referat cojoc final
Post on 20-Dec-2015
216 Views
Preview:
TRANSCRIPT
1. INTRODUCERE
Tratatul de la Lisabona este un tratat de amendare a tratatelor
existente şi anume a Tratatului Uniunii Europene, care îşi păstrează
denumirea, şi a Tratatului Comunităţilor Europene care este redenumit
Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene. Aceste două tratate,
modificate conform Tratatului de la Lisabona, reprezintă tratatele de bază ale
Uniunii Europene.1
Tratatul de la Lisabona a fost semnat la 13 decembrie 2007, urmând
să fie ratificat pe parcursul anului 2008 de către toate statele member,
conform practicilor constitutionale ale fiecăruia dintre cele 27. Procesul de
ratificare a intrat într-un impas după ce Irlanda a respins prin referendum
Tratatul. După 16 luni însă, Irlanda îşi modifică votul negative, astfel fiind
de acord cu ratificarea. Părea că toate statele Uniunii Europene sunt pregătite
pentru intrarea în vigoare a pactului însă, contra aşteptărilor tuturor, Cehia
nu îşi dorea noul tratat. De abia la 3 noiembrie 2009 a semnat ratificarea, iar
Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, aproape cu
un am mai târziu decât a fost stabilit iniţial.2
Numele oficial este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului
privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii
Europene, fiind cunoscut, în faza de proiect, sub numele de Tratatul de
Reformă.
11**, Intră în vigoare Traratul de la Lisabona, articol găsit la: http://www.epochtimes-romania.com/articles/2009/11/article_66840.html22**, Tratatul de la Lisabona, articol găsit la: http://www.europarlam.ro/ressource/files/publicatii/Lisbon-treaty.pdf
1
2. PRINCIPALELE OBIECTIVE ALE TRATATULUI
Tratatul de la Lisabona pune la dispoziţia Uniunii cadrul legal şi
instrumentele juridice necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi
pentru a răspunde aşteptărilor cetăţilor.
A. O Europă mai democratică şi mai transparentă, în care Parlamentul
European şi parlamentele naţionale se bucură de un rol consolidat, în care
cetăţenii au mai multe şanse de a fi ascultaţi şi care defineşte mai clar ce este
de făcut la nivel eropean şi naţional şi de către cine.
Un rol consolidant pentru Parlamentul European: ales direct de către
cetăţenii Uniunii Europene, acesta are noi atribuţii majore prinvind
legislaţia, bugetul Uniunii Europene şi acordurile internaţionale. Prin faptul
că se recurge mai des la procedura de codecizie în cadrul elaborării
politicilor europene, Parlamentul European se află pe o poziţie de egalitate
cu Consiliul (care reprezintă statele membre) în ceea ce priveşte adoptarea
celei mai mari părţi a legislaţiei Uniunii Europene.3
O mai mare implicare a parlamentelor naţionale: parlamentele
naţionale pot participa într-o măsură mai mare la activităţile Uniunii
Europene, în special datorită unui nou mechanism care le permite să se
asigure că aceasta intervine numai atunci când se pot obţine rezultate mai
bune la nivel comnunitar (principiul subsidiarităţii). Alături de rolul
consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor naţionale
conduce la consolidarea caracterului democratic şi creşterea legitimităţii
acţiunilor Uniunii.
O voce mai puternică pentru cetăţeni: datorită iniţiativei cetăţenilor,
un million de cetăţeni din diferite state member pot cere Comisiei să prezinte
noi propuneri politice.
3 **, Tratatul pe scurt, articol găsit la: http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/index_ro.htm
2
Cine şi ce face: relaţia dintre statele member şi Uniunea Europeană
este mai clară, o dată cu repartizarea competenţelor.
Retragerea din Uniune: Tratatul de la Lisabona recunoaşte explicit,
pentru prima dată, posibilitatea ca un stat membru să se retragă din Uniune.4
B. O Europă mai eficientă, cu metode de lucru şi reguli de vot
simplficate, cu instituţii eficiente şi moderne pentru o Uniune Europeană cu
27 de membri, capabilă să acţioneze mai bine în domenii de prioritate
majoră.
Un proces decisional efficient: votul cu majoritate calificată din
Consiliu este extins la noi domenii politice astefel încât procesul decisional
să se desfăşoare mai rapid şi mai efficient. Începând din 2014, calcularea
majorităţii calificate se va baza pe sistemul dublei majorităţi, a statelor
member şi a populaţiei, reflectând astfel dubla legitimitate a Uniunii. Dubla
majoritate se obţine atunci când o decizie este luată prin votul a 55% din
statele member, reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii.
Un cadru instituţional mai stabil şi mai eficient: Tratatul de la
Lisabona creează funcţia de preşedinte al Consiliului European (ales pentru
un mandate de doi ani şi jumătate), introduce o legătură directă între
alegerea preşedintelui Comisiei şi rezultatul alegerilor europene, prevede noi
dispoziţii referitoare la viitoarea structură a Parlamentului European şi
include reguli clare privind cooperarea consolidată şi dispoziţiile finaciare.
O viaţă mai bună pentru europeni: Tratatul de la Lisabona ameliorează
capaciatea Uniunii Europene de a acţiona în diverse domenii de prioritate
majoră pentru Uniunea de azi şi pentru cetăţenii săi – precum libertatea,
securitatea şi justiţia (combaterea terorismului sau lupta împotriva
criminalităţii). Într-o anumită măsură, Tratatul se referă şi la alte domenii,
4 Idem
3
prin care politica energetică, sănătatea publică, schimbările climatice,
serviciile de interes general, cercetare, spaţiu, coeziune teritorială, politică
comercială, ajutor umanitar, sport, turism şi cooperare administrativă.
C. O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidartăţii şi siguranţei,
care promovează valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale
în dreptul primar European, prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură
o mai bună protecţie a cetăţenilor europeni.
Valori democratice: Tratatul de la Lisabona specifică şi consolidează
valorile şi obiectivele care stau la baza Uniunii. Aceste valori sunt menite să
sevească drept punct de referinţă pentru cetăţenii europeni şi să arate ce
anume are de oferit Europa partenerilor săi din întreaga lume.
Drepturile cetăţenilor şi Carta drepturilor fundamentale: Tratatul de la
Lisabona menţine drepturile existente şi introduce unele noi. În mod special,
garantează libertăţile şi principiile înscrise în Carta drepturilor fundamentale
şi conferă dispoziţiilor acestora forţă juridică obligatorie. Se referă la
drepturi civile, politice, economice şi sociale.
Libertate pentru cetăţenii europeni: Tratatul de la Lisabona menţine şi
consolidează cele “patru libertăţi”, precum libertatea politică, economică şi
socială a cetăţenilor europeni.
Solidaritate între statele membre: Tratatul de la Lisabona prevede
faptul că Uniunea şi statele member acţionează împreună în spirit de
solidaritate în cazul în care un stat membru este ţinta unui atac terorist sau
victima unei catastrofe naturale sau provocate de om. De asemenea, se
subliniază solidaritatea în domeniul energie.5
Mai multă siguranţă pentru toţi: Uniunea beneficiază de o capacitate
extinsă de acţiune în materie de libertate, securitate şi justiţie ceea ce adduce
5 **, Mai multă justiţie, libertate, securitate, articol găsit la: http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/justice/index_ro.htm
4
avantaje directe în ceea ce priveşte capaciatea sa de a lupta împotriva
criminalităţii şi terorismului. Noile prevederi în materie de protecţie civilă,
ajutor umanitar şi sănătate publică au, de asemenea, obiectivul de a întării
capacitate Uniunii de a răspunde la ameninţările la adresa securităţii
cetăţenilor europeni.6
D. Europa ca actor pe scena internaţională – instrumentele de politică
ewxternă de care dispune Europa sunt regrupate atât în ceea ce priveşte
elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisabona oferă
Europei o voce mai clară în relaţiile cu partenerii să din întreaga lume. De
asemenea, utilizează forţa dobândită de Europa în domeniu economic,
umanitar, politic şi diplomatic, pentru a promova interesele şi valorile
europenepe plan mondial, respectând în acelaşi timp interesele specifice ale
statelo member în domeniul afacerilor externe.
Numirea unui Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi
politica de securitate, care este şi unul din vicepreşedinţii Comisiei, va creşte
impactul, coerenţa şi vizibilitatea acţiunii externe a Uniunii Europene.
Noul Serviciu European pentru acţiune externă va oferi Înaltului
Reprezentant sprijinul necesar.
Uniunea are o personalitate juridică unică, ceea ce îi întăreşte puterea
de negociere, deterinând-o să fie mai eficientă pe plan mondial şi un partener
mai vizibil pentru ţările terţe şi organizaţiile internaţionale.
Evoluţia politicii europene de securitate şi apărare se va realize
păstrând unele modalităţi decizionale specifice, facilitându-se totodată o
cooperare consolidată în cadrul unui grup mai mic de state membre.
6 Comisia europeană, Direcţia Generală Comunicare, Ghidul dumneavostră privind Tratatul de la Lisabona, 2009, p. 7
5
3. MODIFICǍRILE ADUSE LA NIVELUL INSTITUŢIILOR
EUROPENE
Tratatul de la Lisabona nu schimbă fundamental structura
instituţională a Uniunii, care se va baza, în continuare, pe triunghiul
Parlament, Consiliu, Comisie. Cu toate acestea, Tratatul introduce câteva
elemente noi menite să amelioreze eficienţa, coerenţa şi transparenţa
instituţiilor, astfel încât acestea să poată să răspunde mai bine exigenţelor
cetăţenilor europeni.
Numărul instituţiilor se ridică acum la şapte: Parlamentul European,
Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Curtea
Europeană de Justiţie, Banca Centrală Europeană şi Curtea de Conturi.7
Tratatul de la Lisabona confirmă cele trei principii care stau la baza
guvernanţei democratice în Europe:
- egalitate democratică – cetăţenii trebuie să se bucure de
atenţie egala din parte instituţiilor europene;
- democraţia reprezentativă – acordarea unui rol important
Parlamentului European şi o mai mare implicare a
parlamentelor naţionale;
- democraţia participativă – noi mecanisme de interactiune între
cetăţeni şi instituţii printer care se numără, de exemplu,
iniţiativa cetăţenilor.
În plus, Tratatul de la Lisabona clarifică natura relaţiilor dintre statele
membre şi Uniunea Europeană.
Cetăţenii europeni dispun deja de o serie de instrumente care le permit
să se informeze şi să ia parte la procesul politic comunitar. Acesta li s-a
adăugat acum iniţiativa cetăţenilor. În virtutea acestui nou drept de iniţiativă,
7 **, Tratatul de la Lisabona, articol găsit la: http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=31822
6
un milion de cetăţeni provenind din mai multe state membre pot solicita
Comisiei să prezinte o propunere legislativă în domenii ce ţin de competenţa
Uniunii. Detaliile practice ale acestei iniţiative vor fi precizate printr-un act
legislativ.8
Tratatul de la Lisabona subliniază, de asemenea, importanţa
consultărilor şi a dialogului cu asociaţiile, societatea civilă, partenerii sociali,
angajaţii şi angajatorii, bisericile şi cu alte organizaţii neconfesionale.
A. Parlamentul European
Parlamentul European îi reprezintă pe cetăţenii statelor membre.
Tratatul de la Lisabona sporeşte competenţele acestuia la nivel legislative,
bugetar şi în materie de aprobare a acordurilor internaţionale. De asemenea,
Tratatul modifică structura instituţiei: numărul parlamentarilor europeni nu
poate depăşi 751 (750 plus preşedintele) iar repartizarea locurilor pe state
membre se face după principiul “proporţionalităţii degresive”. Altfel spus,
deputaţii din ţările cu mai mulţi locuitori vor reprezenta un număr mai mare
de cetăţeni decât cei din ţările cu o populaţie mai mică. Tratatul mai
precizează că numărul de parlamentari reprezentând fiecare stat membru
poate să fie minim 6 şi maxim 96.9
B.Consiliul European
Consiliul European, are misiunea de a impulsiona elaborarea
politicilor, devine, la rândul său, o institutie a Uniunii Europene, fără a primi
noi atribuţii. Este creat, totuşi, un nou post, cel de preşedinte “permanent”.
Acesta este ales de Consiliul European pentru un mandate de doi ani şi
jumătate şi are rolul de a asigura pregătirea şi continuitatea lucrărilor
8 Ibidekm
9 ***, Parlamentul European şi Tratatul de la Lisabona, articol găsit la: http://www.europarl.europa.eu/parliament/public/staticDisplay.do?language=RO&refreshCache=yes&pageRank=1&id=66
7
Consiliului şi de a găsi soluţii care să conducă la obţinerea consensului între
statele membre. Preşedintele Consiliului European nu poate ocupa şi alte
funcţii la nivel naţional.10
C. Consiliul Uniunii Europene
Consiliul reprezintă guvernele statelor membre. Rolul său rămâne în
mare măsură neschimbat. Consiliul continuă să împartă prerogativele
legislative şi bugetare cu Parlamentul şi îşi menţine rolul central în materie
de politică externă şi de securitate comună şi de coordonare a politicilor
economice.
Scimbarea esenţială adusă de Tratat se referă la procesul decizional, în
primul rând, deciziile Consiliului se iau acum prin vot, cu majoritate
calificată, cu excepţia cazurilor în care tratatele prevăd o altă procedură, cum
ar fi votul în unanimitate.
D. Comisia Europeană
Principala responsabilitate a Comisiei este aceea de a promova
interesul public european. Tratatul oferă fiecărui stat membru posibilitatea
de a avea un reprezentant în cadrul Comisiei, în timp ce, potrivit tratatelor de
până acum, numărul comisarilor ar fi trebuit să fie redus pentru a deveni mai
mic decât cel al statelor membre.
O altă schimbare importantă constă în faptul că este prevăzută o
legătură directă între rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European şi
alegerea condidatului la preşedinţia Comisiei.
Rolul preşedintelui Comisiei este consolidate, acesta având autoritatea
de a demite comisarii europeni.
E. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de
securitate / Vicepreşedinte al Comisiei
10 **, Instituţiile europene în Tratatul de la Lisabona, articol găsit la: http://www.euroavocatura.ro/articole/248/Institutiile_europene_in_Tratatul_de_la_Lisabona
8
Înfiinţarea acestui post este una dintre inovaţiile instituţionale majore
ale Tratatului de la Lisabona, care ar urma să dea mai multă coerenţă
acţiunilor externe ale Uniunii.
Înaltul Reprezentant are o dublă misiune: pe de o parte, este
împuternicitul Consiliului pe probleme de politică externă, iar pe de altă
parte, este comisar european pentru relaţii externe. Responsabil pentru
elaborarea politicii externe şi a politicii de apărare comună, Înaltul
Reprezentant prezidează reuniunile periodice ale miniştrilor de externe ai
statelor membre. În plus, reprezintă politica externă şi de securitate comună
a Uniunii pe scena internaţională, fiind asistat de un serviciu european
pentru acţiune externă, format din acţionari ai Consiliului, Comisiei şi
serviciilor diplomatice naţionale.11
F. Alte instituţii europene.
Rolul sau competenţele Băncii Central Europene şi ale Curţii de
Conturi nu au suferit schimbări notabile. Totuşi, Tratatul de la Lisabona
extinde domeniul de intrvenţie al Curţii Europene de Justiţie, mai ales in
materie de cooperare penală şi poliţienească şi introduce câteva modificări
procedurale pentru această instituţie.
G. Parlamentele naţionale
Tratatul de la Lisabona consolidează rolul parlamentelor naţionale,
care vor putea participa mai active la lucrările Uniunii. O nouă dispoziţie
reflectă clar drepturile şi obligaţiile pe care le au parlamentele naţionale în
cadrul Uniunii, fie că este vorba despre dreptul la informare, controlul
respectării principiului subsidiarităţii, mecanismele de evaluare a
11 **, Înaltul reprezentant pentru afaceri externe, articol găsit la: http://www.presseurop.eu/ro/category/keywords/inaltul-reprezentant-pentru-afaceri-externe
9
politicilorîn domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei sau despre procedurile
de revizuire a tratatelor.12
Cea mai semnificativă noutate se referăla controlul respectării
principiului subsiarităţii. Potrivit acestui principiu, exceptând domeniile care
ţin exclusive de competenţele sale, Uniunea nu acţionează decât în cazul în
care intervenţia sa este mai eficientă decât o acţiune întreprinsă la nivel
naţional. Orice parlament naţional are dreptul să îşi susţină argumentele
potrivit cărora nu este conformă cu acest principiu.13
4. POLITICA EXTERNǍ A UNIUNII EUROPENE DUPǍ
TRATATUL DE LA LISABONA. CUM ESTE VǍZUT TRATATUL
ÎN LUME
Tratatul de la Lisabona stabileşte principii şi obiective comune pentru
acţiunea Uniunii pe plan extern: democraţie, stat de drept, universalitatea şi
indivizibilitatea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectarea
demnităţii umane, principiile de egalitate şi solidaritate.
Tratatul de la Lisabona grupează sub un singur titlu majoritatea
prevederilor privind relaţiile externe incluse în tratatele existente, pentru o
mai bună înţelegere şi pentru a promova coerenţa acţiunilor Uniunii.
Tratatul de la Lisabona introduce o bază juridică pentru ajutorul
umanitar. Această prevedere pune accent pe aplicarea principiilor dreptului
internaţional şi a principiilor imparţialităţii, neutralităţii şi nediscriminării.
De asemenea, se prevede constituirea unui Corp voluntar european de ajutor
umanitar.
12 **, Protocolul privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, găsit la: http://eur-lex.europa.eu/ro/treaties/dat/12007L/htm/C2007306RO.01014802.htm13 Daniela Mereuţă, Totul despre Tratatul de la Lisabona, articol găsit la: http://europa.timpul.md/article/2009/10/16/1431
10
Tratatul de la Lisabona menţionează clar că reducerea şi eradicarea
sărăciei reprezintă obiectivul principal al politicii Uniunii în domeniul
cooperării pentru dezvoltare. Acesta trebuie avut în vedere când Uniunea
Europeană pune în aplicare politici care pot afecta ţările în curs de
dezvoltare. Acest lucru implică faptul că politica de cooperare pentru
dezvoltare este o politică de sine stătătoare şi nu se situează în prelungirea
politicii externe şi de securitate comună.
Deschiderea Uniunii Europene către aderarea altor ţări, în special cele
din Balcani, este „fundamentală”, odată ce a a fost votat Tratatul de la
Lisabona, a declarat ministrul spaniol al Afacerilor Externe, Miguel Angel
Moratinos, potrivit AFP.14
Spania, care a preluat preşedinţia semestrială a Uniunii Europene,
“consideră că nu există motive pentru a ridica obstacole în faţa unei politici a
uşilor deschise”, a declarat oficialul, în timpul unei întâlniri cu jurnalistii
europeni la Madrid.
La 9 noiembrie 2009, ministrul italian de Externe, Franco Frattini, şi
omologul său rus, Serghei Lavrov, semnau împreună un articol în ziarul
italian „La Stampa". Putem citi în el despre nevoia unei „case comune
europene" în contextul unei „noi ordini mondiale". Aceasta va fi „bazată pe
interdependenţă şi cooperare pentru soluţionarea problemelor comune şi care
nu poate face abstracţie de o „Mare Europă" de la Atlantic la Vladivostok".
Numai o astfel de Europă, cred autorii, ar fi capabilă să garanteze o Europă
stabilă şi o lume mai bună.
Comisia pentru Politica Externă a Parlamentului European a aprobat
miercuri (27 ianuarie) amendamentele la raportul privind progresul 14 **, UE către o nouă extindere?, articol găsit la: http://www.euranet.eu/rum/Astazi/In-actualitate/Romaneste/UE-catre-o-noua-extindere
11
Macedoniei către aderarea la Uniunea Europeană înaintate de
europarlamentarul şi raportorul Zoran Thaler. Conform documentului, ţara
urmează să primească o dată pentru lansarea discuţiilor de aderare la
Uniunea Europeană în martie, la următorul summit al miniştrilor de externe
ai Uniunii Europene. 15
Turcia a înregistrat doar progrese limitate în anumite reforme
importante, a afirmat Parlamentul European în rezoluţia sa. Ankara a fost
criticată pentru incapacitatea de a implementa Protocolul Adiţional la
Acordul de Asociere CE-Turcia, pentru desfiinţarea Partidului Societăţii
Democrate şi pentru decizia judecătorească care anulează legea privind
limitarea jurisdicţiei tribunalelor militare.
CONCLUZII
Tratatul de la Lisabona nu substituie acordurile de bază ale Uniunii
Europene, nu este constituţie, însă, completând acordurile existente, serveşte
totuşi drept nou fundament al relaţiilor din interiorul Uniunii Europene. Şi
după cum a demonstrat anul 2009, el va deveni un document de consolidare.
Sensul practic al Tratatului de la Lisabona este de a putea fi condusă
Uniunea extinsă. Iar acest lucru este cu atât mai necesar pentru organele sale
de conducere. Cu tot scepticismul unora, proiectul Uniunii Europene este
important pentru alte ţări. Un exemplu recent: chiar şi Serbia a depus
candidatura la Uniunea Europeană, în pofida problemelor pe care le are cu
15 **, Macedonia ar putea afla în martie data aderării la UE, articol găsit la: http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_19314/Macedonia-ar-putea-afla-in-martie-data-aderarii-la-UE.html
12
ea, între altele din cauza Kosovo", a menţionat Vladimir Anohin,
vicepreşedintele Academiei de Ştiinţe Geopolitice.16
Beneficiile legate de eficientizarea activităţii Uniunii sunt
incontestabile, însă o serie de particularităţi care persistă în Tratat alterează
imaginea lui pozitivă şi consolidează poziţiile euroscepticilor în Europa.
Dreptul restrictiv de veto în privinţa mobilităţii forţei de muncă sau
transferarea continuă a competenţelor de la instituţiile naţionale către
autorităţile europene, ridică întrebari faţă de aplicabilitatea largă a acestui
document.
BIBLIOGRAFIE
1. http://www.euractiv.ro
2. http://ec.europa.eu
3. http://www.euranet.eu
4. http://eur-lex.europa
5. http://www.europarl.europa.eu
16 **, UE îşi începe existenţa în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, începând cu 1 ianuarie 2010, articol găsit la: http://romanian.ruvr.ru/2009/12/29/3332024.html
13
6. http://www.europeana.ro
7. http://europa.timpul.md
8. http://www.euroavocatura.ro
9. http://europa.eu/lisbon_treaty
10. http://www.epochtimes-romania.com
11. http://www.financiarul.ro
12. http://www.icc.ro
13. http://www.mae.ro
14. http://www.presseurop.eu
15. http://www.prisa.md
16. http://romanian.ruvr.ru
14
15
16
top related