istoria de la vatican

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 1/62

[ascunde ]CEE Spring : scrie ţi articole despre EuropaCentral ă și de Est și pute ţi câștiga un premiu !Săptămâna aceasta v ă suger ăm articolele propuse de wikipedi știidin Slovacia , Ucraina și Lituania .

Articolele acestei săptămâni sunt Boli transmisibile pe calea apei , Palatul Național al Românilor dinCernăuți , Panama Papers și Teodor Stamati . Oricine poate contribui la îmbunătățirea lor.

Conciliul Vatican IDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Conciliul Vatican I prezidat de Pius al IX-lea

Conciliul Vatican I a fost convocat de către Papa Pius al IX-lea prin scrisoareaapostolică Aeterni Patris din 29 iunie 1868 . Prima ședință a avut loc în Bazilica Sfântul

Petru în ziua de 8 decembrie 1869 . Acesta a fost cel de al douăzecelea conciliu ecumenical Bisericii Catolice . La conciliu au participat aproape 800 de reprezentați dinnumeroase dieceze . Au avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1septembrie 1870 .

Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius a l IX-lea, au fost denițiadogmei Infalibilității P apale și conrmarea poziției Bisericii Catolice fațăde raționalism , relativism , liberalism și materialism .

În primele ședințe au fost discutate și aprobate două constiuț Dei Filius , ConstituțiaDogmatică a Credinței Catolice, și a doua Pastor Aeternus , Prima Constituție Dogmaticăa Bisericii lui Cristos care denește primatul și infalibilitatea Papei.

Începutul războiului franco-prusian a întrerupt ședințele nc întrarea armatei italiene în Roma, și nu a mai fost cont

1870 papa Pius al IX-lea , prin bulla Postquam Dei munere , a declarat conciliul întrerupt pe operioadă nedenită (sine die). Nu a fost anunțată ocial închiderea conciliului, decît în 1960de papa Ioan al XXIII-lea , care pregătea deschiderea celui de al doilea Conciliu Vatican.

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 2/62

După Conciliul Vatican I s-a o bservat o creștere a numărului de convertiți în catolicism, aufost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor înmisiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înorit sub papa Pius alX-lea .

Cuprins [ascunde ]

• 1Infailibilitatea

• 2Condițiile infailibilității papale

• 3Bibliograe

• 4Note

• 5Legături externe

Infailibilitatea [modicare | modicare sursă ] Articol principal: Infailibilitatea papală .

Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma.Infailibilitatea ponticului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice . Deniția acestuiconcept a fost controversată, nu atît de faptul că mulți nu credeau în desăvîrșirea Papei , dardeoarece cei care credeau în perfecțiunea Papei nu considerau ca e nevoie și de odoctrinizare formală. Aproximativ 60 de participanți s-au abținut și au părăsit Roma cu o zi

înainte de alegeri. Arhiepiscopul Antonio María Claret y Clará , confesorul familiei ragale dinSpania și fondatorul Misionarilor Claretieni, a fost unul din cei mai ardenți apărători aiinfailibilității papale și ai primatului Sfîntului Scaun. El a fost singurul participant la Conciliucare a fost canonizat ulterior de papa Pius al XII-lea în 1950.

La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul IoanVancea și episcopul Iosif Pop Silaghi .[1] Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cumajoritatea covârșitoare a episcopatului din Austro-Ungaria , din gruparea care s-a opusadoptării dogmei infailibilității papale. Favorabili infailibilității au fost doar trei episcopi dinAustria și unul singur din Ungaria , respectiv episcopul unit de Oradea Mare , Iosif Pop Silaghi .Episcopii romano-catolici de Oradea, István Lipovniczky , respectiv de Alba Iulia, MihályFogarassy , au făcut parte din grupul episcopilor austro-ungari care s-au opus dogmatizăriiinfailibilității, și care în data de 17 iulie 1870 au părăsit lucrările conciliului. [2]

În practică papii au folosit o singură dată prgatpapa Pius a l XII-lea a denit înălțarea la cer a Fecioarei Maria ca articol de credință pentruromano-catolici.

Condi iile infailibilită ii papaleț ț [modicare | modicare sursă ]

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 3/62

Declarațiile unui Papă care exercită infailibilitate sînt referite ca deniții papale solemne sau învățături ex ca thedra . În conformitate cu învățăturile Conciliului Vatican I și a tradiției catolice

condițiile pentru o învățătură ex c athedra sunt:

1. " Ponticul Roman "

2. "vorbește ex ca thedra " ("cînd este în ipostaza de Păstor și Învățător pentru toți Creștinii și în virtutea autorității sale apostol….")

3. "și denește"

4. "că o doctrină despre credință sau morală"

5. "trebuie primite de întreaga Biserică" (Pastor Aeternus, cap. 4)

Pentru ca învățăturile unui papă sau conciliu ecumenic să e recunoscute infailibile, aceastava exprima clar că Biserica o consideră nală și denitivă. Nu există vre-o formularespecică, dar este urmată de cuvintele "Noi declarăm, decretăm, denim..." sau să ereferită la o anatemă , care declară că oricare care se opune cu bună voință este în afaraBisericii Catolice. Spre exemplu, Municentissimus Deus , care este deniția infailibilă a PapeiPius al XII-lea despre Înălțarea Feciorei Maria , se încheie cu cuvintele : "Astfel oricine,Domnul să ne păzească, care va nega sau va pune la îndoială ce am declarat Noi, va considerat ca căzut de la Dumnezeu și de la Credința Catolică."

Bibliografie [modicare | modicare sursă ]

• Klaus Schatz, Vaticanum I. 1869-1870 , 3 volume, Paderborn1992.

• Nicolae Bocșan , Biserica Română Unită la ConciliulEcumenic Vatican I , Presa Universitară Clujeană, 2001.

• Attila Varga, Ungaria și Conciliul Vatican I în memorialisticaecleziastică maghiară , Presa Universitară Clujeană, 2003.

Note [modicare | modicare sursă ]

1. ^ Diuariu peste momentele și întâmplările mai

însemnate ale călătoriei și a petrecerii la sinodulecumenic convocat la Roma în Vatican pe 8 decembrie1869. Dedus la grațioasa demândare a Excelenței Sale,Preasnțitului Domn Dr. Ioan Vancea (...), însoțit încălătorie de secretarul său mitropolitan Dr. VictorMihalyi de Apșa , DJ Cluj a Arhivelor Naționale, Fond BC

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 4/62

Blaj, II/32, 1869-1870, publicat în: Bocșan, Op. cit. , pag.295 și urm.

2. ^ Gabriel Adrianyi, Reform und bischöiche Kollegialitätin den Schriften der ungarischen Konzilsväter auf demErsten Vaticanum, în: Ungarn-Jahrbuch, 1970, pag.137.

Legături externe [modicare | modicare sursă ]

• Vatican I

• Decrees of the Council

• Catholic Encyclopedia article

• Biography of St. Anthony Mary Claret

• Æterni Patris "On the Restoration of ChristianPhilosophy"(Despre Restabilirea Filozoei Creștine)

• Articol din Catholic Encyclopedia on Æterni Patris

• Online Version of the book THE TRUE AND THE FALSEINFALLIBILITY OF THE POPES by Bishop Joseph Feßler(1813-1872) , Secretarul General al Conciliiul I al Vaticanului.

[ascunde ]v • d • m

Sinoade ecumenice

Primele șapte sinoade Niceea (325) • Constantinopol (381) • Efes (431) • Calcedon (451) • Constantinopol (55

Sinoadele ulterioare, recunoscutepar ţial de Biserica Ortodox ă

Conciliul de la Quinisext (692) • Constantinopol IV (879/80) • Constantinopol V (1341/

Sinoadele ulterioare, recunoscute

de Biserica Catolic ă

Constantinopol IV (869-870) • Lateran I (1123) • Lateran II (1139) • Lateran III (1179) •

• Siena (1423-1424) Basel/Floren ţa (1431-1445) • Lateran V (1512-1514) • Trento (154

Informa ţii bibliotecare WorldCat

BNF : cb119565430

GND : 2024452-6

LCCN : n50000581

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 5/62

VIAF : 261243660

SUDOC : 027548589

Categorii :• Biserica Romano-Catolică• Istoria Bisericii Catolice• Sinoade ecumenice

Meniu de navigare• Nu sunteți autenticat• Discuții• Contribuții• Creare cont• Autenticare

• Articol• Discuție

• Lectură• Modicare• Modicare sursă• Istoric

• Pagina principală• Portaluri tematice• Cafenea• Articol aleatoriuParticipare

• Schimbări recente• Proiectul săptămânii• Ajutor• Portalul comunității• Donații

Tipărire/exportare• Creare carte• Descarcă PDF• Versiune de tipărit

În alte proiecte• Wikimedia Commons

Trusa de unelte• Ce trimite aici• Modicări corelate• Trimite șier• Pagini speciale

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 6/62

• Navigare în istoric• Informații despre pagină• Element Wikidata• Citează acest articol

În alte limbi• ب ر ع ل ا

• Català• Čeština• Dansk• Deutsch• Ελληνικα • English• Esperanto• Español• Euskara• Suomi• Français• Gaeilge• Galego• Hrvatski• Magyar• Bahasa Indonesia• Italiano• • Basa Jawa• • Latina• Lëtzebuergesch• Nederlands• Norsk bokmål• Polski• Português• • Scots• Srpskohrvatski /• Slovenčina• Slovenščina• / srpski• Svenska•

Kiswahili• Türkçe• • Tiếng Việt• Winaray•

Modică legăturile• Ultima modicare a paginii efectuată la 12 august 2015, ora 17:17.

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 7/62

• Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu a tribuire și

distribuire în condiții identice ; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii

la Termenii de utilizare .

• Politica de condențialitate

• Despre Wikipedia

• Termeni

• Dezvoltatori

• Cookie statement

• Versiune mobilă

•

•

[ascunde ]CEE Spring : scrieți articole despreEuropa Centrală și de Est șiputeți câștiga un premiu !Săptămâna aceasta vă sugerăm articolele propuse dewikipediștii din Slovacia , Ucraina și Lituania .

Articolele acestei săptămâni sunt Boli transmisibile pe calea apei , Palatul Național al Românilor dinCernăuți , Panama Papers și Teodor Stamati . Oricine poate contribui la îmbunătățirea lor.

Conciliul Vatican IDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 8/62

Conciliul Vatican I prezidat de Pius al IX-lea

Conciliul Vatican I a fost convocat de către Papa Pius al IX-lea prin scrisoareaapostolică Aeterni Patris din 29 iunie 1868 . Prima ședință a avut loc în Bazilica SfântulPetru în ziua de 8 decembrie 1869 . Acesta a fost cel de al douăzecelea conciliu ecumenical Bisericii Catolice . La conciliu au participat aproape 800 de reprezentați dinnumeroase dieceze . Au avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1septembrie 1870 .

Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius a l IX-lea, au fost denițiadogmei Infalibilității P apale și conrmarea poziției Bisericii Catolice fațăde raționalism , relativism , liberalism și materialism .

În primele ședințe au fost discutate și aprobate două constiuț Dei Filius , ConstituțiaDogmatică a Credinței Catolice, și a doua Pastor Aeternus , Prima Constituție Dogmatică

a Bisericii lui Cristos care denește primatul și infalibilitatea Papei.

Începutul războiului franco-prusian a întrerupt ședințele nc întrarea armatei italiene în Roma, și nu a mai fost cont

1870 papa Pius al IX-lea , prin bulla Postquam Dei munere , a declarat conciliul întrerupt pe operioadă nedenită (sine die). Nu a fost anunțată ocial închiderea conciliului, decît în 1960de papa Ioan al XXIII-lea , care pregătea deschiderea celui de al doilea Conciliu Vatican.

După Conciliul Vatican I s-a o bservat o creștere a numărului de convertiți în catolicism, aufost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor în

misiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înorit sub papa Pius alX-lea .

Cuprins

[ascunde ]

• 1 Infailibilitatea

• 2 Condițiile infailibilității papale

• 3 Bibliograe

• 4 Note

• 5 Legături externe

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 9/62

Infailibilitatea [modicare | modicare sursă ]

Articol principal: Infailibilitatea papală .

Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma.Infailibilitatea ponticului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice . Deniția acestuiconcept a fost controversată, nu atît de faptul că mulți nu credeau în desăvîrșirea Papei , dardeoarece cei care credeau în perfecțiunea Papei nu considerau ca e nevoie și de odoctrinizare formală. Aproximativ 60 de participanți s-au abținut și au părăsit Roma cu o zi

înainte de alegeri. Arhiepiscopul Antonio María Claret y Clará , confesorul familiei ragale dinSpania și fondatorul Misionarilor Claretieni, a fost unul din cei mai ardenți apărători aiinfailibilității papale și ai primatului Sfîntului Scaun. El a fost singurul participant la Conciliucare a fost canonizat ulterior de papa Pius al XII-lea în 1950.

La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul IoanVancea și episcopul Iosif Pop Silaghi .[1] Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cumajoritatea covârșitoare a episcopatului din Austro-Ungaria , din gruparea care s-a opusadoptării dogmei infailibilității papale. Favorabili infailibilității au fost doar trei episcopi dinAustria și unul singur din Ungaria , respectiv episcopul unit de Oradea Mare , Iosif Pop Silaghi .Episcopii romano-catolici de Oradea, István Lipovniczky , respectiv de Alba Iulia, MihályFogarassy , au făcut parte din grupul episcopilor austro-ungari care s-au opus dogmatizăriiinfailibilității, și care în data de 17 iulie 1870 au părăsit lucrările conciliului. [2]

În practică papii au folosit o singură dată prgatpapa Pius a l XII-lea a denit înălțarea la cer a Fecioarei Maria ca articol de credință pentru

romano-catolici.

Condi iile infailibilită ii papaleț ț [modicare | modicare sursă ]

Declarațiile unui Papă care exercită infailibilitate sînt referite ca deniții papale solemne sau învățături ex ca thedra . În conformitate cu învățăturile Conciliului Vatican I și a tradiției catolice

condițiile pentru o învățătură ex c athedra sunt:

1. " Ponticul Roman "

2. "vorbește ex ca thedra " ("cînd este în ipostaza de Păstor și Învățător pentru toți Creștinii și în virtutea autorității sale apostol….")

3. "și denește"

4. "că o doctrină despre credință sau morală"

5. "trebuie primite de întreaga Biserică" (Pastor Aeternus, cap. 4)

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 10/62

Pentru ca învățăturile unui papă sau conciliu ecumenic să e recunoscute infailibile, aceastava exprima clar că Biserica o consideră nală și denitivă. Nu există vre-o formularespecică, dar este urmată de cuvintele "Noi declarăm, decretăm, denim..." sau să ereferită la o anatemă , care declară că oricare care se opune cu bună voință este în afaraBisericii Catolice. Spre exemplu, Municentissimus Deus , care este deniția infailibilă a PapeiPius al XII-lea despre Înălțarea Feciorei Maria , se încheie cu cuvintele : "Astfel oricine,Domnul să ne păzească, care va nega sau va pune la îndoială ce am declarat Noi, va considerat ca căzut de la Dumnezeu și de la Credința Catolică."

Bibliografie [modicare | modicare sursă ]

• Klaus Schatz, Vaticanum I. 1869-1870 , 3 volume, Paderborn 1992.

• Nicolae Bocșan , Biserica Română Unită la Conciliul Ecumenic Vatican I , PresaUniversitară Clujeană, 2001.

• Attila Varga, Ungaria și Conciliul Vatican I în memorialistica ecleziastică maghiară ,Presa Universitară Clujeană, 2003.

Note [modicare | modicare sursă ]

1. ^ Diuariu peste momentele și întâmplările mai însemnate ale călătoriei și a petreceriila sinodul ecumenic convocat la Roma în Vatican pe 8 decembrie 1869. Dedus la

grațioasa demândare a Excelenței Sale, Preasnțitului Domn Dr. Ioan Vancea (.

însoțit în călătorie de secretarul său mitropolitan Dr. Victor Mihalyi de Apșa , DJ Cluj aArhivelor Naționale, Fond BC Blaj, II/32, 1869-1870, publicat în: Bocșan, Op. cit. ,pag. 295 și urm.

2. ^ Gabriel Adrianyi, Reform und bischöiche Kollegialität in den Schriften derungarischen Konzilsväter auf dem Ersten Vaticanum, în: Ungarn-Jahrbuch, 1970,pag. 137.

Legături externe [modicare | modicare sursă ]

• Vatican I• Decrees of the Council

• Catholic Encyclopedia article

• Biography of St. Anthony Mary Claret

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 11/62

• Æterni Patris "On the Restoration of Christian Philosophy"(Despre RestabilireaFilozoei Creștine)

• Articol din Catholic Encyclopedia on Æterni Patris

• Online Version of the book THE TRUE AND THE FALSE INFALLIBILITY OF THEPOPES by Bishop Joseph Feßler (1813-1872) , Secretarul General al Conciliiul I alVaticanului.

[ascunde ]v • d • m

Sinoade ecumenice

Primele șapte sinoade Niceea (325) • Constantinopol (381) • Efes (431) • Calcedon (451) • Constantinopol (55

Sinoadele ulterioare,recunoscute

parțial de Biserica Ortodo ăConciliul de la Quinisext (692) • Constantinopol IV (879/80) • Constantinopol V (1341/

Sinoadele ulterioare,recunoscute

de Biserica Catolică

Constantinopol IV (869-870) • Lateran I (1123) • Lateran II (1139) • Lateran III (1179) •• Siena (1423-1424) Basel/Floren ţa (1431-1445) • Lateran V (1512-1514) • Trento (154

n"ormații#i#liotecare

WorldCat

!" # c$%%&'(')*+

!- # + ))' /(

LCC! # n'++++'0%

123" # (% )*((+

SU-4C # + 5')0'0&

Categorii :• Biserica Romano-Catolică• Istoria Bisericii Catolice•

Sinoade ecumenice

Meniu de navigare

• Nu sunteți autenticat• Discuții• Contribuții

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 12/62

• Creare cont• Autenticare

• Articol• Discuție• Lectură• Modicare• Modicare sursă• Istoric

• Pagina principală• Portaluri tematice• Cafenea• Articol aleatoriu

Participare

• Schimbări recente• Proiectul săptămânii• Ajutor• Portalul comunității• Donații

Tipărire/exportare

• Creare carte• Descarcă PDF• Versiune de tipărit

În alte proiecte

• Wikimedia Commons

Trusa de unelte

• Ce trimite aici• Modicări corelate• Trimite șier•

Pagini speciale• Navigare în istoric• Informații despre pagină• Element Wikidata• Citează acest articol

În alte limbi

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 13/62

• ب ر ع ل ا

• Català• Čeština• Dansk• Deutsch•

Ελληνικα • English• Esperanto• Español• Euskara• Suomi• Français• Gaeilge• Galego• Hrvatski• Magyar• Bahasa Indonesia• Italiano• • Basa Jawa• • Latina• Lëtzebuergesch• Nederlands• Norsk bokmål• Polski• Português• • Scots• Srpskohrvatski /• Slovenčina• Slovenščina• / srpski• Svenska• Kiswahili• Türkçe• • Tiếng Việt• Winaray•

Modică legăturile• Ultima modicare a paginii efectuată la 12 august 2015, ora 17:17.• Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice ; pot

exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare .

• Politica de condențialitate

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 14/62

• Despre Wikipedia

• Termeni

• Dezvoltatori

Cookie statement [ascunde ]CEE Spring : scrieți articole despreEuropa Centrală și de Est șiputeți câștiga un premiu !Săptămâna aceasta vă sugerăm articolele propuse dewikipediștii din Slovacia , Ucraina și Lituania .

Articolele acestei săptămâni sunt Boli transmisibile pe calea apei , Palatul Național al Românilor dinCernăuți , Panama Papers și Teodor Stamati . Oricine poate contribui la îmbunătățirea lor.

Conciliul Vatican IDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Conciliul Vatican I prezidat de Pius al IX-lea

Conciliul Vatican I a fost convocat de către Papa Pius al IX-lea prin scrisoareaapostolică Aeterni Patris din 29 iunie 1868 . Prima ședință a avut loc în Bazilica SfântulPetru în ziua de 8 decembrie 1869 . Acesta a fost cel de al douăzecelea conciliu ecumenical Bisericii Catolice . La conciliu au participat aproape 800 de reprezentați dinnumeroase dieceze . Au avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1septembrie 1870 .

Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius a l IX-lea, au fost denițiadogmei Infalibilității P apale și conrmarea poziției Bisericii Catolice fațăde raționalism , relativism , liberalism și materialism .

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 15/62

În primele ședințe au fost discutate și aprobate două constiuț Dei Filius , ConstituțiaDogmatică a Credinței Catolice, și a doua Pastor Aeternus , Prima Constituție Dogmaticăa Bisericii lui Cristos care denește primatul și infalibilitatea Papei.

Începutul războiului franco-prusian a întrerupt ședințele nc întrarea armatei italiene în Roma, și nu a mai fost cont

1870 papa Pius al IX-lea , prin bulla Postquam Dei munere , a declarat conciliul întrerupt pe operioadă nedenită (sine die). Nu a fost anunțată ocial închiderea conciliului, decît în 1960de papa Ioan al XXIII-lea , care pregătea deschiderea celui de al doilea Conciliu Vatican.

După Conciliul Vatican I s-a o bservat o creștere a numărului de convertiți în catolicism, aufost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor înmisiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înorit sub papa Pius alX-lea .

Cuprins

[ascunde ]

• 1 Infailibilitatea

• 2 Condițiile infailibilității papale

• 3 Bibliograe

• 4 Note• 5 Legături externe

Infailibilitatea [modicare | modicare sursă ]

Articol principal: Infailibilitatea papală .

Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma.Infailibilitatea ponticului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice . Deniția acestui

concept a fost controversată, nu atît de faptul că mulți nu credeau în desăvîrșirea Papei , dardeoarece cei care credeau în perfecțiunea Papei nu considerau ca e nevoie și de odoctrinizare formală. Aproximativ 60 de participanți s-au abținut și au părăsit Roma cu o zi

înainte de alegeri. Arhiepiscopul Antonio María Claret y Clará , confesorul familiei ragale dinSpania și fondatorul Misionarilor Claretieni, a fost unul din cei mai ardenți apărători aiinfailibilității papale și ai primatului Sfîntului Scaun. El a fost singurul participant la Conciliucare a fost canonizat ulterior de papa Pius al XII-lea în 1950.

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 16/62

La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul IoanVancea și episcopul Iosif Pop Silaghi .[1] Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cumajoritatea covârșitoare a episcopatului din Austro-Ungaria , din gruparea care s-a opusadoptării dogmei infailibilității papale. Favorabili infailibilității au fost doar trei episcopi dinAustria și unul singur din Ungaria , respectiv episcopul unit de Oradea Mare , Iosif Pop Silaghi .Episcopii romano-catolici de Oradea, István Lipovniczky , respectiv de Alba Iulia, MihályFogarassy , au făcut parte din grupul episcopilor austro-ungari care s-au opus dogmatizăriiinfailibilității, și care în data de 17 iulie 1870 au părăsit lucrările conciliului. [2]

În practică papii au folosit o singură dată prgatpapa Pius a l XII-lea a denit înălțarea la cer a Fecioarei Maria ca articol de credință pentruromano-catolici.

Condi iile infailibilită ii papaleț ț [modicare | modicare sursă ]

Declarațiile unui Papă care exercită infailibilitate sînt referite ca deniții papale solemne sau învățături ex ca thedra . În conformitate cu învățăturile Conciliului Vatican I și a tradiției catolice

condițiile pentru o învățătură ex c athedra sunt:

1. " Ponticul Roman "

2. "vorbește ex ca thedra " ("cînd este în ipostaza de Păstor și Învățător pentru toți Creștinii și în virtutea autorității sale apostol….")

3. "și denește"

4. "că o doctrină despre credință sau morală"

5. "trebuie primite de întreaga Biserică" (Pastor Aeternus, cap. 4)

Pentru ca învățăturile unui papă sau conciliu ecumenic să e recunoscute infailibile, aceastava exprima clar că Biserica o consideră nală și denitivă. Nu există vre-o formularespecică, dar este urmată de cuvintele "Noi declarăm, decretăm, denim..." sau să ereferită la o anatemă , care declară că oricare care se opune cu bună voință este în afaraBisericii Catolice. Spre exemplu, Municentissimus Deus , care este deniția infailibilă a PapeiPius al XII-lea despre Înălțarea Feciorei Maria , se încheie cu cuvintele : "Astfel oricine,Domnul să ne păzească, care va nega sau va pune la îndoială ce am declarat Noi, va considerat ca căzut de la Dumnezeu și de la Credința Catolică."

Bibliografie [modicare | modicare sursă ]

• Klaus Schatz, Vaticanum I. 1869-1870 , 3 volume, Paderborn 1992.

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 17/62

• Nicolae Bocșan , Biserica Română Unită la Conciliul Ecumenic Vatican I , PresaUniversitară Clujeană, 2001.

• Attila Varga, Ungaria și Conciliul Vatican I în memorialistica ecleziastică maghiară ,Presa Universitară Clujeană, 2003.

Note [modicare | modicare sursă ]

1. ^ Diuariu peste momentele și întâmplările mai însemnate ale călătoriei și a petreceriila sinodul ecumenic convocat la Roma în Vatican pe 8 decembrie 1869. Dedus la

grațioasa demândare a Excelenței Sale, Preasnțitului Domn Dr. Ioan Vancea (.însoțit în călătorie de secretarul său mitropolitan Dr. Victor Mihalyi de Apșa , DJ Cluj aArhivelor Naționale, Fond BC Blaj, II/32, 1869-1870, publicat în: Bocșan, Op. cit. ,pag. 295 și urm.

2. ^ Gabriel Adrianyi, Reform und bischöiche Kollegialität in den Schriften derungarischen Konzilsväter auf dem Ersten Vaticanum, în: Ungarn-Jahrbuch, 1970,pag. 137.

Legături externe [modicare | modicare sursă ]

• Vatican I

• Decrees of the Council

• Catholic Encyclopedia article• Biography of St. Anthony Mary Claret

• Æterni Patris "On the Restoration of Christian Philosophy"(Despre RestabilireaFilozoei Creștine)

• Articol din Catholic Encyclopedia on Æterni Patris

• Online Version of the book THE TRUE AND THE FALSE INFALLIBILITY OF THEPOPES by Bishop Joseph Feßler (1813-1872) , Secretarul General al Conciliiul I alVaticanului.

[ascunde ]v • d • m

Sinoade ecumenice

Primele șapte sinoadeNiceea (325) • Constantinopol (381) • Efes (431) • Calcedon (451) • Constantinopol (55

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 18/62

Sinoadele ulterioare,

recunoscuteparțial de Biserica Ortodo ă Conciliul de la Quinisext (692) • Constantinopol IV (879/80) • Constantinopol V (1341/

Sinoadele ulterioare,recunoscute

de Biserica Catolică

Constantinopol IV (869-870) • Lateran I (1123) • Lateran II (1139) • Lateran III (1179) •• Siena (1423-1424) Basel/Floren ţa (1431-1445) • Lateran V (1512-1514) • Trento (154

n"ormații#i#liotecare

WorldCat

!" # c$%%&'(')*+

!- # + ))' /(

LCC! # n'++++'0%

123" # (% )*((+

SU-4C # + 5')0'0&

Categorii :• Biserica Romano-Catolică• Istoria Bisericii Catolice• Sinoade ecumenice

Meniu de navigare

• Nu sunteți autenticat• Discuții• Contribuții• Creare cont• Autenticare

• Articol•

Discuție• Lectură• Modicare• Modicare sursă• Istoric

• Pagina principală

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 19/62

• Portaluri tematice• Cafenea• Articol aleatoriu

Participare

• Schimbări recente• Proiectul săptămânii• Ajutor• Portalul comunității• Donații

Tipărire/exportare

• Creare carte• Descarcă PDF• Versiune de tipărit

În alte proiecte

• Wikimedia Commons

Trusa de unelte

• Ce trimite aici• Modicări corelate• Trimite șier• Pagini speciale• Navigare în istoric• Informații despre pagină• Element Wikidata• Citează acest articol

În alte limbi

• ب ر ع ل ا

• Català• Čeština• Dansk•

Deutsch• Ελληνικα • English• Esperanto• Español• Euskara• Suomi• Français

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 20/62

• Gaeilge• Galego• Hrvatski• Magyar• Bahasa Indonesia•

Italiano• • Basa Jawa• • Latina• Lëtzebuergesch• Nederlands• Norsk bokmål• Polski• Português• • Scots• Srpskohrvatski /• Slovenčina• Slovenščina• / srpski• Svenska• Kiswahili• Türkçe• • Tiếng Việt• Winaray•

Modică legăturile• Ultima modicare a paginii efectuată la 12 august 2015, ora 17:17.• Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice ; pot

exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare .

• Politica de condențialitate

• Despre Wikipedia

• Termeni

• Dezvoltatori

• Cookie statement

• Versiune mobilă

•

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 21/62

•

[ascunde ]CEE Spring : scrieți articole despreEuropa Centrală și de Est șiputeți câștiga un premiu !Săptămâna aceasta vă sugerăm articolele propuse dewikipediștii din Slovacia , Ucraina și Lituania .

Articolele acestei săptămâni sunt Boli transmisibile pe calea apei , Palatul Național al Românilor dinCernăuți , Panama Papers și Teodor Stamati . Oricine poate contribui la îmbunătățirea lor.

Conciliul Vatican I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Conciliul Vatican I prezidat de Pius al IX-lea

Conciliul Vatican I a fost convocat de către Papa Pius al IX-lea prin scrisoareaapostolică Aeterni Patris din 29 iunie 1868 . Prima ședință a avut loc în Bazilica SfântulPetru în ziua de 8 decembrie 1869 . Acesta a fost cel de al douăzecelea conciliu ecumenical Bisericii Catolice . La conciliu au participat aproape 800 de reprezentați dinnumeroase dieceze . Au avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1septembrie 1870 .

Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius a l IX-lea, au fost denițiadogmei Infalibilității P apale și conrmarea poziției Bisericii Catolice fațăde raționalism , relativism , liberalism și materialism .

În primele ședințe au fost discutate și aprobate două constiuț Dei Filius , ConstituțiaDogmatică a Credinței Catolice, și a doua Pastor Aeternus , Prima Constituție Dogmaticăa Bisericii lui Cristos care denește primatul și infalibilitatea Papei.

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 22/62

Începutul războiului franco-prusian a întrerupt ședințele nc întrarea armatei italiene în Roma, și nu a mai fost cont

1870 papa Pius al IX-lea , prin bulla Postquam Dei munere , a declarat conciliul întrerupt pe operioadă nedenită (sine die). Nu a fost anunțată ocial închiderea conciliului, decît în 1960de papa Ioan al XXIII-lea , care pregătea deschiderea celui de al doilea Conciliu Vatican.

După Conciliul Vatican I s-a o bservat o creștere a numărului de convertiți în catolicism, aufost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor înmisiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înorit sub papa Pius alX-lea .

Cuprins

[ascunde ]

• 1 Infailibilitatea• 2 Condițiile infailibilității papale

• 3 Bibliograe

• 4 Note

• 5 Legături externe

Infailibilitatea [modicare | modicare sursă ]

Articol principal: Infailibilitatea papală .

Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma.Infailibilitatea ponticului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice . Deniția acestuiconcept a fost controversată, nu atît de faptul că mulți nu credeau în desăvîrșirea Papei , dardeoarece cei care credeau în perfecțiunea Papei nu considerau ca e nevoie și de odoctrinizare formală. Aproximativ 60 de participanți s-au abținut și au părăsit Roma cu o zi

înainte de alegeri. Arhiepiscopul Antonio María Claret y Clará , confesorul familiei ragale din

Spania și fondatorul Misionarilor Claretieni, a fost unul din cei mai ardenți apărători aiinfailibilității papale și ai primatului Sfîntului Scaun. El a fost singurul participant la Conciliucare a fost canonizat ulterior de papa Pius al XII-lea în 1950.

La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul IoanVancea și episcopul Iosif Pop Silaghi .[1] Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cumajoritatea covârșitoare a episcopatului din Austro-Ungaria , din gruparea care s-a opus

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 23/62

adoptării dogmei infailibilității papale. Favorabili infailibilității au fost doar trei episcopi dinAustria și unul singur din Ungaria , respectiv episcopul unit de Oradea Mare , Iosif Pop Silaghi .Episcopii romano-catolici de Oradea, István Lipovniczky , respectiv de Alba Iulia, MihályFogarassy , au făcut parte din grupul episcopilor austro-ungari care s-au opus dogmatizăriiinfailibilității, și care în data de 17 iulie 1870 au părăsit lucrările conciliului. [2]

În practică papii au folosit o singură dată prgatpapa Pius a l XII-lea a denit înălțarea la cer a Fecioarei Maria ca articol de credință pentruromano-catolici.

Condi iile infailibilită ii papaleț ț [modicare | modicare sursă ]

Declarațiile unui Papă care exercită infailibilitate sînt referite ca deniții papale solemne sau învățături ex ca thedra . În conformitate cu învățăturile Conciliului Vatican I și a tradiției catolice

condițiile pentru o învățătură ex c athedra sunt:

1. " Ponticul Roman "

2. "vorbește ex ca thedra " ("cînd este în ipostaza de Păstor și Învățător pentru toți Creștinii și în virtutea autorității sale apostol….")

3. "și denește"

4. "că o doctrină despre credință sau morală"

5. "trebuie primite de întreaga Biserică" (Pastor Aeternus, cap. 4)

Pentru ca învățăturile unui papă sau conciliu ecumenic să e recunoscute infailibile, aceastava exprima clar că Biserica o consideră nală și denitivă. Nu există vre-o formularespecică, dar este urmată de cuvintele "Noi declarăm, decretăm, denim..." sau să ereferită la o anatemă , care declară că oricare care se opune cu bună voință este în afaraBisericii Catolice. Spre exemplu, Municentissimus Deus , care este deniția infailibilă a PapeiPius al XII-lea despre Înălțarea Feciorei Maria , se încheie cu cuvintele : "Astfel oricine,Domnul să ne păzească, care va nega sau va pune la îndoială ce am declarat Noi, va considerat ca căzut de la Dumnezeu și de la Credința Catolică."

Bibliografie [modicare | modicare sursă ]

• Klaus Schatz, Vaticanum I. 1869-1870 , 3 volume, Paderborn 1992.

• Nicolae Bocșan , Biserica Română Unită la Conciliul Ecumenic Vatican I , PresaUniversitară Clujeană, 2001.

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 24/62

• Attila Varga, Ungaria și Conciliul Vatican I în memorialistica ecleziastică maghiară ,Presa Universitară Clujeană, 2003.

Note [modicare | modicare sursă ]

1. ^ Diuariu peste momentele și întâmplările mai însemnate ale călătoriei și a petreceriila sinodul ecumenic convocat la Roma în Vatican pe 8 decembrie 1869. Dedus la

grațioasa demândare a Excelenței Sale, Preasnțitului Domn Dr. Ioan Vancea (.însoțit în călătorie de secretarul său mitropolitan Dr. Victor Mihalyi de Apșa , DJ Cluj aArhivelor Naționale, Fond BC Blaj, II/32, 1869-1870, publicat în: Bocșan, Op. cit. ,pag. 295 și urm.

2. ^ Gabriel Adrianyi, Reform und bischöiche Kollegialität in den Schriften derungarischen Konzilsväter auf dem Ersten Vaticanum, în: Ungarn-Jahrbuch, 1970,pag. 137.

Legături externe [modicare | modicare sursă ]

• Vatican I

• Decrees of the Council

• Catholic Encyclopedia article

• Biography of St. Anthony Mary Claret

• Æterni Patris "On the Restoration of Christian Philosophy"(Despre RestabilireaFilozoei Creștine)

• Articol din Catholic Encyclopedia on Æterni Patris

• Online Version of the book THE TRUE AND THE FALSE INFALLIBILITY OF THEPOPES by Bishop Joseph Feßler (1813-1872) , Secretarul General al Conciliiul I alVaticanului.

[ascunde ]v • d • m

Sinoade ecumenice

Primele șapte sinoade Niceea (325) • Constantinopol (381) • Efes (431) • Calcedon (451) • Constantinopol (55

Sinoadele ulterioare,recunoscute Conciliul de la Quinisext (692) • Constantinopol IV (879/80) • Constantinopol V (1341/

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 25/62

parțial de Biserica Ortodo ă

Sinoadele ulterioare,recunoscute

de Biserica CatolicăConstantinopol IV (869-870) • Lateran I (1123) • Lateran II (1139) • Lateran III (1179) •• Siena (1423-1424) Basel/Floren ţa (1431-1445) • Lateran V (1512-1514) • Trento (154

n"ormații#i#liotecare

WorldCat

!" # c$%%&'(')*+

!- # + ))' /(

LCC! # n'++++'0%

123" # (% )*((+

SU-4C # + 5')0'0&

Categorii :• Biserica Romano-Catolică• Istoria Bisericii Catolice• Sinoade ecumenice

Meniu de navigare

• Nu sunteți autenticat• Discuții• Contribuții• Creare cont• Autenticare

• Articol• Discuție• Lectură• Modicare• Modicare sursă•

Istoric

• Pagina principală• Portaluri tematice• Cafenea• Articol aleatoriu

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 26/62

Participare

• Schimbări recente• Proiectul săptămânii• Ajutor• Portalul comunității• Donații

Tipărire/exportare

• Creare carte• Descarcă PDF• Versiune de tipărit

În alte proiecte

• Wikimedia Commons

Trusa de unelte

• Ce trimite aici• Modicări corelate• Trimite șier• Pagini speciale• Navigare în istoric• Informații despre pagină• Element Wikidata• Citează acest articol

În alte limbi

• ب ر ع ل ا

• Català• Čeština• Dansk• Deutsch• Ελληνικα • English• Esperanto•

Español• Euskara• Suomi• Français• Gaeilge• Galego• Hrvatski• Magyar

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 27/62

• Bahasa Indonesia• Italiano• • Basa Jawa• •

Latina• Lëtzebuergesch• Nederlands• Norsk bokmål• Polski• Português• • Scots• Srpskohrvatski /• Slovenčina• Slovenščina• / srpski• Svenska• Kiswahili• Türkçe• • Tiếng Việt• Winaray•

Modică legăturile• Ultima modicare a paginii efectuată la 12 august 2015, ora 17:17.• Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice ; pot

exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare .• Politica de condențialitate

• Despre Wikipedia

• Termeni

• Dezvoltatori

• Cookie statement

• Versiune mobilă

•

•

[ascunde ]

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 28/62

CEE Spring : scrieți articole despreEuropa Centrală și de Est șiputeți câștiga un premiu !Săptămâna aceasta vă sugerăm articolele propuse dewikipediștii din Slovacia , Ucraina și Lituania .

Articolele acestei săptămâni sunt Boli transmisibile pe calea apei , Palatul Național al Românilor dinCernăuți , Panama Papers și Teodor Stamati . Oricine poate contribui la îmbunătățirea lor.

Conciliul Vatican IDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Conciliul Vatican I prezidat de Pius al IX-lea

Conciliul Vatican I a fost convocat de către Papa Pius al IX-lea prin scrisoareaapostolică Aeterni Patris din 29 iunie 1868 . Prima ședință a avut loc în Bazilica SfântulPetru în ziua de 8 decembrie 1869 . Acesta a fost cel de al douăzecelea conciliu ecumenical Bisericii Catolice . La conciliu au participat aproape 800 de reprezentați dinnumeroase dieceze . Au avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1septembrie 1870 .

Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius a l IX-lea, au fost denițiadogmei Infalibilității P apale și conrmarea poziției Bisericii Catolice fațăde raționalism , relativism , liberalism și materialism .

În primele ședințe au fost discutate și aprobate două constiuț Dei Filius , ConstituțiaDogmatică a Credinței Catolice, și a doua Pastor Aeternus , Prima Constituție Dogmaticăa Bisericii lui Cristos care denește primatul și infalibilitatea Papei.

Începutul războiului franco-prusian a întrerupt ședințele nc întrarea armatei italiene în Roma, și nu a mai fost cont

1870 papa Pius al IX-lea , prin bulla Postquam Dei munere , a declarat conciliul întrerupt pe o

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 29/62

perioadă nedenită (sine die). Nu a fost anunțată ocial închiderea conciliului, decît în 1960de papa Ioan al XXIII-lea , care pregătea deschiderea celui de al doilea Conciliu Vatican.

După Conciliul Vatican I s-a o bservat o creștere a numărului de convertiți în catolicism, aufost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor înmisiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înorit sub papa Pius alX-lea .

Cuprins

[ascunde ]

• 1 Infailibilitatea

• 2 Condițiile infailibilității papale

• 3 Bibliograe

• 4 Note

• 5 Legături externe

Infailibilitatea [modicare | modicare sursă ]

Articol principal: Infailibilitatea papală .

Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma.Infailibilitatea ponticului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice . Deniția acestuiconcept a fost controversată, nu atît de faptul că mulți nu credeau în desăvîrșirea Papei , dardeoarece cei care credeau în perfecțiunea Papei nu considerau ca e nevoie și de odoctrinizare formală. Aproximativ 60 de participanți s-au abținut și au părăsit Roma cu o zi

înainte de alegeri. Arhiepiscopul Antonio María Claret y Clará , confesorul familiei ragale dinSpania și fondatorul Misionarilor Claretieni, a fost unul din cei mai ardenți apărători aiinfailibilității papale și ai primatului Sfîntului Scaun. El a fost singurul participant la Conciliucare a fost canonizat ulterior de papa Pius al XII-lea în 1950.

La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul IoanVancea și episcopul Iosif Pop Silaghi .[1] Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cumajoritatea covârșitoare a episcopatului din Austro-Ungaria , din gruparea care s-a opusadoptării dogmei infailibilității papale. Favorabili infailibilității au fost doar trei episcopi dinAustria și unul singur din Ungaria , respectiv episcopul unit de Oradea Mare , Iosif Pop Silaghi .Episcopii romano-catolici de Oradea, István Lipovniczky , respectiv de Alba Iulia, Mihály

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 30/62

Fogarassy , au făcut parte din grupul episcopilor austro-ungari care s-au opus dogmatizăriiinfailibilității, și care în data de 17 iulie 1870 au părăsit lucrările conciliului. [2]

În practică papii au folosit o singură dată prgatpapa Pius a l XII-lea a denit înălțarea la cer a Fecioarei Maria ca articol de credință pentruromano-catolici.

Condi iile infailibilită ii papaleț ț [modicare | modicare sursă ]

Declarațiile unui Papă care exercită infailibilitate sînt referite ca deniții papale solemne sau învățături ex ca thedra . În conformitate cu învățăturile Conciliului Vatican I și a tradiției catolice

condițiile pentru o învățătură ex c athedra sunt:

1. " Ponticul Roman "

2. "vorbește ex ca thedra " ("cînd este în ipostaza de Păstor și Învățător pentru toți Creștinii și în virtutea autorității sale apostol….")

3. "și denește"

4. "că o doctrină despre credință sau morală"

5. "trebuie primite de întreaga Biserică" (Pastor Aeternus, cap. 4)

Pentru ca învățăturile unui papă sau conciliu ecumenic să e recunoscute infailibile, aceastava exprima clar că Biserica o consideră nală și denitivă. Nu există vre-o formularespecică, dar este urmată de cuvintele "Noi declarăm, decretăm, denim..." sau să ereferită la o anatemă , care declară că oricare care se opune cu bună voință este în afaraBisericii Catolice. Spre exemplu, Municentissimus Deus , care este deniția infailibilă a PapeiPius al XII-lea despre Înălțarea Feciorei Maria , se încheie cu cuvintele : "Astfel oricine,Domnul să ne păzească, care va nega sau va pune la îndoială ce am declarat Noi, va considerat ca căzut de la Dumnezeu și de la Credința Catolică."

Bibliografie [modicare | modicare sursă ]

• Klaus Schatz, Vaticanum I. 1869-1870 , 3 volume, Paderborn 1992.

• Nicolae Bocșan , Biserica Română Unită la Conciliul Ecumenic Vatican I , PresaUniversitară Clujeană, 2001.

• Attila Varga, Ungaria și Conciliul Vatican I în memorialistica ecleziastică maghiară ,Presa Universitară Clujeană, 2003.

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 31/62

Note [modicare | modicare sursă ]

1. ^ Diuariu peste momentele și întâmplările mai însemnate ale călătoriei și a petreceriila sinodul ecumenic convocat la Roma în Vatican pe 8 decembrie 1869. Dedus la

grațioasa demândare a Excelenței Sale, Preasnțitului Domn Dr. Ioan Vancea (.însoțit în călătorie de secretarul său mitropolitan Dr. Victor Mihalyi de Apșa , DJ Cluj aArhivelor Naționale, Fond BC Blaj, II/32, 1869-1870, publicat în: Bocșan, Op. cit. ,pag. 295 și urm.

2. ^ Gabriel Adrianyi, Reform und bischöiche Kollegialität in den Schriften derungarischen Konzilsväter auf dem Ersten Vaticanum, în: Ungarn-Jahrbuch, 1970,pag. 137.

Legături externe [modicare | modicare sursă ]

• Vatican I

• Decrees of the Council

• Catholic Encyclopedia article

• Biography of St. Anthony Mary Claret

• Æterni Patris "On the Restoration of Christian Philosophy"(Despre RestabilireaFilozoei Creștine)

• Articol din Catholic Encyclopedia on Æterni Patris

• Online Version of the book THE TRUE AND THE FALSE INFALLIBILITY OF THEPOPES by Bishop Joseph Feßler (1813-1872) , Secretarul General al Conciliiul I alVaticanului.

[ascunde ]v • d • m

Sinoade ecumenice

Primele șapte sinoade Niceea (325) • Constantinopol (381) • Efes (431) • Calcedon (451) • Constantinopol (55

Sinoadele ulterioare,recunoscute

parțial de Biserica Ortodo ăConciliul de la Quinisext (692) • Constantinopol IV (879/80) • Constantinopol V (1341/

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 32/62

Sinoadele ulterioare,recunoscute

de Biserica Catolică

Constantinopol IV (869-870) • Lateran I (1123) • Lateran II (1139) • Lateran III (1179) •• Siena (1423-1424) Basel/Floren ţa (1431-1445) • Lateran V (1512-1514) • Trento (154

n"ormații#i#liotecare

WorldCat

!" # c$%%&'(')*+

!- # + ))' /(

LCC! # n'++++'0%

123" # (% )*((+

SU-4C # + 5')0'0&

Categorii :• Biserica Romano-Catolică• Istoria Bisericii Catolice• Sinoade ecumenice

Meniu de navigare

• Nu sunteți autenticat• Discuții• Contribuții• Creare cont• Autenticare

• Articol• Discuție• Lectură• Modicare• Modicare sursă• Istoric

• Pagina principală• Portaluri tematice• Cafenea• Articol aleatoriu

Participare

• Schimbări recente• Proiectul săptămânii

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 33/62

• Ajutor• Portalul comunității• Donații

Tipărire/exportare

• Creare carte• Descarcă PDF• Versiune de tipărit

În alte proiecte

• Wikimedia Commons

Trusa de unelte

• Ce trimite aici• Modicări corelate• Trimite șier• Pagini speciale• Navigare în istoric• Informații despre pagină• Element Wikidata• Citează acest articol

În alte limbi

• ب ر ع ل ا

• Català• Čeština• Dansk• Deutsch• Ελληνικα • English• Esperanto• Español• Euskara• Suomi• Français•

Gaeilge• Galego• Hrvatski• Magyar• Bahasa Indonesia• Italiano• • Basa Jawa

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 34/62

• • Latina• Lëtzebuergesch• Nederlands• Norsk bokmål•

Polski• Português• • Scots• Srpskohrvatski /• Slovenčina• Slovenščina• / srpski• Svenska• Kiswahili• Türkçe• • Tiếng Việt• Winaray•

Modică legăturile• Ultima modicare a paginii efectuată la 12 august 2015, ora 17:17.• Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice ; pot

exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare .

• Politica de condențialitate

• Despre Wikipedia

• Termeni

• Dezvoltatori

• Cookie statement

• Versiune mobilă

•

•

•

• Versiune mobilă

•

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 35/62

•

[ascunde ]CEE Spring : scrieți articole despreEuropa Centrală și de Est șiputeți câștiga un premiu !Săptămâna aceasta vă sugerăm articolele propuse dewikipediștii din Slovacia , Ucraina și Lituania .

Articolele acestei săptămâni sunt Boli transmisibile pe calea apei , Palatul Național al Românilor dinCernăuți , Panama Papers și Teodor Stamati . Oricine poate contribui la îmbunătățirea lor.

Conciliul Vatican I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Conciliul Vatican I prezidat de Pius al IX-lea

Conciliul Vatican I a fost convocat de către Papa Pius al IX-lea prin scrisoareaapostolică Aeterni Patris din 29 iunie 1868 . Prima ședință a avut loc în Bazilica SfântulPetru în ziua de 8 decembrie 1869 . Acesta a fost cel de al douăzecelea conciliu ecumenical Bisericii Catolice . La conciliu au participat aproape 800 de reprezentați dinnumeroase dieceze . Au avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1septembrie 1870 .

Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius a l IX-lea, au fost denițiadogmei Infalibilității P apale și conrmarea poziției Bisericii Catolice fațăde raționalism , relativism , liberalism și materialism .

În primele ședințe au fost discutate și aprobate două constiuț Dei Filius , ConstituțiaDogmatică a Credinței Catolice, și a doua Pastor Aeternus , Prima Constituție Dogmaticăa Bisericii lui Cristos care denește primatul și infalibilitatea Papei.

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 36/62

Începutul războiului franco-prusian a întrerupt ședințele nc întrarea armatei italiene în Roma, și nu a mai fost cont

1870 papa Pius al IX-lea , prin bulla Postquam Dei munere , a declarat conciliul întrerupt pe operioadă nedenită (sine die). Nu a fost anunțată ocial închiderea conciliului, decît în 1960de papa Ioan al XXIII-lea , care pregătea deschiderea celui de al doilea Conciliu Vatican.

După Conciliul Vatican I s-a o bservat o creștere a numărului de convertiți în catolicism, aufost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor înmisiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înorit sub papa Pius alX-lea .

Cuprins

[ascunde ]

• 1 Infailibilitatea• 2 Condițiile infailibilității papale

• 3 Bibliograe

• 4 Note

• 5 Legături externe

Infailibilitatea [modicare | modicare sursă ]

Articol principal: Infailibilitatea papală .

Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma.Infailibilitatea ponticului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice . Deniția acestuiconcept a fost controversată, nu atît de faptul că mulți nu credeau în desăvîrșirea Papei , dardeoarece cei care credeau în perfecțiunea Papei nu considerau ca e nevoie și de odoctrinizare formală. Aproximativ 60 de participanți s-au abținut și au părăsit Roma cu o zi

înainte de alegeri. Arhiepiscopul Antonio María Claret y Clará , confesorul familiei ragale din

Spania și fondatorul Misionarilor Claretieni, a fost unul din cei mai ardenți apărători aiinfailibilității papale și ai primatului Sfîntului Scaun. El a fost singurul participant la Conciliucare a fost canonizat ulterior de papa Pius al XII-lea în 1950.

La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul IoanVancea și episcopul Iosif Pop Silaghi .[1] Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cumajoritatea covârșitoare a episcopatului din Austro-Ungaria , din gruparea care s-a opus

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 37/62

adoptării dogmei infailibilității papale. Favorabili infailibilității au fost doar trei episcopi dinAustria și unul singur din Ungaria , respectiv episcopul unit de Oradea Mare , Iosif Pop Silaghi .Episcopii romano-catolici de Oradea, István Lipovniczky , respectiv de Alba Iulia, MihályFogarassy , au făcut parte din grupul episcopilor austro-ungari care s-au opus dogmatizăriiinfailibilității, și care în data de 17 iulie 1870 au părăsit lucrările conciliului. [2]

În practică papii au folosit o singură dată prgatpapa Pius a l XII-lea a denit înălțarea la cer a Fecioarei Maria ca articol de credință pentruromano-catolici.

Condi iile infailibilită ii papaleț ț [modicare | modicare sursă ]

Declarațiile unui Papă care exercită infailibilitate sînt referite ca deniții papale solemne sau învățături ex ca thedra . În conformitate cu învățăturile Conciliului Vatican I și a tradiției catolice

condițiile pentru o învățătură ex c athedra sunt:

1. " Ponticul Roman "

2. "vorbește ex ca thedra " ("cînd este în ipostaza de Păstor și Învățător pentru toți Creștinii și în virtutea autorității sale apostol….")

3. "și denește"

4. "că o doctrină despre credință sau morală"

5. "trebuie primite de întreaga Biserică" (Pastor Aeternus, cap. 4)

Pentru ca învățăturile unui papă sau conciliu ecumenic să e recunoscute infailibile, aceastava exprima clar că Biserica o consideră nală și denitivă. Nu există vre-o formularespecică, dar este urmată de cuvintele "Noi declarăm, decretăm, denim..." sau să ereferită la o anatemă , care declară că oricare care se opune cu bună voință este în afaraBisericii Catolice. Spre exemplu, Municentissimus Deus , care este deniția infailibilă a PapeiPius al XII-lea despre Înălțarea Feciorei Maria , se încheie cu cuvintele : "Astfel oricine,Domnul să ne păzească, care va nega sau va pune la îndoială ce am declarat Noi, va considerat ca căzut de la Dumnezeu și de la Credința Catolică."

Bibliografie [modicare | modicare sursă ]

• Klaus Schatz, Vaticanum I. 1869-1870 , 3 volume, Paderborn 1992.

• Nicolae Bocșan , Biserica Română Unită la Conciliul Ecumenic Vatican I , PresaUniversitară Clujeană, 2001.

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 38/62

• Attila Varga, Ungaria și Conciliul Vatican I în memorialistica ecleziastică maghiară ,Presa Universitară Clujeană, 2003.

Note [modicare | modicare sursă ]

1. ^ Diuariu peste momentele și întâmplările mai însemnate ale călătoriei și a petreceriila sinodul ecumenic convocat la Roma în Vatican pe 8 decembrie 1869. Dedus la

grațioasa demândare a Excelenței Sale, Preasnțitului Domn Dr. Ioan Vancea (.însoțit în călătorie de secretarul său mitropolitan Dr. Victor Mihalyi de Apșa , DJ Cluj aArhivelor Naționale, Fond BC Blaj, II/32, 1869-1870, publicat în: Bocșan, Op. cit. ,pag. 295 și urm.

2. ^ Gabriel Adrianyi, Reform und bischöiche Kollegialität in den Schriften derungarischen Konzilsväter auf dem Ersten Vaticanum, în: Ungarn-Jahrbuch, 1970,pag. 137.

Legături externe [modicare | modicare sursă ]

• Vatican I

• Decrees of the Council

• Catholic Encyclopedia article

• Biography of St. Anthony Mary Claret

• Æterni Patris "On the Restoration of Christian Philosophy"(Despre RestabilireaFilozoei Creștine)

• Articol din Catholic Encyclopedia on Æterni Patris

• Online Version of the book THE TRUE AND THE FALSE INFALLIBILITY OF THEPOPES by Bishop Joseph Feßler (1813-1872) , Secretarul General al Conciliiul I alVaticanului.

[ascunde ]v • d • m

Sinoade ecumenice

Primele șapte sinoade Niceea (325) • Constantinopol (381) • Efes (431) • Calcedon (451) • Constantinopol (55

Sinoadele ulterioare,recunoscute Conciliul de la Quinisext (692) • Constantinopol IV (879/80) • Constantinopol V (1341/

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 39/62

parțial de Biserica Ortodo ă

Sinoadele ulterioare,recunoscute

de Biserica CatolicăConstantinopol IV (869-870) • Lateran I (1123) • Lateran II (1139) • Lateran III (1179) •• Siena (1423-1424) Basel/Floren ţa (1431-1445) • Lateran V (1512-1514) • Trento (154

n"ormații#i#liotecare

WorldCat

!" # c$%%&'(')*+

!- # + ))' /(

LCC! # n'++++'0%

123" # (% )*((+

SU-4C # + 5')0'0&

Categorii :• Biserica Romano-Catolică• Istoria Bisericii Catolice• Sinoade ecumenice

Meniu de navigare

• Nu sunteți autenticat• Discuții• Contribuții• Creare cont• Autenticare

• Articol• Discuție• Lectură• Modicare• Modicare sursă•

Istoric

• Pagina principală• Portaluri tematice• Cafenea• Articol aleatoriu

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 40/62

Participare

• Schimbări recente• Proiectul săptămânii• Ajutor• Portalul comunității• Donații

Tipărire/exportare

• Creare carte• Descarcă PDF• Versiune de tipărit

În alte proiecte

• Wikimedia Commons

Trusa de unelte

• Ce trimite aici• Modicări corelate• Trimite șier• Pagini speciale• Navigare în istoric• Informații despre pagină• Element Wikidata• Citează acest articol

În alte limbi

• ب ر ع ل ا

• Català• Čeština• Dansk• Deutsch• Ελληνικα • English• Esperanto•

Español• Euskara• Suomi• Français• Gaeilge• Galego• Hrvatski• Magyar

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 41/62

• Bahasa Indonesia• Italiano• • Basa Jawa• •

Latina• Lëtzebuergesch• Nederlands• Norsk bokmål• Polski• Português• • Scots• Srpskohrvatski /• Slovenčina• Slovenščina• / srpski• Svenska• Kiswahili• Türkçe• • Tiếng Việt• Winaray•

Modică legăturile• Ultima modicare a paginii efectuată la 12 august 2015, ora 17:17.• Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice ; pot

exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare .• Politica de condențialitate

• Despre Wikipedia

• Termeni

• Dezvoltatori

• Cookie statement

• Versiune mobilă

•

•

[ascunde ]

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 42/62

CEE Spring : scrieți articole despreEuropa Centrală și de Est șiputeți câștiga un premiu !Săptămâna aceasta vă sugerăm articolele propuse dewikipediștii din Slovacia , Ucraina și Lituania .

Articolele acestei săptămâni sunt Boli transmisibile pe calea apei , Palatul Național al Românilor dinCernăuți , Panama Papers și Teodor Stamati . Oricine poate contribui la îmbunătățirea lor.

Conciliul Vatican IDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Conciliul Vatican I prezidat de Pius al IX-lea

Conciliul Vatican I a fost convocat de către Papa Pius al IX-lea prin scrisoareaapostolică Aeterni Patris din 29 iunie 1868 . Prima ședință a avut loc în Bazilica SfântulPetru în ziua de 8 decembrie 1869 . Acesta a fost cel de al douăzecelea conciliu ecumenical Bisericii Catolice . La conciliu au participat aproape 800 de reprezentați dinnumeroase dieceze . Au avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1septembrie 1870 .

Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius a l IX-lea, au fost denițiadogmei Infalibilității P apale și conrmarea poziției Bisericii Catolice fațăde raționalism , relativism , liberalism și materialism .

În primele ședințe au fost discutate și aprobate două constiuț Dei Filius , ConstituțiaDogmatică a Credinței Catolice, și a doua Pastor Aeternus , Prima Constituție Dogmaticăa Bisericii lui Cristos care denește primatul și infalibilitatea Papei.

Începutul războiului franco-prusian a întrerupt ședințele nc întrarea armatei italiene în Roma, și nu a mai fost cont

1870 papa Pius al IX-lea , prin bulla Postquam Dei munere , a declarat conciliul întrerupt pe o

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 43/62

perioadă nedenită (sine die). Nu a fost anunțată ocial închiderea conciliului, decît în 1960de papa Ioan al XXIII-lea , care pregătea deschiderea celui de al doilea Conciliu Vatican.

După Conciliul Vatican I s-a o bservat o creștere a numărului de convertiți în catolicism, aufost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor înmisiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înorit sub papa Pius alX-lea .

Cuprins

[ascunde ]

• 1 Infailibilitatea

• 2 Condițiile infailibilității papale

• 3 Bibliograe

• 4 Note

• 5 Legături externe

Infailibilitatea [modicare | modicare sursă ]

Articol principal: Infailibilitatea papală .

Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma.Infailibilitatea ponticului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice . Deniția acestuiconcept a fost controversată, nu atît de faptul că mulți nu credeau în desăvîrșirea Papei , dardeoarece cei care credeau în perfecțiunea Papei nu considerau ca e nevoie și de odoctrinizare formală. Aproximativ 60 de participanți s-au abținut și au părăsit Roma cu o zi

înainte de alegeri. Arhiepiscopul Antonio María Claret y Clará , confesorul familiei ragale dinSpania și fondatorul Misionarilor Claretieni, a fost unul din cei mai ardenți apărători aiinfailibilității papale și ai primatului Sfîntului Scaun. El a fost singurul participant la Conciliucare a fost canonizat ulterior de papa Pius al XII-lea în 1950.

La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul IoanVancea și episcopul Iosif Pop Silaghi .[1] Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cumajoritatea covârșitoare a episcopatului din Austro-Ungaria , din gruparea care s-a opusadoptării dogmei infailibilității papale. Favorabili infailibilității au fost doar trei episcopi dinAustria și unul singur din Ungaria , respectiv episcopul unit de Oradea Mare , Iosif Pop Silaghi .Episcopii romano-catolici de Oradea, István Lipovniczky , respectiv de Alba Iulia, Mihály

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 44/62

Fogarassy , au făcut parte din grupul episcopilor austro-ungari care s-au opus dogmatizăriiinfailibilității, și care în data de 17 iulie 1870 au părăsit lucrările conciliului. [2]

În practică papii au folosit o singură dată prgatpapa Pius a l XII-lea a denit înălțarea la cer a Fecioarei Maria ca articol de credință pentruromano-catolici.

Condi iile infailibilită ii papaleț ț [modicare | modicare sursă ]

Declarațiile unui Papă care exercită infailibilitate sînt referite ca deniții papale solemne sau învățături ex ca thedra . În conformitate cu învățăturile Conciliului Vatican I și a tradiției catolice

condițiile pentru o învățătură ex c athedra sunt:

1. " Ponticul Roman "

2. "vorbește ex ca thedra " ("cînd este în ipostaza de Păstor și Învățător pentru toți Creștinii și în virtutea autorității sale apostol….")

3. "și denește"

4. "că o doctrină despre credință sau morală"

5. "trebuie primite de întreaga Biserică" (Pastor Aeternus, cap. 4)

Pentru ca învățăturile unui papă sau conciliu ecumenic să e recunoscute infailibile, aceastava exprima clar că Biserica o consideră nală și denitivă. Nu există vre-o formularespecică, dar este urmată de cuvintele "Noi declarăm, decretăm, denim..." sau să ereferită la o anatemă , care declară că oricare care se opune cu bună voință este în afaraBisericii Catolice. Spre exemplu, Municentissimus Deus , care este deniția infailibilă a PapeiPius al XII-lea despre Înălțarea Feciorei Maria , se încheie cu cuvintele : "Astfel oricine,Domnul să ne păzească, care va nega sau va pune la îndoială ce am declarat Noi, va considerat ca căzut de la Dumnezeu și de la Credința Catolică."

Bibliografie [modicare | modicare sursă ]

• Klaus Schatz, Vaticanum I. 1869-1870 , 3 volume, Paderborn 1992.

• Nicolae Bocșan , Biserica Română Unită la Conciliul Ecumenic Vatican I , PresaUniversitară Clujeană, 2001.

• Attila Varga, Ungaria și Conciliul Vatican I în memorialistica ecleziastică maghiară ,Presa Universitară Clujeană, 2003.

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 45/62

Note [modicare | modicare sursă ]

1. ^ Diuariu peste momentele și întâmplările mai însemnate ale călătoriei și a petreceriila sinodul ecumenic convocat la Roma în Vatican pe 8 decembrie 1869. Dedus la

grațioasa demândare a Excelenței Sale, Preasnțitului Domn Dr. Ioan Vancea (.însoțit în călătorie de secretarul său mitropolitan Dr. Victor Mihalyi de Apșa , DJ Cluj aArhivelor Naționale, Fond BC Blaj, II/32, 1869-1870, publicat în: Bocșan, Op. cit. ,pag. 295 și urm.

2. ^ Gabriel Adrianyi, Reform und bischöiche Kollegialität in den Schriften derungarischen Konzilsväter auf dem Ersten Vaticanum, în: Ungarn-Jahrbuch, 1970,pag. 137.

Legături externe [modicare | modicare sursă ]

• Vatican I

• Decrees of the Council

• Catholic Encyclopedia article

• Biography of St. Anthony Mary Claret

• Æterni Patris "On the Restoration of Christian Philosophy"(Despre RestabilireaFilozoei Creștine)

• Articol din Catholic Encyclopedia on Æterni Patris

• Online Version of the book THE TRUE AND THE FALSE INFALLIBILITY OF THEPOPES by Bishop Joseph Feßler (1813-1872) , Secretarul General al Conciliiul I alVaticanului.

[ascunde ]v • d • m

Sinoade ecumenice

Primele șapte sinoade Niceea (325) • Constantinopol (381) • Efes (431) • Calcedon (451) • Constantinopol (55

Sinoadele ulterioare,recunoscute

parțial de Biserica Ortodo ăConciliul de la Quinisext (692) • Constantinopol IV (879/80) • Constantinopol V (1341/

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 46/62

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 47/62

• Ajutor• Portalul comunității• Donații

Tipărire/exportare

• Creare carte• Descarcă PDF• Versiune de tipărit

În alte proiecte

• Wikimedia Commons

Trusa de unelte

• Ce trimite aici• Modicări corelate• Trimite șier• Pagini speciale• Navigare în istoric• Informații despre pagină• Element Wikidata• Citează acest articol

În alte limbi

• ب ر ع ل ا

• Català• Čeština• Dansk• Deutsch• Ελληνικα • English• Esperanto• Español• Euskara• Suomi• Français•

Gaeilge• Galego• Hrvatski• Magyar• Bahasa Indonesia• Italiano• • Basa Jawa

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 48/62

• • Latina• Lëtzebuergesch• Nederlands• Norsk bokmål•

Polski• Português• • Scots• Srpskohrvatski /• Slovenčina• Slovenščina• / srpski• Svenska• Kiswahili• Türkçe• • Tiếng Việt• Winaray•

Modică legăturile• Ultima modicare a paginii efectuată la 12 august 2015, ora 17:17.• Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice ; pot

exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare .

• Politica de condențialitate

• Despre Wikipedia

• Termeni

• Dezvoltatori

• Cookie statement

• Versiune mobilă

•

•

[ascunde ]CEE Spring : scrieți articole despreEuropa Centrală și de Est șiputeți câștiga un premiu !Săptămâna aceasta vă sugerăm articolele propuse dewikipediștii din Slovacia , Ucraina și Lituania .

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 49/62

Articolele acestei săptămâni sunt Boli transmisibile pe calea apei , Palatul Național al Românilor dinCernăuți , Panama Papers și Teodor Stamati . Oricine poate contribui la îmbunătățirea lor.

Conciliul Vatican IDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Conciliul Vatican I prezidat de Pius al IX-lea

Conciliul Vatican I a fost convocat de către Papa Pius al IX-lea prin scrisoareaapostolică Aeterni Patris din 29 iunie 1868 . Prima ședință a avut loc în Bazilica SfântulPetru în ziua de 8 decembrie 1869 . Acesta a fost cel de al douăzecelea conciliu ecumenical Bisericii Catolice . La conciliu au participat aproape 800 de reprezentați dinnumeroase dieceze . Au avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1septembrie 1870 .

Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius a l IX-lea, au fost denițiadogmei Infalibilității P apale și conrmarea poziției Bisericii Catolice fațăde raționalism , relativism , liberalism și materialism .

În primele ședințe au fost discutate și aprobate două constiuț Dei Filius , ConstituțiaDogmatică a Credinței Catolice, și a doua Pastor Aeternus , Prima Constituție Dogmaticăa Bisericii lui Cristos care denește primatul și infalibilitatea Papei.

Începutul războiului franco-prusian a întrerupt ședințele nc întrarea armatei italiene în Roma, și nu a mai fost cont

1870 papa Pius al IX-lea , prin bulla Postquam Dei munere , a declarat conciliul întrerupt pe operioadă nedenită (sine die). Nu a fost anunțată ocial închiderea conciliului, decît în 1960de papa Ioan al XXIII-lea , care pregătea deschiderea celui de al doilea Conciliu Vatican.

După Conciliul Vatican I s-a o bservat o creștere a numărului de convertiți în catolicism, aufost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor în

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 50/62

misiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înorit sub papa Pius alX-lea .

Cuprins

[ascunde ]

• 1 Infailibilitatea

• 2 Condițiile infailibilității papale

• 3 Bibliograe

• 4 Note

• 5 Legături externe

Infailibilitatea [modicare | modicare sursă ]

Articol principal: Infailibilitatea papală .

Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma.Infailibilitatea ponticului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice . Deniția acestuiconcept a fost controversată, nu atît de faptul că mulți nu credeau în desăvîrșirea Papei , dardeoarece cei care credeau în perfecțiunea Papei nu considerau ca e nevoie și de odoctrinizare formală. Aproximativ 60 de participanți s-au abținut și au părăsit Roma cu o zi

înainte de alegeri. Arhiepiscopul Antonio María Claret y Clará , confesorul familiei ragale dinSpania și fondatorul Misionarilor Claretieni, a fost unul din cei mai ardenți apărători aiinfailibilității papale și ai primatului Sfîntului Scaun. El a fost singurul participant la Conciliucare a fost canonizat ulterior de papa Pius al XII-lea în 1950.

La conciliu au participat din partea Bisericii Române Unite cu Roma mitropolitul IoanVancea și episcopul Iosif Pop Silaghi .[1] Mitropolitul Vancea a făcut parte, împreună cumajoritatea covârșitoare a episcopatului din Austro-Ungaria , din gruparea care s-a opusadoptării dogmei infailibilității papale. Favorabili infailibilității au fost doar trei episcopi din

Austria și unul singur din Ungaria , respectiv episcopul unit de Oradea Mare , Iosif Pop Silaghi .Episcopii romano-catolici de Oradea, István Lipovniczky , respectiv de Alba Iulia, MihályFogarassy , au făcut parte din grupul episcopilor austro-ungari care s-au opus dogmatizăriiinfailibilității, și care în data de 17 iulie 1870 au părăsit lucrările conciliului. [2]

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 51/62

În practică papii au folosit o singură dată prgatpapa Pius a l XII-lea a denit înălțarea la cer a Fecioarei Maria ca articol de credință pentruromano-catolici.

Condi iile infailibilită ii papaleț ț [modicare | modicare sursă ]

Declarațiile unui Papă care exercită infailibilitate sînt referite ca deniții papale solemne sau învățături ex ca thedra . În conformitate cu învățăturile Conciliului Vatican I și a tradiției catolice

condițiile pentru o învățătură ex c athedra sunt:

1. " Ponticul Roman "

2. "vorbește ex ca thedra " ("cînd este în ipostaza de Păstor și Învățător pentru toți Creștinii și în virtutea autorității sale apostol….")

3. "și denește"

4. "că o doctrină despre credință sau morală"

5. "trebuie primite de întreaga Biserică" (Pastor Aeternus, cap. 4)

Pentru ca învățăturile unui papă sau conciliu ecumenic să e recunoscute infailibile, aceastava exprima clar că Biserica o consideră nală și denitivă. Nu există vre-o formularespecică, dar este urmată de cuvintele "Noi declarăm, decretăm, denim..." sau să e

referită la o anatemă , care declară că oricare care se opune cu bună voință este în afaraBisericii Catolice. Spre exemplu, Municentissimus Deus , care este deniția infailibilă a PapeiPius al XII-lea despre Înălțarea Feciorei Maria , se încheie cu cuvintele : "Astfel oricine,Domnul să ne păzească, care va nega sau va pune la îndoială ce am declarat Noi, va considerat ca căzut de la Dumnezeu și de la Credința Catolică."

Bibliografie [modicare | modicare sursă ]

• Klaus Schatz, Vaticanum I. 1869-1870 , 3 volume, Paderborn 1992.

• Nicolae Bocșan , Biserica Română Unită la Conciliul Ecumenic Vatican I , PresaUniversitară Clujeană, 2001.

• Attila Varga, Ungaria și Conciliul Vatican I în memorialistica ecleziastică maghiară ,Presa Universitară Clujeană, 2003.

Note [modicare | modicare sursă ]

8/18/2019 Istoria de La Vatican

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-de-la-vatican 52/62

1. ^ Diuariu peste momentele și întâmplările mai însemnate ale călătoriei și a petreceriila sinodul ecumenic convocat la Roma în Vatican pe 8 decembrie 1869. Dedus la

grațioasa demândare a Excelenței Sale, Preasnțitului Domn Dr. Ioan Vancea (.însoțit în călătorie de secretarul său mitropolitan Dr. Victor Mihalyi de Apșa , DJ Cluj aArhivelor Naționale, Fond BC Blaj, II/32, 1869-1870, publicat în: Bocșan, Op. cit. ,pag. 295 și urm.

2. ^ Gabriel Adrianyi, Reform und bischöiche Kollegialität in den Schriften derungarischen Konzilsväter auf dem Ersten Vaticanum, în: Ungarn-Jahrbuch, 1970,pag. 137.

Legături externe [modicare | modicare sursă ]

• Vatican I

• Decrees of the Council• Catholic Encyclopedia article

• Biography of St. Anthony Mary Claret

• Æterni Patris "On the Restoration of Christian Philosophy"(Despre RestabilireaFilozoei Creștine)

• Articol din Catholic Encyclopedia on Æterni Patris

• Online Version of the book THE TRUE AND THE FALSE INFALLIBILITY OF THEPOPES by Bishop Joseph Feßler (1813-1872) , Secretarul General al Conciliiul I alVaticanului.

[ascunde ]v • d • m

Sinoade ecumenice

Primele șapte sinoade Niceea (325) • Constantinopol (381) • Efes (431) • Calcedon (451) • Constantinopol (55

Sinoadele ulterioare,recunoscute

parțial de Biserica Ortodo ăConciliul de la Quinisext (692) • Constantinopol IV (879/80) • Constantinopol V (1341/

Sinoadele ulterioare,recunoscute

de Biserica CatolicăConstantinopol IV (869-870) • Lateran I (1123) • Lateran II (1139) • Lateran III (1179) •