai si sa il incurajezi pe fiecare dintre ei intr-un mod canalizat asupracomportamentului sau.

4. "Nu alerga, ca o sa cazi!"

In ciuda celor mai bune intentii ale tale si a faptului ca vrei sa il protejezi, asemenea remarce vor avea efect contrar -copilul risca sa se impiedice si sa cada. Pentru ca ii spui, de fapt, ca te astepti ca el sa cada sau sa nu reuseasca intr-oactivitate. Acest lucru este foarte descurajator pentru un copil care incearca sa devina independent.

In schimb, i-ai putea spune: "Leaga-ti bine sireturile inainte de a merge la joaca!". In acest fel nu vei aduce in discutieneindemanarea lui, ci... sireturile!

In plus, cu cat il vei preveni cu lucruri care nu se indeplinesc ("Ai grija sa nu versi sucul!"), cu atat va exista posibilitatea cacel mic sa nu mai tina cont de sfatul tau pe viitor - pentru ca va crede ca, practic, nu stii despre ce vorbesti...

5. "Ce ti-am zis adineauri?"

Cu siguranta stii raspunsul la aceasta intrebare... Aceasta intrebare sarcastica ascunde o acuzatie si copilul o percepe caatare. Daca te nemultumeste faptul ca nu a facut ceea ce i-ai spus, arata-i acest lucru altfel: "Ma deranjeaza ca trebuie saiti repet de trei ori, dar iti mai spun inca o data - Pune-ti geaca in cuier!".

Page 2 of 2


Tu si copilul, dupa divort - cum il ajuti sa se adapteze?Scris de Greta Harja

Nici o carte sau manual despre educarea copiilor nu-ti poate oferi sfaturi general valabilereferitor la modul in care sa-ti cresti copiii in mod fericit si armonios daca ai divortat.Fiecare situatie - si fiecare familie - are particularitatile sale. Cu toate acestea, exista catevareguli de convietuire si sfaturi pe care le poate aplica oricine si care vor ameliora, in oarecaremasura, problemele inerente.

Pentru ca micutul sa nu sufere foarte mult si sa nu resimta acut lipsa celuilalt parinte - deregula, a tatalui, pentru ca cei mici raman de obicei in ingrijirea mamei - trebuie sa dai dovadade multa atentie, grija, tandrete si comunicativitate. Si lasa timpul sa-si faca treaba... se spuneca, mai devreme sau mai tarziu, el vindeca orice durere.Ai rabdare... fiecare copil reactioneaza in felul si ritmul sau. Incurajeaza-l sa-ti vorbeascadeschis despre ceea ce simte, cat mai des posibil - indiferent ca sunt trairi pozitive saunegative.

Cea mai importanta "strategie": comunicarea

In discutiile cu cel mic, este important sa nu-i impartasesti si lui ceea ce simti tu. Si fii pregatita sa-i raspunzi la oriceintrebare, indiferent cat de directa sau incomoda este.Cel mai adesea, copiii au sentimentul unei pierderi ireparabile si manifesta tendinta de a-l acuza pe unul dintre parinti (deobicei, cel care "ramane", pentru ca cel mic are senzatia ca l-a alungat de acasa pe celalalt) si se simt tradati.

Daca simti ca esti pur si simplu prea suparata si indurerata pentru a-i fi de ajutor copilului, cere sfatul altcuiva (o rudaapropiata, de exemplu), care sa preia temporar aceasta sarcina. Dar sa nu crezi ca este o situatie permanenta - maidevreme sau mai tarziu, va trebui sa discuti tu insati cu el, sa-i raspunzi la intrebari si sa-i elucidezi nedumeririle.

Pe de alta parte, este normal ca cel mic sa se confrunte cu cele mai diverse trairi si sentimente referitor la divortulparintilor. Se poate simti vinovat, imaginandu-si ca el este cel care a creat toate problemele. Acest lucru se intampla maiales in cazul copiilor care au constituit subiect de disputa intre parinti, si ei au aflat despre aceste conflicte.

De asemenea, copilul se poate simti furios sau inspaimantat, la gandul ca fie il va parasi si parintele ramas, fie il va pierdepentru totdeauna pe cel care a plecat si nu-l va mai vedea niciodata.

Unii dintre copii sunt in masura sa vorbeasca despre ceea ce simt dar, in functie de varsta si de felul sau de a fi, unii dintreei nu-si pot gasi cuvintele. In schimb, se exteriorizeaza prin gesturi violente, sau se refugiaza in sine, confruntandu-se custari depresive.Pentru copiii de varsta scolara este ceva normal sa nu mai aiba rezultate la fel de bune la invatatura ca si pana atunci.Impactul divortului se resimte timp de aproximativ 2 ani.

Poate ca este tentant sa-i spui celui mic sa nu se simta intr-un anumit fel ("Nu fi suparat"), dar iti recomandam sa rezistitentatiei. Asemenea adultilor, si copiii au dreptul la propriile sentimente. In cazul in care copilul simte ca vrei sa-i impui sazambeasca, se va izola si mai mult, ascunzandu-se in sine.

Nu-ti vorbi de rau fostul partener in fata copilului, chiar daca esti inca suparata

Aceasta este una dintre cele mai dificile lucruri care ti s-ar putea cere. Dar este un aspect foarte important. Insa, la fel deimportant este sa nu-i ascunzi copilului adevarul. Daca fostul tau sot si-a abandonat familia in favoarea unei alte femei,trebuie sa-i spui celui mic ce s-a intamplat.Dar nu intra in detalii si nu folosi cuvinte jignitoare la adresa lui. Nu este responsabilitatea ta sa explici comportamentulfostului partener - lasa-l pe el sa o faca, atunci cand va discuta cu cel mic.

Nu-l folosi pe copil ca mesager intre tine si fostul sot

In astfel de situatii, ultimul lucru de care ar avea nevoie cel mic este sa simta ca este folosit pentru a transmite mesaje,mai ales daca-l privesc pe el in mod direct. Pe cat posibil, comunica tu cu celalalt parinte in chestiuni legate de programulde vizita, eventuale probleme survenite la scoala si asa mai departe.

Nu te sfii sa ceri ajutor sau consiliere de specialitate. Nu este absolut nimic rusinos in asta si un parinte singur are nevoiede orice sprijin. Prietenii, rudele, orice persoana de care copilul se simte apropiat pot contribui la ameliorarea situatiei,ajutandu-l sa depaseasca mai suor si mai repede momentul critic.

Cel mai bine ar fi ca cei mici sa fie incurajati sa aiba o perceptie pozitiva asupra ambilor parinti. Chiar daca divortul are locin conditii amiabile, despartirea este dureroasa pentru majoritatea copiilor. De aceea, evita sa agravezi lucrurile si, indiscutiile cu cel mic, incearca pe cat posibil sa evoci numai momentele fericite din decursul casniciei.

Page 1 of 1


Cum sa-ti ajuti copilul daca divorteziScris de Greta Harja

Copiii sunt, adesea, cei care sufera cel mai mult atunci cand parintii lor iau decizia de a sedesparti. Asigurarile de genul "Noi tot parintii tai suntem, te iubim la fel de mult si vom aveagrija de tine ca si inainte" nu sunt de natura sa consoleze un copil care isi vede dintr-odatauniversul destramat.

In aceasta situatie, majoritatea copiilor se confrunta cu stari de depresie, tristete, furie sianxietate. Gradul de intensitate al acestor trairi, reflectate cel mai adesea in comportament,depinde de varsta pe care o are copilul in momentul divortului.

Din fericire, exista cateva modalitati prin care il poti ajuta pe cel mic sa depaseasca acestemomente dificile.

Cum iti anunti copilul ca te vei desparti de tatal lui

Dupa ce s-a ajuns la concluzia ca divortul este inevitabil, este momentul ca micutul sa afle siel ca o serie de aspecte se vor schimba. Oricum ai proceda, o asemenea veste nu este usor de comunicat. Este preferabilca in acel moment sa fie prezenti ambii parinti, pentru ca cel mic sa simta ca nu va fi abandonat.

In cadrul discutiei nu se vor atinge subiecte sensibile, precum motivele care au dus la divort si nu se vor aduce acuzatiireciproce, oricat de puternica ar fi tentatia de a face mentiuni de genul "Eu am facut tot posibilul, dar tatal tau....". Indefinitiv, nu uita ca in acel moment nu esti femeie, ci exclusiv mama!

Abordarea subiectului variaza in functie de varsta copilului, dar, in ansamblu, este de preferat ca liniile generale alediscutiei sa urmeze directia aceasta: "Eu si tatal tau ne-am iubit mult candva si am fost foarte fericiti impreuna, dar acumlucrurile s-au schimbat si ne-am dat seama ca cel mai bine ar fi daca vom trai separat. Ceea ce s-a intamplat nu are nici olegatura cu dragostea noastra pentru tine si iti vom fi mereu alaturi".

Foarte important este sa-l faci pe cel mic sa inteleaga faptul ca nu este responsabil in nici un fel pentru crearea acesteisituatii. De cele mai multe ori, copiii au tendinta sa se invinovateasca si acest fapt poate conduce la depresii si tulburari decomportament.

Nu in ultimul rand, trebuie sa tii cont de faptul ca micutul se poate intreba daca parintii sai il mai iubesc, din moment ce auales sa se desparta; explica-i cu blandete ca dragostea pentru el este aceeasi, iar parintele care va pleca de acasa nu-l vaparasi - aceasta este impresia copiilor, atunci cand isi vad mama sau tatal impachetand.

In faza urmatoare, trebuie sa fii pregatita sa raspunzi la eventualele intrebari ale copilului tau. Incearca sa prezinti situatiaintr-o maniera cat mai relaxata si evita detaliile, pentru a nu-i crea micutului tensiuni suplimentare, dar nu-l minti.

Reactiile copiilor la aflarea vestii ca parintii lor divorteaza sunt diferite de la caz la caz. Unii pun intrebari, altii plang siexista unii copii care pe moment nu au nici o reactie emotionala vizibila. Ca mama, trebuie sa ai capacitatea de araspunde in conformitate cu tipul de manifestare a copilului tau.Spre exemplu, daca vestea l-a intristat, spune-i ceva de genul: "Imi dau seama ca acest lucru te necajeste si te intelegfoarte bine" sau "Atat eu, cat si tatal tau, te iubim si ne pare foarte rau ca te simti asa din cauza noastra".

In cazul in care copilul nu reactioneaza, preferand sa se interiorizeze, asigura-l ca poate veni sa discute cu tine (cu voi),ori de cate ori simte nevoia.

Majoritatea copiilor sunt preocupati de modul in care divortul parintilor le va afecta vietile. Inevitabil, apar intrebari precum:"Cu cine voi locui? Voi fi nevoit sa ma mut? Unde va pleca tatal meu/mama mea? Va fi necesar sa merg la alta scoala?Imi voi mai putea revedea vechii prieteni?"

Toate aceste probleme constituie surse foarte serioase de ingrijorare pentru cel mic si trebuie sa fii pregatita nu numai curaspunsuri, ci mai ales cu solutii. Pe cat posibil, copilul trebuie sa ramana in mediul sau cunoscut, pentru a se evita o nouatrauma de ordin afectiv.

Cum iti ajuti copilul sa depaseasca momentele dificile

Divortul atrage dupa sine o serie de schimbari dureroase si, poate cel mai important aspect, un sentiment acut depierdere. Destramarea familiei si demitizarea conceptului de familie sunt dureroase atat pentru copii, cat si pentru adulti.Acesta este motivul pentru care unii copii continua sa spere, desi realitatea ii contrazice, ca parintii lor vor fi din nouimpreuna intr-o buna zi.

Iata cateva modalitati prin care il poti ajuta pe cel mic sa depaseasca momentul si sa accepte situatia.

Page 1 of 3


• Incurajeaza dialogul cu elCopilul trebuie sa constientizeze ca sentimentele lui sunt foarte importante pentru tine si ca este luat in serios.

• Ajuta-l pe cel mic sa isi exprime trairile interioareIn astfel de situatii, comportamentul poate constitui un indiciu al starilor de tristete sau de furie pe care le traverseazacopilul. Permite-i sa vorbeasca despre ceea ce simte, chiar daca, poate, iti este dificil sa-l auzi spunand cat de tare l-aranit faptul ca tu si tatal lui v-ati despartit.

• Explica-i, cu blandete, ca ceea ce simte este normalPoti folosi formule precum: "Este firesc sa te simti trist", sau "Stiu ca acum ai impresia ca suferinta aceasta nu va treceniciodata, dar te asigur ca vei trece peste asta". Asemenea sintagme ii confera copilului siguranta ca ceea ce simte estenormal in situatia data si, treptat, se va destinde.

• Ofera-i sprijinIntreaba-l ceva de genul: "Ce crezi ca te-ar putea ajuta sa te simti mai bine?" Probabil nu va putea indica un lucru anume,dar ajuta-l cu cateva sugestii - poate isi doreste sa petreceti ceva mai mult timp impreuna, sa mearga intr-o excursie sausa-i iei un catelus. In general, copiii mai mici sunt bucurosi daca au permisiunea sa-si sune tatal ori mama (depinde careparinte a plecat).

Trebuie sa accepti faptul ca va fi nevoie de timp - cel putin cateva luni - pentru ca cel mic sa se poata obisnui cu nouasituatie si sa revina la normalitate. Retine ca anumite modificari comportamentale pe care le-ai putea observa la copil nuindica faptul ca acesta are probleme permanente si insurmontabile. Cele mai multe reactii de acest gen sunt temporare sinu lasa sechele de ordin afectiv, daca sunt abordate cu tact si rabdare.

Tipuri de reactii comportamentale, in functie de categoria de varsta

• Intre 0-2 aniCopiii foarte mici au nevoie de siguranta, iar rutina si familiaritatea ii ajuta sa se simta in largul lor. Un copil atat de miceste foarte sensibil la ceea ce se intampla in jurul sau si poate fi grav destabilizat de schimbarile bruste, cum ar fi cele pecare le implica separarea parintilor.

• Intre 2-4 aniIn perioada aceasta, cei mici au nevoie de foarte multa afectiune si, la fel ca in situatia precedenta, sunt foarte receptivi laschimbarile din jur.Reactiile la stres ale copiilor din aceasta categorie de varsta se vor concretiza in manifestari precum sugerea degetului, ininsomnii sau enurezis nocturn. De asemenea, cel mic ar putea avea accese de plans nejustificate si chiar unelemanifestari nervoase necontrolate.

• Intre 6-8 aniMicutul are acum nevoie sa petreaca timpul separat, cu fiecare parinte, pentru a se asigura ca atat mama, cat si tatal,continua sa il iubeasca. Un factor important, in context, este ca cel mic sa fie convins ca i se permite sa stea cat dorestecu ambii parinti, deci nu fixati limite temporale.De asemenea, la aceasta varsta copiii incep sa se intrebe care din cei doi este vinovat de aparitia rupturii. Daca isiexprima speranta unei impacari in viitor, ajutati-l sa se acomodeze cu ideea ca acest lucru este imposibil.

Este varsta cand pot aparea probleme de ordin comunicational si social: copilul are tendinta sase izoleze de prietenii sai ori sa devina agresiv.

• Intre 9-12 aniLa varsta aceasta, copilul are primele manifestari de independenta, luand parte la activitati carenu-i implica pe parintii sai. Cel mic acorda importanta crescuta scolii, hobby-urilor sale siprietenilor. Ca urmare, este posibil sa respinga tentativele de apropiere ale parintilor, din spiritde revolta.Asteapta-te, deci, la aceasta reactie si nu o lua ca pe ceva personal. Fii insa atenta lasemnalele de alarma precum izolarea, depresia, furia si chiar unele simptome de ordin fizic, deexemplu migrenele si durerile de stomac.

• Intre 12-15 aniDaca esti mama unui copil aflat la varsta pubertatii, trebuie sa stii ca are nevoie in egala masura de ambii parinti, dar esteposibil sa nu fie de acord cu orele si conditiile de vizita stabilite. Isi va exterioriza durerea prin acuzatii, poate fi inclinatspre depresii si, foarte probabil, isi va neglija preocuparile scolare.Nu este exclus sa se refugieze in consumul de alcool si droguri, avand o viata dezordonata, iar tu trebuie sa intelegi catoate aceste manifestari reprezinta, de fapt, semnale de alarma si ca este momentul sa recurgi la ajutor, precum asistentapsihologica. Nu te simti jenata sa ceri sfat specializat. Divortul reprezinta o criza majora in viata unei familii.

• Intre 15-18 aniAdolescentii au tendinta sa se refugieze in propriul lor univers, constituit de obicei din scoala si prieteni, ignorandu-iaproape in totalitate pe parinti si problemele de cuplu ale acestora.De asemenea, ar putea sa manifeste ostilitate fata de dorinta acestora de a-si reface viata, chiar daca, in subconstient, ardori sa-i vada fericiti.Tentativa parintilor de a-si reface viata l-ar putea determina pe tanar sa se simta neglijat, chiar tradat si, de aici, existariscul aparitiei unor devieri comportamentale. Este cazul sa te ingrijorezi si sa apelezi la ajutor specializat dacaadolescentul se arata dezinteresat de scoala si in general de viitorul sau, fuge de acasa sau intra in conflict cu legea.

Page 2 of 3


Dupa incheierea divortului

Pentru orice copil, indiferent de categoria de varsta din care face parte, este important sa simta ca, desi a implicatschimbari dureroase, divortul parintilor sai nu-i schimba radical modul de viata.Ambii parinti trebuie sa se implice in continuare, in mod activ, in viata copilului, pentru a-i conferi un sentiment desiguranta. Dupa cum spun specialistii americani, cea mai sigura modalitate de a-ti ajuta copilul in acest caz este dragosteaneconditionata.

Nu este recomandabil sa incerci sa alini suferinta copilului rasfatandu-l cu daruri sau orice alt gen de privilegii speciale.Nimic nu va da rezultate mai bune decat afectiunea si suportul tau.

Page 3 of 3


Copiii dupa divortScris de Livia Stoica, avocat

Din momentul in care instanta pronunta desfacerea casatoriei, intervin mai multe probleme,printre care si incredintarea copiilor. Acest eveniment afecteaza, adesea, nu numai partile intrecare la un moment dat s-a incheiat casatoria, ci si pe cei mici.

Sunt foarte multe cazurile in care din casatoria ce se desface au rezultat unul sau mai multicopii minori si se pune problema incredintarii spre crestere si educare unuia dintre parinti.Precizam inca de la inceput ca stabilirea culpei unuia dintre soti in pronuntarea divortului nuprezinta importanta numai prin ea insasi pentru incredintatrea copilului minor. Acesta poate fiincredintat si sotului din a carui vina s-a desfacut casatoria, daca interesele lui sunt in acestsens, considerandu-se ca un sot rau (impotriva caruia s-ar fi pronuntat divortul) nu esteneaparat si un parinte rau.

De subliniat este faptul ca instanta judecatoreasca este obligata, chiar daca nu exista o cerereexpresa a sotilor, sa se pronunte prin hotararea de divort si asupra incredintarii copiilor minori,pentru a se evita introducerea ulterioara a unei noi actiuni, ceea ce nu ar fi in interesul copiilor.

Criteriul dupa care se va ghida instanta este interesul copiilor minori, urmarindu-se factori precum: varsta copilului, sexulacestuia, starea sanatatii lui, posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pecare copiii le pot gasi la unul dintre parinti, comportarea parintilor fata de copii inainte de desfacerea casatoriei, legaturilede afectiune stabilite intre copil si familie. Daca exista mai multi copii, instanta va decide pentru fiecare in parte, in functiede interesele superioare ale fiecaruia.

Pentru a decide cu privire la incredintarea copiilor minori, instanta de judecata este obligata sa ii asculte pe parinti, sasolicite un referat din partea autoritatii tutelare de la domiciliul fiecaruia dintre soti (daca la desfacerea casatoriei nu mailocuiau impreuna) si, daca minorul a implinit 10 ani va fi audiat si el. In general, parintii se invoiesc asupra incredintariicopilului, dar aceasta invoiala trebuie incuviintata de instanta. Numai in cazuri exceptionale copilul poate fi incredintat unorrude sau altor persoane.

In cazul in care un copil a fost incredintat unui parinte, acesta va fi cel care va exercita drepturile si indatoririle parintesti.Celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, dar si el trebuie sa vegheze la cresterea,educarea, pregatirea profesionala a fiului sau. Principalele modalitati de exercitare a dreptului de a avea legaturi cu copilulsunt vizitarea copilului la locuinta parintelui caruia i-a fost incredintat, lasarea copilului in vizita la locuinta parintelui caruianu i-a fost incredintat, vizitarea copilului la scoala, petrecerea vacantelor scolare la ambii parinti.

Parintii trebuie sa contribuie deopotriva la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiluluilor. Este inca un aspect avut in vedere de instanta in hotararea de divort, chiar daca partile nu au facut cerere in acestsens. In lipsa unei intelegeri intre parti, instanta va stabili pensia de intretinere sub forma unei cote procentuale dinretributia lunara a debitorului si in acest sens se va lua masura infiintarii unei popriri pentru aceasta parte de salariu. Art.94 din Codul familiei stabileste urmatoarele cote : pana la o patrime din castigul din munca pentru un copil, o treime pentrudoi si o jumatate pentru trei sau mai multi copii. In cazul in care debitorul nu are nici un fel de venituri, procentele de maisus se vor calcula raportate la salariul minim pe economie.

In stabilirea pensiei de intretinere se va tine cont si de un alt aspect, si anume acela daca debitorul mai are in intretinerealti copii (de exemplu, daca din casatoria ce se desface a rezultat un copil, iar sotul care va plati pensie mai avea un copildin casatorie, atunci debitorul nu poate fi obligat sa plateasca mai mult de o treime pentru ambii copii).

Totodata, daca situatia se schimba (nevoile copilului cresc, posibilitatile materiale ale debitorului cresc sau scad), sejustifica introducerea unei actiuni de majorare sau de reducere a pensiei de intretinere atat de catre minor (prin tutore,care poate fi unul dintre parinti), cat si de catre debitor, dupa caz.

De asemenea, parintii se pot invoi cu privire la contributia lor pentru cresterea si educarea copiilor, dar ea trebuieincuviintata de catre instanta. Renuntarea la pensia de intretinere, care constituie un drept al copiilor, nu poate fi ratificatadecat daca se constata ca posibilitatile materiale ale parintelui care a renuntat sunt indestulatoare pentru a asiguracopilului cele mai bune conditii de trai.

Sa mai precizam ca actiunile in justitie pentru obligarea unuia dintre parinti la plata pensiei de intretinere (inclusiv reduceresau majorare) sunt scutite de taxa de timbru. Exista si un mod de contrangere la indeplinirea acestei obligatii, deoareceart. 305 din Codul penal prevede in alineatul 1, litera c) ca neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilite pe calejudecatoreasca se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune in miscare laplangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, iar daca partile nu s-auimpacat, dar in cursul judecatii inculpatul isi indeplineste obligatiile, instanta, in cazul cand stabileste vinovatia, pronuntaimpotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Page 1 of 1


Ce nu trebuie sa faci de fata cu micutulScris de Robert Gherghe

A creste si mai ales a educa un copil nu este o sarcina usoara. Asta pentru ca ea implica, pelanga multe responsabilitati, si transformarea parintilor intr-un exemplu pozitiv pentru cei mici.Copiii isi iau parintii drept model si sunt atenti la tot ceea ce zic sau fac ei. Multi parinti facgreseli atunci cand cei mici sunt prin preajma. Pentru a le evita, iata o lista de noua lucruri pecare nu trebuie sa le faci in prezenta celor mici.

Nu fuma

Stim cu totii ca fumatul este nociv pentru sanatate. Cu siguranta nu vrei ca micutii tai sa fieafectati de fumul de tigara si nici sa creasca avand impresia ca fumatorii sunt mai interesantidecat cei care nu fumeaza. Ideal ar fi sa renunti la tutun, dar, daca nu poti, macar evita safumezi in fata copiilor.

Nu injura

Este de la sine inteles ca, daca nu le permiti copiilor sa injure, nici tu nu trebuie sa o faci in fata lor. Numai asa ii vei invatasa vorbeasca frumos si previi un limbaj neadecvat.

Nu traversa pe rosu

Desi multi oameni o fac, si unii chiar cand sunt insotiti de copii, acest gest este periculos si ilegal. Traverseaza doar pe latrecerea de pietoni sau atunci cand semaforul arata culoarea verde. Daca esti tu la volan, respecta indicatiile si semnelede circulatie, pentru siguranta micutului tau si a ta. Acesta este un element major de siguranta si doar procedand corect itivei invata copilul sa aiba grija de el.

Nu minti

Nu ii spune copilului nici cele mai mici minciuni sau evita sa spui ceva fals cand el este de fata. Daca te aude povestindceva neadevarat, ii vei transmite mesajul ca este permis sa minta. Copilul s-ar putea sa exagereze si sa auzi de la elminciuni din ce in ce mai mari si mai grosolane.

Nu face comentarii discriminatorii

Toata lumea are dreptul la opinie, credinta sau preferinte. Nu comenta afinitatile nimanui, indiferent despre ce ar fi vorba.Comentariile tale rautacioase privind preferintele unora, religia, rasa sau orientarea sexuala nu sunt un exemplu demn deurmat de catre copii. Si asta indiferent daca persoana la care te referi este de fata sau nu.

Nu te certa cu partenerul

Daca dezbati aprins anumite probleme cu partenerul in fata copiilor, s-ar putea ca ei sa deprinda gustul conflictului.Anumite subiecte cum ar fi banii, neindeplinirea sarcinilor in casa sau incompatibilitatile trebuie evitate cu orice pret sidiscutate doar intre patru ochi. Nu lasa sa izbucneasca o cearta de fata cu micutii, ramai calma, discutati in mod rational sinu uita sa faci compromisuri.

Nu-i denigra pe ceilati

Multe persoane nu realizeaza ca ele si-au invatat copii sa ii vorbeasca de rau pe ceilalti sau sa li se adreseze fara respect.Daca, spre exemplu, vanzatoarea de la magazin ti-a incurcat comanda, nu face o drama din asta; adreseaza-te respectossi accepta-i scuzele. Nu ii face reprosuri si nu o umili, nici nu vorbi despre ea doua zile dupa intamplare.

Nu fura

Bineinteles ca nu ne referim la spargerile de banca, dar si infractiunile mult mai mici conteaza. Casiera a uitat sa treaca pebon si fructele, iar copilul tau a sesizat? Nu ii face semn sa taca, ci aminteste-i vanzatoarei sa le adauge la plata, maidegraba decat sa te prefaci ca nu iti dai seama despre ce vorbeste.

Nu bea alcool

Desigur, poti savura un pahar la o ocazie chiar daca micutii nu sunt in pat, dar nu ii face sa creada ca este firesc sa bei osticla intreaga de vin de unul singur, in fiecare seara. Dovedeste-le contrariul.

Page 1 of 1


Cum sa-l educi pe micut daca nu ai decat unul...Scris de Greta Harja

Inainte de a ne casatori si poate si in primii ani de casnicie, orice femeie isi doreste cel putindoi copii. Este firesc sa simtim astfel - daca noi nu avem frati, probabil ne-am doritintotdeauna, iar daca avem, stim cat de bine este sa avem pe cineva apropiat, alaturi de caresa punem la cale tot felul de sotii sau sa "conspiram" impotriva interdictiilor impuse de parinti.Cu toate acestea, se intampla sa avem un singur copil si ne intrebam ce am putea face pentruca el sa nu devina exagerat de rasfatat sau sa nu se simta singur...

Se poate intampla sa optam pentru a avea un singur copil tocmai pentru ca nu este deloc usorsa ai un bebelus. Iar daca ambii parinti lucreaza si bunicii nu sunt disponibili, este cu atat maidificil. Sunt multe aspecte de care trebuie sa tinem cont, chiar daca micutul nostru ne roagainsistent "sa vorbim cu barza" pentru a-i aduce si lui un fratior sau o surioara...

Ipoteza rasfatului excesiv este destul de ingrijoratoare, pentru ca atentia parintilor esteconcentrata exclusiv in jurul micului "bot de aur" - ca sa nu mai spunem de bunici, mai ales daca este vorba de primulnepot.In aceasta situatie, trebuie ca atat tu, cat si partenerul tau, sa construiti in jurul micutului un climat de asa natura incat elsa fie constient ca "soarele nu se invarte dupa el", dar in acelasi timp, sa simta clipa de clipa ca este iubit si protejat.

Un copil care este singur la parinti are cu atat mai multa nevoie de compania celor de varsta sa, asa incat este bine sa-lincurajezi sa fie cat mai sociabil, sa aiba cat mai multi prieteni, pentru a nu se simti singur.Exista posibilitatea ca el sa aiba tendinta de a se izola in camera lui, inconjurandu-se de jucarii si creandu-si propriulunivers. Lasa-l sa faca din cand in cand acest lucru, dar nu-l incuraja in directia aceasta. Pe cat posibil, iesiti cat mai desin parc si in locuri de joaca special amenajate, unde are ocazia de a interactiona cu alti copii.

Pentru a nu deveni un mic egoist, este bine sa-l obisnuiesti sa imparta ceea ce are: mai intai cu voi, parintii lui, apoi cucelelalte rude si in final, cu prichindeii de la gradinita. Asta nu inseamna sa-l transformi intr-un fel de filantropneconditionat: este vorba despre a-i forma un caracter altruist.

In aceeasi nota, nu este bine sa-i faci toate mofturile, chiar daca ai o slabiciune (fireasca, de altfel!) pentru el. Trebuie sastie ca nu poate obtine intotdeauna tot ce-si doreste. In caz contrar, cu timpul va deveni un mic "tiran" si va apela la totfelul de subterfugii pentru a te determina sa-i cumperi jucaria respectiva - desi mai are atat de multe!

Page 1 of 1


Zece alternative in loc de... o palma la funduletScris de Greta Harja

Titlul ar putea parea fantastic, iar replica "Asteapta tu sa ai copii si vei vedea..." nu s-ar lasamult timp asteptata. In realitate insa, lucrurile nu stau chiar asa. Un parinte nu si-ar lovi copiluldaca aceasta ar fi o decizie constienta. Dar atunci cand se intampla acest lucru, este oconsecinta a pierderii controlului.Este o procedura traumatizanta in plan psihic (inclusiv pentru parinti), si nu da rezultatelescontate decat pe termen scurt. Sau foarte scurt.

De altminteri, dincolo de latura afectarii copilului in plan emotional (cu urmari cateodataireversibile), nici un parinte nu si-ar dori sa stie ca micutul sau respecta niste reguli numaipentru ca ii este frica sa nu fie lovit din nou.Pe langa aceasta, micutul va face mai greu diferenta intre bine si rau, si nu exista nici ogarantie ca nu va repeta greseala, ascunzandu-se insa mai bine. Cu alte cuvinte, un parintecare apeleaza la corectia fizica nu va sti daca micutul il asculta de frica sau pentru ca si-ainsusit normele de comportament corecte.

Mai presus de orice, un copil trebuie in primul rand respectat - chiar si atunci cand greseste. Iata cateva modalitati la carepoti recurge pentru a evita situatiile cand "mana iti pleaca singura".

Fii ferma, dar blanda. Este mult mai probabil ca un copil sa inteleaga mesajul pe care vrei sa i-l transmiti (si, implicit,sa-ti dea ascultare) daca folosesti un ton neutru.

Daca simti ca nu-ti poti controla furia, spune-i pur si simplu: "Sunt prea suparata in acest moment. Vom discuta maitarziu". Procedand astfel, vei impusca doi iepuri: copilul va intelege ca a gresit grav, din moment ce esti atat de necajita,iar tu vei avea timp sa te calmezi pana atunci.

Invata-l ce are de facut - chiar cu riscul de a repeta de cateva ori. "Nu-mi place faptul ca hainele tale sunt puse unapeste alta pe spatarul scaunului. Data viitoare, te rog sa le asezi in dulap. Ce pot face pentru ca tu sa retii acest lucru?". Infelul acesta, vei pasa mingea in terenul lui si il vei ajuta sa inteleaga ce inseamna responsabilitatea.

Mentine o atitudine pozitiva. In loc de a spune, pe un ton exasperat: "De cate ori trebuie sa-ti spun sa te speli pe mainiinainte de fiecare masa?", spune-i "Du-te si spala-te pe maini, iar dupa aceea poti sa vii la masa". Amenintarile gen "dacanu ma asculti, nu primesti desert" nu isi au locul. Copilul trebuie sa deprinda normele de igiena, si nu de dragul prajiturii.

Explica, nu ameninta. Teroarea nu a fost niciodata de folos, nimanui. In cel mai rau caz, poti sa-i spui ca nu ai de gandsa mai repeti explicatia, ci ai pretentia sa fii ascultata. Insa nu uita sa-i spui de ce.

Numara pana la zece. Metoda este intr-adevar veche, dar de mare efect. In loc sa ai in fata ochilor numai gresealacopilului, si sa te "montezi" astfel pana ajungi sa te infurii, canalizeaza-ti atentia spre un mijloc pozitiv (si productiv) de asolutiona conflictul in mod pasnic, astfel incat copilul sa inteleaga despre ce este vorba.

Stimuleaza-l cu fraze precum: "Ar fi timpul sa mergem. Mai stai la masinute inca o tura si apoi ne indreptam spre casa.As vrea sa fac niste prajituri". Poti fi sigura ca veti pleca din parcul de distractii fara plansete si amenintari.

Da dovada de flexibilitate. Nu inseamna ca, daca nu-l lovesti, il poti "teroriza" din punct de vedere psihologic. Regulilenu sunt facute pentru a fi incalcate (desi asa circula o vorba), dar pot fi... negociate, fiecare parte respectandu-si,bineinteles, angajamentul.

Cedeaza controlul. Nimic nu este mai suparator si mai putin productiv decat sa te certi cu micutul tau, fara ca nici unuldin voi sa nu se impuna (am cazut de acord ca nu-l lovesti, da?). Ei bine, in situatia aceasta, propune-i ceva de genul: "Separe ca avem o problema. Tu vrei sa te joci la calculator, dar trebui si sa-ti faci lectiile. Ce solutie propui?".Faptul ca ii ceri sa gaseasca rezolvarea il ambitioneaza, dovedindu-i ca ai incredere in el si sunt toate sansele sa ajungetila un punct de vedere comun.

In final, o ultima recomandare: nu stabili niciodata o pedeapsa atat timp cat esti furioasa. Risti ca masurile punitive safie mult mai aspre decat, poate, s-ar cuveni. Si nu intotdeauna o pedeapsa mai severa este una indicata.

Page 1 of 1


Invata-l pe copilul tau gustul efortuluiScris de Lena Rusti, psihoterapeut

"Vreau sa fiu o mama buna, deci trebuie sa fac totul pentru copilul meu" este o fraza pe care ovei auzi adesea la mamele pe le care intalnesti, sau pe care tu insati ai spus-o ori ai gandit-ode multe ori. Si iata, a fi o mama buna devine a fi o mama hiperprotectoare, care are mereugrija sa nu ii lipseasca nimic copilului; chiar mai mult, te straduiesti ca el sa aiba tot ceea ce isidoreste, atunci cand isi doreste.

Uneori este foarte greu, ca mama, sa intelegi ce e rau in a face totul pentru copilul tau si sa teabtii de la anumite lucruri. Urmarile se vad, din nefericire, foarte tarziu, cand copilul a invatatdeja ca lumea e un loc in care e suficient sa pocneasca din degete pentru ca lucrurile sa seintample cum vrea el. Si, de cele mai multe ori, privind eforturile mamei, in loc sa invete dinasta, sa inteleaga ca trebuie sa dea ceva in schimb, invata ca atunci cand are nevoie de ceva,ceilalti trebuie sa se ocupe de toate, pentru ca lui sa ii fie bine.

Atunci cand un copil primeste totul de-a gata, el participa doar cerand lucruri, fara a contribuiin familie, dupa posibilitatile sale. Mai tarziu, ca adult, va avea probleme de comunicare in

mediul social, va dezvolta mult mai usor tulburari depresive sau anxioase, se va adapta mult mai greu atunci cand i se vacere sa faca diverse lucruri si va interactiona mai greu cu ceilalti, pentru ca nu va sti sa ofere, ci doar sa primeasca.

Oricat de mic ar fi un copil, el trebuie implicat si tratat ca un egal in familie, avand si drepturi, dar si responsabilitati. Inacest fel, el invata sa devina o persoana integrata social, care ii vede si pe ceilalti, nu doar pe el si interesele sale.

Daca iti doresti un copil care sa devina un adult adaptat, incearca sa respecti cateva reguli simple:

Nu face pentru copilul tau lucruri pe care le poate face singur. Rolul unei mame este de a ajuta, de a asigura suportul,dand incredere copilului ca se poate descurca si incurajandu-l sa aiba initiativa, chiar daca nu reuseste din prima.

Lasa copilul sa participe la treburile casei si incurajeaza-l sa o faca. Daca ai un copil care a "spalat" vasele,incurajeaza-i initiativa, in loc sa ii spui ca nu a facut bine sau "lasa, ca tu nu stii" sau "fac eu pentru tine, ca tu esti mic sinu trebuie sa faci treaba". Fiecare particia dupa puterile sale, iar un copil poate face mai multe lucruri decat iti potiimagina si se poate bucura facandu-le.

Spune-i ce face bine mai degraba decat ce face rau. Incurajarea il face sa infloreasca, sa capete incredere in el si safaca lucrurile din ce in ce mai bine. Reprosurile in schimb blocheaza, duc la pierderea increderii in sine si la teama deesec.

Daca ii spui "nu", explica-i de ce. Poate copiii nu au inca acelasi vocabular ca noi, dar inteleg mai multe lucruri decatcrezi. Daca ii spui un "nu" care nu inseamna decat afirmarea puterii, vei intra in conflict cu el si va lupta pentru a obtinece isi doreste. Daca insa ii explici, se va simti implicat si va participa mult mai usor la luarea deciziei. Asta se vede usor,de exemplu, cand nu ii poti cumpara o jucarie pe care si-o doreste.

Respecta-l ca pe egalul tau, pentru a putea sa ii castigi respectul fara sa te impui.

Cand un copil se simte respectat, incurajat sa faca lucruri singur, ajutat atunci cand este cazul, ascultat cand simte nevoiasa spuna ceva, atunci va invata ca lumea e un loc in care trebuie sa te porti asa si cu ceilalti pentru a trai printre ei. Si vainvata la randul sau sa respecte, sa asculte, sa ajute. Va fi un copil deschis, increzator in fortele proprii si curajos, va facelucruri singur si va cere ajutor atunci cand e cazul.

Page 1 of 1


Cum eviti ca micutul tau sa devina un egoist?Scris de Greta Nita

In jurul varstei de trei-patru ani, majoritatea copiilor devin foarte egoisti si posesivi cu tot ceeace le apartine, dar in mod special cu jucariile.Bineinteles ca este o etapa in dezvoltarea copilului, putini sunt cei care fac exceptie, insaacest lucru nu inseamna ca ar trebui sa asisti, pur si simplu, la manifestarile lui, care potdegenera chiar in agresivitate fizica. Situatia este cu atat mai grava cu cat el se comportaastfel inclusiv fata de prietenii sai si chiar fata de frati.Prin urmare, cum ar trebui sa procedezi? Desigur, fiecare situatie este una aparte, asa cumfiecare copil este unic si are personalitatea sa. Cu toate acestea insa, tot exista cateva reguligeneral valabile de care este bine sa tii cont, urmand ca apoi sa particularizezi, in functie detemperamentul micutului tau si de modul in care reactioneaza.Ce sa nu faciNu incerca niciodata sa-l obligi sa isi imparta jucariile. Cu atat mai mult ii va privi pe ceilalti cape niste dusmani, intrucat are sentimentul ca, din pricina lor, este deposedat de ceea ce esteal lui. Aceasta ca sa nu mai spunem ca nu va invata nimic folositor de pe urma acesteiintamplari. De altfel, n-ai decat sa te pui in postura lui: imagineaza-ti ca seful tau da intr-o zi

buzna in birou, ia computerul si il da altei persoane, spunandu-i ca il poate folosi. Nu-i asa ca te-ai simti furioasa,neputincioasa si, deci, frustrata.Nu invoca argumentul "Tu esti mai mare!" pentru a-l determina sa-si dea jucariile. In primul rand, esti nedreapta sicopilul poate crede ca, daca a crescut, nu-l mai iubesti la fel de mult. In al doilea rand, cei mici vor ajunge la concluziaca, dupa ce vor mai creste, vor avea drept absolut asupra celorlalti, ca doar vor fi si ei mari. Iar in al treilea rand, unastfel de argument nu are nici un fundament logic. Copiii trebuie invatati sa se respecte reciproc, nu sa se impuna prinaspecte in care nu au, de altminteri, nici un merit.Nu il invata sa ceara jucarii de la ceilalti, spunandu-i ca, in semn de reciprocitate, va trebui sa procedeze la fel.Procedeul, desi folosit destul de frecvent de parinti, nu este recomandabil. Pe de o parte, "mecanismul" in sine esteprea complicat pentru ca prichindelul sa inteleaga de ce ar trebui sa functioneze. Iar pe de alta parte, mai gandeste-te:nu ti se pare ca seamana destul de bine cu un santaj?

Niciodata, in nici un context, nu-i smulge din mana vreo jucarie. Pentru el, este ceva inestimabil, este bunul lui materialcel mai de pret. Exceptand cazul in care se pune in vreun fel in pericol, lasa-l in pace. Facand uz de forta fizica, ildeprinzi pe cel mic sa faca la fel (nu uita ca esti cel mai important model al sau). De asemenea, daca procedezi astfel, iivei dezvolta un instinct exacerbat al proprietatii - adica tocmai opusul a ceea ce urmaresti. Cel mai bine este sa-i cerijucaria cu un ton jos, neutru si atunci sunt sanse sa coopereze.

Ce sa faciCauta solutii, nu vinovati. Daca doi copii se cearta pentru aceeasi jucarie, este bine sa intervii pentru a aplana conflictulsi sa incerci sa ajungi, impreuna cu ei, la o solutie de compromis. Spune-le sa discute si sa caute o solutie constructiva,dar incearca sa nu te implici in mod direct. Pentru inceput, este suficient daca spui ceva de genul: "Ok, deci avem oproblema: o singura jucarie de acest tip si amandoi vreti sa va jucati cu ea in acelasi timp. Cum asa ceva este imposibil,ce am putea face?".Este important sa le dai sentimentul ca ai incredere in ei ca vor reusi sa gaseasca o cale si este cu atat mai importantsa nu intervii daca este vorba despre frati. In aceeasi nota, nu este recomandabil ca micutul tau sa stie ca se poatebaza pe tine in orice situatie.Si, pentru ca tot a venit vorba despre frati: este posibil ca un copil sa se arate cat se poate de generos cu fratii sisurorile sale si foarte egoist cand este vorba despre prieteni si colegi. Pe de o parte, este un lucru bun: nu e vorbadespre un egoism generalizat. Pe de alta parte, micutul va trebui sa invete sa fie obiectiv, macar in unele privinte.Fii realista. Este exact ceea ce iti spuneam la inceputul acestui articol: egoismul face parte din procesul de dezvoltareemotionala a celor mai multi copii. De aceea, nu dramatiza si incearca sa privesti situatia ca pe ceva firesc si trecator.

Daca prichindelul tau si-a insusit cu forta o jucarie de la unul dintre colegii de joaca, este bine sa-ti ceri scuze de laacesta din urma. Este un gest nu numai elegant, ci si didactic: foloseste prilejul pentru a-i explica micutului tau ca agresit si ca, atunci cand se intampla acest lucru, este normal sa isi ceara scuze.Daca problema nu este foarte arzatoare, incearca sa-i distragi atentia. Nu este obligatoriu ca orice disputa asupra uneijucarii sa se transforme ad-hoc intr-o lectie despre generozitate.

Page 1 of 1


Familia monoparentalaIn societatea moderna, tot mai multi adulti isi cresc copiii singuri, fara a avea alaturi unpartener (sot/sotie), pe al carui ajutor sa se poata bizui. Cele mai multe familii monoparentaleau ca unic parinte femeia. Uneori parintele este obligat sa-si creasca singur copilul datoritadecesului sotului/sotiei, dar cele mai frecvente cazuri se datoreaza divortului sau separarii.

Se intampla si ca parintele sa fie singur pentru ca asa a ales, asa a dorit. Unii parinti, in urmasepararii, reusesc sa formeze in continuare un cuplu, in sensul in care ei reprezinta cuplul deparinti ai copilului lor. Cand acest lucru se intampla, beneficiul este categoric al copilului - inprimul rand. Capacitatea copiilor in varsta de 2 ani de a diferentia intre ce este real si ce esteimaginar nu este forte bine delimitata sau demna de a fi luata in seama, astfel incat, ininchipuirea lor, copiii se pot simti raspunzatori pentru evenimentele la care asista. Este chiarposibil ca ei sa capete convingerea ca sunt raspunzatori (poarta vina) pentru plecareatatalui/mamei. Daca insa parintii raman prieteni si continua sa imparta responsabilitatilecresterii si educarii copilului, oferindu-i amandoi dragoste, acesta va ajunge sa inteleaga si sacreada ca nu el este vinovat de despartirea parintilor.

Cum insa natura umana este asa cum o cunoastem cu totii, cel mai adesea parintilor ce divorteaza li se diminueazacapacitatea de a se comporta ca niste adulti responsabili si carora le pasa de ceea ce se intampla cu copilul lor, acestaajungand, nu de putine ori, un simplu pion in lupta dintre cei doi. Copiii sunt foarte vulnerabili si trebuie sa-i ferim decerturi, pe care nu le inteleg, dar al caror impact emotional il resimt cu siguranta. Trebuie sa ne amintim, in astfel demomente, ca acesti copii au urechi.

Alina are doi ani si jumatate si parintii ei au divortat, la finalul unei casnicii pline de neintelegeri. Separarea lor este de datarecenta si nu s-a petrecut in termeni tocmai cordiali. Alina se juca in camera ei cand a sunat la usa unchiul, fratele mameisale. Mama l-a primit in casa, dupa care au inceput sa discute, subiectul fiind, bineinteles, sotul ei, de care se plangea; laun moment dat, se aude glasul Alinei, care a strigat din camera ei: "Nenorocitul acela!" - mama este socata si-i strigaAlinei sa inceteze, dupa care priveste cu vinovatie spre fratele ei, realizand ca, in fond, fetita nu facuse altceva decat sarepete ceea ce o auzise pe ea spunand. Suferinta mamei si nevoia de a vorbi despre acest lucru erau atat de mari, incat auitat ca Alina auzea totul din camera ei.

Ulterior, cand Alina a iesit din camera, la inceput a fost morocanoasa si agresiva cu unchiul ei preferat, spunandu-i saplece, incercand sa-l ridice de pe canapea si aruncand farfurioarele ei de jucarie pe jos, langa picioarele unchiului. Mamaeste surprinsa si jenata de ostilitatea manifestata de Alina.

Mai tarziu, Alina il roaga pe unchiul ei sa se joace cu ea, de-a sotul si sotia. Incep sa se joace iar Alina ii spune: "Pleaca!",privindu-l cu atentie, sa-i observe reactia. Unchiul ii raspunde: "Daca sunt sotul tau, atunci trebuie sa raman aici." Alina iiraspunde: "Am sa te alung" si il alunga, in timp ce el se preface ca pleaca. Apoi Alina ii spune sa plece la serviciu,adaugand ca il asteapta la cina si se preface ca pregateste mancarea. Cina consta in frunze si iarba din gradina. Unchiulse preface ca mananca, dar Alina nu este convinsa si insista ca unchiul sa manance tot. Privindu-l ganditoare cummimeaza satisfactia, hotaraste in fine sa nu-l mai certe, continuand totusi sa se comporte dominator - de fiecare data candel spune ca a terminat de mancat, ea insista sa mai ia o portie.

Din cele relatate mai sus se poate observa ca mintea Alinei este invadata de nelinisti privitoare la relatia "sot/sotie". Isialunga sotiile sotii? Are ea, Alina forta necesara pentru a face asa ceva? Se pare ca ea o impersoneaza pe mama ei care,nervoasa, isi alunga sotul de acasa. Pe de alta parte insa, Alina isi iubeste tatal, aceasta ambivalenta apare pregnantcand ii spune unchiului/sotului sa vina acasa la cina. Tendinta ei de a-l ingriji si de a-l hrani se opune dorintei de a-lpedepsi - simtaminte reliefate de modul cum insista ca el sa manance tot ce-i pune in fata. in fond, este ceea ce i seintampla si ei, acestea fiind fapte la care ea asista, fara sa vrea. A fost obligata sa "inghita" o multime de fapte neplacute,ce nu i-au facut nici un bine, tot asa cum iarba si frunzele nu-i fac bine unchiului ei. Disponibilitatea unchiului de a intra injocul Alinei, fara insa a fi convins sa accepte ceea ce nu-i place pare a o ajuta pe Alina sa inteleaga cate ceva dintr-osituatie care o inspaimanta si-i creaza o stare de confuzie. Ea incearca sa joace rolul celui puternic si descopera in acestfel ca nu este suficient de puternica pentru a-l obliga pe unchiul ei sa plece din casa sau sa faca ce nu-i place. Poate cutimpul, cu ajutorul acestui tip de jocuri, va ajunge sa fie convinsa ca nu din cauza ei a plecat tatal.

Uneori parintii, fara sa-si dea seama de urmari, "se aliaza" cu copilul de acelasi sex - de exemplu, fetele impotrivabarbatilor - sau, o femeie va putea avea resentimente fata de propriul copil, care este baiat si ii aminteste de fostul sot saupartener, pe care este inca suparata.

Ileana are o fetita de 5 ani si un baietel de 2 ani. Sotul ei a parasit-o pentru o alta femeie, cu care traieste acum. Ileana isiiubeste inca sotul si este foarte suparata, foarte furioasa, confuza. in general are puterea de a-si iubi si de a-si aratadragostea ambilor copii insa uneori, isi fac aparitia atat furia inconstienta fata de baietelul ei, Mihai, cat si identificarea cufiica sa, Irina. Aceste simtaminte apar cel mai adesea la masa - Irina este prima servita, abia apoi Mihai, acesta insaneprotestand niciodata, desi este cel mai mic. Ileana pare sa-l vada in Mihai pe "lacomul" sau sot, caruia nu-i ajunge ofemeie - iar pe ea se vede in fiica sa, prima careia trebuie sa i se arate consideratie. Inconstient, Ileana a pus la cale unaranjament provocator, ce pare sa-i convina de minune fiicei, care deja considera ca are dreptul prima la tot ce este mai

Page 1 of 2


bun, comportandu-se ca o micuta printesa rasfatata. Mihai in schimb, desi avea doar 2 ani si noua luni cand parintii s-audespartit, pare sa inteleaga situatia mai bine decat sora sa. Isi adora mama, care in trecut l-a inconjurat cu toataafectiunea sa de mama, iar acum Mihai se foloseste de tot ce a trait deja, pentru a face fata acestor momente dificile.Cand mama face diverse comentarii, de genul: "te porti la fel ca toti barbatii", sau il acuza ca se poarta urat, desi sora luieste cea care se poarta urat, Mihai nu reactioneaza agresiv, ci bland si manifestand dragoste. De multe ori mamarealizeaza si apreciaza cmportamentul lui Mihai, totusi exista primejdia ca fiul sa devina, cu timpul, "micul barbat alfamiliei".

Putem observa astfel cata forta are inconstientul si cat de expusi sunt parintii ca, sub presiune, "sa transforme in actiunisentimentele" pe care nu le percep in mod constient. Asa cum ei devin vulnerabili datorita oboselii sau extenuarii psihice,cu atat mai mult sunt expusi cand in viata lor intervin crize majore. Devenind constienti de vulnerabilitatea noastra vomreusi, cu mai multa usurinta, sa actionam in directia satisfacerii propriilor noastre nevoi, fara a le transfera asupra copiilor,fara a le cere acestora sa ni le satisfaca.

Page 2 of 2


Ajuta-l pe copilul tau sa nu inceapa sa fumezeScris de Greta Harja

Probabil ca este una dintre cele mai raspandite si, in acelasi timp, dificile probleme pe care leintampina parintii, iar copiii au varste tot mai fragede in momentul cand apare aceastaproblema.Motivele sunt dintre cele mai diverse - teribilism, sentimentul de apartenenta la un grup social,intelegerea gresit aa termenului de "independenta", etc.

Faptul este cel putin ingrijorator si este normal sa inceri sa previi acest lucru - sau macar, saamani momentul cat de mult se poate... Iata cateva sfaturi care iti vor fi de folos:

Atunci cand discutati impreuna despre acest lucru, ai grija sa-ti formulezi frazele astfel incatacestea sa nu aiba o rezonanta amenintatoare.

Incurajeaza-l sa practice activitati sportive in cadru organizat, unde fumatul este, fireste,interzis.

Prin atitudinea ta, arata-i ca il respecti si tii cont de ideile si opiniile sale. Daca va simti ca aiincredere in el, isi va dori sa nu te dezamageasca.

Nu te sfii sa-i vorbesti despre ravagiile pe care le va face tutunul asupra sanatatii lui. Copiii inteleg acest lucru, chiardaca nu percep toate detaliile.

Este esential sa afli de ce l-ar tenta sa fumeze si, in functie de raspunsul lui, iti poti constriui argumentele. Cel maifrecvent motiv invocat este: "Toti prietenii mei fumeaza...".

Nu in ultimul rand, stabileste reguli ferme: nu se fumeaza in casa si nu se mesteca nici guma cu nicotina.

Indiciile care te pun pe ganduri...

Daca simti ca hainele lui miros a fum de tigara, nu reactiona disproportionat si intreaba-l mai intai ce s-a intamplat. Poateca a stat cu niste amici fumatori sau poate ca numai a incercat o tigara, de curiozitate. Multi copii cedeaza tentatiei dar nutoti devin fumatori constanti.

Printre alte semne care dau de banuit, se regasesc:

Tuse prelungitaRespiratie urat mirositoareSensibilitate crescuta la raceliIngalbenirea dintilorProbleme respiratorii (respiratie scurta, sacadata).

Ce poti sa faci daca fumeaza deja?

Din pacate, uneori se intampla ca stradaniile parintilor sa nu dea roade si copiii sa fumeze "clandestin". Cand afli, in primulmoment te infurii, dar este bine sa-ti temperezi reactiile. Iata cum ar fi bine sa procedezi:

Rezista ispitei de a-i tine copilului "predici". Sunt inutile si nu vei reusi decat sa te enervezi si mai mult, vazand ca nu-tida atentie.

Pune-i in vedere consecintele directe ale faptului ca fumeaza: va avea mai putini bani de buzunar si va avea tot maimulte probleme de sanatate. Este important ca vorbele tale sa nu sune a amenintare; cu cat esti mai calma si prezintifaptele pe un ton coborat si ferm, cu atat cresc sansele de a-l pune pe ganduri.

Nu-l soma sa renunte la fumat. Copiii nu reactioneaza favorabil la ultimatumuri, si cu atat mai putin in cazul de fata.Asigura-l ca va avea tot sprijinul tau cand se va decide sa renunte la fumat.Daca tu sau partenerul tau sunteti fumatori, nu-i permite copilului sa foloseasca acest argument in favoarea sa. Spune-

i ca este o greseala si, tocmai pentru ca stii ce probleme apar in urma fumatului, vrei sa-l ajuti sa renunte la acest obicei.

Page 1 of 1


Copilul isi insuseste lucruri care nu-i apartin...Scris de Greta Harja

Prichindelul tau este un adevarat model: este cuminte, ascultator, isi face lectiile, merge laculcare fara sa faca mofturi... Sa fie, oare, adevarat, ca acelasi copil isi insuseste obiecte carenu-i apartin?Inainte de a protesta si a spune ca acest lucru nu se poate intampla cu micutul tau, poate caar trebui sa te mai gandesti si sa fii atenta, de exemplu, la jucariile lui: nu cumva printre ele seregasesc si unele despre care nu stii de unde provin? Si aceasta nu inseamna ca este "hot",pentru ca, foarte probabil, micutul nu constientizeaza ca face o greseala...

De ce se intampla astfel?

Poate parea greu de crezut, insa majoritatea copiilor se simt tentati sa-si insuseasca obiectecare nu sunt ale sale - de obicei jucarii. Exista doua cauze principale care explica acest lucru:

Nu intelege termenul de "proprietate personala" si nu stie ca orice obiect are ocontravaloare in bani; prin urmare, daca ii place papusa sau masinuta celuilalt, i se poate

parea firesc sa si-o insuseasca.Multi copii cer mai intai direct ("Imi dai mie jucaria aceasta?") si, in fata refuzului, nu vrea sa renunte si gaseste un altmijloc de a obtine ce-si doreste. Asa se explica si faptul ca, atunci cand mergi cu micutul la supermarket, poti constata caare in buzunar o ciocolata despre care nu stiai.

Incearca sa atraga atentia asupra lui. Probabil ca se simte neglijat si vrea sa te ocupi de el. Sau poate ca esti unparinte prea exigent si, mai mult sau mai putin constient, copilul vrea sa-ti demonstreze ca se poate abate de la regulileimpuse de tine.

Nu in ultimul rand, ar putea exista o explicatie cat se poate de banala: l-ai trimis sa cumpere paine si i-ai dat bani numaipentru acest produs alimentar. Insa vede alaturi o prajitura si ii este pofta.Vanzatoarea nu este atenta... ce poate fi mai simplu? De aceea, explica-i din timp ca nu te opui dorintelor sale (in limiterezonabile, desigur) si ca trebuie sa-ti ceara ce-si doreste.

Ce poti sa faci?

Prima ta reactie este de stupefactie. Cum este posibil? Cand se intampla, totusi, reprima-ti furia si impulsul de a reactionaviolent si explica-i calm de ce a gresit.Dupa aceea, mergeti impreuna si returnati obiectul respectiv. Acest din urma lucru se poate dovedi destu de dificil, pentruca micutul nu va fi de acord nici sa inapoieze jucaria, nici sa fie pus in postura de a recunoaste. Este momentul sa invete(destul de dur, adevarat...) o lectie despre asumarea responsabilitatii.

De fapt, tocmai faptul ca momentul cand isi va cere scuze constituie "cheia" care ar putea rezolva problema. Nu suntnecesare alte pedepse, pentru ca l-ar putea infuria si determina sa persiste - iar daca perpetueaza, se poate numi, intr-adevar, "furt"...

De asemenea, explica-i copilului ca nu are voie nici sa-si insuseasca nici bani din portofelul tau fara sa ceara voie; insa nueste recomandabil sa-l supui la teste, lasand bani la indemana lui pentru a vedea cum reactioneaza. Pe termen lung,acest lucru va eroda increderea pe care o ai in el si, daca va afla, relatia dintre voi s-ar putea deteriora considerabil.

In principiu, nu ai de ce sa-ti faci mari probleme; se intampla mai des decat ai crede si, in majoritatea cazurilor, nu esteceva de durata.Dar, pentru ca micutul sa inteleaga faptul ca a gresit - cu alte cuvinte, sa nu mai repete gestul nu pentru ca asa i-ai spustu, ci pentru ca asa este corect - va trebui sa dai dovada atat de inflexibilitate, cat si de rabdare.

Page 1 of 1


10 greseli majore ale parintilorScris de Otilia Ignat

Iti iubesti copilul, mai mult decat orice altceva pe lume. Si este normal sa fie asa. Dragostea cei-o porti te impiedica sa sesizezi o serie de greseli pe care le faci fata de micutul tau. Zecegreseli sunt considerate mai grave si mai des comise de parinti. In plus, acestea au impactnegativ asupra micutului tau.

1. Nu-ti rasfata copilul

Copilul trebuie iubit, ajutat, sustinut, incurajat, dar, in nici un caz, rasfatat. Bine intentionati,parintii (mai ales cei foarte ocupati, care stau putin timp cu copiii lor) le ofera micutilor mai multdecat au nevoie. In felul acesta, cei mici nu mai fac o selectie, nu mai au nici o placere in fataunui obiect sau a unei jucarii noi si cred ca este suficient sa-si doreasca ceva pentru a primi.

Pe langa faptul ca sunt rasfatati, vor avea o imagine gresita asupra lumii si propriei persoane.Devin frustrati, invidiosi si nemultumiti. Parintii care procedeaza astfel isi priveaza copiii debucuria lucrului nou, de emotia momentului in care primesc un dar.

2. Nu trece cu vederea nici o nazbatie

Esti obosita, prinsa cu alte treburi, asa ca, uneori, nu mai reactionezi cum trebuie la nazbatiile micutului tau. Nu este delocin regula sa-i lasi pe cei mici sa faca trambulina din canapeaua ta cea noua, de exemplu. Autoritatea ta (si a parteneruluitau) trebuie sa fie constanta.

Exista cateva reguli fundamentale: nu ai voie sa treci cu vederea nici o situatie in care copiii fac nazbatii, pedepseleaplicate trebuie sa fie adecvate varstei si poznei facute, iar copilul trebuie sa inteleaga pentru ce a fost pedepsit si, cel maiimportant, odata instituita o pedeapsa, aceasta trebuie dusa pana la capat. Ignorarea si izolarea in coltul de pedeapsasunt cele mai bune pedepse. Si, la fel de important, copilul nu trebuie recompensat pentru faptele bune, dar trebuiesanctionat pentru greseli.

3. Stii ce face copilul tau la scoala?

Copiii isi petrec la scoala mai mult timp decat oriunde altundeva, cu exceptia casei. Scoala trebuie sa fie un loc undeautoritatea parintilor sa vina in sprijinul profesorilor. Este o mare greseala sa-i critici pe profesori, sa le minimalizeziimportanta si profesionalismul in fata copilului tau.

Ai nemultumiri, discuta intre patru ochi cu profesorul. Tine legatura cu scoala si dirigintele. Daca nu te poti duce la scoala,macar contacteaza telefonic corpul profesoral sau prin e-mail. Profesorii copilului tau trebuie sa poata lua legatura cu tinedirect, nu prin intermediul celui mic! Iar daca juniorul tau ia note bune, nu inseamna ca nu trebuie sa te interesezi desprece face la scoala.

4. Combati mediocritatea?

Este foarte bine daca ii insufli celui mic incredere in sine. Insa ai grija cat de departe mergi. Intre incredere in sine siacceptarea mediocritatii nu este decat un pas. Cultiva-i spiritul de competitie, lasa-l sa faca fata unui esec, lasa-l sa invetesa accepte si sa inteleaga o dezamagire.

Copilul trebuie sa participe la competitii (oricare ar fi acestea), unde exista o miza, si asta inca de la varsta de 5-6 ani.Increderea in sine nu trebuie confundata cu lipsa de competitie. Chestiunea este una dintre cele mai importante informarea personalitatii unui copil, si trebuie tratata cu multa atentie de catre parinti.

5. Ii dai copilului tau suficiente responsabilitati?

Strangi inca jucariile din camera copilului tau in varsta de cinci ani? Foarte rau. In functie de varsta, copilul trebuie sa aibaresponsabilitati de care sa fie constient si de care sa se achite zi de zi. Va intelege ca face parte din familie, ca areobligatii si ca, sub diferite forme, viata este o continua munca.

Jobul copilului tau trebuie sa fie pe masura lui, astfel incat sa si-l poata asuma si indeplini. Micutul poate curata coliviacanarului, poate scoate catelul la plimbare, ii poate pune mancare pisicii, poate spala vase, strange masa, duce gunoiul sialtele. El trebuie sa stie ca acestea sunt "treburile lui".

A nu-i da nici un fel de responsabilitati este o greseala care nu-i aduce beneficii, ba chiar din contra. Copiii de varste maimari pot fi recompensati cu bani pentru unele dintre muncile facute in casa (batutul covoarelor, spalatul masinii, ingrijitulgradinii), dar recompensele financiare nu trebuie sa devina un obicei.

Page 1 of 2


6. Esti modelul de viata al copilului?

Felul in care va comportati voi, parintii, in casa, unul cu altul, este primul model de viata pe care copilul il invata. Asa ca...mare grija! Copiii invata mai mult decat lasa sa se inteleaga ca au receptat de la adulti. Grija, afectiunea, relatiile intreadulti, preocuparea pentru ceilalti, sacrificiile facute de parinti sunt lectii la care cei mici trebuie sa participe si pe care sa leinteleaga.

A-l tine departe de griji, de probleme (de la cele financiare la cele de sanatate) il face sa se simta exclus si sa nu stie sareactioneze atunci cand va fi pus in situatii similare. Concluzia – aveti grija cum reactionati, cum vorbiti si cum va purtati,voi, adultii, in fata micutilor vostri.

7. Nu-l supraaprecia

Daca te astepti ca micutul tau, in varsta de doi ani, sa stea cuminte la masa, exagerezi si il supraapreciezi. Greseala itiapartine.

Asteptarile tale de la copilul tau trebuie sa fie raportate la varsta, la capacitatea lui psihica de a intelege lumea, dar si lacunostintele pe care le-a acumulat pana in momentul de fata. A-i cere mai mult decat poate este la fel de grav cu a-i ceremai putin.

Micutul nu va putea face ce astepti tu de la el, iar dezamagirea pe care ti-o produce este din plin resimtita. Tu estinemultumita, el - dezamagit. Nu-i cere micutului care are inclinatii spre sport si activitati fizice sa mearga la olimpiada defizica. Dupa cum este o greseala sa-l duci la baschet pe copilul care vrea sa citeasca. Trebuie tu, ca parinte, sa gasestiechilibru intre ceea ce trebuie facut si ceea ce-i place sa faca. Oricum, regula fundamentala este sa-l evaluezi corect si sanu-l supraapreciezi.

8. Lasa-l sa se descurce singur

A-l cocolosi este o alta forma de rasfat. La 10-11 ani, trebuie sa fie capabil sa-si pregateasca singur ceva de mancare,trebuie sa stie sa se spele si sa-si taie unghiile, trebuie sa stie sa se descurce, tot singur, daca s-a julit la genunchi.

Daca este fata, ar trebui sa fie incantata sa faca ordine si curatenie in casa, cot la cot cu tine (dupa puterile ei, evident), iardaca este baiat, ar trebui sa stea cu nasul sub masina, ca si tatal lui.

Capacitatea de a face munca fizica este temelia unei personalitati puternice si defineste un om adevarat. A-l lasa sa facafata unor situatii in care sa fie nevoit sa se descurce singur nu inseamna ca il iubesti mai putin, din contra, este odemonstratie de dragoste.

9. Nu-i scurta copilaria

Lasa-l sa fie copil. Hainele, tunsoarea, jucariile, dar si pretentiile si dorintele trebuie sa fie adaptate varstei lui. Estedaunator sa vezi o fetita de opt ani fardata sau imbracata cu tricouri mulate, cu paiete sau cine stie ce inscriptii cu tentasexuala. Sau un baiat de 10 ani cu un telefon mobil, pentru care tu trebuie sa faci credit la banca. Oricum, cresc foarterepede si ajung adulti inainte de a se bucura pe deplin de copilarie.

10. Nu-l pacali si nu-l insela

Greseala des facuta de parinti are doua aspecte. Pe de o parte, amenintarea cu o pedeapsa daca un anumit lucru serepeta: "Daca mai desenezi pe pereti, te pun sa zugravesti!". Daca micutul continua sa deseneze pe pereti, ce faci? Il puisa zugraveasca? Nu.

Iar el va intelege ca amenintarile tale se reduc la niste vorbe care nu au nici o finalitate si va persevera in greseala. Este oatitudine extrem de periculoasa, care va duce la pierderea totala a autoritatii asupra lui. Corect ar fi sa-i spui: "Daca maidesenezi pe pereti, in locul bicicletei iti voi cumpara o tabla, ca sa poti desena cat vrei!". Si tine-te de cuvant!

Un alt aspect, si el periculos, este sa promiti fara sa te tii de cuvant. Promisiuni care pot merge de la cumpararea uneijucarii pe care si-o doreste, pana la prezenta ta la serbarile de la scoala. Sinceritatea este cea mai buna cale. Nu-i spune:"O sa iti cumpar papusa cand iau salariul", ci "Daca va fi posibil, o sa luam papusa, daca nu, mai asteptam putin!". Copilultau are, nativ, incredere absoluta in tine. Ai grija, mai mult decat orice, sa nu o piarda!

Relatia parinte-copil este speciala, cea mai frumoasa si cea mai grea relatie de dragoste care poate exita intre oameni.Depinde doar de adulti ca ea sa fie perfecta si sa ne aduca multumire atat noua, parintilor, cat si lor, copiilor!

Page 2 of 2


Cinci mari greseli pe care le fac parintiiScris de Otilia Ignat, in 06 octombrie 2009

Meseria de parinte este una dintre cele mai grele din lume, poate cea mai grea. Si cum nuexista nici o scoala speciala pentru parinti, de cele mai multe ori invatam din propriaexperienta, de la parintii nostri, de la ceilalti parinti si, nu in ultimul rand, de la specialisti.

Greselile si iubirea neconditionata

Este practic imposibil ca in relatia parinte-copil, primul sa nu greseasca din cand in cand.Stresul, complicatiile vietii si grijile sunt factori care ne imping catre gesturi, vorbe sau atitudinigresite. Ce este cu adevarat important este sa nu perseverezi in greseala, sa recunosti si, maiales sa-i spui copilului tau, atunci cad este cazul, ca tu esti cel care a gresit. Este primul passpre construirea unei relatii profunde, calde si adevarate intre parinte si copil.

Relatiile dintre parinti si copii sunt speciale si trebuie construite cu grija, cu rabdare, cuintelepciune, in timp. Este foarte important ca, din mica copilarie si pana la delicata si dificilaadolescenta, copilul sa stie, sa inteleaga si sa fie absolut convins ca parinte este cel mai bun

prieten, primul sprijin si primul suport.

1. Puterea exemplului

Problema. Ti s-a intamplat sa strigi la copilul tau, sa nu mai tipe la sora lui sau la tine, si asta dupa ce tu, putin maidevreme, ai rezolvat o problema, la telefon, tipand?

Nu te mira cand copilul tipa. O face pentru ca te-a vazut si auzit pe tine sau pe tatal lui. Principiul imitatiei este maiputernic decat daca ii vei spune de zece ori, fie sa nu mai tipe, fie ca ceea ce poti face tu, el nu are voie.

“De cele mai multe ori parinti spun 'eu am voie sa injur, sa tip, copilul nu! Cand eram mic, ascultam pe tata, nutipam, nu vorbeam urat.' Este o mare greseala! Pana la 8-10 ani, copiii imita atitudinea si comportamentulparintior. Mai mult, le intra in sange, devine trasatura de personalitate”, explica Suzy Martyn, specialist in problemede educatie, consultant si psihoterapeut specializat in probleme ale relatiei copil-parinte, cu o experienta de 25 de ani indomeniu si, nu in ultimul rand, mama a trei copii.

Solutia. "Ca tie, adult, ti se intampla sa ridici tonul inteleg, dar copilul trebuie sa stie ca ceea ce faci este rau sigresit", spune Suzy Martyn. “Incepe prin a spune: 'Imi pare rau ca am ridicat vocea, imi pare rau ca am tipat, suntputin obosita, sunt putin stresata. Am gresit!'". Stabilesti o relatie de egalitate, oferi explicatii pentru greseala ta si teplasezi pe o treapta superioara, pentru ca iti recunosti greseala. "Acum, dupa aceasta formula magica, ii poti cerecopilului sa vorbeasca frumos, sa nu tipe", sugereaza Suzy Martyn.

2. Mananci brocoli, primesti inghetata!

Problema. Esti preocupata de alimentatia copilului tau? Vrei sa manance toata portia de legume? Il convingi spunandu-i:“Daca mananci toate legumele, primesti inghetata”? Gresit!

“Copilul va intelege ca mananca legume ca sa capete ceva dulce. Nu va intelege deprinderile alimentatieisanatoase, nu va intelege rostul legumelor decat ca fiind o corvoada, pentru a ajunge la premiu”, spune SuzyMartyn.

Solutia. Nu conditiona mancatul lucrurilor sanatoase cu recompense dulci. Niciodata! Evident ca un copil arenevoie de bucuria dulciurilor, dar acestea trebuie oferite pur si simplu. Desertul la masa trebuie sa fie compus dinfructe sau dulciuri preparate in casa, infinit mai sanatoase decat cele din comert. Ofera-i, de rontait, morcovi,seminte si fructe. Va capata obiceiuri alimentare sanatoase. Explica-i ca nu exista optiuni la masa, ca toata lumeamananca exact ce are in farfurie.

3. Construieste-i o imagine reala despre sine

Problema. Fiica ta canta la pian. In sinea ta stii ca nu va ajunge niciodata la maimult decat trei cantece. Se pregateste pentru serbare si te intreaba cum ti se pare“concertul”. Daca raspunzi: “Este absolut minunat, draga mea!”, ar trebui sa tegandesti de doua ori.

Solutia. “Increderea in sine este un detaliu foarte important al personalitatii,care se construieste prin incurajari, prin laude, prin aprecierea efortului si areusitelor. La fel de important pentru personalitatea copilului este si

recunoasterea propriilor capacitati si a limitelor”, spune Suzy Martyn.Daca copilul va fi laudat pentru fiecare gest pe care il face, isi va construi o imagine de sine gresita si va fi extrem

Page 1 of 2


de expus si vulnerabil in momentul in care va intra in competitia reala care este viata. Socul va fi foarte mare. Dela cinci-sase ani copilul trebuie laudat doar daca ceea ce face merita lauda parintilor. Copilul are nevoie de critica,de justa si reala apreciere, tot asa cum are nevoie si de incurajari, dar toate trebuie sa fie pe masura varstei si areusitelor sale. Si cine poate fi un critic mai onest si mai sincer decat parintele? Daca lauda si critica sunt reale, sicorespund realitatii, copilul va intelege sa faca diferenta intre valoare si non-valoare, intre bine si rau, in ultimainstanta".

4. Critica cu grija!

Problema. “Esti lenes!” sau “Esti murdar! Este murdar peste tot in urma ta!” ori “Nu esti bun de nimic, trebuie safiu mereu in urma ta” sunt lucruri pe care este posibil sa le fi spus copilului tau. Si este foarte gresit! Vorbe de acest genpot parea inofensive adultilor, dar copilul le receptioneaza altfel.

"Copiii, pana in pargul adolescentei si chiar dupa, vor sa fie luati in seama, in ansamblul lor. Copilul nu vaintelege, prin 'esti lenes', doar ca il acuzi ca nu a dus gunoiul sau nu si-a facut curat in camera, ci va lua in sensulcel mai larg afirmatia ta. Problema este delicata si te obliga pe tine, parinte, sa fi foarte atent si cu felul in carecritici, si cu ceea ce critici", spune Suzy Martyn.

Solutia. Explica atunci cand il acuzi de ceva. Nu spune “Esti lenes!”, ci “Esti lenes pentru ca te-am rugat sa ducigunoiul si nu ai facut ce ti-am cerut!”. O solutie si mai buna ar fi aceea de a combina critica cu lauda. “Sunt foartemandra de rezultatele de la matematica, dar ar fi perfect doar daca ti-ai face si curat in camera” sau “Este de toatalauda ce ai facut azi, dar o sa fiu foarte fericita daca nu vei mai intrazia la scoala”. O alta cale de a transmitemesaje critice copilului ar fi aceea de a exprima ceea ce simti tu, fata de actiunile lui. Nu spune “Esti murdar”, ci“Sunt dezamagita pentru ca ti-ai murdarit pantalonii. Imi placeau!”. Suzy Martyn sustine ca adoptarea unei astfelde atitudini are rezultate mult superioare criticii pure, mai ales la copiii mai mari.

5. Nu se spune “nu”

Problema. Suntem tentati sa oferim copiilor tot ceea ce vor, pentru a evita conflictele, si este gresit. Copiii nu trebuie sacreada ca tot ceea ce vor, obtin.Autoritatea parintelui trebuie sa fie inteleasa corect si de copil, si de adult. Este cheia de bolta si a unei bune educatii si aincrederii intre copil si parinte. Inainte de impune copilului tau ceva, gandeste-te daca lucrul respectiv merita cu adevarattratat cu “autoritate”. Daca nu, tocmai pentru a-i castiga respectul, lasa-i posibilitatea sa aleaga.

Exemplu: baiatul tau de 11 ani vrea la meci, tu vrei sa mearga la o matusa. Daca timpul petrecut in familie este ochestiune cu adevarat importanta, atunci decizi si il informezi despre faptul ca va merge. Daca este o chestiune mai putinimportanta, intreaba-l si lasa-l sa decida.

Solutia. Gandeste-te de doua ori inainte de a-i impune ceva. Vezi daca este cazul, cu adevarat, ca decizia sa fie exclusiva parintelui. “Cel mai important este ca atunci cand ai spus copilului ca TREBUIE sa faca un anumit lucru, sa nurevii asupra deciziei luate. Daca ai spus TREBUIE, orice negociere inceteaza. Atentie insa, ca masura sa fie unacorecta si echitabila. De autoritatea parinteasca nu trebuie sa profiti, nici macar tu, parintele”, avertizeaza SuzyMartyn.

Page 2 of 2


Cum iti ajuti copilul sa isi descopere hobby-ul?Scris de Violeta Gherghe

Copilul tau nu are nici o pasiune? Ai vrea sa il vezi cantand la vioara in fata unui publicnumeros, jucand sah intr-o competitie nationala sau, pur si simplu, colectionand ambalaje deciocolata?

Poate esti deja dezamagita ca marele hobby al micutului tau sunt desenele animate saujocurile pe calculator. Identifica, inainte de toate, motivele care au dus la asta si abia apoi potitrece la remedierea situatiei.

Pentru a putea gasi o activitate care sa-i fie benefica si sa-i faca placere trebuie, mai intai, sa illasi sa intre in contact cu cat mai multe.

Foarte important este sa nu uiti niciodata ca bucuriile copilului tau vor fi si ale tale, in schimb,bucuriile tale nu intotdeauna vor fi si ale lui.

Ofera-i de ales

Lasa-l sa intre in contact direct cu orice activitate care il stimuleaza fizic sau mental si, cel mai important, nu alege doarlucrurile care iti plac tie. Lasa-l sa joace tenis, sa cante la pian, sa joace fotbal, sa picteze, etc. Abia dupa ce va facedestule lucruri va avea de unde sa aleaga ce ii place. Si, foarte important, va decide in cunostinta de cauza.

Nu te lasa influentata de lucrurile care ti-au facut placere in copilaria ta atunci cand incerci sa ii descoperi pasiunea.Daca tie ti-a placut gimnastica, nu inseamna ca puiul tau trebuie sa fie gimnast.

Nu il obliga pe el sa faca ceea ce tu nu ai putut sau nu ai avut posibilitatea in copilarie. Chiar daca este sange dinsangele tau, sunteti totusi personalitati diferite. Nu ii marca personalitatea mai mult decat oricum o faci, lasa-l sadobandeasca si singur unele lucruri.

Lasa-l sa aleaga singur

Nu il forta sa aleaga cat mai repede ceea ce vrea sa faca: va alege el singur atunci cand va fi pregatit.

Nu il influenta: daca el vrea sa devina fotbalist, tu oricum nu vei reusi sa scoti din el un doctor.

Nu incerca sa il faci sa se razgandeasca in cazul in care optiunea lui nu iti este pe plac. Daca este cu adevarat oalegere proasta, il poti face, in timp, sa inteleaga asta.

Bucura-te de alegerile lui

Nu te arata mahnita daca lui ii place sa faca figurine din plastilina sau sa confectioneze avioane din hartie, poate va fiun sculptor sau un mare constructor de avioane.

Nu trata cu indiferenta lucrurile care ii plac doar lui.

Acorda timp pentru fiecare din actiunile lui si manifesta-ti intotdeauna curiozitatea pentru ceea ce face.

Incurajeaza-l

Sustine-l in tot ceea ce face, numai asa il poti stimula sa comunice mereu cu tine. Daca te opui lucrurilor care ii facplacere risti ca el sa le faca, totusi, pe ascuns.

Ai grija sa il incurajezi numai in ceea ce poate sa faca. Daca ceea ce vrea el este irealizabil, atunci va suferi odezamagire care il va marca profund.

Page 1 of 1


Impactul cuvintelor asupra celui micScris de Greta Harja

Fiecare parinte isi iubeste copilul mai presus de orice pe lume, in privinta aceasta nu incapeindoiala. Doar ca uneori, cand suntem nervosi sau iritati, spunem si ceea ce micutul n-ar trebuisa auda niciodata.Analog, in situatiile fericite, o lauda sosita in momentul oportun poate sa-l ajute in mod decisivpe prichindel sa aiba o parere buna despre sine si sa aiba incredere in el. Care este, inrealitate, impactul cuvintelor?

Bineinteles ca micutul va face si boacane, altminteri nu ar fi copil, cum se spune. Si este firescsa-l critici, mai ales daca l-ai avertizat in prealabil. Dar oricat ai fi de furioasa, nu-i spuneniciodata "nu te mai iubesc, pentru ca ai fost obraznic!", ca sa dam numai un exemplu.

De asemenea, nu prelungi critica, intrucat nu vei rezolva nimic. Potrivit unor studii efectuate instrainatate, micutul nu va putea sa-ti acorde atentie decat maximum cinci-sase minute, dupacare creierul sau nu mai este in masura sa proceseze toate informatiile. In schimb, cusiguranta ii creezi angoase...

In mod similar, ai putea avea temeri legate de alinturi si de rasfat in general. Nu cumva este prea mult, nu cumva risti camicutul tau sa fie un razgaiat?Ei bine, nu este deloc obligatoriu sa se intample astfel. In primul rand, trebuie sa-ti respecti copilul (astfel se pun bazelerespectului de sine) si sa scoti in evidenta in egala masura realizarile si micile sale esecuri. Numai in felul acesta va invatasa se aprecieze si sa stie de ce este capabil.

Pentru ca tot vorbim de respect de sine, nu incuraja niciodata competitia intre frati. Contrar unei prejudecati destul de largraspandite, nu vei reusi sa-i stimulezi astfel, ci, in cazul cel mai rau, sa-i starnesti unul impotriva celuilalt.Fratii nu trebuie sa se afle niciodata, in nici o circumstanta, de parti diferite ale baricadei, pentru ca ei sunt o echipa siastfel trebuie sa ramana.

Copiii trebuie sa aiba intotdeauna la dispozitie cel putin doua variante dintre care sa poata alege; incurajeaza-l pe cel micsa-si faca prieteni cat mai multi.Nu vorbi niciodata in termeni depreciativi despre acestia din urma in prezenta copilului; daca ti se pare ca acestia nureprezinta un anturaj optim, procedeaza in asa fel incat sa eviti intalnirea lor.

Page 1 of 1


Cum procedezi cand copilasul tau este ingrijorat?Scris de Greta Nita

Este adevarat: copiii nu au de achitat facturi si note de plata, nu gatesc si nu au sefi care sa-iapostrofeze atunci cand li se pare ca nu isi indeplinesc destul de repede sau bine sarcinileprimite.Dar, asemeni adultilor, si micutii au grijile lor, care nu trebuie, in nici un caz, subestimate sautratate cu prea mare usurinta. Daca simt ca nu li se acorda importanta, prichindeii vor suferi si,cu timpul, se vor inchide in sine.

Bineinteles, in functie de personalitatea si temperamentul fiecaruia, un copil poate fi mult maisensibil si predispus la a-si face griji decat un altul de aceeasi varsta. Iti vei da seama destulde repede in ce categorie se incadreaza copilasul tau.Nu este cazul sa iti pui semne de intrebare in cazul in care observi ca micutul tau este mai"prapastios". Cu tact, ii vei putea risipi temerile si astfel el va avea mai multa incredere in sine,intampinand cu mai mult curaj provocarile ulterioare ale vietii.

Care sunt motivele de ingrijorare ale copiilor?

Raspunsul la aceasta intrebare depinde in mod direct de varsta copilului si de stadiul sau de dezvoltare emotionala. Caregula generala, copiii isi fac griji in legatura cu temele, lucrarile de control, schimbarile care se petrec in corpul lor (asta lapubertate si in adolescenta), faptul ca echipa de fotbal din care fac parte a pierdut un meci important, s-a certat cu unuldin prieteni, si asa mai departe.

Lista este lunga si, de asemenea, pe masura ce copiii cresc, potentialele motive de ingrijorare se diversifica; bunaoara,tinerii aflati la varsta adolescentei sunt preocupati si de ceea ce se intampla in lume: terorism, razboaie, incalzirea globala,poluarea, specii de animale aflate pe cale de disparitie, dezastre naturale.Despre toate acestea ei invata la scoala si nu este deloc exclus ca problema sa-i preocupe si sa-i ingrijoreze; cu atat maimult cu cat inca nu-si pot da seama in ce masura situatia respectiva ii va afecta pe ei.

Cum il poti ajuta?

Bineinteles, cel mai important lucru este comunicarea. Este important ca micutul sa stie ca esti intotdeauna disponibila sastai de vorba cu el atunci cand are nevoie de tine si ca te intereseaza tot ceea ce are legatura cu el. Adica, nu numaiaspecte legate de scoala, note si lectii, ci si cele care se refera la activitatile extrascolare, hobby-uri, relatia cu prietenii lui.

In cazul in care copilul este mai introvertit, il poti intreba tu insati cum decurg lucrurile. Cu atat mai mult este bine sa faciacest lucru daca il vezi ca este mai tacut sau mai preocupat. Daca este mai retinut, incurajeaza-l sa-ti spuna ce are pesuflet, insista pe detalii (de multe ori, acestea fac diferenta) si spune-ti parerea. Poate ca nu esti in masura sa-l ajuti inmod concret, insa cu siguranta ii va face bine sa vorbeasca despre ceea ce are pe suflet si sa te simta aproape.

Indiferent despre ce este vorba, nu te grabi sa-i dai dreptate inainte de a auzi totul. Unii parinti au tendinta de a face acestlucru, numai pentru a nu-l mai vedea pe cel mic suparat. Dar in felul acesta nu-l ajuti cu nimic, ba dimpotriva.Aratandu-i ca a gresit (cand este cazul), vei putea sa-l indrumi spre gasirea unor solutii optime pentru a iesi din impas. Ingeneral vorbind, nu te oferi sa-i rezolvi tu problema; in cel mai bun caz, puteti cauta impreuna solutii. Astfel, il vei invatasa-si asume responsabilitatea si sa faca un nou pas catre independenta.

Atunci cand sursa temerilor sale o constituie problemele care se petrec pe glob, discutati despre ele. Ofera-i informatii(incercand sa-l scutesti de amanuntele teribile, acolo unde este cazul) si arata-i ca sunt toate sansele sa nu fie expus inmod direct, sau oricum, nu cu urmari de natura sa-l sperie.

De asemenea, tine cont ca, de multe ori, copiii isi fac tot felul de griji in legatura cu lucruri care s-au petrecut deja.Bunaoara, daca fiica ta este nemultumita de faptul ca nu a primit rolul printesei in piesa de la scoala si isi face griji capartitura pe care a primit-o nu este semnificativa, nu poti face prea multe.Spune-i ca intelegi ca este suparata, dar ca, in mod sigur, si rolul pe care l-a primit este unul important si solicitant. Nuincerca sa o consolezi spunandu-i ca vor mai fi si alte piese de teatru; nu o ajuta in acest moment. Cere-i detalii desprerolul pe care-l are si arata-i aspectele interesante si provocatoare ale acestuia. Eventual, ofera-te sa o asisti cand repeta;cu siguranta o va motiva si-i va mai risipi temerile.

Ca nota de ansamblu, fara a minimaliza problema copilului, arata-i ca aceasta are solutii si ca nu este decat cel mult oproblema de timp pana cand le va descoperi; singur sau cu ajutorul tau.

Page 1 of 1


Cum sa stimulezi intelectul micutului tauScris de Greta Harja

Fiecare mama isi face tot felul de planuri pentru copilul sau, chiar inainte ca acesta sa senasca. Ne imaginam cum va arata, cum va merge la scoala (unde, fireste, va fi cel mai bunelev), ce facultate va urma si cum isi va construi o cariera solida...Am vrea sa fim langa el mereu, sa-l sprijinim si sa-i impartasim din experienta noastra, dar dela moment dat, nu mai este posibil. Pana atunci insa, il putem ajuta sa-si stimuleze gandirea sicreativitatea, chiar daca nu merge inca la scoala...

Pregatirea intelectuala a micutului nu tine numai de studiu, lecturi suplimentare si exercitii dematematica. Spiritul si corpul trebuie sa colaboreze, iar rezultatele se vor vedea numai in timp.Cu alte cuvinte, nu este deloc prea devreme sa incepi sa te ocupi de acest lucru!

Intelectul este influentat de alimentatie

Este foarte important ca in hrana micutului sa se regaseasca alimente bogate in proteine, careil ajuta sa aiba energie si previn riscul anemiei (aceasta afectiune se caracterizeaza, intre

altele, prin incapacitate de concentrare).Pestele, deosebit de bogat in acizi grasi Omega 3 (esentiali pentru functionarea optima a creierului) nu trebuie salipseasca din alimentatia copilului, cel putin de trei-patru ori pe saptamana.

Un studiu realizat de medicii pediatri americani a evidentiat faptul ca micutii care mananca peste cu regularitate obtinrezultate mult mai bune la scoala si isi dezvolta vocabularul mai repede, comparativ cu altii care nu consuma frecventpeste.

Fructele, legumele si produsele lactate sunt de asemenea importante pentru functionarea optima a organismului, evitareaoboselii si stimularea capacitatii de concentrare. Insa pestele ocupa, cu siguranta, primul loc. Din fericire, acesta poate fipreparat in foarte multe feluri, asa incat nu exista riscul ca prichindelul sa se plictiseasca si sa-l refuze.

Stimularea gandirii

Sa presupunem ca un om are un talent nativ incredibil pentru jocul de fotbal. Daca nu-i cunoaste regulile si nu seantreneaza intens, va fi inca unul dintre cei despre care se spune: "pacat de el, avea potential si promitea mult..."Asa se intampla si in cazul educatiei scolare. Poti avea un copil extrem de capabil, dar, daca aptitudinile nu ii suntstimulate si fructificate corespunzator, nu va evolua asa cum ar putea sa o faca.

Este datoria parintilor sa puna bazele unei dezvoltari intelectuale optime a micutului. Chiar daca nu merge inca lagradinita, copilul trebuie sa stie sa asculte ce i se spune, sa observe, sa puna intrebari si sa faca schimb de informatii.De aceea, trebuie sa te asiguri ca il antrenezi in conversatii, il deprinzi sa observe ce se intampla in jurul lui si sasintetizeze informatiile - chiar si la varsta lui.

Nu este prea mic pentru asa ceva. Numarati impreuna masinile din parcare, colectionati frunze uscate cand mergeti inparc (alegandu-le pe cele cu un colorit aparte), jucati mici jocuri de cuvinte ("Cine spune cele mai multe cuvinte care incepcu litera A") si asa mai departe.

Bineinteles ca nu este simplu, mai ales ca micutii nu-si dau seama de importanta insusirii acestor notiuni si prefera sa sejoace. Secretul consta in a-i prezenta totul la modul cat mai simplu, astfel incat sa nu perceapa genul acesta de activitatica pe o povara.

Page 1 of 1


Copii inteligenti... emotionalScris de Elena Soare

"Regulile se schimba. Suntem judecati dupa un nou criteriu: nu dupa cat de destepti suntemsau dupa experienta, ci dupa felul in care ne cunoastem pe noi si pe cei din jur", spuneapsihologul Daniel Goleman, referindu-se la inteligenta emotionala (IE). "Presupune sa fiiempatic cu celalalt, sa-ti stapanesti starile afective negative in special, sa nu te lasi coplesit deo situatie, sa fii un bun receptor in comunicare", adauga psihologul Smaranda Grosu.

IE ne ofera solutia multor probleme cu care ne confruntam in familie si in societate. Ne vomopri astazi asupra implicatiilor pe care le are in evolutia copiilor. Familia este aceea care oferabaza formarii unei inteligente emotionale. In acest cadru intim copilul invata ce suntsentimentele si despre cum reactioneaza cei din jur la sentimentele sale, ce sunt dorintele sitemerile si cum sa le exprime sau sa le stapaneasca. Psihologul Smaranda Grosu spunea ca"unii parintii nu au in vedere aceasta latura in educatia copiilor, iar acestia intampina greutati ina se intelege pe ei si pe cei din jur. Este astfel zdruncinata increderea lor in sine, una dintrecele mai importante trasaturi psihologice ale unei persoane."

Modul in care parintele isi exteriorizeaza sau isi stapaneste emotiile si celelalte stari sufletesti influenteaza in mod pozitivsau negativ inteligenta emotionala a copilului. S-au realizat numeroase studii care au aratat ca mediul in care este crescutcel mic - disciplina severa, indiferenta sau caldura - isi lasa amprenta asupra vietii sale emotionale. Recent s-a aratat catde mult este influentat copilul de coeficientul de IE al parintilor sai. Cercetarile facute de Carole Hooven si Jhon Gottmande la Universitatea din Washington au scos la iveala faptul ca, atunci cand acesta este ridicat, copilul se bucura deintelegerea familiei sale. La inceputul studiului copiii care au participat la acest studiu aveau 5 ani, iar la sfarsitul acestuiaaveau 9 ani. Pentru a observa nivelul de comunicare parinte-copil, li s-a propus parintilor sa le explice copiilor un nou jocvideo. Lucru relativ simplu, dar care a scos la iveala comportamentul inadecvat al parintilor.

Unii parinti au fost aroganti, si-au pierdut rabdarea, au tipat, mergand pana la a-i face "prosti". Altii insa, au avut rabdare,s-au apropiat de lumea lor si i-au ajutat astfel sa inteleaga jocul. Dupa problemele de comunicare intalnite se disting treifeluri de parinti:Cei care ignora problemele emotionale ale copilului. Le trateaza ca pe ceva normal si asteapta ca acestea sa treaca faraca ei sa intreprinda nimic. Nu se folosesc de astfel de momente pentru a crea o punte de legatura intre ei si copil.Cei care sunt prea comozi pentru a se implica in problemele celui mic. Acestia observa starea emotionala prin care trececopilul, dar il lasa sa se descurce singur. Ca si cei din prima categorie, nici acesti parinti nu ofera raspuns copilului laproblemele sale.Cei dispretuitori, care nu respecta sentimentele copilului. Astfel de parinti il dezaproba si sunt duri atat verbal cat si prinpedepse. Tipa si nu accepta comentarii din partea lor, taindu-le brusc orice incercare prin replici de genul: "Nu-miraspunde!".

Mai sunt parintii care vad in problemele emotionale ale copilului sansa de a deveni "mentorii" emotionali ai acestuia. Iauviata sa interioara in serios si incearca sa-l inteleaga si sa-l ajute. "Ce s-a intamplat? Esti suparat pentru ca Ionut te-ajignit? Dar de ce te-a jignit? L-ai suparat cu ceva?" Dupa ce parintele afla intreaga poveste, isi indeamna copilul sa nu fieranchiunos, dar in acelasi timp sa-si exprime sentimentele:"Spune-i ca te-a jignit, iar apoi propune-i sa va jucati impreuna.""Prin aceasta atitudine - cea mai indicata in educatie - copilul invata sa-si constientizeze sentimentele, sa le exprime, sanu se simta vinovat pentru ele, sa elimine ranchiuna si sa-si cultive abilitatea de a remedia <<situatiile criza>> pentru el.Aceste aspecte sunt foarte importante in cultivarea IE la copil si presupun o relatie afectoasa, empatica intre cei doi",spune psihologul Smaranda Grosu.

In concluzie, copiii care provin din parinti cu un coeficient ridical al IE sunt mai sociabili, mai prietenosi, se acomodeazamai bine cu scoala si profesorii, isi pot concentra atentia mai bine si pot invata mai repede, sunt echilibrati, cu scopuri siidealuri de viata mai bine fixate.""Copiii care provin din parinti cu un coeficient de inteligenta emotionala redus vor putea sa compenseze acest deficit alpersonalitatii lor odata cu dobandirea experineti de viata (pentru ca viata este complexa si fascinanata, oferindu-ne demulte ori conjuncturi in care sa ne imbunatatim punctele slabe), dar vor suferi mai mult. Este important ca parintii sa nulase evolutia copiilor la voia intamplarii si merita sa investeasca in educatia lor tot ce au mai bun. Astfel se vor bucura deun copil foarte reusit si de o transformare interioara pe masura", incheie psihologul Smaranda Grosu.

Page 1 of 1


Fereste-ti copilul de capcanele InternetuluiScris de Greta Harja

Internetul constituie una dintre cele mai complexe surse de informatii atat pentru adulti, cat sipentru copii. Acestia din urma pot afla multe lucruri interesante din cele mai diverse domeniiadaptate varstei lor, isi iau informatii necesare pentru pregatirea temelor, comunica si, infunctie de preferinte, se antreneaza in diferite jocuri cu caracter educational.

Problema este insa ca, intr-un mediu caracterizat in primul rand de cuvantul "varietate", potaparea si capcane sau tentatii periculoase pentru un copil a carui personalitate este in plinproces de formare.Ca mama, va trebui sa acorzi o atentie deosebita in aceasta directie: ce site-uri viziteaza, cucine discuta on-line si despre ce subiecte. Daca-i acorzi prea multa libertate in sensul acesta,s-ar putea dovedi daunator pentru el sau chiar periculos.

World Wide Web-ul este o retea vasta de biblioteci virtuale. Nu toate informatiile care pot fiaccesate sunt indicate la o anumita varsta.De exemplu, sa presupunem ca un copil de 7-8 ani foloseste un motor de cautare (de exemplu

Google sau Yahoo!) pentru a gasi informatii referitoare la un joc Lego, dar din neatentie tasteaza "legs" (n.r. - picioare, inlimba engleza). Evident, va fi directionat catre mii de site-uri care contin materiale de acest gen - iar unele dintre ele potavea continut pornografic.

Este adevarat ca unele site-uri de acest gen nu permit accesul persoanelor sub 18 ani, dar nu te poti baza pe asta. Ceamai buna protectie a copilului esti chiar tu. Discutand adesea cu el despre posibilele pericole care apar pe Internet siurmarind discret ce site-uri acceseaza, il vei ajuta sa invete sa navigheze in deplina siguranta.

Pericolul poate veni din "camera" de chat

Dupa cum probabil stii, camera de chat este o optiune oferita de numeroase site-uri in vederea discutiilor virtualedesfasurate in spatiu si timp real. Participantii pot fi grupati in functie de aria de interes sau de subiect.In principiu, este o metoda extraordinara de a cunoaste oameni de pretutindeni, de a afla informatii noi si nu in ultimulrand, de a exersa limbile straine. Din aceste motive, foarte multi copii si adolescenti prefera sa-si petreaca timpul in acestmod.

Tocmai de aici ar putea aparea problemele... nimeni nu stie cine se ascunde in spatele unei simple porecle. La varstaaceasta, copiii sunt nerabdatori sa comunice, sa impartaseasca impresii si sa faca schimb de informatii si opinii cu ceicare au preocupari asemanatoare. Problema este ca sunt si foarte vulnerabili, deci exista riscul de a intra in discutii cupersoane dubioase.

Psihologii americani avertizeaza ca cei mai expusi sunt copiii care petrec mult timp pe Internet, cei care se simt singuri, auprobleme familiale si sunt dornici sa aiba cat mai multi prieteni.Tocmai de aici pot aparea problemele, micutii fiind foarte influentabili. Nu este suficient sa-l inveti sa nu-si dea datelepersonale sau numarul de telefon - din pacate, s-au gandit si altii la aceasta posibilitate, oferindu-le copiilor varianta de a-isuna ei insisi, adesea la numere netaxabile, pentru a comunica.

Semnale de alarma

Exista unele semne de avertisment care iti pot indica faptul ca micutul acceseaza site-uri cu continut destinat exclusivadultilor sau discuta in camera de chat cu oameni pe care ar trebui sa-i evite:

• petrece tot mai mult timp pe Internet, mai ales noaptea;• inchide computerul cand apari subit in camera lui;• telefoane de la necunoscuti sau cadouri sosite prin posta (in acest ultim caz verifica riguros de la ce firma provin - poatefi fictiva).

Problema cumparaturilor online

Tot mai multe site-uri folosesc optiunea aceasta, prin care permit clientilor sa comande anumite produse care vor fi livrateacasa si platind prin cartea de credit. Fii deci atenta sa nu aiba la indemana cartea ta de credit - este suficient sa stienumarul acesteia pentru a opera achizitia a cine stie carui produs care i-a atras atentia.Tentatiile sunt numeroase, mai ales pe site-urile care au ca public tinta copiii: jocuri, diferite accesorii, haine si asa maideparte. Nu-ti spun ca nu e bine sa aiba tot ce-si doreste - dimpotriva! Dar avand la dispozitie cartea de credit, ii va fi greusa-si stabileasca o limita.

Mai mult decat atat, ideea in sine, de a folosi cartea ta de credit fara sa-ti spuna implica oproblema. Ia acest lucru in consideratie si trateaza si cauza, nu numai efectul.

Redu la maxim riscul

Page 1 of 2


Din fericire, exista o serie de modalitati pentru a reduce sau controla accesul copilului la materiale destinate exclusivadultilor, precum si pentru a-l feri de pericole de genul celor prezentate anterior.Expertii sunt in unanimitate de acord ca cea mai buna metoda este sa urmaresti, discret dar constant, site-urile pe care leviziteaza si sa-i vorbesti despre riscurile existente.

Aproape toti furnizorii de acces Internet ofera posibilitatea de a controla sau de a bloca anumite optiuni. De asemenea,exista si o serie de filtre, prin care blochezi accesul la site-uri care contin anumite cuvinte-cheie. Intereseaza-te ceprovider iti ofera aceste servicii si aboneaza-te.

Jocurile in retea pot crea dependenta

O alta potentiala problema o constituie jocurile. Internetul ofera o gama extrem de variata de jocuri, atat individuale cat siin retea. Acestea din urma sunt cele mai periculoase din punct de vedere al faptului ca micutul poate dezvolta dependentade ele.De obicei, astfel de jocuri se desfasoara la nivel global, participantii fiind din toata lumea. Este unul dintre aspectele carele fac irezistibile - ideea lui ca "se lupta" cu straini si se dovedeste mai bun decat acestia.

Jocurile de acest gen pot fi incredibil de sofisticate si administratorii le perfectioneaza in permanenta, creand mereu noioptiuni si strategii provocatoare. De aici apar si tentatiile, iar dependenta apare ca un efect gen "bulgare de zapada",insinuandu-se pe nesimtite.Daca-l auzi pe copil spunand ceva de tipul "mai joc numai o runda si gata", dar continuand de fapt si dupa incheierearundei, este un semn ca a aparut o problema.

Ce poti face? Sa-i interzici accesul la jocul respectiv nu este o solutie pe termen lung si nu rezolva lucrurile. Va gasi cusiguranta alte jocuri sau se poate duce la un Internet cafe. Prin urmare, incearca sa-l directionezi cu blandete, fara a-lconstrange, spre jocuri cu real potential educativ.Jocul de sah sau cele de cultura generala reprezinta o optiune recomandabila. Sahul, care se poate juca fie individual(avand drept adversar chiar soft-ul in sine), sau in retea, este recunoscut ca fiind prin excelenta "sportul mintii", dezvoltandintuitia, logica si rapiditatea in gandire.

In aceeasi nota, jocurile tip test de cultura generala sunt cat se poate de benefice. Isi va imbogati cunostintele, se va simtimereu provocat sa-i depaseasca pe ceilalti (aceste jocuri se bucura de o imensa popularitate in spatiul virtual).De asemenea, multe site-uri ofera si premii, constand de obicei in carti si astfel copilul isi va dezvolta implicit apetitulpentru lectura. O alta varianta ar fi testele de limba straina, care sunt si ele foarte raspandite.

Cateva recomandari practice pentru a-ti proteja copilul

Iata cateva sfaturi usor de aplicat, care te vor ajuta sa-l feresti pe copil atat de tentatiile unor materiale destinate adultilor,cat si de pericole. Deprinde-l sa respecte urmatoarele reguli cand navigheaza pe Internet si lamureste-l ca este pentrusiguranta lui:

• niciodata nu se dezvaluie datele personale pe Internet (adresa, numarul de telefon, scoala unde invata);• se foloseste doar o parola, niciodata numele adevarat;• nu este indicat sa se intalneasca cu o persoana cunoscuta pe chat;• nu se transmit fotografii;• nu se raspunde eventualelor mesaje de amenintare primite;• este bine sa le spuna imediat parintilor daca ceva i se pare ciudat sau infricosator in comunicarea cu cineva de pe chat;• daca are un nou "prieten" virtual, este recomandabil sa ti-l prezinte - in aceeasi maniera.

Ce ar trebui sa faci tu?

• in cazul in care nu esti familiarizata cu computerul, invata sa-l folosesti si sa verifici site-urile accesate de copil;• tine computerul in sufragerie, de exemplu - nu in camera copilului, unde ti-ar fi mai greu sa-l urmaresti;• ia-l in serios daca iti spune ca i se pare ceva in neregula in discutia cu un "prieten" cunoscut online;• daca tine neaparat sa stea de vorba pe chat, e bine sa fii si tu in preajma;• urmareste facturile de la telefon si de la accesul la Internet - daca au inregistrat cresteri semnificative, afla ce numere aufost apelate.

Page 2 of 2


Intrebari complicate, raspunsuri si mai si...Scris de Roxana Luca

Atunci cand este vorba de copii si de curiozitatea lor, pot aparea intrebari stranjenitoare, degenul: "Ce mananca un vierme?", "De ce cerul este albastru?", "De ce apa nu are culoare?","De unde vin bebelusii?". A raspunde intrebarilor adresate de micuti, face parte din rolul tau deparinte si trebuie sa iei aceasta sarcina in serios.

Iata o lista de patru intrebari frecvente puse de micuti si raspunsuri posibile, pe care poti sa ledai pentru fiecare.

De unde vin bebelusii?

Inainte ca tu sa ii poti divulga acest secret, copilul tau trebuie sa fie la o varsta la care stiedespre relatiile sexuale si despre sistemul de reproducere.

Incepe prin a-i spune ca a crescut in burtica ta, iar, apoi, a iesit la lumina. Acest raspuns il vaghida, probabil, spre intrebarea "Cum a ajuns el acolo". Atunci cand micutul iti pune genul

acesta de intrebari exacte, se poate spune ca este pregatit pentru a intelege detaliile acestui subiect.

Nu te jena sa folosesti cuvantul "penis" pentru a-i explica cum functioneaza spermatozoizii si ovulele. Daca iti este greu saii vorbesti despre astfel de lucruri, cumpara-i o carte despre corpul uman. Ai grija ca aceasta sa aiba imagini si sa fieadecvata varstei lui!

Exista Mos Craciun?

Raspunsul este greu de dat, mai ales atunci cand micutul a crescut si a inceput sa auda parerile prietenilor, care aurealizat ca Mosul nu incape pe horn. Daca prichindelul iti pune aceasta intrebare, ai de ales: fie il lasi sa mai creada inMos Craciun, fie il dai in "vileag" pe "Barbosul cu cadouri".

Cand faci alegerea, tine cont de varsta pe care o are copilul tau. Axeaza-te pe spiritual sarbatorilor si spune-i ca MosCraciun este in fiecare dintre noi, atat timp cat ne place sa daruim. Poti chiar sa ii ceri ajutorul pentru a transmite magiaCraciunului fratilor sai mai mici.

Ce este moartea?

Aceasta intrebare apare atunci cand intervine moartea cuiva drag, fie ca este vorba de bunici sau de un animalut decompanie. Daca spui ca cel drag a plecat, nu il va ajuta pe micut. Ba dimpotriva, ar putea crede ca a plecat din vina lui.

Mai bine ii spui ca bunicul era foarte bolnav si suferea, iar acum se afla intr-un loc in care este fericit. Insista pe aspectulca odata plecata, fiinta draga nu va mai reveni.

De ce trebuie sa divortezi de tata?

Daca micutul te-a auzit cum te certai cu partenerul, s-ar putea sa creada ca veti divorta. Poti incepe prin a-i explica caeste doar o mica disputa si ca este normal ca oamenii sa nu se inteleaga mereu.

In cazul in care sunteti in proces de divort, explica-i micutului ce se intampla, si, eventual, ca unul dintre parinti trebuie saparaseasca casa. Incerca sa il faci sa inteleaga si faptul ca divortul nu are nimic de a face cu el si ca atat tu, cat si tatalsau, il iubiti la fel de mult.

Atunci cand ii oferi micutului raspunsuri, poti lua in considerare trei reguli de baza:

Fii sincera si clara

Exista anumite concepte, pe care copii nu le inteleg, cum ar fi, de exemplu, sexul.Asigura-te ca folosesti cuvantul potrivit pentru a fi sigura ca a inteles exact desprece e vorba.

Nu ii spune lucruri neadevarate. Da-i un raspuns deschis si tine cont de lucrurile pecare le stie deja despre acest subiect. Va trebui, probabil, sa clarifici lucrurile, incazul in care nu a fost informat corect de amicii lui.

Nu-i ignora intrebarile

Page 1 of 2


Desi vei fi tentata sa eviti intrebarile dificile sau sa te faci ca nu le-ai auzit, nu este cea mai corecta metoda pe care o potiadopta. Nu reactiona ca si cum intrebarile micutului ar fi lipsite de importanta sau banale.

Copilul va ramane cu nelamuriri si va incerca sa afle raspunsuri din alta parte. Este mai bine ca tu, in calitate de mama, saincerci sa ii clarifici nelamuririle. Incurajeaza-l si ofera-i cele mai bune raspunsuri.

Ascunde-ti stanjeneala

Ramai increzatoare si stapana pe situatie. Daca demonstrezi nervozitate sau esti iritata cand micutul iti pune intrebari, nuexista indoiala ca el va remarca acest lucru si, astfel, l-ai pune si pe el in dificultate.

Gaseste un moment in care puteti discuta serios aceste chestiuni si acorda-ti timp pentru a elabora un raspuns concret, incazul in care nu esti sigura pe tine.

Page 2 of 2


Va fi copilasul tau un invingator?Scris de Greta Nita

Ca parinte, este firesc sa-ti doresti tot ceea ce este bine pentru copilul tau. Numai ca acestlucru poate avea conotatii diferite de la caz la caz, iar din dorinta de a-l ocroti si a-l ajuta, sa-ifaci, de fapt, mai mult rau.Mai precis, este vorba despre modul in care se dezvolta un copil din punct de vederepsihologic si despre increderea pe care o va dobandi, mai tarziu, in ceea ce-l priveste.

Nu trebuie sa te gandesti ca este prea devreme pentru acest lucru. Dincolo de vorba dinbatrani care spune ca "educatia incepe din fasa", psihologii sunt de parere ca primii sapte anide viata au un caracter definitoriu in ceea ce priveste evolutia micutului in plan emotional.

Increderea in sine este un factor esential pentru orice individ si deriva din constientizareafaptului ca este capabil sa realizeze diferite lucruri si sa se achite de sarcini.Cu alte cuvinte, micutii devin increzatori in fortele proprii, nu neaparat atunci cand parintii lespun ca sunt niste copii minunati, ci mai ales atunci cand constientizeaza ca au realizat cevafara ajutor, oricat de lipsita de semnificatie ar fi, in aparenta, chestiunea respectiva.

Bineinteles, le va prinde bine sa fie incurajati si laudati de mami sau de tati, insa este cu atat mai bine cu cat acest lucruse intampla in momentul in care ei depun un efort sau dobandesc noi abilitati.

Fie ca este vorba despre spalatul pe dinti sau mersul pe bicicleta, copiii vor ajunge sa se cunoasca mai bine si sa fie maioptimisti cand vor vedea ca sunt in stare sa faca singuri diferite lucruri pentru care, pana mai ieri, aveau nevoie de aportulparintilor. Cu fiecare asemenea "cucerire", increderea copilului creste.

In context, parintii isi pot aduce contributia, oferindu-le copiilor diverse oportunitati de a-si pune in valoare abilitatile recentdobandite. Nu este nici o problema daca se mai intampla sa greseasca; ei trebuie incurajati sa continue pana cand vorreusi. Cu cat parintii isi vor manifesta mai mult interesul pentru straduintele copilului, cu atat motivatia acestuia va creste.

In ce consta contributia parintilor?

Situatia poate fi mai delicata in ceea ce priveste rolul pe care il aveti tu sau partenerul tau. Pe de o parte, este importantsa te asiguri ca prichindelul nu este periclitat in vreun fel din punct de vedere fizic in decursul incercarilor sale; pe de altaparte insa, este recomandabil sa nu intervii decat daca este evident ca are nevoie de ajutor.

Spre exemplu, daca intr-o dimineata vrea sa-si pregateasca singur sandvisul, pune-i la dispozitie toate ingredientele sispune-i ce are de facut, apoi lasa-l pe el sa incerce. Poate ca nu-i va reusi din prima incercare, dar nu-l dezarma. De fapt,evita orice afirmatie cu tenta critica si care nu il ajuta. Este posibil sa ajunga la concluzia ca nu este capabil sa-si facasingur un sandvis... ceea ce nu ar fi de dorit.

Cateodata, se poate intampla ca, in ciuda sprijinului tau, copilul sa se simta descurajat si sa aiba tendinta de a abandona.Incurajeaza-l sa-si reia activitatea, deoarece, in felul acesta, va invata sa nu-si piarda increderea in fata obstacolelor,lectie care ii va fi de folos pe parcursul intregii vieti.

Tocmai de aceea, este important ca parintii sa evite capcana hiperprotectiei. Din dorinta de a-l ajuta pe cel mic si de a-ioferi tot ceea ce este posibil, parintii pot ajunge sa faca si greseli. Pe termen lung, nu este deloc benefic pentru micut sastie ca parintii sunt in permanenta in spatele lui si il ajuta sa duca orice activitate la bun sfarsit.

De cele mai multe ori, parintii hiperprotectori au avut parte, in propria copilarie, de una dintre cele doua extreme: fie parintiilor au procedat in mod similar in ce-i priveste, fie dimpotriva (si cea mai frecventa situatie) - s-au aratat foarte severi,interzicandu-le numeroase lucruri sau pedepsindu-i atunci cand li se parea ca acestia nu fac fata standardelor.Dorinta lor este ca acum, ajunsi la randul lor parinti, sa nu repete aceste greseli. Dar nu intotdeauna aceste bune intentiiajung sa se concretizeze si sa dea rezultatul scontat...

O alta greseala pe care o fac parintii este de a se gandi ca, macar cand este mic, prichindelul trebuie ajutat in orice face.Abordarea nu este corecta, insa: copilul trebuie ajutat sa indeplineasca singur anumite lucruri.

In caz contrar, urmarile nu vor fi dintre cele mai fericite: copilul va ajunge sa fie un rasfatat si nu va avea niciodataincredere in sine.Tendinta de a abandona dupa prima nereusita se va dovedi, in adolescenta si mai tarziu, destul de pronuntata, iar copilulva prefera ca traiectoria vietii lui sa fie una banala si previzibila. Aceasta pentru ca ii va fi in permanenta teama sa-siasume riscuri sau sa se confrunte cu situatii inedite, neavand incredere in fortele sale.

Desigur, parintii nu trebuie sa cada nici in extrema cealalta, aratandu-se prea severi sau bombardandu-l pe micut cuexemple ale altor copii, aparent mai cuminti sau mai sarguinciosi decat el. In timp, consecintele se vor dovediasemanatoare celor prezentate in cazul parintilor hiperprotectori. Echilibrul reprezinta intotdeauna cea mai buna alegere.

Page 1 of 1


Copilasul tau va fi cel mai istet!Scris de Greta Nita

Atunci cand ai aflat ca esti insarcinata, ai trait niste clipe cu adevarat extraordinare. Emotii,teama inerenta de necunoscut si, dincolo de toate acestea, iubire. Iubire si o duiosie carepana acum ti-a fost necunoscuta. Si bineinteles ca incepi sa-ti faci planuri; nici nu s-a nascutinca si in mintea ta este deja student...

Este firesc sa se intample astfel; orice mama isi doreste un viitor cat mai bun si mai luminospentru bebelusul ei. Ai vrea sa fie inzestrat si talentat, insa, dupa ce euforia trece, redeviirationala si iti schitezi un plan de actiune. Stiai oricum, inca dinainte de a ramane insarcinata,ca exista o serie de metode la care poti recurge pentru a stimula activitatea cerebrala abebelusului tau. Iata care sunt lucrurile pe care le poti face in acest sens.

Pentru inceput, asigura-te ca esti sanatoasa si ca sarcina decurge normal. Daca fumezi saubei cafea, renunta la aceste obiceiuri (sau redu-le cat mai mult posibil). Ia vitamine prenatale,conform prescriptiei medicului, nu neglija activitatea fizica (desigur, la nivelul pe care ti-l potipermite in noua ta stare), dar nu cadea in capcana de a incerca sa aplici toate sfaturile pe care

le citesti in reviste, carti sau pe site-urile specializate. Nu vei reusi decat sa te enervezi. Trebuie sa te obisnuiesti sa facio selectie si sa iei numai ceea ce te intereseaza.

Vorbeste cu burtica ta. Farama de om care se dezvolta in corpul tau este mult mai sensibila si mai receptiva decat aiputea crede. Ai auzit, cu siguranta, ca este bine sa asculti muzica clasica pe parcursul sarcinii (s-ar parea ca sonatelepentru pian ale compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart sunt cele mai indicate). Dincolo de aceasta, citeste-i povestisi stati, pur si simplu, de vorba. Nu-ti va veni sa crezi cand, numai cateva luni mai tarziu, bebelusul tau se va dovedifoarte atent si receptiv la tot ceea ce se intampla in jurul sau. Pentru ca micutul intelege ceea ce aude si creierul sauproceseaza informatiile mai eficient decat ai putea banui, nu irosi aceste insusiri si transforma-le in avantaje.

In masura in care acest lucru este posibil, dupa ce se va naste bebelusul, este bine sa-l alaptezi. Pe langa senzatia desecuritate si afectiune pe care o vei transmite bebelusului, ii vei asigura si anticorpii de care are nevoie pentru a sedezvolta armonios. Aceasta nu inseamna ca, daca nu poti alapta, copilasul va avea vreo problema. Medicul pediatru itiva spune cum trebuie sa il hranesti pentru a nu fi privat de nici un element nutritiv esential.

Straduieste-te sa-i pui la dispozitie jucariile adecvate varstei sale, care sunt de natura sa-i stimuleze simturile vizual,optic si tactil, precum si trasaturi cum ar fi imaginatia si atentia distributiva. Ar fi bine sa va jucati impreuna si sa nu-l lasiprea multa vreme singur. Se va simti mult mai in siguranta si, astfel, va putea sa-si canalizeze intreaga atentie spreactivitatea sa preferata: jocul, care se poate transforma intr-un excelent mijloc de invatare.

Bineinteles, este esential sa-i vorbesti in continuare, cat mai mult cu putinta. Aceasta, chiar daca ai sentimentul cavorbele tale trec pe langa el, intrucat nu da impresia ca ar intelege ceva. De fapt, nici n-o face; dar, asa cum spuneammai sus, creierul sau receptioneaza si prelucreaza informatiile. Faptul ca micutul tau se va dovedi un vorbaret precocenu va fi, cu siguranta, intamplator... In aceeasi nota, este bine sa-ti modulezi tonul in functie de ceea ce ii citesti.

Deloc in ultimul rand, ofera-i multa afectiune. Poate ca ti se pare un sfat inutil, in fond iti vei iubi copilul mai mult decatorice pe lume... Da, insa unii parinti sunt de parere ca, daca ii arata micutului toata dragostea lor, il vor rasfata. Este omentalitate profund gresita si ale carei consecinte pe termen lung se pot dovedi foarte grave. Copilasul trebuie sa simtaca este iubit. "Nu-l tine prea multa vreme in brate, pentru ca se invata sa fie rasfatat." - iata un exemplu de gandire lacare inca adera multi parinti, din pacate. Iar singurul care va avea de suferit va fi bebelusul. Nu face aceasta greseala.

Page 1 of 1


Rolul jocului in dezvoltarea intelectuala si emotionala acopiluluiScris de Greta Harja

Inca din primele luni de viata, jocul constituie modalitatea principala prin care copilul invataprimele notiuni despre lumea inconjuratoare si relatiile cu persoanele din jur.De exemplu, un copil in varsta de un an care arunca in repetate randuri pe jos un cub de lemnse joaca, dar este si un mic cercetator amator. Ce zgomot face cubul la impactul cu parchetul?Sunetul este acelasi cand cubul cade pe covor? Va ridica mami obiectul? Se va supara ori vazambi? Toate acestea sunt experimente ale micutului...

De asemenea, jocul ii ajuta pe copii sa-si dezvolte vocabularul si gandirea logica. Spre pilda,cand construieste o casa Lego, un copil in varsta de 5-6 ani incepe sa aiba o perceptie maiclara asupra a ceea ce inseamna viitorul ("cand voi fi eu mare...") si se obisnuieste sagandeasca secvential ("mai intai construiesc, dupa aceea voi face un gard").Este recomandabil ca parintii sa se implice activ in joaca micutilor, pentru ca acestia se vorbucura sa vada ca ceea ce fac ei este apreciat si astfel isi vor dezvolta respectul de sine.

Jocul trebuie adaptat varstei

Pe masura ce copilul se dezvolta din punct de vedere fizic si intelectual, isi va largi orizonturile si in ceea ce priveste jocul.Un psiholog american a identificat si clasificat stadiile de evolutie ale jocului in functie de varsta micutului.

Jocul senzorial si motric

Prin acest stil de joc, micutii cu varsta intre 6 si 18 luni experimenteaza diferite senzatii si sentimente jucandu-se cupropriul corp si fiind atenti la orice miscare a persoanelor si obiectelor din jur.Un bebelus de 6 luni si-a dezvoltat deja cateva metode simple, dar eficiente, de a se distra: atinge cuburile rosii atarnatedeasupra patutului pentru a le vedea miscandu-se si a auzi sunetele nostime emise de acestea, arunca o minge fiindcastie ca cineva i-o va restitui (si o arunca iar, bineinteles) si asa mai departe.Pe masura ce creste, copilul isi va dezvolta aptitudinile, invatand sa-si coordoneze actiunile in "scheme de joc" maicomplicate. De exemplu, acum va sti ca mingea a cazut pur si simplu pentru ca el a aruncat-o.In jurul varstei de 18 luni, copiii percep lumea in termeni mai incarcati de simbolism si incep sa inteleaga functia anumitorobiecte din jurul lor. Este varsta la care incep sa "hraneasca" ursuletul sau papusa cu lingurita, al carei rol l-au perceputdeja.

Jocul simbolic

Termenul acesta este folosit pentru a defini acea perioada incepand cu varsta de 3-4 ani, cand copilul atribuie unorobiecte functii simbolice - de pilda, pentru un baietel, paturica va deveni mantia unui print sau pelerina lui Superman...

In jurul varstei de 5 ani, copilul incepe sa socializeze cu ceilalti din proprie initiativa,manifestand inclinatie pentru jocurile de constructie (Lego sau cuburi) si in general pentru oricetip de joc ce presupune realizarea unui produs finit pe care ei il percep ca fiind rasplataabsoluta a efortului depus si sunt mandri de ceea ce au obtinut.Un exemplu in acest joc este si jocul de puzzle, care va stimula imaginatia, dar si gandirealogica.

Jocul cunoasterii de sine si autocontrolului

Acest tip de joc apare atunci cand copilul detine in totalitate controlul asupra corpului siactiunilor sale. Micutul este in culmea fericirii cand se da in leagan sau in balansoar, ori cand"zboara" alergand cu mainile in lateral si considerand ca este avion, fluture, sau orice altceva.

Sa nu te sperii daca vine intr-o zi si iti spune, cu fata extrem de serioasa, ca el este o masinuta si incepe sa scoata sunetecare imita claxonul. Acest semn, sau oricare altul de aceeasi natura, reprezinta un indiciu ca are abilitatea de a-si controlacorpul, se cunoaste pe sine si - nu-i asa? - are o imaginatie foarte bogata...

Bine, asta nu inseamna ca va trebui sa notezi in calendar etapele progresului sau, de la jocul senzorial si motric la cel alcunoasterii de sine.Dar fii atenta la evolutia lui si asigura-te ca are la indemana jucariile potrivite etapei in care se afla. Un bebelus de 9 sau10 luni va fi foarte fericit cu niste cuburi viu colorate, care scot fiecare alt sunet cand sunt scuturate - dar un copil de 3 anile va considera plictisitoare.Este indicat sa respecti instructiunile de pa ambalajul diferitelor jucarii - de obicei se mentioneaza categoria de varstapentru care sunt recomandate.

Stiluri de joc

Page 1 of 2


In functie de starea de spirit, dezvoltarea emotionala si gusturi, fiecare copil se joaca in felul sau. De exemplu, copiii invarsta de 2-3 ani se joaca in grupuri, dar in mod independent. De cate ori n-ai vazut in parc sau la mare copilasi careconstruiesc "palate" separat?Psihologii americani atrag atentia ca, desi nu dau impresia, copiii se joaca de fapt impreuna si ar fi o greseala sa-iindepartezi unii de altii. Daca vrei, se poate spune ca intre ei este o comunicare dincolo de cuvinte...

Fiecare copil are, la un moment dat, o perioada in care prefera sa se joace complet singur - in camera, cu papusa ori cumasinuta. Nu este nici o problema, dar daca remarci ca timpul trece, iar micutul evita constant interactiunea cu alti copii,ar putea fi o problema si este bine sa te adresezi unui psiholog deoarece copilul ar putea fi sub influenta unei traumeemotionale sau chiar fizice.

Oricum, jocul in colectivitate este specific varstei situate intre 3-5 ani. Acum micutii sunt pregatiti sa mearga la gradinita,din moment ce comunica unii cu altii si s-au adaptat jocurilor de grup.

Cum il poti ajuta sa se joace?

In primul rand asigura-i cat mai mult spatiu si se va simti incurajat sa se joace. De asemenea, psihologii americani nespun ca nu e nevoie sa aiba la indeamna prea multe jucarii. Iata cateva sfaturi pentru a-l ajuta sa se simta in largul sau sisa nu se reprime de la nimic.

locul de joaca trebuie sa fie spatiul sau personal. Asigura-te ca in zona respectiva nu exista nici un obiect care ar puteacauza accidente, iar prizele sunt mascate si permite-i sa "depoziteze" acolo ce vrea.Ca masura de siguranta suplimentara, nu uita sa indepartezi vazele, aparatura electronica si asa mai departe.

implica-te in jocul lui si deprinde-l sa alterneze jucariile, pentru a nu se plictisi. Ideale sunt acele jucarii care imitaobiecte destinate adultilor, la o scara mai mica: trusa medicala de jucarie, mini-bucataria, telefoanele si asa mai departe.Imaginatia sa va fi puternic stimulata si poate iti vei da seama de inclinatiile lui.Construiti impreuna case Lego si castele din cuburi, lasandu-l pe el sa decida cum vor arata acestea. Incurajeaza-l inpermanenta si arata-te mandra de realizarile lui.

nu uita de adaptarea jocurilor in functie de varsta. Doar nu vrei ca micutul tau in varsta de un an sa se descurajeze sisa se simta neajutorat in fata unei jucarii concepute pentru un copil cu 2-3 ani mai mare...

un aspect foarte important de care trebuie sa tii seama: nu uita ca, in mintea lui, el nu se joaca, ci munceste! Multiparinti au tendinta de a spune "Imi place cum te joci", cand de fapt formularea corecta in context este "Imi place cummuncesti".

Page 2 of 2


Copiii si jocurile pe computerScris de Greta Nita

Probabil ca este una dintre cele mai serioase probleme pe care le intampina parintii care s-auhotarat sa-i puna la dispozitie copilului un calculator - fie si unul nu foarte performant; desi cucat aparatul este mai bine dotat din punct de vedere tehnologic, cu atat mai mult situatiadespre care urmeaza sa vorbim s-ar putea inrautati.

Jocurile pe calculator au ajuns sa faca parte din viata multora si, daca adultii reusesc samentina controlul (cu unele exceptii nefericite, dar acelea tin de domeniul patologicului), incazul copiilor problema este mult mai delicata. Lor le este mult mai greu sa discearna si sainteleaga in ce moment este, deja, "prea mult".

Faptul ca jocurile pe computer sunt blamate de multi (si, in majoritatea cazurilor, pe bunadreptate) nu inseamna ca aceasta modalitate de petrecere a timpului liber are numai aspectenegative. Exista si cateva "bile albe" care nu trebuie subminate. Iata care ar fi acestea:

Sunt distractive. Pana la urma, copiii sunt la varsta cand trebuie sa se joace.

Contribuie la imbunatatirea coordonarii dintre maini si ochi, asa incat este de asteptat ca micutii sa devina, cu timpul,mai indemanatici si mai rapizi.

Pentru ei, jocurile constituie o adevarata provocare, mai ales cele in care concureaza cu prietenii. Intr-un fel, si asa sepoate forma spiritul unui invingator sau, de ce nu, si al unui lider.

Majoritatea jocurilor ii pun pe copii in situatia de a gandi strategic, planificandu-si cu atentie urmatoarele miscari siluand in calcul eventualele consecinte. Acest lucru ii poate invata ce inseamna sa-si asume responsabilitati.

Reprezinta o modalitate prin care copiii pot invata din greseli; stiu ce erori au facut datile precedente si, de multe ori,trag invataminte.

Nu in ultimul rand, copiii incearca sa afle cat mai multe informatii si trucuri ce tin de jocul respectiv. De acord, asta nu leva imbunatati cultura generala, dar jocurile nici nu-si propun asa-ceva. Ideea este ca, incercand sa-si atinga scopul(acela de a invinge), copiii se straduiesc sa se documenteze, iar deprinderea aceasta le poate fi de un real folos inviitor.

Pe de alta parte, nu e mai putin adevarat faptul ca jocurile au si o latura negativa, suficient de pregnanta pentru ca multiparinti sa se ingrijoreze si sa incerce sa-i tina pe cei mici departe de computer. Sa vedem care ar fi acestea...

Din pacate, una dintre cele mai serioase probleme consta in violenta ce caracterizeaza multe dintre jocuri si care arputea influenta considerabil personalitatea copiilor, aflata in plin proces de formare. Tocmai de aceea ar fi bine ca, inmasura in care acest lucru este posibil, sa-i restrictionezi accesul la astfel de jocuri. Nu ar trebui sa fie prea greu; decele mai multe ori, copiii au nevoie de un adult care sa le instaleze jocul pe calculator. Pentru a te asigura ca acestlucru nu se intampla in lipsa ta, paroleaza computerul.

Da, realistic vorbind, sansele de a-l tine mereu departe de asemenea gen de jocuri sunt destul de reduse; nu il veiputea supraveghea in permanenta. O sugestie ar fi sa-i cunosti pe parintii prietenilor sai si sa te asiguri ca si acestiasupravegheaza ce joaca micutii. In ceea ce priveste salile de Internet, copiii nu se prea aventureaza de obicei; eiprefera salile din cartierul lor, iar daca prichindelul iti cere voie sa se duca "la niste prieteni", ar fi bine sa te asiguri caspune adevarul.

Dependenta de jocuri, sau mai degraba de adrenalina a carei secretie o favorizeaza, este poate cea mai gravaconsecinta posibila. De aceea, este esential sa fie supravegheati cu atentie si sa nu li se permita sa se abata de lacelelalte activitati: lectii, miscare, mesele zilnice, hobby-urile care nu se refera la computer. Specialistii in pediatrie atragatentia asupra faptului ca obezitatea infantila este de multe ori in stransa legatura cu aportul de timp petrecut pe scaun,in fata calculatorului.

Aceste realitati nu trebuie sa te sperie, ci doar sa te determine sa veghezi asupra jocurilor pe care le prefera copilul. Dacavei interveni in faza initiala, sunt toate sansele sa-l abati de la ele si sa previi riscul ca micutul sa fie acaparat de acestea.

Page 1 of 1


Cu bebe la cumparaturiScris de Otilia Ignat, in 16 februarie 2010

Reprizele de cumparaturi, impreuna cu micutul tau, pot fi adevarate incercari. Evident ca totuldepinde de varsta copilului.

Este o mare diferenta daca mergi singura la cumparaturi sau insotita de cineva. Varianta ceamai grea ramane cea in care tu si micutul tau mergeti impreuna la cumparaturi.

Shine are cateva sfaturi, cateva idei, la care am adaugat propria experienta, dar si opiniilecatorva amice, puse deseori in situatia de a merge la cumparaturi cu copilul, mai rau, cu copiiilor.

Reguli fundamentale

Dincolo de multele situatii particulare, exista cateva sfaturi fundamentale, pe care trebuie sa lestii si sa le respecti, indiferent de varsta copilului.

Nu-ti lasa copilul singurNu conteaza varsta lui, nu conteaza daca este sau nu in campul tau vizual, nu conteaza cat este de cuminte sau cataincredere ai in el. Supermarketurile sunt spatii mari, iar un rau nu trebuie sa se intample de doua ori. Copilul poatefi, pur si simplu, luat de cineva, poate fi lovit sau accidentat de alte persoane sau de masinile care fac permanentcurat. Se poate speria, se poate rataci sau poate darama ceva de pe rafturi. Si este posibil sa nu fie vorba doar desprecutiile cu cereale, ci de sticle, borcane sau pachete voluminoase care il pot rani.

Nu il lasa in compania persoanelor necunoscute, indiferent daca par foarte draguteNu stii niciodata cine este domnul simpatic sau doamna amabila care accepta sa-ti supravegheze micutul, cat timp fugi tudupa un kilogram de zahar.

Invata-l pe copilul tau ce trebuie sa faca in caz ca se rataceste in magazinIn masura in care varsta ii permite, invata-l sa se duca spre casele de marcat si sa ceara ajutor de la o casiera. Invata-l sanu treaca dincolo de casele de marcat sub nicio forma, indiferent de situatie, daca nu este insotit de tine. Caselede marcat sunt ultima bariera, dincolo fiind "lumea larga", unde micutul tau se poate pierde.

Solutii pentru a imbina utilul cu placutul

Mersul la cumparaturi nu poate fi evitat. In plus, am devenit, fie ca ne place fie ca nu, dependeti de marile magazine, undegasesti tot ceea ce vrei, unde locul de parcare este usor de gasit si unde preturile sunt ceva mai mici decat la magazinuldin coltul blocului. Asa se face ca reprizele de cumparaturi au intrat in programul familiei.

Cea mai buna zi pentru cumparaturiCea mai buna solutie este sa mergi la cumparaturi intr-o zi cat mai putin aglomerata. Lunea, joia si duminica dimineatasunt cele mai bune alegeri. Exista variatii de la un anotimp la altul. Vara, ziua de joi este foarte aglomerata.

"La cumparaturi merg o data pe saptamana impreuna cu fiul meu de cinci ani. Ca sa evit aglomeratia merg lunisau joi dimineata. Din experienta mea, astea sunt cele mai bune zile", spune Alexandra.

Mergi la cumparaturi dimineataDimineata este cel mai bun moment pentru cumparaturi impreuna cu bebe. In plus, bebe trebue sa fie odihnit, satul si faraniciun fel de alte probleme. Pune in gentuta de cumparaturi o sticluta cu apa si cativa biscuiti, eventual o bucatica deciocolata pentru poftele micutul tau. "Nu merg la cumparaturi cu cei doi copii, decat dimineata si in zilele in care stiu

ca nu este aglomeratie. Lunea, duminica dimineata, joi", marturiseste Mihaela.

Lista si planificareLista de cumparaturi este mai mult decat o necesitate, cu sau fara copil lacumparaturi. Dorintele copiilor trebuie intelese, acceptate si modelate. Totul perand! Daca nu te poti intelege cu cel mic, evita raionul de jucari. Explica-i copiluluitau ca nu poate avea o jucarie noua la fiecare tura de cumparaturi.

O solutie ar fi sa-l lasi pe copil sa-si ia de acasa jucaria cea mai draga sau sa iioferi tu, inainte ca el sa apuce sa-ti ceara o jucarie noua, pe cea pe care iti potipermite sa o cumperi.

"Nu plec fara lista de cumparaturi. Si nu o lista facuta in graba, ci una bine cantarita. In consecinta, nu plec decatcu banii necesari. Merg la market cu fetita mea si problema 'jucariei noi' o rezolvam de acasa. Stabilim impreunadaca luam o jucarie noua si daca da, ce! Trebuie sa recunosc ca negocierile sunt destul de intense, dar mereu

Page 1 of 2


acasa. In magazin lucrurile sunt deja lamurite", povesteste Cristina, mama unei fetite de cinci ani.

Dorinta copilului tau de a primi o jucarie noua este una din marile probleme ale cumparaturilor. Nu transa problema inforta. Nu te enerva si nu te supara pe micutul tau. Nu ii reprosa nimic pentru ca neintelegerile cu el sunt din vina ta."Jucaria noua" este o problema care trebuie lamurita incet, in timp, acasa si in niciun caz in magazin. Logicacopilului este simpla: vrea si, in consecinta, ar trebui sa capete.

"Problema jucariilor am rezolvat-o. Greu, dar am rezolvat-o. In primul rand, mergem in raionul cu jucarii doar dacacumparam jucarii noi. Si cumparam jucarii, daca stabilim acest lucru de acasa. Daca promit ca saptamana viitoarecumparam jucarii, renunt la mancare si cumparam. Cred ca este normal ca, daca le cer baietilor mei sa imirespecte conditiile si eu trebuie sa ma tin de cuvant cu promisiunile mele", spune Mihaela, care are doi baieti, unulde patru, altul de sase ani.

Intelege nevoile micutului tauGranita intre atitudinea normala si manifestarile exagerate ale parintilor este foarte mica. Trebuie sa-ti intelegi copilul si saii accepti nemultumirile, supararile si frustrarile. Aceste detalii trebuie respectate, indiferent daca este vorba despre orepriza de cumparaturi sau despre o zi obisnuita.

"Parintii trebuie sa-si impuna punctul de vedere in fata copilului, dar este foarte important cum. Eu incerc sa-mipastrez statutul de partener, de prieten de incredere in ochii copilului meu. Il ascult, ma asculta. Ii cer ceva, iar larandul meu ii ascult si ii respect cererile, evident in limita posibilitatilor.

Au fost cazuri cand m-am enervat mai mult decat a fost necesar si l-am certat, dar apoi mi-am dat seama camicutul meu avea dreptate, pentru ca lumea vazuta prin ochi lui este putin altfel decat lumea mea de adult. Aminteles ca inainte de a reactiona in forta, trebuie sa cantaresc lucrurile, o secunda in plus, ca sa inteleg dacanevoile, problemele si dorintele lui sunt sau nu justificate", spune Alexandra, mama unui baietel de cinci ani.

Care sunt secretele tale, atunci cand mergi la cumparaturi, impreuna cuprichindelul tau?

Page 2 of 2


Cateva strategii pentru ca lectiile sa nu mai fie o povaraScris de Greta Harja

La prima vedere ar putea parea o exagerare, dar adevarul este ca problema temelelor pentruacasa are impact, mai mult sau mai putin direct, asupra intregii familii.Din fericire insa, exista oserie de strategii la care poti recurge pentru a transforma aceasta indatorire daca nu intr-oactivitate placuta, cel putin intr-una lipsita de stres pentru toti cei implicati.

Unii copii se concentreaza cel mai bine atunci cand lucreaza cu desavarsire singuri, intr-oincapere linistita si retrasa. Dar majoritatea simt nevoia sa stie ca au in preajma un adult lacare pot apela in caz de nevoie si care isi poate spune parerea in legatura cu munca lor.Daca este si cazul micutului tau, da-i de inteles ca, in caz de nevoie, il poti ajuta, dar ca acestlucru nu inseamna ca ar trebui sa abuzeze.

Cand apeleaza la tine, intreaba-l daca a facut tot posibilul pentru a solutiona problemarespectiva si cere-i sa-ti indice precis unde s-a impotmolit.Pe de alta parte, nevoia de companie a micutului poate fi pe deplin satisfacuta daca esteindusa prin... amplasarea unei oglinzi in care sa se poata vedea. Constientizarea faptului ca

lucreaza are efect benefic asupra randamentului sau.

Multi copii nu se pot concentra o perioada indelungata si ar trebui sa ia pauze, dar culmea este ca nu toti copiii tin cont deacest lucru. E paradoxal, insa explicatia este simpla: au impresia ca, daca nu se ridica de la masa de lucru, vor terminamai repede. Bineinteles ca nu este asa, pentru ca nu-si vor putea mentine aceeasi capacitate de concentrare si la sfarsitse vor simti epuizati.

Pe de alta parte, nici daca in timpul pauzelor se uita la desene animate nu inseamna ca se recreeaza. Miscarea estecuvantul de ordine in acest caz, indiferent sub ce forma s-ar manifesta aceasta: se joaca, te ajuta la treburile casnice,plimba cainele.Pauzele ar trebui luate la fiecare interval de 30-40 minute, in functie si de preferintele micutului, dar nu vor fi mai lungi decinci-zece minute fiecare.

In cazul in care copilul are de realizat un proiect mai vast, pe care - in mod rezonabil - nu-l va putea termina intr-o singurazi, ajuta-l sa-l "fragmenteze". Este necesar sa te implici, pentru ca micutii inca nu au capacitate de sinteza. Cateodata,chiar si cinci minute petrecute pentru a-l ajuta pe copilas sa se organizeze, pot face minuni. Se intelege ca dupa aceea valucra individual.

N-ar fi o idee rea sa treci uneori in rolul profesorului. Nimic nu-i ajuta mai bine pe micuti sa inteleaga notiunile pe caretocmai le-au invatat, decat sa le explice ei insisi, cu propriile cuvinte. Pune-i intrebari, ca si cum nu ai avea nici cea maivaga idee despre ce este vorba si lauda-l pentru ca ti-a explicat. Va fi mult mai increzator in sine.

Page 1 of 1


Vrei ca micutul sa iubeasca lectura? Citeste-i!Scris de Greta Harja

Daca esti mama unui bebelus in varsta de numai cateva luni sau un an, te-ai putea intreba:"De ce sa-i citesc? Oricum nu poate intelege nimic deocamdata!". Adevarul este insa altul.Creierul micutului poate fi comparat acum cu un burete, pentru ca absoarbe orice informatie.Cu cat ii sunt stimulate mai mult simturile, cu atat se va dezvolta mai repede si mai armoniosdin punct de vedere intelectual si chiar emotional.

Iata cateva avantaje ale cititului:bebelusul incepe sa comunice - e drept ca intr-o forma incipienta - chiar daca nu poti avea

inca reactii din partea lui;

sunt stimulate aptitudinile de ascultare, memorie si, pe termen mai lung, capacitatea deexprimare si un vocabular bogat;

auzindu-ti vocea, copilul se simte in siguranta.

Cu cat ii citesti mai multe povesti, cu atat prichindelul va fi mai expus comunicarii orale si va incepe sa vorbeasca mairepede, articuland corect cuvintele. Cuvintele auzite se "imprima" in creierul micutului.Tocmai de aceea, este important sa-i citesti cu intonatie, nu monoton. Copilul este capabil sa faca diferenta intre diferiteleemotii (bucurie, teama, surpriza), iar acest lucru contribuie semnificativ la dezvoltarea lui emotionala.

De asemenea, arata-i cat mai multe poze, viu colorate - ii va fi mult mai usor sa invete sa le recunoasca ulterior. Chiardaca nu le poate intelege si interpreta, se va concentra asupra lor (in special, asupra non culorilor alb si negru).

Dar poate cel mai important aspect al chestiunii aflate in discutie consta in faptul ca in felul acesta se creeaza o legaturaunica intre ceea ce-i place bebelusului - vocea ta si sa te simta aproape - si carti.

Incearca sa faci din lectura un ritual zilnic - de preferat, inainte de somnul de dupa-amiaza si seara, la culcare. Aseaza-l inpatut, stai langa el si citeste-i. Pentru o mai buna conexiune intre tine si micut, mangaie-l sau, eventual, tine-l in brate intimp ce-i citesti.Pentru mai multa expresivitate, invata sa imiti sunetele emise de animale. Nu te preocupa neaparat de subiectul povestii,pe care i-o poti citi chiar de mai multe ori. Micutii adora sa auda acelasi lucru, pentru ca le suna familiar.

In general, cartile pentru copii au texte simple si imagini relevante. Este de preferat sa alegi carti subtiri, lucioase si cu catmai multe ilustratii.Pe masura ce copilul creste, puteti face impreuna analogii intre povestile citite si ceea ce se intampla in viata reala ("Uite oveverita! Poate este prietena cu veverita din poveste!"). Foloseste orice pretext pentru a-i aminti de cartile citite si a-istimula memoria si imaginatia.

Una dintre cele mai simple si, in acelasi timp, eficiente metode de a-l determina pe copil sa indrageasca lectura consta ina avea cat mai multe carti in casa.Puterea exemplului este mai mare decat crezi, iar imaginea unei biblioteci bogate se poate constitui intr-un stimulentputernic. Un alt truc este acela de a include intre jucariile copilului si cateva carti, atunci cand acesta a mai crescut.

Page 1 of 1


Cinci idei pentru a-i da de lucru copilasului tauScris de Greta Harja

Probabil ca iti este foarte cunoscuta urmatoarea situatie: ai ceva urgent de facut (sau, nuneaparat urgent, dar in tot cazul, o activitate careia trebuie sa i te dedici pentru aproximativ 15-20 de minute), iar copilasul tau nu-ti lasa nici o clipa de ragaz.Oare cum ai putea sa procedezi pentru "a-i face de lucru" pentru a-ti vedea de treaba? Existacateva metode pe care le poti aplica si care, in acelasi timp, ii stimuleaza creativitatea celuimic.

"Sa sortam!"

Bebelusii se distreaza teribil cand sorteaza diferite obiecte si se implica foarte mult in aceastaactivitate. Obiectele pot sa varieze: de la papusi la cuburi viu colorate, de la numeroaselemasinute la creioane, micutii le grupeaza in functie de dimensiune si, dupa varsta de un an, sidupa culoarea acestora.Nu mai spun ca acest lucru le dezvolta capacitatea de organizare, ceea ce, in perspectiva, seva dovedi foarte util.

Pune-i, asadar, la dispozitie, o multitudine de astfel de lucruri. Poti fi sigura ca se va cufunda in aceasta ocupatie inurmatoarele minute. Intre timp, tu poti sa dai telefonul acela important, care nu mai sufera amanare...Extrapoland, poti proceda in mod similar la micul dejun, cand bebelusul nu pare deloc dispus sa-si manance portia decereale. Cel putin, nu fara plans, intors capul si asa mai departe. Dar, daca va fi ocupat sa sorteze granulele de cereale infunctie de culoare, il poti hrani intre timp.

Alternarea jucariilor

Bineinteles ca bebelusul are la dispozitie multe jucarii. Sau poate ar trebui sa spun, foarte multe. Care este, de obicei,soarta jucariilor?Este foarte incantat si interesat de ele cel mult doua-trei zile dupa ce le-a primit. Ulterior, se plictiseste de ele si nimic nu-imai este pe plac. Poti solutiona aceasta problema alternand jucariile si mentinandu-i, astfel, interesul.

Prin urmare, timp de doua-trei saptamani nu-i mai oferi unele masinute, papusi sau ursuleti, si scoate-le la iveala intr-un"moment cheie": atunci cand ai nevoie de liniste. Micutul va fi uitat intre timp de ele si va fi foarte dornic sa se joace, farasa scanceasca daca este lasat singur in camera.

Baia cu bucluc...

Multor bebelusi le place sa faca baie, dar aceasta nu este o regula general valabila. Ce faci daca nu ai acest noroc, iarmicutul tau incepe sa planga de fiecare data cand este pus in cadita?Trebuie sa-l implici intr-o activitate care sa-i distraga atentia de la ceea ce se intampla, iar aici sunt de mare folos jucariile"plutitoare", care n-ar trebui sa-ti lipseasca. Pune-i cateva in cadita si vorbeste-i tot timpul despre ceea ce "fac" jucariilerespective.

"Cutia comorilor"

Orice copil, indiferent de varsta, este incantat de o asemenea idee, care constituie o alternativa pentru a-l mentine ocupatsi linistit. Obiectele care se afla in aceasta cutie sunt dintre cele mai diverse: nasturi (cu cat mai multi si mai diferiti, cu atatmai bine), bile colorate, bucatele de material, mici mascote de jucarie.Daca, spre exemplu, trebuie sa gatesti si, in acelasi timp, sa-l supraveghezi pe prichindel, asaza-l la masa, in scaunelul luiinalt si pune-i la dispozitie cutia miraculoasa.

Micul bucatar...

Tot pentru situatiile cand vrei sa gatesti, iar micutul pare decis sa nu te lase in pace, poti sa-i pui la dispozitie catevaingrediente (mai bine zis, cateva mostre), pe care le poate folosi pentru a "gati".Ideea este eficienta atat in cazul baietilor, cat si al fetitelor. Copilasul se va simti foarte mandru de sarcina sa si se vaimplica in aceasta activitate.

Page 1 of 1


Provocarea de a fi mama de baiatScris de Greta Nita

Sa fii mama de baiat si tata de fata reprezinta doua dintre provocarile "meseriei" de parinte. Siaceasta, fara a minimaliza rolul si importanta tatalui, respectiv a mamei. Dar genul acesta derelatii este unul dinamic, din care "ambele parti" au de invatat o multime de lucruri, in egalamasura, interesante si importante.

Vorbeam despre factorul provocare. Despre mamele de baieti se spune ca sunt, in general,destul de posesive - mai ales daca nu mai au alti copii. Adevarul este ca e greu de stabilitunde ar trebui sa se "opreasca" mama unui baiat, in incercarea de a-l ajuta sa-si cultivepersonalitatea, sa fie independent si sa nu "stea de fusta ei", dupa cum spune o vorba.

Granita este destul de dificil de trasat, insa. Aceasta, intrucat, rolul mamei in definireapersonalitatii baiatului si a respectului sau de sine este, cu siguranta, decisiv. Cel maiimportant este ca insasi mama sa simta cu adevarat despre sine ca este o persoanaimportanta, sa fie in masura sa se aprecieze la justa valoare si sa aiba atitudine de invingator.Numai astfel va putea "transfera" aceste insusiri si asupra baietelului.

De asemenea, aici mai intervine inca un aspect esential: de la cea mai frageda varsta, copilasul se poate familiariza cumodul in care percepe femeia - deci sexul opus - si cum poate sa relationeze cu aceasta. Daca mama cedeaza la oricemoft al copilului, numai pentru a nu-l mai auzi plangand, este foarte probabil ca viitorul barbat sa astepte ceva asemanatorsi de la partenera sa de viata.

Dupa cum vezi, este un lucru esential. Mamele care au capacitatea de a stabili un set clar de norme si de reguli ineducatia copilului vor izbuti sa se impuna si sa se faca respectate, fiind, in acelasi timp, adorate de micutii lor nazdravani.Cel mai important aspect este ca, in felul acesta, are toate sansele sa devina un tanar increzator in sine si care va sti saisi respecte partenerele.

Acest din urma aspect, deosebit de important, se deprinde inca din primele luni de viata. Asa incat, atunci cand ajunge lavarsta cand merge la gradinita, ar trebui sa fie deja un adevarat cavaler. Si aici poate aparea o problema: baietelul trebuiesa simta ca sfaturile tale, in aceasta privinta, vin mai degraba din experienta ta de femeie, decat de mama.

Chiar si dragostea "se invata"

Nu este nimic iesit din comun ca mama sa intre in panica si sa simta ca, pur si simplu, nu stie cum sa-l invete ceee ceeste important. Pentru ca - sa recunoastem - a avea un baietel este, totusi, ceva diferit. Daca ai o fetita, parca simti ca potiinteractiona altfel cu ea, poti sa ti-o apropii mai mult si o tratezi - poate chiar fara sa iti dai seama - ca pe o femeie indevenire.

In raport cu mamele, baieteii pot fi mai reticenti. Majoritatea lor se apropie mai mult si mai usor de tatici, numai ca existaposibilitatea ca, acestia din urma, sa nu fie atat de empatici. In fond, cine i-ar putea invinui? Visul lor dintotdeauna a fostsa mearga cu fiul lor la fotbal, la pescuit sau la tenis. Aspectele, care tin strict de partea sufleteasca, nu constituie unadintre preocuparile lor de baza - desi isi adora copiii.

Poate ca responsablitatea care iti revine te sperie. Nu trebuie sa intri in panica: detii controlul asupra "artei parentale",nimeni nu cunoaste copilasul asa de bine ca tine si nimeni nu il iubeste atat de mult. Repeta-ti acest lucru ori de cate orisimti ca te macina dubiile.

Retine un aspect important, indiferent de sexul micutului tau: nu ai, pur si simplu, un copil. Ai un baietel sau o fetita.Diferentele sunt considerabile: vorbim despre trasaturi de caracter specifice, slabiciuni, ritmul de maturizare, motivatii sireactii distincte.

Acest din urma aspect se va putea observa foarte bine atunci cand se va pune problema insusirii normelor de disciplina.De exemplu, baieteii tind sa fie ceva mai razvratiti, fara ca acest lucru sa insemne ca mai tarziu ar putea avea problemecu ideea de subordonare si cu respectarea unui program.

Page 1 of 1


Oare sunt o mama buna?Scris de Greta Nita

Este una dintre cele mai frecvente probleme care te preocupa... atunci cand reusestisa gasesti o clipa de ragaz pentru a reflecta. Ceea ce, tinand cont de faptul ca estimamica, se poate intampla destul de rar. Insa nu este mai putin adevarat ca acestaspect te preocupa. In plus, este frustrant faptul ca nu ai de unde sa gasestiinformatii care sa te ajute sa gasesti raspunsul la aceasta intrebare: faci, intr-adevar,ceea ce trebuie?

Pentru "stiinta" de a fi parinte nu exista manuale si nici nu se pot da retete. Ceea cese dovedeste valabil intr-un caz, poate fi inutil in alta situatie. Dincolo de acestaspect, cel mai important este sa te simti multumita de tine insati si sa fii constientade faptul ca faci tot ceea ce depinde de tine pentru ca micutul tau sa creasca fericit silinistit. Daca iti faci in permanenta griji, vei ajunge sa fii stresata si de-abia atunci ristisa faci, cu adevarat, greseli.

Nu este deloc o idee buna sa incerci sa adopti modelul parental vazut la alte mame din anturajul tau. Copilulva fi derutat, pentru ca, intr-un fel, nu te va mai recunoaste si, deci, nu va mai sti cum sa reactioneze. Avandincredere in tine insati si comportandu-te firesc, prichindeii vor sti care sunt asteptarile tale si, astfel, se vorsimti in siguranta.

Nu te lasa influentata

Daca este vorba de vreun sfat din partea mamei tale, a unei alte rude apropiate si, in general, a unei mamicicu experienta, poate ca merita sa-l pui in aplicare. Dar acest lucru nu inseamna ca ar trebui sa pleci urecheala recomandarile oricui. In ultima instanta, nu uita ca, atunci cand este vorba despre copilul tau, tu estiexperta, pentru ca il cunosti cel mai bine. Nu uita ca instinctul matern este unul dintre cele mai puternice.

Iar daca micutul tau evolueaza satisfacator din toate punctele de vedere si este un copil fericit, atunci aicertitudinea ca esti o mama extraordinara. Mama perfecta nu exista... asa incat ar fi preferabil sa nu iti fixeziun asemenea obiectiv utopic.

Care este stilul tau parental?

"Asteapta sa ai si tu copii si vei vedea...!". Iti suna cunoscuta aceasta afirmatie cu iz de amenintare? Tot ce sepoate, probabil ca nu exista mama care sa nu-i spuna copilului acest lucru, cu naduf. Interesant este ca,atunci cand ajungi in aceasta frumoasa ipostaza, ai tendinta naturala de a te comporta exact ca si mama ta.

Asta chiar daca sfaturile, regulile impuse de ea si "predicile" te-au indispus nu o singura data si te-audeterminat sa-ti fagaduiesti ca tu nu vei proceda astfel cand vei avea copii. In aceasta privinta, numaiautocontrolul este solutia. In cazul in care ai ramas cu sentimentul ca mama ta a fost, totusi, nejustificat desevera si nu vrei sa fii asemeni ei, trebuie sa te supraveghezi - macar o perioada, pana cand vei fi sigura castilul tau parental este unul individual, personalizat si nu se bazeaza strict pe experienta ta.

De altminteri, experienta maternitatii este minunata inclusiv din acest punct de vedere: iti da posibilitatea de aindrepta ceea ce nu a fost asa cum ti-ai fi dorit atunci cand erai tu insati un copil. Este important sa fii atentaca nevoile tale sa se intalneasca in mod fericit cu acelea ale copilului tau, pentru ca acesta sa aiba toatesansele de a-si contura propria personalitate.

Tine un jurnal

In alta ordine de idei, nu te astepta ca prichindelul tau sa te aplaude prea curand si sa-ti spuna ca esti cea maibuna mama. Sunt toate sansele sa ai parte de acest moment emotionant, dar aproape sigur nu in primii anide viata ai micutului. Prin urmare, monitorizeaza-te singura si tine un jurnal, in care sa notezi progreselefacute de copilasul tau.

In perspectiva, de cate ori te vor incerca temerile, reciteste jurnalul... este un mijloc foarte eficient de redare aincrederii in tine. Ca sa nu mai spunem ca, in felul acesta, iti vei putea aminti peste ani si ani de clipa in carecopilasul tau te-a imbratisat si ti-a spus: "Mami, esti cea mai buna mama din lume!".

Page 1 of 2


Copilul tau este unic

Daca tot vorbeam la inceput despre retete... nu exista doi copii cu personalitati identice, oricat de mult arsemana ei din punct de vedere al temperamentului. Asa incat, tie iti revine misiunea de a-l cunoaste cat maibine si de a te "plia" pe felul sau de a fi, lasandu-i, in acelasi timp, suficienta libertate pentru a se dezvoltaarmonios.

Desigur, acest lucru nu inseamna ca detii adevarul absolut si ca nu ai avea, la o adica, de invatat de lamicutul tau. Cel mai important este sa inveti sa il asculti, pentru ca el iti spune care-i sunt nevoile si dorinteleinca din primele clipe de viata...

Page 2 of 2


Sunt mama singura. Ce sa fac?Scris de Lena Rusti, psihoterapeut, in 09 octombrie 2009

A fi parinte singur nu mai e nimic extraordinar. Ba, mai mult, a devenit chiar la moda. Acestlucru se intampla fie pentru ca tot mai multi adulti se simt nepregatiti sa isi asume nisteangajamente pe termen lung intr-o relatie, insa isi doresc in acelasi timp un copil, fie pentru carelatia le-a esuat si inteleg ca nu exista nici o modalitate pentru a rezolva conflictele decat prinseparare.

Intre aceste alternative, apar copiii, care isi cauta locul pe lume si atmosfera de liniste siincredere ca orice alt copil, isi cauta modelele de adulti si reperele care sa ii ajute in procesullor de dezvoltare.

Cum poate un parinte unic sa acopere acest gol si sa dea copilului lucrurile de care arenevoie, cu dragoste si responsabilitate?

Nu e usor si, poate pana la un punct, simti ca nici nu a fost alegerea ta. Dar in nici un caz nu afost nici alegerea copilului tau.

Priveste-ti copilul ca pe un prieten, un partener egal cu drepturi egale. Evita si sa-l coplesesti si sa-l cocolosesti. A fimama buna nu inseamna sa faci totul pentru el. Mai degraba sa ii dai curajul si increderea ca sunt lucruri pe care doar elle poate face, ca ajutorul lui este important si ca ii apreciezi contributia, initiativa, modul de a gandi.

Nu este un handicap. Nici pentru tine, nici pentru copil

A avea un singur parinte nu e un handicap. Insa, pentru ca micutul tau sa poate vedea lucrurile astfel, trebuie ca tu sa fiiprima care sa le priveasca asa. Lasa-l pe copil sa isi gaseasca modelele si echilibrul in lumea din jur si fii pregatita sa fiiacolo atunci cand are nevoie de tine. Desi evoluam in fiecare zi din viata noastra, mereu vor fi si lucruri care sa ne tragainapoi, la noi si la ceilalti. Atunci cand ai un copil, ai datoria de a fi sensibila la aceste lucruri, sa ai intuitia de a le anticipapentru a le rezolva la tine in primul rand, inainte de a deveni pentru el un conflict existential.

Daca are un tata, chiar daca nu locuieste impreuna cu voi, ajuta-l sa aiba o relatie buna cu el. Oricat de greu ti-ar fi,incearca sa nu confunzi relatia ta cu el cu relatia copilului cu el. Pentru copil va fi important sa aiba un model, chiar daca eunul la care sa se raporteze prin negare. Lasa-i lui alegerea de a face acest lucru, pentru a nu-ti reprosa mai tarziu. Va fifoarte tarziu pentru el si foarte dureros pentru tine.

Cand iti pune intrebari, raspunde-i. Poate inca nu esti pregatita pentru anumite lucruri sau anumite intrebari. Incearca sa leanticipezi, caci vor veni mai repede decat te astepti.

Nu esti singura din cauza copilului

Nu esti singura din cauza lui. Daca vrei sa ai pe cineva, infrunta realitatea si cauta. Daca nu, recunoaste acest lucru. Darnu iti folosi copilul ca pe o scuza, punand apoi responsabilitatea pe umerii sai.

De fapt, nu pune pe umerii copilului tau frustrarile tale. Daca e sa retinem un singur lucru, acesta e poate cel maiimportant. Unele mame care cresc baieti incep, fara sa isi dea seama, sa creasca partenerul lor ideal: un copil pe care sail incarce cu toate dorintele lor, creandu-i apoi un sentiment de culpabilitate “pentru ca s-au sacrificat pentru el” sinelasandu-l sa isi castige dreptul la viata si independenta. Pentru ca ele au nevoie de el si refuza sa ii taie cordonulombilical.

De partea cealalta, mamele care au o fetita cu care intra in competitie si fie ii inoculeaza frica sau dispretul fata de barbati,fie incearca sa-i controleze viata, incercand de fapt sa-i traiasca viata. Privit dinafara, nu ai ce reprosa unei astfel demame, pentru ca ea pare sa isi asume responsabilitatea, si nu numai. Insa, cand privesti dincolo de asta, descoperi uncopil care este incatusat si nelasat sa se dezvolte singur, sa isi afirme propria personalitate, sa descopere lumea cuincredere si curiozitate.

Page 1 of 1


Cum il determini pe micutul tau sa manance sanatos?Scris de Greta Harja

In conditiile societatii actuale, cand la tot pasul au rasarit tot felul de restaurante tip fast food,a-l face pe copilul tau sa manance sanatos, consumand cat mai multe fructe si legume sievitand dulciurile, pare o adevarata utopie.Dar, daca vei sti sa dai dovada in primul rand de diplomatie, imbinand fermitatea cuingaduinta, vei vedea ca nu este nici pe departe un demers imposibil, iar copilasul tau vacreste sanatos si armonios, la adapost de riscul obezitatii.

Lasa-l sa aleaga

Sau mai corect spus, lasa-l sa creada ca el este cel care alege. Este esential ca impunereaunor bune obiceiuri alimentare sa inceapa de la cele mai fragede varste, intrucat pe masura cetrec anii, metabolismul sau este tot mai dificil de redresat, in cazul in care au aparutdezechilibre.

Pe de alta parte, nu trebuie scapat din vedere faptul ca micutii au un foarte pronuntat simt alindependentei si ca, daca au senzatia ca li se impune ceva, devin foarte refractari.Prin urmare, da-i posibilitatea de a alege intre mai multe variante, toate acestea fiind insa cat mai sanatoase cu putinta. Infelul acesta, el consuma ceea ce ai decis tu, numai ca are sentimentul ca alegerea ii apartine.

Nu lasa la indemana copilului decat ceea ce vrei tu sa manance

Avem de-a face aici cu doua aspecte importante. In primul rand, este vorba despre faptul ca micutul vede in tine un modelde urmat si, in consecinta, daca te vede rontaind dulciuri intre mese, va proceda la fel si bineinteles ca nu va intelege dece nu-i dai voie sa faca acest lucru.

In al doilea rand, nu este suficient ca in frigider sa existe fructe si legume; copilul trebuie sa le aiba in permanenta in fataochilor, pentru ca atunci cand vrea sa guste ceva (independent de cele trei mese obligatorii ale zilei), privirea sa-i "cada"asupra acestora.

In afara de fructe si legume, ii mai poti lasa la indemnana batoane de cereale, iaurt, sau unt de arahide cu un continutscazut de grasimi. Metoda va functiona tocmai pentru ca toata lumea este tentata sa rontaie cate ceva si nu de putine ori,un copil se va repezi exact la primul aliment pe care il vede.

Stabileste niste limite rezonabile

Procedeul mentionat anterior se va dovedi, cu siguranta, util, dar sa fim realisti: nu inseamna ca micutul tau nu se vaatinge niciodata de alimentele din categoria cunoscuta sub denumirea de "junk food".A-i interzice cu desavarsire nu inseamna decat sa-i atragi si mai mult atentia asupra lor, sporind tentatia (conformclasicului principiu al fructului oprit). Ceea ce poti face insa este sa stabilesti cat de mult si cat de des poate sa mananceasa ceva.

Ca regula generala, nu ar trebui sa-i ingadui sa manance asa ceva in timp ce se uita la televizor sau se joaca pecomputer, pentru ca foarte probabil va manca de doua ori mai mult, fiind captivat de programul sau jocul respectiv.Procedand astfel, copilul nu se va simti lipsit de ceea ce i-ar face placere si sunt sanse maxime sa respecte limitele pecare i le-ai trasat.

Page 1 of 1


Cum iti convingi copilul mofturos sa manance?Scris de Georgiana Dorobantu

Copilul tau este mofturos, iar ora mesei se transforma intr-un razboi pe care il pierzi, de celemai multe ori. Din fericire, exista si pentru aceasta problema cateva solutii. Afla cum il potidetermina pe cel mic sa manance sanatos, fara sa faca nazuri.

Implica-ti copilul in pregatirea meseiCercetarile au aratat ca un copil este mai tentat sa guste dintr-o mancare la prepararea careiaa ajutat. De asemenea, lasa-ti copilul sa aleaga meniul dintr-o lista de propuneri pe care i lefaci. Este foarte important sa nu-l intrebi "Ce vrei sa mananci?", pentru ca raspunsul, cusiguranta, nu va fi "Legume"...

Fa din ora de masa o adevarata sarbatoare, ca o reuniune de familieIncurajeaza-ti copilul sa povesteasca ce a facut in timpul zilei – fiindu-i distrasa atentia de laceea ce mananca, este mai putin probabil sa faca mofturi fata de ce are in farfurie.

Incearca sa servesti alimentele in diferite moduriDe exemplu, daca cel mic refuza sa manance morcovi fierti, incearca sa prepari o salata de cruditati in care sa incluzi simorcovi sau sa faci un suc de fructe la care sa adaugi morcovi.

Introdu alimente noi in dieta copilului tauIn cantitati mici, pentru inceput, alaturi de alimentele sale favorite. Pentru a-i starni curiozitatea, il poti invita sa guste noialimente din farfuria ta. Se stie ca ce are celalalt pare intotdeauna mai bun si este valabil si in cazul copiilor...

Calitatea alimentelor este mai importanta decat cantitateaPrin urmare, incearca sa ii oferi o dieta variata si sa il convingi sa incerce si altceva in afara de mancarea sa preferata,chiar daca va consuma in cantitati mai mici, pentru inceput.

Fii creativaPrezinta-i alimentele intr-o maniera atractiva. Taie legumele in forme interesante si asaza restul alimentelor astfel incat saarate apetisant. De asemenea, lasa-l sa-si aleaga farfuria si tacamurile pe care doreste sa le foloseasca.

Fii rezonabila si nu declansa un adevarat razboi al mancariiTrebuie sa realizezi faptul ca cel mic nu va manca intotdeauna ce vrei tu sa manance - pana la urma, fiecare individ arepropriile gusturi si preferinte.

Educa-i gusturileOfera-i copilului o varietate larga de alimente inca de cand este mic. Astfel, in timp va fi obisnuit sa manance cat mai variatsi, prin urmare, cat mai sanatos. Ofera-i un exemplu pozitiv consumand si tu o plaja larga de alimente si, mai ales, nuvorbi negativ despre anumite alimente care nu iti plac.

Nu-i oferi dulciuri drept recompensaPoate vei fi tentata sa iti "mituiesti" copilul ca sa manance. Dar promisiunile de genul: "Daca mananci legumele, iti dau obucatica de ciocolata", nu vor face altceva decat sa ii intareasca impresia ca legumele nu sunt bune, iar ciocolata este.

Page 1 of 1


Ce faci cand cel mic nu vrea sa manance?Scris de Greta Harja

Daca ai un copil de varsta prescolara, probabil ca nu de putine ori se intampla ca acesta sarefuze mancarea si atunci, fie te ingrijorezi gandindu-te ca este bolnav, fie te enervezi,considerand ca se rasfata.Fiecare varianta ar putea fi cea corecta, dar, la fel de bine, ambele ar putea fi gresite. Cumfaci diferenta si, in general, cum este cel mai bine sa procedezi intr-o astfel de situatie?

Cat ar trebui sa manance un copil in mod normal?

Orice copil creste mai repede pana la varsta de 2 ani, cand intervine o perioada de incetinire aprocesului de dezvoltare fizica. De asemenea, cu trecerea timpului, numarul de caloriinecesare organismului va scadea si, implicit, cantitatea de hrana de care micutul are nevoie.Dar acest ultim aspect difera de la caz la caz, asa incat nu este cazul sa te ingrijorezi daca tise pare ca nu mananca suficient. De multe ori, copiii recupereaza la o masa anterioara.

"Barometrul" alimentatiei normale a unui copil este ritmul de crestere si dezvoltare al acestuia.Asadar, daca evolueaza normal, nu ai motive de ingrijorare.

Dar daca cel mic obisnuieste sa rontaie intre mese?

Atat timp cat opteaza pentru hrana bogata in elemente nutritive, lasa-l sa manance cand si ce doreste. Unii copii au omancare preferata, dar, dupa un oarecare interval de timp, se plictisesc de ea si renunta. Incearca sa-l orientezi inpermanenta spre cele mai proaspete si sanatoase produse alimentare, astfel incat hrana lui sa fie cat mai variata si ofera-ifructe.Dar nu insista daca se arata reticent, pentru ca nu vei ajunge la nici un rezultat. Ai grija doar sa aiba cat mai multe optiuni.

In general, incearca sa echilibrezi solicitarea lui de a rontai cu dorinta familiei de a sta impreuna la masa. Daca urmeazasa luati masa peste cateva ore, ofera-i un sandvis mare si un fruct. Analog, daca va veti aseza la masa peste o ora, deexemplu, sandvisul va fi mai mic si explica-i ca, in curand, familia va servi pranzul sau cina.

In cazul in care nu vrea sa manance, nu il obliga, invocand traditia familiei. Sugereaza-i diverse alternative, precum fructe,legume sau cereale. De obicei, la urmatoarea masa se va alimenta corespunzator si, procedand astfel, te asiguri ca nu ise va face foame pana atunci si nici nu vor aparea probleme specifice unei alimentatii deficitare.

Totusi, cum il poti determina sa manance?

Ispiteste-l cu alimente gustoase si prezentate intr-o forma cat mai atractiva si nu-l obliga niciodata sa "manance tot dinfarfurie". Atitudini de tipul "Nu te ridici de la masa pana cand nu ai mancat tot" nu vor face decat sa-l timoreze si samanance fortat - in care caz, nu este exclus sa i se faca rau la putin timp dupa aceea.

Daca refuza sa manance un aliment despre care stii ca ii place, incearca sa afli ce se intampla cu el. Fie se simte neglijatsi incearca sa atraga atentia asupra lui, fie nu se simte bine sau a mancat prea mult la o masa anterioara.

Pe de alta parte, este posibil ca uneori sa fii nevoita sa gatesti separat, pentru a te asigura ca micutul va manca. Deexemplu, daca servesti la cina friptura cu garnitura de cartofi si legume, iar copilului nu-i place carnea, probabil va trebuisa pregatesti separat legumele si cartofii.

Nu-i refuza aceasta dorinta si, in nici un caz, nu-l obliga sa manance ceva ce nu-i face placere. In timp, consecintele pot fifoarte grave - anorexia este un exemplu dintre acestea. Ii poti asigura necesarul de elemente nutritive si prin alte alimente,in diferite combinatii si garnituri apetisante.

Ce sa faci pentru ca mesele in familie sa se desfasoare armonios?

Incearca sa aplici urmatoarele sugestii:

Anunta-l cu 10-15 minute inainte de masa. Se poate intampla ca micutii sa fie captivati de un joc, de pilda, si sa refuzesa abandoneze ce fac daca li se spune "Vino acum". Si incearca, pe cat posibil, sa respecti zilnic orarul meselorprincipale, astfel incat sa se formeze o rutina.

Nu-l lasa sa aduca jucarii la masa. De asemenea, lectura si privitul la televizor nu ar trebui sa fie permise in timpulmesei.

In timpul mesei, evita certurile. Nu este nici pe departe momentul optim pentru solutionarea divergentelor.Nu cere prea mult de la el, mai ales daca este inca mic. Este firesc sa-ti doresti sa deprinda bunele maniere la masa,

dar, in mod rezonabil vorbind, nu este normal sa-i pretinzi unui copil in varsta de 3-4 ani sa utilizeze corect tacamurile.

Page 1 of 1


Cum sa-ti feresti copilul de violenta din mass-mediaScris de Greta Harja

Copiii se informeaza, de la varste din ce in ce mai fragede, despre lumea inconjuratoare.Sursele pe care le au la dispozitie sunt variate, cum ar fi parintii, profesorii, prietenii si mass-media.Un plus de atentie trebuie acordat insa informatiilor preluate de la televizor, radio sau de peInternet.Aceste suporturi mediatice constituie o baza informationala valoroasa, dar trebuie sa tinemcont de faptul ca, de foarte multe ori, sunt prezentate fie stiri agresive, caracterizate deviolenta, fie unele care trateaza teme foarte delicate.

Materialele care abordeaza probleme precum catastrofe naturale, rapiri, omucideri, atacuri alegruparilor teroriste, violenta in scoli sau aventurile amoroase ale unui politician pot avea dreptconsecinta crearea unei stari de confuzie in mintea copiilor, care ajung, treptat, sa aiba operceptie deformata asupra societatii, considerand-o un mediu confuz si ostil.

Ca parinte, te gandesti cum vei reusi sa contracarezi efectul pe care acest gen de relatari siimaginile care le insotesc le pot avea fata de copil. Calea cea mai simpla de abordare a problemei este prin dialog simicutul isi va crea, in timp, un "scut" protector, ceea ce va evita aparitia unui eventual dezechilibru emotional.

Cum receptioneaza copiii informatiile

Spre deosebire de filme si de programele de divertisment, stirile sunt reale. Problema este ca un copil ar putea sa nu facadistinctia intre realitate si fictiune.Aceasta depinde de varsta copilului si de nivelul de maturitate psihologica a fiecaruia.Programele de televiziune au, cel mai adesea, caracter spectaculos, foarte credibil, ceea ce i-ar putea face pe copiii ajunsila varsta de 7-8 ani, de exemplu, sa creada ca li s-ar putea intampla si lor ceva similar.

Un copil care urmareste un material relatand despre o rapire sau despre un atentat se va ingrijora: "Oare eu voi fiurmatorul? Ar fi posibil sa mi se intample si mie asa ceva?".

Catastrofele naturale, precum si alte materiale de aceeasi factura, prezinta acelasi grad de risc in privinta eventualelorconsecinte in plan emotional.Spre exemplu, un copil care locuieste in Bucuresti urmareste o stire despre o inundatie care a avut loc in zona Moldovei,este posibil sa nu mai doarma toata noaptea, intrebandu-se daca locuinta lui este pozitionata pe un teren suficient destabil si rezistent. Mai mult decat orice alt canal mediatic, televiziunea are capacitatea de a "aduce lumea" in proprianoastra casa.

Discutati permanent cu cei mici despre toate stirile receptionate

Parintii trebuie sa fie permanent pregatiti sa-i linisteasca pe copiii agitati din cauza stirilor urmarite. Aceasta nu inseamnaca ar trebui sa le ascunda adevarul despre cele aflate.Secretul, spun psihologii americani, este sa prezinti informatia cu acuratete, dar, in acelasi timp, cat mai abstract posibil.Vei evita, asadar, detaliile, cu exceptia situatiei in care copilul insista in mod deosebit pe un anumit aspect.

In cazul unor stiri despre dezastrele naturale, copilul trebuie incurajat cu blandete sa vorbeasca despre ceea ce simte,pentru a se elibera astfel de anxietate.

Problema trebuie abordata distinct daca esti mama unui adolescent. Incepand de la 14-15 ani, el trebuie educat sa facadiferenta intre informatia stricta si elementul de spectacol introdus de unele canale in scopul cresterii audientei.Astfel, ceea ce parea a fi o informatie infricosatoare se poate transforma intr-o discutie constructiva despre rolulbuletinelor de stiri.

In opinia psihologului Mihail Militaru, este foarte important ca parintii sa nu interzica accesul copilului la televizor, pentru caefectul obtinut ar fi exact opus. "Apare, in acest caz, tentatia 'fructului oprit' si copilul va urmari cu si mai mult interesemisiunea in discutie", afirma doctorul Militaru.

De asemenea, psihologul considera ca parintii trebuie sa discute cu cel mic pentru a afla care este factorul care ilmotiveaza sa urmareasca programele respective. "De cele mai multe ori, copiii urmeaza anumite modele pe care le vad infamilie", subliniaza doctorul Militaru. Altfel spus, abordeaza intai cauza, nu efectul!

Pe de alta parte, daca micutul dedica o mare parte din timpul sau liber urmaririi programelor televizate, acest fapt ar trebuisa reprezinte un semnal de alarma pentru parinti.

"Daca un copil se uita prea mult la televizor, foarte probabil parintii nu-i acorda suficienta atentie. E adevarat ca un copil sepoate juca singur, dar ii este mult mai comod sa deschida televizorul. Asadar, parintii trebuie sa isi faca timp pentru copil si

Page 1 of 2


sa il implice in cat mai multe activitati specifice varstei", mai spune psihologul Mihail Militaru.

Cateva sfaturi practice pentru parinti

• Obisnuieste-ti copilul sa citeasca publicatii destinate categoriei sale de varsta si sa urmareasca si programe deteleviziune de acelasi gen. Sunt mai putin agresive.• Deprinde-l sa analizeze atent ceea ce aude si sa nu considere ca toate informatiile sunt neaparat reale, doar pentru caprezentarea lor este una spectaculoasa.• Discutati impreuna toate evenimentele de actualitate.• Orienteaza cursul conversatiei catre subiecte neutre; de exemplu, o stire despre un cataclism poate conduce la odiscutie despre altruismul celor din jur.• Incearca sa identifici predilectiile copilului in materie de stiri si obiceiurile sale de consumator mediatic.• Daca vei considera ca emisiunea respectiva nu este potrivita pentru copil, inchide pur si simplu televizorul. Dar nu uita caaceasta e doar o solutie de moment! Pe termen lung, nu constituie o rezolvare.

Page 2 of 2


Maternitatea iti afecteaza relatiile sociale?Scris de Greta Nita

Odata cu aparitia unui copilas, viata ta se schimba din mai toate punctele de vedere, inclusivin ceea ce priveste relatiile sociale. Astfel, casnicia nu este singura ta relatie asupra careia vaavea impact nasterea bebelusului.Te-ai gandit cum vor evolua lucrurile in ceea ce priveste relatiile pe care le ai cu prieteneletale? Este posibil sa intervina o raceala, cu atat mai mult daca acestea nu sunt casatorite saunu au copii.

Nu este greu de inteles de ce se intampla astfel; sa presupunem ca, pana sa nasti, aveatiprogramata in fiecare saptamana cate o intalnire "ca intre fete", sau stateati la telefon cu orele,impartasindu-va tot felul de ganduri, noutati si impresii.Ei bine, acestea vor fi devenit amintire dupa ce te-ai intors de la maternitate cu micutacomoara in brate. Acum ai cu totul alte preocupari, iar clipa cand vei avea putin timp si pentrutine depinde de cat de repede gasesti o bona pentru bebelus.

Este perfect normal ce se intampla, maternitatea opereaza modificari majore in prioritatileoricui. Dar, sa presupunem ca esti prima din grupul vostru care devine mamica. S-ar putea sa te simti cumva exclusa dinrandul celorlalte, pentru ca ele nu au aceleasi probleme si, natural, nici aceleasi intrebari sau subiecte de discutie pe carele ai tu.Ti se pare ca nimeni nu te intelege (de fapt, asa si este, numai ca fara conotatia negativa pe care tinzi sa o dai acestuifapt) si te simti de parca ai fi rupta de lume. Daca adaugam la aceasta si oboseala inerenta, si noile responsabilitati,putem spune ca pana la depresie nu mai este decat un pas.

Pe de o parte, ar trebui sa fii pregatita si pentru posibilitatea ca relatia (macar cu unele dintre prietene) sa se incheie. Dece? Gandeste-te si tu: de ce o femeie nu are copii? Fie pentru ca nu vrea, fie pentru ca nu poate, fie pentru ca nu a sosit,inca, momentul. In primul caz, s-ar putea plictisi rapid de subiecte precum alaptat, colici, nopti nedormite, scutece si dintide lapte.In celelalte doua cazuri mentionate, poate ca respectivelor nu le este usor sa te vada pe tine cu un bebelus, cand ele nustiu daca vor fi vreodata mame. Si nu este vorba de invidie, ci doar de un sentiment de regret care, in timp, si-ar puteapune amprenta asupra relatiei voastre.

Tocmai de aceea, trebuie sa depui si tu un efort daca vrei sa pastrezi legatura cu fetele. Stiu ca numai cand auzi cuvantul"efort" simti ca ametesti, dar cel putin de data aceasta nu-ti voi spune ca va trebui sa nu dormi noaptea... Este vorba, defapt, despre gestionarea relatiei voastre, si tu trebuie sa dai dovada de diplomatie (asa cum o faci, sa speram, si in cuplu).Cum ar trebui sa procedezi, in mod concret?

Pentru inceput, fii sincera si recunoaste: abia faci fata noilor tale sarcini. Nu este nimic rusinos aici, cu atat mai mult dacaeste vorba despre primul copil. N-are nici un rost sa pretinzi ca esti "superfemeia" capabila sa le faca pe toate exact cainainte. Unele mamici procedeaza astfel, insa este inutil si total neconstructiv. Pe langa aceasta, vei vedea ca te vei simtimult mai usurata ulterior, pentru ca ai impartasit ceea ce ti se intampla si ce simti.

Primul pas a fost facut. In continuare, incearca sa-ti pastrezi, in masura in care este posibil, obiceiurile dinainte. Deexemplu, daca obisnuiati sa vorbiti la telefon serile, nu te eschiva complet de la acest ritual. Fie si pentru cinci-zeceminute, stati de vorba despre tot felul de lucruri, cum faceati si inainte ca tu sa nasti. Dupa cateva luni, cand poti lasacopilasul pentru cateva ore cu una dintre bunici de pilda, iesi cu fetele in oras.

Ar fi bine sa nu te plangi (prea mult...) de greutatile pe care le intampini in noua ta postura. Nici sa bravezi inutil nu erecomandabil, dar nici sa incepi sa te lamentezi ori de cate ori deschizi gura. Cu timpul, fetele vor incepe sa te evite, si pebuna dreptate.

Da, pentru tine nu va fi usor; esti fericita, ti s-a intamplat cel mai frumos lucru cu putinta si parca nu ai vrea sa vorbestidecat despre minunea din patut, care a dat vietii tale un nou sens. Insa, dupa cum iti spuneam, daca nu este si cazulcelorlalte fete, nu vor putea sa te inteleaga (asa ca, oricum, nu vei obtine empatia pe care o asteptai).

Decat sa le ceri lor sa se schimbe, mai bine incearca sa gasesti si alte subiecte despre care sa vorbiti (ceea ce n-ar trebuisa fie prea greu, in definitiv femei sunteti toate...). Mai vrei argumente? Gandeste-te la o mamica pe care o cunosti, nu sepoate sa nu fie cineva in anturajul tau. Nu ai auzit-o niciodata spunand ceva gen "Of, de m-as intoarce mai repede lamunca, simt ca ma sufoc in casa!"?

Acest lucru ar trebui sa te puna pe ganduri. Daca iti gasesti si alte subiecte de discutie si, dupa cateva luni, si altepreocupari, nu inseamna ca nu esti o mama excelenta; dupa cum si reversul este valabil: daca vorbesti in continuu numaidespre copilasul tau, asta nu te face o mama mai buna...

Page 1 of 1


Copilul tau spune minciuni... ce e de facut?Scris de Greta Harja

Cu siguranta ti s-a intamplat nu o data sa-l surprinzi pe copil cu o minciuna... de obicei unanevinovata, pe care ar fi putut sa o evite.Bineinteles, nu este o atitudine pe care sa o incurajezi prefacandu-te ca nu este nici oproblema, dar nu uita ca majoritatea copiilor mai spun cate o minciuna din cand in cand. Dar...oare de ce recurg la acest mijloc? Si cum ar trebui sa reactionezi tu?

De exemplu, baietelul tau iti spune ca nici nu a atins ceasca, desi l-ai vazut tu insati cand aspart-o. Sau fetita ta are mainile murdare de crema de ciocolata, insa ea sustine senina si cu oprivire inocenta ca nu s-a apropiat de prajitura pe care nu avea voie sa o manance inainte demasa...

Suparator pentru parinti? Da. Sfarsitul inocentei micutilor? Poate. O prevestire a unui viitoradult imoral? Nici vorba de asa ceva. Este un comportament specific acestei varste, asa incatnu ai de ce sa te ingrijorezi.

De ce copilul spune minciuni?

Iata cateva dintre motivele care, in ochii lui, justifica o minciuna:

Pentru a evita consecintele unei greseli.Ca urmare a unui complex de inferioritate - daca nu are o impresie foarte buna despre sine, va incerca sa ascunda

acest lucru si va fi tentat sa se laude, chiar daca ceea ce spune nu este adevarat.Ii este mai dificil sa faca distinctia intre fictiune si realitate.Nu in ultimul rand, minciuna poate fi involuntara - pur si simplu a uitat ce spusese cu putin timp inainte...

Cum ar trebui sa reactionezi?

Probabil te vei supara sau te vei simti stanjenita cand il surprinzi pe micut cu o minciuna. Dar nu te grabi sa-l pedepsestifara a sti ce anume l-a determinat sa faca acest lucru.Este bine sa tii cont de acest lucru, pentru ca motivul care sta la baza minciunii poate sa-ti releve aspecte importantereferitoare la structura psihologica si mentalitatea copilului.

In general, copiii sunt mai putin inclinati sa minta daca simt ca sunt iubiti de parinti - cu toate ca acestia nu le aprobaintotdeauna comportamentul.De aceea, este important sa separi la nivel mental fapta in sine de autorul ei si exprima-ti dragostea neconditionata, chiardaca va trebui sa-l pedepsesti.

Un aspect extrem de important este acela al modului in care iti exprimi dezaprobarea. In nici un caz nu spune ceva degenul "Nu te mai iubesc, pentru ca ai mintit". Efectul asupra echilibrului emotional al copilului ar putea fi devastator.

Din moment ce minciunile unui copil nu sunt, de regula, rautacioase sau premeditate, nu ai motive de ingrijorare. Inipoteza ca micutul traieste intr-un mediu familial caracterizat de adevar si onestitate, perioada micilor minciuni nevinovatenu va fi de lunga durata. Pana atunci, gestioneaza corect aceste scapari ale lui.

Nu-ti voi spune ca trebuie sa-i usurezi situatia atunci cand minte. De exemplu, nu-l intreba "Ai spart cumva ceasca?".Daca stii cu siguranta ca el a facut-o, spune-i "Stiu ca tu ai fost cel care...".

In acelasi timp, incurajeaza-l sa-ti spuna adevarul si fa-l sa simta ca poate avea incredere in tine. Incearca sa formuleziastfel: "S-a intamplat ceva cu ceasca aceea. Cum de s-a spart? Ma intreb...". In felul acesta, copilul se va simti mai relaxatsi mai liber sa recunoasca ce s-a intamplat, decat daca l-ai acuza in mod direct.

Da-i de inteles ca nu are de ce sa se teama daca iti spune adevarul. Cu cat reactionezi mai agresiv, cu atat se va inchidein sine. Daca, insa, recunoaste cinstit ce a facut, lauda-l pentru onestitatea de care da dovada si spune-i cat de mult itiplace aceasta atitudine.Cu timpul, se va obisnui sa spuna adevarul din proprie initiativa. Aceasta nu inseamna ca nu-l vei pedepsi pentru gresealafacuta - dar atat tu, cat si el, veti avea inima mai usoara.

Referitor la masurile disciplinare, este recomandabil sa nu-l pedepsesti prea aspru. In nici un caz nu-l lovi si nu-irestrictiona accesul la televizor sau computer o perioada prea mare de timp. Nu vei reusi decat sa-l timorezi si, probabil,va continua sa minta pentru a evita sa fie pedepsit.

Mai mult decat atat, daca te vei rasti la el "Uite ce-ai facut! Ai spart ceasca!", este foarte probabil ca micutul sa raspundaindignat "N-am fost eu!".De fiecare data, ofera-i sansa sa spuna adevarul. Cand il banuiesti ca minte, intreaba-l: "Iti inchipui ca te cred?" sau "Crezi

Page 1 of 2


ca as avea motive sa ma indoiesc de ceea ce imi spui?".

Ajuta-l sa vada intregul adevar, din multiple perspective. Adesea, copilul nu-si aminteste decat fragmente din ceea ce s-aintamplat. "Baiatul acela m-a lovit" poate fi adevarat, insa nu in intregime. Exista posibilitatea ca micutul tau sa fi fostprimul care s-a manifestat agresiv. Impulsioneaza-l cu blandete sa-ti povesteasca totul, astfel incat sa stabilesti cu preciziece s-a intamplat de fapt.

Este important sa ai incredere in el. Adevarul si increderea sunt doua notiuni inseparabile: daca spui adevarul, se poateavea incredere in tine si daca se poate avea incredere in tine, vei spune adevarul.

Nu uita ca tu insati esti cel mai bune exemplu pentru el. Asadar, fa-ti din onestitate un mod de viata. Daca trebuie samearga la dentist, nu-i spune ca procedura medicala nu-l va durea, cand tu stii ca este posibil sa se intample astfel.Orice minciuna, indiferent cat de nevinovata este, te va submina in ochii lui inocenti si fie nu te va mai privi ca un model,fie... va proceda exact asa cum a vazut la tine. Si nu-ti doresti asta, nu-i asa?

In cazul in care, prin forta imprejurarilor, se intampla sa spui o minciuna iar cel mic sa te surprinda in aceasta postura,salveaza-ti imaginea recunoscand ca ai gresit.

Despre prietenii imaginari ai copilului...

Se poate intampla ca un copil de varsta prescolara sa-si proiecteze niste prieteni imaginari. Este ceva obisnuit si nu ai dece sa te ingrijorezi in aceasta privinta.

Cateodata, acesti "prieteni" sunt inventati tocmai pentru a ispasi o greseala facuta de cel mic. De pilda, in cazul prajituriimancate inainte de masa, nu fi surprinsa daca cel mic iti spune, cu o fata serioasa, ca "prietenul" sau a fost cel care afacut acest lucru. In aceasta situatie, nu-l lua in ras si nu-l critica spunandu-i ca de fapt prietenul este numai in imaginatialui.O formulare precum "spune-i prietenului tau ca in familia noastra nu se mananca dulciuri inainte de masa" este suficientasi cel mic nu se va supara.

In alte cazuri, existenta acestui prieten imaginar se justifica prin faptul ca micutul simte ca parintii au asteptari prea mari dela el si nu le poate face fata. Fii asadar atenta la cat de multe ii soliciti copilului tau.

Page 2 of 2


Copilul tau spune minciuni... ce e de facut?Scris de Greta Harja

Cu siguranta ti s-a intamplat nu o data sa-l surprinzi pe copil cu o minciuna... de obicei unanevinovata, pe care ar fi putut sa o evite.Bineinteles, nu este o atitudine pe care sa o incurajezi prefacandu-te ca nu este nici oproblema, dar nu uita ca majoritatea copiilor mai spun cate o minciuna din cand in cand. Dar...oare de ce recurg la acest mijloc? Si cum ar trebui sa reactionezi tu?

De exemplu, baietelul tau iti spune ca nici nu a atins ceasca, desi l-ai vazut tu insati cand aspart-o. Sau fetita ta are mainile murdare de crema de ciocolata, insa ea sustine senina si cu oprivire inocenta ca nu s-a apropiat de prajitura pe care nu avea voie sa o manance inainte demasa...

Suparator pentru parinti? Da. Sfarsitul inocentei micutilor? Poate. O prevestire a unui viitoradult imoral? Nici vorba de asa ceva. Este un comportament specific acestei varste, asa incatnu ai de ce sa te ingrijorezi.

De ce copilul spune minciuni?

Iata cateva dintre motivele care, in ochii lui, justifica o minciuna:

Pentru a evita consecintele unei greseli.Ca urmare a unui complex de inferioritate - daca nu are o impresie foarte buna despre sine, va incerca sa ascunda

acest lucru si va fi tentat sa se laude, chiar daca ceea ce spune nu este adevarat.Ii este mai dificil sa faca distinctia intre fictiune si realitate.Nu in ultimul rand, minciuna poate fi involuntara - pur si simplu a uitat ce spusese cu putin timp inainte...

Cum ar trebui sa reactionezi?

Probabil te vei supara sau te vei simti stanjenita cand il surprinzi pe micut cu o minciuna. Dar nu te grabi sa-l pedepsestifara a sti ce anume l-a determinat sa faca acest lucru.Este bine sa tii cont de acest lucru, pentru ca motivul care sta la baza minciunii poate sa-ti releve aspecte importantereferitoare la structura psihologica si mentalitatea copilului.

In general, copiii sunt mai putin inclinati sa minta daca simt ca sunt iubiti de parinti - cu toate ca acestia nu le aprobaintotdeauna comportamentul.De aceea, este important sa separi la nivel mental fapta in sine de autorul ei si exprima-ti dragostea neconditionata, chiardaca va trebui sa-l pedepsesti.

Un aspect extrem de important este acela al modului in care iti exprimi dezaprobarea. In nici un caz nu spune ceva degenul "Nu te mai iubesc, pentru ca ai mintit". Efectul asupra echilibrului emotional al copilului ar putea fi devastator.

Din moment ce minciunile unui copil nu sunt, de regula, rautacioase sau premeditate, nu ai motive de ingrijorare. Inipoteza ca micutul traieste intr-un mediu familial caracterizat de adevar si onestitate, perioada micilor minciuni nevinovatenu va fi de lunga durata. Pana atunci, gestioneaza corect aceste scapari ale lui.

Nu-ti voi spune ca trebuie sa-i usurezi situatia atunci cand minte. De exemplu, nu-l intreba "Ai spart cumva ceasca?".Daca stii cu siguranta ca el a facut-o, spune-i "Stiu ca tu ai fost cel care...".

In acelasi timp, incurajeaza-l sa-ti spuna adevarul si fa-l sa simta ca poate avea incredere in tine. Incearca sa formuleziastfel: "S-a intamplat ceva cu ceasca aceea. Cum de s-a spart? Ma intreb...". In felul acesta, copilul se va simti mai relaxatsi mai liber sa recunoasca ce s-a intamplat, decat daca l-ai acuza in mod direct.

Da-i de inteles ca nu are de ce sa se teama daca iti spune adevarul. Cu cat reactionezi mai agresiv, cu atat se va inchidein sine. Daca, insa, recunoaste cinstit ce a facut, lauda-l pentru onestitatea de care da dovada si spune-i cat de mult itiplace aceasta atitudine.Cu timpul, se va obisnui sa spuna adevarul din proprie initiativa. Aceasta nu inseamna ca nu-l vei pedepsi pentru gresealafacuta - dar atat tu, cat si el, veti avea inima mai usoara.

Referitor la masurile disciplinare, este recomandabil sa nu-l pedepsesti prea aspru. In nici un caz nu-l lovi si nu-irestrictiona accesul la televizor sau computer o perioada prea mare de timp. Nu vei reusi decat sa-l timorezi si, probabil,va continua sa minta pentru a evita sa fie pedepsit.

Mai mult decat atat, daca te vei rasti la el "Uite ce-ai facut! Ai spart ceasca!", este foarte probabil ca micutul sa raspundaindignat "N-am fost eu!".De fiecare data, ofera-i sansa sa spuna adevarul. Cand il banuiesti ca minte, intreaba-l: "Iti inchipui ca te cred?" sau "Crezi

Page 1 of 2


ca as avea motive sa ma indoiesc de ceea ce imi spui?".

Ajuta-l sa vada intregul adevar, din multiple perspective. Adesea, copilul nu-si aminteste decat fragmente din ceea ce s-aintamplat. "Baiatul acela m-a lovit" poate fi adevarat, insa nu in intregime. Exista posibilitatea ca micutul tau sa fi fostprimul care s-a manifestat agresiv. Impulsioneaza-l cu blandete sa-ti povesteasca totul, astfel incat sa stabilesti cu preciziece s-a intamplat de fapt.

Este important sa ai incredere in el. Adevarul si increderea sunt doua notiuni inseparabile: daca spui adevarul, se poateavea incredere in tine si daca se poate avea incredere in tine, vei spune adevarul.

Nu uita ca tu insati esti cel mai bune exemplu pentru el. Asadar, fa-ti din onestitate un mod de viata. Daca trebuie samearga la dentist, nu-i spune ca procedura medicala nu-l va durea, cand tu stii ca este posibil sa se intample astfel.Orice minciuna, indiferent cat de nevinovata este, te va submina in ochii lui inocenti si fie nu te va mai privi ca un model,fie... va proceda exact asa cum a vazut la tine. Si nu-ti doresti asta, nu-i asa?

In cazul in care, prin forta imprejurarilor, se intampla sa spui o minciuna iar cel mic sa te surprinda in aceasta postura,salveaza-ti imaginea recunoscand ca ai gresit.

Despre prietenii imaginari ai copilului...

Se poate intampla ca un copil de varsta prescolara sa-si proiecteze niste prieteni imaginari. Este ceva obisnuit si nu ai dece sa te ingrijorezi in aceasta privinta.

Cateodata, acesti "prieteni" sunt inventati tocmai pentru a ispasi o greseala facuta de cel mic. De pilda, in cazul prajituriimancate inainte de masa, nu fi surprinsa daca cel mic iti spune, cu o fata serioasa, ca "prietenul" sau a fost cel care afacut acest lucru. In aceasta situatie, nu-l lua in ras si nu-l critica spunandu-i ca de fapt prietenul este numai in imaginatialui.O formulare precum "spune-i prietenului tau ca in familia noastra nu se mananca dulciuri inainte de masa" este suficientasi cel mic nu se va supara.

In alte cazuri, existenta acestui prieten imaginar se justifica prin faptul ca micutul simte ca parintii au asteptari prea mari dela el si nu le poate face fata. Fii asadar atenta la cat de multe ii soliciti copilului tau.

Page 2 of 2


Adu-l pe calea cea buna pe micul... mincinosScris de Otilia Ignat

Minciuna este, din pacate, un rau pe care copiii il deprind foarte repede. In acest context,metodele vechi de disciplinare trebuie imbunatatite, adaptate in functie, mai ales, de varstacopilului tau, de situatie, de gravitatea minciunii spuse sau de cat de mare este pericolul lacare s-a expus copilul, in urma minciunilor spuse.

In oricare dintre situatii, micul mincinos trebuie tratat cu calm, intelegere si cu o anumeingaduinta. Primul sfat: creaza un mediu sigur pentru copilul tau, asigura-l de tot suportul tau sifa tot ce depinde de tine pentru a sti, in orice moment, ce face si unde este micutul tau.

Copiii de varste mici - 3-5 ani

Copiii din acest segment de varsta nu au notiunea minciunii. Ei nu sunt capabili, din punct devedere psihologic, sa faca diferenta dintre adevar si minciuna. Daca il vei intreba pe juniorultau daca el este cel care a varsat sucul pe jos, el iti va raspunde concentrat pe faptul in sine:"Sucul s-a varsat!". Misiunea ta este aceea de a-l invata sa faca diferenta intre faptul real

consumat si fantezie. Spune-i, accentuand pe persoana lui, faptul ca el este cel care a varsat sucul, a spart cana sau apierdut ursuletul in parc.

Atunci cand ascunde sau falsifica adevarul, explica-i care este diferenta intre ceea ce spune si ceea ce s-a intamplat.Pune-l sa-ti povesteasca situatii pe care le-ati trait impreuna si corecteaza-l atunci cand realitatea consumata se imbina cuimaginatia. Va intelege diferenta intre adevar si minciuna.

Trebuie sa fii prudenta, deoarece pledoaria ta poate fi o sabie cu doua taisuri. Exista riscul ca micutul sa deprinda doarmecanismul minciunii, nu si principiul adevarului. Trebuie sa subliniezi cat de daunator este sa povestesti altceva decatceea ce s-a intamplat.

Micii... mincinosi - 6-10 ani

Incet-incet, in acest interval de varsta, micutul tau devine un adevarat maestru in minciuni. Nu te lasa impresionata defaptul ca, de cele mai multe ori, acestea sunt inofensive. Spune-i des ca deformarea realitatii este un lucru rau, periculos,care te supara. Pana la varsta de 10 ani, supararea ta, provocata de faptele sau gesturile copilului, este pentru el, opedeapsa in sine.

Explica-i, pe intelesul lui, faptul ca toata lumea face greseli, dar ca le recunoaste, si ca doar in acest fel consecintele gravepot fi evitate. Daca micutul a recunoscut singur ca a spart o farfurie din serviciul de ceai de la strabunica ta, nu te suparape el. Astfel, il vei incuraja ca, pe viitor, sa-ti marturiseasca, fara teama, greseli mai grave. Supravegheaza-l indeaproapesi pedepseste-l daca minte, cu restrictii asupra lucrurilor care ii plac (desene animate, calculator, iesire cu prietenii).

Desi este posibil sa ai senzatia ca pledezi inutil, explica-i de zeci de ori, cu argumente si exemple, ca este foarte grav saspui minciuni. Dovedeste-i ca iti dai seama cand te minte si ce incearca sa ascunda. In felul acesta, copilul va intelege caminciuna este un gest inutil, cel putin in fata parintilor lui.

Marii... mincinosi - 11-14 ani

Te previn ca aceasta este varsta critica... Bagajul de sfaturi pe care l-ai implementat pana acum va da roade. Pe de altaparte, daca cel mic va intelege cat de periculoase sunt minciunile, dar si ca te are alaturi atunci cand are o problema (sipoate veni cu inima deschisa sa iti spuna ce boacana a facut, fara teama - aici, depinde de felul relatiei pe care ai stabilit-ocu juniorul tau), poti avea sansa de a fi parintele copilului perfect, respectiv a copilului care nu te va minti.

Aceasta este varsta la care copilul trebuie sa inteleaga faptul ca, uneori, minciunile sunt necesare (sau, daca preferi,inevitabile), ca si tu minti (prin omisiune sau denaturand adevarul), dar ca fata de tine si fata de tatal lui, nu exista decatadevarul gol-golut. Aici, puterea exemplului este esentiala. Dialogurile cu sotul tau, in fata copilului, din care acesta trebuiesa realizeze ca, acasa, relatiile se bazeaza exclusiv pe sinceritate si adevar, sunt vitale.

Trebuie sa accepti la prichindelul tau si manifestarile diferite de personalitate, in functie de mediu. Nu trebuie sa-i ceriaceeasi corectitudine fata de colegii sai ca cea pe care i-o pretindeti voi, in calitate de parinti. Accepta sa fii complice cumicutul tau la anumite minciuni, exagerari sau fabulatii, in fata prietenilor sau colegilor sai. Ii vei castiga increderea si vei fibeneficiarul confidentelor sale, ceea ce sta la temelia unei relatii bazata pe respect, intre tine, ca parinte, si copilul tau.

In situatii critice (copilul prins cu minciuna), pastreaza-ti calmul si nu tipa la el. Evita sa faci afirmatii de genul: "Mi-ampierdut increderea in tine!", deoarece micutul va lua lucrurile strict in acest sens. "Daca mama nu mai are incredere inmine, pot sa nu mai spun adevarul, pentru ca, oricum, nu mai conteaza." - poate fi un mod periculos in care copilul taupoate intelege argumentatia ta. Tine cont de faptul ca, la aceste varste, copiii sunt avizi sa fie aprobati, laudati, apreciati.

Page 1 of 2


Nu-l critica, nu-l face sa se simta rusinat si jenat de nici una dintre faptele lui. Este calea prin care ii castigi increderea. Sidaca prichindelul tau stie ca se poate baza pe tine, nu va simti nevoia sa te minta. Te previn insa, teoria pare frumoasa siusor de aplicat, dar practica... este infinit mai dificila! Succesul sta in perseverenta si iubire!

Page 2 of 2


Cum vorbesti cu micutul tau despre... moarte?Scris de Greta Nita

Este un subiect atat de complex si atat de paradoxal... Pe de o parte, desi stim ca va veni simomentul in care vom pierde pe cineva drag si noi insine vom pleca... undeva, evitam dinrasputeri sa vorbim sau sa ne gandim la acest lucru. Este firesc; aceste drame fac parte si eledin viata, dar asta nu inseamna ca, discutand despre asta, ne vom face vreun serviciu.

Pe de alta parte, cu toate ca niciodata nu putem fi pregatiti pentru asa-ceva, se intampla. Pursi simplu. Si-atunci, daca avem copii, la ei ne gandim in primul rand. Ce le putem spune, cesimt ei, ce se petrece in mintea lor, cum ii putem ajuta? Exista, oare, vreo modalitate prin caresa le usuram povara din inima lor micuta si pura?

Copiii nu sunt niciodata prea mici pentru a percepe o pierdere sau pentru a tine doliusufletesc. Mentalitatea gen "E prea mic pentru a-si da seama, macar el nu sufera!" estegresita. Da, un copil de varsta foarte mica nu percepe dimensiunea reala a dramei respective;dar ar fi o mare greseala sa presupunem, automat, ca-i este mai usor. Oricat de greu ti-ar fitie, ca persoana adulta, trebuie sa te aduni si sa-i explici prichindelului. Sa-i explici, fara a-l

traumatiza mai mult decat o face intamplarea in sine, ca bunica nu mai este acasa sau ca pisicuta lui a plecat...

Disparitia animalului de companie

Pentru multi copii, acesta poate fi primul "contact" cu ceea ce inseamna un deces, o pierdere ireparabila. De aceea, esteimportant sa-i fii aproape si sa nu eziti sa-i arati ca si tu esti trista. Sub nici o forma sa nu incerci sa-i minimalizezi durerea,iar consolarea "Iti iau alta pisicuta!" ar trebui sa mai astepte macar cateva zile pana la a fi adusa in discutie si, in functie demodul in care reactioneaza copilul, cateva saptamani bune pana la a fi transpusa in practica.

In acest moment, copilul nu se poate mangaia decat stiind ca animalutul sau a fost fericit atat timp cat a trait si ca acumeste intr-un loc unde se simte foarte bine si se joaca mereu cu prietenii sai. Daca a avut loc un accident, este bine sa evitidetaliile, dar nu incerca sa-l minti pe cel mic. A-i spune ca pisicuta s-a pierdut sau ca a plecat, "dar se va intoarce", esteprofund gresit. Nu numai ca-i dai false sperante si astfel nu va depasi momentul, dar fiecare zi va fi un chin pentru el.

Te-ai putea gandi ca este bine sa dispara din locuinta tot ceea ce aminteste de pisicuta respectiva; castronelul, cosul undedormea, jucariile etc. Si aceasta este o greseala; senzatia de gol va fi mult mai intens si mai dureros constientizata decatre copil. Sigur, nici sa le lasi pe toate la locul lor, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, nu este indicat. De aceea,strange-le si depoziteaza-le undeva unde sa nu fie in raza vizuala a copilului si explica-i faptul ca pisicuta are nevoie delucrusoarele ei personale acolo unde s-a dus. Sunt toate sansele ca situatia sa fie mai usor de suportat de catreprichindel. Iar atunci cand va fi trecut peste nefericita intamplare, ii va face bine sa revada obiectele care-au apartinutpisicutei.

Decesul unui membru al familiei

Daca un copil este destul de mare ca sa indrageasca pe cineva, atunci este destul de mare si ca sa realizeze ca persoanarespectiva nu mai exista si sa sufere din aceasta cauza. Ca si in situatia descrisa anterior, poate ca nu concepe incapermanenta mortii; cu certitudine insa, intelege ca s-a schimbat ceva definitiv.

Rutina este foarte importanta pentru un copil, iar ceea ce s-a intamplat il face sa se simta nesigur. Este o situatie completnoua pentru el, nu pricepe de ce toti in jurul lui sunt tristi si, cu atat mai mult, nu intelege de ce, atunci cand intreaba debunica, privirile celorlalti se impaienjenesc si incearca sa schimbe vorba. Si pana la urma, unde e bunica, de fapt?

Ar trebui sa procedezi asa cum iti spuneam adineauri: nu-l minti. Vorbeste-i cu blandete, foloseste cuvinte simple sipregateste-te sa raspunzi la intrebari asa cum numai copiii pot adresa, adica nevinovate si foarte incomode. Spune-i cabunica a trebuit sa plece, dar asta nu inseamna ca nu-l mai iubeste (neintelegand moartea, copiii pot ajunge la concluziaca au fost abandonati).

In cazul in care copilul are cat de cat idee despre ce inseamna o astfel de "plecare" (daca s-a mai intamplat o dramasimilara in familie sau printre cunoscuti), ii poti spune ca bunica a plecat la intalnire cu ceilalti. De asemenea, pentru ca totvorbeam despre senzatia de abandon, micutul trebuie sa stie ca tu il iubesti in continuare la fel de mult, chiar daca estitrista si ai lacrimi in ochi.

Dincolo de sugestia de a nu-l lua la inmormantare (este evident ca nu e pregatit pentru un astfel de ritual cumplit), itisugerez sa te straduiesti sa mentii rutina zilnica. Este un lucru esential pentru starea de spirit a copilului si va va ajuta sipe voi, adultii, sa depasiti mai lin momentul.

Si, de vreme ce tot vorbim despre modul in care poti pregati un copil pentru asemenea momente tragice, nu te feri sa-icitesti povesti care au deznodamant asemanator. Exemple sunt destule: Bambi care si-a pierdut mama, Cenusareasa ori

Page 1 of 2


Alba-ca-Zapada, ale caror mame, de asemenea, au murit etc. Atunci cand ii citesti povestile respective, spune-i ca si inviata reala se intampla astfel de lucruri. Iar cand e cazul, poti face o paralela cu situatiile din basmele cu pricina. Nu-i vausura durerea, dar poate il va ajuta sa depaseasca mai usor pierderea.

Page 2 of 2


Cum sa-ti motivezi copilul daca se arata reticent fata deo solicitareScris de Greta Harja

Orice copil poate avea o atitudine pozitiva si entuziasta raportat la diferite provocari sisolicitari, fiind capabil sa depuna efort considerabil si dornic sa joace un rol activ.Singura conditie este sa fie motivat in mod corespunzator. Bineinteles ca nu va fi necesar niciun demers de persuasiune pentru a o convinge pe fiica ta adolescenta sa mearga la concertultrupei preferate...Dar, in abordarea unor probleme de alt gen (cum ar fi temele, curatenia in camera),aptitudinile tale comunicationale sunt esentiale pentru a-l motiva pe cel mic sa treaca laactiune.

Asa cum un manager trebuie sa-si stimuleze in permanenta subordonatii pentru a obtinerezultate satisfacatoare, la fel trebuie sa procedezi si tu in relatia cu cel mic. Paradoxal, acestlucru s-ar putea dovedi mai dificil decat in exemplul mentionat.La serviciu, angajatii trebuie sa se mobilizeze pentru ca, in ultima instanta, astfel isi pot pastralocul de munca. In schimb, copilul nu se confrunta acasa cu astfel de provocari - nu-l poti"concedia" si el stie foarte bine acest lucru. Asadar, trebuie sa gasesti un element de auto-

motivare a copilului si, pornind de la acesta, sa-ti construiesti strategia.

In relatia cu cel mic, tu esti managerul - astfel incat este necesar sa fii stapana pe situatie si perceputa ca o persoanaautoritara, care impune respect. Nu-ti spun sa instaurezi un regim de teroare - nici vorba de asa ceva!Doar ca cel mic trebuie stimulat sa coopereze cu tine, pana cand decizia de a-si face curatenie in camera in fiecaresambata ii va apartine. In nici un caz nu trebuie sa ramana cu ideea "fac ordine pentru ca asa mi-a zis mama".

Sarcinile pot fi pe termen scurt (sa-si asume faptul ca are caine, scotandu-l la plimbare si ocupandu-se de hrana acestuia,de exemplu, sau sa se duca in vacanta in locul ales de tine si nu intr-o excursie cu prietenii aceia pe care nu a vrut sa ti-iprezinte...) sau pe termen lung (sa acorde mai multa atentie temelor pentru a-si imbunatati notele, sa se implice mai multin treburile casnice si asa mai departe).

Adevarul despre sistemul recompensei

Una dintre cele mai eficiente metode de motivare este recompensa. Multi parinti au tendinta de a blama acest sistem,considerandu-l echivalent cu santajul - dar acest lucru se intampla numai pentru ca il asociaza, eronat, cu o tentativadisperata de a ajunge la un compromis. Lucrurile nu trebuie sa fie abordate din aceasta perspectiva.

Exista o diferenta considerabila intre a "mitui" un copil pentru a-l motiva spre o actiune care nu-i face nici o placere, dupace initial a refuzat categoric sa se implice, si a-l recompensa inainte ca el sa-si expuna refuzul.

Cu alte cuvinte, daca anticipezi ca cel mic se va arata reticent, poti incepe prin a-i spune ceva de genul: "Este timpul samergem la magazin. Haide - daca esti cuminte, iti voi cumpara o inghetata." Nu este nici pe departe acelasi lucru cusituatia cand, exasperata de smiorcaielile si nerabdarea celui mic in magazin, ii spui "Te rog, fii cuminte si iti voi cumparao inghetata!"

Daca te gandesti la acest lucru, vei realiza ca prima varianta - a oferi o recompensa inainte ca prichindelul sa fi avut timpsa reactioneze - este similar cu modul in care procedeaza managerii cu angajatii, spunandu-le: "Daca veti finaliza cu bineacest proiect, veti primi mai multe responsabilitati si anul viitor veti fi promovati."

Asadar, nu te mai gandi la sistemul bazat pe recompensa ca fiind o forma de santaj si defineste-o pe baza acelorasitermeni pe care si tu insati ii auzi la serviciu: recompense, factori motivationali, stimulente.Nu ai nici un motiv sa te simti vinovata. Nu-ti mituiesti copilul, ci il stimulezi. Singurul lucru de care trebuie sa tii cont esteca oferta ta sa vina inainte ca el sa-si exprime dezacordul fata de actiunea preconizata.

Page 1 of 1


Cultiva-i copilului tau pasiunea pentru muzicaScris de Greta Harja

Copiii care cresc ascultand muzica si fredonand cantecele sunt, de regula, mult mai receptivi,acumuleaza mai repede informatiile si, daca sunt indrumati in acest sens, incep sa citeascainainte de a merge la scoala. Experienta de a asculta muzica imbunatateste in modsemnificativ activitatea cerebrala.

Potrivit unor cercetari efectuate in strainatate, copiii care traiesc intr-un mediu unde se ascultamuzica isi coordoneaza mai bine miscarile, sunt mult mai sociabili si isi insusesc notiunea derespect de sine mai repede, comparativ cu acei copii care nu asculta muzica.

Daca in primii ani de viata, copilasul fredona doar cantecele scurte, de cate doua sau cel multtrei versuri, acum a avansat: retine cantecele mai lungi, fiind capabil sa reproduca destul decorect melodiile acestora, chiar daca nu are aptitudini muzicale deosebite.

Este momentul sa inceapa sa studieze un instrument?

Nu ne referim numai la studiul profesionist, prin care copilul se pregateste sa-si faca o cariera de muzician. Acest lucru nueste realizabil decat in masura in care prichindelul tau este, intr-adevar, inzestrat. In caz contrar, sansele de a deveni nuninstrumentist de valoare sunt practic nule; cel mult, va ajunge un bun tehnician al instrumentului respectiv, dar cusiguranta iti doresti mai mult pentru el.

Acest lucru nu inseamna insa ca micutul nu poate sa studieze un instrument muzical, dezvoltandu-si un hobby care, chiardaca nu se va transforma in cariera, ii va fi de un real folos in viata.Nu incerca sa-i impui nimic si, pentru inceput, incurajeaza-l sa se joace cu jucarii de acest gen (de exemplu, micutelepiane, sau tobe). Analog, micutul poate fi placut impresionat de cutiile muzicale - este important sa-i urmaresti reactiaatunci cand asculta melodiile acestora.

Cum il poti imprieteni cu muzica?

Fredoneaza cat mai des, cumpara-i instrumente muzicale de jucarie si pune-i muzica pentru copii.Daca observi ca micutul este interesat in aceasta directie, inscrie-l la o clasa speciala de muzica, insa nu-i impune

acest lucru daca observi ca nu are nici o tragere de inima.Din cand in cand, mergeti impreuna la teatrul de papusi, iar dupa spectacolo, stimuleaza-l sa fredoneze si el

cantecelele pe care le-au interpretat "papusile".

Sa dansam!

Majoritatea copiilor sunt incantati, inca din primele luni de viata, sa asculte muzica si sa se miste in ritmul acesteia,coordonandu-si miscarile in functie de "urechea muzicala" a fiecaruia.Ar fi recomandabil sa-i intretii si sa-i cultivi aceasta pasiune, dansand impreuna in fata oglinzii (micutului ii place sa seadmire) si incurajandul.

Asocierea aceasta dintre muzica si miscare ii ajuta pe copii sa-si controleze mai bine miscarile: se obisnuiesc sa se mistemai repede cand muzica este mai ritmata, respectiv mai incet atunci cand muzica este mai lenta.Coordonarea fizica reprezinta un pas deosebit de important in dezvoltarea copilului si, mai tarziu, muzica il va ajuta sa seconcentreze mai bine.

Page 1 of 1


Mami, daca nu iau nota zece la lucrare?Scris de Greta Harja

Probabil ca ai auzit de multe ori intrebarea aceasta de la prichindelul tau. Pentru unii copii,emotiile ca nu vor fi "la inaltime" se pot transforma in adevarate stari de anxietate, insotite dedureri de cap si eventuale tulburari ale somnului.Aceasta ca sa nu mai spunem ca rezultatul la testul respectiv ar putea fi influentat negativ.Cum ai putea sa-l ajuti? Iti prezentam cateva dintre cele mai raspandite motive de ingrijorare sisolutiile pe care le-ai putea da.

"Daca nu iau nota buna, nu voi putea avea meseria pe care mi-o doresc"

Hei! Nu cumva copilasul tau "arde" niste etape si acorda testului respectiv o importanta multmai mare decat ar fi cazul? Cu siguranta, iar rolul tau este sa-l ajuti sa inteleaga acest lucru.Bineinteles ca nu vei minimaliza faptul ca este bine sa studieze si sa ia o nota mare - dar nu-llasa sa creada ca de nota pe care o va obtine depinde intregul curs al vietii sale profesionale.

"Nu voi lua nota 10!"

Temerea aceasta apare in mod deosebit la copiii de varsta mai mica, elevi in clasele primare, pentru care nota zecereprezinta ceva relativ normal, si numai atunci cand este vorba de vreo lucrare mai dificila, intra in panica.In aceasta situatie, trebuie sa-i explici doua aspecte: nu invata pentru nota ("vanatoarea de note" este un fenomen destulde raspandit) si, daca se intampla sa ia nota 9 de exemplu, nu inseamna ca este un elev slab.

"Ceilalti copii vor rade de mine!"

Reaminteste-i faptul ca toti copiii au deopotriva "puncte tari" si "puncte slabe", iar ceea ce este important nu este ce credaltii, ci modul in care el se percepe. Conteaza doar ca el sa fie convins ca nu ar fi putut, in momentul respectiv, sa obtina onota mai buna si deci sa aiba siguranta ca a facut tot ceea ce depindea de el. Tocmai pentru a preveni astfel de situatii,evita sa-l intrebi ce note au obtinut ceilalti.

"Cand voi vedea subiectele, nu-mi voi mai aminti nimic!"

Iata o temere pe care multi dintre noi o pastram si, inconstient, o alimentam inclusiv in anii studentiei. De fapt, este oproblema de organizare si de gestionare a emotiilor. Unora li se intampla acest lucru daca subiectele sunt mai lungi: nu aurabdare sa le parcurga pe indelete si tind sa abandoneze.Daca stii ca este si situatia lui, il poti provoca, oferindu-te sa-l ajuti sa-si testeze cunostintele si formuland subiectele inmodul care, de obicei, il blocheaza. In felul acesta, ii va fi mai usor sa se obisnuiasca.

"Sunt prea stresat si epuizat"

Ca si in exemplul anterior, avem de a face cu o situatie des intalnita si la adulti. Agitatia se transmite cu usurinta la nivelfizic. Daca micutul tau se confrunta cu astfel de probleme, il poti sfatui sa incerce sa respire adanc, sa-si relaxezemusculatura - iar acestea le poate incerca si in alte situatii, nu numai atunci cand este nervos, tocmai pentru a sti ce-llinisteste si care sunt mijloacele la care poate recurge.De asemenea, in noaptea din ajunul testului, este esential sa doarma suficient, deci asigura-te ca nu mai intarzie pentru arevedea lectiile.

Page 1 of 1


Cum sa-i spui "Nu" micutului tauScris de Greta Harja

Orice parinte stie ca pronuntarea cuvantului "Nu" constituie doar inceputul unei lungi discutii(si nici pe departe sfarsitul ei), marcata de rugaminti, plansete si, cateodata, amenintari.Este insa o problema de perceptie a situatiei. Din punct de vedere al micutului, el nu vreadecat sa cunoasca mai bine lumea inconjuratoare. Dar in ceea ce te priveste pe tine, nu vreaaltceva decat sa-ti provoace o criza de nervi.

"Nu, nu ai voie sa bagi telefonul mobil in gura!". "Nu manca stiloul!". "Nu-mi pasa ce a spusbunica, nu am de gand sa te duc in brate tot timpul! Ar fi cazul sa mergi si pe jos!". "Pisica nuvrea sa se lupte corp la corp!". Sau... dar exemplele sunt, oricum, nenumarate, iar imaginatiacelor mici - inepuizabila, spre disperarea ta.

Cel mai important aspect este siguranta copilului

Cand este vorba despre normele de disciplina impuse micutului, trebuie sa te asiguri casanatatea (si chiar viata, in ultima instanta) nu ii sunt puse in pericol. Este primul lucru de care

vei tine cont cand ii spui "Nu" - si nu care cumva sa te razgandesti.

Cel mai bine ar fi sa intocmesti o lista simpla, pe intelesul micutului, unde sa notezi care sunt acele lucruri pe care nu arevoie sa le faca, in ordinea descrescatoare a gravitatii si importantei acestora.

Fii creativa!

Exista numeroase modalitati prin care ii poti spune "Nu", si unele dintre acestea sunt mai putin agresive. De fapt, ar trebuisa te feresti sa pronunti prea des acest cuvant - si asta din doua motive:

Cu cat ii spui mai des "Nu", cu atat cuvantul isi va pierde mai repede din greutate si consistenta, iar micutul va incepe,treptat, sa ignore aceasta interdictie;Probabil stii si tu zicala aceea: "Spune-i copilui sa nu se joace la aragaz si acolo va fi primul loc unde se duce". Si nuface asta ca sa te enerveze, ci pur si simplu pentru ca i-ai trezit curiozitatea.

Asadar, in loc de implacabilul "Nu ai voie!", ce-ar fi sa-i oferi posibilitatea de a alege? De exemplu, daca nu-i place sa-sifaca ordine in camera sau sa-si sorteze sosetele, preferand in schimb sa se uite la desene animate, nu te grabi sa-i spui,pe un ton categoric: "Nu te uiti la desene animate pana nu-ti sortezi sosetele!".In loc de asta, spune-i ca este o persoana deosebit de constiincioasa si proclama-l "Seful camerei si responsabilulsosetelor". In felul acesta, se va simti flatat si se va stradui sa se achite de sarcini. Lauda-l cand isi face treaba bine.

Strategia aceasta si-a dovedit, in timp, eficacitatea, fiind aplicata de multe companii de relatii publice, iar celebrul TomSawyer (personajul lui Mark Twain), a folosit-o cu succes cand si-a convins prietenii sa varuiasca tot gardul matusii sale,convingandu-i ca o astfel de treaba reprezinta un adevarat privilegiu.Mai mult decat atat, unii dintre ei i-au oferit si diverse cadouri pentru a fi lasati sa transpire muncind in locul lui, in timp ceel statea la umbra si se uita la ei, rontaind un mar. Cu exceptia cazului in care micutul tau este mai smecher decat TomSawyer, metoda ar trebui sa functioneze.

De asemenea, ai putea inlocui eternul "Nu" cu "Stop" sau "Opreste-te!". Adapteaza-ti timbrul vocii si tonul, astfel incatmicutul sa inteleaga faptul ca nu este loc de negocieri. Rezultatul este acelasi - va realiza ca nu are voie sa faca unanumit lucru, singura diferenta fiind ca il vei evita pe "Nu", despre care ti-am spus ce riscuri prezinta daca este folosit preades.

Indiferent de metoda pentru care optezi, nu scapa din vedere un aspect esential: obiectivul tau este sa-i impui anumitenorme de comportament, nu sa transformi acest lucru intr-o bariera in calea curiozitatii lui firesti. Dezaproba actiunea, nucopilul. Este extrem de important sa-l educi fara a-i rani sentimentele sau respectul de sine.

Iata cateva sfaturi care iti pot fi de folos pentru a avea un copil disciplinat - dar nu timorat.

Vorbeste-i la fel cum ai dori sa ti se vorbeasca si tie insati daca ti s-ar interzice ceva;Expresia "Fa ce-ti spun, nu ce fac eu insami" chiar e utila;Exprima-ti foarte clar si ferm asteptarile;Daca este cazul sa-l pedepsesti, nu ezita - trebuie sa stie ca a gresit si ca acum va suporta consecintele. Dar aici nu

sunt incluse masuri punitive de ordin fizic;Pedeapsa trebuie sa fie intotdeauna direct proportionala cu gravitatea greselii. A stricat telecomanda, desi i-ai spus ca

nu are voie sa umble cu ea?Nu are voie doua zile la desene animate. L-ai suprins umbland la priza sau la aragaz? Va fi privat de televizor si nu i se vapermite sa iasa la joaca timp de o saptamana, pentru ca si-a pus in pericol viata.

Page 1 of 1


Copilul nu te asculta. Ce e de facut?Scris de Alina Popescu

Ii spui sa isi faca ordine in dulap sau in camera - nu te asculta. Il rogi sa stea cuminte la masasi sa manance tot ce ii pui in farfurie - cuvintele tale parca se izbesc de un zid.Il avertizezi sa nu mai alerge pe strada, pentru ca se pot intampla accidente nefericite - nupare sa auda un cuvant din ceea ce ii spui. Ce poti face sa ii atragi atentia micutului tau?

Iata o filosofie cat se poate de... simpla, care da rezultate de fiecare data - explica-imicutului ce anume urmeaza sa ii spui, rosteste lucrurile respective si apoi fa un rezumat catse poate de detaliat...

Comunicarea la standarde ridicate trebuie modelata in permanenta. Un moment propicepentru realizarea acestei legaturi intre tine si cel mic il reprezinta masa in familie - discutiile pecare le initiezi la masa reprezinta o resursa ideala pentru construirea unei relatiicomunicationale solide cu prichindelul, precum si pentru dezvoltarea abilitatilor sale in ceea cepriveste atentia acordata persoanelor din jur.

O tactica foarte buna este si aceea de a te cobora, fizic, la nivelul sau - priveste-l in ochi si transmite-i ceea ce vrei saajunga la urechile si la mintea sa.

Spune-i sa faca lucruri lipsite de logica si vei vedea cat de repede ii captezi atentia! Uneori, acest lucru il ajuta sa tinaminte ceva ce trebuie sa faca in mod repetat.Spre exemplu, daca vezi ca nu te asculta deloc si este foarte agitat in momentul in care il incalti, spune-i: "Pune-ti piciorulstang in pantoful drept." Mai mult ca sigur ca va izbucni in ras si va tine minte replica ta. De fiecare data cand se vaincalta, va veti amuza impreuna.

Numara pana la 3 pentru a-l determina pe nazdravan sa te asculte. De regula, la 2 este deja ochi si urechi!

Repeta intruna: "Fa curat in camera. Fa curat in camera. Fa curat in camera.", pana cand se va enerva atat de tare,incat va ajunge sa faca tot ceea ce ii spui, numai sa iti inchida gura!Daca stai sa te gandesti putin, este o strategie pe care cei mici o folosesc impotriva parintilor de ani de zile si mereureusesc sa iti atraga atentia, nu-i asa?... Iti suna cunoscut: "Mami, uita-te la mine! Mami, uita-te la mine! Mami, uita-te lamine!"? Pana la urma te uiti, nu?...

Vorbeste cat mai incet posibil - va face eforturi sa te asculte cu atentie, pentru a intelege ce anume ii spui. Uneori, seva supune dorintei tale si te va asculta, dar, de foarte multe ori, nici un megafon nu va fi suficient de puternic pentru a-lconvinge pe prichindel sa coopereze!

Daca micutul este implicat intr-o anumita activitate, opreste-l. Stabileste si mentine contactul vizual. Inchide-i combinamuzicala si televizorul sau, cel putin, opreste-le sonorul. Ramai in picioare, cat mai nemiscata cu putinta. Nu incepe savorbesti pana cand nu este liniste completa - abia atunci esti sigura ca te asculta.

Foloseste-te de placerea celor mici de a afla secrete. Daca vrei ca nazdravanul tau sa afle ceva anume, nu ii spune.Vorbeste, in schimb, cu sotul tau, atunci cand pe langa voi se afla si copilul. Daca cel mic are frati sau surori, spune-iunuia dintre ei, ca si cum ar fi un mare secret. In general, micutii se descurca de minune atunci cand "trebuie" sa asculteconversatiile altora, asa ca, din cand in cand, foloseste aceasta "arma" in avantajul tau!

In cazul in care prichindelul se poarta ca si cand nu ai fi prezenta in incapere, mergi la bucatarie si intoarce-te cu oacadea sau o prajitura, pe care o mananci cu pofta... Garantam ca va abandona imediat orice activitate care il fascinasepana atunci si se va uita la tine cu ochi mari, pofticiosi si rugatori...La intrebarea lui muta, raspunde-i ca are voie sa manance o prajitura dupa ce va face ceea ce l-ai rugat - truculfunctioneaza de fiecare data!

Page 1 of 1


Sapte sfaturi pentru a fi un parinte mai bunScris de Greta Harja

"Profesia" de parinte, de la care nu ne putem lua niciodata o zi libera, ar deveni "floare laureche" daca micutul ar sti de la nastere cum sa se comporte si cum iti doresti tu sa fie. Dar,din moment ce nu suntem atat de norocosi, aceasta sarcina ne revine noua.Pana aici, nimic nou pentru tine. Insa adevarata provocare o constituie aceea de a-l determinape cel mic sa se ridice la nivelul asteptarilor tale (din toate punctele de vedere) din proprieinitiativa, si nu de teama ca, in caz contrar, va fi pedepsit.

Iata cateva aspecte de care este bine sa tii cont in educatia micutului tau, astfel incatschimbarea sa inceapa din interiorul lui - si nu din exterior, ca urmare a unor presiuni(amenintari sau recompense - nici una dintre acestea nu este indicata, pentru ca setransforma, cu timpul, intr-un fel de "arma de santaj").

Invata sa te faci inteleasa

Daca vrei ca cel mic sa respecte o serie de reguli fara a astepta nimic in schimb, este esentialsa-i explici de ce ii ceri acest lucru si sa-l ajuti sa inteleaga el insusi necesitatea de a le respecta. Daca cel mic nu intelegede ce nu are voie sa se joace la priza, ei bine, exista posibilitatea sa iti dea ascultare - insa numai de teama ca, in cazcontrar, va fi pedepsit.

Respect

Chiar daca este deocamdata numai un prichindel in varsta de trei-patru ani, trateaza-l cu respect si consideratie. Daca tevei purta cu el ca si cand ti-ar fi inferior, este de asteptat fie ca el sa creada ca nu valoreaza prea mult (si e "pe drumul celbun" spre un complex de inferioritate), fie sa devina agresiv in relatiile cu cei din jur. Daca vrei sa aiba incredere in el,trebuie ca in primul rand sa ai tu insati incredere in el si sa-l consideri egalul tau.

Puterea exemplului

Uneori, poate fi nevoie sa ii arati ce astepti de la el prin recurgerea la exemple. Aceasta nu inseamna insa ca il vei"bombarda" cu afirmatii de genul "Ai vazut cat de ordonat este prietenul tau?" si, cu atat mai rau "Mi-as dori sa am un copilasa cum este prietenul tau".In ambele situatii, copilul va simti ca este respins si, foarte probabil, va strica relatiile cu respectivul prieten. In loc de asta,poti apela la exemple preluate din carti sau desene animate. De asemenea, nu uita ca cel mai important model pentrumicut esti tu insati.

Despre autocontrol

Cateodata este aproape imposibil, insa este esential sa nu-ti pierzi stapanirea de sine. Daca ridici tonul, copilul se va simtitimorat si va face, probabil, ceea ce ii ceri - insa chiar nu crezi ca te poti impune si altfel? Sa presupunem ca prichindelulnu si-a facut ordine in camera, asa cum i-ai cerut, iar tu tipi: "De cate ori mai trebuie sa-ti spun sa-ti faci ordine in camerata?".Intimidat, va trece imediat la treaba, insa probabil ca in acel moment si-ar dori sa plece undeva, departe de reprosuriletale...

Comunicare

In afara de regulile uzuale - cum ar evitarea repetarii cuvantului "Nu" si cultivarea respectului de sine, mai sunt catevaaspecte pe care este bine sa le iei in considerare. Nu-l ameninta ("Daca nu te astamperi imediat, vezi tu ce patesti..."), nu-i da ultimatumuri ("Ai jumatate de ora la dispozitie sa-ti pui jucariile la locul lor") si nu invoca "instante supreme" de genul"Baba Cloanta", "Mos Craciun" sau orice altceva asemanator.

Prin folosirea unor astfel de autoritati fictive (sau chiar reale, ca in exemplul "lasa ca vine tatal tau...") nu vei reusi decatsa-i dai de inteles ca nu faci fata si iti pierzi prestigiul. Copilul va crede ca raspunsul la intrebari se afla undeva in mediulexterior si nu in el insusi si va avea nevoie de astfel de stimulente si cand va deveni adult.

Asumarea responsabilitatii

Copilul trebuie sa invete cat mai de timpuriu ca este responsabil pentru ceea ce face si pentru problemele ce ar puteadecurge din nerespectarea unor reguli sau principii. Cu foarte putine exceptii, nu ar trebui sa-i iei aceasta "povara" de peumeri.Poate ca este mai comod sa faci tu ordine in camera lui, dar gandeste in perspectiva: nu poti trai pentru el si in locul lui.Trebuie sa invete sa se bazeze in primul rand pe sine si abia apoi pe ajutorul celor din jur.

Ignorare? Niciodata!

Page 1 of 2


Nu folosi niciodata ignorarea ca strategie de disciplinare sau ca forma de pedeapsa. Stii ce s-ar intampla? Cel mic s-arinfuria pentru ca nu mai este bat in seama si se va incapatana sa persiste in greseala care te-a determinat sa recurgi laaceasta masura.

Page 2 of 2


Invata sa iti apreciezi parintii!Scris de Violeta Gherghe

Ti-ai intemeiat sau nu o familie, esti sau nu mama, un lucru este sigur: esti copil! Esti si veiramane copilul parintilor tai chiar daca ai depasit de mult varsta copilariei. Iti vor purta de grija,se vor ruga pentru tine in fiecare seara, isi vor pune problema zi de zi daca esti bine...

Ajungi sa vezi si sa intelegi aceste lucruri abia atunci cand esti parinte. Iti vei aminti ca si tu aifost copil si ca, de multe ori, poate ai gresit fata de cei care ti-au dat viata.Atunci iti vei da seama ca parintii te-au iertat pentru tonul ridicat cu care le-ai vorbit in seara incare nu te-au lasat in oras, pentru lipsa de respect, pentru nota mica pe care le-ai ascuns-o,pentru banii luati pe furis din buzunarul lor si multe alte lucruri...

Apreciezi toate sacrificiile pe care le-au facut pentru tine in trecut si incerci sa te revansezi fatade ei acum. Dar in relatia parinti - copii nu se tine scorul. Trebuie doar sa inveti sa acorzifamiliei mai multa atentie.

Suna-i sau viziteaza-i cat de des poti

Chiar daca esti ocupata sau ai un job care iti solicita o mare parte din timp, este bine sa incerci sa iti vizitezi parintii catmai des. Va fi pentru ei ca o gura de aer proaspat. In cazul in care nu poti face acest lucru, rapeste-ti cateva minute pentrua le da un telefon. Se vor bucura sa te auda.

Incearca sa nu ii contrazici

De multe ori, nu sunteti de acord sau aveti conceptii diferite despre anumite lucruri, iar tendinta lor este intotdeauna aceeade a te sfatui. Chiar daca au sau nu dreptate, este preferabil sa ii asculti si sa le promiti ca macar vei incerca sa le urmezipovetele.

Nu ii ingreuna cu problemele tale

Desi poate nu vei reusi niciodata sa iti minti mama sau sa ii ascunzi ceva, incearca totusi sa nu o incarci pe ea cugreutatile tale cotidiene. Uneori, un necaz mic pentru tine poate fi mare pentru parintii care te asculta...

Povesteste-le lucrurile marunte si vesele din viata ta

De la un timp, nu mai pui mare pret pe lucrurile si intamplarile care te inveselesc si ajungi sa le tratezi ca pe ceva obisnuit.Fa-le cunoscute si lor aceste lucruri obisnuite care iti insenineaza ziua. Se vor bucura nespus si le vor trai ca si cand ar fifost acolo, alaturi de tine. Iar tu vei suplini, intr-un fel, momentele in care nu esti alaturi de ei.

Fa-le mici cadouri

Parintii nu-si vor dori niciodata daruri substantiale din partea ta, iar daca le vei face, gandul ca ti-ai cheltuit banii pentru ei iiva ingrijora peste masura... O felicitare, o fotografie in rama, o zaharnita, o carte... daruieste-le lucruri mici si vei primiinapoi sentimente mari.

Lasa-i sa faca parte din viata micutului tau

Tine numai de tine sa cultivi o relatie frumoasa intre copilul tau si bunicii lui. Daca ai un program care nu iti permite sadedici prea mult timp copilului, nu opta pentru o bona, in cazul in care bunicii sunt bucurosi sa stea cu nepotelul.Pentru ei este o placere, cat despre cel mic... nu va uita niciodata povestile bunicului sau placintele bunicii. Prichindelul vaavea in felul acesta o copilarie de vis, iar parintii tai, o viata linistita si plina de intamplari fericite.

Si, nu in ultimul rand, nu uita niciodata ca, pentru a fi o mama buna, trebuie mai intai sa stii sa fii un copil bun.

Page 1 of 1


Gandeste in perspectiva si protejeaza-ti copilul!Scris de Otilia Ignat

Sa aduci pe lume un copil si sa-l cresti este cel mai frumos lucru din lume. Unul dintre lucrurilecare ii deosebeste pe parinti de restul adultilor este capacitatea de a vedea in perspectiva, dea anticipa si, in felul acesta, de a-si proteja copilul, indiferent de varsta sau de riscurile micisau mari la care se poate expune.

Cred ca o nenorocire nu se intampla de doua ori, ca a preveni este mult mai usor decat arepara si ca niciodata precautia, chiar si exagerata, nu este inutila atunci cand este vorbadespre sanatatea si integritatea copilului sau a copiilor tai.

1. Nu lasa niciodata singur un nou-nascut

Chiar daca bebe este foarte mic (sau tocmai pentru ca este foarte mic), chiar daca stii, dinexperienta, ca doarme snur trei ore, intre reprizele de alaptat, nu-l lasa singur, nici macarjumatate de ora, cat sa fugi repede la magazinul din coltul blocului.

In primul rand, este complet lipsit de orice capacitate de a reactiona. Ce se poate intampla rau copilului tau, in cazul incare nu esti alaturi de el? Se poate ineca, se poate speria de un zgomot, se poate trezi din somn si poate plange atat detare, incat sa se puna in pericol, poate voma, existand riscul de a se ineca, se poate misca in patut, acoperindu-se cupaturica, acest lucru putand duce la asfixiere.

Daca pleci din casa chiar si pentru 10 minute sau iti faci o baie lunga, gandeste-te la cate se pot intampla in absenta ta.Nu sunt pesimista, sunt doar prevazatoare: un cutremur, o explozie intr-un apartament vecin, hoti care sa intre in casa... Intoate aceste cazuri, si inca multe altele, prezenta ta face diferenta dintre bine si rau!

2. Pericolele din casa

Este imposibil sa stai cu ochii pe micutul tau, care acum merge de-a buselea sau, hopa-hopa, in picioare, toata ziua.Exista momente in care, oricat ai vrea, ramane nesupravegheat.

In consecinta, camera in care sta trebuie sa fie cel mai sigur loc de pe pamant. Nimic care sa poata fi tras, nimic care sacada, nimic care sa taie, nimic care sa curenteze, nimic pe care se poate catara si, implicit, de pe care poate cadea, nici opunga de plastic (se poate sufoca) si, daca totusi exista, fa gauri mari in ele, astfel incat micutul sa poata respira in cazulin care se joaca si isi pune punga pe cap, nimic care sa fie dus la gura si inghitit - nasturi, monede, nici un fel de cutii cumedicamente.

Secretul este sa te gandesti ce poate face copilul tau cu oricare dintre lucrurile care ii pot ajunge in manute. Si saactionezi in consecinta. Putina grija te scuteste de incidente care pot deveni drame.

3. Bucataria, baia, balconul, ferestrele, usa de la intrare

Daca micutul a plecat pe propriile picioare, casa intreaga trebuie sa devina un loc sigur. Nu are voie sa aiba acces lachimicalele din casa, detergenti, clor, prafuri de curatat, insecticide. Toate stau sub cheie.

Usa de la baie trebuie sa fie in permanenta bine inchisa. Cand micutul este prin preajma ta, la bucatarie, foloseste doarochiurile din spate ale aragazului si asaza un scaun in dreptul cuptorului. O secunda de neatentie se poate plati cu multmai mult decat merita - arsuri, opareli... Micutul nu intelege faptul ca focul arde si ca apa fierbinte face foarte rau. Tu, da.Si este mult mai usor sa preintampini.

Balconul - daca nu este inchis, nu iti lasa copilul singur nici o secunda. Cei mici dau dovada de o inventivitate incredibilaatunci cand vor ceva. Spre exemplu, pe fiica mea am prins-o in balcon, cocotata pe un lighean din plastic, pentru rufe,intors cu fundul in sus - si asta in momentul in care inca mergea doar ajutata. Ca atare, nu ii subaprecia pe micuti!

In ceea ce priveste ferestrele, trebuie spus faptul ca plasele de tantari nu il protejeaza pe prichindel de riscul de a cadeaafara! Este crunt, dar nenumarate cazuri de genul acesta dovedesc ca, uneori, nu ne gandim la toate pericolele, din jurullor (sau al nostru).

Usa de la intrare trebuie asigurata in asa fel, incat micutul sa nu o poata deschide. Te poti trezi cu el fugit din casa, si astanu ar fi inca nimic, dar gandeste-te la pericolele de pe casa scarilor. Ai grija si la usile cu geam de sticla, care se pot trantidin cauza curentului si se pot sparge. Iar cioburile ranesc!

4. Locul de joaca de afara

Page 1 of 2


Avem inca locuri de joaca periculoase pentru cei mici. Astfel incat, acestia trebuie supravegheati, ajutati si protejati. Nueste nevoie sa-l cocolosesti pe micut, ci doar sa fii capabil, tu, ca parinte, sa eviti tragediile.

Nu ii da voie sa se urce in locuri in care tu nu poti ajunge, nu il lasa in locuri in care nu il vezi, nu il lasa singur in leagan,chiar daca stie sa-si faca vant singur, deoarece poate lovi alti copii sau poate cadea. Nu il lasa descult in nisipul din parc,pentru ca exista riscul sa se taie grav (am vazut cu ochii mei), in cioburi.

Nu ii permite sa iasa pe strada in locuri in care circula masini. Nu il lasa in grija unor mame sau bone ale altor copii. Niciele nu iti cunosc copilul, nici tu nu le cunosti pe ele.

"Leacul" tuturor relelor la care m-am referit mai sus, dar si al celor pe care nu le-am pomenit, dar care se pot intampla,este la indemana fiecarui parinte. Priveste in jurul tau, in jurul locului in care sta, se joaca si poate umbla copilul tau siimagineaza-ti toate tragediile care se pot intampla. Bazeaza-te pe instinct, care este cea mai buna arma a parintelui inlupta cu neprevazutul, cu incidentul, in ultima instanta, cu raul!

Page 2 of 2


Cum scapi de petele de pe haine?Scris de Ileana Voicu Ghinea

Una dintre neplacerile pe care le intampini in viata de zi cu zi o reprezinta petele. Ti-aicumparat de curand o bluza si, cand ai luat masa in oras, ai patat-o cu sos, copilul tau arehainutele pline de suc de morcov, ai avut musafiri, iar fetele de masa sunt pline de pete de vinsau de scrum de tigara...

Este bine sa stii ca, pe langa produsele de curatat pe care le gasesti in magazine, exista osumedenie de trucuri la care poti apela pentru a rezolva aceasta problema.

"Lupta" cu petele...

Petele de ciocolata pot fi indepartate daca torni apa rece pe pata, dupa ce, in prealabil, aiindepartat ciocolata uscata de pe material;

Poti scapa de petele de grasime de pe haine daca, inainte de a pune bluza la spalat, apliciputina sare de bucatarie sau pudra de talc, pe suprafata patata;

"Cui pe cui se scoate" - pentru a "scoate" petele de vin rosu, apeleaza la vinul alb, intotdeauna va da rezultate;

Copilul tau foarte energic s-a jucat in parc si hainele lui sunt pline de pete de iarba. Foarte simplu: freaca zona patatacu tarate si apoi pune hainele la spalat. Cu siguranta, se vor curata;

Pentru petele de cafea si ceai se pot folosi apa rece si sapunul. In aceasta situatie, evita pe cat posibil apa calda,pentru ca ajuta pata sa se fixeze mai bine;

Nazdravanul tau tocmai a inceput scoala si i se pare mai interesant sa scrie pe haine in loc de caiet... Nu-i nimic.Remediul se gaseste chiar in poseta ta! Aplica fixativ pe petele respective si apoi pune haina in masina de spalat. Deasemenea, poti stropi zona patata cu lapte sau zeama de lamaie. Vezi ce simplu se rezolva lucrurile?

Otetul este foarte bun pentru a indeparta urmele de antiperspirant de pe haine;

In cazul petelor de noroi, curata haina cat de bine poti si apoi las-o la inmuiat, in apa. Daca petele sunt mai dificile,curata un cartof, taie-l in doua si apoi freaca zona patata;

Pentru indepartarea petelor de morcov, cea mai eficienta este apa rece;

O solutie obtinuta din amestecul unei parti de otet cu trei parti de apa este idela pentru indepartarea petelor de bere;

De asemenea, otetul poate fi folosit pentru indepartarea petelor de sare care apar pe incaltaminte din cauza zapezii;

Petele de motorina, benzina sau ulei de masina pot disparea cu ajutorul dizolvantului;

Petele de mucegai aparute pe hainele vechi pot fi indepartate cu o solutie obtinuta din amoniac si apa;

Dupa ce si-a exersat talentul de pictor, puiul tau este patat de carioca din cap pana-n picioare. Alcoolul medicinal te vascoate din necaz, cu siguranta;

Petele lasate de sucul de fructe pot fi eliminate cu zeama de lamaie;

Petele de galbenus dispar daca aplici pe zona patata saramura;

Ceara de lumanari de pe haine poate fi indepartata cu ajutorul fierului de calcat. Peste zona cu probleme asaza unservetel si apoi calca-l cu fierul.

Indiferent de solutia pe care vrei sa o folosesti pentru curatarea petelor, ai grija sa o incerci mai intai pe o suprafata foartemica si cat mai ascunsa de material. In acest fel, in cazul in care materialul nu reactioneaza foarte bine, nu vei distrugeobiectul respectiv. Curatatoria ecologica te va putea ajuta in situatiile mai dificile.

Nu numai hainele pot fi cele mai bune "gazde" pentru pete. Acestea pot fi gasite si pe mobila. Picaturi de apa, grasime depe maini, urme ale unor cani sau pahare asezate in mod necorespunzator, toate acestea, mai mult decat sigur, iti vor pataobiectele de mobilier.

Nu o sa-ti vina sa crezi, dar cea mai eficienta metoda de a scapa de acest inconvenient este maioneza. Pune doua linguripe o bucata de hartie si freaca suprafata patata. O sa vezi ca, in afara faptului ca piesa de mobilier s-a curat, a capatat siun luciu deosebit. Aceeasi suprafata poate fi curatata si cu un amestec obtinut din ulei si otet.

Page 1 of 1


Fii aproape de copilul tau si atunci cand esti plecataScris de Alina Popescu

Calatoriile de afaceri, internarea in spital, divortul... Toate acestea (si multe altele) reprezintamotive care impun distanta fizica intre unul dintre parinti si copil.Este dificil sa nu iti poti arata dragostea pentru cel mic in fiecare zi sau secunda, astfel incateste preferabil sa gasesti modalitati eficiente care sa te apropie de prichindel si in momentelein care nu esti alaturi de el.

Un apel telefonic zilnic sau chiar mai multe pot face minuni. In acest fel, vei afla care suntcele mai noi trasnai ale prichindelului si care sunt nevoile sale. Iar cand il vei auzi spunandu-ti"Mami, imi e dor de tine", sunt sigura ca vei face tot ce este posibil macar sa il auzi cat maicurand, daca revederea este inca departe...

Suna-l in fiecare seara si intreaba-l ce a mancat la cina. Este un artificiu minunat pentru a-ldetermina sa inceapa conversatia - se stie ca, uneori, micutii se intimideaza atunci cand timpulpetrecut impreuna cu parintii este redus considerabil. In plus, in acest fel vei fi mereu la curentcu dieta pe care o urmeaza.

In cazul in care trebuie sa pleci din localitate pentru afaceri sau in interes de serviciu, pregateste "terenul". Povesteste-icopilului despre aceasta calatorie cu o saptamana inainte de ziua plecarii, oferindu-i astfel timp sa se obisnuiasca cuideea. In momentul in care pleci, acest lucru trebuie sa para cat mai normal, ca si cum ar fi o zi clasica de lucru.

In timpul conversatiilor voastre telefonice, nu uita sa ii spui povestioara preferata, sa il alinti asa cum numai tu o faci, saii spui cat de mult il iubesti sau sa ii canti melodia favorita. Toate acestea au darul de a-l calma pe prichindel si de a-l ajutasa doarma linistit si impacat. Intr-un fel, va simti ca esti in continuare langa el...

Discutiile pe care le purtati la telefon au efect terapeutic si asupra ta. Chiar daca micutul are o varsta frageda sau esteinca un bebelus, de multe ori chipul i se lumineaza sau zambeste in clipa in care iti recunoaste vocea. Si, chiar daca acestlucru nu se intampla, cel putin tu vei avea sentimentul ca ii esti aproape si ca esti strans legata de el in acel moment.

O alta varianta este sa te inregistrezi in timp ce ii citesti povestile preferate. Caseta audio sau video va fi la mare pret siatunci cand copilul va creste, la fel ca si fotografiile voastre de familie. Fetita sau baietelul tau vor sti intotdeauna cat deimportanta este relatia voastra.

In cazul copiilor de varste mai mari, poate functiona un alt truc: umple un borcan cu bomboanele preferate ale celuimic, din care va consuma zilnic cate una. Cu fiecare bomboana care dispare din borcan, va vedea, efectiv, cum trecetimpul pana la intoarcerea ta.

O fraza-cheie functioneaza intotdeauna. Spre exemplu, inainte de a pleca, spune-i: "Intotdeauna ma intorc acasa" sau"Timpul trece foarte repede". Roaga-l sa repete fraza, pana cand o va crede cu adevarat.

Cum jucariile ii plac la nebunie copilului tau, poti inregistra un mesaj special pentru unul dintre plusurile sale muzicale.Astfel, de fiecare data cand cel mic va strange in brate sau va apasa pe burtica ursuletul favorit, acesta poate "rosti"mesajul dorit, cu vocea mamei sau a tatalui: "Mami/Tati te iubeste".

O alta idee este aceea de a-i oferi prichindelului un obiect care sa ii aminteasca de tine si care sa il ajute sa treacapeste durerea despartirii, de fiecare data cand vei fi nevoita sa pleci de langa el. Este preferabil sa ai si tu in posesie unobiect similar, pentru ca micutul sa simta cat de puternica este legatura voastra.

O bratara este ideala in acest sens. Spune-i micutului ca bratara aceea ii va aminti de fiecare data si pe tot parcursul zileifaptul ca in curand vei reveni acasa. Este un obiect care, desi aparent nesemnificativ, ii confera copilului sentimentulsigurantei.

In cazul in care cel plecat de acasa este sotul tau, ii poti spune aceasta poveste minunata, care ii va arata cat de mult iliubeste tatal sau. Inainte de culcare, in fiecare seara, saruta-ti copilul pe ambii obrajori, spunandu-i ca un sarut este dinpartea ta, iar celalalt este trimis de tata.

Inainte de a-l saruta din partea tatalui, prefa-te ca scoti pupicul din buzunar si spune-i ca, in fiecare dimineata, tata iitrimite un sarut, care zboara pe bratele vantului pana cand ajunge la voi acasa. Tu il prinzi si il tii ascuns pana seara, candil saruti de "Noapte buna" din partea amandurora.

Aminteste-i ca, indiferent de locul in care se va afla fiecare dintre voi, sarutul va sti intotdeauna sa ajunga la el. Aceastapoveste il va ajuta pe micut sa faca fata despartirii, de fiecare data cand tu sau sotul tau nu ii puteti fi alaturi.

Page 1 of 1


Cum il ajuti pe micutul tau sa aiba popularitate?Scris de Greta Harja

Este una dintre cele mai delicate chestiuni pe care va trebui sa le gestionezi odata ce micutultau a inceput sa mearga la gradinita. Bineinteles ca situatia va suferi modificari in functie demediul social, caracteristicile acestuia sau personalitatea copilului tau.Este important ca micutul tau sa stie cat mai devreme cum se poate face placut de cei din jurylsau, fara ca prin aceasta sa se inteleaga faptul ca toata lumea, fara exceptie, trebuie neaparatsa-l indrageasca...

Asa cum se intampla de multe ori, popularitatea este direct proprotionala cu prosperitateamateriala. Este nedrept, insa nu vei schimba tu acest lucru. Adesea, copiii care nu suntimbracati dupa ultima moda, nu au abilitati scolare sau sportive deosebite (fara ca acest dinurma aspect sa insemne ca ar fi mediocri), sunt ignorati.Si nimic nu ar putea fi mai dureros pentru ei... Poate doar faptul ca sunt luati in deradere decei situati la polul opus, caci se intampla si asa...

Pentru orice parinte, este sfasietor de trist ca micutul sau sa vina de la gradinita sau de lascoala amarat ca "nu au vrut sa se joace cu mine". Faptul este ingrijorator, pentru ca acest copil risca sa se inchida insine, izolandu-se si devenind o persoana introvertita si neincrezatoare in sine.Prichindelul nu se poate descurca singur, are nevoie de ajutorul tau, pe care trebuie sa i-l acorzi cat mai diplomatic posibil.Sa vedem cum este bine sa proedezi si cum ar fi gresit...

Ce sa nu faci?

Nu-i spune fetitei tale ca este mai draguta decat colega ei, care nu vrea sa se joace impreuna cu ea numai pentru caeste invidioasa. Nu va rezolva problema si exista posibilitatea ca a doua zi fetita sa-i spuna "rivalei": "Sunt mai frumoasaca tine!. Analog, nu-i spune baietelului ca "celalalt" este mai slab ca el si il necajeste din invidie.Urmarile nu ar fi greu de intuit... Aceasta ca sa nu mai spunem ca o asemenea afirmatie ii transmite copilului mesajulsubliminal "Nu stiu ce sa fac pentru a te ajuta".

Evita indemnurile gen "Nu-i lasa sa te necajeasca!". Micutul va crede ca nu-l intelegi (sau si mai rau, ca nu-i acorziatentia cuvenita) si pe viitor va evita sa ti se mai confeseze. Niciodata nu trata cu usurinta "problemele existentiale" alemicutului tau, caci pentru el sunt foarte importante!

Nu te lansa in critici vehemente la adresa copiilor care il necajesc pe micutul tau. Doar nu vrei sa-i sadestiresentimentele si ura in suflet, nu-i asa?

Ce sa faci?

Asculta-l cu infinita rabdare si intelegere. Este important sa "dai in mintea lui", cu alte cuvinte sa te straduiesti sapercepi dimensiunea problemei sale, raportata la varsta sa. Nu minimaliza problema, dar nici nu-i da o importanta maimare decat ar trebui. Incearca sa te repliezi si sa-ti adaptezi reactiile in functie de felul in care se manifesta cel mic.

Dupa ce iti relateaza, intreaba-l ce si-ar dori sa se schimbe si solicita cat mai multe detalii. Poate ca nu este vorba de omarginalizare. De exemplu, este posibil ca mai multi copii sa nu fi fost inclusi intr-un joc (inclusiv al tau), dar copilul tindesa ia totul prea personal.De asemenea, sondeaza terenul in ceea ce priveste reactiile sale: poate ca a facut sau spus ceva care sa-i fi suparat peceilalti in prealabil. Sau poate ca nu a fost vorba de un act deliberat.

Este esential sa cunosti cat mai multe amanunte in legatura cu ceea ce se petrece in colectivitate. Numai asa il veiputea sfatui. Copiii au tendinta sa se cramponeze de ideea "Au ceva cu mine, sunt rautaciosi", dar de foarte putine oriaceasta este realitatea. Indruma-l sa se implice in activitatile de la scoala, chiar si in cele care-i plac mai putin.Dar fii atenta: granita intre dorinta de a fi acceptat si integrat in colectiv, pe de o parte, si atitudinea servila, pe de altaparte, este extrem de fina. Rolul tau primordial este de a gestiona situatia, pentru a preveni acest lucru.

Page 1 of 1


Cum sa fii prezenta in viata copilului de la nastere laadolescentaScris de Ana Tomescu, designer de ambient

Programul aglomerat pe care il ai nu te lasa sa iti vezi destul de des copilul si iti pare rau, dardaca te vei invinovati mereu, nu iti va fi de ajutor nici tie si nici lui. Mai degraba profita de toatemomentele cand esti cu el.

De la nastere pana la 3 ani

Unele mame se invinovatesc ca nu sunt alaturi de copil cand este bebelus, insa psihologii parsa fie de o alta opinie: mamicile care lucreaza nu sunt vinovate de nimic.Copiii ai caror parinti lucreaza se dezvolta la fel de bine ca si ceilalti. Singura conditie este sale fie indeplinita prima necesitate: securitatea afectiva. Aceasta securitate este resimtita debebelus prin intermediul reperelor afective care se creeaza, in special cu mama sa, relatiadintre cei doi fiind extrem de stransa in primul an de viata.Iar cand mama nu este prezenta, nu este nici o problema ca de copil sa se ocupe o altapersoana in timpul zilei. Dar este absolut necesar ca aceasta sa aiba pentru el o afectiunesincera.

Atentie la dadacele deprimate sau la baby-siterii ocazionali care nu acorda o afectiune reala copilului. Daca bebelusul nuse simte bine, acest lucru se vede prin faptul ca se trezeste frecvent noaptea, nu mananca si plange in timpul zilei.

De la 4 la 10 ani

Este varsta la care copilul trebuie inscris la activitatile extrascolare care ii plac, dar nu trebuie sa exagerezi nici cu asta. Dedoua ori pe saptamana este mai mult decat de ajuns, pentru ca el trebuie aiba timp si pentru el.Si chiar daca incepe sa aiba ambitii de om mare, un copil intre 4 si 10 ani are o nevoie enorma de parintii sai. Ai grija sanu te intorci acasa chiar la ora de culcare, pentru ca se va bucura atat de mult incat nu va dormi toata noaptea.Fa un efort si ajuta-l la teme si mergi neaparat sa il vezi facand activitatea extrascolara care ii place. Daca in aceastaperioada a vietii copilului nu ii este bine, el va avea probleme cu somnul, va fi surescitat tot timpul si se plange ca seplictiseste.

De la 11 ani la adolescenta

Este varsta cand are nevoie de autonomie, dar si de reguli pentru a-si putea crea repere. Asta nu inseamna ca parintii numai au nici un rol in viata copilului. Din contra, el are nevoie acum de cea mai multa atentie. Trebuie sa ii respectiuniversul, chiar daca ti se pare ca tu nu ai facut la fel la varsta lui.Arata-i ca esti disponibila daca vrea sa vorbeasca cu tine si gaseste-ti o pasiune comuna. Dar nici nu il lasa sa faca totceea ce ii trece prin cap. Semnalele de alarma in caz de probleme sunt la aceasta varsta izolarea, faptul ca nu mai arechef de nimic si ca a renuntat la hobby-urile lui. Somnul si alimentatia sunt perturbate.

Page 1 of 1


Cum il ajuti pe micutul tau sa-si faca prieteniScris de Greta Harja

Inca din primele momente cand ti-ai tinut bebelusul in brate, la maternitate, ai inceput sa-ti facitot felul de vise si sa-ti imaginezi viitorul, mai mult sau mai putin apropiat.Ce fel de personalitate va avea, cum va veti juca impreuna, cum va merge la scoala, cum isiva face prieteni... Acest ultim aspect este mai important decat ai crede, iar bazele trebuie puseinca din primele luni de viata.Socializarea trebuie sa inceapa de la cea mai frageda varsta, nu trebuie sa astepti pentruaceasta ca micutul sa mearga la gradinita.

Pentru unii copii, a-si face prieteni este la fel de normal ca si a respira. Dar aceste cazuri suntdestul de rare si nu trebuie sa te simti descurajata daca micutul tau nu este astfel. Socializareaeste o deprindere care se invata, ca atatea altele, in timp.

Efectele se vor face resimtite, pe termen lung, nu numai din punct de vedere al dezvoltariiafective a micutului, ci si pentru modelarea caracterului sau: un copil care este obisnuit sa fieinconjurat de prieteni, sa se joace impreuna cu acestia si, evident, sa-si imparta jucariile, va fi

un copil altruist, care nu se va preocupa exclusiv de sine si care isi va dezvolta si aptitudinile de comunicare.

Prietenia dintre doi bebelusi este una dintre cele mai durabile, nealterata de interese de nici un fel. De multe ori, acesteprietenii se consolideaza pe masura ce micutii cresc.Pe de alta parte, nu trebuie omis nici faptul ca prietenia copilasilor este mai degraba de ordin situational, contextual: "Eusunt aici, tu esti aici, hai sa ne jucam". Nu trebuie, prin urmare, confundata o amicitie de moment cu o prietenie.

Nu te ingrijora daca micutul tau pare mai dispus sa se joace singur, in loc de a se alatura grupului. Pana in jurul varstei detrei ani, copiii prefera ceea ce psihologii americani au denumit "jocul paralel": se joaca unul langa altul, nu impreuna.Simplul fapt ca fetita ta isi infasa papusa alaturi de o alta fetita care face acelasi lucru denota ca micutele sunt dispuse sacomunice, sa socializeze - doar ca, deocamdata, sunt prea mici pentru a face aceasta.

Este adevarat ca, pentru acei copii care au frati, surori sau veri de varsta apropiata, socializarea nu mai reprezinta cevaatat de dificil. Insa, daca nu este si cazul micutului tau, trebuie sa preiei tu rolul acesta: joaca-te cu el, infasa papusa sauimpinge trenuletul electric, incurajandu-l sa intre in joc alaturi de tine. In caz contrar, cand va merge la gradinita, ar puteaavea serioase problema de adaptare in colectiv.

Unii copii prefera, cel putin la inceput, sa-si creeze o lume imaginara, in care eroii principali sunt ei insisi, alaturi de jucarii:ursuleti, papusi, pitici si asa mai departe. Daca micutul tau procedeaza astfel, nu incerca sa-i impui sa se joace alaturi dealti copii.Dimpotriva, stimuleaza-l sa discute cu acesti "colegi de joaca" si da-i sugestii in acest sens: fie este profesor si le predaelevilor, fie merge la magazin sa faca niste cumparaturi, etc... Aceste jocuri se pot dovedi foarte instructive, iar pe parcurs,micutul se va obisnui sa comunice cu alti copii de varsta sa.

Page 1 of 1


Cum il incurajezi pe micut sa-si faca prieteniScris de Greta Harja

Pentru unii copii, a-si face prieteni este ceva tot atat de natural si de normal cu a respira, darastfel de cazuri sunt destul de rare. Majoritatea copiilor trebuie sa invete in timp sa socializeze.Ca mama, il poti ajuta pe micutul tau, ghidandu-l cu blandete si fermitate si incurajandu-l sacomunice si sa faca placut celorlalti copii, astfel incat sa-si formeze propriul sau cerc deprieteni.

Micutii incep sa socializeze inca din primele luni de viata - incearca sa capteze atentia celordin jur, zambind, gangurind, prinzand un deget - si fac acest lucru mai ales cu parintii si fratiisau surorile, decat cu strainii.Inconstient, bebelusul incepe deja sa-si construiasca propriile "ierarhii": unii oameni sunt maiimportanti pentru el decat altii.

In primul an de viata, prieteniile se leaga foarte usor: cei mici sunt foarte curiosi si dornici sacunoasca pe cei din jur, asa incat vor relationa cu usurinta. Pe parcurs, vor incepe sa se joaceimpreuna, iar in jurul varstei de trei ani, vin si isi anunta parintii ca ei s-au hotarat, se logodesc!

De regula, copiii care mai au frati sau surori sunt mult mai sociabili si isi fac mai usor prieteni.Daca ai numai un copil, este indicat sa-l scoti cat mai des la plimbare sau in parc pentru a avea ocazia sa interactionezecu alti copii. O data ce va incepe sa mearga la gradinita, lucrurile vor deveni tot mai simple.

Tine cont, totusi, de un aspect. Daca urmeaza sa primesti musafiri care au, la randul lor, copii, ascunde jucariile desprecare stii ca micutului nu-i va face deloc placere sa le imparta. In caz contrar, voi, adultii, va veti petrece seara aplanandconflicte, stergand lacrimi si fagaduind ca le veti cumpara si alte jucarii...

Atitudinile sociale pozitive pot fi incurajate de catre parinti, prin vorbe si fapte. Explica-i copilului ce astepti de la el si, candeste posibil, exemplifica-i: "Cand doresti ceva, vei spune 'te rog' ", "Nu avem voie sa-i lovim pe ceilalti", "Trebuie saasteptam sa ne vina randul la joc", si asa mai departe. Cu cat deprinde mai repede aceste lucruri, cu atat ii va fi mai usorsa se faca placut de ceilalti si sa isi faca prieteni.

In jurul varstei de patru ani, copiii devin mai selectivi in alegerea prietenilor - aici, comportamentul incepe sa aiba un rol totmai important. Micutul isi cauta prieteni alaturi de care se simte bine, care simte ca i se potrivesc si ii evita pe cei care auobiceiul sa "sterpeleasca" jucarii sau se manifesta agresiv.De asemenea, se orienteaza, mai mult sau mai putin instinctiv, spre cei care au preocupari comune si impartasescaceleasi gusturi. Sexul nu conteaza, deocamdata; baietii si fetele se joaca fericiti impreuna... singura conditie fiind cafetelor sa le placa masinutele, iar baietii sa nu aiba nimic impotriva sa infese papusa.

Page 1 of 1


Ce rol au prietenii in viata copilului tau?Scris de Cristina Voicu, psihoterapeut de orientare psihanalitica

A lega prietenii si a crea relatii reprezinta cateva fundamente in dezvoltarea emotionala sisociala a copilului. Cand copii sunt foarte mici (sub doi ani) si se gasesc intr-un loc unde suntsi alti copii, acestia prefera mai degraba sa se joace singuri (sa practice acele "jocurileparalele"). Dupa varsta de doi ani, copilul incepe sa se indrepte catre jocurile cu ceilalti,desfasurand in paralel si activitati solitare.

Intre trei si sase ani, copiii se joaca unii cu ceilalti, jocurile lor bazandu-se pe reguli dedesfasurare. Este momentul in care incep sa aiba prieteni favoriti cu care sa doreasca sa sejoace. Copiii intre sase si noua ani ajung sa formeze legaturi emotionale puternice. Din acestmoment, prietenii devin foarte importanti, mai ales datorita faptului ca urmeaza varstaadolescentei in care se vor dori independenti de parintii lor (prietenii fiind singurii care iiraman). In toti acesti ani de formare, parintii isi pot ajuta copiii sa dezvolte relatii frumoase deprietenie.

Moduri de a-ti ajuta copilul sa-si faca prieteni

Ofera-i chiar tu un model in ceea ce priveste relatiile personale de prietenie, aratandu-i cat de mult iti apreciezi prieteniisi cat de bine te simti in prezenta lor, prietenia aparand astfel ca un element important, extrem de valorizat in viata ta;

Invata-l pe cel mic sa multumeasca pentru ceea ce primeste si sa salute de fiecare data cand intalneste pe cinevacunoscut (atat la vedere, cat si la plecare);

Daca este mai "maricel", arata-i si invata-l ce inseamna sa fii apreciat de ceilalti, avantajele de a se face placut, ceinseamna sa fii ranit sentimental si cum poate depasi o astfel de situatie delicata;

Invata-l pe copilul sa comunice! Copiilor prietenosi, spre deosebire de cei timizi, le este mult mai usor sa-si exprimeinteresul fata de ceilalti copii. Acest lucru se poate remedia insa cu ajutorul practicii: complimenteaza si felicita micutulori de cate ori merita (indiferent cat de vag sau accentuat ar fi acest merit) fata de alti copii prin afirmatii de genul: "Aifost atat de simpatic sa-l lasi pe Marius sa se joace cu masina ta! Sunt atat mandra de tine!";Gaseste o modalitate ca jocurile la care participa copilul tau sa fie scurte si interesante, astfel incat nimeni sa nu seplictiseasca sau sa oboseasca;

Incearca sa iti cunoasti copilul. Daca este timid, pentru el ar fi mai stilumant sa aiba in jur copii de varsta mai mica, sase poata simti lider si sa se exprime mai liber;

Nu il lasa sa se plictiseasca. Daca copiii se plang de lipsa de preocupari si nu isi imagineaza ca ar putea face ceva inacel moment, datoria parintelui este sa aiba intotdeauna la indemnana (sau planificate) cateva idei amuzante de joc:coloratul, modelajul cu plastelina, balonasele etc.;

Invata-l sa-i ajute pe ceilalti! Incurajeaza-ti micutul sa fie preocupat atat de sine, dar si de ceilalti in timpul jocurilor.Daca vreunul dintre tovarasii de joaca este ignorat, nu e bagat in seama, este evitat de catre ceilalti, aceasta e o ocaziefoarte buna de a lucra asupra empatiei copilului tau. Este important ca acesta sa fie pus sa se gandeasca cum s-arsimti daca ceilalti copii ar fi avut acelasi comportament de excludere fata de el. In acest fel, copilul tau isi poate dezvoltasi abilitatea de bun negociator si de a rezolva probleme: "Marius a ramas pe dinafara in jocul X. Cred ca s-a simtitfoarte trist. Te poti gandi la un mod de a-l include in joc?";

Invata-ti copilul sa stie sa se ajute singur. Daca se numara printre cei exclusi din joc de catre ceilalti copii sau nu estetratat corespunzator, invata-l sa vorbeasca despre asta colegilor de joaca.

Cu toate aceste oportunitati, exista copii care prezinta o mare usurinta in a lega prietenii si altii care trebuie sa"munceasca" mult la acest aspect. Copiii care o fac natural, foarte usor si degajat, au abilitatea de a fi prietenosi,zambareti, curiosi (mereu dornici sa puna intrebari), de a comunica (a initia o discutie) si de a-i complimenta pe ceilalti(fara a disimula adevaratele sentimente sau pentru a obtine un avantaj din acest lucru).

De ce sunt prietenii importanti in viatacopilului/tanarului adolescent

Copiii invata o sumedenie de lucruri de la prietenii lor (uneori lucruri pe care niciparintii nu ii pot invata, indiferent cat de mult acestia si-ar dori acest lucru).

Prietenii sunt foarte importanti in viata copiilor, in special la varsta pre-adolescenteisi adolescentei (intre 13 si 19 ani). Prietenii reprezinta familia pe care si-o alegsinguri in functie de afinitati si simpatii. Daca aceasta viata sociala este bogata simerge bine (are un grup de prieteni cu care se intelege foarte bine), copilul devine

Page 1 of 2


increzator in el insusi si in oameni, in general. Daca copilul are dificultati in a lega prietenii, de cele mai multe ori se simteranit, trist si singuratic, cu incredere diminuata in sine.

Lucrul cel mai important pe care il invata copiii este cum sa-si faca prieteni, cum sa creeze si cum sa lege astfel de relatii.Parintele il poate ajuta sa faca acest lucru deoarece beneficiaza mai multe mecanisme/unelte. Pentru a reusi in acestproces, copilul are nevoie sa invete strategii pozitive pentru a obtine ceea ce isi doreste. De exemplu, daca ia o jucarie dinmana prietenului lui, copilul trebuie invatat ca aceasta maniera de a obtine jucaria dorita nu e cea mai buna deoarecepoate conduce la situatii conflictuale. Este nevoie sa i se explice ca cea mai buna modalitate de a pastra relatii bune cuceilalti parteneri de joaca este sa invete sa negocieze pentru obiectul dorit, sa astepte rabdator dupa ceea ce are nevoiesau sa gaseasca ceva echivalent cu care sa se joace.

Prietenii sunt cei care ofera suport emotional, un element esential in dezvoltarea unui adult sanatos. Trebuie sa fiiconstienta ca nu poti fi cu copilul tau pe terenul din curtea scolii sau in sala de dans de la absolvirea liceului. Prietenii suntaceia care il sustin in astfel de imprejurari, care il includ in jocurile lor, ii vor face cunostinta cu alti oameni si care, maitarziu, ii vor spune ca arata si este un om minunat atunci cand partenerul/partenera nu-i vor acorda atentia necesara.

Prietenii sunt cei care il pot ajuta pe copilul tau sa invete sa faca multe lucruri deoarece prietenii solutioneaza impreunaprobleme, se imita unul pe celalat si isi impartasesc informatiile si cunostiintele (cum sa fie mai bun la o materie, cum samearga cu bicicleta, rolele, etc.).

Unii specialisti considera ca cel mai important element al succesului viitor al unui copil este abilitatea de a-si face prieteni,mai importanta chiar decat gradul de inteligenta sau diplomele obtinute in timp. Aceasta nu inseamna ca doar copiii ceimai populari in scoala vor reusi mai tarziu in viata. Ceea ce conteaza nu este numarul de prieteni pe care si-l poate faceun copil, ci mai degraba abilitatea de a relationa, de a fi sociabil, deschis, empatic.

Page 2 of 2


Cum sa-l inveti pe cel mic sa se protejezeScris de Greta Harja

In societatea actuala, caracterizata, intre altele, de numeroase acte de violenta, nu este demirare ca ai tendinta sa devii o mama extrem de protectoare, din dorinta fireasca de a-l feri pecel mic de pericole.Indemnul "Nu vorbi cu strainii!" a devenit, probabil, un laitmotiv al fiecarei zile. Insa exista si unrevers al medaliei: cu timpul, i-ai putea dezvolta prichindelului o adevarata frica fata de tot ceinseamna necunoscut, determinandu-l sa se izoleze.

Orice parinte pe care l-ai intreba ce isi doreste pentru copilul sau iti va spune acelasi lucru: sacreasca, sa fie sanatos si fericit. Insa, daca pui problema violentelor din jur si a cazurilordramatice despre care auzim aproape zilnic in mass media... este suficient pentru carespectivul sa-si doreasca sa-l inchida pe cel mic undeva si sa arunce cheia. Asa va fi insiguranta, nu?

Nu, in mod cert aceasta nu este o solutie. Exista insa cateva lucruri pe care le poti face pentrua-l proteja, fara a-i genera spaime nejustificate si anxietate fata de tot ceea ce implica lumea

inconjuratoare.

Fraza de care iti spuneam la inceput, "Nu vorbi cu strainii!", nu reprezinta o solutie. Una dintre cele mai mari provocari aleoricarui parinte consta in gasirea unei definitii adecvate despre ceea ce inseamna "strain". Noi, ca adulti, stim ce implicaacest termen, dar nu si copiii.Una dintre cele mai mari probleme este ca, pentru majoritatea micutilor, un necunoscut nu mai este strain - si nu se maiferesc de el - prin simplul fapt ca afla cum il cheama.

Asadar, ce se poate face? Psihologii americani considera ca este mai bine sa-i invatam pe micuti cu cine sa vorbeasca -si nu cu cine nu ar trebui sa vorbeasca. "Concepeti o lista nominala si explicati-i copilului ca este in regula daca vorbestecu persoanele incluse.Probabil va fi necesar sa-i repetati de cateva ori acest lucru - mai ales cand micutul se confrunta cu o situatie noua (deexemplu merge pentru prima data la gradinita sau la scoala)", afirma psihologul Helen Cope.

As vrea sa ti-l prezint pe...

Este important ca parintii sa detina controlul situatiilor cand cel mic intra in contact cu "strainii". Rudele si prietenii defamilie nu reprezinta un pericol - de aceea, interactioneaza cu acestia in prezenta copilului, spune-i cine sunt, astfel incatcel mic sa stie ca nu are dece sa se fereasca de ei.

Un echilibru fragil

In incercarea de a-i expune copilului pericolul pe care o reprezinta "strainii", parintii fac, de obicei, doua greseli. Fie ii lasape cei mici singuri, spre a-i vedea cum se descurca (o solutie extrem de riscanta), fie exagereaza dimensiunile problemei,incat copilul ajunge sa creada ca la fiecare colt de strada pandeste cate un strain cu intentii dubioase.Risti sa se transforme intr-un mic paranoic... De aceea, prezinta-i problema intr-un stil cat mai lejer - cu acelasi ton pe careil adopti cand ii spui sa nu atinga soba incinsa sau sa nu se joace la prize, de exemplu.

Este bine ca educatia micutului in acest sens sa inceapa de la o varsta cat mai frageda. Si ma refer inclusiv la aspecte deordin sexual. Copilul trebuie sa stie, incepand din jurul varstei de doi-trei ani, ca nu este deloc in regula daca cineva(inclusiv persoanele pe care le cunoaste) isi manifesta intentia de a-l atinge in zone intime.Da, nu este nici o problema daca vecinul il mangaie pe cap sau pe obraz - insa daca devine mai agresiv, copilul trebuie saaiba capacitatea de a face diferenta. Explica-i acest lucru si incurajeaza-l sa-ti spuna imediat, daca se intampla.

Cateva sfaturi pentru a-l proteja pe cel mic

Incurajeaza-l sa-ti vorbeasca. Spune-i ca nu exista subiecte tabu. In felul acesta, te asiguri ca nu-ti va ascunde faptulca un barbat necunoscut ii ofera dulciuri in fiecare zi. Poate ca respectivul este bine intentionat, dar... nu te amagi cugandul ca "asta nu mi se poate intampla mie". Cu siguranta nu e cea mai buna metoda.

Explica-i ca nu este bine sa discute cu oricine sau sa accepte dulciuri de la o persoana necunoscuta.Invata-l sa spuna "nu". Daca este abordat de un necunoscut si, din varii motive, nu se simte confortabil si in siguranta

cu persoana respectiva, nu trebuie sa aiba nici o retinere din a refuza discutia si a se indeparta cat mai repede.

Page 1 of 1


Copilasul tau iti lanseaza noi provocari...Scris de Greta Nita

Traiesti una dintre cele mai emotionante momente de cand ai devenit mamica: prichindelul taua facut primii pasi. Dincolo de fericirea si emotiile inerente, apar noi temeri si preocupari.Personalitatea micutului incepe sa se contureze si poti avea surpriza sa constati ca are o firefoarte voluntara.De asemenea, doreste sa i se acorde in permanenta atentie si, inevitabil, apar situatii pe carenu le-ai mai intampinat pana acum. Iata care sunt cele mai frecvente probleme si cum le potisolutiona.

Nu vrea sa doarma

Pana mai acum cateva saptamani, era foarte simplu: bebelusul era asezat in patut si, nu dupamulta vreme, dormea dus. Dar lucrurile incep sa se schimbe. De-acum, copilasul poate pasisingur, bolboroseste pe limba lui si descopera in fiecare zi lumea.Bineinteles, este nerabdator sa-si afirme independenta. Astfel incat, daca nu vrea sa meargala culcare, nu va ezita deloc sa-ti aduca la cunostinta acest lucru...

Nu este vorba (intotdeauna) de rasfat. Principalul motiv pentru care micutii nu vor sa doarma consta in teama lor de a filasati singuri si de frica lor instinctiva de intuneric.Este esential sa-l obisnuiesti cu aceasta noua ipostaza, iar cuvantul-cheie este "rutina", pentru ca ii ofera siguranta. Infelul acesta, in cateva saptamani, smiorcaitul de la orele de culcare va deveni de domeniul trecutului.

Astfel, in fiecare seara, micutul va face baie, se va spala pe dinti, isi va pune pijamaua si va fi instalat in patut, obligatoriuimpreuna cu ursuletul preferat. Apoi, asaza-te langa el si citeste-i o poveste. In primele zile, totul va fi putin mai ciudat, catot ceea ce este nou, dar in scurt timp micutul se va familiariza cu noua ipostaza.

Nu vrea sa manance

Ritmul de crestere al copilasului nu este atat de intens precum in primul an de viata; drept urmare, si nevoia micutului dehrana este ceva mai scazuta, fara ca acest lucru sa insemne ca ar avea vreo problema.Nu are rost sa te enervezi si nici sa incerci sa-l determini sa manance mai mult; copiii au intotdeauna castig de cauza insituatiile de acest gen, nu in ultimul rand pentru ca izbucnesc in plans...

Apoi, trebuie sa tii cont de faptul ca, obligandu-l sa manance, nu vei reusi decat sa-l faci sa vomite si sa-i creezi surse destres. Eventual, poti incerca sa-l pacalesti sau sa-l rogi; daca nu cedeaza, nu insista. I se va face foame in scurt timp si vacere singur de mancare. Nu uita sa-l lauzi ori de cate ori este ascultator si mananca tot din farfurie.

Rivalitatea intre frati

Aceasta este provocata, cel mai adesea, de gelozie. Copilul se gandeste ca bebelusul va acapara atentia intregii familii siva pierde, astfel, suprematia pe care o detinea pana nu demult. Este esential sa te asiguri ca toti copiii tai se bucura inegala masura de atentie si grija.

Este bine sa incerci sa treci cu vederea eventualul comportament negativ, daca nu s-a intamplat ceva grav si, in acelasitimp, sa-l "investesti" pe copilul de varsta mai mare cu incredere, explicandu-i ca trebuie sa aiba si el grija de cel mic. Seva simti flatat, iar perspectiva de a-ti fi de folos va actiona ca o magie.

Smiorcaitul excesiv

De cele mai multe ori, copiii plang dintr-un motiv bine determinat. Fie doresc sa li se acorde atentie, le este frica de ceva,sunt ingrijorati sau nu se simt bine din punct de vedere fizic. Dar nu intotdeauna iti poti da seama care este problemaprichindelului tau. Tu ai impresia ca totul este in regula - cel putin, asa ar trebui sa fie - si pornesti de la premisa ca serasfata.

N-ar fi, oare, mai simplu sa-l intrebi? Poate ca ii este frica sa nu apara balaurul din povestea pe care i-ai citit-o aseara. Nueste deloc indicat sa-i minimalizezi problema, va avea sentimentul ca nu-l intelegi sau ca nu este suficient de importantpentru tine. Micutii sunt deosebit de receptivi, iar puiul tau, daca simte ca ii esti aproape, iti va destainui despre ce estevorba. Pe de alta parte insa, in cazul in care intrebarile tale nu-si gasesc raspunsul, incearca sa identifici eventuale semnecare ar putea indica probleme fizice.

Agresivitate

Primii ani de viata sunt caracterizati, intre altele, de manifestari instinctive si necontrolate in plan emotional. Prin urmare,nu este deloc exclus sa-l vezi pe micutul tau lovind pe cineva, daca persoana respectiva l-a suparat; sau trantindu-se pejos printre hohote de plans, in incercarea de a obtine ceva ce tocmai i-a fost refuzat.

Page 1 of 2


In aceasta situatie, trebuie sa dai dovada de fermitate si sa-i dai de inteles ca nu-i aprobi sub nici o formacomportamentul. Imobilizeaza-l cu blandete, pentru a nu se lovi si a nu mai agresa pe ceilalti, dar nu-l pedepsi.

Incearca sa-l linistesti si sa-i distragi atentia catre altceva, pana se calmeaza. Abia dupa aceea vorbeste-i, intreaba-l cemotive a avut sa procedeze astfel si explica-i faptul ca a gresit.

Nu uita sa-l asiguri ca il iubesti; dupa ce momentul de furie a trecut, unii copii se simt vinovati si se tem ca parintii nu-i maiiubesc.

Page 2 of 2


A fi un parinte rabdator se invataScris de Greta Harja

"Meseria" de parinte reprezinta, cu siguranta, unul dintre cele mai edificatoare teste derabdare. Este adevarat, se spune ca rabdarea este o virtute - dar aceasta fraza te face sa tegandesti ca este vorba de o insusire pe care numai putini "alesi" o au.In realitate, este ceva care se deprinde cu timpul, chiar daca unii parinti se descurca mai usorla acest capitol. Dar, cu putin efort, orice parinte poate invata sa fie rabdator si sa se amuze insituatii care, nu cu mult timp in urma, il enervau.

In primul rand, trebuie sa inveti sa ai rabdare cu tine insati. Nu te invinovati pentru orice si dadovada de toleranta - fara a cadea in capcana multumirii de sine.Din fericire pentru copii, adultii sunt persoane mature si stiu, de cele mai multe ori, sa isi tinanervii sub control. Nu ridica vocea si impune-ti vointa pe un ton calm, dar ferm, indiferentdespre ce este vorba.

In general, incearca sa nu te gandesti prea mult la ziua de maine si nu te lasa coplesita deprobleme in perspectiva. Concentreaza-te numai asupra chestiunilor imediate, pentru ca

altminteri nu vei reusi decat sa-ti faci griji in plus, si iti vei iesi din fire mult mai repede.

Un nivel mai scauzt al stresului va atrage cu siguranta dupa sine mai multa rabdare din partea ta. De asemenea, incearcasa-i explici copilului, calm, ce astepti din partea lui si care sunt modurile in care poate sa se ridice la inaltimea asteptarilortale.Abtine-te de la a-l acuza. Pentru ca tot vorbim despre asteptari, este esential sa nu pretinzi de la el mai mult decat itipoate oferi, in raport cu varsta pe care o are.

Da, este adevarat ca uneori copiii incearca parca intentionat sa testeze limitele rabdarii parintilor. Daca ai impresia ca estesi cazul micutului tau, intreaba-te de ce procedeaza astfel. Poate ca incearca sa-si defuleze anumite frustrari sau poate case simte neglijat si incearca numai sa atraga atentia asupra lui.

Cum sa-i ajuti pe copii sa-si insuseasca arta rabdarii

Poate ca n-ar fi rau sa privesti problema si din punctul lui de vedere: daca el insusi nu invata sa fie o persoana rabdatoare,probabil ca nu se va stradui sa te ajute nici pe tine in acest demers. Iata cateva mijloace prin care il poti deprinde sa fie opersoana rabdatoare - lucru care ii va fi de un real folos toata viata.

Jucati impreuna jocuri interactive - aceasta il va ajuta sa invete sa astepte pana ii vine randul

De la varste fragede, citeste-i carti groase sau povesti lungi, lasand continuarea pentru seara urmatoare. Nu te lasainduplecata de rugamintile lui de a afla finalul in aceeasi seara

Invata-l sa planteze un pom sau sa ingrijeasca o floare in ghiveci; se va deprinde astfel sa aiba rabdare o perioada maiindelungata, pana va vedea rezultatele muncii lui

Daca isi doreste o bicicleta, ofera-i o pusculita si spune-i sa economiseasca pentru ea. Bineinteles ca tot tu esti ceacare-i va oferi cadoul dorit, dar micutul va invata sa aiba rabdare si va afla, totodata, cate ceva despre valoarea banului.

Page 1 of 1


Importanta relatiei parinte-copilScris de Nicoleta Tarantus, in 07 decembrie 2009

Aleth Naquet, moderatorul programului de formare in metoda ESPERE® in Romania, estepsiholog clinic, fondator si moderator in relatiile umane.

Eva.ro a reusit sa ii ia un interviu in care ofera mai multe detalii referitoare la modul de aconstrui o buna relatie parinte-copil, cat de important este sa ascultam cu atentie ceea ce vreasa ne transmita copilul nostru si cum il putem ajuta sa isi rezolve problemele.

Sunteti in Romania moderatorul metodei de comunicare relationala ESPERE® creata depsihosociologul Jacques Salomé. Cum arata si cum se construieste o relatie parinte-copil sanatoasa din prisma metodei ESPERE®?

Relatia parinti-copii este o relatie dificila in masura in care parintii nu au invatat sa isiindeplineasca functiile parentale si nici sa comunice.

O relatie sanatoasa este o relatie care raspunde nevoilor relationale ale copiilor: nevoia de a vorbi despre sine, de a fiascultat si inteles, de a fi recunoscut si valorizat, nevoia de intimitate, de a exercita o influenta asupra anturajului, de avisa si de a crea.

Petru a construi o relatie sanatoasa, este nevoie ca parintii sa invete sa comunice cu copiii, sa invete sa le asculte toateformele de limbaj, sa invete sa se pozitioneze clar in fata lor. Profesia de parinte se invata, iar metoda ESPERE® oferamulte repere si puncte de referinta pentru a propune copiilor o relatie aducatoare de implinire, de autonomie si decrestere.

Spuneti-ne mai multe despre folosirea si alternarea functiilor "mama"/"mamica", respectiv, "tata"/"tatic" si cat deimportante sunt acestea in educarea copilului.

Dimensiunea relationala de "mamica" consta in a da si a primi, implineste nevoile copilului si primeste ceea ce vine de laacesta. Aceasta dimensiune este necesara inca de la inceputul vietii copilului.

Dimensiunea de "mama" este cea care cere si refuza. Este mai frustranta siconstrangatoare, indispensabila pentru a-l ajuta pe copil sa iasa din iluziaatotputerniciei dorintelor lui si pentru a se adapta la realitate.

Acelasi lucru este valabil si in cazul dimensiunilor de "tata"/"tatic".

Ambele dimensiuni sunt necesare, pentru fiecare dintre parinti, astfel incat celepatru dimensiuni sa se intrepatrunda in mod armonios. Daca parintele maternfavorizeaza functia de "mamica", exita riscul ca acest lucru sa il oblige pe parintelepatern sa o favorizeze pe cea de "tata", iar copilul va suferi de lipsa dimeniunii de"tatic" (si invers).

Cat de importanta este relatia parinte-copil, cum ii influenteaza pe ambii informarea lor ca indivizi, impreuna si separat?

Relatia parinte-copil sta la baza dezvoltarii noastre ca indivizi, indiferent dacavietuim alaturi de parintii nostri, o familie adoptiva, bunici sau alaturi de un singurparinte. Pentru dezvoltarea armonioasa a unui copil este necesar sa existe o relatie'bine hranita' cu parintii sau cu persoanele care il cresc.

Aceasta relatie se poate hrani in functie de cele doua dimensiuni ale parintilor: functiile mama/tata si mamica/tatic. Candexprimarea acestor functii este in armonie sau corespunde nevoilor copiilor, atunci este asigurata o dezvoltarearmonioasa a copiilor, ei devenind autonomi, independenti.

Multi parinti spun ca micutii lor sunt prea timizi in relatiile cu ceilalti si se intreaba cum ii pot "vindeca". Ce anumear putea discuta cu ei pentru a le veni in ajutor?

Toate injunctiile prin care se incearca 'impingerea' copilului spre ceilalti, il vor face pe micut sa se simta si mai pierdut, simai singur.

Parintele poate sa invete sa il asculte pe copil, pentru a-l ajuta sa aiba mai multa incredere in el, si poate sa inteleaga

Page 1 of 2


sensul comportamentului pe care il are. Ar fi de preferat sa ii spui: "Nu stiu ce anume incerci sa spui sau cui vrei sa spuiceva prin acest comportament de timiditate, dar imi imaginez ca este cevaimportant pentru tine.

Daca vrei sa imi spui care sunt dificultatile tale in relatiile cu ceilalti copii, pot sa teascult". Acest lucru presupune insa ca parintele sa fi invatat sa asculte limbajelesimbolice ale copiilor.

Cum poate fi ajutat un copil prea emotiv?

Eu ii invat pe parinti sa inceteze sa mai puna etichete copiilor lor, adica sa nu maispuna "Copilul meu este timid sau prea emotiv". Faptul ca un copil traieste anumite emotii, este un semn ca este viu.Despre ce fel de emotii este vorba? Furie? Frica? Bucurie? Ce anume ii deranjeaza pe parinti la aceste emotii alecopilului?

Daca copilul plange este adeseori un semn ca se simte ranit si parintii pot verifica impreuna cu el ranile pe care le are.Cand copilul tipa, acest lucru poate fi de asemenea un semn al faptului ca este ranit sau ca se simte frustrat.

Parintele il poate invata sa isi gestioneze frustrarile numindu-le si propunandu-i sa isi simbolizeze dorintele, asteptandeventual sa le implineasca la un moment dat.

In calitate de parinte, cum imi pot ajuta copilul sa fie mai deschis in a comunica despre orice?

Pentru mine, parintii sunt cei care au nevoie sa invete mai intai comunicarea. Un copil care are parinti deschisi, care stiusa comunice cu el si sa il asculte, va sti la randul lui cum sa comunice. De cele mai multe ori, problema consta in faptul caparintii vor sa isi schimbe copilul, fara sa se schimbe ei insisi.

Cum putem stimula inteligenta copiilor nostri?

Printr-o comunicare vie si sanatoasa din partea parintilor, copilul va avea mai multe sanse sa isi dezvolte inteligentaintelectuala, cea emotionala, dar si inteligenta relationala.

Unde si cum pot fi invatate in Romania tehnicile de "igiena relationala" pentru a avea o relatie armonioasa cucopiii nostri?

Din 2003 singurul organizator al programului de formare de formatori si practicieniin Metoda ESPERE® din Romania este Centrul de Dezvoltare PersonalaAMANESER, condus de Claudia Jimeno Beltran.

Claudia este licentiata in psihologie, iar in anul 1995 a participat la numeroaseprograme de formare focalizate pe 4 sisteme psihologice (Gestalt, analizatranzactionala, programare neurolingvistica, terapie cognitiv-comportamentala).

Din 1998, este trainer si moderator pentru grupuri de comunicare si relationareinterpersonala eficienta si dezvoltare personala. Urmeaza sa fie acreditata laInstitutul ESPERE din Paris ca practician al Metodei de Comunicare relationalaESPERE® pe care a integrat-o in practica sa de 6 ani.

Claudia foloseste metoda in cadrul sedintelor individuale, a diferitelor ateliere, incadrul training-urilor si al altor activitati, peste 3.000 de persoane bucurandu-sepana acum de efectele metodei ESPERE®. V-o recomand cu incredere pe Claudiapentru a invata si a beneficia de instrumentele de igiena relationala si efectele Metodei ESPERE®.

Page 2 of 2


Cum poti sa-l inveti pe micutul tau sa fie respectuos?Scris de Greta Harja

Asa cum se intampla in majoritatea situatiilor, este foarte greu sa le explici micutilor in ceconsta scara de valori si care sunt regulile sau normele pe care ar trebui sa le respecte inraport cu persoanele din jurul lor.Daca ii explici, de exemplu, copilului tau ce inseamna sa fie respectuos si sa dea dovada detoleranta, este putin probabil ca va intelege la care se refera acesti termeni. Exemplelepractice sunt, insa, extrem de valoaroase...

Supravegheaza-te pe tine insati. Asa zisele stereotipuri sau prejudecati se transmit maiusor decat ai crede micutilor. Tu esti cel mai important model pentru copil, asa incat nu-timanifesta fata de el aversiunea sau, in general, dezaprobarea fata de o anumita categoriesociala.

Copiii te asculta mai atent decat ai fi crezut, mai ales atunci cand nu trebuie, intre noi fievorba... Nu face glume in prezenta lui, daca acestea pot fi interpretabile. N-ai vrea sa stii cateconexiuni se pot face in mintea cruda a copilului tau...

Foloseste orice imprejurare pentru a-i oferi exemple concrete: va uitati impreuna la un film sau la desene animate, iicitesti o poveste, colorati impreuna un desen sau, pur si simplu, contextul este de asa natura.

Selecteaza cu atentie jucariile, cartile si programele de televiziune la care copilul are acces. N-ar fi deloc intelept sasubminezi impactul mass media asupra micutului, care, prin natura varstei, este extrem de receptiv la informatii, mai alesla cele care-i parvin pa cale vizuala.

Nu ezita sa discutati impreuna despre exemplele negative, daca acestea exista. Intreaba-l cum ar fi procedat el intr-osituatie similara si povesteste-i, daca este cazul, din experienta personala.

Fii mereu pregatita sa-i raspunzi la intrebari, mai ales la cele care se refera la distinctia dintre onestitate si respect.Spre exemplu, a-i spune unei persoane ca este urata poate ca e onest, dar nu este nici pe departe politicos. Tu stii foartebine acest lucru, dar micutul tau - inca nu...

Respectul fata de ceilalti nu are absolut nimic in comun cu acceptarea unui comportament impropriu. Daca esteagresat, fizic sau verbal, ar trebui sa ceara ajutorul celor in masura sa i-l ofere, nu sa riposteze "cu aceeasi moneda".

Page 1 of 1


Rolul parintilor in dezvoltarea respectului de sine alcopiluluiScris de Greta Harja

Dezvoltarea si mentinerea respectului de sine al unui copil reprezinta o provocare pentrufiecare parinte, constituind un aspect extrem de important pentru evolutia lui in plan personalsi profesional.Copiii care se respecte pe sine sunt deschisi, privesc viata cu realism, dar si optimism sigestioneaza eficient atat conflictele, cat si presiunile negative inerente.La polul opus, cei al caror respect de sine este deficitar sunt predispusi starilor de anxietate sifrustrare, dezvoltand de multe ori complexe de inferioritate care ii vor marca intreaga viata. Iarrolul tau este mai important decat crezi...

Ce este respectul de sine?

Specialistii americani in psihologia copilului definesc respectul de sine ca fiind un ansamblu deconceptii si sentimente pe care fiecare dintre noi le avem pentru noi insine. Felul in care nedefinim si ne percepem influenteaza in mod direct motivatiile, atitudinile si tipul nostru decomportament.

Respectul de sine incepe sa se modeleze si sa se defineasca inca din primii ani de viata - astfel, in jurul varstei de 3-4 ani,copiii incep sa aiba idei si impresii despre sine, ajungand treptat la concluzii care se cristalizeaza pe masura ce acestiacresc.De aceea, este foarte important sa-i incurajezi in permanenta, chiar si pentru aspecte care tie ti se par cu desavarsirelipsite de importanta. A gasit o buburuza si vine mandru sa ti-o arate? A modelat un omulet de plastilina?Lauda-l, manifesta-ti bucuria si arata-te mandra de mica lui realizare. De asemenea, incurajeaza-l - conceptul succesuluiaparut ca urmare a perseverentei se insereaza inepand de acum!

Pe masura ce copilul incearca, greseste, incearca din nou, greseste iar si iar - dar in cele din urma, izbuteste sa realizezeceea ce si-a propus, intelege treptat care ii sunt posibilitatile si aptitudinile, precum si faptul ca, pentru a reusi, este nevoieuneori sa inveti din greseli.Insa ideile si conceptia despre sine sunt legate indisolubil de reactia celor din jur - in special a parintilor, care sunt cei maiapropiati - si de aceea implicarea acestora este esentiala.

De asemenea, in definirea respectului de sine un rol important il are dragostea si suportul celor din jur. Daca un copil aremultiple realizari, dar nu se simte iubit si sprijinit de familie, poate ajunge sa nu se mai pretuiasca, mergand pana la a-siminimaliza cu totul meritele si calitatile.In aceeasi nota, un copil care se simte iubit, dar este ezitant si neincrezator in sine poate sa nu se mai aprecieze deloc. Inconcluzie, respectul de sine al celui mic se construieste prin realizarea unui echilibru intre manifestarea aprecierii si adragostei.

Indicii ale respectului de sine si ale lipsei acestuia

Respectul de sine fluctueaza pe masura ce copilul inainteaza in varsta, fiind influentat de experientele acumulate de celmic. Un copil care nu se respecta este, de obicei, inchis in sine, refractar fata de orice tendinta de comunicare si nu searata dornic sa se implice in nici o activitate.De cele mai multe ori vorbeste negativ despre sine, spunand, de exemplu "sunt un prost", "nu voi fi niciodata in stare sainteleg cum se face asta", "de ce sa ma agit? Oricum, nu-i pasa nimanui de mine" si asa mai departe.

In aceste situatii, un copil nu are deloc incredere in sine, avand tendinta sa renunte imediat la o activitate care nu-ireuseste sau sa astept pe altcineva sa se ocupe de problema respectiva pentru el. De asemenea, este pesimist, retras,dezinteresat si nu manifesta nici o atractie pentru actiuni provocatoare.Pe de alta parte, un copil al carui respect de sine

este pronuntat interactioneaza intotdeauna cu bucurie cu ceilalti si este nerabdator sasocializeze. Se implica in activitati de grup, ii plac atat munca in echipa, cat si lucrulindependent - pentru ca are credinta ca va reusi.

Este in permanenta interesat de orice si gata sa-si asume noi responsabilitati. Diferenta fata decazul precendent se poate remarca si in tipul de afirmatii despre sine: in loc sa spuna "sunt unprost", va spune "nu inteleg...". Isi cunoaste in egala masura punctele tari si slabe, invatand sale accepte pe acestea din urma si sa incerce sa le depaseasca.

Care este rolul parintilor?

Iata cateva modalitati prin care poti contribui - uneori, decisiv - la dezvoltarea si mentinerearespectului de sine al copilului tau.

Page 1 of 2


Fii mereu atenta la ceea ce spuiCopiii sunt foarte receptivi si sensibili la ceea ce le spun parintii. Aminteste-ti sa-l lauzi nu numai pentru o treaba binefacuta, dar si pentru efortul si implicarea de care a dat dovada. Dar nu exagera.De exemplu, daca nu reuseste sa fie numit seful clasei sau capitanul echipei de fotbal a scolii, nu-i spune "ei bine, dataviitoare vei munci mai mult si vei reusi". Foloseste, in schimb, o fraza de genul "ei bine, acum nu ai reusit, dar sunt mandrade tine si de efortul pe care l-ai depus in acest scop". Daca nu-l poti lauda pentru reusita, recompenseaza-l pentru efort.

Fii tu insati un model pozitivDaca tu esti foarte dura cu tine, pesimista sau ai asteptari nerealiste de la propria persoana, este de asteptat ca cel mic saaiba aceeasi atitudine fata de sine. Fii increzatoare si respecta-te, iar copilul te va urma. Pentru ca - nu-i asa? - tureprezinti acum idealul pentru el si isi doreste sa fie ca tine.

Identifica si redirectioneaza conceptiile eronate ale copiluluiIti spuneam ca cel mic te percepe ca pe un model si te idealizeaza... Oricat ar fi de flatant, stii si tu ca nu esti perfectiuneaintruchipata! Asadar, nu-l lasa sa persiste in credinta ca mama lui este o adevarata minune. O astfel de impresie poateprinde radacini si copilul va ajunge sa aiba asteptari nefondate de la el insusi.

Spre exemplu, daca tu esti o inginera de succes iar cel mic vrea sa-ti calce pe urme si are insa probleme la matematica,poate ajunge sa spuna "nu sunt bun la matematica, deci sunt un elev slab si nu voi reusi nimic". Nu numai ca astfel deafirmatii reprezinta o falsa generalizare, dar se pot constitui in premise ale unui esec profesional total.

Cum il poti ajuta sa-si schimbe opinia? Spune-i ceva de genul "esti un elev bun si te descurci bine la scoala. Atat doar catrebuie sa acorzi ceva mai multa atentie matematicii". Ofera-te sa-l ajuti sa infrunte problemele dificile si lauda-l candgaseste solutia corecta.

Fii spontana si afectuoasa cu cel micDragostea si suportul tau contribuie foarte mult la dezvoltarea si mentinerea resoectului de sine a celui mic. Imbratiseaza-ldes, spune-i ca esti mandru de el, lauda-l, recompeseaza-l - fara a exagera, pentru ca cei mici sunt deosebit de sensibili sisimt cand manifestarile de afectiune ale celor din jur sunt reale sau fortate.

Creeaza un mediu familial armoniosUn copil care nu se simte in siguranta in familie nu va ajunge niciodata sa se respecte, pentru ca traieste permanent inteama si presiune. Daca parintii sai se cearta des ori se ajunge chiar la violenta fizica, cel mic se va retrage in sine si nuva mai manifesta interes pentru nimic - niic macar pentru activitatile care altminteri ii fac placere. Familia reprezinta pentrucopil un "port" in care isi doreste sa poata ancora intotdeauna cu drag si fara temeri, stiind ca va gasi acolo sprijinpermanent.

Page 2 of 2


Rolul parintilor in dezvoltarea respectului de sine alcopiluluiScris de Greta Harja

Dezvoltarea si mentinerea respectului de sine al unui copil reprezinta o provocare pentrufiecare parinte, constituind un aspect extrem de important pentru evolutia lui in plan personalsi profesional.Copiii care se respecte pe sine sunt deschisi, privesc viata cu realism, dar si optimism sigestioneaza eficient atat conflictele, cat si presiunile negative inerente.La polul opus, cei al caror respect de sine este deficitar sunt predispusi starilor de anxietate sifrustrare, dezvoltand de multe ori complexe de inferioritate care ii vor marca intreaga viata. Iarrolul tau este mai important decat crezi...

Ce este respectul de sine?

Specialistii americani in psihologia copilului definesc respectul de sine ca fiind un ansamblu deconceptii si sentimente pe care fiecare dintre noi le avem pentru noi insine. Felul in care nedefinim si ne percepem influenteaza in mod direct motivatiile, atitudinile si tipul nostru decomportament.

Respectul de sine incepe sa se modeleze si sa se defineasca inca din primii ani de viata - astfel, in jurul varstei de 3-4 ani,copiii incep sa aiba idei si impresii despre sine, ajungand treptat la concluzii care se cristalizeaza pe masura ce acestiacresc.De aceea, este foarte important sa-i incurajezi in permanenta, chiar si pentru aspecte care tie ti se par cu desavarsirelipsite de importanta. A gasit o buburuza si vine mandru sa ti-o arate? A modelat un omulet de plastilina?Lauda-l, manifesta-ti bucuria si arata-te mandra de mica lui realizare. De asemenea, incurajeaza-l - conceptul succesuluiaparut ca urmare a perseverentei se insereaza inepand de acum!

Pe masura ce copilul incearca, greseste, incearca din nou, greseste iar si iar - dar in cele din urma, izbuteste sa realizezeceea ce si-a propus, intelege treptat care ii sunt posibilitatile si aptitudinile, precum si faptul ca, pentru a reusi, este nevoieuneori sa inveti din greseli.Insa ideile si conceptia despre sine sunt legate indisolubil de reactia celor din jur - in special a parintilor, care sunt cei maiapropiati - si de aceea implicarea acestora este esentiala.

De asemenea, in definirea respectului de sine un rol important il are dragostea si suportul celor din jur. Daca un copil aremultiple realizari, dar nu se simte iubit si sprijinit de familie, poate ajunge sa nu se mai pretuiasca, mergand pana la a-siminimaliza cu totul meritele si calitatile.In aceeasi nota, un copil care se simte iubit, dar este ezitant si neincrezator in sine poate sa nu se mai aprecieze deloc. Inconcluzie, respectul de sine al celui mic se construieste prin realizarea unui echilibru intre manifestarea aprecierii si adragostei.

Indicii ale respectului de sine si ale lipsei acestuia

Respectul de sine fluctueaza pe masura ce copilul inainteaza in varsta, fiind influentat de experientele acumulate de celmic. Un copil care nu se respecta este, de obicei, inchis in sine, refractar fata de orice tendinta de comunicare si nu searata dornic sa se implice in nici o activitate.De cele mai multe ori vorbeste negativ despre sine, spunand, de exemplu "sunt un prost", "nu voi fi niciodata in stare sainteleg cum se face asta", "de ce sa ma agit? Oricum, nu-i pasa nimanui de mine" si asa mai departe.

In aceste situatii, un copil nu are deloc incredere in sine, avand tendinta sa renunte imediat la o activitate care nu-ireuseste sau sa astept pe altcineva sa se ocupe de problema respectiva pentru el. De asemenea, este pesimist, retras,dezinteresat si nu manifesta nici o atractie pentru actiuni provocatoare.Pe de alta parte, un copil al carui respect de sine

este pronuntat interactioneaza intotdeauna cu bucurie cu ceilalti si este nerabdator sasocializeze. Se implica in activitati de grup, ii plac atat munca in echipa, cat si lucrulindependent - pentru ca are credinta ca va reusi.

Este in permanenta interesat de orice si gata sa-si asume noi responsabilitati. Diferenta fata decazul precendent se poate remarca si in tipul de afirmatii despre sine: in loc sa spuna "sunt unprost", va spune "nu inteleg...". Isi cunoaste in egala masura punctele tari si slabe, invatand sale accepte pe acestea din urma si sa incerce sa le depaseasca.

Care este rolul parintilor?

Iata cateva modalitati prin care poti contribui - uneori, decisiv - la dezvoltarea si mentinerearespectului de sine al copilului tau.

Page 1 of 2


Fii mereu atenta la ceea ce spuiCopiii sunt foarte receptivi si sensibili la ceea ce le spun parintii. Aminteste-ti sa-l lauzi nu numai pentru o treaba binefacuta, dar si pentru efortul si implicarea de care a dat dovada. Dar nu exagera.De exemplu, daca nu reuseste sa fie numit seful clasei sau capitanul echipei de fotbal a scolii, nu-i spune "ei bine, dataviitoare vei munci mai mult si vei reusi". Foloseste, in schimb, o fraza de genul "ei bine, acum nu ai reusit, dar sunt mandrade tine si de efortul pe care l-ai depus in acest scop". Daca nu-l poti lauda pentru reusita, recompenseaza-l pentru efort.

Fii tu insati un model pozitivDaca tu esti foarte dura cu tine, pesimista sau ai asteptari nerealiste de la propria persoana, este de asteptat ca cel mic saaiba aceeasi atitudine fata de sine. Fii increzatoare si respecta-te, iar copilul te va urma. Pentru ca - nu-i asa? - tureprezinti acum idealul pentru el si isi doreste sa fie ca tine.

Identifica si redirectioneaza conceptiile eronate ale copiluluiIti spuneam ca cel mic te percepe ca pe un model si te idealizeaza... Oricat ar fi de flatant, stii si tu ca nu esti perfectiuneaintruchipata! Asadar, nu-l lasa sa persiste in credinta ca mama lui este o adevarata minune. O astfel de impresie poateprinde radacini si copilul va ajunge sa aiba asteptari nefondate de la el insusi.

Spre exemplu, daca tu esti o inginera de succes iar cel mic vrea sa-ti calce pe urme si are insa probleme la matematica,poate ajunge sa spuna "nu sunt bun la matematica, deci sunt un elev slab si nu voi reusi nimic". Nu numai ca astfel deafirmatii reprezinta o falsa generalizare, dar se pot constitui in premise ale unui esec profesional total.

Cum il poti ajuta sa-si schimbe opinia? Spune-i ceva de genul "esti un elev bun si te descurci bine la scoala. Atat doar catrebuie sa acorzi ceva mai multa atentie matematicii". Ofera-te sa-l ajuti sa infrunte problemele dificile si lauda-l candgaseste solutia corecta.

Fii spontana si afectuoasa cu cel micDragostea si suportul tau contribuie foarte mult la dezvoltarea si mentinerea resoectului de sine a celui mic. Imbratiseaza-ldes, spune-i ca esti mandru de el, lauda-l, recompeseaza-l - fara a exagera, pentru ca cei mici sunt deosebit de sensibili sisimt cand manifestarile de afectiune ale celor din jur sunt reale sau fortate.

Creeaza un mediu familial armoniosUn copil care nu se simte in siguranta in familie nu va ajunge niciodata sa se respecte, pentru ca traieste permanent inteama si presiune. Daca parintii sai se cearta des ori se ajunge chiar la violenta fizica, cel mic se va retrage in sine si nuva mai manifesta interes pentru nimic - niic macar pentru activitatile care altminteri ii fac placere. Familia reprezinta pentrucopil un "port" in care isi doreste sa poata ancora intotdeauna cu drag si fara temeri, stiind ca va gasi acolo sprijinpermanent.

Page 2 of 2


O seara placuta la restaurant... in compania celui micScris de Greta Harja

De ce sa nu recunoastem: faptul ca esti mamica nu inseamna ca trebuie sa spui "adio" vietiitale sociale si iesirilor cu prietenii, chiar daca cel mic te solicita la maximum si se intampla sanu ai cu cine sa-l lasi seara.Ai ghicit, iti sugerez sa-l iei cu tine la restaurant! I-ar putea prinde foarte bine sa petreaca untimp intr-un mediu elegant si sa se obisnuiasca sa se comporte in societate.Dar tu te gandesti cu teama ca va plange, va murdari fetele de masa, va arunca tacamurile simancarea pe jos, isi va baga degetele in prajitura... Si daca ti-as spune ca aceste situatii pot fievitate, iar seara nu va fi catusi de putin compromisa?...

Cand iti vorbesc de restaurant, nu ma refer la localurile tip fast-food, ci la acele medii selecte,cu ospatari atenti si prevenitori, ambianta placuta, muzica in surdina si meniuri savuroase.Te intrebi cum te vei descurca tu cu micutul - este nerabdator, se plictiseste, nu te asculta siincepe sa fuga printre mese... iar calea spre astfel de scenarii "terifiante" este deschisa! Iatace ai putea face pentru a nu-ti rata seara si a nu te mai supara ca bona tocmai acum nu a fostde gasit...

Inainte de a pleca spre restaurant, nu intra in panica. Majoritatea oamenilor nu are nimic impotriva prezentei copiilor inrestaurant, atat timp cat acestia nu deranjeaza. Iar pentru a preveni situatiile neplacute si protestele celorlalti clienti, iatacateva sfaturi...

Cum sa pregatesti iesirea la restaurant

Este important sa nu-ti fixezi obiective nerealiste. Nu te astepta ca micutul sa fie "copilul perfect": cuminte, linistit si safoloseasca in mod corect tacamurile.A manca la restaurant este o chestiune care tine de indemanare, de eticheta si, ca aproape orice alta abilitate, sedeprinde numai prin exercitiu. Singurul mod in care il poti invata pe cel mic sa se comporte la restaurant este... sa-l iei cutine cat mai des in astfel de seri!

Nu opta pentru restaurante exclusiviste, care sunt atat de pretentioase si care, in context, te pot face sa devii mainervoasa decat esti deja. Exista numeroase localuri elegante, dar mai putin protocolare, unde va veti simti foarte bine.

Spune-i ca veti merge sa luati masa in oras, explica-i faptul ca trebuie sa fie cuminte, insa nu da intregului eveniment onota exagerata si in nici un caz nu-l ameninta: "Daca nu te porti frumos, o sa vezi tu ce patesti cand ajungem acasa!". Nuvei reusi decat sa-l timorezi si, probabil, ca urmare a stresului, i se va perturba procesul de digestie.

Ia-ti masuri de precautie si ofera-i copilului ceva de mancare inainte de a ajunge la restaurant. Ideea nu este ca micutul sase sature, ci sa poata astepta rabdator pana cand chelnerul va aduce comanda. In caz contrar, seara poate fi compromisainainte de a incepe, din cauza scancetelor si agitatiei celui mic.

Ia cu tine cateva jucarii sau o carte de colorat care nu ocupa mult spatiu, pentru a nu-i incomoda pe ceilalti de la masa.Este indicat ca prichindelul sa aiba o ocupatie pana vi se aduce comanda. Nu-i permite insa sa se joace sau sa colorezein timp ce mananca.

Ati ajuns la restaurant...

Daca este posibil, asezati-va langa usa, astfel incat, daca micutul incepe sa planga, sa-l poti scoate afara pentru a nu-ideranja pe ceilalti. Fii insa ferma si nu-l lasa sa intre inapoi in restaurant pana nu se opreste din plans si este linistit.

Cand comandati, nu-l uita pe micut. Intreaba-l ce si-ar dori sa manance (dupa ce in prealabil i-ai prezentat ofertarestaurantului) si lasa-l pe el sa decida. Se va simti important, iar faptul ca i se acorda atentie poate constitui un factorsuplimentar pentru un comportament politicos.

Dupa ce ati comandat, ai putea sa-l iei pe cel mic la o scurta plimbare in jurul restaurantului.

In cazul in care masa este prea inalta si copilul nu ajunge la masa, pune-i sub el haina ta, astfel incat sa te asiguri ca staintr-o pozitie comoda si, in acelasi timp, corecta. Nu te jena sa-l mangai, acest lucru il va ajuta sa se relaxeze.

Daca tine neaparat sa se miste, lasa-l sa se dea jos de pe scaun - dar numai in jurul mesei voastre.

Lasa-l sa guste din farfuria ta. Daca tu insati tratezi aceasta iesire ca pe o aventura, cel mic si-o va asuma ca atare si seva stradui sa nu te dezamageasca, pentru a repeta cat mai curand experienta.

Page 1 of 1


Micutul trebuie sa invete si sa piarda...Scris de Greta Harja

"Nu este atat de important sa castigi, ci sa participi". De cate ori nu ai auzit, oare, aceastafraza? Si, cu toate ca stii foarte bine ca intr-adevar asa stau lucrurile, nu te puteai abtine, maiales in copilarie, sa te gandesti ca premiul ar fi contat atat de mult pentru tine... iar satisfactiaparticiparii este, cel putin pe moment, infima. Sau inexistenta.Tocmai de aceea ti-ai dori sa-i insufli copilului tau spiritul competitiv si sa-l inveti ca in viata, vaajunge in situatia de a pierde... si trebuie sa invete sa fie demn in astfel de situatii, indiferentde context.

In jurul varstei de trei ani, copilul incepe sa inteleaga termenul de competitie si ce implicapierderea sau castigarea acesteia.Tot cam in aceasta perioada, realizeaza principiul recompensei pentru atingerea unui obiectiv.ca parinte, rolul tau este esential.Nu este bine sa-i repeti cat de important este sa castige, pentru ca risti ca micutul sa creadaca tot ceea ce conteaza este sa castige, indiferent de ceea ce trebuie sa faca pentru aceasta -inclusiv sa triseze, de exemplu...

Nu sunt putine cazurile cand copilul devine exagerat de competitiv. Daca a fi dezamagit de prestatia sa este normal, panala un punct, reactiile necontrolate nu-si mai gasesc nici o justificare.In categoria acestora din urma sunt incluse: plans, furie intensa la adresa atat a propriei persoane, cat si a celorlalticompetitori, blamare excesiva, refuzul de a se intalni cu prietenii (rusinat ca acestia ar putea rade de el), izolarea incamera sa si asa mai departe.

Daca ai un copil adolescent, ar trebui sa iei in calcul si posibilitatea ca acesta sa foloseasca substante interzise, pentruimbunatatirea performantei fizice sau intelectuale.

Tocmai de aceea, cultivarea competitivitatii trebuie sa aiba loc de la o varsta frageda, insa pastrandu-se anumite limite. Incazul baietilor, tatal are cel mai important rol.Expresii gen: "cand aveam varsta ta, castigam toate concursurile..." nu-si au locul. De asemenea, copilul trebuie deprinssa accepte infrangerea cu sportivitate si eleganta, si sa nu uite niciodata sa felicite echipa castigatoare.

Nu in ultimul rand, tine cont de urmatorul aspect. Cu cat este mai pasionat de ceea ce face, cu atat sansele sale de castigsunt mai mari, pentru ca si motivatia este pe masura. Prin urmare, nu-i impune o activitate doar pentru ca tu te gandesti caar fi potrivita pentru el, ci tine cont de preferintele sale.

Chiar daca nu a castigat o competitie, spune-i cat de mandra esti de el si ca ai incredere... nu ca data viitoare va castiga,pentru ca astfel nu vei face decat sa pui si mai multa presiune pe umerii sai, ci ca esti convinsa ca va face tot ceea ce vadepinde de el pentru a obtine primul loc.

Page 1 of 1


Atentie, incepe scoala!Scris de Otilia Ignat, in 08 septembrie 2009

"Momentul reintoarcerii la scoala este asemanator cu startul unui alergator de cursa lunga. Unstart bun este o garantie a succesului” afirma Christine Brunet, psiholog specializat inpsihologia copilului, pentru www.psychologies.com.

Pregatirile pentru scoala sunt in toi. De la rechizite, la uniforma. Pregatirea pentru scoalatrebuie sa includa insa si reluarea programului scolar, a activitatilor extrascolare, a ritmuluitipic pentru studiu, adecvat varstei copilului tau.

Cumparaturile pentru scoala

Christine Brunet recomanda parintilor sa aloce un buget de timp mai mare pentrucumparaturile dedicate inceperii noului an scolar. “Este o mica smecherie la mijloc, de peurma careia toata lumea are de castigat. Se aplica perfect si celor care merg in clasa I-a sicopiilor pana pe la 12-14 ani, cand dorinta de indepenta face <strategia> mai putin eficienta.Faceti cumparaturile impreuna cu scolarul vostru. Scoala incepe cu o joaca: doua – trei reprize

de cumparaturi. Lasa-l sa-si aleaga unele din lucrurile pentru scoala – penarul, un set de caiete, ghiozdanul cel nou. Ii vaface placere sa foloseasca ce a cumparat si va incepe scoala cu bucurie. In plus, timpul alocat cumparaturilor este timppetrecut impreuna, cand puteti vorbi despre scoala, dar nu numai”, afirma Christine Brunet.

Psihologul recomanda parintilor sa dedice mai mult timp copilului lor inainte de inceputul scoli. “Faptul ca micutul tau vedeca pe tine te intereseaza subiectul, il va face la randul lui, interesat”, completeaza Christine Brunet.

Revenirea la programul de scolar

Este poate cel mai neplacut moment al reintoarcerii la scoala. Timpul capata alta valoare, libertatea programului serestrange. “Puterea exemplului functioneaza foarte bine in cazul copiilor in cursul primar. Asa ca arata-i micutului scolar caprogramul este esential si ca trebuie respectat. Copilul trebuie ajutat, indrumat, indemnat si mobilizat! Nu-l certa, nu-l zorimai mult decat poate. Mai bine trezeste-l cu un sfert de ora mai devreme, ca sa aiba timp sa-si rezolve toate<problemele> matinale. Lasa-l sa vada si sa simta ca esti alaturi de el. Nu face greseala sa spui <puisor, imi pare rau cate scoli dimineata> sau <mi-e mila de tine>, pentru ca il vei demobiliza. Fii vesela, tonica si optimista! Scoala este obucurie, si trebuie sa-i transmiti celui mic acest lucru”, sustine Christine Brunet.

Uniforma, cea mai buna solutie

Oferta din magazine este mai mult decat indestulatoare. Dar si preturile sunt pe masura. Uniforma este o alternativa careaduce doar beneficii. Asa ca, daca scoala impune uniforma, este foarte bine. Daca nu, fa-i tu una. Alege pentru copilul taucateva tinute, maxim patru, care sa fie haine exclusiv pentru scoala.

“Baiatul meu are 10 ani si merge la o scoala unde uniforma nu este obigatorie.Incepe anul acesta clasa a patra. In anii trecuti, la inceputul scolii alegeamimpreuna cu el trei tinute, care deveneau <uniforme>. La scoala mergea imbracatdoar asa. A fost foarte bine, pentru ca nu exista intrebarea 'cu ce ma imbrac'. Nuexistau mofturi sau pretentii. Fiica mea este in clasa a VI -a si am aplicat, cusucces aceeasi metoda. Are patru tinute, pe care le poate schimba, dar nu mergeniciodata la scoala imbracata cu altceva. Ideea mea a fost adoptata si de mamiciledin clasele copiilor mei, cu sustinerea dirigintei si a invatatoarei. Cred ca si copiii si-au dat seama de avantaje!”, ne-a povesti Cristina, mama a doi scolari.

Lucruri vechi, lucruri dragi

“De cand s-a nascut baiatul meu, care acum are 12 ani, am primit mereu hainutede la baiatul surorii mele, care este cu doi ani mai mare. Copiii cresc foarte repedesi multe din hainute nu numai ca nu apuca sa se uzeze, dar uneori nici nu secunoaste ca au fost imbracate. Dau la randul meu mai departe, copiilor unor

prietene hainele care i-au ramas mici lui Filip. Imi face in egala masura placere sa primesc si sa dau”, povesteste Oana,mama unui baiat care incepe clasa a VI-a.

“Cand am inceput eu liceul, acum multi ani, tata mi-a facut cadou un penar foarte frumos, din piele si un set deosebitpentru scris, cu stilou clasic, pix si creion. Le-am iubit si inca le iubesc! Fiica mea incepe acum clasa a V-a si, pentru caeste o fetita tare ingrijita, tare atenta cu lucrurile ei, i le voi face cadou. Sunt sigura ca se va bucura si ca le va folosi cuplacere, mai ales ca sunt un dar de la bunicul ei”, spune Alina.Concluzia: Primeste si da mai departe. Creezi astfel copilului tau respectul pentru lucrurile din jur, oricat de neinsemnate

Page 1 of 2


ar fi ele, se nasc legaturi, dragostea merge mai departe si, pentru ca tot este criza economica, faci o economie. Implica-ticopilul, astfel incat sa primiti impreuna, sa dati impreuna!

Puncte de bifat inainte de inceputul scolii:

O scurta vizita la mediul de familie, asa de control;Se recomanda o vizita si la stomatolog, cu atat mai mult cu cat dintii copilului sunt in schimbare;Cea mai mare parte a rechizitelor trebuie cumparate dupa ce incepe scoala, pentru ca abia atunci profesorii spuncopiilor ceea ce le trebuie. Deci nu investi in caiete, carti si alte rechizite pentru ca este posibil sa risipesti bani;Schimba ceva in camera micutului. Faceti ordine, scoate din biroul lui, din dulap, tot ceea ce prisoseste. Ai grija sa duciceva – cat de mic, cat de putin - in loc. O lampa de birou, un poster inramat, un dictionar;Vezi care este traseul copilului pana la scoala. Parcurgeti impreuna drumul, de cateva ori. Vezi daca traseele liniilor detransport in comun nu s-au modificat, intre timp;Vorbeste cu invatatoarea/diriginta despre ce poate oferi scoala dupa ore, daca exist un program de genul “after-school” ;O petrecere de “inceput de scoala”, pe care sa o organizezi impreuna cu o alta mamica, si la care sa vina cativa dintrecolegii copilului tau. In acest mod, reintoarcerea in colectivitate va fi mult mai usoara.

Page 2 of 2


Cum vorbesti despre sex cu copilul tauScris de traducere de Gabriela Ceciul

Motivul pentru care "discutiile despre sex" au devenit un subiect atat de spinos intre parinte sicopil este ca nici unul dintre ei nu vrea sa creada ca celalalt este capabil sa o faca. Dar, celmai neplacut lucru pentru tine ca parinte este sa te gandesti la copilul tau ca la o fiintasexuala. Si la fel de neplacut este ca si copilul tau are aceeasi dificultate in ceea ce tepriveste. Totusi, este esential ca discutiile despre sex dintre voi sa nu devina un subiect tabu.

Studiile au demonstrat faptul ca adolescentii care discuta deschis cu parintii lor despre sexsunt mai putin dornici sa-si asume riscurile pe care actul sexual le implica fata de cei care nu ofac. Asa ca, respira adanc si citeste urmatoarele sfaturi:

Elementele disturbatoare

Este clar ca nu este vorba de urmele pe care copilul tau le lasa prin casa cand intra incaltat sinici de dezordinea care domneste in camera sa. Statisticile legate de varsta la care se incepeviata sexuala in zilele noastre sunt cel putin ingrijoratoare. Exista un numar foarte mare de

adolescente care accepta sa faca sex inainte ca organismul lor sa fie pregatit pentru acest lucru. Si acest numar esteprobabil in crestere. In Europa, 1% dintre copiii cu varste intre 11 si 12 ani au deja o viata sexuala activa, iar la un numarde 90 de mii de femei care raman gravide intr-un an, 7 700 au mai putin de 16 ani.

Depaseste-ti propriile inhibitii

OK, trebuie sa recunoastem un lucru: chir si in secolul 21, majoritatea dintre noi ne simtim putin stanjeniti sa discutamdeschis despre sex cu persoane din afara cercului nostru de prieteni foarte apropiati. Cu atat mai dificil ne este sadiscutam astfel de lucruri cu vlastarul neastamparat de langa noi.Nu trebuie sa lasi aceste obstacole sa te opreasca. In schimb, poti recunoaste chiar in fata copilului tau ca iti este dificilsa-i spui astfel de lucruri. Ii poti explica faptul ca parintii tai nu ti-au spus niciodata nimic despre acest subiect, asa ca nicitu nu stii cum sa o faci. Insa este absolut necesar sa-i explici care sunt motivele pentru care vrei sa discutati despre sex.

Fa-o cat mai devreme

Cu cat vei incepe mai devreme sa discuti despre sex cu copilul tau, cu atat iti va fi mai usor pe parcurs sa atingi acestsubiect in conversatiile cu acesta. Bineinteles, exista anumite limite cu un copil de trei sau patru ani, de exemplu. Insa, caregula generala, daca este destul de mare ca sa intrebe astfel de lucruri, cu siguranta este si suficient de mare ca sa siafle - intr-o formula mai simpla, gaseste termenii potriviti pentru fiecare varsta.

Daca au stiut dintotdeauna ca au un penis sau un vagin asa cum au stiut ca au un brat sau un genunchi, nu va mai pareaa fi un mister atat de mare si va fi protejat impotriva jocurilor copilaresti care uneori pot fi periculoase din cauzadezinformarii. Cu cat copilul tau va creste, trebuie sa anticipi fiecare varsta a dezvoltarii lui, astfel incat sa nu se ingrijorezede schimbarile organismului sau.

Deschide subiectul

Daca te ingrijoreaza faptul ca nu vei fi inteleasa in aceasta discutie de catre copilul tau si deja s-a ajuns la faza in care elsau ea a facut un pas gresit si este deja inspaimantat(a) de informatiile pe care le-a auzit de la colegii de scoala, estemomentul sa faci fata situatiei create deja. Gaseste o cale fireasca de a deschide subiectul - de exemplu, copiii intreabade multe ori daca vor avea o surioara sau un frate ca prietenii lor. Aceasta ar fi o buna ocazie sa afli cam cat stie copilultau despre acest subiect si cu delicatete sa-l indrepti catre informatiile corecte.

Nu vorbi mecanic

Asa cum ii vei vorbi copilului tau despre cum si cand si unde se face sex, tot astfel trebuie sa introduci incetul cu incetul inconversatie si notiunea de responsabilitate si emotiile pe care un act sexual le implica, astfel incat in anii de adolescenta,copilul tau sa stie ca o relatie sexuala implica si grija si responsabilitate emotionala fata de cealalta persoana.Accentueaza faptul ca implicarea sexuala le cere ambilor parteneri sa se simta suficient de confortabil unul in companiaceluilalt astfel incat sa poata discuta despre emotii, contraceptie si indoieli.

Discuta despre riscuri fara sa pari puritana

Nu trebuie sa-l faci pe copilul tau sa renunte la sex sau, chiar mai rau, sa refuze sa mai discute cu tine despre acestsubiect; insa, acest lucru nu ar trebui nici sa te opreasca sa vorbesti cu adolescentul tau si sa te asiguri ca este constientde riscurile pe care le implica viata sexuala. Poarta o conversatie informativa si nu te transpune in rolul de judecator atuncicand ii vei vorbi despre bolile cu transmitere sexuala sau despre aparitia unei sarcini nedorite in anii adolescentei.

Nu uita ca in Europa exista cea mai mare rata de sarcini nedorite aparute la varsta adolescentei. Daca adolescentul tau

Page 1 of 2


are deja o viata sexuala activa sau se gandeste sa o inceapa, iar studiile arata ca este posibil sa fie asa, doar spunandu-i"Nu" - nu-l vei ajuta cu absolut nimic. Continua sa vorbesti cu ea sau cu el si ofera-i toate informatiile de care are nevoiepentru a combate diversele "mituri" pe care le aude de la colegi.

Page 2 of 2


Cum sa discuti cu copilul tau despre subiectul sexScris de Greta Harja

Sa presupunem ca intr-o buna zi copilul tau, prea mic, dupa parerea ta, pentru astfel decuriozitati, te intreaba, cu un aer serios si preocupat: "Mama, ce este sexul? Crezi ca o sa maiexiste sex cand voi creste eu mare?" Reactia ta este una de stupefactie, intri in panica si aisenzatia ca te blochezi. Ce ii poti spune, de unde sa incepi si unde sa te opresti cuexplicatiile?

Nu te ingrijora! Fiecare parinte se confrunta, mai devreme sau mai tarziu, cu o asemeneasituatie. A-i raspunde copilului la intrebari referitoare la problemele sexuale este oresponsabilitate care ii sperie intotdeauna pe parinti.Cu toate ca esti o mama comunicativa, ai sentimentul ca nu iti gasesti cuvintele. Dar nu esterecomandabil sa eviti subiectul.Oferindu-i explicatiile necesare si adaptandu-le contextului si varstei lui, il vei ajuta sa aiba unreper concret, iar copilul nu se va simti tentat sa caute raspunsuri la alte surse - care l-ar puteainduce in eroare.

Copilul este o fiinta umana si, in mod evident, cu caracteristici sexuale specifice. Stim ca iti este greu sa accepti asta,pentru tine este tot un bebelus, dar la fel de dificil ii este si lui sa inteleaga si sa accepte faptul ca parintii lui sunt activi dinpunct de vedere sexual.Chiar daca este inca mic, este cat se poate de normal sa fie curios relativ la corpul lui si la ceea ce il diferentiaza de copiiide sex opus.

Cum se manifesta comportamentul sexual la copiii mici?

Copiii de varsta foarte mica obisnuiesc sa-si atinga corpul cand sunt dezbracati, "explorandu-se" cand li se face baie sau lise schimba scutecele, manifestand o evidenta curiozitate si aratandu-se incantati de fiecare descoperire.La varsta aceasta nu stiu sa fie modesti si cauta sa observe, din reactiile parintilor, daca ceea ce fac este bine. Inconsecinta, nu este indicat sa-l certi cand il vezi facand acest lucru sau sa-i indepartezi brutal manutele de pe corp.Va ajunge sa fie rusinat de propriul corp si exista riscul sa dezvolte complexe de inferioritate greu de depasit, care voravea serioase repercursiuni cand va ajunge adolescent.

Ce poti face? Ai la dispozitie mai multe posibilitati de a reactiona. Unii parinti prefera sa se prefaca a nu observa candcopilul se "exploreaza" si bolboroseste incantat de sine si de ceea ce descopera.Este o solutie, dar nu cea mai indicata. Ideal, spun psihologii americani, este sa-i dai de inteles copilului ca, desi nu facenimic rau, este de preferat sa fie singur in astfel de momente.

Asa cum spuneam, nu ai de ce sa fii ingrijorata de acest tip de comportament. Cu toate acestea, daca micutul se aratapreocupat numai de a se atinge si mangaia, in detrimentul oricaror alte activitati care ii faceau placere - de exemplu, joacasau privitul la desene animate - este un semnal de alarma care nu trebuie neglijat.Poate fi un indiciu ca cel mic a fost victima unui abuz de natura sexuala, mai ales daca preocuparea lui in aceasta directiea devenit predominanta.

Este indicat sa folosesti porecle pentru identificarea partilor intime ale corpului?

Dupa ce micutul a ajuns la varsta de trei ani, poti incepe sa denumesti partile sexuale ale corpului ca atare. Poate ca iti vasuna ciudat sau excesiv de stiintific, dar din moment ce copilul este capabil sa inteleaga si sa pronunte corect termeniprecum vagin sau penis, nu exista nici un motiv pentru care ai evita acest lucru.Falsele pudori nu-si au rostul. Gandeste-te ca, procedand astfel, copilul va invata si va percepe mai bine diferentele dintresexe si, pentru ca a aflat de la tine, nu se va simti deloc jenat cand va auzi aceste cuvinte sau le va folosi.

De fapt, majoritatea parintilor procedeaza astfel. Un studiu Gallup realizat de specialistii americani a evidentiat ca 67 lasuta dintre parinti se refera la partile intime ale corpului identificandu-le ca atare.

Ce sa-i spui copilului cand te intreaba de unde apar bebelusii?

In functie de varsta copilului, ii poti spune de exemplu ca bebelusul apare dintr-un ou care se dezvolta, miraculos, la mamiin burtica - si spunandu-i aceasta, indica propriul tau abdomen - si iese afara printr-un loc special, care se numeste vagin.Nu este necesar sa-i explici ce inseamna actul sexual si de conceptie, pentru ca este inca prea mic si nu il va puteaintelege. Totusi ii poti spune ca, atunci cand un barbat si o femeie se iubesc si sunt impreuna, le place sa fie apropiati si

sa doarma in acelasi pat. Eventual, explica-i ca bebelusul apare si creste ca urmare acombinatiei dintre spermatozoizi si ovul.

Majoritatea copiilor cu varsta sub sase ani accepta si inteleg acest rapsuns. Optional, consultacartile de specialitate, care iti pot oferi sfaturi si idei valoroase referitoare la abordareasubiectului.

Page 1 of 2


Ce ar trebui sa faci cand il surprinzi pe copil jucandu-se "de-a doctorul" si expunandu-si partile intime altui copil?

Copiii cu varsta intre trei si sase ani sunt cei care se joaca cel mai des in aceasta maniera. Din pacate, multi parinti aureactii disproportionate cand ii surprind asupra faptului. Cearta si bataia nu sunt in nici un caz o solutie! Si nici sa nuconsideri ca micutul da dovada de promiscuitate.El nu este constient de ce face si in nici un caz nu se poate spune ca ar fi "pervers". Asadar, controleaza-ti reactiile - defapt, vei constata ca simpla ta aparitie il va determina sa se opreasca din "joc" si sa se imbrace imediat.

In principiu, incearca sa-i distragi atentia, orietandu-l pe moment spre alte activitati, adecvate varstei si preferintelor sale.Si nu face mare caz de "jocul" lui.Mai tarziu, discuta cu el si explica-i ca intelegi interesul pe care il manifesta fata de corpul prietenului sau, dar sa nu uiteca este baiat/fetita mare si este indicat sa nu-si expuna partile intime in public. In felul acesta vei stabili niste limite fara a-lface sa se simta vinovat.

Ai putea profita de ocazie ca sa-i explici diferenta intre atingerea pozitiva si cea negativa. Spune-i ca este stapan pecorpul sau si ca are dreptul la intimitate si integritate fizica. Nimeni nu ar trebui sa-l atinga daca nu i se da permisiunea -cu atat mai mult in zonele intime.Ajuta-l sa inteleaga faptul ca are dreptul de a refuza asemenea gesturi si, in situatii extreme, de a cere ajutor. Totodata,asigura-te ca va veni si iti va spune daca se va intampla asa ceva. Este esential ca micutul sa aiba incredere in tine,pentru ca astfel vei putea preveni un eventual abuz fizic.

Cand ar trebui sa initiezi o discutie despre problemele sexuale?

Nu stiu la ce raspuns te asteptai, dar psihologii americani sunt transanti: niciodata! Problemele sexuale nu trebuiedezbatute intr-o singura discutie prelungita, care seamana o sesiune de comunicare si in cadrul careia sa expui toateaspectele.Aceasta chestiune trebuie sa vina de la sine, la initiativa copilului (si nu te ingrijora! va da dovada de initiativa in aceastadirectie mai repede decat ti-ai imagina), iar discutiile trebuie adaptate in functie de ceea ce doreste sa afle si decuriozitatea sa naturala.

Ei bine, mai exista si varianta ca micutul sa nu se arate interesat de subiect si sa nu-ti puna intrebari. Cazurile sunt, ce-idrept, extrem de rare, dar exista si nu trebuie considerate anomalii. In aceasta eventualitate, poti deschide tu discutia,cand copilul are aproximativ 5-6 ani.

In ce masura te poti baza pe educatia sexuala facuta la scoala?

Recomandabil este sa nu astepti pana cand copilul va ajunge la varsta de 7 ani ca sa discuti cu el aceste probleme. Infunctie de optiunea profesorului, la scoala micutii pot fi initiati in probleme de anatomie, iar mai tarziu, pe la 10-11 ani, afladeja despre contraceptie, boli cu transmisie sexuala si sarcina.Parintii trebuie sa fie pregatiti sa continue aceste discutii si acasa, pentru ca, probabil, copilul are o serie de nelamuriridespre care doreste sa vorbeasca numai cu tine. Nu uita ca rolul tau este si acela de a-i cultiva un sistem de valori si simtmoral - ceea ce nu se face la scoala, unde in cele mai multe cazuri se explica doar procesele fizice propriu zise.

La ce varsta ar trebui sa afle fetitele despre menstruatie, iar baietii despre polutie nocturna?

Aceasta discutie trebuie sa aiba loc in jurul varstei de opt ani. Ti se pare prea devreme? Nu neaparat - pentru ca, de pilda,la unele fetite menstruatia poate aparea precoce, chiar la 9 sau 10 ani si putine lucruri sunt mai grave pentru dezvoltarealor psihologica decat sa fie surprinse de acest fapt si sa nu inteleaga ce li se intampla.Este recomandabil ca mama sa discute cu fetita, iar tatal cu baietelul, nu numai pentru a evita situatii stanjenitoare, dar sipentru a le impartasi din propria experienta. Ii va ajuta foarte mult sa stie ca si mami/tati s-a confruntat cu aceasta situatiesi vor intelege ca acest fenomen este perfect normal si marcheaza o noua etapa in devenirea lor.

Page 2 of 2


Sapte sfaturi pentru a fi un parinte mai bunScris de Greta Harja

"Profesia" de parinte, de la care nu ne putem lua niciodata o zi libera, ar deveni "floare laureche" daca micutul ar sti de la nastere cum sa se comporte si cum iti doresti tu sa fie. Dar,din moment ce nu suntem atat de norocosi, aceasta sarcina ne revine noua.Pana aici, nimic nou pentru tine. Insa adevarata provocare o constituie aceea de a-l determinape cel mic sa se ridice la nivelul asteptarilor tale (din toate punctele de vedere) din proprieinitiativa, si nu de teama ca, in caz contrar, va fi pedepsit.

Iata cateva aspecte de care este bine sa tii cont in educatia micutului tau, astfel incatschimbarea sa inceapa din interiorul lui - si nu din exterior, ca urmare a unor presiuni(amenintari sau recompense - nici una dintre acestea nu este indicata, pentru ca setransforma, cu timpul, intr-un fel de "arma de santaj").

Invata sa te faci inteleasa

Daca vrei ca cel mic sa respecte o serie de reguli fara a astepta nimic in schimb, este esentialsa-i explici de ce ii ceri acest lucru si sa-l ajuti sa inteleaga el insusi necesitatea de a le respecta. Daca cel mic nu intelegede ce nu are voie sa se joace la priza, ei bine, exista posibilitatea sa iti dea ascultare - insa numai de teama ca, in cazcontrar, va fi pedepsit.

Respect

Chiar daca este deocamdata numai un prichindel in varsta de trei-patru ani, trateaza-l cu respect si consideratie. Daca tevei purta cu el ca si cand ti-ar fi inferior, este de asteptat fie ca el sa creada ca nu valoreaza prea mult (si e "pe drumul celbun" spre un complex de inferioritate), fie sa devina agresiv in relatiile cu cei din jur. Daca vrei sa aiba incredere in el,trebuie ca in primul rand sa ai tu insati incredere in el si sa-l consideri egalul tau.

Puterea exemplului

Uneori, poate fi nevoie sa ii arati ce astepti de la el prin recurgerea la exemple. Aceasta nu inseamna insa ca il vei"bombarda" cu afirmatii de genul "Ai vazut cat de ordonat este prietenul tau?" si, cu atat mai rau "Mi-as dori sa am un copilasa cum este prietenul tau".In ambele situatii, copilul va simti ca este respins si, foarte probabil, va strica relatiile cu respectivul prieten. In loc de asta,poti apela la exemple preluate din carti sau desene animate. De asemenea, nu uita ca cel mai important model pentrumicut esti tu insati.

Despre autocontrol

Cateodata este aproape imposibil, insa este esential sa nu-ti pierzi stapanirea de sine. Daca ridici tonul, copilul se va simtitimorat si va face, probabil, ceea ce ii ceri - insa chiar nu crezi ca te poti impune si altfel? Sa presupunem ca prichindelulnu si-a facut ordine in camera, asa cum i-ai cerut, iar tu tipi: "De cate ori mai trebuie sa-ti spun sa-ti faci ordine in camerata?".Intimidat, va trece imediat la treaba, insa probabil ca in acel moment si-ar dori sa plece undeva, departe de reprosuriletale...

Comunicare

In afara de regulile uzuale - cum ar evitarea repetarii cuvantului "Nu" si cultivarea respectului de sine, mai sunt catevaaspecte pe care este bine sa le iei in considerare. Nu-l ameninta ("Daca nu te astamperi imediat, vezi tu ce patesti..."), nu-i da ultimatumuri ("Ai jumatate de ora la dispozitie sa-ti pui jucariile la locul lor") si nu invoca "instante supreme" de genul"Baba Cloanta", "Mos Craciun" sau orice altceva asemanator.

Prin folosirea unor astfel de autoritati fictive (sau chiar reale, ca in exemplul "lasa ca vine tatal tau...") nu vei reusi decatsa-i dai de inteles ca nu faci fata si iti pierzi prestigiul. Copilul va crede ca raspunsul la intrebari se afla undeva in mediulexterior si nu in el insusi si va avea nevoie de astfel de stimulente si cand va deveni adult.

Asumarea responsabilitatii

Copilul trebuie sa invete cat mai de timpuriu ca este responsabil pentru ceea ce face si pentru problemele ce ar puteadecurge din nerespectarea unor reguli sau principii. Cu foarte putine exceptii, nu ar trebui sa-i iei aceasta "povara" de peumeri.Poate ca este mai comod sa faci tu ordine in camera lui, dar gandeste in perspectiva: nu poti trai pentru el si in locul lui.Trebuie sa invete sa se bazeze in primul rand pe sine si abia apoi pe ajutorul celor din jur.

Ignorare? Niciodata!

Page 1 of 2


Nu folosi niciodata ignorarea ca strategie de disciplinare sau ca forma de pedeapsa. Stii ce s-ar intampla? Cel mic s-arinfuria pentru ca nu mai este bat in seama si se va incapatana sa persiste in greseala care te-a determinat sa recurgi laaceasta masura.

Page 2 of 2


Noua recomandari utile pentru "meseria" de parinteScris de Greta Harja

"Meseria" de parinte este una dintre cele mai dificile si solicitante pe care le poate exercita unom de-a lungul vietii - si pentru care te simti, poate, nepregatita, indiferent de varsta la care aidevenit mama.Dar cata bucurie iti aduce aceasta "profesie", cate satisfactii... este ca si cum ai fi promovatain fiecare zi si reprezinta unul dintre cele mai frumoase cadouri ale vietii. Iti recomandam,astazi, o serie de sfaturi care te vor ajuta sa comunici cat mai bine cu copilul tau si sa te bucuriin fiecare moment de miracolul maternitatii.

Cultiva-i copilului respectul de sine

Copiii devin constienti de propria persoana de la varste foarte fragede cand, bebelusi fiind, sepercep prin ochii mamei. Tonalitatea vocii tale, limbajul trupului si, in general, orice expresie afetei sunt percepute si asimilate de cel mic.Cuvintele si gesturile tale influenteaza in mod direct dezvoltarea imaginii lui de sine. Prinurmare, remarca-i fiecare realizare si progres, indiferent cat de mici si insignifiante sunt

acestea; lauda-l, se va simti astfel mandru si incurajat.

In masura in care acest lucru este posibil, lasa-l sa faca singur cat mai multe lucruri, va vedea ca ai incredere in el si vadeveni o persoana independenta si sigura pe sine.Prin contrast, a-i minimaliza eforturile si realizarile sau a-l compara mereu, nefavorabil, cu alti copii, il va face sa se simtainutil si va dezvolta complexe greu de depasit.

Asadar, evita sa-l critici daca nu e neaparat nevoie si nu folosi sintagme precum: "Ce lucru prostesc ai facut!" sau "Tecomporti mult mai copilareste decat fratele tau!". Astfel de remarci il vor tulbura si, chiar daca nu o arata, vor starni oadevarata furtuna in sufletul si psihicul lui, aflate in plin proces de formare.

Alege-ti cuvintele cu atentie si da dovada de intelegere. Ajuta-l sa inteleaga faptul ca oricine mai greseste uneori si ca iliubesti in continuare la fel de mult - chiar daca nu-i aprobi comportamentul.

Remarca-i straduinta si progresele

Te-ai gandit vreodata de cate ori reactionezi gresit fata de copilul tau? De cate ori pe zi il critici si ii faci observatii?Probabil ca reprosurile sunt mult mai frecvente decat laudele. Tu cum te-ai simti daca seful tau ar fi excesiv de autoritar sicritic - chiar daca intentiile sale sunt dintre cele mai bune?

Cel mai bine este sa-i atragi atentia in mod subtil, speculand momentul cand il poti lauda pentru ceea ce a facut. "Ti-aifacut patul din proprie initiativa - bravo, este extraordinar!" sau "Am remarcat ca astazi ai fost mult mai atent la lectii decatde obicei".Implicit, ii vei semnala astfel ceea ce te nemultumise pana atunci in comportamentul lui, dar totodata va simti ca este pedrumul cel bun si va sti ce are de facut pentru ca tu sa fii multumita raportat la problema respectiva. Cu timpul, vei observaca isi da silinta sa te multumeasca si in alte privinte.

Stabileste limite si nu permite abateri de la normele de disciplina

Disciplina este necesara in permanenta, scopul ei fiind in principal acela de a-i deprinde pe copii sa se supuna autoritatii sisa-si educe autocontrolul. Copiii pot testa limitele pe care le vei stabili (si cei mai multi o fac), dar aceste restrictii le suntrealmente necesare pentru a putea sa devina adulti maturi si responsabili.Cateva astfel de reguli ale casei ar putea fi: televizorul nu este permis pana nu sunt pregatite lectiile pentru a doua zi, nueste permis ca fratii/surorile sa se loveasca unii pe altii sau sa se jigneasca.

Ai putea institui urmatorul sistem: la prima abatere, sanctiune cu avertisment, iar daca se repeta, urmeaza pedeapsa -care, atentie! nu trebuie sa fie de ordin fizic si nici nu "abate" asupra copilului un suvoi de invective si reprosuri. Deexemplu, interzice-i sa se uite la televizor sau sa iasa la joaca o perioada (durata pedepsei va fi direct proportionala cugravitatea greselii).

Una dintre greselile frecvente ale parintilor este de a nu aplica pedeapsa cand regulile sunt incalcate. Ar trebui sa uiti de"te iert acum, pentru ca e prima oara...". Copilul nu-si va insusi normele de disciplina daca astazi ii spui un lucru si maine ilretractezi sau faci abstractie de ceea ce tu insati ai stabilit. Asadar fii ferma si mentine-ti decizia.

Fa-ti timp pentru copilul tau

Cand viata ta se desfasoara in ritm ametitor si te simti adesea de parca ai fi prinsa in mijlocul unui carusel, este dificiluneori chiar sa ajungi la cina impreuna cu familia - ce sa mai vorbim de alocarea unui interval de timp pe care sa-l petreciin exclusivitate cu copilul tau. Dar nimic nu i-ar face lui mai multa placere. Ce poti face?

Page 1 of 2


Trezeste-te cu zece minute mai devreme dimineata, astfel incat sa puteti lua micul dejun impreuna sau renunta la spalatulvaselor imediat dupa cina si faceti o plimbare.Copiii care simt ca parintii nu le acorda suficienta atentie recurg adesea la actiuni negative, improprii lor, dar cel putin, isispun ei, astfel se asigura ca parintii se vor preocupa de ei. Problema este diferita si mult mai delicata daca esti mama unui

adolescent. La aceasta varsta, tinerii au reactia exact opusa: pe cat posibil, incearca sa evitecompania parintilor. Nu te alarma, este ceva normal si trecator. Asigura-l ca vei fi intotdeaunadisponibila, daca va dori sa discute cu tine.

Nu te simti vinovata daca serviciul pe care il ai iti ocupa cea mai mare parte a zilei si nu aisuficient timp la dispozitie pentru copilul tau. Exista multe lucruri pe care le puteti face impreuna- jucati carti, pregatiti popcorn, mergeti la cumparaturi - iti garantam ca se va bucura de fiecaredin aceste momente!

Fii tu insati un model pentru copil

Copilul isi insuseste foarte multe din modelele de comportament pe care le observa la tine. Cucat e mai mic, cu atat va prelua mai mult. Inainte de a tranti un scaun cand esti nervoasa ori de a tipa pur si simplu, pune-ti intrebarea: "asa vrei sa reactioneze si cel mic atunci cand se va infuria?"Fii constienta in permanenta de faptul ca esti un model pentru el. Studii recente au demonstrat ca acei copii care daudovada de agresivitate in colectiv provin dintr-un mediu familial violent.

Stabileste-ti care sunt trasaturile de caracter pe care doresti sa le cultivi la copilul tau: respect fata de ceilalti, prietenie,onestitate, toleranta, bunatate, altruism si asa mai departe. Si trateaza-l exact asa cum iti doresti sa fii tu insati tratata decatre cei din jur.

Comunicarea trebuie sa fie prioritara

Rezonabil vorbind, nu te poti astepta de la cel mic sa faca diverse lucruri doar pentru ca tu, mama lui, "spui asa". Copiii isidoresc - si merita - explicatii in aceeasi masura ca adultii. Daca nu ai timp sa-i explici, va incepe sa-si puna intrebarireferitoare la sistemul tau de valori (chiar daca nu si-a insusit conceptul ca atare) si nu va sti pe ce baze se intemeiazaacesta.

Exprima-ti asteptarile in mod clar si lipsit de echivoc. Daca intervine o problema, discuta despre asta cu copilul (daca aimai multi, cu cel mai mare), spune-i ce simti si invita-l sa te ajute sa gasiti impreuna cea mai buna solutie. Fa sugestii silasa intotdeauna posibilitatea de alegere.Negociaza cu copilul. Daca sunt invitati sa participe la discutie si tratati ca niste oameni maturi, copiii vor fi cu atat maimotivati sa nu repete greseala si dispusi sa-si asume consecintele.

Fii intotdeauna flexibila si pregatita sa progresezi in arta de a fi mama

Daca te simti uneori descurajata de comportamentul copilului tau, explicatia ar putea fi ca asteptarile tale nu au unfundament real.Parintilor care gandesc in termeni gen "ar trebui sa..." ("ar trebui ca pana acum sa se fi obisnuit sa spuna 'multumesc'atunci cand i se ofera ceva") li se recomanda sa citeasca bibliografie de specialitate, sa discute si cu alti parinti sau cupsihologi. Poate ii ceri copilului ceva peste puterile sale - in raport cu varsta, de exemplu.

Pe masura ce copilul creste si evolueaza, in paralel va trebui sa se modifice si stilul tau parental. Foarte probabil, ometoda care da rezultate acum va fi total inutila peste un an sau doi.

Arata-i ca iubirea ta este neconditionata

Ca mama, esti cu siguranta datoare sa-i corectezi greselile de comportament si sa il indrumi. Dar modul in care vareceptiona indicatiile si sfaturile tale depinde exclusiv de maniera in care vei aborda tu problema. Daca a gresit, evita sa-linvinuiesti sau sa-l critici si adopta un ton moderat, pentru a nu-l inhiba.Explica-i calm ce a gresit si ce astepti tu de la el. Daca il pedepsesti, spune-i in acelasi timp ca asta nu inseamna ca nu ilmai iubesti. Va accepta mai usor masurile punitive.

Obisnuieste-te cu gandul ca nimeni nu este perfect - deci nici tu

Accepta ideea - nu esti o mama perfecta si nu vei fi niciodata. Ai si tu slabiciunile tale. Ce poti sa faci? Identifica-ti calitatile- "sunt o mama iubitoare si devotata", dar si punctele slabe - "trebuie sa fiu mai ferma". Invata sa ai asteptari reale si de latine insati, asa cum ti-am spus ca este recomandabil sa faci in cazul copiilor.Nu trebuie sa detii raspunsul la toate intrebarile. Concentreaza-te asupra acelor aspecte unde este cel mai mult nevoie detine, in loc sa te "imparti" ca sa-i poti multumi pe toti (ceea ce, oricum, este putin probabil ca vei reusi).

De asemenea, fa-ti timp si pentru tine si ocupa-te de ceea ce iti place, singura sau impreuna cu partenerul tau. Nu te simtivinovata. Gandeste-te ca asta inseamna sa ai grija de tine, ceea ce reprezinta inca un model pe care copilul tau si-l vainsusi in timp.

Page 2 of 2


Mamica si necasatoritaScris de Claudiu Ganciu, psihoterapeut

In modul de a privi lumea, femeia se confrunta cu doua ipostaze care au o semnificatie foartemare in campul psihologic. Este pe de o parte ipostaza de "sotie" si cea de "mama". Douaroluri cu ponderi diferite dar care sunt indelung analizate in decursul timpului. Fanteziaexprima de multe ori relatia pe care acestea o au cu propriile dorinte. Implicit ambele roluri aulegatura cu viata sexuala.

Modelul clasic promovat de societatea traditionala si, in mare parte pastrat si in ceacontemporana este cel al continuarii firesti a vietii intr-o continua standardizare - mai intaimaritisul, ulterior graviditatea. Casatoria marcheaza in aceasta imagine debutul vietii sexualesi implicit aparitia copilului prin actul sexual cu scop de procreatie.

In societatea de azi s-au inmultit situatiile in care femeia isi creste singura copilul, cu atat maimult cu cat in Romania cazurile de divort au cunoscut o crestere semnificativa iar acestedivorturi nu au loc numai in contextul unor cupluri fara copii.

Pe de alta parte exista numeroase cupluri care traiesc impreuna, in ceea ce se numeste concubinaj si care au copii.Situatiile tind sa se diversifice foarte mult iar aceasta nu este numai situatia in Romania ci, in ansamblu, in Occident.Societatea occidentala isi dilueaza desatul de mult standardele in ceea ce priveste femeia contemporana. Aceasta diluarenu insemana implicit decat atingerea unui anumit segment al campului psihic, in mare parte destul de superficial.

In esenta problemele legate de "a fi mama fara a fi sotie" raman preocupari autentice chiar la femeile care si-au insusitacest gen de mentalitate deschisa catre toleranta. Desi stii foarte bine ca o asemenea femeie este adaptata social, esteintegrata, este fericita sau nefericita intr-un grad oarecare, oare care este primul gand in minte care iti trece fulgerator prinminte, prima stare pe care o resimti cand te confrunti cu o persoana "gravida dar nu sotie"?Daca ai fi foarte atenta la ceea ce se petrece in tine ai observa ca exista o anumita preocupare si, uneori chiar ocondamnare. Exista un ceva care vine dincolo de tine, un fel de fulger care trece afectiv si pe care, nu ai timp sa-llocalizezi pentru ca el este suficient de "iute". Este o manifestare a ta pe care nu poti sa o simti si sa o traiesti pentru ca nueste ceva pentru care tu esti pregatita.

Situatia poate fi foarte bine inversata la cei care resimt lucrurile "invers". Cei care condamna si care sunt foarte fermi in aconsidera aceasta un pacat fundamental. Poate ca gandul care le trece prin minte este asociat cu o impresie a lor,ascunsa undeva departe si care se refera la o dorinta mai veche a lor. Femeia fara copii care si-a dorit sa fie mama,intalnind-o pe "mama dar nu sotie", resimte poate condamnare dar si dorinta de a fi si ea ca ea. Insa aceasta dorinta esteascunsa undeva intr-o ceata pentru ca nu vrea sa accepte ceea ce este in ea. Si nu vrea sa accepte pentru ca aceastadorinta, prin acceptarea sa, ar produce suferinta, o suferinta pe care ar vrea sa o evite. Cum ar actiona aceasta dorintacare este evitata, refuzata? Un exemplu simplu ar fi cel in care condamnarea ar fi mai exagerata decat este cazul.

A fi gravida

Practica de zi cu zi, mi-a permis sa-mi conturez imaginea ca o femeie vrea mult mai mult sa aiba un copil decat sa aiba unsot. Sedintele in care tema maternitatii este pusa sunt destul de frecvente in grupul de terapie iar impactul emotionalasupra membrilor grupului este foarte puternic.

Opinia este intarita si de psihologul Anca Munteanu, din cadrul CPAP - Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapiecare, in activitatea sa s-a centrat pe psihoterapia copilului si a lucrat efectiv cu gravide. Dupa opinia sa in aceasta situatiede "gravida dar nu sotie" - "sarcina este dorita inconstient de catre femeie, dincolo de faptul ca sarcina a aparut preadevreme sau intr-un moment nepotrivit. A fi maritata sau nu este un lucru minor din punct de vedere (in)constient."

Principala problema consta in ceea ce se petrece in mintea si sufletul femeii. Apar framantari,intrebari, uneori discutii cu partenerul, dubii. Anca Munteanu afirma ca apar intr-o maremajoritate de cazuri dubii cu privire la veridicitatea sarcinii astfel incat prima reactie a femeiicare ia in calcul ipoteza ca ar fi insarcinata este sa repete testul de sarcina.

Presiunea timpului este o alta dimensiune importanta pe care Anca Munteanu o considera unfactor psihologic care merita atentie, atat din partea femeii, a anturajului, a parintilor, apartenerului sexual si, cand e cazul, a psihologului. In fapt problema este de a lua decizia pecare in sufletul sau oricum a luat-o - de a pastra sau de a renunta la copil. Ori aceasta, dinmotive medicale, este o decizie contracronometru. Mai mult, odata ce a renuntat la copil,situatia nu mai poate reveni la starea anterioara. Aici se resimte presiunea timpului.

Cum poate femeia sa faca fata acestei situatii? A accepta decizia luata de suflet, oricare ar fi ea este forma de acceptarein plan real a ceea ce se petrece in ea. Dar aceasta decizie nu satisface intreg campul psihic ci vizeaza anumite straturiprofunde. In planuri mai superficiale ale campului psihic, se desfasoara procese care cauta sa minimalizeze, sa reducasau sa nege calea spre care sufletul persoanei o duce. Acceptarea situatiei ar conduce spre ceea ce numesc - unitateainterioara. Dar aceasta unitate este greu de realizat in contextul in care dincolo de tema maternitatii se vor gasi si alte

Page 1 of 2


teme - relatia cu parintii, cu ceilalti, etc.

A fi sotie

Pe aceasta stare, problema maritisului nu apare apare ca o solutie salvatoare a momentului dat. Este in primul rand osolutie salvatoare pentru campul psihic al unei persoane. Daca am trece dincolo de aceasta situatie am constata caaceasta solutie poate fi, in multe situatii, o "pacaleala".Pentru ca se trece de la un conflict psihologic defasurat acum catre un conflict psihologic desfasurat atunci. Prin "atunci"inteleg pe perioada maritisului. Nu este obligatoriu ca lucrurile sa se desfasoare astfel dar faptul ca doi oameni iau deciziasa constituie un cuplu pentru un copil sau, mai rau, pentru parinti, pentru ceea ce zic vecinii sau colegii nu constituie opremisa foarte optimista a unei casnicii fericite.

Indiferent de contextul curent, in situatia "gravida dar nu sotie", sunt implicate mai multe persoane: femeia, copilul,partenerul sexual si cu siguranta cei apropiati (parinti, rude, prietene, alttii). Chiar daca nu vorbim despre o implicaredirecta, ("parintii mei nu stiu nimic despre avortul pe care l-am facut" este o fraza destul de des intalnita in contexte deacest tip) ei sunt implicati psihologic.

Iata un caz din experienta psihologului Anca Munteanu: S este fiica de agricultori, dintr-un sat sarac, studenta la medicina.A refuzat timp de 3 ani sa aiba relatii sexuale cu prietenul ei. Avand convingerea ca se va casatori, a acceptat sa aibarelatii sexuale cu el. In urma actelor sexuale a ramas insarcinata. Decizia luata? Sa renunte la copil. Motivatia? "ca nuvreau sa afle mamica ca nu am fost cuminte".

Nimic nu parea sa justifice decizia luata. Casatoria urma sa aiba loc peste putin timp, implicit statutul de sotie ar fi sters pecel de a fi gravida si nemaritata. Dar prezenta mamei era foarte puternica in campul psihologic astfel incat ea a luatdecizia in conformitate cu ceea ce simtea pentru mama.

Iata, in final, cateva din ideatiile posibile pe care femeia gravida dar nemaritata le poate avea. In spatele lor se ascundemereu un conflict, un conflict resimtit la un nivel cognitiv si afectiv. Voi oare cum le-ati rezolva pe aceste conflicte?Vreau sa pastrez copilul si partenerul meu vrea. Trebuie sa ne casatorim? Ce va spune familia? Ceilalti? Este daunatorpentru copil sa aiba parinti necasatoriti?Vreau sa pastrez copilul dar partenerul meu nu vrea. Ma voi putea descurca singura cu un copil? Cum voi fi privita?

Nu vreau sa ma casatoresc, nu-mi doresc sa stau cu un barbat, vreau doar un copil, vreau sa fiu o mama celibatara.Am ramas insarcinata intr-un moment nepotrivit. Desi ne dorim copilul, nu consider ca e momentul. Poate peste cevatimp...

Nu vreau si nu pot sa ma gandesc sa renunt la aceasta sarcina. imi doresc copilul. E prima mea sarcina si chiar dacanu a fost programata, in adancul sufletului mi-o doream. Dar nimeni nu ma sustine. Toti (si partenerul meu care speram safie alaturi de mine) imi spun sa intrerup sarcina.Sigur acest articol nu epuizeaza intreaga tematica a problemelor legate de "maternitate" si "cuplu" ci este mai mult unsubiect de meditatie pentru cei care intalnesc astfel de situatii in viata lor sau a celor apropiati lor.

Page 2 of 2


Sa imi las copilul singur acasa?Scris de Nicoleta Tarantus, in 17 martie 2009

Sa fii parinte inseamna un job de 24 de ore pe zi. Chiar daca trebuie sa te duci la serviciu, aimii de probleme de rezolvat, nu iti neglija niciodata copilul! Multi parinti isi petrec multe orepeste program la birou si ajung sa isi vada micutul doar noaptea, atunci cand doarme.

"Am un sentiment de vinovatie de fiecare data cand sunt nevoita sa plec la serviciu. Asvrea sa imi petrec mai mult timp cu micutul meu de 10 anisori, dar, din pacate, nu esteposibil. Am noroc de bunici, care mai vin si stau cu el, dar parca nu este de ajuns...", seplange Ana, mamica lui Vladut.

Si nu e singura mamica care se afla in aceasta situatie. Georgeta, de exemplu, atunci candtrebuie sa plece la serviciu nu prea are cu cine sa o lase pe micuta ei in varsta de 10 ani:"Este greu sa gasesti pe cineva de incredere care sa aiba grija de copilul tau atunci candlipsesti. Mai cer ajutorul unei vecine sa o aduca de la scoala si o supravegheze panaajung eu acasa. Sunt momente in care ramane si singura, dar stau cu inima stransa si osun foarte des. Am noroc de faptul ca este un copil foarte responsabil, in care am foarte

mare incredere".

Si eu imi amintesc momentele in care parintii ma lasau singura acasa... Ce faceam? Pai, rascoleam toata casa, incautarea de dulciuri, chemam alti copii de varsta mea sa facem teatru de papusi, iar cand se apropia ora la care parintiimei trebuiau sa ajunga acasa, imi deschideam caietul si incepeam sa imi fac temele.

Televizorul si calculatorul nu prezentau un interes atat de mare, preferam jocul in aer liber (intr-un parculet dinapropierea blocului) sau impreuna cu mai multi copii de varsta mea. Asta se intampla pe la varsta de 10-12 ani. Cutimpul, am inceput sa devin mai responsabila: intai imi faceam temele, iar timpul ramas mi-l petreceam citind carti sauinvatand.

Timpurile s-au mai schimbat, au aparut mai multe tentatii pentru copii, iar parintii par sa nu mai faca fata orelorinterminabile pe care le petrec la birou. Unii copii ajung sa traiasca adevarate drame pentru ca se simt foarte singuri sineglijati, pentru ca nu au cu cine sa socializeze... Totusi, parintii trebuie sa mai si lucreze pentru a avea bani de unde sa lecumpere micutilor jucarii, hainute etc.

Nu exista o varsta anume la care copiii pot fi lasati singuri acasa. Potrivit Thebabywebsite.com, sunt multe aspecte decare trebuie sa tii cont atunci cand intentionezi sa iti lasi copilul singur acasa:

Nivelul de intelegere a faptului ca va fi lasat singur o perioada;Spatiul in care este lasat singur;Durata in care va fi lasat singur si cat de des;Daca ramane impreuna cu alti copii;Daca este fericit ca este lasat singur acasa.

Inainte sa iti lasi copilul singur acasa, util ar fi sa comunici cu el despre momentele pe care si le petrece singur.Cum percepe el aceasta idee de a ramane singur, cum ar dori sa isi petreaca tot acest timp, cat de greu/usor ii este sastea singur - raspunsurile lui te-ar putea ajuta sa ii faci "singuratatea" mai usora.

In cazul in care copilul tau nu a atins varsta maturitatii, Ukfamily.co.uk te sfatuieste sa nu il lasi singur. Statisticile arataacei "copii cu cheia de gat" sunt mai tentati sa "incerce" gustul tigarilor, alcoolului, decat copiii care suntsupravegheati atunci cand ajung acasa de la scoala.

Cum nu poti sa renunti la jobul tau pentru a avea grija de micut, puteti stabili impreuna o serie de activitati pe care le poaterealiza dupa programul de la scoala. De exemplu, il poti incuraja sa urmeaze cateva cursuri de muzica, pictura sausa practice un sport. In acest fel, va putea socializa, nu se va mai simti singur si nu va pierde ore intregi in fatacalculatorului sau a televizorului.

Daca te-ai hotarat sa angajezi o bona, urmeaza-ti instinctul! Verifica foarte atent persoana si cere referinte. Asculta-ti sicopilul! In cazul in care acesta nu agreeaza persoana alaturi de care va trebui sa isi petreaca timpul cat tu lipsesti deacasa, incearca sa gasesti pe altcineva.

Mare grija!Multi copii de 14 ani nu sunt suficient de maturi pentru a face fata unei urgente si de aceea nu trebuie sa ii lasi singurimai mult de cateva minute;In cazul in care nu ai incotro si trebuie sa iti lasi copilul singur in casa, da-i instructiuni clare referitor la ce ar trebui safaca in cazul in care intervine o problema. Lasa-i o lista a celor pe care trebuie sa ii sune (vecini sau rude).Chiar daca este noapte si copilul tau doarme, nu il lasa singur acasa nici macar pentru cateva minute. Daca micutul tause trezeste pentru ca a avut un cosmar?

Page 1 of 2


Oricat de pregnant ar fi sentimentul de vinovatie pentru ca iti lasi copilul singur acasa, increderea reciproca va vaajuta sa depasiti momentul. Experienta il va face pe micutul tau mai responsabil si mai increzator in sine!

Afla mai multe din articolele:

Copilul tau poate sta singur acasa!Copilul tau este pregatit sa ramana singur acasa?

Page 2 of 2


Copilul tau este pregatit sa ramana singur acasa?Scris de Greta Harja

Pentru majoritatea copiilor, acesta este primul test important al copilariei: sunt pregatiti saramana singuri acasa? Micutul tau se va simti, cu siguranta, foarte mandru de increderea pecare i-o acorzi, insa in ultima instanta tu esti cea care trebuie sa decida in ce masura estepregatit pentru aceasta, sa-i spunem, "proba de foc".

Bineinteles ca un prim factor, esential in context, este varsta copilului; vorbind in termeniextremi, la cinci ani nu se pune problema sa ramana singur acasa, in timp ce la 16 este unfapt de la sine inteles. In principiu, nu este recomandabil sa lasi singur un copil cu varsta maimica de zece ani.

In alta ordine de idei, sigur ca ar trebui sa-l intrebi in prealabil, insa nu te poti baza exclusiv pereactia lui; majoritatea copiilor se vor arata entuziasmati de perspectiva, dar este posibil camicutul sa fie temator de responsabilitatea care ar urma sa-i revina si deci sa nu "ridicemanusa". Pe langa aceasta, mai sunt si alti factori de care trebuie sa tii cont.

Tine cont de amplasarea locuintei tale: ai vecini in imediata apropiere? Daca da, acestia sunt oameni de incredere, la carecopilul tau ar putea apela intr-o situatie de urgenta? Locuiti intr-o zona retrasa, linistita, sau - dimpotriva - una cu traficintens si agitatie cvasi permanenta?

De asemenea, trebuie sa te gandesti cum reactioneaza copilul tau in situatii particulare, ca de exemplu:

Din comportamentul sau, se poate trage concluzia ca este o persoana responsabila si care respecta regulile?Cum se descurca in situatii inedite: isi pastreaza sangele rece sau dimpotriva, intra in panica?In general, este increzator sau suspicios?Este un copil ascultator? (Acest aspect este esential, daca ne gandim ca nu are voie sa umble la aragaz, la prize si

asa mai departe).

Chiar daca raspunsurile pe care le dai la aceste intrebari sunt satisfacatoare si ai incredere in copilul tau, n-ar strica inprealabil sa-l supui unor teste: pleaca de acasa spunandu-i ca vei lipsi doua ore, dar intoarce-te peste douazeci deminute, spre exemplu. In felul acesta, poti vedea ce face in lipsa ta. Nu-i spune insa care ti-a fost intentia, pentru ca isi vapierde increderea in tine.

Inainte de a pleca de acasa (la modul serios, nu in gluma), asigura-te ca micutul tau stie:

In ce situatii si cum sa sune la urgenta (numerele de telefon vor fi afisate chiar langa aparat);Sa activeze sistemul de alarma, daca exista asa ceva si cum sa procedeze daca acesta se declanseaza accidental;Sa incuie si sa descuie usa;Sa aprinda si sa stinga lumina, respectiv televizorul sau computerul;Numarul tau de telefon, dar si al altor membri ai familiei la care poate apela.

Page 1 of 1


Copilul tau poate sta singur acasa!Scris de Georgiana Dorobantu

In fiecare an, milioane de copii sunt lasati singuri acasa. Pentru parinti este o decizie dificila,dar uneori este singura solutie posibila.Daca cel mic a trecut de varsta de 10 ani si este un copil responsabil, in care poti aveaincredere, afla care sunt regulile esentiale pentru siguranta sa, atunci cand il lasi singur acasa.

Esti de parere ca a sosit momentul sa iti lasi copilul singur acasa, nesupravegheat. Cel maibine este sa faci acest lucru treptat, pentru perioade scurte, la inceput.Pe masura ce se va obisnui, il vei putea lasa singur si perioade mai lungi, cum ar fi de candvine de la scoala si pana seara, cand veniti de la serviciu. Ca sa fii sigura ca cel mic este insiguranta acasa, cat timp sta singur, iata cateva reguli importante:

1. Pune numerele de telefon de urgenta intr-un loc vizibil, in apropierea telefonului. Pe listaacestor numere trebuie sa se regaseasca numarul salvarii, pompierilor si al politiei. Explica-icopilului tau cand este cazul sa sune la aceste numere si arata-i cum sa foloseasca telefonul,daca nu stie prea bine.

Trebuie sa il faci sa inteleaga ca aceste numere sunt foarte importante si in niciun caz nu trebuie sa faca glume, sunandatunci cand nu este cazul.

2. Pastreaza o relatie buna cu vecinii tai. Intreaba-ti copilul care este vecinul la care ar vrea sa mearga in cazul in care arenevoie de ajutor, daca apare vreo problema. Ai grija sa aleaga pe cineva care este acasa, de obicei, in perioada de timp incare cel mic va sta singur.Daca vecinul este de acord sa ajute, pune numarul sau de telefon pe lista numerelor care ii pot fi de ajutor. Persoana lacare va apela copilul tau trebuie sa fie de incredere, prin urmare, nu apela la persoane pe care nu le cunosti foarte bine.

3. Fa un tur al casei si indeparteaza obiectele care pot constitui un pericol pentru cel mic. Explica-i care sunt aparatele pecare le poate folosi in lipsa ta si arata-i cum sa o faca.De exemplu, cuptorul cu microunde poate fi folosit numai pentru anumite tipuri de alimente si nu are voie sa introduca incuptor decat ce ii vei spune tu si la programele pe care i le indici. Nu are voie sa umble la aragaz, aspirator, masina despalat, etc.

4. Aduna toate substantele periculoase din casa (solutii pentru curatat, vopsele, detergenti, etc.) si pune-le intr-un dulapcare se poate incuia. Chiar daca nu mai este la varsta la care sa guste tot ce ii iese in cale, curiozitatea il poate indemnasa le foloseasca in diverse moduri. Explica-i cat de periculoasa este fiecare substanta in parte si efectele negative pe carele poate avea.

5. Pentru siguranta familiei tale, este recomandat sa instalezi un detector de fum cu sistem de alarma. Explica-i copiluluitau unde sunt plasate detectoarele de monoxid de carbon si ce trebuie sa faca in cazul unui incediu. Aminteste-i catrebuie sa iasa imediat din casa in cazul unui incediu si sa roage un vecin sa cheme pompierii. Inainte de a fi lasatnesupravegheat, un copil trebuie sa stie neaparat cat de periculos este focul si cum sa evite accidentele.

6. Daca ii permiti copilului tau sa se joace afara din casa cand este singur, explica-i care sunt regulile pe care sa lerespecte.De exemplu, sa foloseasca intotdeauna echipamentul de protectie daca se plimba cu bicicleta sau cu rolele si sa nuparaseasca zona stabilita de tine in care se poate juca. De asemenea, trebuie sa stie ca nu are voie sa discute sau saplece cu persoane straine.

7. Pregateste-i ceva de mancare inainte de a pleca, de preferat alimente care nu necesita incalzire. Daca este totusinecesar sa-si incalzeasca mancarea, spune-i ca nu are voie sa lase mancarea nesupravegheata in timp ce se incalzestesi ca trebuie sa opreasca la final aparatele pe care le-a folosit. Nu-i lasa la indemana bauturi alcoolice sau multe dulciuri.

8. Stabiliti o procedura de verificare zilnica; alegeti impreuna ora cand vei suna acasa sau cand copilul te va suna pe tine.Spune-i cum te poate contacta si la ce ora vei ajunge acasa, la sfarsitul zilei. Este bine sa iti stie numarul de telefon mobilca sa poti raspunde imediat daca are nevoie sa discute tine.

9. Gaseste-i ceva de facut. Ca sa nu se plictiseasca, hotarati de seara ce are de facut pentru ziua urmatoare, cat va stasingur. De exemplu, sa isi faca temele, sa deseneze, sa ude plantele, sa hraneasca animalele de companie, etc.

10. Stabiliti reguli referitoare la casa pe care cel mic sa le inteleaga si sa le respecte. Cateva exemple: nu are voie sadeschida usa necunoscutilor si spune-i care sunt persoanele pe care le poate primi in casa: vecinul responsabil cuverificarea lui sau rude apropiate (bunici, matusi, etc.); nu are voie sa invite prieteni in casa cand este singur.

Page 1 of 1


Cum iti ajuti copilul sa socializeze?Scris de Ileana Voicu Ghinea

Au trecut cele mai frumoase noua luni din viata ta, au trecut si cei trei anisori din viata copiluluitau si a venit vremea gradinitei. Acesta este locul propice unde puiul tau poate sa socializeze.Multi dintre parinti se lauda ca au un copil extraordinar de cuminte, dar rareori se intampla sase gandeasca ca aceasta atitudine poate face dovada unor probleme de comportament, deintegrare intr-un colectiv, de socializare cu persoanele din jurul lui.

In limba romana, exista doi termeni care definesc comportamentul oamenilor atunci candrelationeaza cu cei din jurul lor: extravertit si introvertit. Cei care fac parte din prima categoriesunt persoanele care nu au nicio problema in a relationa cu cei din jur, sunt de cele mai multeori sufletul petrecerilor, ei sunt cei care livreaza stirile, ei stiu tot ce misca in grupul lor deprieteni.Ceilalti, extravertitii, sunt cei care nu reusesc sa intre in contact cu oamenii din jurul lor, suntfiri sensibile, timide. Se simt foarte bine in familie, nu vorbesc foarte mult despre persoana lor,aleg sa invete si sa lucreze singuri.

Ce poate face un parinte pentru a-si ajuta copilul introvertit?

Important de stiut este ca nu reprezinta o adevarata tragedie faptul ca puiului tau ii este greu sa socializeze. Familia estecea mai in masura sa-l invete pe micul membru cum se poate integra in mediul din care face parte.

Psihologia a demonstrat ca este esential pentru comportamentul copilului, vizavi de cei jur, ca prichindelul sa fie incadratintr-o forma de invatamant. Institutionalizarea ii faciliteaza intalnirea cu persoane de varsta lui si il ajuta sa comunice cu ei,ajutat fiind si de cadrele didactice competente.

O greseala facuta frecvent de parinti este aceea de a nu-i permite micutului sa-si aduca prietenii acasa, nerealizand caacest lucru duce automat la insingurarea celui mic. Pana si camera lui trebuie sa fie amenajata in asa fel incat sa fieprimitoare pentru micuti.

Un alt aspect negativ in educarea copiilor il reprezinta excesul de pedepse, de cele mai multe ori facute fara ca cel mic sainteleaga de ce. "Am facut o prostie, cu siguranta voi fi pedepsit!" sau "Nu pot sa fac un anumit lucru, pentru ca sigur o safiu pedepsit!". O astfel de gandire ingradeste personalitatea copilului care, mai tarziu, se va dovedi un introvertit.

Chiar si orizontul lui plin de jucarii il poate ajuta sa treaca peste timiditate. Daca el se simte bine inconjurat de prieteniipufosi carora le vorbeste, pe care incearca sa-i "invete" diverse lucruri, nu este bine sa fie impiedicat de parinti.

Un alt mediu in care copilul poate scapa de temeri si timiditate este sportul. Tenisul, fotbalul, voleiul, dansul sportiv, suntdoar cateva activitati de grup care faciliteaza comunicarea.

Unul dintre cei mai mari dusmani ai copilului modern este calculatorul. Masinaria devine un prieten de nadejde al copiluluicare, insa, ii restrange posibilitatea de a relationa cu cei din jurul lui.Este foarte important ca parintii sa-l obisnuiasca pe micut sa utilizeze computerul numai atunci cand este imperiosnecesar, de exemplu, la efectuarea temelor pentru acasa sau, in lipsa acestora, la vizionarea anumitor CD-uri cu jocuriinteractive, care ii dezvolta creativitatea.

Puterea exemplului este, de asemenea, o caracteristica esentiala in educarea copilului introvertit. Daca membrii familieidin care face parte nu comunica sau daca au probleme de socializare, exista mari sanse ca si copilul sa fie la fel.

Si animalele de companie il pot ajuta pe micut sa fie sociabil. Pentru inceput, acesta trebuie sa invete sa-si respecteprietenul necuvantator, sa-i ofere grija si protectia de care are nevoie. Daca toate aceste aspecte sunt punctate, atunci, cusiguranta, micutul va putea socializa si cu cei din jurul sau.

Autismul

Trebuie stiut ca, de foarte multe ori, aceasta incapacitate de a relationa cu cei din jur are cauze medicale. Introvertireapoate face parte din simptomatologia copilului autist. Autismul este o tulburare a creierului care impiedica persoanabolnava sa interactioneze cu cei din jurul sau.

De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot "parea" surzi, desi testele de audiometrie suntnormale. Chiar si aceasta problema poate fi ameliorata. Daca afectiunea este depistata la timp si este urmat tratamentuladecvat, persoana respectiva poate sa traiasca independent atunci cand ajunge la maturitate.

Page 1 of 1


Cum il ajuti pe micut sa combata stresulScris de Greta Harja

La prima vedere, poate ca suna ciudat si aduce a rasfat... Cum adica, un copil sa fie stresat,ce motive ar avea? Nu are griji, nu-i asa? Cu toate acestea, micutii au si ei problemele lor, inmicul univers in care traiesc la aceasta varsta si, pentru ei, acestea capata valente de drama.Este important sa le fii alaturi si sa nu minimalizezi ceea ce li se intampla, pentru a preveniacumularea nemultumirilor si frustrarilor.

Chiar daca, in prima faza, exista posibilitatea sa-ti respinga ajutorul spunand ca se descurcasinguri sau pur si simplu negand ca ar fi ceva in neregula, in sufletul lor copiii isi doresc sa fieajutati de parinti. Copilaria este, intr-adevar, cea mai frumoasa varsta, insa poate fi si cea maiproblematica...Este perioada in care micutii invata sa se cunoasca pe sine, sa-si exprime emotiile si sadepaseasca momentele neplacute.

Cele mai frecvente cauze de stres sunt obligatiile scolare (previzibil, nu-i asa?), relatia cufamilia si respectiv cu prietenii. Faptul ca s-au certat cu cel mai bun prieten este pentru ei o

tragedie... chiar daca cearta a pornit de la "cine conduce masinuta rosie?" sau "era randul meu sa spal papusa!".

In functie de temperamentul fiecarui copil, exista numeroase mijloace la care micutii recurg pentru a se elibera de starilenegative: se joaca, se uita la televizor, povestesc unui prieten despre ceea ce li s-a intamplat, incearca sa ignore ce s-aintamplat sau, dimpotriva - sa solutioneze conflictul, mananca ceva dulce, plang sau se infurie.Sunt foarte rare cazurile cand cer sfatul parintilor. Oare de ce se intampla astfel? Vor sa creeze impresia ca sunt invincibilisi le displace ideea de a-si arata slabiciunea? Sau se tem ca nu vor fi luati in serios?

O alta reactie destul de des intalnita consta in a vorbi cu sine insusi - de fapt, cu o papusa sau cu un ursulet, caruia iipovestesc ce li s-a intamplat. Exista insa si reactii negative, cum ar fi: manifestarea furiei prin lovirea puternica a unuiobiect, trantirea mingii sau a papusii care a constituit obiectul disputei, refugiul in consumul excesiv de dulciuri sauinteriorizarea.

Unii dintre copii au tendinat sa se acuze pe sine pentru ceea ce s-a intamplat - se simt rusinati sau furiosi, fapt care poateavea consecinte dintre cele mai grave in plan psihic. Metaforic vorbind, insa deloc departe de adevar, ei sunt acum caniste mici vulcani gata sa erupa - si au nevoie de un mijloc de defulare.In acest moment, au nevoie de sprijinul si suportul parintilor: vor sa fie ascultati, sa simta ca sunt luati in serios. Chiar dacanu-l poti ajuta efectiv, micutul vrea sa te stie aproape, fie si numai pentru a-ti impartasi ce i s-a intamplat.

Este important sa-l asiguri ca-ti poate spune absolut tot ceea ce i se intampla si, daca-l vezi trist sau preocupat, incearcasa-l descosi, fara sa-i dai insa impresia ca-l interoghezi. Ai grija ca intrebarea sa nu sune ca o acuzatie ("Ce s-a maiintamplat de data asta?"), pentru ca se va inchide in sine. Invata sa-l asculti (nu degeaba se spune ca parintii au multe deinvatat de la copiii lor) si evita sa-l critici, chiar daca este cazul.Observatiile si "discursurile" pot fi lasate pentru mai tarziu, cand problema s-a rezolvat. Aceasta nu inseamna sa-lmenajezi si sa-i tolerezi eventuala greseala, dar abtine-te de la "a pune paie pe foc".

Ajuta-l sa gaseasca o cale de solutionare a problemei si implica-te in a gasi solutii. Incurajeaza-l in a face primul pas,explicandu-i ca aceasta nu este echivalent cu o capitulare.Este important sa dai dovada de rabdare si sa te adaptezi felului sau de a fi. Nu-l obliga, de exemplu, sa-si ceara scuzedaca nu se simte inca pregatit pentru acest gest. Si nu uita ca, in esenta, rolul tau nu este de a-i rezolva problemele, ci dea-l invata sa si le rezolve singur.

Page 1 of 1


Copilasul tau este tinut sub control?Scris de Greta Nita

Multi parinti se confrunta cu aceasta problema: cateodata, pur si simplu nu reusesc sa-istapaneasca pe cei mici. Da, si nu vorbim acum despre adolescenti, cand situatia aceasta ar ficel putin anticipata si pentru care parintii sunt, sa zicem, pregatiti moral. Ne referim la micutiiinteligenti, dar indeobste egoisti, care sunt micutii de cativa anisori.

Pare greu de crezut cand te uiti la el - un ingeras nevinovat, cu o mutrita adorabila si absolutinofensiva - insa poate fi adevarat si asta nu inseamna ca ar avea vreo problema: micutul ititesteaza, constient, nervii. Din punctul lui de vedere, nu face nimic rau; pur si simplu, vrea savada cum reactionezi. Iata cateva posibile exemple in care l-ai putea regasi si pe nazdravanultau:

Copilasul este furios si se manifesta agresiv fata de parintii sai. Acest lucru se petrece cuprecadere in spatii publice intens populate, cum ar fi, de exemplu, un supermarket.

Micutul incearca sa faca o "intelegere" cu unul dintre parinti. Asta s-ar putea intamplaincepand din jurul varstei de patru ani, cand copilul incepe sa aiba idee despre ce inseamna manipularea. Chiar dacatotul se bazeaza exclusiv pe intuitie, ai fi uimita sa descoperi pana unde poate ajunge un copilas inteligent careurmareste sa obtina ceva...

Inducerea vinovatiei. Copilul poate sa duca la bun sfarsit ce si-a propus, printr-o metoda simpla: "De ce nu pot avea sieu cutare lucru? Esti o mama rea si nu ma iubesti!". Aceasta da rezultate in special in cazul mamelor singure, care sestraduiesc sa ii ofere micutului tot ce are nevoie, asa incat acesta sa nu simta prea des ori prea acut faptul ca nu aretata.

Odata ce ai realizat ca esti pe punctul de a pierde controlul si poti identifica tactica pe care o foloseste copilul, poti trece lalucru pentru a-ti recupera autoritatea de parinte.

Cum ai putea sa procedezi?

Cand copilasul are o criza de furie in public, ai vrea sa te ascunzi in gaura desarpe. Cum un prichindel care se manifesta astfel e, de obicei, destul de greu depotolit, este de preferat sa incerci sa previi o astfel de situatie.

Tocmai de aceea, trebuie sa ai asteptari realiste de la el si sa nu-i pretinzi mai multdecat stii ca este in stare. De multe ori, aceste izbucniri de furie apar in situatia incare copilul isi da seama ca nu mai poate face fata si ca i se pretinde ceva ce estepeste puterile lui.

Pentru ca tot vorbeam despre exemplul cu supermarketul, sa incercam sa neimaginam cum ar reactiona un copil istovit si plictisit peste poate de plimbarea prinrafturile unui magazin imens, mai ales atunci cand nu-l intereseaza obiecteleachizitionate de parinti.

Astfel, ai doua variante la dispozitie. Fie renunti la cumparaturi cand il vezi caincepe sa dea semne de nervozitate, fie te inarmezi cu una dintre jucariile luipreferate, care sa-i tina de urat. Dar chiar si asa, tot nu ar trebui sa-i testezi limitele.

De exemplu, tine cont de faptul ca micutilor le place teribil sa-si exercite ei insisi controlul, lucru pe care il poti speculapropunandu-i sa-si aleaga o jucarie din magazin. Bineinteles ca ar trebui sa faci asta inainte sa se infurie; dupa aceea,metoda nu ar mai da nici un rezultat, iar copilul va ajunge la concluzia ca tocmai a gasit o modalitate excelenta de a primio jucarie noua ori de cate ori i se nazare.

Dar daca scandalul a inceput deja? Cel mai bine ar fi sa nu reactionezi, desi putini parinti se pot stapani atunci cand il vadpe cel mic tipand si agitandu-se. Dar tipetele nu reprezinta propriu-zis o forma de comunicare si, de aceea, nu ar trebui saai vreo reactie.

Ai putea sa-i spui, pe un ton calm: "Vad ca esti nervos. Nu e in regula; anunta-ma cand ai terminat". Si apoi te indepartezi.Ce va face prichindelul? In primul moment, va fi socat si tipetele lui vor creste in intensitate, pe masura ce te indepartezi.Dar, dupa aceea, vazand ca ramane singur, va intra in panica si va veni dupa tine, continuand, probabil, sa se smiorcaie,dar in mod evident s-a dat batut.

Bineinteles, cateodata poti fi atat de nervoasa, incat ultimul lucru la care-ti mai sta mintea este cum sa reactionezi corect.Cu toate acestea, nu trebuie sa cedezi numai pentru a evita un posibil conflict. Copilul iti va prinde slabiciunea si o vaspecula. In aceeasi nota, se impune sa fii consecventa in aplicarea regulilor si consecintele nerespectarii acestora. Candcopilul este furios, nu tipa si tu la el, dar schimba-ti modulatiile vocii, vorbind pe un ton coborat - ceea ce s-ar puteacaracteriza drept "periculos de calm". Fii sigura ca micutul va detecta amenintarea ascunsa...

Page 1 of 2


Daca incearca sa te faca sa te simti ca un fel de monstru, nu trebuie sa te lasi impresionata. Stii foarte bine ca tu faci totceea ce iti sta in puteri pentru a-i oferi suportul material si afectiv de care are nevoie. Daca te vede agitata din cauzaaceasta, copilul va sti ca are un as important in maneca.

Deloc in ultimul rand, comunica eficient cu partenerul tau. Astfel, veti evita situatia in care micutul incearca sa vamanipuleze pe amandoi. De exemplu, ii cere tatalui permisiunea sa faca un lucru la care tu deja ai spus "Nu".

Toate aceste posibile situatii nu trebuie sa te sperie. Majoritatea copiilor trec si prin astfel de etape. De diplomatia si tactulparintior depinde ca aceasta faza, de altminteri nu prea placuta, sa fie depasita cat mai repede si fara urmari.

Page 2 of 2


Cat de talentat este copilul tau?Scris de Georgiana Dorobantu, in 04 iunie 2009

Asa cum este si normal, copilul tau este cel mai inteligent, talentat si frumos copil din lume.Toate mamele cred asta si nimic nu le poate convinge de contrariul. Adevarul este ca mamelenu sunt intotdeauna obiective. Prin urmare, cum descoperi adevaratele inclinatii ale copiluluitau?

Mostenirea genetica isi spune cuvantul atunci cand nici nu te astepti. Chiar daca tu si tatal luisunteti, de exemplu, afoni, copilul poate fi un geniu in ale muzicii. Unele gene se manifestadupa multe generatii, de aceea nu trebuie sa crezi ca abilitatile celui mic se limiteaza la ocombinatie intre cele ale tale si ale tatalui sau. Dar simpla prezenta a unor calitati nu estesuficienta. Inteligenta se dezvolta si prin exercitiu.

"Pornind de la ideea ca micutul nostru este destept si, ca atare, lucrurile si evolutia lui se vordezvolta de la sine, atunci nu il ajutam cu adevarat. Pentru ca la fel ca un muschi, care trebuielucrat pentru a atinge performantele sale maxime, la fel si inteligenta unei persoane trebuiestimulata", declara psihoterapeutul Lena Rusti.

Descopera-i abilitatile si ajuta-l sa le valorifice

"Am fost intotdeauna foarte buna la matematica. La scoala imi era foarte usor sa inteleg lectiile si chiar imi 'meditam'colegii. Dar cand a trebuit sa imi aleg profilul, la liceu, am ales filologie, apoi o facultate de jurnalism pentru ca am vrut saurmez exemplul surorii mele. Se pare ca am ales gresit pentru ca nu am reusit sa profesez in domeniu. Nu mi-am gasitlocul. M-am intors la cifre si acum lucrez in domeniul bancar", spune Denisa, o tanara de 28 de ani.

De multe ori intalnim persoane care nu par sa se afle la locul potrivit. Sunt adesea oameni care regreta meseria aleasa sinu se regasesc absolut deloc in ceea ce fac. In copilarie, dar chiar si la varsta adulta, avem tendinta de a copiacomportamentul si alegerile oamenilor care ne-au influentat foarte tare. Desi poate aduce si beneficii, acesta nu esteintotdeauna un lucru bun. Daca o persoana isi cunoaste foarte bine abilitatile, va sti exact ce i se potriveste si ce nu.Ajutandu-l pe cel mic sa isi descopere inclinatiile, il vei ajuta sa aleaga un drum pe care ii va fi usor sa-l urmeze.

Modul in care creierul este configurat difera de la o persoana la alta. Unii indivizi sunt maestri cand vine vorba deexprimare, unii vad lumea in cifre, iar altii o vad in emotii. In 1983, psihologul american Howard Gardner a dezvoltat Teoriainteligentelor multiple.

Gardner afirma ca exista cel putin sapte tipuri de inteligenta printre care cele mai des intalnite sunt: inteligenta vizual-spatiala, inteligenta logico-matematica, inteligenta verbal-lingvistica, corporal-kinestezica, interpersonala sau muzical-ritmica.

Jocuri si concursuri

Intotdeauna este nevoie de ochiul unui specialist. Inscrie-l pe copilul tau la concursuri si diverse competitii in care ii sunttestate abilitatile. Fie ca este vorba de un concurs de pictura, muzica sau chiar un concurs sportiv, specialistii din juriu potobserva acea "licarire" in rezultatele celui mic. Valorificate, aceste abilitati personale ii pot aduce succesul si il potindreapta pe un drum pe care ii va fi usor sa-l urmeze. Cu cat mai devreme, cu atat mai bine.

Rezultatele scolare pot fi un indiciu, dar nu sunt intotdeauna obiective. Un copil se poate simti atras de unele discipline dinsimplul motiv ca profesorul este ingaduitor sau simpatic, sau ajunge sa urasca anumite materii pentru ca isi urastedascalul. Un exemplu este Eistein, care in timpul scolii a avut rezultate mediocre si chiar slabe la matematica.

Stimularea adecvata

Sunt extrem de rare cazurile in care un copil care abia stie sa mearga sau sa vorbeasca incepe sa faca lucruriextraordinare, pur si simplu din senin. Pune-i celui mic muzica inca din primele luni de viata. Unele studii au evidentiatfaptul ca muzica, in mod deosebit cea clasica, contribuie la dezvoltarea perceptiei copiilor si stimuleaza anumite zone alecreierului. De asemenea, in primii ani de viata, citeste-i povesti, arata-i cat mai multe imagini, alege jocuri care iistimuleaza creativitatea si evita jocurile care tind sa instaleze rutina.

Page 1 of 1


Cum il tii pe micut departe de televizor?Scris de Greta Harja

Pentru cateva saptamani bune de-acum inainte, ati scapat amandoi de cea mai marecorvoada: efectuarea lectiilor. Ai putea crede ca, o data cu vacanta, ai scapat de toateproblemele si ai si tu dreptul la putina liniste... Dar numai in aparenta, intrucat acum ai de-aface cu alt gen de provocari.

Daca ar fi sa-l intrebi pe prichindelul tau, nu si-ar dori decat sa poata sta in fata televizorului (sidupa caz, a computerului) cat este ziua de lunga. In mintea lui, nu exista nici un impedimentpentru acest lucru: a scapat de obligatiile scolare, si sunt o multime de programe de deseneanimate, respectiv jocuri pe calculator, pe care abia le asteapta.

Nu cred ca mai este necesar sa-ti spun ca acest lucru se poate dovedi nociv pentru el;intrebarea este cum il poti indeparta fara ca acest lucru sa genereze proteste, smiorcaieli, mici"razmerite" adhoc si asa mai departe... Iata cateva sfaturi care te pot ajuta in aceasta privinta.

In timpul zilei, tine televizorul inchis.De multe ori se intampla ca micutul sa se instaleze in fata televizorului doar pentru ca nu are altceva mai bun de facut sitocmai ruleaza ceva care i-a atras atentia. Poti preveni acest lucru tinand televizorul inchis, iar daca te intreaba unde estetelecomanda, prefa-te ca nu stii...Este un moment propice pentru a-i propune altceva - un joc in aer liber, o "convocare" a prietenilor sai pentru a se jucaimpreuna, o carte de colorat si asa mai departe.

Computerul "s-a defectat"...Nu e o solutie prea "ortodoxa", dar pana cand il vei smulge din mirajul jocurilor pe calculator, ar putea sa functioneze.Pana cand va fi "reparat", ii poti propune multe alte activitati deconectante si este posibil sa-i acorde mai putina atentiedecat pana atunci.

Nu uita ca esti un model.Daca in fiecare seara te instalezi la televizor cu un castron de chipsuri apetisante la indemana, n-ar trebui sa te miri sausa te enervezi cand micutul va proceda similar. Imitatia este foarte pronuntata la aceasta varsta. Bineinteles, nu vei cadeain extrema cealalta.Te poti uita la stiri, la un film interesant, avand in felul acesta un bun punct de pornire pentru discutia "Ce merita si ce nu afi urmarit la televizor", vorbindu-i copilului despre importanta selectarii programelor.

Variante, variante si iar variante.Daca va avea de ales, lucrurile vor fi mult mai simple: nu-i mai lasa timp pentru televizor sau calculator! Chiar daca tulucrezi, cu siguranta este cineva acasa care-l supravegheaza pe micut, o persoana de incredere careia ii poti trasainstructiunile de rigoare. Cand vine acasa din parc, unde s-a jucat pe saturate cu alti copii, foarte probabil nu va mai aveanici un chef de televizor. Sau nu va mai avea putere, doborat de somn...

Televizorul ca mijloc de recompensa.Un alt mijloc de a gestiona volumul de timp alocat televizorului este de a folosi aceasta ca sistem de recompensa. "Dupace-ti termini curatenia in camera ta, poti sa te uiti la televizor".

De asemenea, in masura in care acest lucru este posibil, n-ar fi o idee rea sa te uiti la televizor impreuna cu el. Poti folosiacest prilej pentru a-i da o serie de lectii de viata pornind de la actiunile personajelor.

Page 1 of 1


Temele pentru acasa nu sunt numai responsabilitateacopilului...Scris de Greta Harja

Ai putea considera ca temele reprezinta, in exclusivitate, obligatia copilului, asa incat nutrebuie sa te implici. Partial, este adevarat, insa nu in totalitate.Daca vei sti sa gestionezi modul in care il ajuti, efectuarea temelor s-ar putea transforma dincorvoada - asa cum o percep majoritatea copiilor - intr-o experienta cat se poate deinteresanta, cu efecte benefice si de care nu incearca sa scape cat mai repede cu putinta.

Bineinteles ca acest lucru nu presupune, nici pe departe, un transfer al sarcinilor. Astfel incatpentru nimic in lume nu-i vei face tu compunerea, exercitiile la matematica sau plansa ladesen.Insa poti sa-i fii in preajma ori de cate ori are nevoie de tine, raspunzandu-i la intrebari, dandu-i sugestii si monitorizandu-i, astfel, progresele facute.

In principiu, asigura-te ca micutul beneficiaza de toate conditiile optime pentru a putea sa-sipregateasca lectiile.In camera trebuie sa fie ordine, jucariile nu au de ce sa fie pe masa de lucru, pozitia biroului va

fi astfel incat lumina vine din fata (si nu din lateral sau din spate), si are la dispozitie toate rechizitele necesare, pentru a nufi nevoit sa se ridice de la masa in repetate randuri, ceea ce i-ar perturba concentrarea.

Nu este cazul sa intri permanent in camera de studiu, intrebandu-l daca se descurca sau cat mai dureaza pana candtermina. Este suficient sa stie ca esti acolo si ca, in caz de nevoie, iti poate cere sfatul.Pe de alta parte, daca esti de parere ca pregatirea lectiilor ii ia prea mult timp, discuta cu el si intreaba-l daca are nevoiede ajutor. Unii copii se adapteaza mai greu ritmului de lucru, altii sunt mai pedanti, iar altii sunt ceva mai delasatori. Estebine sa stabilesti cu precizie in ce categorie se incadreaza micutul.

Exista posibilitatea ca prichindelul sa iti spuna, in repetate randuri, ca nu are de facut lectii. Este adevarat, cateodata semai intampla si asa. Cel putin in prima faza, sau daca acest lucru nu se intampla prea des, nu ai motive sa-l suspectezi.

In cazul in care povestea se repeta, ar fi bine sa discuti cu invatatoarea si sa te asiguri ca asa stau lucrurile. Oricum, dacanu ai o dovada certa ca micutul incearca sa se sustraga de la obligatiile care-i revin, nu il controla in caiete sau carti.Sau nu fara a-i spune in prealabil ce intentionezi. Daca isi da seama singur ca a fost controlat, risti sa-si piarda incredereain tine.

Page 1 of 1


Cum supravietuiesti daca micutul tau este prea...temperamental?Scris de Greta Harja

In primul moment, ai fi tentata sa spui: "Dar nici nu mi-as putea dori mai mult!". Da, poate ca lainceput asa si este. Ce te faci insa atunci cand esti prea obosita sau prea ocupata, iarprichindelul este pur si simplu prea incapatanat si tine sa-si impuna, cu orice pret, punctul devedere?

Chiar daca ti se pare greu de crezut, copiii pot avea accese de furie care uneori ajung sa tesperie. Aceasta este de oicei varianta "in extremis", cand rugamintile, rasfatul si inevitabilulplans nu au dat nici un rezultat.Este cu atat mai grav atunci cand nici una dintre masurile pe care le iei nu este eficace. Oaremicutul tau are vreo problema de comportament?

Specialistii americani in psihologia copilului te asigura ca nu se pune problema astfel. Un copiltemperamental este doar putin mai sensibil, mai perceptiv si mai energic decat altii. Prinurmare, te-ai putea gandi, pentru inceput, la o modalitate prin care sa-si consume excesul deenergie.

In context, sportul nu este deloc o idee rea - mai ales saritul coardei sau jogging-ul. Nu sunt recomandate, deocamdata,sporturile de echipa (copilul se va enerva daca va ajunge la concluzia ca ceilalti coechipieri nu-si dau interesul pe teren si,tinand cont de temperamentul sau mai aprins, pot aparea conflicte).

Uneori, copilul se poate arata refractar fata de anumite actiuni si lucruri pe care trebuie sa le faca (nu accepta un nou felde mancare, nu vrea sa mearga la scoala in prima zi, daca tocmai v-ati mutat nu este deloc dispus sa-si faca noi prieteni,si asa mai departe).Este un mic incapatanat si nu este usor sa-l determini sa iasa din aceasta "carapace". In acest caz, va trebui sa daidovada de cat mai multa diplomatie, fara a ridica vocea. Principiul "putin cate putin" sau "incet si sigur" trebuie sa fie literade lege in aceasta perioada.

Pentru ca lucrurile sa fie si mai dificile, de multe ori un copil temperamental seamana cu... parintii sai. Ce sa faci,ereditatea isi spune cuvantul. Chiar daca-ti este greu, va trebui sa dai dovada de cat mai multa diplomatie si rabdare.Altfel spus, nu te enerva (si) tu.

Tine cont si de faptul ca, uneori, astfel de manifestari nu constituie in fond nimic altceva decat o incercare a celui mic de aatrage atentia asupra lui.Analizeaza-te cu atentie si obiectivitate: nu cumva il neglijezi, fara sa-ti dai seama? Asa cum ti-am spus, copiii acestia suntde regula foarte sensibili si prin urmare, mult mai usor de ranit. In lipsa de alta idee, au ales acest mijloc de a-ti atrageatentia. Cateodata trebuie sa remediem intai cauza si abia dupa aceea efectul.

Page 1 of 1


Copilul meu este timid. Cum il ajut?Scris de Lena Rusti, psihoterapeut, in 24 iulie 2009

La unii copii se observa inca din primii ani de existenta o anumita timiditate, retragere. Ei sesimt mai bine in preajma parintilor si nu prea vor sa socializeze cu strainii. Alti copii incep prina fi foarte sociabili in primii ani, insa odata ce isi largesc mediul familial si incep scoala saugradinita, isi schimba total comportamentul si devin foarte timizi si retinuti.

In ambele cazuri, parintii incep de multe ori sa fie ingrijorati, dandu-si seama ca prin acestcomportament copilul pune presiune de fapt asupra adultului sa isi asume o parte dinresponsabilitati. Copilul nu face anumite lucruri din jena sau frica si adultul se simte obligat sale faca in locul sau. Prin timiditate, copilul incepe sa se izoleze, ajunge chiar sa fie ridiculizat,caci copiii pot fi foarte rai, si acest lucru ii va putea influenta intregul sau comportament ulteriorsi modul in care se va raporta la lume.

Daca ai un copil timid, incepe cat mai curand sa il ajuti:

Nu ii incuraja timiditateaDe exemplu, unii parinti vorbesc de fata cu copilul despre cat de timid e acesta. El poate interpreta asta ca o calitatespeciala, pe care va dori in mod firesc sa o intareasca, in niciun caz sa scape de ea. Chiar daca vorbim de timiditate inmod reprobator, copilul poate avea tendinta de a-si intari timiditatea, pentru a ne demonstra ca nu este iesire din asta.

Lauda-l atunci cand are initiativaIncurajand comportamentele bune si incercand sa nu le observam pe cele in care este foarte timid, il vom ajuta sa sedirectioneze spre comportamentul constructiv. Fara sa isi dea seama, va capata incredere in fortele sale si in capacitateade a face diverse lucruri.

Intareste-i increderea in el insusiAcest lucru se face prin discutii, prin observarea comportamentului copilului si surprinderea lucrurilor care ne dau voie safacem aprecieri la adresa lui. Nu incerca sa il minti sau pacalesti folosind cuvinte generale si lipsite de sens, caci copilul vasimti acest lucru.

El are nevoie de incredere si pentru asta are nevoie de suportul tau real. Fii acolo, pentru ca are nevoie de tine nu pentrua face lucrurile in locul lui, ci pentru a-i da incredere ca le poate face singur. Multi copii devin timizi tocmai pentru a nupierde legatura, aproapierea fizica cu unul dintre parinti. Securizandu-ti copilul si dandu-i incredere in el, timiditatea vadisparea de la sine, caci nu va mai avea nevoie nici de tine, nici de ea, in acele situatii.

Daca mediul este foarte ostil, poate e bine sa faci anumite schimbari. De exemplu, daca copilul este intr-o clasa in caredeja este ridiculizat de toti colegii si se simte prea mic si timid pentru a face fata, nu il forta sa fie ceea ce nu este.Schimband clasa si ajustandu-si in acelasi timp comportamentul va putea capata incredere in el.

Discuta deschis cu el pe tema timiditatii saleIncurajeaza-l sa vada lucrurile si altfel. Atunci cand esti mic, totul pare o catastrofa si suferinta e pe masura. Nu ii ridiculizaemotiile, incearca doar sa il ajuti sa le vada el insusi in mod putin diferit.

Spune-i povesti de viataNici macar nu trebuie sa fie toate adevarate. Pentru copii, povestile sunt foarte importante si gasesc de multe ori in eleresursele necesare pentru a face schimbarile de care au nevoie. Ai rabdare sa faca aceste lucruri in ritmul sau si nu tesperia ca il pierzi daca devine prea independent. Esti si vei fi mereu parintele lui si oricum va avea mereu nevoie de tine.

Page 1 of 1


Evita sa ridici tonul la copilul tauScris de Greta Harja

Realistic vorbind, este aproape imposibil sa nu-ti pierzi din cand in cand calmul, ajungand sate rastesti la micutul tau sau chiar sa tipi la el. Este normal, pana la urma, daca - sa zicem - tuesti foarte ocupata, iar el tocmai atunci iti solicita atentia.Numai ca atitudinea ta nu va avea rezultatul scontat: copilul nu numai ca nu te va lasa in pace,dar va incepe sa se smiorcaie, pe un ton in cresecendo. Nu numai ca n-ai timp sa termini cefaceai, dar acum trebuie si sa-i acorzi atentie si sa-l impaci...

Bineinteles ca nu este o solutie si ca ar trebui sa procedezi altfel. Secretul consta (din nou) instilul de comunicare. Rezonabil vorbind, nu te poti astepta ca micutul sa inteleaga faptul ca pursi simplu nu ai acum timp pentru el.La varsta lui, nu prea stie ce inseamna "Nu" si, adesea, copiii ajung sa se simta respinsiemotional de parinti. Tocmai de aceea trebuie sa gestionezi altfel situatia...

Mesajul de tip "Eu"

Acest tip de mesaj este foarte eficient in comunicarea cu micutii si este format din trei parti: "eu simt...", "cand" si "de ce".In exemplul despre care vorbeam mai sus, ai putea spune astfel: "Eu sunt nemultumita cand ma intrerupi din lucru, pentruca trebuie sa termin cat mai repede".

De ce da rezultate acest tip de mesaj? Pentru ca te mentine pe tine in centrul atentiei: acestea sunt sentimentele tale. Nuinvinuiesti pe nimeni (si acesta din urma este un aspect esential: nu-l acuza pe copil). Doar iti exprimi punctul de vedereasupra unei situatii si micutul va intelege ca nu esti suparata pe el.

Accentueaza latura pozitiva

Un alt mijloc la care poti recurge este de a evita exprimarea negativa cand discuti cu micutul. De pilda, in loc sa spui "Nu-timai imprastia jucariile prin toata casa", poti formula astfel: "Locul acestor jucarii este in cutia lor".Aparent nu e o diferenta semnificativa intre cele doua propozitii, dar cuvintele au un impact puternic asupra copilului, care,de cate ori aude o fraza care incepe cu "Nu...", simte ca i se face un repros si devine instinctiv ostil sau se intimideaza.

Gesturile fac mai mult decat vorbele...

Inclusiv (sau mai ales) in relatia cu micutul. Aminteste-ti ca, indiferent ce ai spune, starea ta de spirit este cel mai binereflectata prin intermediul comunicarii nonverbale. Si aceasta, oricat de mult ai incerca tu sa-ti stapanesti reactiile.De exemplu, il vezi pe prichindel ca tocmai a varsat din nou laptele pe masa - iti impui sa te stapanesti si sa nu-l critici."Mami, esti suparata?". "Nu. Nu sunt suparata", zici printre dinti. Ei bine, nu te mira daca micutul isi rasfrange buzainferioara si incepe sa planga...

Da, a simtit care este starea ta de spirit: copiii sunt mai sensibili decat iti imaginezi. Aceasta ca sa nu mai spunem ca unastfel de comportament il deruteaza: pe de o parte sustii ca nu este nici o problema, dar pe de alta parte gesturile tale"spun" cu totul altceva... Prin urmare, ai grija ca mesajul verbal si cel nonverbal sa exprime acelasi lucru.

Page 1 of 1


Copiii si treburile casniceScris de Greta Nita

Din motive lesne de inteles, majoritatea oamenilor aleg ziua de sambata ca fiind destinataasa-numitelelor probleme administrative: curatenie, cumparaturi, spalatul si calcatul rufelor. Deobicei, adultii isi impart fara probleme sarcinile intre ei si fiecare stie foarte bine ce are defacut.

Dar ce fac in timpul acesta copiii? Depinde... unul se uita la desene animate, altul a scos nistejucarii, unul vrea sa mearga in parc, altul tocmai incepe un joc pe calculator. Situatiile difera infunctie de varsta si cheful prichindeilor, dar un numitor comun exista, totusi: nici unul nu paredeloc dispus sa contribuie la treburile casei; mai mult decat atat, se pare ca nici nu le treceprin cap asemenea idee.

O asemenea atitudine nu ar trebui sa fie nici sanctionata - in fond, poate copilul nu stie cum arputea fi de folos, iar cat despre spiritul de initiativa, sa fim ingaduitori, poate ca este preadevreme sa ai pretentii - insa, cu siguranta, nici incurajata. In functie de puterile si aptitudinilesale, copilasul ar trebui deprins sa-si asume niste sarcini.

De altfel, majoritatea expertilor considera ca implicarea in treburile casnice se va dovedi foarte benefica pentru prichindei.In primul rand, este vorba despre o chestiune care tine de latura psihica si dezvoltarea emotionala a copilului. Argumentuleste simplu: asa cum fiecare dintre noi avem nevoie sa simtim ca suntem apreciati, iubiti si respectati, la fel avem nevoiesa stim ca ne putem face utili. In caz contrar, sechelele ar putea fi dintre cele mai serioase.

Dincolo de acest aspect, exista si alte urmari pozitive. Iata cateva dintre ele:

Treburile casnice responsabilizeaza pe oricine. Iar asta se invata de la varste fragede.Este momentul ca micutul sa inteleaga felul in care se desfasoara lucrurile in casa; poate ca in acest mod, se va gandide doua ori inainte sa-si lase jucariile imprastiate prin toata casa. Nu de alta, dar el este cel care le va strange pe toatesi le va pune la locul lor.A face ordine in casa reprezinta un prim pas catre ceea ce inseamna asumarea unei sarcini, eventual intr-o perioadade timp data. Va avea nevoie de aceasta disciplina a muncii, atat la scoala cat si mai tarziu, in viata.Pana la urma, s-ar putea dovedi o activitate nostima, de natura sa-i faca placere micutului si care sa il distreze. Aiciintervine de fapt si rolul tau: nu trebuie sa-i dai de inteles ca micile treburi pe care le are de facut ar reprezenta ocorvoada sau - si mai rau - vreo pedeapsa.

Cele mai frecvente greseli ale parintilor

Poate ca ai incercat deja sa-l faci pe cel mic sa devina harnic, dar, din diverse motive, nu ai reusit. Oare de ce se intamplaasta? Ei bine, o prima explicatie posibila ar putea fi ca esti perfectionista si ii ceri mai mult decat este el acum in masurasa faca. In aceasta situatie, nu il certa. Se va demobiliza, va ajunge la concluzia ca te-a dezamagit si ii va disparea oricebuna dispozitie sau chef de treaba.

In primul rand, este important sa-i arati ce are de facut si dupa aceea sa faceti impreuna treaba respectiva. Astfel, teasiguri ca a inteles si pentru el va fi important sa vada ca te implici. Bineinteles ca va fi foarte mandru ca ai incredere in elsi se va stradui sa duca sarcina la bun sfarsit.

Chiar daca felul in care si-a indeplinit misiunea este departe de a fi multumitor (ceea ce se intampla frecvent la inceput),rezista ispitei de a te duce si a face tu insati. Copilul nu trebuie sa te vada, pentru ca va fi foarte dezamagit. Desigur, astanu inseamna ca nu trebuie sa-i atragi atentia, dar abtine-te pana la urmatoarea ocazie. Iar atunci cand ii explici, ar fi binesa eviti formularile gen "Este foarte bine, numai ca..." sau "Apreciez faptul ca te-ai straduit, dar...". Micutul va simti ca nuesti multumita si risca sa se inchida in sine si sa se descurajeze.

O alta greseala pe care o fac unii parinti este aceea de a nu sufla un cuvant pana cand copilul nu si-a incheiat treaba. Darpoate ca are nevoie sa fie incurajat si laudat pentru faptul ca isi da silinta si asa ar trebui sa faci. De altfel, procedandastfel, poti sa-l corectezi daca este cazul, fara a-l submina.

Page 1 of 1


Cum procedezi daca micutul tau este prea vorbaret?Scris de Greta Harja

Ar putea parea un paradox la prima vedere, si cand auzi aceasta intrebare, in primul momentte gandesti ca nu ti-ai putea dori altceva. Altceva decat un copilas sanatos, vioi si foartevorbaret, care sa te intrebe de ce este cerul albastru, de ce merg masinile pe strada si alteasemenea lucruri, care te fac sa zambesti si in acelasi timp, te pun in incurcatura si iti solicitaimaginatia.

Intr-adevar, in cea mai mare parte a timpului asa stau lucrurile. Dar nu este deloc exclus caintr-o buna zi sa simti ca nu mai poti, ca nu mai ai rabdare, ca rezervorul tau de imaginatie asecat. Pe de o parte, e firesc ca se intampla acest lucru, mai ales daca nu mai ai copii si deci,nici experienta unor situatii similare.

Pe de alta parte insa, daca nu stii sa gestionezi momentul respectiv si te rastesti la copilas, aiputea face mai mult rau decat iti imaginezi. Micutul se va intreba ce a gresit, nu va putea sainteleaga si ulterior isi va reprima poate curiozitatea. "Premisele" dezvoltarii unor complexe potfi puse tocmai din acest motiv, aparent banal...

Pentru copilasul aflat, din toate punctele de vedere, la inceput de drum, lumea este o roata de cascaval, iar el este unsoricel. Ai inteles, desigur, sensul acestei metafore... Totul este nou si cat se poate de interesant pentru el, iar unica sursaa nelamuririlor si enigmelor sale esti chiar tu.Bineinteles ca este emotionat de ceea ce i se intampla si de aceea deseori nu este multumit de raspunsurile primite siinsista sa i se dea mai multe explicatii.

A-ti face timp pentru a discuta cu micutul tau este esential, inclusiv din punctul de vedere al dezvoltarii vocabularului.Aceasta pentru ca, de fiecare data cand ii explici de ce uzi florile, de ce canta pasarelele sau de ce ploua, il ajuti in douadirectii: ii dezvolti vocabularul si ii facilitezi intelegerea legaturii dintre cuvinte si fapte.

Tocmai de aceea, nu-i spune niciodata ca nu stii un anumit lucru (inclusiv pentru ca te va privi cu inocenta si va intreba"de ce nu stii?"). Micutul trebuie sa stie, sau mai bine-zis sa simta, ca poate sa comunice ori de cate ori doreste si simtenevoia sa primeasca lamuriri. Acest lucru este important si pentru dezvoltarea sa emotionala, si pentru increderea pe careo va avea in sine mai tarziu.

Cu cat este mai vorbaret, cu atat trebuie sa-i stimulezi si mai mult comunicativitatea, citindu-i povesti, detaliindu-i tot ceeace faci si stimulandu-l. Basmele pot reprezenta un excelent punct de pornire pentru discutii constructive, in care micutul seva antrena bucuros. In functie de context, poti face diferite conexiuni cu situatii reale.

Toate acestea il vor ajuta pe copilas inclusiv sa fie sociabil, cand va merge la gradinita si sa colaboreze cu alti copii. Estebine sa folosesti inclusiv jucariile, ca baza a comunicarii. Ursuletul vorbeste cu papusa, pisicuta si catelusul de plus se ducla plimbare... Tocmai de aceea iti spuneam ca, practic vorbind, nu ai voie sa "abdici" nici un moment de la rolul deinterlocutor al micutului.

De altfel, tine cont de faptul ca aceasta situatie nu va dura la infinit... Pe masura ce trece timpul si micutul tau creste,dezvoltandu-se si acumuland noi experiente, micile descoperiri de fiecare zi nu vor mai fi atat de emotionante si nu va maisimti mereu nevoia sa ti le impartaseasca. Nu inseamna ca ar fi survenit vreo problema; inclusiv acest lucru face parte dinevolutia sa.

Page 1 of 1


Copilul tau vorbeste urat?Scris de Georgiana Dorobantu

Esti socata! In ciuda tuturor eforturilor tale de a-ti controla limbajul in fata copilului, peneasteptate, cel mic a inceput sa foloseasca cuvinte urate. De ce?

Desi parintii isi asuma adesea responsabilitatea pentru vorbele urate rostite de copiiilor, cei mai multi copii invata astfel de cuvinte de la televizor sau de la prieteni. Iatacateva cauze pentru care cei mici incep sa vorbeasca urat:

Nu cunoaste semnificatia

Un copil destul de mic (3-5 ani) va rosti cuvinte pe care le-a auzit, chiar daca nucunoaste semnificatia cuvantului sau expresiei respective. Daca nu stie ceinseamana, va rosti cuvintele cu seninatatea si inocenta specifice varstei.Este important sa inveti cum sa recunosti astfel de cazuri, daca cel mic vorbeste uratfara sa stie ce spune sau o face in cunostinta de cauza, pentru a-si exprima furia,

nemultumirea, etc. Daca recunosti de ce vorbeste astfel, vei putea sti cum sa reactionezi.Este destul de traumatizant pentru un copil sa observe reactia ta de profunda nemultumire, cand nu isi daseama cu ce a gresit. De acea, trebuie sa ii explici ca nu are voie sa foloseasca cuvantul respectiv si sa iiexplici de ce.

Teribilism

De cele mai multe ori, cuvintele nepermise ii "atrag" pe copii numai pentru ca sunt nepermise. Pentru ei este omodalitate de a-si manifesta independenta si de a-i soca pe adulti. In astfel de cazuri este vorba de oproblema de comportament cauzata adesea de o constrangere prea mare din partea adultilor.

Furia

Copilul tau poate vorbi urat pentru ca este extrem de nemultumit. Considera ca singura modalitate de a teface sa-i intelegi nemultumirea este aceea de a se exprima prin astfel de cuvinte. Situatii de acest gen potaparea pentru ca adultii nu acorda prea multa atentie nevoilor copilului.Considerand ca a apelat la toate modalitatile "delicate" de a te convinge, in final isi va manifestanemultumirea profunda printr-o criza de furie in care se pot strecura si cateva vorbe urate, pe care de obiceinu le spune.

Grupul de prieteni

La gradinita sau la scoala, copilul tau intalneste o multime de alti copii, cu tot felul de manifestari atitudinale.Dorind sa se integreze, va incerca sa imite comportamentul celor din jur, chiar daca asta inseamna sa adopteun limbaj cu care nu a fost obisnuit acasa.In astfel de cazuri este important sa ii explici care sunt regulile "integrarii" intr-un grup, si anume ca nu estenecesar sa copieze comportamentul celorlalti pentru a fi acceptat. De asemenea, este important sa-imonitorizezi grupul de prieteni si sa interzici, daca este nevoie, sa faca parte din grupul respectiv.

Care sunt solutiile?

Nu reactiona exagerat

In primul rand nu trebuie sa reactionezi exagerat. In unele cazuri, cum sunt cele in care copiii vorbesc uratpentru a soca, faci mult rau reactionand exagerat pentru ca ii oferi copilului ceea ce isi dorea: indignarea ta.

Comunicarea este esentiala

Trebuie sa dezvolti impreuna cu copilul tau o relatie bazate pe comunicare eficienta. Multi parinti gresesccrezand ca au dreptul sa-si impuna vointa pentru ca "sunt parinti" si atat si nu considera necesar sa ii oferecopilului argumente.Discutii de genul "Nu ai voie sa faci asta pentru ca asa spun eu" sunt de-a dreptul nocive atat pentrucomportamentul prezent al copilului, cat si pentru viitorul sau ca adult. De asemenea, limitarea la a-i spune canu are voie sa spuna anumite cuvinte "pentru ca nu e bine", "nu e frumos", etc., cu siguranta nu-l va convinge.

Page 1 of 2


Trebuie sa ii spui si de ce nu este bine.

Controleaza mediul in care traieste copilul tau

Nu poti sta alaturi de copilul tau tot timpul. Dar poti sa controlezi anumite medii care ii pot dauna. De exemplu,daca iti lasi copilul la bunici sau la rude, discuta cu persoanele in grija carora il lasi sa isi cenzureze limbajul infata lui. De asemenea, accesul la televizor si la internet trebui sa fie limitat.

Page 2 of 2


educatie copii

Documents