tradiŢii Şi obiceiuri locale

TRADIŢII ŞI OBICEIURI LOCALE

Tradiţiile şi obiceiurile au menirea de a dezvălui spiritul şi identitatea unui popor. Poate că mai bine decât oricare al loc din lume, România este sălaşul multor legende, mituri şi tradiţii.

,,Capra’’ şi ,,Ursul’’ sunt două jocuri foarte cunoscute în zona Moldovei, obiceiuri specifice zilelor de Anul Nou şi pe care dorim să vi le prezentăm şi noi în acest material.

"Capra" este - de fapt - un om mascat, ascuns sub un costum larg, care ţine deasupra capului un băţ în vârful căruia este cioplit un fel de cap de capră. De obicei, se foloseşte lemn de tei sau de paltin. “Falca” de jos a “caprei” este mobila, astfel încât gura acesteia se poate închide sau deschide, dar mai ales poate “clămpăni”, făcând un zgomot specific.

Capul este împodobit cu crenguţe de brad, mărgele, oglinzi, flori de pai sau panglici colorate. Corpul este acoperit cu un ,,scorţar’’ – covor ţesus în casă, având frumoase motive tradiţionale.

În jurul caprei cântă şi dansează alţi colindători mascaţi şi costumaţi specific, unii dintre aceştia fiind instrumentişti cu acordeon, fluier, toba sau chiar vioara. Este un colind vesel, cu umor, care provine dintr-un străvechi ritual agricol, practicat pentru a aduce rodnicie în anul ce vine. Pe vremuri, în faţa caprei se aruncau boabe de grâu, orz sau porumb.

Jocul "caprei" la origine a fost un ceremonial grav, un element de cult, un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor - invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă "caprei". Se pare că îşi are originea în obiceiurile romanilor şi elinilor.

Asemănător cu “Capra” este obiceiul de a umbla cu “Ursul”, această datină avându-şi de asemenea originea într-un cult geto-dac, ce urmărea fertilizarea şi purificarea solului şi a gospodăriei.

Ursul este întruchipat de un flăcău care poartă pe cap, pe umeri şi pe spate blana unui astfel de animal, având în jurul urechilor nişte ciucuri roşii. “Ursul” este însoţit de un grup de colindători mascaţi şi costumaţi, care reprezintă

diverse animale sau personaje şi care îl aţâţă prin strigături.

Masca de urs este confecţionată din piele de oaie având pe bot un lanţ gros. Ursul este îmbrăcat cu un cojoc întors pe dos, iar în picioare are opinci. Între labe are un par gros, de care se sprijină când joacă. Uneori se scarpină cu acest par la genunchi, la urechi sau în alte părţi.

Ursul face tumbe sau alte scheme, stârnind râsul. Din când în când se repede la cei din jur şi-i sperie. Ursoaica are catrinţă – fusta tradiţională din costumul popular moldovenesc.Ursarul bate tobă, spune strigături şi urşii execută.

Calutii albastri de la Hlipiceni