nr. 10–11octomBrie-noiemBrie

2017Anul XXvii

324–325

reviStĂ eDitAtĂ De AcADemiA românĂ

Director: AcAD. ionel-vAlentin vlAD, preșeDintele AcADemiei române

E-mail: academica@acad.rorevista_academica2006@yahoo.com

Adresa web: http://www.acad.ro/academica2002/pag_academica.htpTel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711

Directori:

Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994

Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998

Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006

Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014

Acad. Ionel-Valentin VLADdin mai 2014 –

conSiliul eDitoriAl:

Acad. Ionel-Valentin VLADAcad. Cristian HERAAcad. Bogdan C. SIMIONESCUAcad. Victor SPINEIAcad. Alexandru SURDUAcad. Victor VOICU

Acad. Dan BĂLTEANUAcad. Alexandru BOBOCAcad. Constantin IONESCU-TÎRGOVIŞTEAcad. Ioan-Aurel POPAcad. Eugen SIMIONAcad. Răzvan THEODORESCUAcad. Maria ZAHARESCU

Sectorul teHnic:

TehnoredactorDr. Roland VASILIU

Operatori-corectoriAurora POPAIoneta VLAD

colegiul De reDAcŢie:

Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCU

Redactori I Mihaela-Dora NECULAElena SOLUNCA-MOISE

Cuprins

AcADemiA românĂ – o vizitĂ iStoricĂmesajul Academiei române adresat papei Francisc cu prilejul vizitei oficiale la vatican . 5Victor Spinei, vizita oficială a delegației Academiei române la vatican . . . . . . . . . . . . 8

SAtul – reper Al neAmului româneScCristian Hera, Satul românesc – moștenire istorică, zestre spirituală, garanție a securității

alimentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

AniverSĂriNicolae-Victor Zamfir, Academicianul ioan-iovitz popescu la 85 de ani . . . . . . . . . . . . . 17Victor Lupei, Academicianul ioan-iovitz popescu și cercetarea instituțională de fizica

laserilor, plasmei și radiației . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Mihai Anastasiei, Academicianul radu miron – 90 de ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

inStitute Ale AcADemiei româneBogdan Crețu, Ofelia Ichim, institutul de Filologie română „A. philippide” – 90 de ani

de activitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Gabriela Haja, Departamentul de lexicologie-lexicografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 Florin-Teodor Olariu, Departamentul de dialectologie și sociolingvistică . . . . . . . . . . . . 36Dragoș Moldovanu, Departamentul de toponimie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40Ofelia Ichim, Remus Zăstroiu, Departamentul de istorie literară . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44Adina Hulubaș, Departamentul de etnologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

ArHivele memorieiAnatol Petrencu, programul de stat „recuperarea și valorificarea istorică a memoriei

victimelor regimului totalitar comunist din r.S.S. moldovenească în perioada anilor 1940–1941 și 1944–1953” – oportunitatea unui proiect de cunoaștere istorică . . . . 49

Virgiliu Bîrlădeanu, ce ne poate spune astăzi proiectul cercetarea memoriei represiunilor staliniste în Basarabia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55

Ludmila D. Cojocaru, memoria sensibilă a unei experiențe traumatice – copiii gulagului . 60Zinaida Bolea, perspective psihologice în cercetarea memoriei deportărilor staliniste . 70Lidia Pădureac, Foametea din r.S.S. moldovenească (1946–1947) între memorie

și istorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

SuB cupolA AcADemiei George Metakides, the new industrial revolution . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87

cronicA vieŢii AcADemice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

ApAriŢii lA eDiturA AcADemiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

gHiD pentru Autori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93

3

.

5

Academia Română – o vizită istorică

mesajul Academiei române adresatpapei Francisc cu prilejul vizitei oficialela vatican*

*Mesaj adresat Sanctității Sale Papa Francisc cu ocazia vizitei oficiale a delegației Academiei Române la Vatican(7–9 noiembrie 2017)

Acad. Cristian Hera, vicepreședinte al Academiei Române, prezintă Sanctității Sale Papa Francisc mesajul Academiei Române

Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române, acad. Cristian Hera, acad. BogdanSimionescu, acad. Victor Spinei, vicepreşedinţi ai Academiei Române, acad. Victor Voicu, secretarulgeneral al Academiei Române, şi Monseniorul Ioan Robu, Arhiepiscop mitropolit al CultuluiRomano-Catolic de București, membru de onoare al Academiei Române, au întreprins o vizităoficială la Vatican. În ziua de 8 noiembrie, în cabinetul Aulei Paulo VI, delegaţia AcademieiRomâne a fost primită de Papa Francisc, prilej cu care delegaţia română a dăruit SanctităţiiSale un exemplar din „Ve chiul Testament – Septuaginta” într-o ediţie critică integrală a primeiversiuni complete a „Ve chiului Testament” în limba română, operă a marelui cărturar român NicolaeMilescu Spătarul. Apoi, delegaţia română a participat la Audienţa generală. Programul delegațieiAcademiei Române a mai cuprins vizite la Muzeele Vaticanului şi la Universitatea PontificalăSaleziana şi întreve deri cu personalităţi de seamă ale Vaticanului.

6

Sanctitatea Voastră,

În numele Președintelui Academiei Române,academician Ionel-Valentin Vlad, al Biroului Pre-zidiului Academiei Române şi al meu personal, văexprim cele mai calde mulţumiri pentru mareaonoare pe care ne-o faceţi. Întâlnirea cu Sanctita-tea Voastră reprezintă pentru noi toţi un momentînălţător şi, totodată, o mângâiere sufletească, căcine prileju ieşte bucuria întâlnirii, întru lumina luiHristos, a dragostei faţă de aproapele, a culturii şia înţelepciunii.

Îngăduiţi-mi să Vă transmit gândurile de grati-tudine şi de înaltă preţuire din partea întregii comu-nităţi academice româneşti.

Academia Română, cel mai înalt for de consa-crare şi de cercetare al ţării, înfiinţată în anul 1866,a primit în rândurile sale, de-a lungul celor 151 deani de existenţă, cele mai de seamă personalităţiale culturii, ştiinţelor şi artelor din România, de lascriitori, filosofi, teologi, istorici şi artişti până lamatematicieni, chimişti, fizicieni, medici, inginerişi realizează, prin cele 65 de institute şi centre decercetare, cele mai importante lucrări în toate

Acad. Cristian Hera, vicepreședinte al Academiei Române, Sanctitatea Sa Papa Francisc și acad. Ionel-Valentin Vlad, președintele Academiei Române

7

domeniile, impunându-se astfel ca un focar al pro-movării înaltelor valori naţionale. În acelaşi timp,în cadrul Academiei Române au fost alese, de-alungul anilor, importante personalităţi ale vieţii cul-turale şi ştiinţifice din întreaga lume, între acesteanumărându-se şi Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea.

Suntem convinşi că în Analele Academiei noas-tre, vizita de astăzi la Sanctitatea Voastră va rămâneca un adevărat reper al contactului cu una dintrecele mai de seamă personalităţi contemporane,model de neasemuită modestie şi bunătate.

În tradiţia noastră românească există un frumosobicei: de a aduce un dar la cea dintâi vizită. Caatare, şi noi, reprezentanţii Academiei Române,

dorim să vă dăruim un exemplar al primei traduceriintegrale în limba română a Vechiului Testament,având ca sursă principală textul grecesc din Sep-tuaginta, apărut la Frankfurt în 1597, realizate decărturarul şi diplomatul român Nicolae Milescu,precum şi un album dedicat celor 150 de ani deexistenţă a Academiei Române, ca un semn al înal-tei preţuiri pe care V-o purtăm.

Sanctitatea Voastră, încă o dată vă mulţumimdin inimă pentru această vizită de neuitat pentrunoi şi Vă dorim, noi, cei de faţă, împreună cuîntreaga comunitate academică din România, mulţiani binecuvântaţi!

Delegația Academiei Române oferă Sanctității Sale Papa Francisc un exemplar al volumului „Vechiul Testament – Septuaginta”

8

În urma demersurilor întreprinse de academicia-nul Ionel-Valentin Vlad, preşedintele AcademieiRomâne, susţinute de Arhiepiscopul Miguel MauryBuendía, nunţiu apostolic în România şi RepublicaMoldova, Biroul Prezidiului Academiei Române afost înştiinţat la 18 septembrie 2017 de perfectareaunei audienţe private cu Sanctitatea Sa Papa Fran-cisc pe 8 noiembrie 2017. La pregătirea vizitei s-aimplicat în mod eficient Excelenţa Sa Liviu-PetruZăpîrţan, Ambasador extraordinar şi plenipotenţiaral României pe lângă Sfântul Scaun şi OrdinulSuveran de Malta, în cooperare cu Serviciul deRelaţii Externe al Academiei Române, reprezentat

iniţial de doamna Romina Mihalache şi, ulterior, dedoamna Tatiana Oprescu.

Delegaţia oficială a Academiei Române a fostcompusă din preşedintele Ionel-Valentin Vlad, vice-preşedinţii Cristian Hera, Bogdan Simionescu şiVictor Spinei şi secretarul general Victor Voicu,cărora li s-a alăturat Monseniorul Ioan Robu, Arhie-piscop mitropolit al Cultului Romano-Catolic deBucureşti şi membru de onoare al Academiei Ro -mâne. Călătoria la Roma s-a efectuat cu avionul îndupă-amiaza zilei de 7 noiembrie, iar deplasările încuprinsul capitalei Italiei şi al Vaticanului au fostasigurate cu mijloacele de transport puse la dispoziţie

vizita oficială a delegației Academiei române la vatican

Acad. Victor SpineiVicepreședinte al Academiei Române

Conducerea Academiei Române în vizită oficială la Vatican8 noiembrie 2017

9

de Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun şi deAccademia di Romania.

În dimineaţa zilei de 8 noiembrie 2017, la ora 9,de sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Mihail şi Gavril,delegaţia Academiei Române – împreună cu Exce -lenţa Sa ambasadorul Liviu-Petru Zăpîrţan şi consi-liera Adina Lovin – a fost primită de Sanctitatea SaPapa Francisc în salonul Auleta din incinta reşedin-ţei pontificale de la Vatican. Sfântul Părinte ne-aprimit cu aleasă căldură, total lipsit de gestică emfa-tică, dând mâna cu toţi membrii delegaţiei acade -mice şi ascultând succinta prezentare a acestora,ceea ce ne-a atenuat tensiunea lăuntrică și ne-a insu-flat o doză de destindere.

Din partea Biroului Prezidiului a susţinut o scurtăalocuţiune academicianul Cristian Hera, vicepreşe-dinte al Academiei Române, în care s-au exprimatmulţumiri pentru onoarea primirii la Sfântul Scaunşi s-a făcut o prezentare generală a istoricului, orga-nizării, atribuţiilor şi menirii celui mai înalt for deconsacrare şi cercetare din ţară, amintindu-se căîntre personalităţile cooptate drept membru deonoare al Academiei Române s-a aflat şi Papa IoanPaul al II-lea, ales în anul 2001. Totodată, s-asubliniat că primirea în audienţă rămâne un repermarcant pentru contactele cu o personalitate deanvergura Sfântului Părinte.

În conformitate cu tradiţiile româneşti, Sanctită-ţii Sale i s-a oferit în dar impozanta ediţie a primeitraduceri integrale în limba română a Vechiului Tes-tament – Septuaginta, realizate de renumitul cărtu-rar Nicolae Milescu Spătarul (1636–1708), între anii1661 și 1664, după textul grecesc apărut la Frankfurtam Main, în 1597, ediţie facsimilată, întocmită dupăunicul manuscris disponibil, păstrat la BibliotecaFilialei din Cluj-Napoca a Academiei Române, deun colectiv coordonat de eruditul profesor EugenMunteanu de la Facultatea de Litere a Universităţii„Al. I. Cuza” din Iaşi şi tipărită în anul 2016 la edi-tura de la Alma Mater din vechea capitală voievo -dală a Moldovei. Volumul a fost foiletat cu interesde Papa Francisc, care a mulţumit pentru darul pri-mit şi, la rândul său, a înmânat personal membrilorBiroului Prezidiului Academiei Române, Monsenio-rului Arhiepiscop mitropolit Ioan Robu şi ambasa-dorului Liviu-Petru Zăpîrţan Medaglia Pontificia –Medaglia ufficiale annuale del V anno di Pontifi -cato di sua santità Francesco, întregul ceremonialfiind filmat şi fotografiat de personalul competent alVaticanului.

În cuvântul său, Sanctitatea Sa a notificat preţui-rea pentru poporul român şi pentru PreafericitulPatriarh Daniel, ca şi dorinţa de a-l întâlni cu prile-jul proiectatei vizite în România, în anul 2018 sau,mai probabil, în 2019, în funcţie de programul săuextrem de încărcat. Suveranul pontif şi-a arătatpreocuparea pentru eradicarea problemelor com -plexe de pe plan mondial, exteriorizându-şi smere-nia atunci când ne-a invitat să ne rugăm pentru el,poate pentru că întrevedea incertitudini în fructifica-rea iniţiativelor de pe palierul confesional şi de altănatură. Discursul său a fost rostit în italiană, limbăfolosită exhaustiv şi în conversaţia lapidară cu mem-brii delegaţiei, cu toate că în prezentările oficiale aleVaticanului i se evidenţiază disponibilităţile poliglote.

Sesizând ambianţa caldă şi destinsă de desfăşu-rare a întrevederii, vicepreşedintele Cristian Hera aavut inspiraţia de a-i adresa Sanctităţii Sale propu-nerea de a accepta titlul de membru de onoare alAcademiei Române, în consonanţă cu ceea ce sepreconizase anterior de către Biroul Prezidiului,demers care însă fusese amorsat cu reticenţe, ştiutfiind că papa – în spiritul modestiei şi pioşeniei salebinecunoscute – este total refractar distincţiilor şititlurilor onorifice de orice natură. Spre surprindereaşi satisfacţia noastră, Sfântul Părinte nu a declinatpropunerea conducerii Academiei Române, specifi-când că o încuviinţează „din prietenie pentrupoporul român”. Membrii delegației au convenit caformalităţile pentru materializarea acesteia să fieîndeplinite în mod operativ, ceea ce avea să se reali-zeze în cadrul Adunării generale de la 24 noiembrie2017, prezidate de academicianul Cristian Hera,vicepreşedinte al Academiei Române, la care docu-mentata laudatio, concepută de vicepreşedinteleAcademiei, Alexandru Surdu, în calitatea sa de pre-şedinte al Secţiei de filosofie, teologie, psihologie şipedagogie, a fost completată cu elemente suges -tive de secretarul general Victor Voicu şi de vice-preşedintele Cristian Hera. În chip firesc, vizita con-ducerii Academiei la Sfântul Scaun şi agrementulSanctităţii Sale de a deveni membru de onoare alAcademiei au avut un larg şi pozitiv ecou în mass-media din ţară şi din străinătate.

Cooptarea unui titular al jilţului pontifical dreptmembru de onoare al Academiei Române îşi are unprecedent nu prea îndepărtat, prin faptul că, la 6iunie 2001, Adunarea generală a Academiei, prezi-dată atunci de academicianul Eugen Simion, a votatalegerea Papei Ioan Paul al II-lea în această postură,după ce, între 7 şi 9 mai 1999, la invitaţia Patriarhului

10

Teoctist, Suveranul pontif întreprinsese o vizită ofi-cială în România cu pregnant ecou mediatic. Toto-dată, la 31 mai 2001, unei delegaţii compuse dinpreşedintele Academiei Române Eugen Simion,Monseniorul Ioan Robu, academicianul CamilMureşanu, profesorul Ioan Chindriş şi alţi filologi şiteologi, i s-a făcut cinstea de a fi primită la SfântulScaun de către Papa Ioan Paul al II-lea, unde a avutloc lansarea ediţiei jubiliare a Bibliei de la Blaj, tipă-rită cu suportul financiar al Scaunului Apostolic.

Actualul papă – pe numele său de mirean JorgeMario Bergoglio –, descendent dintr-o familie ita -liană emigrată în Argentina, s-a născut la 17 decem-brie 1936 în cartierul Flores din Buenos Aires,intrând de tânăr în Ordinul iezuit. Ascensiunea sa înierarhia ecleziastică nu a avut o cadenţă dinamică,dobândind demnitatea de arhiepiscop la BuenosAires de-abia în 1998, iar pe cea de cardinal în 2001.În urma retragerii papei Benedict al XVI-lea, a fostales în fruntea Bisericii Romano-Catolice, la 13martie 2013, fiind cel de-al 266-lea episcop dinEcclesia Romana. Devoţiunea imprescriptibilă pen-tru rosturile bisericeşti, receptivitatea faţă de marileprobleme ce frământă omenirea, abilitatea de aaborda aspectele controversate şi de a discerne rela-tivismul universului uman, ca şi luciditatea, modes -tia şi generozitatea i-au conferit o reală popularitatepe întreg mapamondul. Între altele, găsim meritoriedisponibilitatea sa de a identifica puncte de conver-genţă cu Biserica ortodoxă, semnificative în acestsens fiind întrevederile cu patriarhii Bartolomeu I alConstantinopolului şi Kiril al Moscovei şi al ÎntregiiRusii, în momente în care Orbis Christianorum seconfruntă cu incriminări imprevizibile şi cu dificul-tăţi greu surmontabile. Avem credinţa că şi întâlni-rea cu Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române,prevăzută peste un an sau doi, va avea implicaţiifecunde.

Interferenţele Scaunului Apostolic cu spaţiulcarpato-dunărean întrunesc o vechime milenară,cursul lor purtând pecetea sinuozităţilor. Intereseleprozelitismului romano-catolic s-au aflat aleatoriuîn convergenţă cu proiectele instituţionale româ-neşti, fiind înrâurite ab initio de poziţiile antagonicedintre suveranii occidentali şi cei bizantini. SfântulScaun a patronat nu numai organizarea ecleziasticădin Transilvania intrată în stăpânirea RegatuluiArpadian şi Angevin, ci a căutat să-şi extindă influ-enţa şi în afara arcului carpatic atât înainte, cât maicu seamă după crearea primelor structuri statale

autohtone, folosindu-se de penetrabilitatea ordinelormilitaro-călugăreşti şi a celor mendicante din subor-dine, fără însă ca succesele să se ridice la nivelulaspiraţiilor. Raporturile interconfesionale au intratîntr-o altă ecuaţie după colapsul Imperiului Bizan-tin, în urma cuceririi Constantinopolului de cătreturci, dar, cu toate că reşedinţa principalului for spi-ritual al Bisericii ortodoxe fusese inserată în terito-riile aflate sub obedienţă islamică, tradiţiile confe-sionale ancestrale ale populaţiei din Ţara Româ-nească şi Moldova s-au dovedit viguroase, astfel căPapalitatea nu a putut beneficia de noile realităţi depe scena politică continentală, mai ales că nici puter-nicul avanpost răsăritean al catolicismului, repre-zentat de Regatul ungar, nu a rezistat ofensivei oto-mane, fiind transformat în paşalâc vreme de un secolşi jumătate. O iniţiativă fructuoasă din punctul devedere al veleităţilor universaliste ale Romei ponti-ficale a fost crearea Bisericii greco-catolice, careavea să devină un agent civilizator pentru anumitecolectivităţi româneşti, în cadrul aşa-numitei ŞcoliArdelene. Din sânul Bisericii greco-catolice s-a ridi-cat figura luminoasă a episcopului Iuliu Hossu, unuldintre artizanii Marii Uniri din 1918 şi martir, îm -preună cu alţi confraţi într-ale credinţei, în opoziţianeîntinată faţă de împilările comuniste.

În tendinţa de a se atenua asperităţile de naturăconfesională, între Statul român şi Vatican s-a sem-nat, la 10 mai 1927, un concordat, ratificat doi animai târziu, prin care Bisericii Catolice de pe terito-riul României i se recunoştea personalitatea juri dicăşi se garanta libera exprimare religioasă pentru ritullatin. Concordatul a fost abrogat în 1948 de cătreautorităţile comuniste, care, totodată, au decretatreunirea coercitivă a greco-catolicilor la BisericaOrtodoxă Română. Drept urmare, relaţiile diploma-tice oficiale dintre România şi Sfântul Scaun, carese stabiliseră în 1920 și se derulau amiabil, au fostîntrerupte în anul 1950, pentru a se relua, la nivel deambasadă, la 15 mai 1990. În angrenajuladministrativ și pentru activitățile pastorale aleVaticanului au fost cooptate, de-a lungul timpului,primind și responsabilități însemnate, mai multepersoane provenind din regiunile românești. Dintreacestea, se evidențiază numele canonicului cărturarAloisie (Aloysius) L. Tăutu (1895–1981), originardin Terebești (actualul județ Satu Mare), datorităaportului său substanțial la publicarea prestigioaseicolecții Fontes, Series III (Pontificia Commissio ad

11

redigendum Codicem iuris canonici Orientalis), încare au fost editate la un standard elevat al exi -gențelor numeroase acte diplomatice medievale pri-vitoare la istoria românilor și la conexiunile aces -tora cu Papalitatea.

Recenta audienţă privată a conducerii Acade-miei Române la Sanctitatea Sa Papa Francisc, la felca şi cea din anul 2001 a academicianului EugenSimion, preşedintele de atunci al înaltului for aca -demic, se înscriu în şirul raporturilor convergentestatornicite cu Scaunul Apostolic după prăbuşirearegimului comunist. Prezenţa la Roma a delegațieiAcademiei Române a constituit un bun prilej de a sestabili contacte cu două dintre cele mai reprezenta -tive instituţii din subordinea Sfântului Scaun. Înacest sens, în cursul dimineţii zilei de 9 noiembrie,Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun amediat întrevederi cu rectorul Universităţii Pontifi-cale Salesiana (Università Pontificia Salesiana),profesorul Mauro Mantovani, şi cu Eminenţa sa,cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consi-liului Pontifical pentru Cultură (Pontificio Consigliodella Cul tura) al Sfântului Scaun. La ambele întru-

niri au participat Monseniorul Ioan Robu, Arhiepis-cop mitropolit, şi ambasadorul Liviu-Petru Zăpîrţan.

Rectorul Mauro Mantovani ne-a condus prinspaţioasa şi moderna clădire a Universităţii, oferin-du-ne detalii despre structurarea departamentală,personalul didactic, selectarea şi atribuţiile studenţi-lor, programul de învăţământ, relaţiile cu instituţiilede învăţământ cu profil similar, dotarea cu apara turătehnică şi cu literatură de specialitate etc. şi, totodată,ne-a mijlocit o întâlnire cu câţiva studenţi şi docto-ranzi provenind din România. O impresie deosebităne-a produs sistemul robotizat utilizat în bibliotecă,ce permite recepţia cărţilor solicitate de cititori înmai puţin de două minute, doar prin comanda elec-tronică, din tastatura computerului, fără nici cea maimică intervenţie a personalului angajat.

La cea de-a doua instituţie vizitată – ConsiliulPontifical pentru Cultură al Sfântului Scaun, situatîn proximitatea Cetăţii Vaticanului şi a CatedraleiSan Pietro –, membrii delegaţiei Academiei Ro mâneau fost prezentaţi gazdelor, la fel ca şi la Universita-tea Pontificală Salesiana, de vicepreşedintele CristianHera, după care cardinalul Gianfranco Ravasi şicolaboratorii săi au făcut o expunere cuprinzătoare

Acad. Victor Voicu, secretarul general al Academiei Române, Sanctitatea Sa Papa Francisc,acad. Cristian Hera, vicepreședinte al Academiei Române

8 noiembrie 2017

12

asupra obiectivelor confesionale şi culturale aleConsiliului Pontifical. În pofida faptului că ne-am fiaşteptat ca instituţia condusă de cardinalul Ravasi săfie preocupată prioritar de teme de factură tradiţio-nală, aceasta este ancorată într-un spectru foartemodern al cercetărilor, vizând inteligenţa artificială,cultura digitală, impactul competiţiilor sportive etc.Consiliul Pontifical coordonează o paletă largă deprograme ce urmăresc educaţia tinerilor, dialoguldintre credincioşi şi atei etc., manifestând receptivi-tate pentru noi achiziții gnoseologice și diversifica-rea colaborărilor internaţionale, iar în această pri-vinţă pretinzând acţiuni concrete şi pragmatice, şinu doar cu caracter formal. În mod voalat, cardina-lul Ravasi şi-a exprimat decepţia că un memoran-dum încheiat în urmă cu aproape doi ani cu Minis-terul Culturii şi Identităţii Naţionale a rămas într-unstadiu strict declarativ. Delegaţia noastră a dăruitcardinalului Gianfranco Ravasi, întocmai ca şi rec-torului Mauro Mantovani, câteva publicaţii recentece oglindesc activitatea Academiei Române şi isto-ria raporturilor românilor cu Sfântul Scaun.

În cadrul vizitei în capitala Italiei, membrii dele-gaţiei Academiei Române au fost invitaţi la o cinăoferită de domnul Ambasador Liviu-Petru Zăpîrţan,la reşedinţa Ambasadei României pe lângă SfântulScaun şi Ordinul Suveran de Malta, oportunitate dea reflecta asupra bilanţului întâlnirilor oficiale şi dea configura proiecte de cooperare ale institutelor decercetări din subordinea Academiei Române cuAmbasada de pe lângă Sfântul Scaun şi cu Accade-mia di Romania. Prezenţa la cină a profesoruluiRudolf Dinu, de curând numit director interimar laAccademia di Romania, a reprezentat o ocazie adec-vată pentru a detecta priorităţile organizatorice ame-liorative ale acestei importante instituţii culturale şiştiinţifice, unde activitatea a suferit inerente dis-funcţionalităţi, între altele pentru că vreme de un ana lipsit autoritatea unui director. Membrii BirouluiPrezidiului Academiei au luat cunoştinţă cu satisfac-ţie de iniţiativele de pe palier cultural ale Ambasa-dorului Zăpîrţan, distins intelectual cu un justificatprestigiu în cadrul cercurilor diplomatice de la Sfân-tul Scaun.

*Descătuşat de responsabilităţile oficiale şi având

ocazia de a rămâne în Oraşul Etern trei zile în plusfaţă de colegii din Biroul Prezidiului, mi-am rezer-vat mai multe ore spre a consulta cu o stăruință bineantrenată câteva rarităţi bibliografice la BibliotecaNazionale – greu accesibile în alte metropole

europene – şi mi-am oferit momente, în egală mă -sură pioase şi agreabile, intrând în câteva celebrelăcaşe de cult: Catedrala San Pietro (unde am parti-cipat la o mesă de seară), San Pietro in Vincoli (undel-am revăzut pe Moise al lui Michelangelo), SantaMaria Maggiore, Santa Maria degli Angeli e deiMartiri, Chiesa Nuova, San Giovanni Battista deiFiorentini etc. Pentru o survolare grăbită a altorpuncte de mare atractivitate nu mi-a rămas decâtfoarte puţin timp, fiind mai mult o testare a memo-riei, în sensul de a le repera topografic: CastelSant’ Angelo, Palazzo Farnese, Palazzo Venezia,Piazza Navona, Fontana di Trevi, Campidoglio,Colosseum, Altare della Patria, Arco di Tito, ForoRomano, Colonna di Marco Aurelio şi, inevitabil,Colonna Traiana, care, din raţiuni bine-cunoscute,sensibilizează în cel mai înalt grad toată suflareaneolatină de la Dunărea de Jos.

După restaurarea sa minuţioasă, terminată înurmă cu câţiva ani, iscusinţa artistică a redării baso-reliefurilor poate fi admirată în toată splendoarea.Deasupra scenelor dispuse în spirală, ce redauînfruntările dramatice din războaiele daco-romane,străjuieşte statuia de bronz a Sfântului Petru, ampla-sată acolo spre sfârşitul secolului al XVI-lea – înlocul unde se aflase statuia împăratului Traian, ini-ţiatorul monumentului, distrusă nefast odată cuscurgerea implacabilă a vremurilor –, pe când arhi-tectul Domenico Fontana a primit însărcinarea dinpartea Scaunului Apostolic să consolideze Columna.La cumpăna dintre mileniile II şi III, când Columnaa necesitat noi lucrări de conservare şi recondiţio -nare, s-a conturat un curent de opinii care pleda pen-tru înlocuirea statuii celui dintâi episcop al Romeicu o statuie ce ar fi trebuit să reproducă una dintrenumeroasele imagini sculpturale ale vredniculuiîmpărat, păstrate la Roma ori în alte muzee alelumii. Captat de această idee, compatriotul nostruIosif Constantin Drăgan, milionar şi filantrop, pro-prietar al unui spaţios apartament dintr-o clădiresituată chiar în preajma Columnei, s-a oferit săfinanţeze integral proiectul şi, precum îmi mărturi-sea cu mulţi ani în urmă, angajase o luptă acerbă cuoficialităţile municipale pentru a i se da câştig decauză. În oraşul papilor, Sfântul Petru s-a doveditînsă mai influent decât împăratul păgân, astfel căpledoariile lui Iosif Constantin Drăgan s-au doveditinfructuoase.

Precum întotdeauna când am descins la Roma,nu am ratat nici acum ocazia de a petrece, împreunăcu academicianul Bogdan Simionescu, câteva ceasuri

13

în Muzeul Vaticanului, depozitar al unor valori artis-tice unice. Timpul nu a fost bineînţeles suficientpentru a le scruta pe îndelete şi a le decela sensu rile.Am urmărit cum cohortele de turişti mărşăluiau pre-cipitat prin labirintul sălilor ce adăpostesc frescele şipânzele lui Rafael, Leonardo da Vinci, Caravaggioşi ale altor mari maeştri, grăbindu-se spre ţintasupremă, reprezentată de Capella Sixtina, spre aaccede şi a zăbovi în faţa inegalabilei Judecăţi deApoi. Formularea unor epitete referitoare la capodo-pera lui Michelangelo nu este indicată nici pentrucei mai inspiraţi mânuitori ai condeiului, planândriscul emanării de truisme şi banalităţi artificiale saude lucruri deja demult rostite. Pare uluitor cum opersoană instruită, dar structural nonconformistă,precum Stendhal, care petrecuse ani îndelungaţi înItalia, putea să declare – în Viaţa lui Henry Brulard –că Judecata de Apoi nu-i trezea „nicio plăcere”. Degustibus! Desigur că, la rândul meu, aş fi taxat la felde aspru dacă aş cuteza să emit reflecţii similare,cum poate aş fi tentat, despre principala atracţie dela Luvru: Gioconda. Nici receptarea Rondul denoapte, magnetul cu cea mai mare forţă de seducţie

din Rijksmuseum de la Amsterdam, nu a fost scu tităde reticenţe, dar nu ale contemporanilor noştri, ci ailui Rembrandt.

Revenind la Muzeul Vaticanului, dacă Judecatade Apoi constituie suprema creaţie în domeniul fres-cei, Laokoonul este fără îndoială realizarea fără deegal a sculpturii antice. Fermecat de capodopereledin muzeele Romei, Goethe pretindea – în Călătoriaîn Italia – că, atunci când este contemplat la luminatorţelor, inegalabilul grup statuar se reliefează şi seindividualizează într-o măsură mult sporită. Nupunem la îndoială observaţiile sale, mereu cumpă -nite şi percutante, dar păstrăm îndoieli că vizitatorulobişnuit al Muzeului Vaticanului din zilele noastreva beneficia de facilitatea de a le verifica.

Acelaşi ilustru poet şi erudit mărturisea înmemoriile sale că, în urma îndelungatelor staţionăriîn muzeele din Oraşul Etern, simţea că spiritul său„se purifică şi se defineşte”. Cu infinit regret, timpulscurt petrecut în metropola italiană nu mi-a permissă încerc senzaţii similare. Poate, cu un alt prilej,dacă nu va fi prea tardiv…

Delegația Academiei Române, împreună cu Monsenior Ioan Robu, după audiența privată acordată de Papa FranciscVatican, 8 noiembrie 2017

14

Deşi satul românesc reprezintă veşnicia neamu-lui, filon al perenităţii noastre, aflându-ne în pragulaniversării centenarului marii uniri, evenimentcăruia îi dedicăm dezbaterea noastră, ne-ampropus să prezentăm astăzi evoluţia satului româ-nesc în ultima sută de ani.

Satul românesc, ca moştenire istorică, zestre

spirituală şi garanţie a securităţii alimentare, a

fost, este şi va rămâne o preocupare permanentă a

cercetării ştiinţifice, cu direcţii multi- şi pluridisci-

plinare. plecând de la ideea că satul românesc nu poate

prospera numai din darurile naturii, valorificarea

complexă a avuţiei prezentului, a realizărilorştiinţei în producerea de noi bunuri materiale,valori culturale şi spirituale, adaptate schim -bărilor care au loc la nivel global, regional şizonal, este momentul să continuăm a ne asumarăspunderea în elaborarea căilor, mijloacelor, a

unei strategii care să conducă la consolidarea unui

viitor prosper al comunităţii rurale româneşti.

Am spus „să continuăm a ne asuma răs -punderea”, deoarece cu 12 ani în urmă, la 31octombrie 2005, am organizat, în calitatea de atuncide preşedinte al Academiei de Ştiințe Agricole şiSilvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, dezbatereanaţională „lumea rurală – astăzi şi mâine”, ale

cărei lucrări au fost publicate, în anul 2006, la

Satul românesc – moştenire istorică, zestre spirituală, garanţie a securităţii alimentare*

Acad. Cristian Hera

Vicepreședinte al Academiei Române

*Alocuțiune susținută la dezbaterea națională „Satul românesc – 100 de ani de evoluție rurală”(20 noiembrie 2017, Aula Academiei Române)

Satul – reper al neamului românesc

În cadrul manifestărilor dedicate Centenaru-lui Marii Uniri, în Aula Academiei Române, aavut loc dezbaterea naţională cu tema „Satulromânesc – 100 de ani de evoluţie rurală”,organizată de Secţia de știinţe agricole şi silvicea Academiei Române în colaborare cu Academiade Ştiinţe Agricole „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”.În deschidere, acad. Cristian Hera, vicepreşedinteal Academiei Române, a susţinut comunicarea„Satul românesc – moştenire istorică, zestrespirituală, garanţie a securităţii alimentare”,după care au prezentat alocuţiuni dr. Petre Daea,ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, acad.Eugen Simion, acad. Păun Ion Otiman, acad.Victor Voicu, secretarul general al AcademieiRomâne, prof. Cătălin Zamfir, membru corespon-dent al Academiei Române, şi Flavius Mihalache,ing. Nicolae Noica, prof. Tudorel Andrei şiDan Puric. A urmat lansarea Programului decercetare-acţiune şi reflecţie asupra satului;Grupul academic interinstituţional de reflecţieasupra satului românesc şi o sesiune de postere.

Acad. Cristian Hera

15

Editura Academiei Române, într-un volum cu

acelaşi titlu. În volum sunt prezentate studii,concepţii şi soluţii elaborate de distinse per -sonalităţi, specialişti de seamă din agricultură şi dindomenii conexe, în speranţa unei mai buneînţelegeri a realităţilor cu care se confruntă satulromânesc.

În dezbaterea de astăzi, prin prezentările în plenşi sub forma de poster, ne propunem să aducem noidate, să actualizăm şi să prezentăm noi cunoştinţe,dar mai ales să iniţiem un program, denumit gene-ric „programul Academiei române pentru un satprosper”, care să contribuie la revitalizareamaterială şi spirituală a satului românesc, lareconstrucţia şi modernizarea acestuia.

Acest program cuprinde trei direcţii:cercetarea rurală; lansarea proiectului „baro -

metru al vieţii rurale” ale cărui date vor fi comu-nicate prin „rapoartele sociale rurale periodiceale Academiei” şi prin comunicatele „grupuluide reflecţie asupra stării satului românesc” şi atreia direcţie Asigurarea unui senzor de impact

pentru principalele legi şi componente ale politici-

lor publice în domeniul vieţii rurale. Toate acesteavor fi promovate inclusiv în mediul virtual al Aca-demiei, institutelor şi centrelor sale de cercetareştiinţifică.

Prin componentele Programului, AcademiaRomână perpetuează o tradiţie axială a comunităţiiacademice româneşti din toate perioadele. Se poaterepeta adagiul latin pro patria para Scientia saubine-cunoscutul motto al marelui ruralist Dimitrie

Gusti, fondator de şcoală sociologică rurală, devaloare şi prestigiu internaţional, per Scientia propatria.

După cum se ştie, destinul lumii ruraleromâneşti, aşa cum spuneam „filon al perenităţii

noastre”, depinde de grija şi respectul faţă deresursele naturale, faţă de comunitatea rurală,

faţă de pământul pe care şi din care trăim. Avemdatoria să fundamentăm garanţia stabilităţii şi

performanţei viitorului, să consolidăm durabilita-tea securităţii şi siguranţei alimentare, atât denecesară pentru liniştea şi perenitatea naţiuniinoastre.

ne îngăduim să tragem şi un semnal dealarmă, până nu este prea târziu, ţinând seama deevoluţia din trecut, de starea prezentului şi deconsecinţele ce pot să apară, ca urmare aexploatării excesive a resurselor naturale, îngoana de a obţine profit cu orice preţ. Se impunesă regândim acţiunile noastre cu o prudenţă mai

mare faţă de evoluţia satului românesc, mai alesatunci când deciziile se iau pentru obţinerea deprofit cu orice preţ, fără a se ţine seama deconsecinţele grave ce ar putea să apară. Printr-o

cunoaştere mai amplă şi prin acţiuni înţelepte,

putem realiza, pentru noi înşine şi pentru urmaşii

urmaşilor noştri, o viaţă mai bună, într-un sat

sănătos, modern, durabil, propice cerinţelor şi

speranţelor noastre.

Să păstrăm şi să valorificăm avuţia cea mai de

preţ, adevăratul tezaur românesc, pământul, apa,

biodiversitatea vegetală şi animală.

Academia Română este legată, prin fiinţa şimenirea ei, de forma cea mai cuprinzătoare acomunităţii româneşti, poporul românesc în inte-gritatea sa, cu multiplele sale forme de existenţăşi îşi exercită rolul de formaţiune păstrătoare apatrimoniului naţional.

În perioada de avânt economic şi cultural, înaintede cel de-al Doilea Război Mondial, celebre perso -nalităţi, membri ai Academiei Române şi repere aleneamului românesc, au dedicat discursurile lor derecepţie la Academia Română, pământului, satuluiromânesc şi ţăranului român: Gheorghe Ionescu-Șişeşti (24 mai 1937), „Dezvoltarea studiilor despresol în România”; Lucian Blaga (5 iunie 1937), „Elo-giu satului românesc”; Liviu Rebreanu (29 mai1940), „Laudă ţăranului român”.

Dacă marele nostru agronom Gheorghe Ionescu-Șişeşti a intitulat, firesc, discursul său de recepţie„Dezvoltarea studiilor despre sol în România”,Lucian Blaga şi Liviu Rebreanu reprezintă, spun

eu, o dovadă supremă a devotamentului acestora„faţă de veşnicia” satului românesc şi a ţăranuluiromân. Ce poate fi mai frumos, decât cuvintelerostite de marele filosof şi scriitor Lucian Blaga laînceputul discursului său de recepţie?! „Vă rog să-miacordaţi… potrivit obiceiului statornicit, dreptulnescăzut de a face astăzi, aici, elogiul unei nemuri-toare prezenţe, care nu a ocupat niciun scaun înaceastă nobilă incintă. Prezenţa nemuritoare lacare mă refer nu e legată de niciun nume, nurâvneşte la nicio laudă şi e răspândită în spaţiul dinpreajma noastră, cât ţine întinderea [...] ţării. Vreausă vorbesc despre singura prezenţă vie, încă, deşinemuritoare [...], deşi aşa de terestră, despre unani-mul nostru înaintaş fără de nume, despre SATULROMÂNESC. [...] Satul trăieşte în mine într-un felmai palpitant, ca experienţă vie. [...] Toatăcopilăria, o fantastic de lungă copilărie, am petre-cut-o [...] la sat sau în nemijlocita apropiere, înnecurmat contact cu satul natal.”

16

Marele scriitor Liviu Rebreanu, în discursul săude recepţie „Laudă ţăranului român”, rostit la 29 mai1940 în această Aula Magna, spunea, încă de laînceput, că neavând de elogiat un înaintaş, „mă pre-zint cu unul de-afară, cu strămoşul meu şi al unoradintre dumneavoastră, într-un sens mai larg,strămoşul tuturor: ţăranul român”.

Când vorbeşti despre un om mare sau desprereprezentantul unei clase puternice, spunea LiviuRebreanu, ai certitudinea că orice vei spune nu vapărea nimănui prea mult şi nicio laudă preaexagerată. „Înaintaşul cu care îndrăsnesc eu să măînfăţișez e sărac şi slab” şi a continuat: „Laudaaceasta nu a vrut nici să înalţe, nici să dărâme şinici măcar să dovedesacă nimic, ci doar sămărturisească o credinţă şi solidaritatea meacontinuă cu inima celor mulţi, care au avut parte totde ocări şi proboziri şi prea arar de vorbe bune”.

Ca unul care am trăit copilăria şi o mare partedin tinereţe la sat, în comunitatea rurală şi, datorităprofilului profesiei, am avut o permanentă legăturăcu satul şi ţăranul român, simt şi trăiesc

mărturisirile marilor noştri predecesori, referi -

toare la ţăran, ţarină, ţară şi satul românesc. Dintre membrii Academiei Române care au

susţinut discursuri de recepţie cu referire la activităţidedicate ruralului românesc, se numără academicie-nii David Davidescu, Mircea Moţoc, Marcu Botzan,Valeriu Cotea, Ion Păun Otiman şi autorul acesteiprezentări.

Realitatea zilelor noastre impune schimbăridras tice de concepţii: capitalizarea agriculturii,valorificarea fondurilor europene, adaptarea lanoile condiţii determinate de schimbările clima -tice globale, cu fenomene extreme din ce în ce mai

frecvente, crearea unor noi organisme biologice,soiuri, hibrizi şi rase de animale, rezistente la secetă,arşiţă, boli, dăunători, condiţii mai puţin favorabilede mediu, elaborarea de tehnologii specifice, cuconsum redus de energie, care să contribuie lapăstrarea fertilităţii solului, la conservarea apei însol, la păstrarea şi conservarea biodiversităţii.

Protejarea mediului prim reducerea emisiilorde gaze cu efect de seră devine o cerinţă majoră,stoparea acţiunilor ilegale de distrugere a

pădurilor, creşterea suprafeţelor împădurite şi aperdelelor de protecţie agro-silvice, valorificareapăşunilor şi fâneţelor, a tuturor resurselor vege-tale pentru intensificarea absorbţiei bioxiduluide carbon trebuie să constituie preocuparea noastră

permanentă, dar mai ales a forurilor executive şilegislative care au obligaţia să aplice noile cuceririale ştiinţei.

Se impune realizarea de plus valoare la

producţia vegetală, prin intensificarea zoo teh -nizării agriculturii, conservarea, pre lucrarea şiprocesarea producţiei vegetale şi animale şidesfacerea acesteia în condiţii de eficienţăeconomică ridicată.

Edificarea unei agriculturi durabile este ocomponentă esenţială a dezvoltării ruralului româ-nesc, a atingerii unui echilibru între cerinţa de con-servare a spaţiului rural economic, ecologic şi socialcultural, pe de o parte, şi necesitatea imperioasă demodernizare a vieţii rurale, conservare, pro -tejare şi ameliorare a calităţii mediului şi pei-sajului rural, pe de altă parte.

Considerăm că în faţa cercetătorilor ştiinţifici şicadrelor didactice din domeniul agriculturii şi dindomeniile conexe stau provocări de importanţămajoră, la care putem răspunde numai prin crearea

unei solidarităţi naţionale, direcţionate veridic şi

constructiv.

Cu riscul de a mă repeta, afirm că există o legi-tate incontestabilă, conform căreia o naţiune care

nu susţine cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea

tehnologică riscă să devină o naţiune dependentă

intelectual şi economic.

răspunderea în faţa generaţiilor de astăzi şi acelor viitoare, privind „sănătatea” şi „perenita-tea” satului românesc revine atât ştiinţei, cât şiforurilor politice legislative şi executive, întregiisocietăţi.

iată de ce, în calitate de locuitori şi benefi -ciari ai acestor mirifice meleaguri, suntemchemaţi cu toţii să participăm la clădirea unuisat românesc prosper, a unei comunităţi ruraleîn care condiţiile de muncă şi viaţă să fiecapabile să devină „magnet” pentru tineretulsătesc şi pentru tineretul de pretutindeni. cuoameni viguroşi, dornici de preluare a te -zaurului de cunoştinţe acumulat de generaţiilecare au contribuit la întregirea neamului româ-nesc, dornici să cunoască realităţile existente,dar mai ales dornici de a construi, de a clădi unviitor durabil şi prosper naţiunii noastre, putemrealiza visul şi idealurile bunilor şi străbunilorstrăbunilor noştri care s-au jertfit, în cazuri derestrişte, pentru perenitatea pământului şi nea-mului românesc.

17

Îmi face o deosebită onoare să fiu printre ceicare au privilegiul de a adresa omagiile noastre, lamoment aniversar, unui om ale cărui rezultate pro-bează cu prisosință că împlinirea în viață este unproces continuu și că, dincolo de limitele profesiei,se deschid, întotdeauna, noi și noi perspective.

Academicianul Ioan-Iovitz Popescu este o per-sonalitate de referință în lumea științei, reprezen-tând, pentru noi, un reper de moralitate, pro -fesionalism și echilibru, fiindu-ne drag profesor,mentor, coleg și prieten.

Profesorul/fizicianul/cercetătorul Ioan-IovitzPopescu a avut preocupări care au marcat o ac -tivitate științifică deosebit de complexă, cercetă rilesale în fizica plasmei, spectroscopia laser și nunumai, de o amplă diversitate și interdisciplinari -tate, au fost încununate de rezultate remarcabile înțară și în străinătate. Reperele morale și profesio-nale, care au marcat viața și cariera profesoruluiIoan-Iovitz Popescu, se regăsesc în biografia sa cuadevărat excepțională.

S-a născut la 1 octombrie 1932 în satul BurilaMare din judeţul Mehedinţi. În perioada1943–1951 a urmat școala elementară şi liceul înoraşul Drobeta Turnu-Severin. În anul 1951 adevenit student al Universităţii din Bucureşti, laFacultatea de Matematică şi Fizică. În 1955 a sus-ţinut teza de licenţă Lampa cu vapori de sodiu, subîndrumarea profesorului Radu Grigorovici, iar în1961 a obţinut titlul de doctor în fizică cu tezaMecanismul părților catodice ale descărcării lumi-niscente, sub conducerea profesorului EugenBădărău. Între anii 1967 şi 1969 a beneficiat de obursă postdoctorală Humboldt la Universitatea din

Kiel, Germania, unde a făcut cercetări în domeniulspectroscopiei atomice de înaltă sensibilitate.

O gamă largă de cercetări a marcat cariera saștiințifică, de la preocupările în domeniul descărcă-rilor electrice în gaze, fizica plasmei, spectroscopialaser, studiul spectrelor multifotonice ale atomilorşi moleculelor libere folosind lasere acordabile,până la spectroscopia fotolitică și multe altele.

În anul 1970, profesorul Ioan-Iovitz Popescu aînceput o colaborare, care se va întinde pe mulțiani, cu profesorul Carl B. Collins, directorul Cen-trului de Electronică Cuantică al Universității dinTexas, Dallas, pe teme legate de spectroscopie

Aniversări

Academicianul ioan-iovitz popescu la 85 ani*

Acad. Nicolae-Victor Zamfir

*Alocuțiune susținută la sesiunea aniversară dedicată domnului academician Ioan-Iovitz Popescu, cu ocazia împliniriivârstei de 85 de ani (6 octombrie 2017, Aula Academiei Române)

Acad. Ioan-Iovitz Popescu

18

multifotonică și emisie gamma indusă. În 1974, eipublică primele rezultate experimentale privindspectre multifotonice.

Contribuțiile grupului Iovitz Popescu, DenisaPopescu, Carl Collins în dezvoltarea domeniuluispectroscopiei cu laser a stărilor excitate, spectro -scopia Rydberg, spectroscopia multifotonică, aufost remarcabile. Împreună cu unul dintre studenţiisăi, doctorul Silviu Olariu, şi profesorul Carl B.Collins, plecând de la analogia cu procese similaredin fizica atomului, a propus posibilitatea folosiriistărilor isomerice nucleare pentru declanşarea emi-siei induse gamma, implicând inversia de populaţiecu fotoni din domeniul razelor X moi, conducândla ideea mult căutatelor „lasere gamma”: Amplifi-cation of Gamma Radiation from X-Ray ExcitedNuclear States – „Revue Roumaine de Physique”,27, 559 (1982) şi The Coherent and IncoherentPumping of a Gamma-Ray Laser with IntenseOptical Radiation – „Journal of Applied Physics”,53, 4645 (1982). Aceste idei au declanșat maimulte investigaţii experimentale şi unele dezbateriși controverse.

O lucrare de referință în lista de lucrări a aca-demicianului Iovitz Popescu este articolul de sin -teză The quantum effects of electromagnetic fluxes,publicat cu Silviu Olariu în „Review of ModernPhysics”, în anul 1985, lucrare care a fost citată îndecursul anilor de peste 400 de ori.

Se impune să menționăm, printre meritele saledeosebite, și o contribuție „exotică” la încercareade înțelegere a Universului, prin introducerea, în

1982, a conceptului de Eteron și o posibilă recon-siderare a conceptului de eter.

Activitatea ştiinţifică prodigioasă pe care ocelebrăm este completată de preocupările recenteale confratelui nostru, în domeniul lingvisticii,concretizate în rezultate inedite.

În anul 2009 a publicat în Editura Mouton deGruyter, Berlin-New York, monografia WordFrequency Studies, iar în anul 2015, împreună cuMihaiela Lupea, Doina Tatar, Gabriel AltmannQuantitative Analysis of Poetic Texts (QuantitativeLinguistics). În aceste lucrări este descris modulde aplicare a metodelor fizicii în domeniul lingvis-ticii. Analiza textului propusă de profesorul Ion-Ioviț Popescu conduce la descoperirea unor legităţinoi ale limbajului, cu implicaţii în deslușirea unoraspecte ale tipologiei şi psihologiei limbajului.

Cariera științifică și academică a domnuluiIon-Iovitz Popescu s-a împletit permanent cu ceadidactică. Astfel, începând cu anul 1955, DomniaSa a parcurs toate treptele unei cariere universi-tare în cadrul Catedrei de optică şi descărcări îngaze a Facultăţii de Fizică din Bucureşti, și, înanul 1972, a devenit profesor de fizica plasmei.Între anii 1972 şi 1977 a fost decanul Facultăţii deFizică, iar în perioada 1981–1989, rector al Uni-versităţii din Bucureşti.

Profesorul Ioan-Iovitz Popescu a condus și cer-cetarea instituțională din domeniul plasmei: între1960 şi 1972 a condus Laboratorul de fizica plas-mei, devenind, ulterior, director ştiinţific adjunct alInstitutului de Fizică din Bucureşti; între anii 1977

19

şi 1981 a fost directorul noului Institut de Fizica şiTehnologia Plasmei şi Radiaţiilor, aducând o con-tribuţie esenţială la cristalizarea principalelordirecţii de cercetare din acest institut.

Pe lângă cele peste 200 de lucrări ştiinţificepublicate în reviste de specialitate, care au cumulatpeste 3000 de citări, experienţa didactică şi ştiinţi-fică a colegului nostru se regăseşte şi în cele 14cărţi publicate de-a lungul anilor. A supervizatpeste 40 de doctorate în fizică, formând numeroşiexperţi cu o carieră ştiinţifică deosebită.

Profesorul Ioan-Iovitz Popescu a fost, de-a lun-gul anilor, inițiatorul și promotorul unor colaborăriştiinţifice importante ale cercetătorilor români cucei din Statele Unite ale Americii, Germania,Franţa și alte state ale lumii.

Afilierile la diverse organisme interne șiinternaționale, numeroasele premii și distincții carei-au fost acordate confirmă caracterul excepționalal vieții și activității profesorului Iovitz Popescu.Drept recunoaştere a meritelor sale ştiinţifice, înanul 1966, a primit Premiul „Constantin Miculescu”pentru fizică al Academiei Române, după ce înanul 1961 fusese onorat cu Premiul pentru Fizică alMinisterului Educaţiei.

În anul 1974 a devenit membru corespondent alAcademiei Române, iar din anul 1990 este membrutitular al înaltului for; între anii 1990–1992 a fostpreşedintele Secţiei de fizică. În anul 2002 i-a fostdecernată Diploma Meritului Academic al Acade-miei Române și a fost decorat de către preşedin teleRomâniei cu înalta distincţie Ordinul Naţional„Serviciul Credincios” în gradul de Comandor. Înanul 1998 a devenit doctor honoris causa al Uni-versităţii din Craiova, iar din 1997 este cetăţean deonoare al judeţului Mehedinţi. În anul 2009 i-a fostoferit, de către CNCSIS, Premiul „Opera Omnia”pentru realizări în domeniul științei, urmat deMedalia de Onoare acordată, în 2010, de Institutulde Fizică Atomică și de Diploma de Excelențăacordată de Ministerul Educației și Cercetării în2012.

Personalitatea profesorului Ioan-Iovitz Popescua influențat și continuă să influențeze generații defizicieni, de conducători de direcții și instituții de

cercetare, care înțeleg, urmărindu-i munca și reali-zările, că entuziasmul, seriozitatea și responsabili-tatea în tot ceea ce întreprinzi sunt elementelecheie ale efortului de revigorare a societății acade-mice românești.

Îi mulțumim astăzi profesorului Ioan-IovitzPopescu pentru dedicația cu care a servit științaromânească, pentru contribuția sa la formarea șiconsolidarea competenței românești în fi -zică/cercetare și la întărirea capacității insti -tuționale a cercetării românești în domeniul fizicii.

Capacitățile sale științifice deosebite, corelatecu intuiție, entuziasm și dorința permanentă de acontribui la dezvoltarea domeniului său de activi-tate, au atras respectul și admirația colaboratorilorsăi, a noastră, a tuturor.

La această aniversare îi dorim, cu toții, profe-sorului Ioan-Iovitz Popescu „La mulți ani” cusănătate și putere de muncă.

20

Academicianul ioan-iovitz popescuși cercetarea instituțională de fizica laserilor, plasmei și radiației*

Voicu Lupei

Membru corespondent al Academiei Române

Domnul academician Ioan-Iovitz Popescu estecunoscut în special pentru activitatea ştiinţifică şididactică a Domniei Sale. Un aspect mai puţin dis-cutat, dar la fel de important, este însă şi rolul său înorganizarea şi conducerea unui important segmental cercetării ştiinţifice româneşti, în calitate de celdintâi director al Institutului de Fizica şi TehnologiaAparatelor cu Radiaţii IFTAR.

IFTAR a fost înfiinţat în anul 1977, în cadrulunei reorganizări radicale a cercetării instituţionaleîn domeniul fizicii, în condiţiile creşterii intervenţieişi presiunilor politice şi administrative asupra acti-vităţii de cercetare ştiinţifică. La începutul deceniu-lui al optulea al secolului 20, cercetările de fizicăerau dominate de două institute: Institutul de FizicăAtomică Bucureşti (IFA), cu o secţie la Cluj, aflatsub coordonarea Comitetului de Stat pentru EnergiaNucleară şi Institutul de Fizică Bucureşti (IFB), înstructura Academiei Române.

Institutul de Fizică Atomică a fost organizat laMăgurele, sub conducerea academicianului HoriaHulubei după modelul laboratoarelor naţionale aleDepartamentului de Energie al SUA, ca institut cumisiune strategică, cu activităţi complexe de cer -cetare fundamentală teoretică şi experimentală şicercetări aplicative în domenii moderne ale fizicii(fi zică atomică, nucleară, moleculară, particuleelementare, optică, spectroscopie, fizica solidului,interacţia radiaţiei cu materia etc.), inginerie şi dez-voltare tehnologică cu caracter puternic inter- saumultidisciplinar (fizică, chimie, electronică etc.) îndomenii de mare actualitate, ca energetica nucleară,electronică etc.

O componentă majoră a misiunii strategice aIFA viza asigurarea nivelului de cunoaştere necesarpentru dezvoltări tehnologice şi pregătirea de spe-cialişti în aceste domenii, cu precădere în cel alenergeticii nucleare, iar caracterul de excelenţă vizacanalizarea operativă a noilor rezultate ale cercetări-lor fundamentale şi aplicative spre practică. Printrerezultatele cele mai importante atinse până în anul1970, se pot aminti: ajungerea fizicii româneşti peun loc fruntaş pe plan mondial, dezvoltările tehno-logice în domeniul nuclear (tehnologii de producerea apei grele şi a elementelor de combustibili nuclearipe bază de Uraniu, dezvoltarea de tehnici de ingine-rie nucleară), primul calculator electronic din ţară,laserul construit curând după prima demonstrare peplan mondial (SUA) etc. Dezvoltările nucleareamintite au stat la baza întocmirii Planului NuclearNaţional (1968) şi selectării (1970) a variantei (Ura-niu natural-apă grea) pentru prima centrală nuclearăromânească, variantă care, în viziunea profesoruluiHoria Hulubei, putea contribui esenţial la asigurareaindependenţei energetice naţionale, prin utilizareadirectă a zăcămintelor de uraniu ale ţării.

În vederea dezvoltării acestor activităţi tehnolo-gice nucleare şi trecerii la faza pilot, la începutuldeceniului al optulea, din IFA s-a desprins Institutulde Tehnologii Nucleare care şi-a dezvoltat ca bazăde cercetare Institutul de Reactori Nucleari Energe-tici (IRNE) la Piteşti, iar cercetările de separări izo-topice hidrogen-deuteriu efectuate la secţia de laCluj a IFA au determinat organizarea, cu participa-rea tehnică esenţială a unor institute din domeniulchimiei, a unei unităţi pilot pentru finalizarea cerce-

*Alocuțiune susținută la sesiunea aniversară dedicată domnului academician Ioan-Iovitz Popescu, cu ocazia împliniriivârstei de 85 de ani (6 octombrie 2017, Aula Academiei Române)

21

tărilor de producere a apei grele la Râmnicu Vâlcea.Totodată, s-au intensificat activităţile de inginerienucleară în vederea asigurării unei contribuţii câtmai mari a României la realizarea centralei nu -cleare.

IFB, institut de mai mică anvergură desfă şura,cu precădere, cercetări fundamentale şi aplicativeîn domeniul fizicii descărcărilor electrice în gaze şifizicii plasmei, precum şi cercetări de fizica soli-dului, cu contribuţii majore în fizica semiconduc-torilor amorfi. Prin efortul acestor două institute,IFA și IFB, în anul 1970, fizica din România seplasa pe locul şapte în Europa, privitor la publica-ţiile ştiinţifice.

Succesul cercetărilor de fizică s-a datorat uneiviziuni organizatorice în care conducerea profesio-nală de înaltă calitate a avut un rol determinant: cli-matul de cercetare liber şi democratic cu accent penoutatea, calitatea şi relevanţa rezultatelor, calitateaînaltă a personalului care nu era supus cenzurii poli-tice din universităţi, condiţiile de lucru (laboratoare,bibliotecă), legăturile şi colaborările internaţionaleetc. Această viziune organizatorică a asigurat o mareatractivitate pentru tineret – manifestată, începândde la o concurenţă acerbă la admiterea în facultăţilede fizică, în care mare parte dintre profesori lucrauşi în institute – în angajarea în institut.

Tematica de cercetare şi competitivitatea îninstitut erau judecate în primul rând de masa de cer-cetători, criteriul major fiind gradul de raportare lanivelul de pe plan mondial. Seminariile ştiinţificegenerale sau cu caracter tematic la nivel de institutsau ale diferitelor compartimente asigurau un filtrajştiinţific riguros şi calificat, atât pentru lucrările şti-inţifice, cât şi pentru activitatea de doctorat care i-afost atribuită institutului în 1966 şi care, până la anu-larea abuzivă a ei (în anul 2000) a acordat peste 600de diplome de doctor. Aceeaşi exigenţă acţiona şi încazul altor categorii de personal (tehnicieni, munci-tori, personal administrativ etc.) din atelierele insti-tutului sau din compartimentele administrative saufuncţionale.

Aceste rezultate şi perspectivele de viitor aledomeniilor abordate de institutele de fizică în con-textul avansurilor explozive pe plan mondial auimpus dezvoltarea bazei de cercetare şi pentruaceasta s-a decis construcţia, la Măgurele, a unuicampus modern cu noi infrastructuri de cercetare, cumutarea la Măgurele a IFB şi a Facultăţii de Fizicăa Universităţii Bucureşti, cu organizarea unui liceuspecializat de matematică-fizică şi a unei unităţi

productive, dar şi cu asigurarea unor condiţii so -ciale, în particular locuinţe pentru salariaţi sau că -mine studenţeşti. Sarcina realizării acestui campus,Platforma Măgurele, i-a revenit profesorului IoanUrsu, succesor al profesorului Hulubei la conduce-rea IFA şi a Comitetului de Stat pentru EnergiaNucleară. În anul 1973, cele două institute de fizicărămase pe platforma Măgurele au fost încadrateîn tr-o unitate centrală, Institutul Central de FizicăICEFIZ. Prestigiul în creştere al institutului, rămasîn continuare în conştiinţa publică tot sub numele deIFA, a făcut ca, în condiţiile creşterii puternice a cul-tului personalităţii soţilor Ceauşescu, acesta să fieconsiderat tot mai mult ca un potenţial element sub-versiv şi, ca urmare, puterea politică a decis, în1976, înlăturarea de la conducerea ICEFIZ şi aCSEN a profesorului Ioan Ursu şi eliminarea com-pletă a numelui IFA, prin reorganizarea ICEFIZ,după modelul Institutului Central de ChimieICECHIM condus de Elena Ceauşescu. Astfel, înanul 1977, ICEFIZ a fost reorganizat sub forma uneistructuri de institute specializate mai strict pe ramuriale fizicii (nucleară, materiale, laseri şi plasmă, fi -zica pământului şi seismologie, izotopi).

Pentru a sublinia aportul institutelor la economianaţională, în denumirea lor s-au introdus termenii deinginerie sau tehnologie: Institutul de Fizică şiIn ginerie Nucleară IFIN, Institutul de Fizică şi Teh-nologia Materialelor IFTM, Institutul de Fizica şiTehnologia Aparatelor cu Radiaţii IFTAR, Institutulde Tehnologii Izotopice şi Moleculare ITIM Cluj-Napoca etc. După modelul ICECHIM, aceste insti-tute nu erau egale, existând un institut pivot, cel maimare, în cazul nostru IFIN, singurul cu personali tatejuridică şi care asigura şi servicii (financiar, perso-nal, juridic, investiţii bibliotecă etc.) pentru cele lalteinstitute şi al cărui director era în mod automat şidirector al ICEFIZ. Institutele componente aleICEFIZ aveau tematica proprie, independenţă, dar şiplanuri tehnico-economice proprii şi aceasta a con-dus la concurenţe artificiale, care au afectat puterniccolaborările între diferitele ramuri ale fizicii, atât peplanul cercetării ştiinţifice, cât şi pe plan aplicativ;situaţia a fost înrăutăţită şi de structura de instituteneegale ca rang.

Din fericire, la conducerea acestor noi instituteau fost numite, cu unele excepţii inexplicabile(IFTM), personalităţi cu prestigiu profesional îndomeniul specific al fiecărui institut. Institutul deFizica şi Tehnologia Aparatelor cu Radiaţii urma săîncorporeze activităţi din domeniul laserilor (Secţia

22

laseri şi Laboratorul de medii active laser şi interac-ţia radiaţiei cu materia, ambele provenind din IFA),plasmei (din IFB) şi acceleratoare de electroni(IFA). Dintre acestea, domeniul laserilor era cel maiextins şi avea şi cel mai mare prestigiu, inclusiv înrândul populaţiei, unde circula povestea fantasma-gorică a laserului românesc, care ar fi topit tancurisovietice, în 1986. Din păcate, profesorul I. Agârbi-ceanu, personalitatea cea mai proeminentă în dome-niul laserilor nu mai era printre noi, iar alegerea s-aîndreptat spre profesorul Ioan-Iovitz Popescu, laacea vreme decan al Facultăţii de Fizică. Din câteştiu, argumentele principale pentru alegerea domnu-lui Popescu au fost:

– Era un om de ştiinţă consacrat, cu preocupăricomplexe: optică, spectroscopie laser, fizica descăr-cărilor în gaze, fizica plasmei. Rezultatele sale, cuputernic impact asupra dezvoltării pe plan mondial aacestor domenii, erau recunoscute şi prin alegereaca membru corespondent al Academiei RSR în1974.

– Avea stagii de specializare de lungă durată înlaboratoare şi universităţi de vârf din Germania,Franţa, SUA, în cadrul cărora s-a familiarizat şi cusistemele moderne de organizare a învăţământuluisuperior şi cercetării ştiinţifice.

– Prestigiul ca profesor şi decan al Facultăţii deFizică. A avut un rol esenţial în construcţia şi orga-nizarea Facultăţii de Fizică la Măgurele, pe bazaunor principii moderne, asimilate cu ocazia stagiilorîn universităţile străine. Cursurile sale erau atrac -tive, clare şi interactive.

– Fire deschisă, comunicativă, fără interesemateriale, mai degrabă modest, din acest punct devedere (nu are vile, firme, terenuri, averi ascunsesau depozite bancare; de vreo 45 de ani locuieşte înacelaşi apartament din Măgurele). Singurul său inte-res evident era promovarea, susţinerea sau apărareaideilor sale ştiinţifice, uneori împotriva unor opozi-ţii manifeste sau chiar a absenţei unor evidenţe demoment.

– Era acceptat politic până la cele mai înalte vâr-furi, datorită nu unor merite de natură politică, ciprestigiului printre fiii vârfurilor politice care urma-seră cursurile Facultăţii de Fizică.

Einstein a enumerat, în mai multe etape, câtevaprincipii ale calităţii de om de ştiinţă, printre care„Lucrul cel mai important este să nu încetezi a-ţipune întrebări”, apoi „Informaţia nu este cunoaş -tere. Singura cale spre cunoaştere este experienţaproprie”, apoi „Singurul lucru valoros este intuiţia”,

iar în final „Imaginaţia este mai importantă decâtcunoaşterea”. Aceste calităţi nu decurg una din tr-alta,nu se exclud între ele şi trebuie să acţioneze îm -preună. Iovitz Popescu a dovedit din plin toate acestecalităţi; urmărind îndeaproape noile rezultate ştiinţi-fice din fizică, Domnia Sa căuta să afle în ce mă surăele răspund marilor întrebări ale fizicii, atât ca gradde acoperire, cât şi ca profunzime şi în ce măsurăpoate contribui prin specificul activităţii sale. Acti-vitatea sa de cercetare se caracteriza prin multăingeniozitate, rigurozitate şi eficienţă, cu multe ele-mente originale şi cu implicare permanentă în acti-vitatea echipei. Şi o trăsătură personală importantă,o imaginaţie debordantă, uneori greu de stăpânit sauchiar de argumentat.

Pornind de la compoziţia şi tematica deja binedefinită a compartimentelor IFTAR şi de la concep-ţia proprie privind cercetarea ştiinţifică, la numireaca director, Iovitz Popescu a adoptat o atitudine pro-fesională democratică şi deschisă, continuare a prin-cipiilor marilor institute de fizică precedente, bazatăpe propunerile şi deciziile acestor compartimente,dar încercând să asigure toate condiţiile pentru bunadesfăşurare a activităţii lor şi pentru crearea de legă-turi între ele.

Conducătorii de compartimente au rămas ceidinaintea restructurării, unii dintre ei creatori aiacestora şi ai unor şcoli de cercetare naţionale îndomeniu. Domnia Sa şi-a continuat activitatea decercetare şi didactică şi s-a implicat direct în ampli-ficarea tematicii Laboratorului de plasmă, în parti-cular prin dezvoltarea tematicii de spectroscopielaser în vapori metalici şi introducerea tematicii deplasmă de temperaturi înalte (plasma de fuziunenucleară focalizată sau tip Tokamak). În calitateamea de şef al Laboratorului de medii active laser şiinteracţia radiaţiei cu materia am avut o colaborareextrem de constructivă şi sprijin din partea DomnieiSale.

Sub coordonarea sa, a fost elaborată, cu partici-parea tuturor grupurilor de cercetare, o strategieextinsă a institutului privind cercetările fundamen -tale şi aplicative, dezvoltările tehnologice şi activi-tăţile de valorificare prin prestări de servicii saumicroproducţie. Strategia viza şi măsurile sau mij-loacele materiale necesare pentru realizarea progra-mului de cercetare şi valorificare. Această strategiea condus la o dezvoltare puternică a tuturor activită-ţilor institutului. A crescut volumul şi nivelul cerce-tărilor fundamentale şi aplicative, institutul impu-nându-se tot mai mult ca instituţie ştiinţifică de elită.

23

S-au organizat, de asemenea, activităţi de dezvol taretehnologică pentru construcţia de prototipuri de apa-rate şi cercetări privind diferite aplicaţii ale acestoraîn viaţa economico-socială (industria mecanică,electronică, chimică, medicină, apărare, metrologieetc.), precum şi acţiuni de popularizare a acestora.Pe măsura creşterii numărului de potenţiali benefi-ciari ai acestor tehnici şi echipamente, s-au organi-zat activităţi de proiectare şi realizare, în cooperarecu Fabrica de Aparataj Nuclear, de prototipuri sauserie mică de aparate sau instalaţii complexe culaseri sau acceleratoare de electroni.

Domnul Iovitz Popescu a acordat o importanţădeosebită colaborărilor internaţionale şi a participatpersonal la colaborări cu laboratoare şi universităţide prestigiu din SUA (University of Texas, Dallas,prof. C. Collins), Germania, Franţa, URSS (Institu-tul de Fizică Generală al Academiei de Ştiințe aURSS-ului, acad. A.M. Prokhorov, laureat al Pre-miului Nobel, Institutului de Fizica Plasmei Kurcea-tov etc.) şi din multe alte ţări. În acea perioadă, auînceput colaborările cu institute din China ieşită dinperioada nefastă a Revoluţiei culturale. Colaborărileinternaţionale au avut un rol esenţial în asigurareaunui nivel înalt al cercetării în institut, comparabilcu cele mai avansate ţări.

În anul 1981, activitatea domnului Iovitz Po -pescu în calitate de director al IFTAR a încetat, caurmare a numirii ca rector al Universităţii din Bucu-reşti, dar a continuat activitatea de cercetare în insti-tut, fiind în continuare adevăratul lider şi suflet alcercetărilor din domeniul plasmei, iniţiator de noidirecţii de cercetare şi creator de echipe de cerce -tare, bazate pe încadrarea şi calificarea de tineri cer-cetători.

Pe linia şi în continuarea iniţiativelor sale,IFTAR a devenit o unitate de cercetare de înalt pres-tigiu internaţional şi un actor important în introdu-cerea în circuitul economic şi social al rezultatelorcercetărilor ştiinţifice.

Catalogul de produse al IFTAR, editat în 1986,cuprindea 47 de aparate, 36 de echipamente, 54 decomponente, 21 de servicii şi trei materiale. Dupănumai zece ani de activitate, IFTAR devenise pro-ducător net de laseri şi instalaţii cu laser, instalaţii cuplasmă (în special depuneri în vid şi tratamente de

suprafeţe metalice) sau de acceleratoare de elec-troni, asigurând posibilitatea introducerii în ţară aunor tehnici de cea mai mare actualitate care, dinmotive de embargou, în perioada Războiului rece,nu puteau fi achiziţionate din afara ţării. Deşi, dincauza lipsei de acces la componente electronice demare per formanţă din străinătate, unii parametri aiacestor echipamente (consum de energie, fiabilitate)erau inferiori produselor similare străine, parametriifuncţionali erau comparabili şi, astfel, ele au pututcontribui la modernizarea unor activităţi econo -mico-sociale majore (în medicină, prelucrări demateriale, apărare etc.) şi la formarea şi menţinereaspecialiştilor din aceste domenii la nivelul interna-ţional al momentului. În acelaşi timp, au crescutcolaborările internaţionale, în ciuda limitării posibi-lităţilor de deplasare în străinătate, iar lucrările ştiin-ţifice în cooperare au contribuit la consolidareaprestigiului cercetării româneşti. Un rol ce nu tre -buie neglijat l-a avut organizarea de manifestăriştiinţifice internaţionale, un caz deosebit fiind seriade conferinţe trienale „Trends in Quantum Electro-nics” care, de la prima ediție (1982), au constituit uncadru unic de întâlnire pentru cercetători în dome-niul laserilor din mari puteri ştiinţifice (SUA, Eu -ropa, URSS, China), separate uneori de insurmonta-bile bariere politico-administrative.

Aceste realizări ale unei perioade scurte, denumai patru ani, de conducere directă a institutuluide către domnul academician Iovitz Popescu evi-denţiază rolul major al personalităţilor ştiinţifice înorganizarea şi conducerea cercetării ştiinţifice, rolde multe ori uitat sau neglijat cu intenţie în prezent.Din păcate, după anul 1989, destructurarea econo-miei naţio nale, neglijarea de către autorităţi a roluluicercetării ştiinţifice, dar şi politicile defectuoase aleinstitutelor de cercetare, au făcut ca multe dintreaceste principii şi practici să se diminueze sau sădispară.

Ajuns la 85 de ani, domnul academician IovitzPopescu poate avea toate motivele de satisfacţiepentru aceste realizări, deşi sunt conştient că va privimai degrabă cu regret şi imposibilitate de resem narela ce nu s-a putut face. Şi folosesc această ocaziepentru a-i ura „La mulți ani!” şi păstrarea aceluiaşispirit treaz.

24

Academicianul Radu Miron a ajuns la venera bilavârstă de 90 de ani. Dintre aceştia, 65 i-a dedicatînvăţământului şi cercetării în domeniul matemati-cii, reprezentând cu strălucire şcoala matematicăromânească în calitatea de profesor la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, precum şi ca mem-bru al Academiei Române.

S-a născut la 3 octombrie 1927 în comunaCodăeşti, judeţul Vaslui, într-o familie numeroasădin clasa de mijloc a vremii. De mic a dorit să fieinginer, ca unul dintre fraţii săi. După clasele pri -mare în Codăeşti, a urmat un liceu tehnic în Bârlad.La absolvire s-a hotărât să studieze un an la Facul-tatea de Matematică a Universităţii „Alexandru IoanCuza” din Iaşi pentru a-şi completa cunoştinţele dematematică. Aici, sub influenţa profesorilor Alexan-dru Myller şi Octav Mayer, personalităţi ilustre alematematicii româ neşti, şi-a descoperit talentul pen-tru matematică şi a devenit pasionat de această dis-ciplină care i-a adus împlinirea. A renunţat la ideeade a deveni inginer şi a rămas să studieze matema -tica. În anul al treilea de studii a fost numit prepara-tor, iar la sfârşitul studiilor, în 1952, a fost încadratca asistent la Facultatea de Matematică a universită-ţii ieşene şi cercetător la Institutul de Matematicădin Iaşi al Academiei Române. Cariera DomnieiSale va fi indispensabil legată de aceste două insti-tuţii.

Radu Miron a obţinut titlul de doctor în mate-matici în 1956 cu o teză referitoare la aplicaţii alegeometriei în mecanică. Teza de doctorat, de ovaloare deosebită, i-a deschis drumul spre poziţii

superioare în cercetare şi învăţământ, astfel că în1969 a fost numit profesor titular la Facultatea deMatematică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”din Iaşi, precum şi șef de sector la Institutul deMatematică al Academiei Române, Filiala Iaşi. Aobţinut titlul de doctor docent în 1972.

Profesorul Radu Miron a condus, ca decan,Facultatea de Matematică între anii 1972–1976.Între timp a participat şi a susţinut comunicări ştiin-ţifice foarte apreciate la numeroase manifestăriştiinţifice naţionale şi internaţionale, între care men-ţionăm Congresul Internaţional al Matema ticienilorde la Nisa în 1970.

Academicianul radu miron – 90 de ani

Mihai Anastasiei*

Acad. Radu Miron

*Prof. univ. dr., Facultatea de Matematică, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

25

Contactele cu școala japoneză de geometrieFinsler au fost hotărâtoare în decizia academicianu-lui Radu Miron de a studia în profunzime geometriaspaţiilor Finsler. Studiul acestor spaţii l-a condus ladescoperirea spaţiilor Lagrange, în anii 1984–1985,şi a spaţiilor Hamilton, în anii 1987–1988. Lucră -rile, memoriile şi apoi monografiile publicate asupraacestor spaţii, în reviste şi edituri internaţionale, i-auadus consacrarea deplină pe plan naţional şi interna-ţional, precum şi recunoaşterea naţională cea maiimportantă, alegerea ca membru corespondent, în1991, şi apoi ca membru titular, în 1993, al Acade-miei Române, cel mai înalt for ştiinţific şi culturaldin ţară.

Academicianul Radu Miron s-a afirmat pentruprima oară în mediul ştiinţific cu teza de doctoratîn care a rezolvat o problemă considerată insolu -bilă de către celebrul geometru francez Elie Cartan.După publicarea tezei de doctorat a continuat stu-diile de geometrii cu grup fundamental ale prede-cesorilor săi Alexandru Myller şi Octav Mayer. Aaprofundat o configuraţie geometrică, numită deDomnia Sa configuraţie Myller, devenită clasică,asupra căreia a publicat o monografie de referinţă,premiată de Academia Română în 1968.

În perioada 1969–1975 a publicat numeroase studiide geometrie globală privind structurile Riemanniene,conforme, simplectice pe varietăţi diferenţiabile. În1974 a comunicat profesorului Makoto Matsumoto,conducătorul şcolii japoneze de geometrie Finsler,construcţia unei clase de repere ortonormate pe ovarietate Finsler şi ecuaţiile lor de mişcare, denu -mite de savantul japonez „Repere Miron”.

În anul 1980, Radu Miron a organizat primulSeminar naţional de geometrie Finsler la Universita-tea din Braşov, cu scopul de a mobiliza geometriiromâni la studiul acestei geometrii. În acest seminar,aflat la a 18-a ediţie, acad. Radu Miron a descoperitşi a propus ca obiect de studiu spaţiile Lagrange şispaţiile Hamilton de ordin 1 şi de ordin superior.Ideile şi rezultatele sale au fost preluate şi dezvol-tate de participanţii din toate centrele universitare,constituindu-se un grup de cercetare cunoscut azi,în lumea spe cialiştilor, ca şcoala românească degeometrie Finsler şi Lagrange.

Colaborarea academicianului Radu Miron cugeometrii japonezi s-a extins, mai ales după Coloc-

viul româno-japonez de geometrie Finsler, dinaugust 1984, la care au participat 14 matematicienijaponezi, do vada incontestabilă a prestigiului decare se bucura deja şcoala românească de geometrieFinsler. În această colaborare, care dăinuie şi astăzi,zece geometri japonezi şi trei din Ungaria, Italia şiVietnam au obţinut titlul de doctor în matematică,sub conducerea academicianului Radu Miron şi suntprofesori sau cercetători, oameni de ştiinţă cunoscuţi.

În cadrul Seminarului de geometrie Finsler şiLagrange, sub conducerea academicianului RaduMiron, s-a elaborat prima monografie dedicatăfibratelor vectoriale, spaţiilor Lagrange şi aplicaţii-lor în relativitate; publicată de Editura Academiei,premiată de Academia Română în 1987, a fost tra-dusă în limba en gleză în anul 1997.

După anul 1990, studiile de geometrie Finsler şiLagrange au fost orientate de către academicianulRadu Miron cu precădere spre aplicaţii în mecanicăşi fizică teoretică, îndeosebi în Teoria relativităţii.Această linie este ilustrată de monografia în limbaengleză, elaborată în colaborare cu autorul acestorrânduri, publicată de Editura Kluwer AcademicPublishers, în 1994. Ecoul acestei monogra fii înlumea specialiştilor a impus geometria spaţiilorLagrange în rândul matematicienilor, mecanicieni-lor şi fizicienilor.

Eforturile de cercetare şi de organizare a şcoliide geometrie Finsler şi Lagrange ale academicianu-lui Radu Miron au fost conjugate cu preocuparea dea face cunoscute rezultatele obţinute. A publicatcirca 250 de articole ştiinţifice pe lângă 28 de cărțişi de monografii. A participat şi a prezentat comuni-cări şi conferinţe la zeci de manifestări ştiinţifice dinţară şi de peste hotare.

Plin de energie a călătorit mult şi a conferenţiatla numeroase universităţi renumite din Europa,Japonia, America de Nord, Egipt, India. A stabilitrelaţii de colaborare cu matematicieni de pretutin-deni. A sprijinit tinerii pentru a face studii de docto-rat. Peste 30 de geometri români şi străini au obţinuttitlul de doctor în matematici sub conducerea Dom-niei Sale şi sunt astăzi profesori universitari sau cer-cetători renumiţi.

Activitatea ştiinţifică bo gată a domnului acad.Radu Miron a fost recunos cută pe plan naţional şiinternaţional în diferite forme de către colegii săi,prin folosirea şi citarea lucrărilor Domniei Sale.

26

Rezultate ale domnului profesor Radu Miron suntincluse în monografii de specialitate cu noţiuni şimetode care-i poartă numele şi care au fost pre luatede către cercetătorii în domeniu. Includerea unoridei, concepte şi rezultate ale Domniei Sale într-untratat adresat studenţilor, elaborat de trei importanţimatematicieni americani, arată caracterul esenţialal acestora şi perenitatea lor.

Academicianul Radu Miron a primit numeroasediplome de excelenţă, medalii şi premii pentru în -treaga activitate didactică şi de cercetare ştiinţifică.Universităţile din Constanţa, Craiova, Bacău,Galaţi, Oradea, Tiraspol i-au acordat titlul de doctorhonoris causa.

Într-o jumătate de veac de activitate didactică,academicianul Radu Miron a predat cursuri de geo-metrie superioară de toate nivelurile la peste cinci-zeci de serii de studenţi de la Facultatea de Mate-matică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” dinIaşi. Totdeauna adaptate la cunoştinţele studenţilor,prezentate viu, atractiv, cu eleganţă, lecţiile Dom-niei Sale au fost extrem de apreciate de către stu-denţii săi şi, pentru mulţi dintre ei, profesorul RaduMiron a constituit un model pe care l-au urmat încariera lor de profesori sau cercetători.

Claritatea şi fluenţa ideilor, date de propoziţiiscurte, percutante şi notaţii matematice adecvate,caracterizează şi cele peste 20 de manuale şi cărţiadresate studenţilor, profesorilor de liceu şi elevi-lor cu înclinaţie pentru geometrie, publicate de

acad. Radu Miron la edituri româneşti. S-a preo -cupat cu generozitate de studenţi şi le-a urmăritevoluţia ulterioară ca absolvenţi ai Facultăţii deMatematică. Stimat de foştii săi studenţi, a fostinvitat să susţină conferinţe pentru profesori şielevi în toate liceele importante din Moldova. Acondus mulţi ani Filiala Iaşi a Societăţii de ȘtiinţeMatematice. Ca șef de catedră, membru în consiliulprofesoral şi ca decan s-a ocupat de planurile deînvăţământ ale Facultăţii de Matematică şi a contri-buit, prin personalitatea şi forţa argumentelor sale,la îmbu nătăţirea lor continuă.

Activitatea neobosită pe toate planurile, energiainepuizabilă care i-a permis să călătorească frecventîn ţară şi în străinătate, spiritul deschis spre colabo-rare l-au făcut pe domnul academician Radu Mironcunoscut printre matematicienii români şi străini.

La împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani,academicianul Radu Miron este o personalitateproeminentă a învăţământului şi cerce tării româ-neşti, autor al unor descoperiri intrate în patrimoniulmatematicii mondiale, creator de şcoală ştiinţificărecunoscută pe plan naţional şi internaţional, profe-sor model pentru numeroase generaţii de studenţi.

La ceas aniversar, membrii comunităţii acade-mice, discipolii şi colaboratorii academicianuluiRadu Miron sunt onoraţi a-i aduce un profund oma - giu de recunoştinţă pentru opera ştiinţifică ce vadăinui şi a-i ura viaţă îndelungată, frumoasă şi plinăde bucurii.

27

Înfiinţat în 1927, Institutul de Filologie Română„A. Philippide” – Filiala din Iaşi a AcademieiRomâne (http://www.philippide.ro/) – a împlinit, în2017, venerabila vârstă de 90 de ani. În prezent, celecinci departamente care alcătuiesc institutul suntangrenate în realizări de anvergură în domeniul filo-logiei şi culturii române:

– Departamentul de lexicologie-lexicografie, încadrul programului de cercetare Tezaurul lexical allimbii române, cu proiectele Dicţionarul LimbiiRomâne (DLR), Serie nouă informatizată, Litera Cşi CLRE. Corpus Lexicografic Românesc Electro-nic;

– Departamentul de dialectologie şi sociolin-gvistică, cu proiectul Noul Atlas lingvistic român peregiuni. Moldova şi Bucovina;

– Departamentul de toponimie, cu proiecteleTezaurul toponimic al României. Moldova şi Miculdicţionar toponimic structural şi etimologic;

– Departamentul de istorie literară, cu proiecteleDicţionarul General al Literaturii Române (edi-ţia a II-a) şi Enciclopedia scrierilor memorialisticeromâneşti;

– Departamentul de etnologie, cu proiectul Ar -hiva de Folclor a Moldovei şi Bucovinei.

La unele dintre aceste teme se lucrează în cola-borare cu institutele academice de profil din Bucu-reşti, Cluj-Napoca şi Timişoara.

Activitatea de cercetare a căpătat amploare îninstitut şi prin granturi, proiecte, burse câştigate demembrii institutului; rezultatele ştiinţifice au fostrecunoscute prin acordarea a numeroase premii aleAcademiei Române atât pentru lucrări colective, cât

şi individuale, acestora alăturându-li-se alte premiişi distincţii obţinute în ţară şi în străinătate.

De la înfiinţare şi până astăzi, directorii Institu-tului au fost: Giorge Pascu (1927–1932), IorguIordan (1932–1946), Alexandru Dima (1949–1966),N.I. Popa (1966–1967), N.A. Ursu (1967–1970),Alexandru Teodorescu (1970–1975), Vasile Arvinte(1975–1976), Silvia Buţureanu (1976–1984),Stelian Dumistrăcel, director adjunct (1975–1984),Alexandru Andriescu (1984–1990), Dan Mănucă(1990–2009), Constantin Ciopraga, director onorific(1994–2009), Eugen Munteanu (2009–2013),Bogdan Creţu (2013–prezent).

În cele ce urmează, menţionăm câteva reperecare au marcat existenţa Institutului.

La 14 septembrie 1926, G. Pascu şi A. Philippideadresau Ministerului Instrucţiunii Publice un memo-riu prin care solicitau înfiinţarea unui Institut deFilologie Română, care să funcţioneze pe lângăFacultatea de Litere din Iaşi, aşa cum existau laBucureşti şi la Cluj. Documentul este publicat în„Revista critică”, nr. 2 din 1927. Dintr-un text pole-mic al profesorului ieşean G. Pascu, apărut înaceeaşi revistă, în 1935, aflăm că „Institutul de Filo-logie Română de la Iaşi a luat fiinţă în cursul anu-lui 1927 prin «străduinţele» neregretatului subsem-nat”. Institutul o duce la început foarte greu dinpunct de vedere financiar. Din 1932, Iorgu Iordandevine director. La iniţiativa acestuia, începe săapară „Buletinul Institutului de Filologie Română«A. Philippide»”, în care se publică în specialcontribuţiile membrilor, în majoritatea studii defilologie şi lingvistică.

institutul de Filologie română „A. philippide” – 90 de ani de activitate

Bogdan Creţu*

Ofelia Ichim**

Institute ale Academiei Române

*Prof. univ. dr., directorul Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Iași** Cercetător științific I, dr., Departamentul de istorie literară, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Iași

28

Marele lingvist G. Ivănescu se ocupă de revistăîncepând cu anul 1939 şi aici îşi tipăreşte, înnumărul dublu XI–XII, 1944–1945, fundamentalulstudiu Problemele capitale ale vechii române lite-rare.

În perioada 1927–1948 lucrează sau măcarcolaborează aici personalităţi de anvergură, precumG. Pascu, Iorgu Iordan, Petru Caraman, Gh. Ivaşcu,Adrian Marino, Gavril Istrate, HaralambieMihăiescu, Grigore Scorpan, August Scriban, DanSimonescu.

Din 1949, când se înfiinţează Filiala din Iaşi aAcademiei Române, începe o nouă poveste; contraraşteptărilor, una cu happy end. Secţia de filologie anou-înfiinţatului Institut de Istorie şi Filologie seorganizează în două direcţii: una lingvistică,păstorită de Gavril Istrate, alta de istorie literară,coordonată de N.I. Popa. Vremurile sunt drastice,dar în cadrul institutului sunt angajaţi cercetători,precum N. Bagdasar, Al. Claudian, Al. Dima,G. Ivănescu, Ştefan Cuciureanu. La începutul anilor’60 întregesc echipa cercetători, precum N.A. Ursu,Zamfira Mihail, Stelian Dumistrăcel, Dan Mănucă,Remus Zăstroiu, care vor fi oameni de bază ai vii-

toarelor proiecte majore. Din 1963, Secţia de filolo-gie a institutului redevine independentă, sub denu-mirea de Centrul de Lingvistică, Istorie literară şiFolclor şi primeşte drept sediu casa Sadoveanu dinAleea Copou; directori sunt Al. Dima şi N.I. Popa.Sub directoratul lui N.A. Ursu se constituie colecti-vele care, în mare, sunt funcţionale şi astăzi,marcând principalele direcţii de cercetare:lexicologie şi lexicografie, istorie literară şi folclor,dialectologie, toponimie. În această perioadă începelucrul la câteva proiecte fundamentale, unele dintreele aflate în curs de elaborare, la nivelul întregiiAcademii Române, şi azi: Dicţionarul Limbii Ro -mâne, Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni:Moldova şi Bucovina, Tezaurul toponimic al Româ-niei. Moldova, Dicţionarul literaturii române de laorigini până la 1900, Arhiva de Folclor a Moldoveişi Bucovinei. Sunt, toate, lucrări cardinale, pe carenumai un colectiv de cercetători specializaţi şidedicaţi, într-o structură specifică, aşa cum este ceaa unui institut de cercetare, le poate realiza. Deacum, direcţia este clară, cercetarea de teren devineprioritară, pentru că unele dintre aceste sintezeobligă la aşa ceva.

29

Activitatea din Institutul de Filologie Română,sub directoratele lui Al. Teodorescu, Vasile Arvinte,Silvia Buţureanu, Al. An driescu, înseamnă muncă şicontinuitate. Lucrările încep să apară şi sunt dereferinţă. Din 1975, institutul se mută în actualulsediu, casa lui Gheorghe Asachi, pe strada Th.Codrescu, nr. 2, din Iaşi.

Din 3 martie 1990, Institutul de FilologieRomână „A. Philippide” redevine institut de cerce-tare al Academiei Române, după ce zeci de ani fu -sese afiliat Universităţii ieşene. A fost o decizieriscantă, dată fiind instabilitatea mai ales financiarăa primilor ani de după Revoluţie, dar câştigătoare.Vreme de 19 ani, până în 2009, director a fost DanMănucă. Este o perioadă de acumulări, de reformă.Marile proiecte continuă, aşa cum se întâmplă şiîntre 2009 şi 2013, câtă vreme director este EugenMunteanu; îndrăznim să credem că la fel staulucrurile şi în ultimii patru ani. Şi aşa va fi în conti-nuare. Pentru că în astfel de institute se realizeazăproiectele fundamentale pe care orice cultură maturătrebuie să le aibă: dicţionare lingvistice, dicţionarulliteraturii, culegeri şi studii despre culturatradiţională. Filologii asta fac: identifică, editează,interpretează patrimoniul spiritual al unei naţiuni,aşa cum s-a sedimentat el în limbă, în literatură, încultura tradiţională.

Academia Română este o instituţie atacată, deregulă, în presă, deşi mai toată lumea uită că încadrul ei se realizează sintezele capitale ale culturiinoastre. Nu sunt simple vorbe, ci realităţi care se potmăsura în sute de kilograme. Cine pune cap la capDicţionarul Limbii Române, volumele din NoulAtlas lingvistic român, tomurile masive ale Tezauru-lui toponimic al României, dicţionarele toponimice,Dicţionarul literaturii române de la origini până la1900, din care s-a dezvoltat Dicţionarul General alLiteraturii Române, coordonat de acad. EugenSimion, tipărit în şapte volume între anii 2004 şi2009 şi aflat, acum, la o ediţie secundă în opt vo -lume, în curs de tipărire, volumele de culegeri şi stu-dii folclorice, apoi zecile de monografii, studii,ediţii filologice sau critice, numeroasele manifestăriştiinţifice, nu în ultimul rând cele două reviste aca-demice ale Institutului, cotate foarte bine în sistemulacademic („Anuar de lingvistică şi istorie literară” şi„Philologica Jassyensia”), poate realiza ce cantitateuriaşă de muncă şi erudiţie, de dăruire, încape înaceste mii de pagini, care au în spate milioane defişe, dar mai ales devotament şi multă pricepere.

* * *

Manifestările ştiinţifice cu caracter naţional şiinternaţional, organizate de membrii Institutului,

Prof. univ. dr. Bogdan CrețuSimpozionul organizat cu ocazia împlinirii a 90 de ani

de la înființarea Institutului de Filologie Română „A. Philippide”

30

oferă un prilej de a stabili un dialog cu rezultatebenefice pentru cunoaşterea preocupărilorcercetătorilor români şi ale celor din străinătate înceea ce priveşte studiile de limbă şi cultură română,recuperarea valorilor spirituale româneşti dindiaspora şi din realitatea fenomenului migraţieiromâneşti.

Din anul 2002, Institutul de Filologie Română„A. Philippide” organizează, în fiecare an, un sim-pozion internaţional pe teme de mare actualitate şide interes, precum globalizarea, integrarea euro -peană, păstrarea identităţii naţionale, problemaminorităţilor ş.a.

În perioada 27–29 septembrie 2017 a avut loca XVI-a ediţie a simpozionului anual internaţional,cu titlul „Clasic şi modern în cercetarea filologicăromânească actuală”, organizat în colaborare cuAsociaţia Culturală „A. Philippide”, la Filiala dinIaşi a Academiei Române. Simpozionul a fostdedicat sărbătoririi celor 90 de ani ai Institutului.

Manifestarea ştiinţifică s-a desfăşurat pe maimulte secţiuni (lingvistică, istorie literară, cultură şicivilizaţie, proiecte), urmărind abordarea complexă,interdisciplinară, a temei propuse. Au participat 90de specialişti din Cehia, Finlanda, Germania, Italia,Republica Moldova, România, Spania, Ucraina,Ungaria. Invitat special a fost prof. univ. dr. JukkaHavu (Universitatea din Tampere, Finlanda), care asusţinut prelegerea Conceptualizarea timpului înlimbile romanice. Domnul prof. univ. dr. JukkaHavu a susţinut şi comunicarea STARE + participiuîn limbile romanice (în colaborare cu Elenn Ştirbu).

Aniversarea celor 90 de ani de la înfiinţareaInstitutului de Filologie Română „A. Philippide” afost marcată prin prelegerea în plen susţinută deprof. univ. dr. Bogdan Creţu, directorul Institutului,cu titlul Institutul de Filologie Română „A. Phi -lippide” – 90 de ani de tradiţie academică, prin sin-tezele despre activitatea departamentelor Institutu-lui, elaborate de responsabilii departamentelor, prinevocarea activităţii câtorva dintre foştii directori aiInstitutului.

Menţionăm titlurile contribuţiilor susţinute înplen de participanţii la simpozion:

– acad. Sabina Ispas (Institutul de Etnografie şiFolclor „Constantin Brăiloiu”, Academia Română,Bucureşti, România), Editarea critică a documente-lor din arhivele multimedia de folclor şi etnografie.Revenirea la text;

– cercetător științific dr. Federica Cugno (Uni-versitatea din Torino, Italia), Atlasul Toponimic alPiemontului Montan (ATPM): istoric, metode şidirecţii de cercetare;

– prof. univ. dr. Fernando Sánchez Miret (Uni-versitatea din Salamanca, Spania), Ce factoricondiţionează rostirea lui /l/ – articolul hotărât?;

– cercetător științific II dr. Ioana Feodorov (In -stitutul de Studii Sud-Est Europene al AcademieiRomâne, Bucureşti, România), Relevanţa scrierilorarabe creştine privitoare la români pentru cerceta-rea filologică românească;

– prof. univ. dr. hab. Florin Cioban (Universita-tea ELTE din Budapesta, Ungaria/ Universitatea dinOradea, România), Literatura – element esenţial înpăstrarea identităţii românilor din Ungaria.

În comunicarea deja menţionată, prof. univ. dr.hab. Florin Cioban a punctat următoarele: „S-a fina-lizat recent un proiect amplu prin care elevilor degimnaziu şi liceu, care studiază la şcolile româneştidin Ungaria, li se oferă noi manuale. Prezentul stu-diu îşi propune să surprindă şi să analizeze selecţiaşi componenta literară a acestor manuale.

Textele de literatură selectate în manualele degimnaziu sunt un prilej de lectură fascinantă aunor întâmplări sau situaţii aflate aproape de rea-litatea proprie a fiecărui elev. De la literaturaclasică până la nume din contemporaneitate, scrii-torii selectaţi pot să ofere elevilor şi o frumoasăpanoramă a lumii literelor. Există o seriereprezentativă de scriitori ai literaturii române:M. Eminescu, I. Creangă, I. Slavici, I.L. Caragiale,M. Sadoveanu, T. Arghezi, L. Blaga şi mulţi alţii,scriitori care sunt prezenţi în interesul de lecturăal tuturor vârstelor cu nenumărate titluri şi cu lafel de nenumărate posibilităţi de receptare.

Cu un specific aparte sunt textele adresateexclusiv copiilor, texte ai căror autori sunt dejacunoscuţi de elevi şi, de fiecare dată, receptaţi cuplăcere: Barbu Ştefănescu Delavrancea, MirceaSântimbreanu, Victor Sivetidis, George Topârceanu,Otilia Cazimir, etc. Nu în ultimul rând, dinliteratura română şi universală sunt cuprinşi înma nuale autori contemporani, de descoperit atâtde către profesori, cât şi de către elevi: AnaBlandiana, Nicolae Manolescu, Cătălin DorianFlorescu. Pentru a se încadra în specificulparticular al şcolii româneşti din Ungaria, manua-lul aduce în atenţia elevilor şi autori din literaturamaghiară (Moricz Zsigmond sau Arany Janos) sau

31

literatura românilor din Ungaria (Vasile Gurzăusau Ana Varga).

În manualul claselor IX–X, capitolul cel maiamplu este dedicat poetului Mihai Eminescu – vâr-ful piramidei valorilor noastre culturale naţionale.Este menit să ofere elevilor un reper şi o imagine avalorii perene, pe care cel mai mare poet alromânilor şi ultimul mare poet romantic al Europeia reprezentat-o şi încă o mai reprezintă. Manualulconstituie, totodată, o invitaţie la lectură, premisă adeschiderii intelectuale şi, în acelaşi timp, un antre-nament pentru dezvoltarea spiritului critic, care săajute elevii să îşi definească opţiunile, să îşi clari -fice argumentele, să le faciliteze comparaţiile şi,mai ales, să caute soluţii la chestiuni dilematicespecifice nu numai literaturii, ci şi lumii în caretrăim.

Manualul destinat clasei a XI-a continuă pre-zentarea literaturii române în a doua jumătate asecolului al XIX-lea («Junimea» şi anticiparea rea-lismului), prin autori şi opere canonice, precumIoan Slavici şi Ion Luca Caragiale. Continuă cusurprinderea specificului literaturii de sfârşit şiînceput de secol (secolele XIX–XX), prin curentele

literare ale epocii, iar cea mai extinsă parte a aces-tui manual se referă la literatura română între celedouă războaie mondiale, urmărind viaţa culturală,artistică şi literară în perioada interbelică şi pe ceimai de seamă reprezentanţi ai literaturii române înproză, poezie şi dramaturgie.

Cel de-al treilea, manualul destinat clasei a XII-a,tratează perioada de după 1945 a literaturiiromâne. Aceste şapte decenii literare sunt uneledintre cele mai complexe din istoria scrisului bele-tristic românesc, din punct vedere politic şi literar.Manualul prezintă o mare varietate de texte literare,de la cele proletcultiste până la cele care continuătradiţia marilor romane interbelice, noile tendinţeale romanului românesc contemporan, poezianeomodernistă (Nichita Stănescu, Ana Blandiana şiIoan Alexandru), curentul postmodernist (MirceaCărtărescu, Mircea Nedelciu, Ion Mureşan, Ioan Es.Pop), dramaturgia contemporană (Horia Lovinescu,Marin Sorescu, Matei Vişniec şi Eugen Ionescu) şiliteratura în limba română din Ungaria”.

În cadrul simpozionului au avut loc prezentăride cărţi şi a fost organizată o expoziţie cu publicaţiiale participanţilor la simpozion.

Majoritatea informaţiilor despre istoricul Institutului au fost culese dintr-un studiu realizat de domnulprofesor universitar dr. Mircea Ciubotaru, publicat în broşura aniversară a Institutului, în anul 2002, şireluat, într-o formă adusă la zi, în cartea editată cu prilejul celebrării celor 90 de ani de la înfiinţare.

În continuare, urmează prezentările concise ale activităţilor desfăşurate în fiecare dintre cele cinci depar-tamente din Institut care, în cadrul simpozionului, au fost grupate sub titlul generic „Trecut, prezent şi viitor laInstitutul de Filologie Română «A. Philippide»”.

32

De la înfiinţarea sa, când, de alfel, au fost createşi celelalte departamente ale Institutului de FilologieRomână „A. Philippide”, aflat între 1967 şi 1970sub direcţiunea filologului N. A. Ursu, care a proiec-tat structura organizatorică a instituţiei în funcţie demari teme de cercetare, fundamentale pentru culturaromână (vezi www.philippide.ro), Departamentul delexicologie-lexicografie a luat parte la realizareaDicţionarului Limbii Române (DLR). Serie nouă,alături de departamente similare de la Institutul deLingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti” de laBucureşti şi Institutul de Lingvistică şi IstorieLiterară „Sextil Puşcariu” de la Cluj-Napoca.

Tomurile DLR. Serie nouă redactate la Iaşi suntcele privitoare la Literele E, L, Ş, V, W, X, Y. Eleînsumează 23 238 de cuvinte-titlu, analizate şi pre-zentate în 3944 de pagini. Acestea sunt: DicţionarulLimbii Române (DLR). Serie nouă. Tomul I. Parteaa 8-a. Litera E (es – ezredeş), Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 2010, 361 p.; DLR. Serienouă. Tomul I. Partea a 7-a. Litera E (e – erzaţ),Bucureşti, Editura Academiei Române, 2009, 388 p.;DLR. Serie nouă. Tomul IV. Litera L (l – lherzolită),Bucureşti, Editura Academiei Române, 2008, 778 p.;DLR. Serie nouă. Tomul V. Litera L (li – luzulă),Bucureşti, Editura Academiei Române, 2008, 816 p.;DLR. Serie nouă. Tomul XIII. Partea a 3-a. Litera V(vîclă –vuzum). Literele W, X, Y, Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 2005, 578 p.; DLR. Serienouă. Tomul XIII. Partea a 2-a. Litera V (venial–vizurină), Bucureşti, Editura Academiei Române,2003, 426 p.; DLR. Serie nouă. Tomul XIII. Par-tea 1, Litera V (v – veni), Bucureşti, Edi tura Acade-miei Române, 1997, 326 p.; DLR. Serie nouă.

Tomul XI. Partea 1. Litera Ş, Bucureşti, EdituraAcademiei, 1978, 271 p.

Autorii lucrării, care au participat la diverseetape de lucru – de la documentare și redactare, larevizie şi corelaţii – au fost, de-a lungul vremii, cer-cetătorii: Irina Andone, Lucia Cifor, Marius-RaduClim, Rodica Cocîrţă, Doina Cobeţ, MarcelaDeutsch, Eugenia Dima, Mioara Dragomir, CristinaFlorescu, Gabriela Haja, Laura-Mona Manea, Zam-fira Mihail, Corneliu Morariu, Eugen Munteanu,Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu,Elena Isabelle Tamba, Mioara Vişoianu, VictoriaZăstroiu şi analiştii programatori: Monica Coro -deanu, Adriana Ivanciu, Iolanda Lăcătușu,Georgiana Pușcașu. Au colaborat, în calitate de con-sultanţi foneticieni, specialiști în dialectologie,

Departamentul de lexicologie-lexicografie

Gabriela Haja*

Dr. Gabriela Haja

*Cercetător științific I, dr., Departamentul de lexicologie-lexicografie, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Iași

33

Stelian Dumistrăcel şi Doina Hreapcă. Activităţiledepartamentului au fost coordonate de N.A. Ursu,Doina Cobeţ, Eugenia Dima, Ioan Oprea, CristinaFlorescu, Gabriela Haja.

Participarea lexicografilor la realizarea şi finali-zarea primei ediţii DLR a fost apreciată prin acorda-rea, în 2010, a Premiului „Timotei Cipariu” al Aca-demiei Române pentru tomul IV. Litera L şi a Diplo-mei „Meritul academic” pentru „contribuţia la fina-lizarea marelui dicţionar”.

În prezent, se derulează în departament douăproiecte de cercetare, de importanţă majoră:Dicţionarul Limbii Române (DLR). Serie nouă. Li -tera C (din 2011) şi CLRE. Corpus LexicograficRomânesc Electronic (din 2014), în cadrul progra-mului fundamental al Academiei Române, Tezaurullexical al limbii române. Proiectul DLR. Serie nouă.Litera C este în faza de documentare şi de redac tare;deocamdată, lista de cuvinte a Literei C cuprinde25 990 de lexeme. Al doilea proiect, CLRE, este încurs de dezvoltare; ne propunem ca, începând cuanul 2018, să punem la dispoziţia publicului largaccesul la această necesară şi valoroasă sursă deinformare şi documentare.

Echipa actuală este formată din opt lingvişti:dr. Marius-Radu Clim, dr. Mioara Dragomir, dr.Cristina Florescu, dr. Gabriela Haja, dr. LauraManea, dr. Eugen Munteanu, dr. Alina-MihaelaPricop, dr. Elena Isabelle Tamba şi un informatician,cu specializare în lingvistică computaţională,Mădălin-Ionel Patraşcu, cu un total de opt norme(http://philippide.ro/pages/lexicografie.html).

Paralel cu activitatea de cercetare de bază, îndepartament se derulează proiecte de cercetare cufinanţare extrabugetară, obţinută prin competiţie.Ele fac parte din strategia de dezvoltare managerialăa cercetării lexicografice din departament şi suntsubordonate, tematic, programului Tezaurul lexicalal limbii române. Proiectele au fost gândite ca ele-mente complementare, de suplinire ori de valorifi-care a resurselor şi experienţei dobândite decercetători în lucrul la DLR. Prin intermediul lor,lexicografia academică actuală a depăşit graniţelecercetărilor la nivel național, rezultatele obținutefiind puse în circuit internațional datorită numeroa-selor comunicări ştiinţifice susținute în străinătate,articolelor şi studiilor prezente în reviste sau în

volume ale unor manifestări științifice in -ternaţionale, publicate în străinătate, și, mai cuseamă, graţie unui proiect european la care Româniaa participat ca partener (ENEL. European Networkof e-Lexicography, 2014–2017) alături de altedouăzeci şi nouă de ţări, în cadrul căruia s-a facilitatcunoaşterea a două dintre cele mai importanterealizări (EDTLR. Dicţionarul Tezaur al LimbiiRomâne în format electronic, 2007–2010, și CLRE.Corpus Lexicografic Românesc Esenţial,2010–2013, devenit, după augmentarea număruluide dicționare digitizate şi includerea sa în planul decercetare al Academiei Române, Corpus Lexicogra-fic Românesc Electronic).

Toate aceste proiecte au presupus cercetări depionierat în domeniul nostru. De aceea, trebuiesubliniat faptul că, la Iaşi, s-au pus bazele digitizăriiDicţionarului Tezaur al Limbii Române, DLR, prinrealizarea, mai întâi, a unor studii (DLR ex.,2003–2005), apoi a celui mai amplu proiect de tipparteneriate, la nivel naţional, proiect care a generat,pe de o parte, apariţia altor direcţii şi teme decercetare şi, pe de altă parte, a influenţat viziuneacoordonatorilor proiectului academic care au decisca ediţia unificată şi actualizată a DLR să fieredactată direct în format electronic, structurat cabază de date. Pentru prima oară, în România, s-afolosit metoda colaborativă, prin intermediul volun-tarilor care au putut contribui la anumite etape delucru, folosind instrumente online, special createpentru aceste activităţi.

În cadrul aceluiaşi departament s-a realizatprimul eşantion de corpus paralel al limbii românevechi (o tipăritură, Biblia de la 1688, şi două manu -scrise inedite din secolul al XVII-lea, ms. 45 şi ms.4389, adnotate la nivel de cuvânt şi aliniate la nivelde verset), analizat morfologic cu mijloace in -formatice şi o ediţie critică a unui text românescvechi în format electronic, cu legături între indice şicele trei texte; au fost create instrumente de lucruonline pentru validarea şi corectarea adnotărilorautomate (2006–2007). Metodele, instrumentele delucru şi modelul variantei electronice au fostpreluate şi valorificate în realizarea celorlalte vo -lume din seria „Monumenta linguae Dacoromano-rum”, publicate după 2010.

34

Pentru întâia oară a fost actualizată şi unificatădin punctul de vedere al tehnicii lexicografice, con-form normelor actuale ale DLR, o serie de articoleadunate într-un dicţionar al derivatelor în –ime şi–işte din limba română (2007–2008). Mai mult, afost realizată cea mai amplă monografie lingvisticăşi un dicţionar dedicat unei terminologii speciale,anume terminologia meteorologică a fenomeneloratmosferice. Efortul de cercetare şi soluţiile inova -tive din volumul rezultat în urma acestui demersinterdisciplinar (2011–2016), Terminologia româ -nească meteorologică (ştiinţific vs popular) a feno-menelor atmosferice, Iaşi, 2015, au fost premiate deAcademia Română. De asemenea, a fost alcătuită osubstanţială monografie privitoare la lexicografiapoliglotă din secolele XVII–XXI, incluzând limbaromână, precum şi o cuprinzătoare bibliografieadnotată şi ordonată cronologic a dicţionarelor mul-tilingve din perioada precizată (2015–2017).Rezultatele obţinute pot constitui o bază solidă pen-tru viitoare teme de lucru.

Se impune observaţia că în cadrul acestorproiecte s-au format echipe de cercetare mixte, încare lingviştii lexicografi ieşeni au găsit cele maibune căi de comunicare ştiinţifică cu specialiştii dinalte domenii, precum informatica, matematica,filosofia, ştiinţele comunicării, biologia, geografia,dar şi cu specialiştii angajaţi în administraţiacercetării academice, fără al căror suport derulareaproiectelor ar fi fost dificilă, cu atât mai mult cu câtmare parte din fondurile extrabugetare au fost in -vestite în infrastructura atât de necesară cercetăriloractuale.

Mulţumită acestor finanţări suplimentare, auputut fi atraşi spre cercetare masteranzi şi docto -ranzi; dintre aceştia, cei mai buni au fost angajaţiulterior (foarte puţini, totuşi, faţă de nevoile exis -tente!), prin concurs, pe perioadă nedeterminată, încadrul departamentului nostru, în cadrul Departa-mentului de cercetare interdisciplinar, domeniulsocio-uman şi în cel al Facultăţii de Informatică aleUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Unii dintre lexicografii departamentului s-auangajat, în calitate de colaboratori, la mari proiecteinternaţionale, bilaterale ori multinaţionale, de reali-zare a unor lucrări de referinţă, precum Rumänisch-deutsches Wörterbuch de H. Tiktin (proiect

internaţional interuniversitar, Freiburg, Iaşi,1979–1987; coordonatori: Paul Miron, V. Arvinte;cercetători: Cristina Florescu, Eugen Munteanu,Ioan Oprea), Monumenta linguae Dacoromanorum.Biblia 1688 (proiect internaţional interuniversitar,Freiburg-Iaşi, 1988–2015; coordonatori: Paul Miron(1988–2008), Al. Andriescu (2003–2008), GabrielaHaja (2006–2008), Eugen Munteanu (2010–2015):cercetători: Eugenia Dima, Mioara Dragomir,Gabriela Haja, Elena Isabelle Tamba), BalkaNet.Design and Development of a Multilingual BalkanWordNet (proiect european cu finanţarea UE,2001–2004; Institutul de Cercetări pentruInteligenţă Artificială, Academia Română,Bucureşti; Facultatea de Informatică, Universitatea„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi; responsabili pentruRomânia: acad. Dan Tufiş, Dan Cristea; cercetător:Gabriela Haja, http://www.dblab.upatras.gr/balka-net/workpackages.htm), volumul dedicat limbiiromâne din seria Handbuch der romanischenLingui stik/Manuel de linguistique romane(2012–2015; în curs de publicare la Editura deGruyter; coordonatori: Wolfgang Dahmen şi EugenMunteanu; colaboratori din departament: Marius-Radu Clim, Cristina Florescu, Laura Manea, ElenaIsbelle Tamba), Dictionnaire Étymologique Roman(DÉRom). Première phase: le noyau panromanproiect franco-german finanţat de ANR (AgenceNationale de la Recherche), DFG (DeutscheForschungsgemeinschaft), ATILF (Analyse etTraitement Informatique de la Langue Française),Université de Loraine, FEDR (Fondurile Europenede Dezvoltare Regională); directori: Eva Buchi,Wolfgang Schweickard; cercetători: CristinaFlorescu, Laura Manea, Eugen Munteanu, Alina-Mihaela Pricop, Elena Isabelle Tamba; http:// -www.atilf.fr/DERom/).

Lexicografii ieşeni au publicat, în urma unoriniţiative independente, dicţionare de referinţă pen-tru limba română: Dicţionarul enciclopedic ilustrat,2004, 2007 (Doina Cobeţ, Eugenia Dima, CristinaFlorescu, Laura Manea, Elena Isabelle Tamba),Dicţionarul explicativ ilustrat. Junior, 2005 (DoinaCobeţ, Eugenia Dima, Gabriela Haja, Laura Manea,Rodica Radu), Noul Dicţionar universal al limbiiromâne, reeditat, în a cincea ediţie, în 2017, şiDicţionar universal al limbii române ilustrat, 2011

35

(Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, RodicaRadu, Victoria Zăstroiu), Dicţionar de cuvinte şisensuri recente, 2014 (Elena Isabelle Tamba),Dicţionar general de sinonimie al limbii române,2013 (Doina Cobeţ, Laura Manea).

Alte lucrări în a căror alcătuire şi definitivares-au implicat cercetători din departament, la nivelnaţional, sunt: Dicţionarul limbajului poetic emines-cian, vol. I–II, Iaşi, 2005–2007 (coordonator: Dumi-tru Irimia; coautori: Lucia Cifor, Cristina Florescu,Mioara Săcrieru-Dragomir), Septuaginta. Versiunecomentată, în limba română, a Bibliei greceşti, 4/II,Bucureşti, 2003–2009 (coordonatori: CristianBădiliţă, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu,Ioan-Florin Florescu; coautor: Eugen Munteanu).

Pe lângă premiile Academiei Românemenţionate deja, au mai fost acordate următoarele:Premiul „Timotei Cipariu” pentru Formareaterminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti,Editura Ştiinţifică, 1962, 300 p., de N.A. Ursu, Pre-miul „Timotei Cipariu” pentru Terminologiafilosofică românească modernă. Studiu asupra epo-cii de formare, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1996,388 p., de Ioan Oprea şi Premiul „Timotei Cipariu”al Academiei Române pentru Studii de lexicologiebiblică, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru IoanCuza”, 1995, 374 p., de Eugen Munteanu.

Ca o complinire a activităţii lexicografice pro-priu-zise, cercetătorii ieşeni s-au perfecţionat, prinstudii doctorale, postdoctorale, stagii de cercetare înţară sau în străinătate etc., în domenii, precum isto-

ria limbii literare, vechi şi moderne, gramatică,semantică, stilistică, lexicologie. Au publicat remar-cabile volume de autor, ediţii critice ale unor texteromâneşti vechi, traduceri, studii şi articole a cărorvaloare este recunoscută de specialişti din ţară şi dinstrăinătate. Toate aceste lucrări contribuie, explicitori implicit, la valorificarea, dar şi la îmbunătăţireaDicţionarului limbii române al Academiei (prezen-tarea detaliată a acestor contribuții este publicată înhttp://www.philippide.ro/pages/Brosura%20Insti-tut%2090%20de%20ani.pdf).

În semn de apreciere deosebită pentru întreagaactivitate de cercetare ştiinţifică, încununată cu fina-lizarea Dicţionarului Limbii Române, li s-a conferitOrdinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaleracordat de Preşedinţia României pentru anul 2010prin Decret, următorilor cercetători:

– Doina Cobeţ, Eugenia Dima, Cristina Florescu,categoria F „Promovarea culturii”;

– Gabriela Haja, Corneliu Morariu, Ioan Oprea,Carmen-Gabriela Pamfil, Neculai A. Ursu, VictoriaZăstroiu, categoria H „Cercetarea ştiinţifică”.

Cercetătorii lexicografi ieşeni se înscriu, prinpreocupările lor, deopotrivă în tradiţia filologicăieşeană, iniţiată de savantul Alexandru Philippide,continuată de G. Ivănescu ş.a., cu orientare, după1990, spre teoriile lingvistice coşeriene, dar şi înnoul curent european, având o bună capacitate deadaptare la mijloacele actuale de cercetarelexicografică, la realizarea cărora au contribuit(DLREX, EDTLR, CLRE, ENEL).

36

În conferinţa inaugurală a Cursului de filologieromână susţinută la Facultatea de Litere şi Filosofiedin Iaşi, la 1 martie 1934, şi publicată, apoi, înprimul număr din „Buletinul Institutului deFilologie Română «A. Philippide»” cu titlul Progra-mul nostru, Iorgu Iordan, proaspăt director al Insti-tutului (1932), trasa liniile de forţă ce trebuiau săghideze, conform propriilor convingeri, cercetărilelingvistice din centrul universitar ieşean în următoriitermeni: „După cum ne vom sili să îmbrăţişămîntreaga viaţă a limbii româneşti, tot aşa, în cepriveşte aspectele ei actuale, vom căuta să lestudiem iarăşi pe toate. Aceste aspecte se pot urmăriîn două direcţii: orizontal şi vertical. În primul cazeste vorba de ceea ce, cu un termen mai concret şimai obişnuit astăzi, se cheamă aspecte geografice,răspândirea în spaţiu a limbii noastre, cu toatevariantele cărora fatal le dă naştere această extin-dere geografică. [...] Cercetarea lingvisticăverticală însemnează luarea în consideraţie atuturor nuanţelor deosebitoare de la o clasă socialăla alta şi de la o categorie culturală la alta” (BIFR,I, 1934, p. 4–5). În cele ce urmează, vom încerca săilustrăm, punctând doar câteva momente principale,maniera în care cele două direcţii de cercetaremenţionate de Iorgu Iordan la acea vreme, ce vizau,folosind o terminologie actuală, studiul convergental variaţiei diatopice şi al celei diastratice, vorprinde contur şi se vor dezvolta la Iaşi1, cupreponderenţă în cadrul instituţional oferit de FilialaIaşi a Academiei Române.

1. Începuturile actualului Departament dedialectologie şi sociolingvistică de la Institutul de

Filologie Română „A. Philippide”, înţelese camomente premergătoare ale consolidării sale într-oformă instituţională, aşa cum se prezintă acesta laora actuală, coboară în timp până în perioada ime-diat postbelică, atunci când, în 1949, este creatăFiliala din Iaşi a Academiei Române şi, subordonatacesteia, un Institut de Istorie şi Filologie, a căruiSecţie de filologie îşi va orienta direcţiile decercetare „către teme de istorie a limbii române lite-rare, dialectologie [s.n.], istorie şi teorie literară”2.Cel care va iniţia şi va coordona cercetările de terencu caracter dialectologic în anii ’50 ai secolului tre-cut va fi profesorul Gavril Istrate, care, din poziţia dedecan al Facultăţii de Filologie (1949), va între -prinde, formând echipe mixte de cercetători de la

Departamentul de dialectologie şi sociolingvistică

Florin-Teodor Olariu*

Dr. Florin-Teodor Olariu

*Cercetător științific I, dr., Departamentul de dialectologie şi sociolingvistică, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Iași

37

Universitate şi de la Academie, anchete asupra graiu-rilor de la est de Carpaţi, în special în zonele aflatepe văile râurilor Bistriţa, Moldova şi Suceava3.

Acestui stadiu incipient al anchetelor de teren, înbună măsură cu caracter formator pentru lingviştiiieşeni ai acelor ani, îi urmează o nouă etapă acercetărilor dialectale, ce se vor desfăşura înmanieră indirectă, de data aceasta, prin elaborarea şidifuzarea în teren a două Chestionare dialectale(I, 1958–1959; II, 1969). Rezultatele obţinute înurma primirii răspunsurilor la respectivele chestio-nare s-au concretizat în studii şi articole pe carecercetătorii ieşeni le-au publicat în acea perioadă,doi dintre aceştia (Ion Nuţă, Ion A. Florea)redactându-şi inclusiv tezele de doctorat pe bazamaterialului lingvistic astfel adunat.

2. Un moment esenţial pentru dezvoltareacercetărilor variaţioniste la Iaşi îl reprezintă restruc-turarea activităţii Centrului de Lingvistică, IstorieLiterară şi Folclor (creat în 1963) de la sfârşitul ani-lor ’60 ai secolului trecut, atunci când, sub conduce-rea directorului N.A. Ursu, prind contur cele cincidepartamente ale Institutului şi când proaspătuluiDepartament de dialectologie îi revine ca temă decercetare, în urma demersurilor făcute de prof.Gavril Istrate, proiectul Noul Atlas lingvistic, peregiuni. Moldova şi Bucovina. Proiecţia acesteilucrări şi coordonarea anchetelor de probă le-a reve-nit, succesiv, lingviştilor Vasile Arvinte (până în1968) şi Stelian Dumistrăcel, acesta din urmă fiindcel care, în calitate de şef de departament, va ges -tiona îndeaproape, pe perioada mai multor decenii,întreaga activitate de redactare şi publicare a volu-melor de atlas şi texte dialectale aferente zonelorMoldovei şi Bucovinei. Anchetele pentru atlas s-audesfăşurat în intervalul 1967–1974, în timp ceînregistrările pentru etno- şi sociotexte au continuatpână în anul 1982, lucrările publicate până acum cumaterialul lingvistic arhivat ca urmare a acestorcercetări de teren concretizându-se într-un număr depatru volume de atlas (I, 1987; II, 1997; III, 2007;IV, 2014) şi trei volume de texte dialec tale (I/1,1993; I/2, 1995; II/1, 2002), acestea din urmă aco-perind o zonă ce merge din sudul Moldovei până însudul judeţului Iaşi.

Pentru a putea răspunde în condiţii optimeprovocărilor date de elaborarea celor două tipuri delucrări (atlas şi texte) şi a publica în paralel materia-

lul lingvistic cules prin intermediul celor douăanchete, au fost constituite două echipe decercetători: Vasile Arvinte, Stelian Dumistrăcel, IonA. Florea, Ion Nuţă, Adrian Turculeţ pentru editareavolumelor de atlas şi Doina Hreapcă, Ion-HoriaBîrleanu şi Cecilia Zoler (aceasta din urmă până în1986) pentru publicarea textelor dialectale; celor optcercetători li s-au alăturat, ca personal auxiliar,Areta Macovei şi Eugenia Achiţei pentruoperaţiunile de cartografiere a materialuluilingvistic, şi Elvira Bîrleanu, pe post de asistent decercetare.

3. Începutul anilor 2000 reprezintă un nou punctimportant pe linia continuării şi dezvoltăriicercetărilor de dialectologie din centrul academicieşean, din două perspective: acum are loc o întine-rire a echipei de dialectologi, prin cooptarea a treinoi cercetători (Florin-Teodor Olariu, 2000;Luminiţa Botoşineanu, 2002; Veronica Olariu,2003) în cadrul departamentului; tot acumdebutează o colaborare interdisciplinară întrecercetătorii dialectologi şi colegii lor informaticienide la Institutul de Informatică Teoretică din Iaşi,având ca principal scop elaborarea unui programinformatic care să asigure editarea în format electro-nic volumele de atlas şi textele dialectale. Dupăcinci ani de cercetări în această direcţie, în anul2005, aplicaţia devine funcţională, reprezentând opremieră în domeniu la nivel naţional şi fiinddistinsă, în consecinţă, cu Premiul „Octav Mayer” alAcademiei Române, Filiala Iaşi, pe anul 2006. Înplus, aprecierile colegilor dialectologi din ţară şi dinstrăinătate la adresa volumelor al III-lea şi al IV-leadin NALR. Moldova şi Bucovina publicate cu ajuto-rul acestui program informatic (care permite, deexemplu, folosirea policromiei în publicarea hărţilorsintetice, sau, în format digital, căutări specializateîn întreaga bază de date a atlasului, extrem de utilepentru lucrări de sinteză) şi-au găsit corespondent înacordarea, în anul 2016, a Premiului „Bogdan Petri-ceicu Hasdeu” al Academiei Române pentru volu-mul al IV-lea din seria amintită4.

Cercetările de pionierat pe teren românesc îndirecţia informatizării cartografiei lingvistice aucontinuat în toţi aceşti ultimi ani, fiind abordate noiteme de cercetare, precum transcrierea foneticăsemiautomată a semnalului acustic (2015–2016),implicarea tehnologiilor GIS (‘Geographic Informa-tion System’) în geolingvistică (2016–2017) etc.,

38

toate fiind derulate, ca urmare a aceleiaşi colaborărisusţinute dintre dialectologi şi informaticieni. Însă,rezultatul cel mai important al acestei colaborări îlreprezintă la ora actuală proiectul Atlasul lingvisticaudiovizual al Bucovinei (ALAB) (http://www.phi-lippide.ro/alab/), un proiect pilot de geolingvisticăpluridimensională în format multimedia aplicat lim-bii române. Cercetările în această direcţie au începutîn anul 2010 sub coordonarea cercetătoruluiștiințific I dr. Florin-Teodor Olariu şi s-au derulat cuajutorul a două finanţări UEFISCDI, câştigate princoncurs de proiecte la nivel naţional, pentru anii2010–2013 şi 2015–2017. Acest proiect încearcă sărăspundă unei duble provocări: pe de o parte,intenţiei de a salvgarda, într-un format multimediainteractiv, prin folosirea noilor tehnologii informa -tice, a diversităţii dialectale din zona etnoculturală aBucovinei – o regiune recunoscută drept o zonămozaic din punct de vedere dialectal, cu o lungă şibogată tradiţie în sfera contactelor lingvistice şi arelaţiilor interculturale; pe de altă parte, hotărâriiasumate cu deplină responsabilitate de echipaproiectului de a realiza, în premieră la nivelnaţional, un atlas lingvistic audiovizual care, ţinândcont de rezultatele la nivel european obţinute pânăîn acest moment, să dez volte pe teren românescaceastă tehnologie.

4. În ceea ce priveşte componenta de analizăsociolingvistică a cercetărilor derulate de-a lungultimpului în cadrul departamentului, aceasta a însoţitîn permanenţă preocupările dialectologilor ieşeni,dat fiind faptul că, aşa cum se ştie, cel puţin pe con-tinentul european (şi lingvistica românească nu faceexcepţie de la această regulă), preocupările privindvariaţia diastratică au derivat în mod direct dininteresul arătat de cercetători variaţiei diatopice alimbilor5.

Până în anul 2000, preocupările de facturăsociolingvistică ale membrilor departamentului aumers, cu preponderenţă, în direcţia analizei unoraspecte privind normarea şi cultivarea limbii(Stelian Dumistrăcel: Limbă literară şi dialect înmediul şcolar 1981, Cercetarea dialectologică şianaliza stilistică în procesul de învăţământ, 1988;Lupta în jurul literei â şi demnitatea AcademieiRomâne, 1993) sau cele vizând problematica vastă acontactul lingvistic (Ion-Horia Bârleanu, Emigrăriardeleneşti la est de Carpaţi. Consecinţe lingvistice,1998).

După anul 2000, paleta de preocupări aferenteanalizei diastratice se diversifică, acum fiindpublicate lucrări ce merg din zona (socio)stilisticii şia pragmaticii (Stelian Dumistrăcel: Limbajul publi -cistic românesc din perspectiva stilurilorfuncţionale, 2006; Dialectologie şi pragma -lingvistică, 2014; Florin-Teodor Olariu, Dimensiu-nea ludic-agonală a limbajului. Prolegomene la oabordare interacţionistă a structurilor conversaţio-nale, 2007) până în zona de interes specific socio -lingvisticii (Luminiţa Botoşineanu, Graiul de pevalea superioară a Someşului Mare, 2007, cu uncapitol intitulat Aspecte sociolingvistice; AlexandruLaurenţiu Cohal, Mutamenti nel romeno di imigratiin Italia, 2014; Florin-Teodor Olariu, Variaţie şivarietăţi în limba română. Studii de dialectologie şisociolingvistică, 2017). Temele de interes socio -lingvistic dezvoltate de cercetătorii din centrul aca-demic ieşean, în această nouă etapă, sunt cele dedi-cate unor problematici, precum cele ale ariilor dia-lectale subiective, ale istoriografiei sociolingvisticiiromâneşti şi, mai ales, ale sociolingvisticii migraţiei,ca domeniu relativ nou de interes în sociolingvisticaromânească.

Consolidarea și interesul pentru sociolingvisticăîn cadrul departamentului a depăşit stadiul publică-rii unor studii şi cercetări în domeniu şi s-a manifes-tat inclusiv prin scrierea şi/sau participarea la uneleproiecte de cercetare cu profil sociolingvistic, dintrecare amintim aici: Limba română vorbită în Moldovaistorică (1997–2002) (membru: Luminiţa Botoşi-neanu); Emigranţi din România la Torino(1989–2006). O abordare cultural-antropologică(2007–2008) (membru: Florin-Teodor Olariu);Diaspora românească din Budapesta. O analizăsocio-culturală (2009–2010) (membru: Florin-Teo-dor Olariu); Repertori, lingue e usi linguistici dialunni immigrati in Provincia di Pavia e nel Pie-monte (2014–2015) (membru: Alexandru LaurenţiuCohal). Inclusiv proiectul Atlasul lingvistic audiovi-zual al Bucovinei, la care participă toţi membriidepartamentului, are o puternică latură socio -lingvistică, prin documentarea a două variaţii dia-stratice, pe lângă cea diatopică, specifică lucrărilorde cartografie lingvistică: este vorba de variaţiadiasexuală, prin anchetarea în fiecare localitate aunui număr de două femei şi doi bărbaţi, şi variaţiadiageneraţională, prin înregistrarea a câte doi infor-matori tineri, până în 35 de ani, şi doi informatori în

39

vârstă, peste 65 de ani, în fiecare punct de anchetă.Ca urmare a acestei metodologii de cercetare, ALABva permite o cercetare a variaţiei lingvistice atât peorizontală, la nivel areal, cât şi pe verticală, la nive-lul stratificării sociale.

În sfârşit, un ultim aspect ce trebuie menţionat înacest context este faptul că, recent (2015), compo-nenta de sociolingvistică a colectivului ieşean a fostconsolidată inclusiv prin angajarea, prin concurs, aunui nou membru, Alexandru Laurenţiu Cohal, acărui formaţie universitară include o dublă speciali-zare: lingvistică şi sociologie.

5. Toate aceste evoluţii interne, la nivel ştiinţificşi organizatoric, din cadrul Departamentului de dia-lectologie al Institutului de Filologie Română „A.Philippide” au făcut ca, în anul 2015, în deplinăconcordanţă cu dezvoltarea firească a sferei deinteres ştiinţific a cercetătorilor, denumirea acestuiasă fie modificată în Departamentul de dialectologieşi sociolingvistică, acest aspect complinind de jure,astfel, o realitate care deja exista de facto. Şi cumorice reorganizare la nivel instituţional presupune şio (re)definire a obiectivelor urmărite, acestea voracoperi în continuare cele două linii de cercetare aledepartamentului, membrii colectivului încercând săle consolideze în limitele cadrului instituţional spe-cific cercetării academice (cu referire mai ales ladinamica sursele de finanţare). Astfel, preocupărilede dialectolgie vor avea ca obiective: finalizareapublicării volumelor de atlas din seria NALR.Moldova şi Bucovina; continuarea publicării texte-lor dialectale şi, ca etapă ulterioară, redactarea glo-sarului dialectal pentru această zonă; continuareacercetărilor privind digitalizarea lucrărilor degeolingvistică românească. Referitor la cercetărilede sociolingvistică, acestea se vor orienta, în viitorulapropiat, pe două direcţii: continuarea cercetărilorprivind sociolingvistica migraţiei, în care sunt dejaangrenaţi unii membri ai departamentului; deschide-rea unor noi linii de cercetare de factură socio -lingvistică, cu relevanţă şi impact pentru stadiulactual al cercetării în domeniu, cum ar fi socio -lingvistica minorităţilor, pentru care există deja oexperienţă solidă în acest sens, dată de anchetele deteren efectuate prin intermediul proiectului ALAB încadrul comunităţilor etnice minoritare din Bucovina(huţuli, polonezi).

Pentru a încheia rotund această scurtă prezen tarea activităţii Departamentului de dialectologie şi

sociolingvistică de la Institutul de Filologie Română„A. Philippide”, vom spune, susţinuţi fiind de da teleenumerate până aici, că programul schiţat de IorguIordan, primul director al Institutului, în anul 1934,s-a materializat în mod organic în centrul academicieşean, acest cadru teoretic dovedindu-şi, de-a lun-gul timpului, fiabilitatea epistemică şi rămânând încontinuare de actualitate în cercetarea lingvisticăromânească.

note

1Trebuie să menţionăm faptul că Iordan însuşi, ca unuldintre primii lingvişti români importanţi ce a promovatcercetările de tip sincronic („Noi vom da preferinţă aspecte-lor lingvistice actuale, conform tendinţei unei bune părţi dinsavanţii contemporani, care se lasă conduşi de adevărulincontestabil că observarea prezentului înlesneşteînţelegerea trecutului: modul cum se produc fenomenelelingvistice supt ochii noştri trebuie să fi fost şi altădatăacelaşi”, BIFR, I, 1934, p. 4), a întreprins cercetări referi-toare atât la variaţia diatopică a limbii române (Lexiculgraiului din sudul Moldovei, 1921; Graiul putnean, 1941),cât şi privitoare la variaţia diastratică a acesteia (în specialstudii asupra argoului, subiect pe care l-a promovat inclusivde pe poziţia de director al BIFR, unde, în anii 1936–1938,apar o serie de articole dedicate acestei teme).

2M. Ciubotaru, O nouă retrospectivă aniversară, în Ofe-lia Ichim (coord.), Institutul de Filologie Română „A. Phi -lippide”. 1927–2017, Iaşi, Academia Română, 2017, p. 16.

3O prezentare detaliată a activităţii Departamentului,cuprinzând atât perioada de constituire, cât şi dezvoltareaulterioară a acestuia până la mijlocul anilor 2000, seregăseşte în articolul „Orientări în cercetarea dialectologicădin centrul universitar Iaşi” („Philologica Jassyensia”, III,1/2007, p. 307–326, http://www.philologica-ja ssyen -sia.ro/upload/III_1_Dumistracel.pdf), semnat de prof. univ.dr. Stelian Dumistrăcel, coordonatorul Departamentuluipână în anul 2009. Informaţiile cu privire la evoluţia Depar-tamentului în această perioadă au fost excerptate în bunămăsură din lucrarea menţionată mai sus.

4În afara celor două premii academice colective, înDepartament există şi un premiu individual: StelianDumistrăcel, Premiul „Timotei Cipariu” al AcademieiRomâne pe anul 1978 pentru volumul Influenţa limbii lite-rare asupra graiurilor dacoromâne.

5Pentru o prezentare de ansamblu a evoluţieicercetărilor de sociolingvistică în spaţiul românesc, cuevidenţierea caracteristicilor acesteia în contextul mai largal sociolingvisticii europene, poate fi consultat volumulsemnat de Florin-Teodor Olariu, Variaţie şi varietăţi înlimba română. Studii de dialectologie şi sociolingvistică,Iaşi, Institutul European, 2017, p. 89–120.

40

Până în anul 1976, domeniul toponimiei a fostabordat de un singur cercetător, Dragoş Moldovanu.Pentru început, el şi-a propus să continue proiectulde toponimie urbană iniţiat de regretatul V. Arvintela un seminar special din 1963. Aşa a apărut temaEvoluţia sistemului de denominaţie toponimicăieşeană (1968–1969). Două erau chestiunile carenecesitau o rezolvare prealabilă: prima, origineanumelui localităţii (considerat de unii ca pluralulantroponimului Iaş, iar de alţii ca un etnonim slav,ias) şi a doua, condiţia de sistem a toponimiei. S-aplecat de la dezideratul formulat de Vendryès la pri-mul Congres internaţional de ştiinţe onomastice(1938), acela că „onomastica nu poate fi fecundădecât dacă se inspiră din principiile lingvisticiigenerale”. Urmându-se această directivă, s-au fruc-tificat numeroasele sugestii oferite de structuralismşi s-a uzat din plin de documentele istorice. Rezul-tatul a fost descoperirea unor legi morfologice,adică a unor principii de regularitate, care dirijeazăfuncţionarea sistemului toponimic românesc. Ele aufost formulate în studiul Legile formative ale topo-nimelor româneşti cu radical antroponimic. I.Formaţii de plural (ALIL, XXI, 1970). Acest studiureprezenta actul de naştere al toponimiei cadisciplină autonomă, prin depăşirea condiţiei sale deanexă a istoriei, geografiei sau lexicologiei pe care oavea până atunci. Se acceptase totuşi includerea înplan a unei noi lucrări, Toponimia de pe valeasuperioară a Moldovei (1970–1971).

Premisa de la care s-a plecat a fost aceea că lexi-cografia nu este o simplă tehnică, ci „expresia

practică completă a nivelului teoretic atins de odisciplină ştiinţifică”. Ea a impus redactarea unuistudiu teoretic important, Principii ale lexicografieitoponimice (ALIL, XXIII, 1972). Cercetareasistematică a numelor de locuri, prin anchete cuchestionarul şi cu harta 1: 25.000, pusese în evidenţăfaptul că denominaţia toponimică nu creează unităţiizolate, nu are deci un caracter autarhic, ci semanifestă prin structuri sui-generis, analoge câmpu-rilor lexicale, care au fost numite câmpuri toponi -mice. Procesele structurale creatoare de opoziţii încadrul câmpurilor au fost numite polarizare şidiferenţiere.

Spre deosebire de dicţionarele existente, undicţionar toponimic ar trebui să prezinte în schemeadecvate filiaţia numelor în cadrul câmpurilor. Stu-diul se caracterizează printr-o mare densitate a idei-lor noi, oferind o primă definiţie a etimologieitoponimice (înţeleasă ca justificarea unui raportîntre semn şi obiect), a claselor toponimice, a proce-selor nestructurale (extensia şi restricţia desemnatu-lui), precizând modalităţile raportului denominativşi atrăgând atenţia asupra manifestărilor structuraleale bilingvismului.

În anul 1972, Dragoş Moldovanu era inclus îndelegaţia oficială a Academiei la cel de-al XI-leaCongres de Ştiinţe Onomastice de la Sofia, unde îşiprezenta cele două studii sub forma unor comunicăriîn limba franceză. Cel de-al doilea proiect al său afost inclus mai târziu în tema generală a Academiei,Tezaurul toponimic al României, considerată „de

Departamentul de toponimie

Dragoş Moldovanu*

*Cercetător științific I, dr., Departamentul de toponimie, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Iași

41

interes ştiinţific naţional” şi, ca urmare, „prioritară”faţă de alte teme de cercetare.

Trecerea la universităţi a institutelor Academieia permis înfiinţarea unui colectiv la tema Tezauruluitoponimic, format din cadre de la Facultatea deLitere din Iaşi, din învăţământul superior de laSuceava şi Galaţi, din învăţământul mediu şi doicercetători de la Sectorul de dialectologie (cu o partedin normă). Dragoş Moldovanu şi-a asumat sarcinade organizator al acestui colectiv-mamut, stabilindîntr-o machetă cadrul general al Dicţionarului topo-nimic al Moldovei, conceput în zece volume, şi pla-nificând desfăşurarea în timp a activităţilor. Întregulteritoriu al provinciei istorice a fost împărţit în optbazine hidrografice, iar acestea în zone de anchetăindividuale, repartizate nominal.

Ca acţiuni pregătitoare pentru redactare, au foststabilite: alcătuirea unei bibliografii generale provi-zorii; elaborarea unei metodologii a cercetării apli-cative care să răspundă exigenţelor ştiinţificemoderne. După verificarea diverselor metode deanchetă, folosite în cercetarea de profil din ţară şidin străinătate, el şi-a propus depăşirea stadiuluiempiric al anchetei şi elaborarea unei metode noicare să permită redactarea unui dicţionar structural.Gruparea toponimelor în câmpuri în jurul unornuclee devenea evidentă prin includerea lor într-ohartă la scară mică, paralel cu înregistrarea lor înanchetă. Pentru a stimula memoria informatorilor, ela uzat de un chestionar amplu, de 1038 de întrebări,vizând cvasi-totalitatea aspectelor geograficesusceptibile de a fi denumite. Chestionarul a fostdublat de un glosar onomasiologic de circa 25 000de cuvinte, prin care se subsumau întrebărilor ter-menii geografici existenţi în Moldova, excerptaţi fiedin anchetele directe şi indirecte efectuate, fie dindicţionare, glosare regionale sau lucrări de geo-morfologie. O inovaţie importantă a acestor lucrărigeminate a fost gruparea întrebărilor şi a termenilorcorespunzători pe câmpuri noţionale, care se succedîn funcţie de gradul de generalitate a conţinutului încategorii, subcategorii şi componente subcatego -riale. Avem a face, deci, cu o primă încercare dedelimitare a câmpurilor lexicale din lingvisticaromânească, cu aplicaţie la terminologia geograficăpopulară.

Pentru a-i acomoda pe colaboratori cu acestsistem complex de anchetă s-a multiplicat un volumconsacrat Anchetei toponimice (1978) şi s-au efec-tuat numeroase anchete „de probă”, în grupuri şi cufiecare în parte. Acelaşi sistem de pregătire s-afolosit şi cu cercetătorii încadraţi ulterior, iar în1991 cu cercetători de la Academia din Chişinău, cucare s-au făcut anchete în localităţi din Basarabia.

Între anii 1978 şi 1982, un grup de patru slaviştide la Facultatea de Litere din Iaşi au efectuatanchete la huţulii din Bucovina, împreună cu şefulde colectiv, înregistrându-se un material lexicalfoarte bogat, de o valoare deosebită pentru analizaetimologică a toponimiei ucrainene din regiune.

Dificultăţile de informare trebuiau reduse prinelaborarea unor lucrări preliminare, cu o relativăautonomie, care să ofere documentarea necesarăîntregului colectiv şi să prezinte, în acelaşi timp, uninteres ştiinţific mai larg. Cea dintâi a fost Reperto-riul istoric al unităţilor administrativ-teritoriale,1772–1988, tipărită în anii 1991 şi 1992, în douăvolume masive, de 1703 pagini, semnată de 18autori (șase cercetători şi 12 cadre didactice), subcoordonarea lui Dragoş Moldovanu. Elaborat timpde opt ani, Repertoriul include o bibliografie de 701sigle şi conţine 9303 articole privind localităţileexistente sau dispărute (identificate şi localizate încea mai mare parte). O Introducere de 83 de paginicircumscrie, pentru prima dată în literatura de spe-cialitate, conceptul de normă toponimică oficială, acărei poziţie structurală în raport cu sistemul deno-minativ popular este studiată în manieră diacronică,de la apariţia primelor trăsături definitorii, odată cureforma lui Cuza, şi până în vremea noastră.

Privită în ansamblu, lucrarea este o premieră atâtsub aspectul conţinutului informaţional, cât şi subacela al formei lexicografice. „Inovaţia de metodă a«Repertoriului», se spune în «Introducere», esterealizarea unei scheme lexicografice capabile săînfăţişeze simultan elemente diverse (denumirea,poziţia administrativă, rangul sociografic),urmărite împreună de-a lungul timpului, cu ajutorulunui sistem de ierarhizări «în lanţ»” (p. LXXII).Lucrarea a primit Premiul „Timotei Cipariu” al Aca-demiei Române (pentru partea I).

Cea de-a doua lucrare preliminară este reperto-riul intitulat Toponimia Moldovei în documente scrise

42

în limbi străine (exclusiv slavona), 1332–1850,tipărită în 2004, avându-i ca autori pe Vlad Cojocaru,Gabriel Istrate şi Mircea Ciubotaru (care este şirevizorul său). Dispoziţia materialului s-a făcutdupă schemele propuse de Dragoş Moldovanu. Esteun volum de 244 de pagini, format mare, cu obibliografie de 1085 de titluri.

Cea de-a treia lucrare preliminară este Toponi-mia Moldovei în cartografia europeană veche (circa1395–1789), redactată integral de DragoşMoldovanu, după o documentare de patru decenii.Ea se compune dintr-o monografie de 140 de paginişi un repertoriu geografic de 313 pa gini, formatmare. Datele sunt excerptate din 755 atlase şi hărţi(tipărite sau manuscrise, străine, dar şi româneşti),iar bibliografia cuprinde 394 de titluri. Repertoriulacesta are şi un complement interpretativ, pur lingvis -tic, în care se stabilesc reguli ale transliteraţiei înfuncţie de limbi, se disting variantele fonetice decele grafice, se explică geneza formelor şi se relevăvaloarea lor pentru reconstrucţia foneticii şi morfo-sintaxei moldoveneşti din epoca veche. O secţiunede geografie istorică urmăreşte progresele făcute înlocalizarea exactă, în hărţi, a nomenclaturii geogra-fice. Sub aspect metodologic, monografia inoveazăprin corelarea a trei discipline: geografia, istoria şilingvistica, în vederea soluţionării problemei capi -tale a genezei statului moldovean, văzută ca o extin-dere teritorială succesivă, desfăşurată timp deaproape un secol, până în timpul lui Ştefan cel Mare.

În perioada desfăşurării activităţii la tema Tezau-rul toponimic al României. Moldova s-au elaborat şilucrări individuale care au propulsat idei şi metodenoi în spaţiul cercetării toponimice româneşti.Prezentăm pe cele publicate de Dragoş Moldovanu.

1) Fundamentarea metodei câmpurilor toponi-mice pe o teorie a conţinutului numelor de locuri(Sincronia şi diacronia câmpurilor toponimice, înLucrările celui de-al doilea simpozion internaţionalde lingvistică, Bucureşti, 2009).

2) Delimitarea conceptului de „sistem toponi-mic”, diferit de acela de „structură” (Teoria câmpu-rilor toponimice, cu aplicaţie la câmpul hidronimu-lui MOLDOVA, Iaşi, 2010). Lucrarea a primit Pre-miul „Timotei Cipariu” al Academiei Române.

3) Descoperirea unor noi tipuri de câmp toponi-mic: a) câmpuri formate de la un nucleu de polari-

zare toponimică (Reconstructing an Old Slavictoponimic field: the base* bĭrl- in Romanian topo-nimy and its historical implications, în ,,Zeitschriftfür Slavistik”, 54, 2009, nr. 3); b) câmpuri formateprin integrare, de tipul Moldo-România (Teoriacâmpurilor toponimice).

4) Delimitarea conceptului de câmp toponimicasociativ, de factură paralingvistică (Motive creştineîn toponimia Moldovei, în ,,Teologie şi Viaţă”, s.n.,III, 1993, nr. 4–7).

5) Elaborarea unei metode de reconstrucţie atoponimelor dispărute bazate pe teoria câmpurilortoponimice (Reconstructing...; Sincronia şi diacro-nia câmpurilor toponimice).

6) Reformularea conceptului de „toponim româ-nesc” pentru zonele din afara României (Criterii dedelimitare a toponimelor rumâneşti în zone debilingvism slavo-român, în LR, XXXIV, 1985, nr. 6).

7) Descoperirea procesului de «resemantizare» atoponimelor (Un fenomen ignorat în anchetele dia-lectale: resemantizarea toponimelor, în ALIL,XXX, 1985A).

8) Stabilirea condiţiilor ideale ale unei etimolo-gii toponimice ştiinţifice (Etimologia hidronimuluimoldova, în ALIL, XXVIII, 1981–1982A).

9) Stabilirea unei baze metodologice ferme pen-tru studierea stratificării genetice a toponimieiromâneşti (Stratificarea genetică a toponimieiromâneşti şi problema continuităţii românilor, înALIL, XXIX, 1983–1984A).

Ultima lucrare din seria Tezaurului toponimic alRomâniei. Moldova este volumul II, Mic dicţionartoponimic al Moldovei, structural şi etimologic. Par-tea 1. Toponime personale, Iaşi, 2014, 472 p., formatmare, avându-i ca autori pe Daniela Butnaru, DinuMoscal, Ana-Maria Prisacaru, Vlad Cojocaru şiDragoş Moldovanu (care şi-a asumat coordonarea şirevizia generală). Lucrarea a primit Premiul„Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române.Este o lucrare de vârf a lexicografiei toponimiceeuropene, o expresie practică a unei teorii moderne(prezentate succint în Introducere de către DragoşMoldovanu).

Plecând de la clasificarea etimologică a numelorde locuri, realizată de către Petar Skok, între toponi-mele personale (= formate de la nume de persoane)şi descriptive (= formate de la apelative), autorii

43

şi-au propus, într-un prim volum, să prezinte selec-tiv toponimia personală a Moldovei, în aşa fel încâtsă fie ilustrate procedeele formative ale denomina-torilor români şi alogeni (slavi, germani, maghiari)şi evoluţia denumirilor create de ei, de-a lungul tim-pului. Perspectiva diacronică este dublată de operspectivă sincronică, într-o sinteză care indivi -dualizează acest dicţionar în raport cu produseleeuropene ale lexicografiei toponimice, cunoscutepână în prezent. Principalele inovaţii, de ordin meto-dologic, sunt următoarele:

1. Ca tip, avem a face cu un dicţionar structural,care grupează denumirile în câmpuri toponimice,descrise printr-un sistem lexicografic adecvat.

2. Ca sferă de cuprindere a obiectului este undicţionar general, care abordează numele de locuriîn toate manifestările lor lingvistice: fonetică,morfologie şi sintaxă – ultima fiind un domeniucomplet ignorat în lucrările cu profil similar. S-auavut în vedere toate variantele formale de profil:diatopice (regionale), diastratice (forme populare şiculte) şi diacronice (vechi şi noi). De asemenea, s-auurmărit modalităţile prin care se manifestăconcurenţa numelor, intralingvistică (sinonime şiparonime) şi interlingvistică (echivalenţe străine,calcuri şi semicalcuri).

3. Ca manieră de prezentare a informaţiei, avema face cu un dicţionar explicativ, pentru că depăşeştecondiţia de simplă colecţie de forme a altordicţionare de profil şi operează distincţii (între

variantele autentice şi cele grafice), oferindexplicaţii complete tuturor schimbărilor fonetice şituturor derivatelor, în cadrul fiecărui articol, ca şiproceselor structurale care au generat apariţia unuicâmp toponimic.

4. Dicţionarul se intitulează etimologic şi s-arpărea că avem de-a face cu o indicaţie superfluă,deoarece majoritatea dicţionarelor toponimice suntşi etimologice. În realitate, menţiunea se justificăprin distincţia făcută de autori între etimologialingvistică (prin care se identifică apelativul sauantroponimul de la originea numelui de loc) şi eti-mologia toponimică (prin care se descoperă relaţiade motivare între un apelativ sau un antroponim şiobiectul geografic desemnat). Etimologia topo -nimică justifică deci un raport, propunându-şi sărăspundă la întrebarea ,,de ce se cheamă aşa?” Înmăsura posibilităţilor, etimologia clarifică contextulistorico-lingvistic în care au apărut toponimele, darşi un aspect particular, acela al diacroniei mitice,menţionând legendele etiologice şi asociaţiile paro-nimice prin care s-a încercat, la nivel popular, oreinterpretare a originii acestora.

Toate aceste inovaţii de ordin metodologic facdin acest dicţionar o operă ştiinţifică, iar nu doarinformativă (aşa cum sunt considerate dicţionareleîn lexicologia modernă), menită să contribuie lacunoaşterea numelor de locuri din această regiune aţării, dar şi să contribuie în mod considerabil la odezvoltare a practicii lexicografiei toponimice.

44

În anul 1950 se organizează, în cadrul Filialeidin Iaşi a Academiei Române, după înfiinţarea aces-teia în 1948, Institutul de Istorie şi Filologie – con-tinuator al cercetărilor în domeniul culturii şi limbiiromâne iniţiate în cadrul Institutului de FilologieRomână al Universităţii, fondat în 1927. Din Secţiade filologie a Institutului de Istorie şi Filologiefăceau parte, în 1950, profesorii G. Ivănescu, Şt.Cuciureanu, N. Bagdasar, Al. Claudian şi fostulbibliotecar al Facultăţii de Litere, prof. IoanLăzărescu. Sub coordonarea profesorului universitardr. Al. Dima şi apoi a profesorului universitar dr.N.I. Popa, cercetările întreprinse în institut s-au con-centrat, în special, spre studiul unor aspecte gene raleprivind evoluţia culturii din Moldova în secolul alXIX-lea, a cercurilor şi societăţilor literare sauştiinţifice.

Începând cu anul 1963, Secţia de filologie,condusă de Al. Dima, membru corespondent al Aca-demiei, se numeşte Centrul de Lingvistică, IstorieLiterară şi Folclor, în cadrul căruia Sectorul de isto-rie literară este condus de profesorului universitardr. N.I. Popa. Numărul cercetătorilor creşte, inclu-zându-i pe Ioan Lăzărescu, Alexandru Teodorescu,Gabriela Drăgoi, Dan Mănucă, Leon Volovici,Remus Zăstroiu şi, mai târziu, Constanţa Buzatu,Stănuţa Creţu, Florin Faifer, Algeria Simota, RodicaŞuiu, Constantin Teodorovici, Maria Teodorovici.Preocupările de cercetare s-au îndreptat spre istoriacriticii literare româneşti din secolul al XIX-lea, stu-dii monografice despre scriitori români, studii ba -zate pe cercetarea documentelor din ArhiveleNaţionale.

În timpul directoratului cercetătorului ştiinţificprincipal dr. N.A. Ursu încep pregătirile pentrurealizarea Dicţionarului literaturii române de laorigini până la 1900. Au fost alcătuite norme deredactare moderne (o contribuţie importantă reve-nindu-i cercetătorului ştiințific Corneliu Morariu), afost extras un bogat material documentar şi biblio-grafic. La această muncă laborioasă au contribuit şicolegii de la Sectorul de folclor (Lucia Berdan,Lucia Cireş, Ion H. Ciubotaru). Dicţionarul a fostterminat şi predat Editurii Academiei Române în1975, dar a putut fi tipărit abia în 1979, din cauzagreutăţilor pricinuite de Direcţia Presei.

După 1980 au fost angajaţi la Departamentul deistorie literară Victor Durnea, Andrei Hoişie (tran-sferat apoi la Universitate), Ioan Holban (transferatla revista „Cronica”), Gh. Hrimiuc-Toporaş, Dimi-trie Costea, Constantin Paiu, Tereza Petrescu,Horst Fassel, Valeriu P. Stancu (transferat apoi laUniversitate).

Un proiect care a intenţionat continuareadicţionarului menţionat a fost Dicţionarul literaturiiromâne de la 1900 la 1950. În acest scop s-a trecutla o muncă de anvergură pentru crearea unei Bazede date prin parcurgerea surselor documentare şi deinformaţie (cărţi, publicaţii periodice: reviste, ziare,almanahuri, calendare; fonduri de manuscrise, docu-mente, iconografie). Folosind un chestionar princare s-au obţinut date biobibliografice s-a iniţiat ocorespondenţă susţinută cu scriitorii din ţară, cufamiliile scriitorilor decedaţi, cu Arhivele Naţionaleşi Oficiile de Stare Civilă, cu muzee, casememoriale, şcoli. În Baza de date au intrat mii de

Departamentul de istorie literară

Ofelia Ichim*

Remus Zăstroiu**

*Cercetător științific I, dr., Departamentul de istorie literară, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Iași**Cercetător științific I, dr., Departamentul de istorie literară, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Iași

45

informaţii extrase din cărţi şi periodice pe fişe cusuport clasic, de hârtie. Toată corespondenţa, icono-grafia, manuscrisele şi cărţile primite de la scriitorialcătuiesc Arhiva Departamentului de istorieliterară.

Din anii ’90, toată această documentaţie a con-tribuit în mod evident la redactarea articolelor carealcătuiesc unul dintre proiectele fundamentale şiprioritare ale Academiei Române, respectivDicţionarul General al Literaturii Române (DGLR),ediția I, editat în intervalul 2004–2009, în șaptevolume, precum şi a compendiului Dicţionarul lite-raturii române, în două volume (2012), ambelecoordonate de acad. Eugen Simion. La DGLR aulucrat colective de cercetători de la Institutul deIstorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” (Bucureşti),de la Institutul de Filologie Română „A. Philippide”(Iaşi), de la Institutul de Lingvistică şi IstorieLiterară „Sextil Puşcariu” (Cluj-Napoca), de laInstitutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”(Timişoara).

O adevărată instituţe culturală de dimensiuniconsiderabile, DGLR este un dicţionar tezaur alculturii şi literaturii române. Din comisia de reviziea primei ediţii au făcut parte, de la Institutul de Filo-logie Română „A. Philippide”, cercetătorii: GabrielaDrăgoi, Victor Durnea, Florin Faifer, Dan Mănucă,Remus Zăstroiu. Din comisia de revizie a celei de adoua ediţii, din care au fost publicate în 2016primele două volume, fac parte şi cercetătorii:Gabriela Drăgoi, Victor Durnea, Remus Zăstroiu, dela Iaşi. În echipa de autori s-au numărat, la ambeleediţii, şi colegii de la Departamentul de etnologie:Lucia Berdan, Lucia Cireş, Ion H. Ciubotaru, IoanaRepciuc. În prezent se lucrează la ediţia a doua aDGLR. Din anul 2014, cercetătorii de laDepartamen tul de istorie literară din Institutul„A. Philippide” lucrează şi la tema departamentului,Enciclopedia scrierilor memorialistice româneşti(coordonator prof. univ. dr. Bogdan Creţu).

Aşa cum s-a menţionat deja, departamentul dis-pune de o Arhivă şi o Bază de date. ArhivaDicţionarului General al Literaturii Române a fostconstituită începând cu anii ’70, în urma difuzăriiunui chestionar specific de lexicografie literară. Tri-mis scriitorilor, rudelor acestora, instituţiilordeţinătoare de date biografice, chestionarul a adus înArhivă răspunsuri referitoare la circa 1300 de autori,însoţite, în multe cazuri, şi de o iconografie diversă.

Baza de date a fost constituită, începând din anul1975, şi cuprinde informaţii biobibliografice con-semnate pe suport tradiţional de hârtie. În conti -nuare se înregistrează noi informaţii în Arhivă şi înBaza de date. În Arhiva departamentului se găsescşi trei fonduri importante:

1) Fondul Eugen Relgis, constituit din cărţi,reviste, articole decupate din diverse publicaţiiperiodice donate de fiul scriitorului.

2) Fondul Dumitru Iov, constituit din acte, scri-sori, fotografii şi diverse publicaţii donate de profe-soara Elena Maria Apostu.

3) Fondul Sergiu Matei Nica, constituit dinmanuscrise donate de familia scriitorului SergiuMatei Nica.

La conducerea Departamentului de istorie lite -rară s-au succedat prof. univ. dr. N.I. Popa,cercetător științific I, dr. Al. Teodorescu, prof. univ.dr. Dan Mănucă, cercetător științific I, dr. RemusZăstroiu; în prezent, departamentul este condus dedr. Ofelia Ichim, cercetător științific I. În momentulde faţă membrii departamentului sunt: dr. ŞerbanAxinte, Nicoleta Borcea, dr. Amalia Drăgulănescu,dr. Sebastian Drăgulănescu, dr. Victor Durnea, dr.Ofelia Ichim, dr. Doris Mironescu, drd. MaricicaMunteanu, dr. Remus Zăstroiu. Se lucrează cu şasenorme întregi şi trei jumătăţi de normă.

Dicţionarul General al Literaturii Române,volumul I (A-B), II (C-D), Bucureşti, Editura Uni-vers Enciclopedic, 2004, 732 p., 812 p., coordonatorgeneral acad. Eugen Simion, a primit Premiul„Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române(2006); Dicţionarul literaturii române de la originipână la 1900, Bucureşti, Editura Academiei Ro -mâne, 1979, 975 p., a fost distins cu Premiul „Timo-tei Cipariu” al Academiei Române (1979).

Premii ale Academiei Române pentru lucrăriindividuale au fost acordate următorilor autori:

– Bogdan Creţu, Inorogul la Porţile Orientului.Bestiarul lui Dimitrie Cantemir – studiu compara-tiv, volumele I–II, Iaşi, Institutul European, 2013,249 p., 498 p., Premiul „Titu Maiorescu” al Acade-miei Române (2015);

– Şerban Axinte, Definiţiile romanului. De laDimitrie Cantemir la G. Călinescu, Iaşi, EdituraTimpul, 2011, 324 p., Premiul „Lucian Blaga” alAcademiei Române (2013);

– Doris Mironescu, Viaţa lui M. Blecher. Împo-triva biografiei, Iaşi, Editura Timpul, 2011, 204 p.,

46

Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române(2013);

– Victor Durnea, C. Stere. Publicistică, volu-mul I (1893–1905), Iaşi, Editura Universităţii„Alexandru Ioan Cuza”, 2010, 567 p., Premiul „TituMaiorescu” al Academiei Române (2012);

– Florin Faifer, Incursiuni în istoria teatruluiuniversal (de la origini până în Renaştere). Thea-trum Mundi, Iaşi, Editura Timpul, 2010, 356 p., Pre-miul „I.L. Caragiale” al Academiei Române (2012);

– Dan Mănucă, Critica literară junimistă(1864–1885), Iaşi, Editura Junimea, 1975, 199 p.,Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al AcademieiRomâne (1975).

Prin Decretul nr. 1229 din 21 iulie 2009, publi-cat în „Monitorul Oficial” nr. 523 din 27 iulie 2009,li s-a acordat Ordinul „Meritul Cultural” în grad deCavaler, categoria A. „Literatură”, „pentru întreagaactivitate de cercetare ştiinţifică încununată de apa-riţia Dicţionarului General al Literaturii Române”,următorilor cercetători: Gabriela Drăgoi, VictorDurnea, Remus Zăstroiu.

Florin Faifer a primit Ordinul „Meritul cultural”,în grad de Cavaler. Categoria A. „Literatură”, acor-dat de Preşedinţia României (Decret nr 128 din 11martie 2004), pentru activitatea sa în domeniul lite-raturii.

Dan Mănucă a fost distins cu Ordinul „MeritulCultural”, în grad de Comandor. Categoria A. „Lite-ratură” (Decret nr. 33, din 7 februarie 2004), pentruactivitatea sa în domeniul literaturii.

Cercetătorii departamentului au iniţiat şi alteproiecte cu finanţare naţională sau internaţională, aubeneficiat de burse şi au desfăşurat o susţinută acti-vitate în domeniile criticii, istoriei literare, literaturii

comparate, ale altor sectoare ale vieţii culturale(filologie, teatrologie, ediţii, studii culturale, istoriamentalităţilor etc.). Cercetătorii din departament aupublicat studii şi monografii de specialitate.

Din activitatea membrilor departamentului facparte participarea cu comunicări la manifestări ştiin -ţifice din ţară şi din străinătate şi organizarea unorsimpozioane şi conferinţe cu caracter naţional sauinternaţional. Unii dintre ei sunt membri în redac -ţiile unor reviste academice.

Încercăm să credem că activitatea cercetătorilordin Departamentul de istorie literară corespundeexigenţelor patronului spiritual al Institutului şi cănu îl dezamăgim pe A. Philippide care afirma în anul1906: „Aici trebuie, ca la toate celea, om de mese-rie, pe care să-l fi învăţat întâi profesorul carte şicare apoi să-şi fi dat el singur osteneala, nu cetindcritici, ci istorii literare şi literaturi de tot feliul delimbi, şi vechi şi nouă. Aici trebuie, apoi, om cucumpăt, care să acorde acelaş interes tuturor ma -nifestărilor activităţii intelectuale, iar nu numaiacelora care nu i-ar conveni lui, din vreun punctoarecare de vedere. (...). Noi, iştialalţi, putem alegeşi zvârli, istoricul literar trebuie să cetească tot, curăbdare îngerească. De vor fi bune ori rele, fru -moase ori urâte, productele literare înregistrate deistoric sunt pentru acesta numai nişte manifestăriale naturii, care trebuiesc pricepute, nu lăudate, nicibatjocorite. (...) Aici trebuie, în sfârşit, un om caresă pună o stavilă criticei pătimaşe şi să arate odatăce vrea să zică, într-adevăr, o istorie literară”(A. Philippide, Istoria şi critica literară. Un raportasupra Catedrei de istoria literaturei române de laUniversitatea din Iaşi, în „Viaţa românească”, I,1906, nr. 1, p. 38–45).

47

Istoria preocupărilor de etnologie în Institutul deFilologie Română „A. Philippide” este sinonimă cuactivitatea profesorului Ion H. Ciubotaru. Lamomentul angajării sale în anul 1968, în instituţiaacademică se lucra deja la Dicţionarul Limbii Ro -mâne (DLR) şi Atlasul Lingvistic Român pe regiuni:Moldova şi Bucovina (NALR), iar alte două lucrări seincludeau la acea oră în planul de cercetare: Dicţio-narul literaturii române de la origini până la 1900 şiTezaurul toponimic al României: Moldova şi Buco -vina. Totuşi, Memoriul adresat Ministerului Instruc-ţiunii Publice, la 14 septembrie 1926, redactatde G. Pascu şi contrasemnat de A. Philippide, a aşe-zat de la bun început domeniul culturii tradiţionaleîntre obiectivele ştiinţifice ale Institutului de Filolo-gie Română „A. Philippide”:

Art. 2. Scopul Institutului este studierea tuturorproduselor sufleteşti ale poporului românesc de pre-tutindeni, în primul rând limba, civilizaţia morală şicea materială (Statutele se găsesc în Arhivele Naţio-nale, Iaşi, fondul Universitatea ,,Alexandru IoanCuza” din Iaşi, Facultatea de Litere, dos. 1/1934,f. 46–48). Acest lucru avea să se împli nească abia înanul 1970, când profesorul a terminat de redactatChestionarul folcloric şi etnografic general şi l-aexpediat în 1800 de sate ale Moldovei prin sprijinulacordat de savantul Petru Caraman, academicianulCristofor Simionescu şi de Iustin Moisescu, mitro-politul Moldovei şi Bucovinei. Dintre acestea, 580s-au întors completate (chestionarul conţine nouăcapitole şi 1175 de întrebări, plus anexe), iar etapaprospecţiunii a fost urmată de anchete directe în 528de localităţi. Astfel, prin truda etnologului fondator,dar şi a Luciei Berdan, a Luciei Cireş şi a SilvieiCiubotaru, cu toţii cercetători în departament, s-au

adunat peste 300 000 de documente etnofolclorice.Lor li se adaugă Fondul Petru Caraman, care con ţineculegeri personale în 11 caiete (920 de pagini) cenumără 649 de piese folclorice şi materiale de lacolaboratori, adunate în dosare ce totalizează 12 000de pagini.

Publicarea materialelor arhivate a impus cola-borarea cu etnomuzicologii Florin Bucescu şiViorel Bârleanu, care au semnate capitole distinctesau lucrări de sine stătătoare în seria CaietelorArhivei de Folclor, tipărite între anii 1979 şi 1990.Cele zece volume au provocat, pe de o parte, entu-ziasm specialiştilor din ţară, iar pe de altă parte, aureuşit să îndrepte percepţia asupra spaţiului etno-grafic al Moldovei prin punerea în circulaţie anumeroase date de teren inedite. Au fost atestatepentru prima oară în Moldova cântecul zorilor şi al

Departamentul de etnologie

Adina Hulubaş*

*Cercetător științific II, dr., Departamentul de etnologie, Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Iași

Dr. Adina Hulubaș

48

bradului, cunoscute anterior doar în Transilvania,Banat şi Oltenia, textele de descântece şi balades-au remarcat prin arhaicitate şi complexitate,ornamentele populare au fost grupate pe motivegeomorfe, fitomorfe, zoomorfe şi antropomorfe,iar studiul dedicat lor a aşezat în context socio-ritual funcţia ţesăturilor. În genere, investigaţiile aufructificat informaţii din spaţii mai puţin cercetate(evitând deci aglomerarea investigaţiilor în Vran-cea şi Bu covina, unde reprezentanţii școlii sociolo-gice de la Bucureşti, precum şi alţi cercetători obţi-nuseră rezultate bine-cunoscute).

Continuitatea Arhivei de Folclor a Moldovei şiBucovinei se regăseşte în publicarea seriei de Tipo-logii şi corpusuri de texte (ca proiect fundamental alAcademiei Române – Filiala Iaşi) şi în anchetele deteren desfăşurate, deopotrivă, în mediul rural şiurban, ţinând cont de faptul că oraşele moldoveneştisunt în mare parte populate de ţărani strămutaţi,începând cu anii ’60.

Primul volum, ce duce mai departe efortul devalorificare a documentelor etno-folclorice din ar -hivă, a apărut în anul 2005, iar structura lui vadeveni o constantă redacţională. Folclorul medicaldin Moldova. Tipologie şi corpus de texte, semnat decercetătoarea Silvia Ciubotaru, are trei secţiunimenite să uşureze parcursul lecturii: studiul in -troductiv oferă cheile de interpretare a materialuluiinedit în contextul general al culturii populare, tipo-logia tematică organizează după principii modernenumeroasele practici şi credinţe populare, iar tex-tele literare, transcrise de pe benzile de magnetofon,exemplifică la nivel poetic percepţia magică a lumiiîn mediul rural. Aceeaşi cercetătoare publică înColecţia „Ethnos” a editurii universitare din Iaşi onouă investigaţie complexă, de data aceasta a unorrituri din cadrul ciclului familial, ordonate dupăprincipiul sistemului tripartit ale riturilor de trecere(fundamentat de Arnold Van Gennep). Obiceiurinupţiale din Moldova. Tipologie şi corpus de texte(2009) reprezintă primul volum din seria lucrărilorcare îşi propun să clasifice şi să interpreteze docu-mentele privitoare la riturile de trecere, aflate înArhiva de Folclor a Moldovei şi Bucovinei. Proiec-tul iniţiat de profesorul Ion H. Ciubotaru intenţio-nează, la aproape 120 de ani de la contri buţia funda-mentală a lui Simeon Florea Marian, să identifice şisă clarifice fiecare moment al ceremonialelor dincadrul obiceiurilor familiale. Scrutarea atentă afenomenelor consemnate în spaţiul etnoculturalmoldovenesc este însoţită de raportări fireşti la

datini şi practici similare din celelalte regiuni aleţării.

„Trilogia vieţii” s-a completat prin publicareavolumului dedicat obiceiurilor asociate naşterii(Adina Hulubaş, Obiceiuri de naştere din Moldova.Tipologie şi corpus de texte, Iaşi, Editura Universi-tăţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2012, 416 p., distins cuPremiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al AcademieiRomâne) şi a lucrării semnate de profesorul Ion H.Ciubotaru, Obiceiurile funebre din Moldova în con-text naţional, la Editura Universităţii „AlexandruIoan Cuza” din Iaşi, în anul 2014. Lucrarea însu-mează aproape 800 de pagini şi plasează regiuneaMoldovei în punctul focal al unei perspective ambi-ţioase. Analiza etnologică se desfăşoară pe verticală,cu informaţii ce pornesc încă din zorii civilizaţieiumane. Practicile actuale sunt prezentate ca ecouritârzii ale unui ansamblu de rituri funerare complexe.

În anul 2017, Silvia Ciubotaru a publicat masivalucrare intitulată Obiceiuri agrare din Moldova.Tipologie şi corpus de texte, adăugând astfel o nouăcontribuţie importantă pentru cunoaşterea culturiitradiţionale din Moldova. Acelaşi demers, de valori-ficare a datelor din Arhiva de Foclor a Moldovei şiBucovinei, va cuprinde volumul Ioanei Repciuc,Credinţe şi practici rituale din ciclul obiceiurilor deiarnă din Moldova, cu o coordonată similară tipolo-gizantă şi Arhitectura ţărănească din Moldova, ela-borat de autoarea acestui articol.

Dezideratul comparativismului, al cărui susţină-tor ardent a fost B.P. Hasdeu încă de la începuturilecercetărilor folclorice sub patronajul AcademieiRomâne, a constituit o metodă de lucru constantă înlucrările savantului Petru Caraman, iar discipolulsău, Ion H. Ciubotaru a valorificat, de asemenea, înlucrările personale beneficiile acestui tip de analizăamplă şi a influenţat în acest sens lucrările coordo-nate de-a lungul timpului.

Lista de publicaţii a profesorului cuprinde, defapt, numeroase alte volume, dintre care mai men-ţionăm trilogia Catolicii din Moldova. Universulculturii tradiţionale, distinsă în anul 2007 cu PremioInternazionale di Studi Demoetnoantropologici„Giuseppe Pitrè – Salvatore S. Marino” dinPalermo şi Premiul „Simion Florea Marian” al Aca-demiei Române. Alături de editarea moşteniriiştiinţifice a savantului Petru Caraman, opera şi acti-vitatea de cercetare a lui Ion H. Ciubotaru reprezintăfără îndoială un etalon pentru viitorul Departamen-tului de etnologie.

49

Mult stimate domnule academician Victor Spinei, vicepreşedinte al Academiei Române,Stimaţi academicieni,Onorată asistenţă,Aduc sincere mulţumiri conducerii Academiei

Române, domnului academician Victor Spinei pen-tru această frumoasă ocazie de a vorbi despre Pro-gramul de stat „Recuperarea şi valorificarea istoricăa memoriei victimelor regimului totalitar comunistdin R.S.S. Moldovenească în perioada anilor1940–1941 şi 1944–1953”1 şi de a prezenta primelerezultate științifice, înregistrate de echipele de cer-cetători, angajate în implementarea Programului și,în mod special, despre colecţia de volume „Arhi velememoriei”2.

În urma semnării Tratatului de neagresiune şi aProtocolului adiţional secret cu Germania (pe 23august 1939), Uniunea Sovietică a răpit teritoriileromâneşti: Basarabia, nordul Bucovinei, ŢinutulHerţa, mai multe insule de la gurile Dunării (pe 28iunie 1940). În primul an de ocupaţie sovietică (iunie1940–iunie 1941), populaţia Basarabiei a suportatpracticile ingineriei sociale, experimentate de-a lun-gul anilor de bolşevici în U.R.S.S.: exproprierea pro-prietăţii private, naţionalizarea pământului, băncilor,mijloacelor de transport, dar şi repre siunile politiceale persoanelor cu viziuni antisovietice sau doar

bănuite de acest fapt. În noaptea de 12 spre 13 iunie1941, autorităţile bolşevice au organizat primul valde deportare în masă a basarabenilor în regiunileorientale ale Uniunii Sovietice; au fost urcaţi în tre-nuri de marfă şi duşi în Siberia sau în Kazahstanulde Nord peste 22 000 de oameni3.

A urmat războiul germano-sovietic, timp în careBasarabia s-a aflat în componenţa României. Înprimăvara-vara anului 1944, teritoriile româneşti,ră pite în 1940 de autoritățile sovietice, au fost recu-cerite. La 16 martie 1944, forţele militare ale Fron-tului Doi Ucrainean (comandant, mareşal alU.R.S.S. Ivan S. Konev) au ajuns la Nistru – fron-tiera de stat a României. În pofida rezistenţei opusede ostaşii români, alături de cei germani, în urmă-toarele trei zile trupele sovietice au cucerit Soroca şiîncă 40 de localităţi basarabene. La 26 martie 1944,Armata Roşie a ajuns la Prut, luând sub control loca-lităţile Otaci, Drochia, Râşcani, Floreşti, Bălţi, dupăcare înaintarea trupelor sovietice a încetat. Pe terito-riul ocupat de trupele armate sovietice, populaţialocală a fost constrânsă să furnizeze provizii, faptcare a generat o serioasă penurie de produse alimen-tare (august 1944). Basarabenii au fost mobilizaţi lamunci primejdioase vieţii şi sănătăţii lor: în condi-ţiile bombardamentelor, au fost forţaţi să restabi-lească căile ferate Râbniţa-Floreşti şi Bălţi-Edineţ,

programul de stat „recuperarea şi valorificareaistorică a memoriei victimelor regimului totalitarcomunist din r.S.S. moldoveneascăîn perioada anilor 1940–1941 şi 1944–1953” –oportunitatea unui proiect de cunoaștere istorică*

Anatol Petrencu**

*Comunicare susținută la manifestarea consacrată comemorării victimelor deportărilor staliniste din Basarabia și Bucovina de Nord cu prezentarea rezultatelor proiectului de cercetare „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar comunist din R.S.S. Moldovenească în perioada anilor 1940–1941 și 1944–1953” (4 iulie 2017, Aula Academiei Române)** Prof. univ., dr. hab., directorul Centrului de Excelență al Institutului de Istorie Socială „ProMemoria”, Universitatea de Stat din Moldova

Arhivele memoriei

50

să curețe Prutul de „munţi de cadavre, ce împiedicaucurgerea apei”4. În conformitate cu decizia Consi-liului Comisarilor Poporului al R.S.S. Moldoveneşti(C.C.P. al R.S.S.M.) din 29 aprilie 1944, bărbaţi,femei şi copii din raioanele Orhei, Susleni, Criuleniși Bravicea au fost mânaţi la anihilarea minelorinstalate de forţele militare germane şi române înretragere. Numai în raioanele Corneşti şi Ungheniau fost curăţate 105 ha de teren minat pe care şi-augăsit moartea sau au fost rănite 377 de persoanecivile5. Basarabenii erau siliți să traverseze câmpulminat, formând un lanț viu. Nenorociţii care călcaupe mine erau ucişi sau grav răniţi. Ultimii au fostîmpuşcaţi de trupele Comisariatului Poporului pen-tru Afaceri Interne (NKVD).

În aprilie 1944, linia frontului s-a stabilizat pesegmentul Ungheni-Orhei şi la est spre Nistru. Pen-tru a se pregăti de ofensivă (viitoarea operaţiunemilitară, numită de sovietici „Operaţiunea Iaşi-Chi-şinău”), Înaltul Comandament sovietic a decis, la 5mai 1944, să evacueze populaţia din zona frontuluiînspre nordul R.S.S. Moldovenești. Sub pretextulocrotirii vieţii oamenilor aflați în zona confruntăriimilitare directe, trupele sovietice au forţat populațiasă plece în locuri neadaptate condițiilor de viață,impunându-i să îndure foame și lipsă de condiţiisanitare, ceea ce a dus la o explozie a tifosului exan-tematic şi, respectiv, la moartea a mii de oameni.Conform deciziei C.C.P. al R.S.S.M., din 8 mai1944, populaţia din raioanele Ungheni, Corneşti,Bravicea, Orhei, Susleni, Dubăsari, Slobozia şiCriuleni urma să fie evacuată integral, iar din raioa-nele Făleşti, Sângerei, Chiperceni, Grigoriopol şiTiraspol evacuată parţial. Conform surselor de ar -hivă au fost evacuate forţat 71 461 de familii, carenumărau 263 777 de persoane6. Despre condițiile încare s-au produs aceste evacuări relatează uniisupraviețuitori. Persoanele supuse evacuării s-auîmpotrivit care cum au putut. Şi aceasta, delocîntâmplător: autorităţile comuniste nu au creat con-diţii pentru evacuarea oamenilor şi nu exista sigu-ranţa că proprietăţile lăsate în calea frontului vor fiocrotite. Omiţând multe abuzuri şi decizii proasteale guvernanţilor sovietici, nu putem trece cu vede-rea lipsa condiţiilor sanitare şi de igienă, care aucondiționat explozia tifosului exantematic (în iunie1944, de această maladie erau afectate 4351 de per-soane, iar câteva mii au murit)7.

La 20 august 1944, trupele sovietice au trecut înofensivă, iar la sfârşitul lunii, reveniți la casele lor,oamenii nu-și puteau crede ochilor. Militarii sovie-

tici au curăţat depozitele şi beciurile de provizii, auscos uşi și ferestre, au rupt garduri, toate acestea subpretextul „necesităţilor de război”; „într-o staredeplorabilă erau şcolile, clădirile administrative,bisericile”8.

Cercetările de arhivă indică asupra militarilorbrigăzii motorizate nr. 56 a Armatei 52 ca autori aiunui șir de acțiuni violente și de vandalizare alocașurilor sfinte, case transformate în grajduri pen-tru cai, biserici vandalizate cu icoane găurite degloanţe şi călcate cu picioarele9.

La 23 august 1944, la Bucureşti, regele Mihai Ia anunţat ieşirea României din războiul împotrivastatelor şi popoarelor coaliţiei antihitleriste şi adeclarat război Germaniei. La 24 august 1944, tru-pele sovietice au cucerit oraşul Chişinău – capitalaR.S.S. Moldovenești. Acea zi a fost considerată desovietici ca „ziua eliberării Moldovei de sub cotro-pitorii fascişti germano-români”10.

Operaţiunea militară „Iaşi-Chişinău”, numită deistoriografia sovietică „cea de-a şaptea lovitură sta-linistă”, s-a încheiat cu restabilirea regimului comu-nist în R.S.S. Moldovenească. Reprezentanţiiadministrației sovietice au manifestat un comporta-ment violent față de populaţia băştinaşă, îşi dădeauaere de „eliberatori” şi „victorioşi”, mulţi dintre ei,în stare de ebrietate, arestau şi maltratau populaţiacivilă, violau tinere și femei, își însușeau bunuri dinproprietatea privată a gospodarilor etc. În acest con-text, puterea sovietică a realizat mobilizarea totală abărbaţilor. Dacă până la venirea Armatei Roşii înlocalităţile rurale se înregistrau 343 000 de bărbaţi,în decembrie 1944 rămăseseră doar 77 719. Restulbărbaților – 265 281 – au fost mobilizaţi în felulurmător: în Armata Roşie (Fronturile Doi şi TreiUcrainene) – 123 776 de persoane, în districtelemilitare Harkov, Odessa şi Kiev – 91 978 de per-soane, în NKVD – 378 de persoane, în unităţilemilitare dislocate la frontiera cu România – 966 depersoane. Restul bărbaţilor, de regulă de etniegăgăuzi, cehi, unguri, inclusiv români, au fost tri-mişi la întreprinderile de industrie grea din Federa-ţia Rusă sau la extras cărbune în minele din Don-bass. A treia parte din cei mobilizaţi a fost trimisă laşcoli de meserii din cadrul uzinelor şi fabricilor(Fabrično-Zavodskie Školy, FZO – rus.).

Bărbaţii mobilizaţi pe front (de multe ori tații cufeciorii, fraţi, rude), necunoscând limba rusă, fărăinstruire militară, au fost trimişi pe cele mai primej-dioase sectoare ale Frontului de Est – Balaton(Ungaria), Königsberg sau Berlin (Germania) –

51

unde au servit drept carne de tun în operațiunile deofensivă ale Armatei Sovietice. Circa 50 000 dintrecei mobilizați pe front nu s-au mai întors de pe câm-pul de luptă. Pentru basarabeni însă războiul nu s-aîncheiat la 9 mai 1945, odată cu capitularea necon-diţionată a Germaniei; ei au fost urcaţi în trenuri şiduşi să lupte împotriva Armatei Japoneze în Man-ciuria şi Nordul Coreii, pentru satisfacerea ambiţii-lor politice ale regimului stalinist.

Politica administrației sovietice, instaurată odatăcu comisariatele militare ale Fronturilor Doi şi TreiUcrainene în R.S.S. Moldovenească, a avut efectedezastruoase pentru populația locală. Una dintreacestea a fost problema demografică: depopulareaforţată a satelor de bărbaţi – principala forţă demuncă din agricultură; decalajul bărbaţi-femei;natalitatea scăzută dramatic; tinerii trimiși pe şantie-rele Federaţiei Ruse sau Ucrainei ca forţă de muncăieftină. În consecinţă, familii destrămate, populaţieînfricoşată și supusă rusificării din partea autorităţi-lor comuniste; administraţie rusească, venită cu totcu familii, stabilită în apartamentele confiscate de laproprietari. Rezistența basarabenilor față de ocu -pația sovietică a avut diferite forme: cazuri indivi-duale de eschivare a bărbaților de la mobilizarea înrândurile Armatei Sovietice, structuri de rezistenţăarmată11. Subiectul rezistenței populației din R.S.S.Moldovenească față de instaurarea administrațieisovietice în regiune merită dezvoltat prin studiicomplexe pentru a combate mitul despre „en -tuziasmul populației locale față de eliberatoriisovietici”.

În 1946–1947, autorităţile bolşevice au provocatfenomenul foametei, care a dus la moartea a150 000–200 000 de oameni12 (10% din populaţie),în special copii şi bărbaţi.

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, administrațiasovietică a realizat al doilea val de deportare înmasă, exilând în regiunile din Siberia și Kazahstan11 293 de familii, ceea ce a constituit 35 796 per-soane, dintre care 9864 – bărbaţi, 14 033 – femei şi11 033 copii13. Deportarea s-a realizat în modsecret, acţiunea avea codul „Operaţiunea Iug (Sud)”,asemănător operaţiunilor militare sovietice. În noap-tea din 31 martie spre 1 aprilie 1951, regimul totali-tar-comunist a organizat cel de-al treilea val dedeportări în R.S.S. Moldovenească, acțiunea aveacodul secret „Operaţiunea Sever (Nord)”, în vizorerau membrii organizației confesionale „Martorii luiIehova”. În contextul acestei operațiuni, au fostdeportate forțat 711 de familii, respectiv – 2724 depersoane, dintre care 846 copii14.

În anii puterii sovietice, subiectele legate de-alDoilea Război Mondial (de exemplu, istoriografiasovietică şi, parţial, cea postsovietică nu a recunos-cut existenţa Protocolului adiţional secret Molotov-Ribbentrop), multiplele faţete ale deportărilor şi foa-metei provocate de regimul comunist de ocupaţie,nu au fost examinate din considerente politice. Re -gimul sovietic a impus societăţii o viziune defor -mată despre perioada regimului totalitar-comunist.Istoria relatată prin fapte incontestabile, documentedin arhiva organelor de represiune sovietică și măr-turiile de istorie orală ale celor care au cunoscut per-sonal politica regimului totalitar-comunist a fostinterzisă sau marginalizată în spațiul public, iar cer-cetările echidistante privind mărturiile victimelorepocii totalitare erau catalogate ca „denigrare” a tre-cutului Partidului Comunist sau conducerii UniuniiSovietice15. După impunerea mecanismelor derepresiune asupra cetățenilor proprii, statul sovietica promovat politica de anihilare a memoriei sociale,inclusiv în cazul R.S.S. Moldoveneşti.

Problemele istoriei societăţii sovietice, înţeleseca una totalitară prin excelenţă, rămân actuale pen-tru societatea din Republica Moldova. Falsificareasau manipulările de sorginte ideologică, aplicatesurselor de cunoaștere a istoriei, au fost întreținutede organele politice și administrative decenii larând. Abia în anii restructurării, promovate deMihail Gorbaciov, intelectualii, inclusiv istoricii, aureușit să pătrundă în arhivele NKVD sau arhivelesecrete ale PCUS şi, astfel, să cerceteze dosarelereferitoare la crimele comise de autoritățile regimu-lui comunist: condamnări politice, deportări înmasă, foamete, desproprietărire, rusificare etc. Înacest context, istoricii basarabeni au publicatcolecții de documente prohibite de istoriografiasovietică16, inclusiv documente referitoare la poli -tica de organizare a deportărilor în masă din R.S.S.Moldovenească (1941, 1949 și 1951). La finelesecolului al XX-lea şi în primele decenii ale secolu-lui al XXI-lea, cercetătorii în domeniu și supravie-ţuitorii gulagului au publicat noi culegeri de docu-mente, studii, memorii.

În pofida unor impedimente în accesul liber ladocumentele de arhivă, reminiscențe ale vechiuluiregim, totuși colegii noștri au reușit să depisteze, săpublice şi să comenteze seturi de documente referi-toare la dispozițiile organelor de stat, centrale şirepublicane, la ordinele secrete de pregătire a depor-tărilor în masă, la alcătuirea listelor celor deportaţi,la dresarea dosarelor.17 Colecțiile de documente

52

publicate însă poartă pecetea organelor represive,care au imprimat în acele documente punctul devedere al autorităţilor comuniste. Mărturisirile dintimpul interogatoriilor deseori erau făcute sub pre-siunea ameninţărilor, înfricoşării celor cercetaţi, tor-turării prin înfometare, însetare sau bătăi. Deci,documentele de arhivă exprimă o parte a realităţii deatunci. Aceste documente au fost deja comentate încadrul culegerilor de documente sau examinate înstudii18.

Un rol important îl au memoriile publicate desupravieţuitorii gulagului19. Totuşi, sunt sute deoameni care au trecut prin experiența deportărilor,iar mărturiile lor sunt de nepreţuit pentru întregireacontextului general al dramei basarabenilor.

Cercetările privind istoriografia regimului totali-tar-comunist în R.S.S. Moldovenească a înregistratun parcurs incipient și fragmentar privind valorifi-carea memoriei victimelor administrației sovieticeinstaurate în spațiul pruto-nistrean20. În acest con-text, mediul academic și societatea civilă din Repu-blica Moldova și-au îndreptat atenția asupraoportunităților de recuperare a mărturiilor de istorieorală privind perioada regimului totalitar-comunistîn perioada anilor 1940–1941 și 1944–1953 înR.S.S. Moldovenească. Astfel, în 2014, Centrul deExcelenţă al Institutului de Istorie Socială „ProMe-moria” din cadrul Universităţii de Stat din Moldovaa inițiat un proiect de cercetare, cu suportul financiaral Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în vederea rea-lizării Programului de stat „Recuperarea şi valorifi-carea istorică a memoriei victimelor regimului tota-litar-comunist din R.S.S. Moldovenească (anii1940–1941, 1944–1953)”. În perioada 2015–2018,Programul de Stat este implementat de cercetătoridin centrele de cercetare de la Universitatea de Statdin Moldova, Universitatea de Stat „Alecu Russo”din Bălți, Universitatea de Stat „B.P. Hasdeu” dinCahul, Muzeul Național de Istorie a Moldovei șiInstitutul de Studii Enciclopedice al A.Ș.M. Scopulprincipal al Programului de stat este recuperarea şicercetarea istorică a memoriei colective privindperioada de instaurare şi constituire a regimuluitotalitar-comunist în R.S.S. Moldovenească înperioada anilor 1940–1941, 1944–1953 (represiunipolitice, foamete provocată, deportări şi muncă for-ţată, colectivizare) prin colectarea şi digitalizareamărturiilor, interviurilor, prin valorificarea ştiinţi -fică, publicarea şi punerea lor în discuţie în mijloa -cele de informare în masă. Programul de stat pre -vede desfăşurarea unui plan de acţiuni cu potențial

de stimulare a procesului de democratizare a socie-tăţii prin reflecţii şi prin interpretări formulatedespre fenomenul totalitar, favorizarea accesului laspațiul public pentru persoanele anterior discrimi -nate, aceasta fiind o excelentă ocazie de a le dacuvântul şi a fi ascultaţi, creându-se condiţii la nivelde comunităţi de valorificare a acestor cunoştinţe șide participare activă a lor la scrierea istoriei.

Obiectivele propuse de Programul de statvi zează: colectarea şi digitalizarea memoriilor victi-melor şi martorilor instaurării regimului totalitar-comunist în R.S.S. Moldovenească în perioada ani-lor 1940–1941, 1944–1953; cercetarea, publicareamemoriilor şi studiilor referitoare la memoria primi-lor ani de ocupaţie sovietică şi etapele instaurăriiregimului totalitar în R.S.S. Moldovenească înperioada anilor 1940–1941, 1944–1953 – repre-siuni, deportări, colectivizare, muncă forţată, foa -mete provocată; conjugarea experienţei acumulatede cercetătorii din România şi Republica Moldovaîn procesul de cercetare şi valorificare istorică amemoriei victimelor regimului totalitar stalinist înBasarabia; informarea opiniei publice și difuzarearezultatelor cercetărilor istorice prin publicaţii şimese rotunde, conferinţe ştiinţifice, expoziţie tema -tică; extinderea şi împărtăşirea experienţei de valori-ficare a memoriei colec tive prin elaborarea de mate-riale-suport, instrucţii pentru corpul didactic etc.

Prin activităţile desfăşurate, Programul de statcontinuă să promoveze şi să realizeze în practică undomeniu nou pentru mediul ştiinţific din RepublicaMoldova. Cercetarea trecutului totalitar are implica-ţii fundamentale şi prezintă un element important îndevenirea societăţii aflate în proces de democrati -zare. Memoria victimelor regimului totalitar-comu-nist, abordată prin metodele istoriei orale, susținutede metodele observaţiei participative şi metodaetnografică, cercetările documentelor de arhivă şistudiul mărturiilor, actelor din arhivele de familieoferă noi perspective şi elucidează multiple aspecteale istoriei regimului totalitar-comunist în R.S.S.Moldovenească, îndeamnă la reflectare şi luare deatitudine fată de trecutul totalitar.

La sfârşitul anului 2016 au fost scoase de subtipar primele trei volume din colecția Programuluide stat „Arhivele memoriei”, iar la mijlocul anului2017 a văzut lumina tiparului un nou volum, coor-donat de dr. Elena Postică21. Mărturiile persoanelorcondamnate la represiune politică, foamete, depor -tare, colectivizare sau rusificare forțată din parteastatului sovietic între anii 1940–1941 și 1944–1953

53

prezintă surse relevante cu valoare de documentistoric în cunoașterea cauzelor, formelor demanifestare și a consecințelor fenomenului totalitarîn societatea din Republica Moldova.

Memoriile supravieţuitorilor gulagului suntimportante prin existenţa lor. Ca un mozaic, în caremici bucăţele sunt aranjate una lângă alta şi creeazăun tablou, mărturiile supraviețuitorilor reflectă trăiripersonale irepetabile care au valoare de sursă isto -rică pentru cunoașterea fenomenului totalitar.Recuperate și readuse în spațiul public prin publica-rea seriei de volume „Arhivele memoriei”, acesteareconstituie istoria basarabenilor în anii ocupaţieisovietice.

Mărturiile supraviețuitorilor relevă informaţiiimportante referitoare la identitatea, statutul socialși starea economică a familiilor înainte de instaura-rea administrației sovietice. Memoriile desprearestarea și „ridicarea” persoanelor care urmau a fideportate completează tabloul propriu-zis al regi-mului totalitar-comunist. Din amintirile MarineiAcopyani (până la căsătorie, Holban), aflăm că„militarii sovietici au venit noaptea, înainte dezori, când toți oamenii dormeau. Îmi amintesclătratul câinilor și zgomotul mașinii. Ce, ştiam euoare atunci [ceva] despre maşini? A fost uncamion mare, cu roţi mari. Mama avea vârsta de36 de ani. Era o femeie tânără, aptă de muncă.Când au venit să ne ridice, mama a leşinat. Solda-ţii au intrat brusc în casă şi imediat au început per-cheziţia. Au fost luate documente, fotografii, eicăutau pretutindeni, totul fusese răscolit. Probabil,părinţii au pus ceva de o parte, dar [în astfel de

condiţii] mama nu-şi putea aminti ce şi unde a pus.Mama a leșinat”22.

În memoria oamenilor a rămas pentru totdeaunamodul în care au fost transportaţi în Siberia şi nor-dul Kazahstanului: autorităţile i-au tratat ca „duş-mani ai poporului”, au fost lăsați fără hrană şi apă latimp, nu au existat condiţii sanitare elementare.Acele trenuri pot fi numite „ale morţii”: „Drumul afost un chin. În vagon era foarte multă lume – copii,bătrâni. Hrană nu ne dădeau decât nişte leoarcă,balanda, o dată în 24 de ore. Unii oameni aveauproduse alimentare cu ei, dar nu aveau unde găti[mâncarea]. Nu ştiu cine mai putea fi aşa chinuit,cum am fost noi. Viaţa omului aşa este: dacă ți-efoame să mănânci şi apă să bei, când ţi-e sete.Doamne fereşte ce a fost! Unii au murit, femeileleşinau. În tren erau păduchi, iar mama avea unpieptene cumpărat la ţigani şi ne pieptăna cu el,păduchii cădeau în tărâţă. Toate necesităţile lefăceam în vagon…”23

Locurile unde au fost deportați, încăperile pen-tru trai, supravieţuirea în iarna anilor 1949–1950,atitudinea localnicilor şi a autorităţilor faţă de noiiveniţi, condiţiile de muncă, hrana, îmbrăcămintea,ate nuarea regimului de reședință forțată, dupămoartea lui Iosif Stalin, și, în sfârşit, eliberarea dingulag, revenirea acasă şi dificultățile de reintegrareîn societate după revenirea la locurile de baștină,toate acestea constituie subiecte deosebit de impor-tante şi relevante în elucidarea istoriei deportărilorstaliniste.

Exprimăm convingerea noastră că rezultateleștiințifice obținute realizate în cadrul Programului

Colecția de volume „Arhivele memoriei”

54

de stat „Recuperarea şi valorificarea istorică amemoriei victimelor regimului totalitar comunistdin R.S.S. Moldovenească în perioada anilor1940–1941 şi 1944–1953” reprezintă o contribuțieinedită în domeniul ştiinţei istorice pentrucunoașterea fenomenului totalitarismelor.

note

1 Programul de stat „Recuperarea şi valorificarea isto -rică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist dinR.S.S. Moldovenească în perioada anilor 1940–1941,1944–1953” a fost elaborat de Centrul de Excelenţă al Insti-tutului de Istorie Socială „ProMemoria” din cadrul Univer-sităţii de Stat din Moldova, în mai 2014, şi aprobat de Con-siliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică dincadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei (înscris în Registrulde Stat al proiectelor din sfera ştiinţei şi inovării cu cifrul15.857.06.02F prin Hotărârea Consiliului Suprem nr. 101din 30 aprilie 2015). Programul de stat este implementat încadrul a două etape: 2015–2016; 2017–2018.

2 Colecția de volume Arhivele memoriei. Recuperareaşi valorificarea istorică a memoriei victimelor regimuluitotalitar-comunist din Republica Sovietică Socialistă Mol-dovenească. Memorii, documente, studii de caz, editori:Ludmila D. Cojocaru, Elena Postică, Lidia Pădureac, vol.I–III, Chişinău: Ed. Balacron, 2016.

3 V. Pasat, Trudnye stranicy istorii Moldovy.1940–1950-e gg. [Pagini dificile din istoria Moldovei.1940–1950], Moscova: Ed. Terra, 1994, p. 25.

4 V. Beniuk, Тotalitarism kak real’nost’: istoriko-poli-tilogiceskoe issledovanie na primere poslevoennoj Moldovy[Totalitarismul ca realitate: studiu istorico-politologic.Exemplul Moldovei postbelice], Chişinău: Ed. USM, 1998,s. 37.

5 Ibidem, s. 38.6 Ibidem, s. 39.7 Ibidem, s. 42.8 Ibidem, s. 43. La fel vezi: Efim Şalin, Vremurile în

care am trăit, Iaşi: Ed. Stef, 2016, p. 47.9 V. Beniuk, op. cit., p. 45.10 Istoria R.S.S. Moldoveneşti, redactor responsabil –

S.P. Trapeznikov, vol. II, Chişinău: Ed. Cartea Moldove-nească, 1970, p. 523.

11 I. Ţurcanu, Moldova antisovietică. Aspecte din luptabasarabenilor împotriva ocupaţiei sovietice. 1944–1953,Chişinău: Ed. Prut Internaţional, 2000, p. 75; Elena Postică,Rezistența antisovietică în Basarabia. 1944–1950,Chișinău: Ed. Știința, 1997, p.72.

12 A. Ţăranu, M. Gribincea, Victimele foametei: câteau fost? În: Fărâma cea de pâine, Chişinău: Ed. CarteaMoldovenească, 1990, p. 90.

13 V. Pasat, Trudnye stranicy istorii Moldovy…, p. 42.14 N. Fuştei, Persecutarea organizaţiei religioase

„Martorii lui Iehova”. Operaţia „Sever” (1951) în RSSM,Chişinău: Ed. Cuvântul-ABC, 2013, p. 102.

15 A.G. Morari, Pravda protiv vymysla. Kritika bur-juaznyh koncepcij pretvorenia v jizni leninskoj nacional’nojpolitiki KPSS v Moldavskoj SSR [Adevărul împotriva min-ciunii. Critica concepţiilor burgheze privind implementareapoliticii naţionale a PCUS în R.S.S. Moldovenească], Chişi-nău: Ed. Cartea Moldovenească, 1977. Ulterior, după dispa-riţia U.R.S.S.-ului, autorul acestei cărţi, profesorul AntonMoraru, s-a dezis public de afirmaţiile publicate în anii regi-mului sovietic.

16 V. Pasat, Trudnye stranicy istorii Moldovy.1940–1950-e gg…

17 Al. Moraru (editor), Victimele terorii comuniste înBasarabia. Rezistenţă ocupanţilor, arestări, torturi, întem-niţări, ucişi. Documente secrete sovietice, 1944–1954, vol. I,Chişinău: Ed. Iulian, 2010; Idem. Basarabia antisovietică.Documente privind rezistenţa naţională, blestemul deportă-rilor şi al „justiţiei” staliniste, Iaşi: Casa EditorialăDemiurg, 2009; „Operaţiunea Română” din RASS Moldo-venească în Marea Teroare stalinistă: 1937–1938 (editordr. Mihai Taşcă), Chişinău: Ed. Serebia, 2014; etc.

18 V. Pasat, Calvarul. Documentarul deportărilor de peteritoriul R.S.S. Moldoveneşti. 1940–1950, Moscova: Ed.Rosspen, 2006; Moldovenii sub teroarea bolşevică. Sintezeelaborate în baza materialelor Comisiei pentru studierea şiaprecierea regimului comunist totalitar din Republica Mol-dova, Chişinău: Ed. Serebia, 2010; Viorica Olaru-Cemîrtan,Deportările din Basarabia. 1940–1941, 1944–1956, Chişi-nău: Ed. Pontos, 2013 etc.

19 Pentru o bibliografie desfăşurată a memorialisticii şimemoriilor deportaţilor vezi: Românii în gulag. Memorii,mărturii, documente (editori: Anatol Petrencu, Ludmila D.Cojocaru, Lidia Pădureac), vol. I, Chişinău: Ed. Balacron,2014, p. 305–318.

20 Mai detaliat vezi: Ludmila D. Cojocaru, Deportărilestaliniste – o traumă a memoriei românilor basarabeni. În:Românii în gulag. Memorii, mărturii, documente…, vol. I,p. 319 şi urm.

21 Elena Postică (editor), Arhivele Memoriei. Recupe-rarea şi valorificarea istorică a memoriei victimelor regi-mului totalitar-comunist din Republica Sovietică SocialistăMoldovenească. Memorii, documente, studii de caz. Cerce-tări realizate în localităţile din sudul Republicii Moldova,vol. II, tom II, Chişinău: Ed. Balacron, 2016.

22 Marina Akopyani: Deocamdată, justiţia nu s-acopt… În: Ludmila D. Cojocaru (editor), Arhivele Memo-riei. Recuperarea şi valorificarea istorică a memoriei victi-melor regimului totalitar-comunist din Republica SovieticăSocialistă Moldovenească. Memorii, documente, studii decaz. Cercetări realizate în localităţile din centrul RepubliciiMoldova, vol. I, tom. 1, p. 131.

23 P. Curoş: Când ne-au deportat, plângea tot satul. În:Ibidem, p. 281.

55

La două decenii și jumătate de la declarareaindependenței, cercetarea complexă și sistematică amemoriei trecutului totalitar în Republica Moldovarămâne un deziderat al decomunizării și democrati-zării. Decomunizarea deplină și ireversibilă a fostpentru clasa politică un test al devenirii democra -tice, rămas neatins pană în prezent. Ca urmare, înRepublica Moldova s-a edificat o structură politico-instituţională hibridă, caracteristică societățilorpost-sovietice, care a determinat în mod ciclicnostalgii și salturi îndărăt, sporind distanța și multi-plicând discrepanțele dintre comunitățile concu renteale memoriei. În aceeași manieră, de la o guvernarela alta, clasa politică și-a elaborat o strategie oportu-nistă, preferând să treacă cu tăcerea temele grave aletrecutului și, mai curând, fiind interesată să-și „câr-pească” propriile mitologii.

Profesia istoricului în Republica Moldova, pânăacum câțiva ani, prin accesul restricționat la arhi velesovietice, împreună cu insuficiența resurselor alo -cate cercetărilor istorice și editării lor, a continuat săfie înțeleasă de demnitarii de stat doar ca o funcțiece trebuia să susțină și să legitimeze „linia partidu-lui” aflat la guvernare, istoricii fiind adesea sfătuițisă nu tulbure liniștea nomenclaturii (post)sovietice(„să nu răscolească trecutul”) și să nu provoace răz-bunarea victimelor.

Instituțiile statului post-totalitar, prin acțiunilelor, de fapt, sugerau ideea că nu-și vor trăda servito-rii, chiar dacă este vorba de perioada regimului tota-litar-comunist, acceptând, în fond, doar discuția des-

pre recunoașterea formală și compensarea parțială acostului averilor confiscate. În aceste condiții, apre-cierea nedocumentată, arbitrară sau tendențioasă aperioadei regimului totalitar-comunist și-a lăsat am -prenta asupra interpretărilor, afectând în mod directmemoria, starea și statutul victimelor care, în mareparte, au ales să-și păstreze în tăcere amintirile șidurerea.

Teroarea stalinistă, de fapt, a făcut parte din sis-temul totalitar sovietic focalizat pe exterminareasocietății civile și controlul total al modului și ca pa -cității de cugetare a oamenilor.

Politică represivă a statului sovietic țintea gru-purile de populație predefinite ca „dușmani declasă” sau „dușmani ai poporului”. Prin urmare, celemai grave forme de violență au fost aplicate părțiiactive a societății, părții cu cel mai mare potențial derezistență – intelectualii, membrii partidelor poli -tice, clerul, militarii, funcționarii publici. Mai mult,represiunile staliniste s-au extins și pe principiul derudenie, fiind reprimate familii întregi de la sugaripână la bătrâni, pentru a le elimina statutul social,influența publică și culturală.

Memoria și experiența istorică ne obligă să nereamintim în mod constant și să reflectăm asupratrecutului totalitar, istoria represiunilor comuniste șia rezistenței anticomuniste în diversele și variateleei forme fiind parte din memoria și istoria comună aromânilor. Atât timp cât mai sunt în viață supra -viețuitorii represiunilor comuniste, ai foameteiprovocate și deportărilor în masă, avem datoria să le

ce ne poate spune astăzi proiectulcercetarea memoriei represiunilor staliniste în Basarabia*

Virgiliu Bîrlădeanu**

*Comunicare susținută la manifestarea consacrată comemorării victimelor deportărilor staliniste din Basarabia și Bucovina de Nord cu prezentarea rezultatelor proiectului de cercetare „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar comunist din R.S.S. Moldovenească în perioada anilor 1940–1941 și 1944–1953” (4 iulie 2017, Aula Academiei Române)** Conf. univ., dr., secretarul științific al Programului de stat „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din R.S.S. Moldovenească în perioada anilor 1940–1941, 1944–1953”

56

cunoaștem, să le valorificăm și să le evocămexperiența de viață prin cercetări, publicații, dar șiprin relatări în presă, întâlniri și discuții.

„Memoria colectivă, în viziunea lui MauriceHalbwachs, nu este o metaforă, ci o realitate so -cială, transmisă și susținută prin eforturileconștiente și prin instituțiile grupului”.1 Îninvestigațiile interferențelor dintre memorie și isto-rie, Halbwachs consemna că memoria colectivă estetrecutul activ care formulează identități.

Proiectul de valorificare a memoriei deportări-lor în R.S.S. Moldovenească a fost conceput, în pri-mul rând, ca un proiect de istorie orală, invocând„funcția primordială a memoriei – aceea de recu-perare”2. Cercetările realizate în cadrul Programu-lui de stat, prin lărgirea fundamentelor teoretice șimodernizarea instru mentelor de inves tigație, auintegrat memoriile victimelor regimului totalitar-comunist în categoria surselor de valoare documen-tară, conferind cer cetărilor o dimensiune maicomplexă și mai convingătoare în reflectareaperioadei istorice și a mecanismelor de sovietizare,în mod special, a represaliilor politice, foameteiprovocate, colectivizării și deportărilor în masă,pentru a elucida esența regimului de ocupație şi,astfel, a-i condamna actele de genocid săvârșite.Studiile de teren au presupus interviuri semistructu-rate, dar şi colectarea de fotografii, acte din arhivapersonală, materiale însoţite de studii colaterale şisuplimen tare ale literaturii şi documentelor de ar -hivă care, în mod implicit, validează demersulinvestigaţiilor realizate.

De la primele colecții publicate,3 s-a consemnatfaptul că toate cazurile, luate împreună, sunt dovadarezistenței populației băștinașe faţă de ostilitatearegimului față de proprietatea privată, libertateagândirii, muncii oneste, demnitatea umană, iardiversitatea temelor abordate în interviuri oferăunghiuri noi de vedere pentru specialiștii preocupațide studierea totalitarismului, cercetarea aspectelorde cotidian, studii de gen sau cei interesați de inves-tigarea problemei identitare și strategiilor de comu-nicare în comunism.4

Amintirile băștinașilor scot din anonimat împre-jurări, trăiri şi emoții rareori împărtășite celor dinjur, mai ales, într-o manieră publică.5 Astfel, pentrua obține imagini complexe ale unei epoci istorice,cercetările memoriei victimelor represiunilor șideportărilor staliniste din R.S.S. Moldovenească încadrul Programului de stat au extins limitele crono-logice ale narațiunilor, reconstituirile biografice

înglobând amintiri „de până la deportare” și „dupărevenirea la baștină”. Această extindere s-a realizatprin includerea unei grile de întrebări suplimentare,menite să arunce lumină dincolo de momentele deintensitate traumatizantă și de suferință. A fost încu-rajat genul de amintiri despre viața cotidiană,școlarizare, condiții sanitare, relația cu băștinașii,interacțiunea cu instituțiile puterii, restabilirea legă-turii cu rudele, păstrarea tradițiilor și solidaritățiidentitare în pe rioada aflării în exil. Astfel, textelenarațiunilor prezintă deportările staliniste într-uncomplex cro nologic și evenimențial mai larg șiconțin informații despre cotidianul, credințele,tradițiile, idealurile, atitudinile din perioada interbe-lică, apoi din toată perioada de ocupație șisovietizare forțată a Basarabiei.

Sensibilitatea emoțională a memoriei depor -taților în textele interviurilor este transmisă prinnoțiuni de maximă intensitate (frică, speranță,credință, sacrificiu, umilință, bucurie, trădare). Eve-nimentele care au fost trăite cu maximă suferință –în cazuri mai rare, cele de fericire – sunt evidențiatede martori prin redarea repetată a emoțiilor („amplâns tot timpul”, „nu credeam că suntem eli be -rați”).6 Memoria afectivă a acestor oameni estemarcată până azi de sentimentul fricii. Frica a fostinoculată în conștiința basarabenilor continuu, de lamodul barbar de a tăbărî asupra gospodăriilor înnoaptea ridicării (arme, injurii, violență), adresareaagresivă față de membrii familiilor incluse pe listadeportării, violența aplicată față de femei, bătrâni,copii și continuând cu supravegherea foștilor„dușmani ai poporului” („îmi era frică tot timpul”,„ei aveau semne prin care știau că noi suntem dindeportați”, „frica de a fi excluși de la studii”), fricade a vorbi despre propriul trecut și, mai grav, de avorbi despre caracterul sistemului totalitar-represival regimului care a luat viața și a spulberat destinelezecilor de mii de români basarabeni.

Umilința este o latură emotivă a traumei, rele -vată în memoriile deportaților cu privire la depose-darea de proprietate privată și marginalizare, accesulextrem de limitat la resurse, condițiile sanitare mize-rabile din timpul drumului, foametea și cerșitul încondițiile deportării, îmbrăcămintea sumară.7

Locurile de deportare „pe vecie” a basarabenilorsunt menționate în mărturii ca un loc străin, neprie-tenos, necunoscut („surghiun”, „siberii de gheață”),geografia Uniunii Sovietice, fiind învățată pe viu cuochi de copii speriați printre gratiile ferestruicii

57

vagonului de marfă („aceștia-s munții Ural”, „amvăzut Volga”, „se zăreau cătune rusești”, „am fost perâul Irtyš”).8

Speranța întoarcerii a fost printre principaliifactorii care, în condiții vitrege, a alinat traumadeportării (gândul de a „apuca timpul ista [aldreptății]”, „noi știam că suntem pe veci, darsperam…”). Așa cum relevă memoriile colectate,basarabenii nu s-au împăcat cu situația de a fideportați și lipsiți de tot ce aveau moștenit, deșiviața pentru ei a fost o luptă și un sacrificiu conti-nuu. Prin munca istovitoare de pusă pentru a rămâne„gospodari” – statut social revendicat cu greu, chiarși după revenirea acasă – majoritatea familiilor auluat viața de la capăt de câteva ori („am venit deacolo – am fost în greutăți mari; am venit de la greuși aici era și mai greu!”).

În contrast cu imaginea „străiniei”, consemnămîn memoriile deportaților imaginile baștinei și alecasei părintești. Mențiunea lor frecventă în memoriipunctează conținutul tuturor amintirilor înregistrate,lăsând impresia unei vieți trăite paralel în două lumi:cea reală – a deportării și cea imaginară – a baștinei.Aceste trăiri s-au manifestat în cele mai diferitemoduri, locuri comune ale tuturor amintirilor suntancorările în calendarul și modul de viață de acasă:respectarea timpului sacru al sărbătorilor de acasă(„azi la noi în sat e Crăciunul”, „azi e Paștele”),celebrarea identității localității natale („dacă era

hramul satului la cineva, chemau în ospeție și ser-bau”), respectarea tradițiilor de botez, nunți, înmor-mântări.9 Un exemplu elocvent de solidaritate îlgăsim în ajutorul acordat conaționalilor, în pofidatuturor interdicțiilor, pentru a boteza și a cununacopiii. De fapt, trăirile religioase sunt dimensiuneaconstantă a amintirilor, reflectând resorturilecapacității de rezistență și de supraviețuire.

Pentru multe familii, așa cum relatează istoriilemărturisite, legea obiceiului era mai presus de oricelege sovietică, iar atitudinile și comportamentele seformau în dimensiunea valorilor de acasă („la noi,când se merge la cununie, se calcă pe covoraș […],așa și eu m-am cununat [în deportare], așa e dupălege”10). Sunt la fel de impresionante relatările des-pre petrecerea sărbătorilor de Sfintele Paști („fă -ceam pască”, „o sfințeau cu roua răsăritului desoare”). Lipsa bisericilor, mai bine zis distrugerea șiinterzicerea acestor locașuri, a provocat dileme șiretrăiri dureroase în memoriile celor deportați.Decesul celor apropiați era însoțit de impedimenteîn respectarea tradițiilor prin înmormântarea încimi tire improvizate sau în cimitirele altor comu -nități confesionale, iar condițiile climaterice greleau determinat înmormântări amânate, înhumăripeste alți defuncți sau, în unele cazuri, abandonareacadavrelor în pădure.11

Cifra exactă a persoanelor supuse deportărilordin perioada sovietică nu este cunoscută până în

Basarabeni deportați la tăiat pădure în localitatea Lesnaja Jurga, raionul Jurginsk, regiunea Tjumen, 1949Studiu de caz Nina Lupașcu, deportată din satul Trușeni

58

prezent. Istoricii, în aceste cazuri, operează cu da -tele organelor sovietice de represiune, care au dusevidența exclusiv pe durata operațiilor desfășurate.În afara listelor au rămas copiii născuți în drum sprelocul dislocărilor și pe întreg parcursul deportării.Lipsesc din liste persoanele care au fost nevoite săplece în locurile de deportări, pentru a-și reunifamiliile.12 La fel, nu este cunoscut numărul fami-liilor care s-au întors la baştină și, probabil, nu vomputea cunoaște vreodată câţi basarabeni s-au stinsdin viaţă în locurile deportării sau în drum sprelocurile detenţiei. Mai mult, după eliberare, nume-roase fa milii au fost impuse să se așeze cu traiul înafara baștinei, alegându-și locuri de reședință câtmai aproape posibil – în satele din Ucraina, situateîn imediata vecinătate a Moldovei. O parte dintrepersoanele deportate a fost nevoită să rămână încontinuare pe meleaguri străine.13 Pe parcursul cer-cetărilor, s-au făcut importante determinări privi-toare la soarta conaționalilor deportați în perioadaregimului comunist, volumele Arhivele memorieiconținând informații inedite care extind fonduldocumentar al cercetărilor, dar și numeroaseprecizări și complementări la volumele Carteamemoriei14.

Cercetătorii antrenați în studiile de teren de isto-rie orală au observat că memoriile deportaților auconstituit un vehicul cultural complex de tran s mi -tere a emoțiilor trăite. Oamenii care au avut aceastăexperiență dramatică nu-și pot relata memoriile fără

emoții și fără părtinire. Totuși, dincolo de atitudi nilesubiective, partizane sau contradictorii, s-a subli-niat, însă, responsabilitatea manifestată de fiecaredintre intervievați pentru trăirile împărtășite („Eu văspun cum o fost! Eu țin minte!”, „Eu nu pot uita șițin minte, ca azi”), cât și eforturile de a găsiînțelegerea intervievatorilor: „Știți, a murit unbătrân la noi în vagon și, cum mergea trenul – căera vara –, ca să nu se împută, l-au legănat de douăori și l-au aruncat afară… Îmi fac cruce, așa a fost!Și-au bătut joc de lume.”15

Victime ale regimului totalitar și martori ai mul-tor evenimente istorice, mulți dintre intervievațiinoștri rămân și astăzi protagoniști activi aiproceselor renașterii naționale, condamnânddeportările și regimul totali tar-comunist. Astfel,memoria ororilor și victimelor regimului totalitar-comunist în R.S.S. Mol do venească este întreținutăprin eforturi co mune, cultivată prin muncă de zi cuzi, inclusiv prin acțiuni coroborate ale domeniuluiacademic și societății civile.

Dincolo de neînțelegerile de ordin juridic saufinanciar cu care se confruntă până în prezent auto -ritățile din Republica Moldova în procesul de reabi-litare a victimelor deportărilor și represiunilor poli-tice, edificarea unei culturi comemorative de esențăeuropeană ar fi una dintre formele principale de(re)cunoaștere, de asumare și detașare de trecutulsovietic totalitar.

Femei deportate în 1949 din sudul Basarabiei, muncind la defrișarea pădurii în RASS Bureat-Mongolia

Studiul de caz Ilie Șupac, originar din satul Tvardița, raionul Ceadâr-Lunga

59

note

1 M. Halbwachs, The colective memory, New York, Ed.Harper & Row, 1980, p. 50.

2 P. Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea, Timișoara, Ed.Amarcord, 2001, p. 38.

3 Colecția de volume Românii în gulag: memorii,mărturii, documente, editori: Anatol Petrencu, LudmilaD. Cojocaru, Lidia Pădureac, Chișinău, Ed. Balacron, vol.I–II, 2014, 2015; la fel, vezi: colecția de volume Arhivelememoriei. Recuperarea şi valorificarea istorică a memo-riei victimelor regimului totalitar-comunist din RepublicaSovietică Socialistă Moldovenească. Memorii, docu -mente, studii de caz, editori: Ludmila D. Cojocaru, ElenaPostică, Lidia Pădureac, vol. I–III, Chişinău: Ed. Bala-cron, 2016.

4 Ludmila D. Cojocaru, Lidia Pădureac, „Deportărilestaliniste în Basarabia: memorii împărtășite”, în Românii îngulag, vol. II, 2015, p. 49.

5 Ibidem.6 Ludmila D. Cojocaru, „Deportările staliniste – o traumă

a memoriei românilor basarabeni”, în Românii în gulag, vol.I, 2014, p. 328.

7 Ibidem, p. 330.8 Ibidem. p. 324.9 Ibidem, p. 326.10 L. Pojoga, deportată în 1941 și, ulterior, în 1949, din

satul Costuleni, raionul Ungheni (Arhivele memoriei, vol. I,p. 257).

11 Ludmila D. Cojocaru, Deportările staliniste…, p.328–329.

12 Vezi studiile de caz: Vasile Morari (Arhivele memo-riei, vol. III, p. 271–304), Parascovia Rotaru, Ștefan Rotaru(Românii în gulag, vol. II, 2015, p. 191–214).

13 Elena Postică, „Memoriile – izvor de reconstituire aistoriei deportărilor în R.S.S. Moldovenească”, în Arhivelememoriei, editor Elena Postică, Chișinău, Ed. Balacron,2016, vol. II, p. 22.

14 Cartea memoriei. Catalog al victimelor totalitaris-mului comunist, Elena Postică (coord. și red. șt.), Chișinău,Ed. Știința, vol. I–IV, 1999–2005.

15 Tatiana Panaghiu, deportată în 1949 din satulDurlești, municipiul Chișinău (Arhivele memoriei, vol. I,p. 264–265).

Basarabeni deportați la combinatul de cherestea, localitatea Onoсhoj, RASS Bureat-Mongolă, [1950]Studiu de caz Anastasia Locoman (n. Slutu), originară din satul Leușeni, raionul Telenești

60

Cercetările istorice ale trecutului totalitar aucunoscut, în ultimul deceniu, schimbări semnifica-tive. Fenomenul copiilor reprimați ca „dușmani aipoporului”, abordat într-un cadru istorico-tematicgeneral al sistemului represiv sovietic, s-a impusîntr-un mod stăruitor în preocupările și atenția cer-cetătorilor, dar și ale publicului larg. Memoriile șiexperiența de viață a minorilor din familiile su -puse represiunilor au conturat fundamentul uneinoi probleme de cercetare.1 Studiile sociologicere levă rolul persoanelor din acest segment devârstă ca „actori sociali activi și agenți socialicreativi, asemenea adulților, reacționând cores-punzător vârstei și situațiilor, contribuind la pro-ducerea societăților adulte”2. În cadrul inves -tigațiilor represiunilor totalitar-comuniste, s-aconstatat că experiența individuală a copiilor careau trecut prin chinurile frigului și subnutriției, auvăzut cu ochii lor arestarea părinților, decesulmamei și al fraților mai mici s-a coagulat într-o„realitate concurentă” reprezentărilor propagandeisovietice3, adversă lozincilor despre „copilăriafericită în U.R.S.S.”4.

Cercetările sistemului represiv stalinist au avutdrept corolar investigația copilăriei în URSS.5 S-aconsemnat deseori că improvizarea noilor roluri șiidentități a facilitat supraviețuirea și socializareaunei părți din generația „copiilor dușmanilor declasă”, studiile însă s-au oprit rareori asuprarolurilor și impactului experienței deportării,

atitudinilor și percepției regimului, consecințelor lanivel individual.6 Experiențele de viață ale copiilordeportați din regiuni intrate în ocupația sovietică, înconformitate cu protocolul adițional secret al pactu-lui Ribbentrop-Molotov, sunt subiectul noilordemersuri istorice, care încearcă să le reconstituieparticularitățile, inclusiv prin exercițiul memoriei.7

Inițiativa în această direcție aparține cercetătorilordin statele baltice.8 Concluziile acestor studii relevăfaptul că copiii din familiile deportate, ca și „copiiistrăzii” sau copiii orfani, au avut o experiență dife-rită de cea trăită de persoanele adulte.9

În Republica Moldova, cercetarea memoriilorvictimelor represiunilor totalitar-comuniste relevăcaracterul lor traumatizant,10 valurile de deportări șifoametea provocată de autorități (1946–1947) fiindcele mai grave episoade din seria represiunilordesfășurate în Basarabia în perioada sovietizăriiforțate11. Astfel, în perioada anilor 1940–1941,1944–1953, sub pretextul „originilor nesănătoase”,în liste au fost incluși peste 20 000 de copiicondamnați la deportare „pe veci”.12 „Contingentulelementelor dușmănoase puterii sovietice” a fosttransportat în vagoane de marfă și plasat în așezăricu regim forțat de reședință sub supraveghereakomendaturii. Alimentarea tuturor persoanelor înprimii ani de deportare a fost exclusiv în limitelerației de pâine, copiii „dușmanilor poporului” fiinddeseori omiși din listele de aprovizionare în careerau înscrise doar persoanele antrenate în câmpulmuncii.

memoria sensibilă a unei experiențe traumatice – copiii gulagului*

Ludmila D. Cojocaru**

*Comunicare susținută la manifestarea consacrată comemorării victimelor deportărilor staliniste din Basarabia și Bucovina de Nord cu prezentarea rezultatelor proiectului de cercetare „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar comunist din R.S.S. Moldovenească în perioada anilor 1940–1941 și 1944–1953” (4 iulie 2017, Aula Academiei Române)** Conf. univ. dr., Universitatea de Stat din Republica Moldova

61

Colecțiile de documente de istorie orală din seria„Arhivele memoriei”13 atribuie memoriilor „copii-lor gulagului”14 valoarea de sursă istorică.

Studiile de caz, coroborate cu documente dearhivă, acte și fotografii din arhivele personale s-auconstituit în baza narațiunilor de istorie orală rela -tate de persoanele născute în anii ’30-40 ai secoluluitrecut și supuse deportărilor staliniste din R.S.S.Moldovenească în regiunile de est ale U.R.S.S.-ului.Interviurile au fost realizate în perioada anilor2010–2016, iar pentru a se evita, pe cât este posibil,discursuri „elaborate” și ancorate în metanarațiune,„memorii stereotipizate”15, s-a acordat prioritate„vocilor din mulțime” rămase în afara circuituluipublic, academic și a celui din mass-media.

Materialul înregistrat supus cercetării cuprindememoriile oamenilor despre vârsta copilăriei, când,forțați de circumstanțele extraordinare ale timpului,au fost puși în situația de a-și asuma roluri străinevârstei, statutului social, apartenenței etnice și valo-rilor culturale. În funcție de vârsta intervievaților,istoriile de viață coboară până în mijlocul perioadeiinterbelice – cu relatări despre tradițiile și modeleleculturale din întreg spațiul românesc, interferate cucele ale comunităților etnice ucrainene, găgăuze,bulgare sau maghiare; respectiv, din timpul celui deal Doilea Război Mondial – cu amintiri despre oro-rile Holocaustului, refugiul peste Prut, evacuareapopulației din fața frontului, epidemia de tifosexantematic și dezmățul și abuzurile Armatei Roșii.În cazul când memoriile sunt ancorate preponderentîn anii postbelici, amintirile reiterează greutățile dintimpul foametei, politica abuzivă a rechizițiilor lastat și desproprietărirea populației locale în scopulcolectivizării. Cei care la momentul deportării auavut vârsta până la trei ani în narațiuni fac frecventreferință la istoriile relatate de părinți, iar viața lorconștientă începe în mediul deportării, lipsurile șitrăirile dramatice din condițiile nefirești devenindpentru ei normalitate a vieții.

Dincolo de intensitatea emotivă și vitregia con-textului istoric, narațiunile de istorie orală, ca sursede studiu, oferă informații generoase la nivel depercepții, trăiri și atitudini din momentul produce-rii evenimentelor.16 Memoriile contribuie la înțe -legerea faptelor și a impactului deportărilor pe odurată lungă,17 urmărindu-se maniera în care esterememorată copilăria de către deportați peste ani,cum își evaluează ei astăzi experiența stigmatuluide „copil al dușmanilor poporului”. Luând în

considerație dimensiunea subiectivă a narațiunilorpersonale, am apreciat străduința intervievaților, camartori ai timpului, de a spune „realitățiletimpului” așa cum și le amintesc, dar și valoareaacestor mărturii ca produs complex al trăirilor per-sonale.18 Profunzimea fracturii sociale este contu-rată în mărturiile intervievaților prin referințele laperioada interbelică, percepută ca un trecut străin„civilizației sovietice”, apartenența la care deve -nise motiv de stigmatizare și acuzație politică.Imaginile acestei perioade sunt repere centrale înrememorările copiilor deportați. Astfel, MariaSajin, deportată în 1941, la vârsta de șase ani, înKazahstan, relatează: „Părinții au fost gospodari,nu știu cât pământ au avut, erau înstăriți de mijloc.Am avut casă [am avut], prin casă, am avut păsări,porc. Munceau la pământ, când nu dovedeau –luau lucrători la ajutor, îi plăteau…”19

Pentru familiile din mediul rural, respectareaunor valori tradiționale ca vrednicia muncii, pro-prietatea privată, sentimentul solidarității se rezumăla noțiunea „gospodar”, iar familiile înstărite care sebucurau de statut economic și social înalt sunt de -semnate prin noțiunea „chiabur”. Referirea frec -ventă la aceste calități de către intervievați puncteazădiscrepanța cu noile valori specifice societățiisovietice și resemantizarea noțiunii chiabur prinaplicarea stigmatului culac. Descrierea muncilorcotidiene este alternată cu amintiri ale timpuluisacru în comunitate, cum erau sărbătorile religioasesau evenimentele de familie, care indică asupralegăturilor de neam, rădăcinilor culturale, statutuluisocial.

Pentru a întreține „adevărata” imagine a fami-liei, în contrast cu cea impusă de puterea sovietică,intervievații relevă calitățile personale ale părințilorprin care aceștia au intrat în memoria comunității(„Tata a înființat spitalul din sat! După ce amrevenit din Siberia, toată lumea își amintea despretata...”20), știința de carte primită „pe timpul țaruluiNeculai” sau „la români”, mai ales în cazul mame-lor („pe atunci, fetele nu prea erau date la școală,dar părinții mamei au spus că ea numaidecâttrebuie să știe a scrie și a citi”21), vestimentația rafi-nată, pe potriva statutului („mama avea croitoreasăpeste Prut […] țin minte că avea rochie cu gherghefși pantofi făcuți la comandă, în Iași”22), gesturile debinefacere față de familiile sărace („toți copiii dinsat erau botezați de tata”23).

Perioada de sovietizare este punctată în amintiriprin excluderea socială a părinților prin politica de

62

expropriere, dezrădăcinare culturală și ateism, exter-minare fizică. Acuzarea de apartenență la categoria„culaci” a fost aplicată în cazul a 6312 gospodari,împreună cu membrii familiilor lor, printre care7864 de copii sub vârsta de 17 ani, ceea ce în seamnămai mult de jumătate din numărul total de 33 640 depersoane declarate ostile puterii sovietice între anii1940 și 1950.24

Repetarea aserțiunilor de genul „ne-au făcutcolaci” indică asupra aplicării stigmatului social dinpartea statului sovietic pe rol de acuzație politică.Tamara Lupușneac (născută Scobioală), deportată lavârsta de 11 ani din comuna Mălăiești, raionulRâșcani în regiunea Kurgan, rela tează: „Pentru cincihectare de pământ l-au pus «culac» pe tata. L-auridicat ca și cum l-au găsit că-i colac, l-au învinuitcă «la aista au lucrat oamenii» Au lucrat! Pentru cătata a lucrat la dânșii și ei i-au dat datoriaînapoi.”25

În pofida afirmației lui Stalin, din 1935, precum„feciorul nu răspunde pentru faptele tatălui”26,autoritățile sovietice au recurs frecvent la inoculareavinei colective. La scurt timp, sintagma „fiu/fiică deculac” ajunge să producă fiori de groază printrecopiii basarabeni. Mărturiile relevă succint cir -cumstanțele arestării părinților împreună cu copiiiminori și a femeilor însărcinate. Autoritățile, prinmecanismele de represiune, au articulat formele„alterității malefice”27, lăsând loc intimidărilor înadresa familiilor de deportați: „Băștinașii ne-auîntâlnit ca pe culaci: «Aceștia-s culaci, dușmani aipoporului!»”28

Stigmatizarea a lăsat amintiri traumatizante asu-pra copiilor ridicați atât din Basarabia, cât și din altepărți ale U.R.S.S.-ului. Menționăm că printre aceștiase aflau numeroase familii din regiunile anexate laImperiul sovietic, precum Ucraina de Vest, Letonia,Lituania și Estonia. Patriotismul sovietic propagat înanii celui de-al Doilea Războiului Mondial a creatspațiu și pentru stigmatul „trădători ai Patriei”,momentele de animozitate reflectând pregnantîndoctrinarea ideologică a copiilor. Victor Guțuleac,originar din satul Aluniș, raionul Râșcani, deportatla vârsta de nouă ani cu sora sa, în regiunea Kurgan,a fost plasat în casa de copii, unde a cunoscut cruzi-mea semenilor numai pentru faptul că era originardin Basarabia: „îşi băteau joc, mă chinuiau, măbăteau numai pentru că în timpul războiului odivizie din Siberia a trecut pe la noi și au distrus-oîn Pridnestrovie [Transnistria – rus.], da’ ei nu ştiaude Pridnestrovie, da’ de Basarabia.”29

În câțiva ani de aflare în regiunile estice aleU.R.S.S.-ului, infiltrarea profundă a propagandeisovietice în spațiul public, inclusiv în instituțiileșcolare, a lăsat urmări asupra percepției vechiuluistatut social, cel de gospodar și chiabur, cu conotațiede stigmat politic. Mărturiile de istorie orală relevăcă unii copii au proiectat asupra lor învinuirile pro-pagandei sovietice despre „originile nesănătoase”ale membrilor familiilor deportate, dat fiind căpărinții lor erau învinuiți drept „culaci” și „dușmaniai poporului”: „La școală ne spuneau despre PavlikMorozov. […] Mă furnica în spate când măgândeam că și părinții mei sunt culaci!”30

În același timp, narațiunile copiilor deportațirelevă cazuri de practicare a furtului din proprietateastatului pentru a supraviețui foametei și friguluiaspru.

Liudmila Poiată, deportată în 1949 din satulȚipala, raionul Ialoveni, rememorează: „De la ovreme, ne duceam la un atelier unde țineautractoarele și, ce nu pu teau tăia ei ziua, luam noiacasă noaptea […] știam că nu e voie, dar nu aveamîncotro”31.

Disonanța dintre valorile sovietice și statutulmarginalizant pentru persoanele neloiale adeterminat generația copiilor „dușmanilor po -porului” să învețe a manevra când și cui să spună„adevărul”. Peste ani, când l-am întrebat pe IonSavin, deportat în 1941 din satul Cruzești, raionulNisporeni în Kazahstan, de ce a trecut sub tăcere tre-cutul său de deportat în fața structurilor oficiale, răs-punsul a articulat explicit strategia de evitare astigmatului și, astfel, de a-și asigura calea îninstituțiile sovietice („altfel nu mă luau în ArmataSovietică”32); dumnealui a acceptat să mintăoficialitățile despre așa-numita frecventare a școliiîn timpul aflării în Kazahstan („altfel nu m-ar fi pri-mit la cursuri!”33) cu scopul de a evita alte situațiide marginalizare din partea statului sovietic. Con-statăm că strategiile de reinventare a sinelui (self-Sovietisation34), în special în cazul persoanelor cu„origini nesănătoase”, au devenit în curând „a douanatură a cetățenilor sovietici”35.

Atitudinea față de administrația sovietică esteilustrată prin amintirile despre intrarea trupelorarmate în teritoriile „eliberate”. Văzând soldatulromân retrăgându-se peste Prut și pe cel din ArmataRoșie forțând Nistrul pentru a anexa Basarabia, în1940, copiii din familiile deportate relatează trăiriintense rămase în memoria lor despre acest fapt.

63

Conform unor relatări, după retragerea în masă aadministrației și a elitei intelectuale, cei rămași înspațiul pruto-nistrean aveau păreri diferite privindnoua putere. Foarte curând, s-au înmulțit atitudinilecare exprimau reticența populației locale față deschimbarea regimului politic, precum și avertizăriledespre natura vicleană a puterii sovietice, vehicu-late anterior de refugiații din Transnistria care eraugoniți de foame și colectivizare în partea dreaptă aNistrului: „Hai, și-i trece Prutul! Aiștia nu-sde-aceia ruși care au fost. Aiștia-s lupi în piele deoaie!”36 Capii familiilor au sperat să poată evitaconfruntarea cu noua administrație, însă amintirilecopiilor relevă realități contrastante: „Tata nu aînțeles cu cine are de a face. […] Părinții credeaucă, dacă vor munci, vor reuși. Nu s-au ferit, nu aufugit. Ambii, în sânge erau patrioți! Nu au cedat șiau suferit foarte mult... Toată familia noastră a fostrepresată.”37

Substituirea elitelor sociale, culturale și politicecu marginali loiali statului sovietic a urmărit scopulde a facilita instaurarea noii puteri în regiunile ane-xate. Astfel, învățătorii din Basarabia au fostînlocuiți cu cadre aduse de peste Nistru sau din alteregiuni ale URSS-ului („după război, era unînvățător nou la școală, venit de pe la Nistru, căciașa vorbea, cu «șante»”)38. Dată fiind criza se rioasăde specialiști de așa-numita „limbă moldove -nească”, după evenimentele din 1941 și 1944,administrația sovietică a încercat să-i atragă pepuținii profesori de limba română rămași în Basara-bia, dar aceștia refuzau să predea noua disciplinășcolară. Elena Catelli, originară din satul Nico -laevca, raionul Sângerei, și deportată ulterior înregiunea Irkutsk, precizează că „nu erau învățătoride «limbă moldovenească» și au trimis din Rusiafoarte mulți”39.

Printre agenții sovietizării sunt menționațicomsomoliștii racolați din rândul tinerilor din sat, peseama cărora sunt trecute o serie de abuzuri din tim-pul politicilor fiscale și al rechizițiilor forțate la stat.Sub genericul luptei cu „elementele burghezo-moșierești” și al „implementării în viață” a politiciipartidului, structurile organizației comsomolistes-au dovedit a fi cele mai efective în promovareavalorilor sovietice în mediul rural.40

În ceea ce privește comportamentul violent alcomsomoliștilor, cât și al reprezentanților partidului,copiii au asistat la numeroase acte de abuzare amembrilor familiei, dar și de rezistență din parteapărinților și a persoanelor apropiate. Comsomoliștii

și activiștii de partid, în amintirile copiilor deportați,apar ca principalii executori ai politicii de so -vietizare și ca țintă a urii și rezistenței din parteafamiliilor deportate. Informația despre numele șifaptele consătenilor implicați în politica criminală astatului sovietic este rememorată fie din experiențapersonală, fie din cea a părinților. Este remarcabilătendința de a evita răzbunarea, în viziunea victime-lor care au supraviețuit deportării, unica formă dejustiție era cea divină: „«Dumnezeu o să-l judece!Eu nu sunt judecător!» Acestea erau cuvintele luitata…”41

Memoria traumatizată a copiilor deportați rețineși imaginea militarilor care au asistat la ridicareafamiliei și care erau responsabili să contracarezemanifestările de rezistență din partea populațieilocale. Eugen Mitrean, originar din satul Bădiceni,raionul Soroca, avea 11 ani în 1949, când i-a fostridicată familia: „Am dat să fug, dar unul dintresoldați a tras cu pușca în urma mea, brusc. Ținminte numai bubuitura deasupra capului... Nu m-animerit, dar sufăr toată viața de la sperietura ceea[plânge].”42

În multe amintiri, cruzimea soldaților a produsemoții de traumă profundă, înregistrate în detalii decopiii martori oculari: „Soldatul era rus și aveaarmă. Țin minte, pentru că așa a bătut-o pe o sorăa mamei mele cu patul puștii! Că nu voia să o lasepe mama să plece. Da’ soldatul s-a apropiat de soramamei și a prins a o bate… Și asta mi s-a întipăritîn ochi, că nu pot uita nici acum.”43

În pofida comportamentului violent, încurajatprin esența represivă a politicilor de stat, consem-năm cazuri de manifestare a compasiunii față defamiliile ridicate: „Mama stătea, de parcă nu s-arîntâmpla nimic... stătea nemișcatã [plânge!], eu amînceput să plâng. Era un covor mare la noi, darmama spunea că nu-i trebuie. Soldații au văzut cămama e în [stare de] șoc, au pus toate hainele înmașină… chiar ne-au ajutat. Când am ajuns lagară, soldații au luat bagajele noastre și le-au pusîn vagon. Datorită la acele lucruri noi amsupraviețuit prima iarnă în Siberia.”44

În acest context general, deși aflați la o vârstătimpurie, copiii din familiile „dușmanilor po -porului” își amintesc despre cazurile de solidarizarea consătenilor, rudelor, vecinilor, dincolo de op -țiunea politică făcută de fiecare dintre ei. Acesteacțiuni au servit drept modele de comportament și,la fel, de reflecție atunci când s-a pus problema asu-mării rolurilor promovate de regim. Pe altă parte,

64

peste ani, cei deportați încearcă să înțeleagă și să-șiexplice comportamentul localnicilor care i-au incluspe liste: „Poate nici ei nu erau de vină. Oameniierau de toate felurile atunci. Nimeni nu voia să-iapuce rușii pe dânșii de gât, să-i ducă în Siberia”45.

Marginalizarea socială încuraja copiii din fami-liile deportate să încalce restricțiile impuse de sis-tem. În pofida regimului de reședință forțată, a căreisfidare era interpretată de organele de forță ca tenta-tivă de evadare și era aspru pedepsită, copiii s-audovedit a fi mai flexibili și reușeau deseori să în -calce limitele prescrise de regim. În raport cu copiiideportaților, komendatura putea restricționa oriceieșire din teritoriu, inclusiv deplasarea în centreleraionale pentru probleme cotidiene sau în orașeleapropiate pentru probleme majore, cum ar fi conti-nuarea studiilor. Mai mult, komendatura urmăreainterdicția pentru acești copii de a-și continua stu-diile în capitalele republicilor unionale, în capitalaU.R.S.S.-ului.

Imaginea statului, promovată de actorii săi, șicaracterul violent al acțiunilor întreprinse de struc-turile oficiale au afectat pe durată lungă percepțiasovietizării pentru acest grup de vârstă. Cumexplicăm, totuși, cazurile de acceptare a valorilorsovietice printre reprezentanții generației de copiidescendenți din „dușmani ai poporului”? Erau roluriasumate, dat fiind circumstanțele represive sau eraustrategii de performare a loialității în schimbul rein-tegrării sociale? Care erau mecanismele de propa -gare a modelului sovietic și educare a Omului Nouîn contextul represiunilor staliniste? Proiectele șiactanții modernizării de tip sovietic au pus accentepe tânăra generație, dat fiind o vârstă propice de cul-tivare a noilor identități. Copiii din familiile de -portaților, la fel ca și cei din casele de copii sau dincoloniile de corecție prin muncă, nu au fost exclușicomplet din aceste proiecte ideologice și s-au aflatîn vizorul puterii, cu condiția reeducării, aderăriitreptate la mitul politic despre „copilăria fericită înU.R.S.S.”. În procesul de integrare a acestor copii în„comunitatea poporului sovietic”, mulți dintre ei autrăit în egală măsură experiența excluderii și cea areintegrării în sistem. Gheorghe Banaga, deportat în1949 din satul Minceni, își amintește: „Trei ani și ju -mătatea am stat numai în picioare: „Acesta estedușmanul poporului! Scuipați-l! […]. La lecțiile deeducație fizică îi puneau pe ruși, chinezi și pe kazahisă ne bată. Eram doi băieți și trei fete din Moldova.Am mâncat atâta bătaie! Veneam de seori plin desânge acasă, dar la o vreme m-a răzbit. Am deschis

ușa și, cu un gălătuș de lemn, le-am dat o bocă -neală, mă străduiam să nu-i lovesc în cap. Lalecțiile de istorie spuneau: «Ei au atacat UniuneaSovietică!» Și copiii prindeau ură pe noi. Nimic maiușor nu se cuibărește și nu se altoiește în om decâtura! Se adunau câte cinci-șase copii, uneori câtezece, și ziceau: «Să-i batem pe români!» Și cupenița ne înghimpau! Eram eminenți și pentruaceasta ne urau toți.”46

Regimul de reședință forțată și munca exte -nuantă în condiții extreme a redus timpul de comu-nicare între părinți și copii. Amintirile despre chipu-rile obosite, înghețate, slăbite de vlagă ale părințilorsunt prezente în majoritatea povestirilor de viață:„…lucrau și duminica. Pe tata aproape nu-lvedeam. Veneau seara târziu, iar la patru dimineațaîl trezea brigadierul cu câinele: vagoanele trebuiauîncărcate! Eșaloanele erau pe grafic! Cu felinar saufără, pe lună și fără lună – căci nu era încă electri-citate – vagoanele cu lemn trebuiau încărcate. Tatavenea de la lucru frânt de oboseală!”47 Totodată,obișnuiți de timpuriu să muncească pentru bunăsta-rea familiei, mulți copii au ridicat munca la condițiade virtute, aceasta devenind strategie principală desupraviețuire: „La Sosnovka, eu și fratele Petrea nulucram, pentru că eram la școală. Dar să nu gândițică noi nu ajutam! Cum ajutam? După lecții, gelu-iam coaja de pe bârnele de conifer, în fiecare zi. Șinu numai noi! Le este rușine la cei care au fostdeportați să spunã acum despre toate astea, dar așaa fost: toți munceau! Ca robii…”48 Din aceleașiconsiderente, copiii își ajutau părinții la suplinireanormelor de lucru, abandonând școala. În viziunealor, aceasta era o contribuție serioasă la bugetulfamiliei. Atingerea unei relative bunăstări le permi-tea să se detașeze de experiența umilitoare cândmergeau cu cerșitul pe la casele băștinașilor saucând erau marginalizați, din cauza vestimentațieimizerabile în primii ani de exil.

Metodele oficiale de educație prin muncă aOmului Nou prevedeau antrenarea copiilor în proce-sul muncii în timpul liber („noi sărbătoream mun-cind”, „mergeam cu școala la curățat pădurea, laadunat spicele”). Chiar dacă statul sovietic la niveloficial condamna exploatarea muncii copiilor, peda-gogia muncii și educația „dragostei pentru muncă”rămân elemente centrale de instruire în copilăriasovietică. Vacanța de vară, din luna mai până înoctombrie, era dedicată muncilor pe ogoarele kolho-zurilor.49 Ambiguitatea legii pentru cazurile deangajare a copiilor în câmpul muncii a fost un factor

65

în plus de descurajare, pe durată scurtă, așcolarizării primare și, respectiv, pe durată lungă, aînsușirii unei profesii. Activitățile și manualeleșcolare erau impregnate cu mesaje despre muncă,acordându-se preferință muncii fizice și mai puțincelei intelectuale. În majoritatea așezărilor speciale,komendatura era direct interesată în maxima mobi-lizare a populației exilate, inclusiv a copiilor de lavârsta de 12 ani, pentru realizarea planurilor de pro-ducere în asociațiile agricole, industria forestieră,chimică sau piscicolă.50

Pe durata deportării, partea cea mai mare dinsarcinile educării „corecte” a tinerei generații a fostdelegată instituțiilor școlare. Antrenarea copiilordeportați în procesul de școlarizare avea rolul săofere imaginea unei copilării „firești”, cât mai apro-piate mitului politic despre „copilăria fericită înU.R.S.S.”.

Caracterul performativ al acestei dimensiuni asovietizării poate fi identificat mai ales în fotogra fiiledin arhivele de familie ale persoanelor intervievate.Narațiunile orale însă pun în evidență alte realități:caiete improvizate din ziare vechi, cerneală coloratăcu funingine, mobilier școlar confecționat din acatis-tul scos de la biserică și pereți ai clasei decorați cuportretele conducătorilor de partid („pe pereți eraunumai portretele lui Stalin și Lenin, și Molotovera”51). Elevii erau instruiți să cunoască harta Uni-unii Sovietice în ansamblul panteonului de eroi șiconducători de partid, imaginea lor era plasată deasu-pra oricărui cadru național și funcționa în termenipan-sovietici: „Pe vremurile celea chiar și PavlikMorozov era un erou pentru mine. De ce? Pentru căașa era scris în carte! Știu că mai târziu s-a aflat des-pre el că a fost trădător, că și-a trădat părinții, dartoți aceștia sunt pentru mine eroi, pentru că eu amcrescut cu ei. Toate duceau atunci spre acesteidealuri. În școală aflam despre toate astea, dincărți.”52

Propagarea patriotismului sovietic a fost susținutăde o serie de instrumente educaționale, precummanualele din clasele primare la disciplina „Limbarusă” care era predată cu titlul de „Limba maternă”(Rodnaja Reči – rus.). Acest manual este prezent înmemoriile copiilor basarabeni deportați, impuși săparcurgă procesul de școlarizare în limba rusă. Astfel,în cazul copiilor deportați în 1941, școlarizarea s-aconfruntat cu bariere lingvistice duble („Ne-au che-mat în cancelarie și ne-au spus să nu mai frecventăm,dacă nu știm limba rusă”53). La fel, am constatat, căla periferiile U.R.S.S.-ului, procesul de rusificare înspațiul public abia demarase și predarea în școli se

făcea în limba locală (tătară, kazahă), copiii basara-beni au fost nevoiți să însușească limba băștinașilor:„În 1943 am mers în clasa întâia. Clase în limba rusănu erau, numai în limba kazahă. Eu am școala medieterminată acolo: șapte clase, în limba kazahă.”54

În astfel de cazuri, învățarea limbii ruse s-a pro-dus în exclusivitate pentru comunicarea cu actoriistatului sovietic, dar în perimetrul culturii locale.Consemnăm aici, ca trăsătură comună, cunoaștereaslabă a limbii ruse de către populația locală, atât înMoldova, cât și în Asia Centrală, și articularea„accentului local” în actul sovietizării. De altfel,rusificarea în procesul de școlarizare este punctulcentral din memoria copilăriei deportaților.Cunoașterea limbii ruse devine condiția supra -viețuirii în deportare și condiția integrării sociale.Toate disciplinele școlare erau predate în rusă, demulte ori fără manual. Duși în exil de pe băncileșcolii, în 1949 și 1951, chiar dacă cunoșteau alfabe-tul chirilic, acestor copii li s-a impus să abandonezeșcoala sau să repete anul școlar.

Narațiunile deportaților conțin numeroase amin-tiri despre organizațiile politice pentru copii. Nereferim aici la organizația de pionieri și la rolul ei încondițiile gulagului sovietic. Percepția acestei struc-turi este una complexă, în funcție de împrejurări.55

Pentru mulți copii din familiile deportaților basara-beni, organizația pionierească era mijloc de discipli-nare: „probabil, am fost pionier, dar am uitat despreasta.”56 La altă extremă sunt cazurile cândorganizația pionierească exploata tendința fireascăcopiilor, mai ales la vârsta adolescenței, spreafirmare și evaluare pozitivă a sinelui: „La școalănu am fost pionier. Și încă culaci! Nu voiam,Doamne ferește! Ăștia erau dușmanii mei. Dușmaniimei ăștia erau! Când mă uitam la portretele celeacu Lenin și Stalin și cu Marx și Engels, intuitivînțelegeam că aiștia-s dușmanii mei. Iată, aiștiași-au bătut joc de mine, de părinți și de atâta noisuntem în Siberia.”57

Alte sentimente din perioada de însușire aidentității sovietice sunt redate în amintirile celorcare și-au dorit integrarea în societatea sovietică.Încercăm să punctăm aici două situații distincte,raportate la atitudinea copiilor față de statutul demembru al organizației pionierești: cel performat șicel asumat. În primul caz, vorbim despre o loiali tateperformată, în scopul debarasării cu orice preț destigmatizarea pe care o trăiau părinții. În pofida ori-ginilor sociale „nesănătoase” și a stigmatului„dușman al poporului” impus de regim, accederea în

66

rândurile pionierilor era o barieră relativ ușor dedepășit („toți erau pionieri atunci!”). Deseori,intervievații povestesc despre conflictul pe care-laveau cu părinții, aceștia interzicându-le să depunăjurământul de pionier și să poarte cravata roșie, maiales acasă, în spațiul privat al familiei.

Adesea, socializarea sovietică era marcată depractici și ritualuri festive din cadrul calendaruluioficial. Memorate, printre cele mai des menționatesărbători sovietice, sunt: 7 Noiembrie, Ziua Con -stituției și 1 Mai. Aceste sărbători reprezentau reali-tatea paralelă, disonantă cu sărbătorile din familie,preponderent religioase: Crăciunul, Paștele, Hramulsatului din localitatea de baștină. Respectarea celordin urmă era reprimată prin atitudinea statuluisovietic față de biserică. Interdicțiile de a participala sărbătorile religioase puteau determina, în anu -mite cazuri, distanțarea între generații, mai ales întregenerația nepoților și cea a buneilor, ultimii conti-nuând să respecte calendarul religios în limitelevieții private și departe de ochii puterii sovietice(„fiecare familie avea câte o iconiță de-acasă; bu -nica avea una micuță, cu care s-a întors acasă”58).

De altfel, experiența celor deportați la o vârstăfragedă sau a celor născuți în deportare nu implicăamintiri care ar oferi o imagine alternativă rea -lităților sovietice. Memoriile acestora sunt ancorateîntr-o copilărie „sovietică”, în opinia lor – o

„normă” de trai asumată. Educați în instituțiile destat circumscrise teritoriului de domiciliere forțată apărinților, acești copii au fost în cea mai maremăsură marcați de rigorile sociale, culturale și poli-tice ale sistemului sovietic. Mulți dintre ei au urmatîndemnul de afiliere la organizațiile pionierești și,ulterior, la cele de partid din inițiativă proprie și dinambiția afirmării personale în sistemul de valorisovietice.

Practicile represive de sovietizare în Basarabiaau avut consecințe grave asupra vieții persoanelorminore descendente din familii de „dușmani aipoporului”. Copiii, deportați și condamnați de rândcu părinții, au fost impuși să se adapteze rolurilor,instituțiilor și rețelelor sociale străine. EducareaOmului Nou dicta încadrarea în mediul social și cul-tural doar prin învățarea limbii ruse, declarate limbămaternă, prin performarea loialității politice și prac-ticarea autocenzurii. Atitudinea sistemului represivfață de copiii deportați prin aplicarea politicilor dedeznaționalizare reflectă esența societății sovietice,iar narațiunile copiilor educați în anii de instaurare aputerii sovietice conțin trăiri, atitudini, evenimente,care relevă viziunea individuală a acestora asupratrecutului, experiența lor de confruntare cu sistemulde educație represivă. Chiar și atunci când copiii,descendenți din familiile „dușmanilor de clasă”, auperformat sau dacă și-au asumat noile transformări,

Copii de deportați în localitatea Ferma nr. 5, raionul Al’menevo, regiunea Kurgan, 1952Studiul de caz Nina Radu (prima din dreapta, rândul din față)

67

Copii din familii deportate, localitatea Baraški, regiunea Tjumen, 1952Studiul de caz Ion Candu (al treilea din dreapta, rândul din față)

Copii deportați din Basarabia, Ucraina și Lituania, ținând în mână manualul școlar „Rodnaja reči” [Limba maternă – rus] Cătunul Belaja Rečika, raionul Jurginsk, regiunea Tjumen, 1953

Studiul de caz Nadejda Pascal (prima din stânga, rândul din față)

68

amintirile lor, discursurile și strategiile aplicate înviața cotidiană, dezvăluie detașări și fracturipronunțate în identitatea inoculată de statul sovietictotalitar.

note

1 Catriona Kelly, Children’s World: Growing Up inRussia, 1890–1991, London: Yale University Press, 2007;Ann Livschiz, Growing Up Soviet: Childhood in the SovietUnion, 1918–1958, Stanford: Stanford University, 2007;Deborah Hoffman, The Littlest Enemies: Children in theShadow of the Gulag, Bloomington: Slavica Publishers,2008; Nick Baron (ed.), Displaced children in Russia andEastern Europe, 1915–1953: ideologies, identities, expe -riences, Nick Baron Leiden: Brill, 2016.

2 W.A. Corsaro, The Sociology of Childhood, Bloo -mington: Indiana University Press, 2014, p. 4.

3 Catriona Kelly, Malen’kie graždane bol’šoj strany:internacionalizm, deti i sovetskaja propaganda, „Novoeliteraturnoe obozrenie”, 2003, Nr. 60(2), s. 218–251.

4 Lisa A. Kirschenbaum, Small Comrades: Revolutio -nizing Childhood in Soviet Russia, 1917–1932, New York:Routledge Falmer, 2001; Sheila Fitzpatrick, Everyday Sta -linism: Ordinary Live in Extraordinary Times: SovietRussia in the 1930s, Oxford: Oxford University Press,1999; Urie Bronfenbrenner, John C. Condry, Two Worlds ofChildhood: US and USSR, New York: Russell Sage Foun-dation, 1970.

5 Cathy A. Frierson, Semyon S. Vilensky (eds), SilenceWas Salvation. Child Survivors of Stalin’s Terror and WorldWar II in the Soviet Union, London: Yale University, 2015;Marta Craveri, Anne-Marie Losonczy, Trajtoires d’enfancesau goulag. Mémoires tardives de la déportation en URSS,„Revue d’histoire de l’enfance «irrégulière»”, vol. 14,2012, p. 193–220; Inna Shikheeva-Gaister, Deti vragovnaroda. Semejnaia hronika vremen kul’ta ličnosti,1925–1953, Moskva: Vozvraščenie, 2012; Michael Kaz-nelson, Remembering the Soviet State: Kulak Children andDekulakisation, „Europe-Asia Studies”, vol. 59(7), 2007,p. 1164–1177; Svetlana Leont’eva, Trudovoe detstvo,„Otečestvennye Zapiski”, Nr. 3, 2003, s. 323–332; JeffreyBrooks, Thank You, Comrade Stalin! Soviet Public Cul -ture from Revolution to Cold War, Princeton: PrincetonUniversity Press, 2001; Olga Litvinenko, James Riordan(eds), Memories of the Dispossessed. Descendants ofKulak Families Tell their Stories, Nottingham: BramcotePress, 1998.

6 N. Baron, Violence, Childhood and the State: NewPerspectives on Political Practice and Social Experience inthe Twentieth Century, in Displaced children…, Nick Baron(ed.), Leiden: Brill, 2016, p. 273.

7 M. Kaznelson, Nick Baron, Memories of Displace-ment: Loss and Reclamation of Homeland in the Narrativesof Soviet Child Deportees of the 1930s, în Displaced chil-dren…, p. 100.

8 Irena Kurtinaityte, Vidmantas Zavadskis, Children ofSiberia: Memoirs of Lithuanian Exiles, Kaunas: NaujasisLankas, 2013; Sandra Kalniete, With Dance Shoes in Sibe -rian Snows, Champaign: Dalkey Archive Press, 2009;Tomas Balkelis, Deportations, Ethnicity and Identity Me -moirs of Children Deportees, 1941–1952, „Lituanus.Lithua nian Quarterly Journal of Arts and Sciences”, vol.51(3), 2005, p. 40–75.

9 T. Balkelis, Ethnicity, Identity and Imaginings ofHome in the Memoirs of Lithuanian Child Deportees,1941–1953, în Displaced children …, p. 249.

10 Ludmila D. Cojocaru, Deportările staliniste –traumă a memoriei românilor basarabeni, în Românii îngulag: memorii, mărturii, documente, A. Petrencu et al. (ed.),vol. I, Chișinău: Ed. Balacron, 2014, p. 319–337.

11 Viorica Olaru-Cemîrtan, Deportările din Basarabia1940–1941, 1944–1956, Chișinău: Ed. Pontos, 2013.

12 Condițiile în care s-au desfășurat deportările șimodul în care s-a dus evidența lor determină caracterul dis-cutabil al numărului de victime enunțat de organele sovie -tice. Fără a desemna categoria de vârstă copii, Valeriu Pasatindică asupra unei cifre de peste 5000 de familii basarabeneridicate în deportarea din 1941 (vezi: Valerij Pasat, Trudnyestranicy istorii Moldovy, 1940–1950, Моskva: Ed. Теrra,1994, s. 147–148); pentru deportările în masă din 1949, seoperează cu datele propuse de Gheorghe E. Cojocaru –11 899 de copii (vezi: Gheorghe E. Cojocaru, Operaţiunea„Sud”: culegere de documente, Chişinău: Ed. Bons Offices,2010, p. 243); pentru valul de deportări din 1951, datele sta-tistice disponibile indică frecvent asupra numărului de 799de copii deportați din R.S.S. Moldovenească (vezi: ValeriuPasat, Calvarul. Documentarul deportărilor de pe teritoriulR.S.S. Moldoveneşti 1940–1950, Moskva: Ed. Rosspen,2006, p. 395).

13 Colecția de volume Arhivele Memoriei. Recuperareaşi valorificarea istorică a memoriei victimelor regimuluitotalitar-comunist din Republica Sovietică SocialistăMoldovenească. Memorii, documente, studii de caz, editori:Ludmila D. Cojocaru, Elena Postică, Lidia Pădureac,vol. I–III, Chişinău: Ed. Balacron, 2016..

14 Sintagma „generația gulagului” și/sau „copiii gulagu-lui” a devenit consacrată în Republica Moldova la începutulanilor ’90 din secolul trecut, dat fiind retorica comemorativăși, mai ales, memorialistica publicată între timp (vezi:Constantin Bobeică, Copiii gulagului, „Co lumna”, nr. 1–4,1994, p. 41–45; Sergiu Grossu, Copiii gulagului: Cronică acopilăriei oprimate în URSS, Chișinău, Ed. Muzeum, 2002;Olga Bulat, Copiii gulagului, rămaşi nedreptăţiţi, „Ziarul deGardă”, 14 iunie 2012, p. 1, 7).

15 V. Bîrlădeanu, Ludmila Cojocaru, Memoriecolectivă şi practicile memoriei în Republica Moldova: operspectivă de cercetare istorică, „Revista de Istorie aMoldovei”, nr. 1, 2009, p. 22–31; Ludmila Cojocaru, Po li -tical Liturgies and Concurrent Memories in the Context ofNation-Building Process in Post-Soviet Moldova: the Caseof „Victory Day”, „Interstitio. East European Review ofHistorical Anthropology”, special issue Memory, Historyand Identity in Bessarabia and Beyon”, J.R. Cash, I.Livezeanu (guest eds), vol. I(2), 2007, p. 87–116.

69

16 Mary Jo Maynes et al., Telling Stories: The Use ofPersonal Narratives in the Social Sciences and History,London: Cornell University Press, 2008, p. 67.

17 Cathy A. Frierson, Introduction, în Silence Was Sal-vation…, p. 7.

18 Mary Jo Maynes et al., op. cit., p. 40–41, 147–153.19 Maria Sajin (a.n. 1936), deportată în 1941 din

localitatea Strășeni în regiunea Kazahstan.20 I. Candu (a.n. 1943) deportat, în 1949, din satul Min-

gir, raionul Hâncești în regiunea Tjumen.21 Elena Bliuc (a.n. 1933), deportată, în 1949, din satul

Sudarca, raionul Dondușeni în regiunea Habarovsk.22 Liubovi Pojoga (a.n. 1930) deportată, în 1941 și

1949, din satul Costuleni, raionul Ungheni în regiuneaKazahstan.

23 Parascovia Corobcov (a.n. 1926) deportată, în 1941,și ulterior în 1949, din satul Curluceni (azi, Făgureni),raionul Strășeni în Kazahstan.

24 Valerij Pasat, Trudnye stranicy…, s. 342. 25 Tamara Lupușneac (a.n. 1937), deportată în 1949 din

satul Mălăiești, raionul Râșcani în regiunea Kurgan. 26 Таtiana Smirnova, „Syn za otca ne otvečeaet”. Pro-

blemy adaptacii detej „social’no čuždyh èlementov” v posle-revoliucionnom ob ščestve (1917–1936 gody), în Ro ssia v XXveke: liudi, idei, vlast’, Моskvа: Rosspen, 2002, s. 172–193;Idem, „V proishoždenii svoem nikto ne povinen...”? Pro -blemy integractii detei „social’no čuždyh èlementov” vposlevoennoe rossijskoe obmščestvo (1917–1936 gg.), „Ote-čestvennaja istoria”, Nr. 4, 2003, s. 28–42.

27 Smaranda Vultur, Istorie trăită, istorie povestită.Deportarea din Bărăgan, 1951–1956, Timișoara: Ed.Amarcord, 1997, p. 32.

28 Gh. Bunescu (a.n. 1942) deportat, în 1949, din satulLogănești, raionul Hâncești în regiunea Tjumen.

29 V. Guțuleac (a.n. 1938) deportat, în 1949, din satulAluniș, raionul Râșcani în regiunea Kurgan.

30 Nadejda Pascal (a.n. 1943) deportată, în 1949, dinlocalitatea Durlești în regiunea Tjumen.

31 Liudmila Poiată (a.n. 1934) deportată, în 1949, dinsatul Țipala, raionul Ialoveni în regiunea Tjumen.

32 I.Ch. Savin (a.n. 1928) deportat, în 1941, din satulGrozești, raionul Nisporeni în Kazahstan.

33 Ibidem.34 Balázs Apor et al., The Sovietization of Eastern Eu -

rope: New Perspectives on the Postwar Period, Washington:New Academia Publishing, 2008.

35 Sheila Fitzpatrick, Tear Off the Masks! Identity andImposture in Twentieth-Century Russia, Princeton: Prince-ton University Press. 2005, p. 5.

36 Liubovi Pojoga (a.n. 1930) deportată, în 1941, șiapoi în 1949, din satul Costuleni, raionul Ungheni înKazahstan.

37 V. Fetescu (a.n. 1937) deportat, în 1941, din satulChițcanii Vechi, raionul Telenești, în Kazahstan.

38 Liudmila Poiată (a.n. 1934) deportată, în 1949, dinsatul Țipala, raionul Ialoveni, în regiunea Tjumen.

39 Elena Catelli (a.n. 1937) deportată, în 1949, din satulNicolaevca, raionul Sângerei, în regiunea Irkutsk.

40 Sheila Fitzpatrick, Tear Off the Masks!..., p. 63–64.41 Gh. Bunescu (a.n. 1942) deportat, în 1949, din satul

Logănești, raionul Hâncești, în regiunea Tjumen.42 E. Mitrean (a.n. 1938) martor al deportărilor din

1949 din satul Bădiceni, raionul Soroca. 43 Tamara Lupușneac (a.n. 1937) deportată, în 1949,

din satul Mălăiești, raionul Râșcani, în regiunea Kurgan.44 Elena Catelli (a.n. 1937) deportată, în 1949, din satul

Nicolaevca, raionul Sângerei, în regiunea Irkutsk.45 Gh. Bunescu (a.n. 1942) deportat, în 1949, din satul

Logănești, raionul Hâncești, în regiunea Tjumen.46 Arhivele Memoriei, vol. I, p. 104.47 Nadejda Pascal (a.n. 1943) deportată, în 1949, din

localitatea Durlești în regiunea Tjumen.48 Ibidem.49 Svetlana Leont’eva, op. cit.50 W. Bell, The Gulag and Soviet Society in Western

Siberia, 1929–1953, phd diss., University of Toronto, 2011,p. 55–62.

51 Tamara Lupușneac (a.n. 1937) deportată, în 1949,din satul Mălăiești, raionul Râșcani, în regiunea Kurgan.

52 Șt. Rotaru (a.n. 1946) deportat, în 1949, din satulPelinia, raionul Râșcani, în regiunea Irkutsk.

53 Elena Bliuc deportată, în 1949, din comuna Su -darca, raionul Dondușeni, în regiunea Habarovsk (Româniiîn gulag, editori: Anatol Petrencu, Ludmila D. Cojocaru,Lidia Pădureac, Chișinău, Ed. Balacron, vol. II, 2015,p. 169.)

54 Maria Sajin (a.n. 1936) deportată, în 1941, din loca-litatea Strășeni în Kazahstan.

55 Svetlana Leonti’eva, Deti i ideologia: pionerskij slu-čeaj. Prezentacija k vystupleniu na seminare „Кul’turadetstva”, Мoskva, 11/05/2007.

56 Elena Catelli (a.n. 1937) deportată, în 1949, din satulNicolaevca, raionul Sângerei, în regiunea Irkutsk.

57 Gh. Bunescu (a.n. 1942) deportat, în 1949, din satulLogănești, raionul Hâncești, în regiunea Tjumen.

58 I. Candu (a.n. 1943) deportat, în1949, din localitateaMingir, raionul Hâncești, în regiunea Tjumen.

70

Rezultatele cercetării științifice din cadrul Pro-gramului de stat „Recuperarea și valorificarea istori-că a memoriei victimelor regimului totalitar-comu-nist din R.S.S. Moldovenească în perioada anilor1940–1941, 1944–1953” oferă un spectru larg desurse documentare privind fenomenul deportărilor.1

Mărturiile de istorie orală, redate prin experiențetrăite la persoana întâi, sunt însoțite de documentedin arhivele fostelor organe sovietice de represiuneși din patrimoniul de familie al persoanelor intervie-vate. Aplicarea metodei interviului semistructurat aîncurajat relatarea experienței deportărilor din dife-rite perspective ale vieții: realitățile cotidianului,trăirile emoționale, reprezentările individuale și degrup, marginalizarea social-culturală și, respectiv,strategiile de supraviețuire, intervenția cercetătorilorcontribuind astfel la elucidarea specificului traumeiîn cazul persoanelor deportate.

Interviul semistructurat, foarte apropiat deinterviul psihanalitic, are la bază un discurs marcatde asociații libere, cercetătorii intervenind discretîn narațiunea personajelor.2 Acest discurs impuneîntrebarea privind acuratețea amintirii: în ce mă surăpovestea vieții acoperă faptul istoric pro priu-zis?Dintr-o perspectivă psihologică, trauma psihicăreprezintă orice episod existențial care depășeșteresursele psihice de gestionare a acestuia. Studiileconsacrate în domeniu atrag atenția asupra relațieicomplexe dintre aspectul subiectiv-obiectiv al măr-turiilor de istorie orală și susțin ideea că trauma nureprezintă doar un fapt istoric concret, ci mai

degrabă impactul faptului istoric asupra psihiculuiși asupra parcursului existențial al individului.3

Dimensiunea subiectivă a traumei este reflectată șiîn registrul temporalității. Fischer și Riedesser con-cluzionează că o situație traumatică nu se încheieatunci când trece amenințarea reală sau atunci cândfaptul obiectiv traumatic a fost consumat și cătrauma presupune mai degrabă o desfășurare pro -cesuală: „Situațiile traumatice nu iau sfârșit dupăscurgerea timpului obiectiv și nici nu se termină dela sine atunci când evenimentul traumatic atrecut”4. Reflecțiile asupra unei dinamici specificetraumei tot mai mult converg spre concluzia cătrauma nu poate fi încadrată exclusiv în repereobiective. În acest sens, conceptul de transmiteretran sgenerațională a traumei devine un laitmotiv alstudiilor dedicate acestei problematici în ultimiiani, care prezintă trauma ca un fenomen complex,în care „obiectivul” și „subiectivul”, „conștientul”și „inconștientul” coexistă, fenomenul traumaticavând de cele mai multe ori un parcurs insidios,greu de reprezentat într-o formulă statică sau sta-tistică.5

Studiul de față propune valorificarea documen-telor de istorie orală ca surse complexe de studiere adimensiunii traumatice în cazul deportărilor dinR.S.S. Moldovenească. Cercetarea abordează aso-cierea liberă a discursului și consemnarea mărturii-lor traumatice ca repere centrale în „cuantificarea”traumei deportărilor regimului totalitar-comunist.Pentru acest studiu au fost analizate douăzeci și

perspective psihologice în cercetareamemoriei deportărilor staliniste*

Zinaida Bolea**

*Comunicare susținută la manifestarea consacrată comemorării victimelor deportărilor staliniste din Basarabia și Bucovina de Nord cu prezentarea rezultatelor proiectului de cercetare „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar comunist din R.S.S. Moldovenească în perioada anilor 1940–1941 și 1944–1953” (4 iulie 2017, Aula Academiei Române)**Conf. univ. dr., Universitatea de Stat din Republica Moldova

71

patru de interviuri realizate în cadrul Programului destat, iar pentru analiza materialului a fost utilizatăanaliza de conținut.6

Deportările în r.S.S. moldovenească – destinul psihic al unei traume nevorbiteO trăsătură specifică a deportărilor forțate din

R.S.S. Moldovenească este imposibilitatea de averbaliza trăirile legate de experiența traumati -zantă, deportările reprezentând destinul psihic alunei traume nevorbite. Or, este cunoscut faptul căverbalizarea traumei reprezintă condiția fundamen-tală pentru elaborarea materialului traumatic. Cândspunem verbalizare, ne referim la invitația oficiali-zată de a vorbi despre traumă, dar și la faptul căaceastă invitație nu asigură de una singură elibera-rea de ororile trăite, ci permite doar constituireaunui parcurs de gândire.

Gampel susține că tăcerea reprezintă oconsecință firească în cazul vio lențelor sociale însensul în care „oroarea produce tăcere”7. Tăcereaeste aleasă conștient și in conștient ca strategie desupraviețuire și are semnificații multiple.

În cazul deportărilor exista interdicția oficialăde a vorbi despre deportări, dar tăcerea asupra trau-mei era asumată de populația deportată și dintr-operspectivă protectivă asupra propriului destin și adestinului propriilor urmași. Mărturiile celordeportați confirmă această presupoziție. ValeriaGrișcenco, originară din satul Ghetlova, raionulOrhei, afirmă:

„În familia noastră, despre suferințele tatei nus-a vorbit niciodată, că el nu a vrut să vorbească.Nici eu n-am vorbit copiilor mei despre câte am trasnoi cu mama după ce l-au luat pe tata! […] În viațăstrașnic ne temeam să spunem! Nimeni n-a știut.N-am deschis gura. Doamne ferește, să afle cinevala serviciu. Ne temeam să nu găsească prin arhivesau…”

Destrămarea U.R.S.S.-ului și aducerea în prim-planul discuțiilor publice a crimelor sistemului tota-litar a adus cu sine permisiunea asumată de persoa-nele deportate de a vorbi comunității, iar, în unelecazuri, de a le vorbi pentru prima oară și propriilorcopii. Astfel, Eugen Banaga, martor al deportărilorstaliniste din 1949, își amintește:

„Eu la copiii mei abia acum, în anii ’90, le-ampovestit toată istoria. Nu puteam, că erau la școalasovietică. Nu puteam! De-acum când feciorul și

fiica au stat mai mari, le-am povestit. «Cum așa,tăticule?» Am fost foarte închiși despre viața noas-tră ce am trecut-o.”

Dimensiunea traumatică a fenomenului deportărilorAnaliza interviurilor realizate în cadrul Progra-

mului de stat relevă în cazul tuturor persoanelordeportate o istorie traumatică. Crocq defineștetrauma psihică drept „[…] fenomen de perturbarecare se petrece în interiorul psihismului, în urmaexcesului de excitații exterioare în cazul unui eve -niment subit, violent și agresor care trece prinefracție dincolo de mecanismele de apărare aleacestui psihism”8.

Această efracție a mecanismelor de apărare, capunct de maximă trăire a unor realități de nere -prezentat și de neconținut sub impactul trauma -tismelor, este atestată în mărturiile persoanelordeportate: „Când au venit să ne ridice, mama aleșinat. În noaptea în care am fost deportat, eu ampierdut darul vorbirii, am muțit”9; „Tata a pierdutcunoștința. Așa s-a inimat [emoționat], că a pierdutcunoștința”10.

Fenomenul deportărilor este reprezentativ șipentru conceptul de politraumatizare, care se referăla situațiile în care acționează, fie simultan, fie suc-cesiv, diferite evenimente traumatizante.

Conceptele de traumă cumulativă și trau -matizare secvențială sunt clarificatoare pentruînțelegerea politraumatizării. Conceptul de traumăcumulativă desemnează o înșiruire de evenimentesau circumstanțe traumatice ori subtraumatice caredetermină o acumulare de tensiune psihică și slăbi-rea Eului.11

Traumatizarea secvențială se referă la existențadiferitor straturi simptomatice, care se pot ordonadupă diferite valuri de persecuții.12 Ea presupune o„coerență traumatică”, în sensul în care fiecare trau-matizare nouă actualizează traumatizările vechi.Interviurile realizate în cadrul proiectului de istorieorală validează ipoteza unei politraumatizări încazul deportărilor: exilul care a durat ani de zile,mutarea dintr-un loc în altul, deportarea repetată,speranța legată de revenirea la baștină și traumatiza-rea repetată prin interdicțiile de a se stabili înlocalitățile de baștină, frica ce a durat până lasfârșitul anilor ’80 de a nu fi descoperit statutul dedeportat.

72

Deportările reprezintă o traumă în care o pon -dere semnificativă o au traumatismele relaționaleși narcisice. Puget vorbește despre starea deamenințare psihică ce însoțește violența socială șipolitică și accentuează importanța implicăriicomunității ca factor fundamental în elaborareatraumei.13 Atunci când mediul social justifică şisusține teroarea, suferința este impregnată supli-mentar de un element depresiv sever care derivădin atitudinea comunității; în situaţia în caremediul utilizează funcţia sa de protecţie sau deînsoţire, rămâne suferinţa deprivărilor și a teroriipropriu-zise, dar susținerea mediului va diminuasemnificativ detresele ce țin de aspectele rela -ționale și narci sice.14

Analizând mărturiile persoanelor deportate,constatăm că în reprezentările acestora „Celălalt”este un personaj clivat. Pe de o parte, sunt invocațiconsăteni, băștinași din locu rile deportării, soldațicare au fost înțelegători și i-au ajutat – realități careau reprezentat un factor important de reziliență. Înacelași timp, în discursul persoanelor deportate îiregăsim pe cei care au putut fi influențați de ma -nipularea sistemului represiv și care sunt descrișica fiind purtătorii unor reacții dușmănoase.

Propaganda sovietică încerca să convingăpopulația neatinsă de deportări de faptul că,în tr-adevăr, concetățenii lor deportați le eraudușmani și meritau represiunile la care erau supuși.Respectiv, putem suspecta că sistemul represivcomunist a organizat astfel lucrurile încât să fieintroduse animozități severe în sânul comunității șisă fie posibilă actualizarea unor stări arhaice mar -cate de invidie, ură, rivalitate etc. Astfel, în dis cursulpersoanelor deportate sunt invocate atitudini șisituații care au statutul de traumatisme relaționale:

1) Lipsa empatiei și a compasiunii („Nu a datvoie măcar o pâine să ne luăm de mâncare acesta,care era din sat: «Lasă, că nu vă trebuie vouă, că osă vă ducă acolo, la urșii cei albi, și o să văhrănească, urșii cei albi o să vă mănânce»”15).

2) Suferința derivată din constatarea trădării dinpartea consătenilor.

3) Confruntarea cu materialul unor mituri și ati-tudini fantasmatice arhaice („Părinții tăi au băutsânge de om!”16).

4) Situații de manifestare brută a animozitățiisociale („Așa vă trebuie că v-au ridicat, acum o săfiți și voi săraci…”17).

Traumatismul social aduce cu sine nu doar pro-blema morţii, a dispariției, a pierderii – realitățiregăsite și în cazul traumatismelor naturale sau teh-nice.

Violența socială implică suplimentar tematicarușinii, umilinței – realități care definesc traumatis-mul narcisic. Când ne referim la suferința narcisică,identificăm în memoriile deportaților situații care audeterminat răni narcisice profunde. În primul rând,stigmatizarea și încercarea de a le impune forțat oimagine socială denigratoare prin desemnare cafiind „culac”, „dușman al poporului”. Procesul deanulare a gândirii și de actualizare a stărilor arhaiceprimitive la nivelul relațiilor umane a presupus șielaborarea unor mituri dezumanizante despredeportați: „Când ne-au dus, la cei de pe loc le-auspus că vin oameni care mănâncă oameni – liudoedî –și atunci ei fugeau de noi și noi de dânșii”18.

Noua imagine și noul statut social atribuitedeportaților trebuiau întărite cu comportamente caresă definitiveze schimbarea impusă. Respectiv,deportarea a presupus plasarea persoanelor într-uncadru existențial prin care să fie impuși la gesturiumilitoare de supraviețuire, precum cerșitul, princare era profund lezată demnitatea umană pentrufamiliile de foști gospodari și lideri de comunitate:„Mama umbla prin oraș cu cerșitul, cu fetița înbrațe și cu cinci copii după ea și lumea ne dădea săbem apă, așa fără bani, apă... [lacrimi]”19; „Șiatunci eu luam băieții de mână – pe Pavel și pe Afa-nas – unul într-o mână și altul în alta și mă duceamprin aulul cela cu cerutul, că știam oleacă limbalor”20.

La fel, condițiile impuse persoanelor deportateafectau etica și morala lor umană și creștinească:„Vreau să vă spun cum femeile din vagon plângeau.Trebuia să te duci afară în vagon. Le acopereau cuo pătură, un șal... Ele plângeau, erau religioase,erau cu rușine... ”21.

Rănile narcisice erau derivate și din atitudinidezumanizante și umilitoare: „Femeile nu voiau săcoboare, eram în câmp deschis, au început săplângă, nu știau unde să se ducă cu copiii. Eii! S-ausuit vreo doi soldați și au început a le azvârli ca pelemne din vagon pod otcos [sub unghi]”22.

O realitate cu impact major asupra integritățiinarcisice este și aducerea la stări de totală neputințăși umilință a celor deportați. „La un moment dat,tata a venit singur acasă și, pentru prima dată înviață, l-am văzut plângând”, dar și umilințe narci -

73

sice impuse prin răsturnarea ordinii sociale șirelaționale: „Mama a lucrat paznic la propriacasă…”23

travaliul doliului și memoria traumatizantăTravaliul doliului reprezintă procesul prin care o

persoană își trăiește suferința legată de pierdere,fiind caracterizat de pierderea interesului, tristețe,inhibiții și, totodată, de un efort de găsire a unuisens, de adaptare la noile realități. A trăi posibilita-tea doliului după o pierdere sau după un traumatismconstituie o condiție fundamentală pentru depășireatraumatismului.

Realitățile violențelor sociale demonstrează că,în cazul acestora, doliul este deseori imposibil. Kaëscompară catastrofele naturale, tehnice cu celesociale și menționează că, în cazul celor dintâi,doliul este posibil – ceea ce se întâmplă poate fireprezentat și elaborat, iar în cazul catastrofelorsociale, travaliul doliului este de lungă durată,uneori imposibil.24 Mai întâi de toate, pentru căteroarea implică tăcerea și înghețarea afectivă caforme de supraviețuire. Apoi, violența socială blo-chează formarea legăturilor, gândirea, identitatea,vine cu o suferință în plus care ține de relațional, de„Celălalt” – element fundamental pentru constitui-rea umanului și a sănătății psihice.

Imposibilitatea elaborării doliului va aveaimpact și asupra memoriei fie prin păstrarea intactăa traumatismului, cu toată încărcătura emoționalăaferentă, fie printr-o detașare nefirească de eveni-mente sau chiar uneori uitarea lor.

Freud vorbește despre fenomenul refulării –tendința psihicului de a uita neintenționat experiențecare depășesc capacitatea individului de înțelegereși elaborare. Materialul refulat rămâne accesibilconștiinței, în anumite situații existențiale, fiindposibilă întoarcerea refulatului.25

Janet a descris tulburările de memorie legatede traumatizare și a diferențiat amneziile post ex -pozitorii și hipermneziile.26 Traumatismele so -ciale trăite la limita vieții, caracterizate de poli-traumatizări, de o traumatizare longitudinală, lacare se adaugă imposibilitatea verbalizării acestortraume, mențin vii în memoria individuală eveni-mentele traumatice, amintirile fiind încărcate deafecte ma sive.27 Traumaticul se poate „memoriza”și printr-o modalitate paradoxală – prin amneziitotale sau parțiale asupra evenimentelor trauma -tice, prin nedorința de a vorbi sau de a actualizatrăirile.

Kaës afirmă că traumaticul se poate revela prinabsența evenimentelor traumatice sau prin anularealor „unele evenimente nu lasă urme în experienţe,sunt ca un ne-eveniment, ca un alb care nu solicităinhibiţie sau refulare”28. Despre această memorietraumatică în negativ relatează și Betea, referindu-sela deportările etnicilor germani în U.R.S.S.,menționând că intensitatea traumei psihice legate dedeportare este, poate, cel mai bine exprimată prinrefuzul majorității supraviețuitorilor contactați de apovesti despre deportare.29

Mărturiile deportaților consemnate și valori fi -cate în cadrul Programului de stat reprezintădis cursuri în care este atestată o memorie traumati-zantă. Memoria traumatizantă a persoanelor depor -tate, care abundă în detalii ce descriu experiențeinumane și nevoia lor de a vorbi despre traumă, con-trastează cu tăcerea și indisponibilitatea pentru gân-direa traumei deportărilor de către o parte considera-bilă a comunității. Această atitudine ține de o reacțiecontratransferențială firească – apărarea psihică deevenimentele traumatice de negândit, de momentelede teroare care sunt greu de suportat pentru psihiculuman, fiind implicate mecanisme defensive, precumnegarea, raționalizarea, înstrăinarea.

Elaborarea traumatismului deportărilor stalinistedin R.S.S. Moldovenească reprezintă un travaliu delungă durată, iar în majoritatea cazurilor inițiativaunei confruntări psihoterapeutice cu aceste eveni-mente le revine descendenților. Studiile realizate înbaza muncii psihoterapeutice relevă că în a doua saua treia generaţie de deportaţi persoanele se decid săîntreprindă un lucru psihoterapeutic personal.30

Deschiderea ultimei generații spre un demerspsihoterapeutic este precedată de un proces lent dementalizare a traumatismului de către generaţiileprecedente. Această mentalizare este legată de reve-nirea în timp a capacităţii de gândire a realitățilortrăite, blocate de traumatism. Cererea terapiei estemotivată inconştient de dorinţa de a scăpa de desti-nul programat în virtutea automatismului transmite-rii transgeneraţionale a traumei.

considerații finaleFenomenul deportărilor staliniste din R.S.S.

Moldovenească comportă traumatisme multiple,acestea fiind identificate în mărturiile persoanelordeportate: deportarea propriu-zisă, supraviețuirea lalimită la locul deportării, pierderea persoanelorapropiate și pericolul iminenței propriei morți,

74

revenirea acasă și trauma pierderii vechiului cadruexistențial, umilința legată de ascunderea statutuluide deportat timp de mai multe decenii. Astfel,deportările prezintă caracteristici descrise prin con-ceptul de politraumatizare, caracterizându-se printr-otraumatizare longitudinală și prin imposibilitateaunei descărcări emoționale.

Împărtășind premisa conform căreia trauma nuse referă la un fapt istoric concret, ci are o istorielongitudinală proprie, care presupune efecte delungă durată, trăite inclusiv transgenerațional, consi-derăm că fenomenul deportărilor din R.S.S. Moldo-venească, în mod special, comportă această logică atemporalității traumatice, dată fiind absența unorcondiții suficiente care ar fi permis elaborarea trau-mei.

Traumatismul fenomenului este accentuat devalențele sale relaționale, reprezentând o traumăsocială care implică heterodistructivitatea în formebrute, perturbând, uneori fundamental, relațiileumane. Acest aspect relațional al traumatismului afost accentuat prin manipulare din partea sistemuluirepresiv, care a reușit să actualizeze stări arhaicedificil de gestionat de către psihism.

Sistemul represiv comunist, prin strategii demanipulare psiholo gică, încerca să anuleze din psi-

hicul uman acele trăiri care ar fi avut potențialul dea umaniza pornirile heterodistructive prin capacita-tea de a trăi vinovăție, remușcare, doliu, dorință dereconciliere și de reparație.

Traumatismul relațional al deportărilor a fostînsoțit și de un traumatism narcisic. Dimensiuneanarcisică în trauma deportărilor a fost accentuatăprin deposedarea de statut și de poziție socială, darși prin construirea unui cadru existențial marcat decondiții profund umilitoare pentru condiția umană.

Memoria persoanelor deportate este marcată deamintiri traumatizante, care derivă din atrocitateatrăirilor ce își păstrează, peste decenii, actualitateaafectivă. Lipsa unor condiții de elaborare a traumeia menținut această memorie traumatizantă și a avutimpact asupra parcursului existențial și a per -sonalității deportaților. Realitatea unor condiții deelaborare psihică (verbalizare, empatizare, solidari-zare, reconciliere, reparație) ar putea transformaaceastă memorie traumatizantă de grup într-omemorie asumată de întreaga comunitate, care săasigure gândirea în comun a traumei și, prin urmare,depășirea acesteia.

Materialele de istorie orală permit identificareași consemnarea trăirilor traumatice, relatate prinprisma subiectivității fiecărui protagonist. Această

Femei deportate din Basarabia în localitatea Tajšet, regiunea Irkutsk [1950]Studiul de caz Ovidiu Mitrofan, satul Grozești, raionul Nisporeni

75

Deportaţi moldoveni, estonieni şi ruşi lângă mormântul comun din satul Vdovino, regiunea Novosibirsk, 23 iunie 1956

Studiul de caz Apolinarie Vataman, deportat în 1941 din satul Ghica Vodă, raionul Drochia

istorie subiectivă vine să întregească istoria deportă-rilor. Mai mult decât atât, din analiza materialelorobservăm că aceste subiectivități construiesc retro -spectiv o istorie comună, validată de similaritateadintre amintirile persoanelor deportate. Con -siderațiile contemporane asupra traumei, inclusiv atraumei sociale, presupun obligativitatea coabităriidimensiunilor subiectivă și obiectivă atunci cândexistă intenția înțelegerii unui fenomen social trau-matic.

Istoria deportărilor a fost acoperită de tăcerepentru un timp îndelungat. Această traumă fiindîmbrăcată în raționamente social-umaniste, s-aufăcut încercări conștiente oficiale din parteaautorităților și, cel mai des, inconștiente din parteasocietății de a uita, nega, raționaliza acest momentdramatic.

Indiferent de motive și semnificații, tăcerea păs-trează traumatismul treaz, intact, elaborarea traumeiși doliul fiind posibile doar grație unui proces deverbalizare și de gândire comună a traumei. Astfel,condițiile verbalizării sunt de o importanțăcovârșitoare în elaborarea traumatismului deportări-lor staliniste din R.S.S. Moldovenească.

Programul de stat „Recuperarea și valorificareaistorică a memoriei victimelor regimului totalitar-

comunist din R.S.S. Moldovenească în perioada ani-lor 1940–1941, 1944–1953”, fiind unul care aco perăîntregul spațiu geografic al Republicii Moldova,constituie la nivel simbolic o invitație din parteaCeluilalt, care reprezintă Statul, Legea, Comunita-tea, de a vorbi despre traumatismul deportărilorregimului totalitar-comunist.

Readucerea fenomenului deportărilor în spațiulreflexiv al comunității pentru a facilita un procescomun de elaborare a traumei reprezintă un dezide-rat-necesitate pentru întreaga comunitate, pornindde la premisa că impactul traumatic a atins toatăpopulația spațiului pruto-nistrean – atât persoanelesupuse represiunilor, cât și persoanele implicate înasistarea sistemului represiv, precum și restulpopulației afectate de propaganda sovietică în capa-citatea lor de înțelegere și elaborare a acestor eveni-mente, dar și a propriei istorii și identități.

note

1 A. Petrencu, L. Cojocaru, L. Pădureac, editori, Româ-

nii în gulag. Memorii, mărturii, documente, vol. I,

76

Chișinău: Ed. Balacron, 2014; Arhivele memoriei, ed.L. Cojocaru, vol. I, tom I, Chișinău, Ed. Balacron, 2016.

2 L. Cojocaru, „Deportările staliniste – o traumă amemoriei românilor basarabeni”, în Românii în gulag,vol. I, p. 321.

3 G. Fischer, P. Riedesser, Tratat de psihotraumatolo-

gie, Bucureşti, Ed. Trei, 2001, p. 114; Q., L. Crocq,Șaisprezece conferințe despre traumă, București, Ed. Trei,2014, p. 58.

4 G. Fischer, P. Riedesser, op. cit., p. 70.5 N.P. Kellerman, Transmission of Holocaust Trauma –

An Integrative View, în „Psychiatry”, vol. 64(3), 2001,p. 256; I. Kogan, Evadarea din sine. Încălcarea granițelor

și dorința de comuniune, București, Ed. FundațieiGenerația, 2007, p. 24; C.F. Alford, Subjectivity and the

intergenerational transmission of historical trauma: Holo-

caust survivors and their children, in: „Subjectivity”,vol. 8(3), p. 261.

6 N. Cojocaru, Cercetarea calitativă, Chișinău: CEPUSM, 2010, p. 99–102.

7 Y. Gampel, „Violence sociale, lien tyrannique ettransmission radioactive”, în Psyhanalyse du lien tyra -

nnique, Paris, Ed. Dunod, 2003, p. 106. 8 Q.L. Crocq, op. cit., p. 18.9 Vezi: cazul Marina Akopyani, Arhivele memoriei,

vol. I, tom. I, 2016. 10 Vezi: cazul Gheorghe Bunescu, Românii în gulag,

vol. I, 2014. 11 M. Khan, Le Soi cache, Paris, Ed. Gallimard, 1976,

p. 79.12 G. Fischer, P. Riedesser, op. cit., p. 122.13 J. Pujet, „Etat de menace et psychanalyse. De

lʼéstrange structurant à lʼéstrange aliénant”, în Violence

d’état et psychanalyse, Paris, Ed. Dunod, 1989, p. 10–15.14 Ibidem.15 Vezi: cazul Maria Grozavu, Românii în gulag, vol. I,

2014.16 Vezi: cazul Vasile Fetescu, Românii în gulag, vol. I,

2014.17 Vezi: cazul Tatiana Panaghiu, Arhivele memoriei,

vol. I, tom I, 2016.18 Vezi: cazul Ion Savin, Arhivele memoriei, vol. I,

tom I, 2016.19 Vezi: cazul Vasile Fetescu, Românii în gulag, vol. I,

2014.20 Vezi: cazul Ion Savin. 21 Vezi: cazul Vasile Fetescu.22 Vezi: cazul Ion Savin. 23 Vezi: cazul Pavel Curos, Arhivele memoriei, vol. I,

tom I, 2016.24 R. Kaes, „Ruptures catastrophiques et travail de la

mémoire”, în Violence, p. 200.25 S. Freud, „Refularea”, în Psihologia inconștientului,

București, Ed. Trei, 2000, p. 84.26 Janet, apud: G. Fischer, P. Riedesser, op. cit., p. 32.27 G. Fischer, P. Riedesser, op. cit., p. 118.28 R. Kaes, op. cit., p. 190.29 L. Betea, Țărmurile memoriei: povestea de viață,

amintirea urmașilor, memoria colectivă, în „Societal andPolitical Psychology International Review”, vol. 3(2), 2012,p. 23.

30 Z. Bolea, A. Nacu, Perspective psihanalitice asupra

dimensiunii traumatice în deportări, în „Studia UniversitasMoldaviae”, nr. 9(99), 2016, p. 178.

77

În 1940, Uniunea Sovietică a impus regimul deocupaţie în Basarabia, cerând în mod ultimativ eva-cuarea administraţiei româneşti. Sovietizarea pentrubăștinași a însemnat arestări și condamnări neînte-meiate, foamete și deportări, fiscalitate excesivă șicolectivizare forţată – toate pentru a instaura o eco-nomie, o societate și un regim totalitar comunist.După disoluția U.R.S.S.-ului, istoricii au dezvăluitnatura criminală a regimului stalinist instaurat înBasarabia, investigațiile atestând în conștiința colec-tivă o memorie copleșitoare a foametei din anii1946–1947, cercetările fenomenului în modprioritar direcționându-se spre cercetarea arhivelor,iar majoritatea studiilor1 și culegerilor de docu -mente2 au fost publicate la sfârşitul anilor ̓80, înce-putul anilor ̓90 ai secolului XX. Totodată, mărturiilepersoanelor care au supravieţuit acestui fenomentragic au pătruns în spațiul public prin publicațiiperiodice3 și culegeri de studii tematice,4 subiectulfiind frecvent readus în lucrările memorialistice,semnate de persoane care au trecut experiențeledeportării5. Prin aplicarea acestor achiziții – valori-ficarea documentele de istorie orală și coroborareaacestora cu materialul de arhivă – cercetările feno-menului foametei provocate de autoritățile sovieticeau fost redimensionate și readuse în actualitate, încadrul unor noi abordări și proiecte de cercetare.Scopul acestui studiu este de a identifica aspectelefundamentale ale procesului de recuperare, valorifi-care şi rememorare a experienţei traumatice a supra-vieţuitorilor foametei şi a pune în evidenţă statutulnedeterminat al victimelor foametei, profunzimea

traumei provocate de foamete, remanența miturilorpropagandistice, lipsa practicilor imuabile privindcomemorarea victimelor şi persistenţa educaţieiocazionale în acest domeniu.

Statutul de victimă al persoanelor care au sufe-rit foametea (1947–1947) în Republica Moldova areun conţinut nedeterminat. Debutul anevoios al pro-cesului de rememorare a tragediei foametei este cau-zat, în mare parte, de lipsa unor eforturi constantedin partea mediului social și academic, în vedereascoaterii din anonimat şi plasării în spațiul public aîncărcăturii emoţionale care este purtată de memoriafoametei. Până astăzi nu există un cadru legal princare să fie recunoscută vina statului sovietic față depersoanele care au cunoscut experiența foametei dinR.S.S. Moldovenească în anii 1946–1947.

În Legea Republicii Moldova, din 8 decembrie1992, privind reabilitarea victimelor represiunilorpolitice, este absentă orice formă de referire la per-soanele care au suferit în perioada foametei, stipu-lând doar „represiunea politică”, definită, la art. 1,drept „curmarea de vieţi omeneşti, măsurile de con-strângere întreprinse de către stat faţă de cetăţenidin motive politice, naţionale, religioase sau so cialesub formă de privaţiune de libertate, deportare, exi-lare, trimitere la muncă silnică în condiţii de limi tarea libertăţii, expulzare din ţară şi lipsire de cetăţenie,expropriere, internare forţată în instituţii de psihia-trie, sub altă formă de limitare a drepturilor şi liber-tăţilor persoanelor declarate periculoase din punctde vedere social pentru stat sau pentru regimul poli-tic, realizate în baza deciziilor organelor de statadministrative, judiciare şi extrajudiciare”6. Drept

Foametea din r.S.S. moldovenească(1946–1947) între memorie şi istorie*Lidia Pădureac**

*Comunicare susținută la manifestarea consacrată comemorării victimelor deportărilor staliniste din Basarabia și Bucovina de Nord cu prezentarea rezultatelor proiectului de cercetare „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar comunist din R.S.S. Moldovenească în perioada anilor 1940–1941 și 1944–1953” (4 iulie 2017, Aula Academiei Române)** Conf. univ. dr., Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi

78

urmare, supraviețuitorii foametei au fost lăsați înafara prevederilor Legii din 1992 privind victimeleregimului totalitar-comunist, iar inerțiile social-politice și-au lăsat amprenta asupra modului dereflecție privind trauma provocată de foamete.7 Înstudiile de istorie orală constatăm adesea inhibareaamintirilor despre foamete, oamenii fiind frustraţi,din cauza sentimentului de vinovăție pentru fapteleşi gândurile de atunci. De rând cu aspectul moral-juridic al acestei probleme, s-au profilat, astfel,impedimente suplimentare pentru cercetarea ştiinţi-fică în baza materialelor de istorie orală. Martorii șisupraviețuitorii tragediei preferă mai curând să tacădecât să vorbească.

Programul de stat „Recuperarea și valorificareaistorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din R.S.S. Moldovenească în perioada ani-lor 1940–1941, 1944–1953” (coordonator – dr. hab.,prof. univ. Anatol Petrencu), lansat în anul 2015,stipu lează o serie de cercetări ale memoriei victime-lor regimului totalitar-comunist. În decembrie 2016,cercetătorii implicaţi în cadrul acestui program auadresat Parlamentului Republicii Moldova undemers de iniţiativă legislativă, prin care au argu-mentat necesitatea recunoaşterii statutului de vic -timă a foametei provocate de autorităţile sovietice.8

La 26 iunie 2017, Ministerul Justiţiei din RepublicaMoldova a emis un răspuns prin care declară că„propunerea nu este în concordanţă cu conceptulLegii nominalizate. Adiţional, extinderea număruluibeneficiarilor de compensaţii şi înlesniri socialenecesită identificarea şi alocarea surselor suplimen-tare din bugetul de stat, costul cărora nu este esti-mat”9. Având acest răspuns, echipa Programului destat continuă să facă apel la instituţiile statutuluipentru a iniţia elaborarea unei legi privind foameteadin R.S.S. Moldovenească în perioada 1946–1947 șivictimele acesteia.

De menţionat că statul vecin, Ucraina, în anii1932–1933, s-a confruntat cu o foamete cumplită,organizată de autoritățile sovietice, a recunoscutprin lege statutul de victimă cetăţenilor care au sufe-rit foametea. În 1991, Rada Ucrainei a adoptat Legeaprivind reabilitarea victimelor represiunilor politice,iar în 2006 a adoptat Legea privind foametea organi-zată din Ucraina în anii 1932–1933. Articolul 4 dinrespectiva lege prevede: „Statul asigură condiţii pen-tru efectuarea cercetărilor şi realizarea activităţilorîn vederea perpetuării memoriei victimelor Golodo-morului în Ucraina din anii 1932–1933 în baza unuiprogram de stat corespunzător”10.

Refuzul autorităţilor din Republica Moldova dea clarifica statutul victimelor foametei creeazădificultăți în calea justiției istorice şi împiedică afir-marea unei atitudini generalizate a societății înprivința crimelor regimului totalitar comunist.

profunzimea traumei provocate de foameteeste pusă în evidență de sursele scrise, dar mai rele-vante sunt studiile de istorie orală. Mulţi dintresupravieţuitorii intervievaţi sunt convinşi că pentrulocuitorii Moldovei foametea a fost mai grea decâtrăzboiul şi deportarea.11 Ion Vacariuc (a.n. 1930),originar din satul Aluniş, raionul Râşcani, consem-nează: „Războiul […] noi aşa un pic l-am simţit, celmai groaznic a început pe urmă, când nu aveam cemânca… E dureros să-mi amintesc”12. SimionMunteanu din satul Antoneşti, raionul Ştefan Vodă,insistă că „foametea e mai groaznică decât războiul.La război te pupă un glonț şi ai terminat socotealacu viaţa, iar în timpul foametei te chinui zi cu zi,ceas cu ceas, minut cu minut”13. În calitate de argu-mente prioritare, supravieţuitorii menţioneazănumărul mare al celor care au suferit, diversitateagrupurilor de victime și perturbarea temporară a sis-temului de valori din societate.

Majoritatea studiilor realizate până acum indicănumărul mare al persoanelor care au suferit defoame. Deşi nu există o statistică definitivă privindpersoanele decedate din cauza foametei, materialulde arhivă și mărturiile de istorie orală fac dovadafaptului că foametea a cuprins toată populaţia, cuexcepţia nomenclaturiștilor de partid. Potrivit cerce-tătorilor, în timpul foametei au murit peste 200 000de persoane14, ceea ce constituie aproximativ 10%din populaţia de atunci a R.S.S. Moldovenești.Documentele de arhivă care reflectă acest fenomensunt confirmate şi completate de sursele de istorieorală. Constantin Rusu (a.n. 1931), din satul Feteşti,raionul Edineţ, relatează: „În 1946–1947, lumeamergea pe drum şi cădea jos din picioare, murea defoame. Sora mea a îngropat doi copii – au murit defoame; șase-şapte ani cel mai mare avea. Şi altăsoră tot un băiat şi o fată a îngropat de foame. Mer-gea pe drum, cădea şi-l găseau mort, ca pe muşte,cădea jos de foame. Mulţi au murit”15. Studiile deistorie orală indică o situație tulburătoare în privinţanumărului celor decedaţi. Din mărturiile lui VasileVaculovschi, originar din satul Antoneşti, raionulŞtefan Vodă: „Foarte mulţi oameni au murit în satulnostru din cauza foametei. Nici nu se compară cucei care au murit din cauza războiului”16. ElenaCatelli (a.n. 1937), din satul Nicolaevca, raionul

79

Sângerei, își amintește: „La noi în sat, mi se pare, otreime din sat a murit de foamete”17.

Mărturiile supravieţuitorilor arată că în fiecaresat, din cauza foametei, mureau oameni în fiecare zi.Deosebit de greu era în timpul iernii. Sleiţi de puteri,lihniţi de foamete, oamenii nu erau în stare să sapemorminte separate pentru cei decedaţi. O serie demărturii indică asupra existenţei mormintelor co -mune în timpul foametei. Din consemnările luiVasile Vaculovschi desprindem: „Se stingeau oame-nii şi nu avea măcar cine să-i înmormânteze. Înacea iarnă cumplită a fost creată o brigadă din băr-baţi mai puternici, care săpau morminte comune.După ce erau umplute cu cadavre, le astupau cuţărnă şi acesta era tot ritualul îngropăciunii. Nimeninu-i plângea”18. Parascovia Ciobanu (a.n. 1923),originară din satul Ermoclia, raionul Ştefan Vodă,relatează: „Până au pus ei mortul pe o scară, pânăl-au dus la cimitir, de acum el era al şaptelea deasu-pra. Fiindcă n-avea cine face gropi. Şi cum vedeauo groapă îi duceau şi îi puneau în groapa ceea”19.Din mărturiile lui Iacob Pricop, satul Antoneşti,raionul Ştefan Vodă, reținem: „Moş Tănas aveasanie… încărca morţii, unul peste altul şi-i căra lacimitir. Acolo îi punea grămadă şi aştepta pânăcineva săpa o groapă şi-i punea acolo. Că uneori dela sovietul sătesc dau oamenilor câte o pâine ca săsape gropi. Dimineaţa groapa era plină cu morţi.Care nu încăpea, aştepta o altă groapă”20. PelagiaCorcodel, satul Ulmu, raionul Hânceşti, povestește:„Când dăm pe lângă ţintirim, pe la deal de biserică,unul se suia pe deal cu ceva în spinare. Eu îi zic laal meu: măi, oare ce tărbuceşte omul acela? Cândne uităm mai bine, el ducea un om ţapăn… În cru-cea nopţii. Că aşa era – dacă se auzea că cineva asăpat o groapă, se duceau noaptea şi puneau alţimorţi. Dimineaţa, groapa era plină – Doamne fe -reşte ce greutate a fost…”21

Un subiect absent cu desăvârşire în studiile ştiin-ţifice este cel legat de mormintele comune din pe -rioada foametei din localităţile Basarabiei. Documen-tele de arhivă confirmă mărturiile supravieţuitorilor.Deja, în iunie 1946, autorităţile de administraţie jude-ţene informau structurile republicane despre situaţiagravă a populaţiei din R.S.S. Moldovenească:moarte din cauza foametei, alimentarea oamenilorcu buruieni, numărul mare al persoanelor bolnavede distrofie, numărul mare al deceselor zilnice (câte10–15 persoane în fiecare sat)22.

Memoriul secretarului Comitetului Judeţean departid Chişinău, N.S. Krainii, şi al vicepreşedintelui

Comitetului Executiv Judeţean, A.T. Rusnac, adre-sat vicepreşedintelui Sovietului Miniştrilor al R.S.S.Moldo venești, G. Kvasov, „cu privire la măsurileurgente de acordare a ajutorului alimentar popu -laţiei judeţului Chişinău”, din 12 decembrie 1946,se men ţiona: „În judeţ se înregistrează, de aseme-nea, o mortalitate înaltă în rândul copiilor cu vârstade până la un an, în trei trimestre mortalitatea aajuns în medie la 25 %. Cel mai înalt nivel de mor-talitate a fost înregistrat în raionul Leova (29%) şiîn raionul Chişinău (28%)”23.

Un element distinctiv, ce apare în naraţiuneasupravieţuitorilor, reflectă diversitatea grupurilor devictime ale foametei, argumentând proporțiileflagelului și consecințele lui asupra întregii populaţiia Basarabiei. Foca Meşteşug, din satul Antoneşti,raionul Ştefan Vodă, relatează: „Da, sigur că în tim-pul foametei au murit mai mulţi oameni decât întimpul războiului. La război mureau numai bărbaţitineri, iar foametea nu alegea: a luat şi copii, şibătrâni, şi femei”24. Paşa Tătaru, originar din satulPojăreni, raionul Ialoveni, mărturisește: „Tare mulţicopii o murit – sugacii o murit, că n-aveau ce le da,mama ceea nu mai avea lapte în sân: se stingeacopilul în ochii ei…”25 Profund afectaţi de calvarulfoametei au fost copiii. Din mărturiile lui VictorBarus (a.n. 1938), din satul Aluniş, raionul Râşcani,aflăm: „Fiind copil, m-au luat în Ucraina… În groapăera mult jom şi toţi îl luau… unii s-au înecat îngroapa ceea. Eu am văzut cum acolo, la suprafaţă,era un trup [cadavru]… m-am speriat… mult timpam plâns… eu voiam să mănânc”26.

Constatăm că foametea a răpit viaţa celor lăsaţifără minimul de rezerve alimentare, indiferent degen, vârstă, statut social. În darea de seamă a secre-tarului Comitetului Judeţean Cahul, din 4 decembrie1946, se menţiona: „…în consecinţa situaţiei ali-mentare complicate printre populaţia din judeţ s-ausemnalat multe cazuri de distrofie. […] În ultimultimp în raioanele judeţului au fost constatate cazuride deces, în special copii, din cauza subnutriţiei”27.Mărturiile lui Nicolae Botnariuc (a.n. 1921), dinsatul Creţoaia, raionul Anenii Noi, conține următoa-rea relatare: „Începe o distrofie straşnică printrecopii. Întri în clasă, n-ai pe cine întreba. Toţi umflaţi,la tablă nu poţi să-i scoţi. Ce să-i întrebi? Ei aşteaptăsuta de grame de pâine şi o cană de ceai”28.

Moartea din cauza foametei nu este una obiş -nuită, afectând profund firea umană. Atitudineasupravieţuitorilor foametei faţă de schimbarea sis-temului de valori s-a conturat în dependenţă de

80

gravitatea traumei pe care au suportat-o. Crizeleacute, în special foametea, îi poate afecta grav, per-turbând echilibrul și provocând traume. Supravieţui-torii adesea mărturisesc regretul pentru faptele, gân-durile de atunci. Simion Munteanu mărturisește:„Foametea e cel mai urât lucru din viaţa omului. Şicel mai scârbos… când sădeam popuşoiul ori grâul,prin 1947, ne ascundeam de tata şi ne umpleamgura cu grăunțe”. Implicațiile nefaste ale statului audeterminat sentimentul vinovăţiei victimelor pentrufaptul că mai aveau câte ceva prin gospodărie şi, ast-fel, mai aveau puteri să îndure foametea.

Oamenii îşi amintesc despre starea de deprimareprofundă în care se aflau, copleşiţi de sentimentulneputinţei şi al nesiguranţei. Această stare le crea oaltă percepție despre sine şi despre lumea în care tră-iau. În disperarea care îi domina, moartea a devenitmai atractivă decât viaţa – sinonimul cuvântuluiviaţă a devenit cuvântul chin, iar moartea ofereasperanţa că suferinţele vor lua sfârșit. Cozma Mun-teanu, din satul Antoneşti, raionul Ştefan Vodă, îșiamintește: „Mă întrebaţi ce făceam noi, copiii,atunci? Când nu umblam după hrană, aşteptammoartea. Stam cu faţa la soare. Mă luptam cu moar-tea. Trăiam de azi pe mâine”29. Documentele ofi-ciale reflectă aceeaşi stare de lucruri. Administra ţiilelocale informau autorităţile republicane despre fur-turi şi despre o serie de alte crime comise din cauzafoametei. În decembrie 1946, Ministerul AfacerilorInterne al R.S.S. Moldovenești a transmis ministru-lui Ministerul Afacerilor Interne al U.R.S.S.-ului,S. Kruglov, o notă informativă privind situaţia ali-mentară gravă a populaţiei, creşterea criminalităţii şia mortalităţii din cauza subnutriţiei30. Situaţii ase-mănătoare sunt consemnate şi în alte note informa-tive transmise de Ministerul Afacerilor Interne alU.R.S.S.-ului.31

Lipsa cronică de alimente, represiunile continue,insecuritatea au generat demoralizarea fără prece-dent a Basarabiei. În societate se schimbase atitudi-nea faţă de diferite tipuri de crime, comise din cauzafoametei. Maria Chirilov, din satul Antoneşti, raio-nul Ştefan Vodă, consemnează: „Din caza foameteinu înţelegeau oamenii ce fac […] atunci în timpulfoametei, dacă-l prindeai pe vreun hoţ în casa ta,nu-l socoteai duşmanul cel mai mare. Înţelegeai cănu viaţa cea bună l-a împins în casa ta. Unii chiardau hoţului o bucaţică de turtă s-o ducă copiilorînfometaţi”32.

Andrei Staver (a.n. 1929), originar din satul Sco-reni, raionul Străşeni, relatează: „Nişte băietani de

aici din sat au furat de la Condriţa un bou. De cel-au furat? Ca să nu moară de foame! După furtulacesta, i-au adus la sovietul sătesc. Preşedintele,Creţu, i-a bătut de i-a scos din sănătate. După aceeaau fost judecaţi şi trimişi la Karaganda”33.

În cercetările de istorie orală, supravieţuitoriisunt dispuşi să-i ierte pe criminali, deseori refuză sănominalizeze persoanele bănuite de canibalism. Po -ziţia conciliantă faţă de cei care au încălcat moralaşi legea îşi găseşte explicaţia în incertitudineasupravieţuitorilor faţă de propria limită în cazuldacă foametea ar fi continuat o perioadă mai lungă:ar fi cerşit, ar fi furat, ar fi consumat mâncarea pen-tru animale, ar fi minţit?… Naraţiunile menţioneazăfrecvent că omul înfometat nu-şi poate stăpâniinstinctele şi nu-şi poate controla raţiunea; LudmilaBacalov, din satul Antoneşti, raionul Ştefan Vodă,afirmă că „foametea era ucigaşă, nu oamenii. Foa-metea a nivelat totul şi i-a iertat [pe ucigaşi]”34.Foca Meşteşug relatează și el: „Doi l-au omorât peal treilea şi i-au luat banii. Numai ei erau vinovaţi?Blestemata de foamete! Ea le-a luat minţile. Ea estepricina tuturor relelor”35, iar Marin Buga (a.n.1938), originar din satul Mereni, raionul Anenii Noi,povestește: „Erau doi oameni – să le zici bandiţi, nupoţi, că erau toţi flămânzi, ca animalele – şi i-aucerut să le dea o vacă. Dar el: «Cum să vă dau, cătata mă fugăreşte?!»Şi ei atunci i-au băgat cuţitul întâmplă”36.

Izvoarele de arhivă şi amintirile martorilor pro-bează faptul că oamenii, indiferent de educația pri-mită sau de originea socială, săvârşeau acţiuni inad-misibile în condiţii ordinare de viaţă. Dintre celemai grele aspecte ale foametei, care indică apogeultragediei şi atenuarea calităților umane, a fost cani-balismul. Materialele de arhivă păstrează amănuntedespre cazurile de canibalism. În perioada ianuarie-februarie 1947, în R.S.S. Moldovenească au fostînregistrate oficial 39 de cazuri de canibalism, cu 40de victime.37 Cazurile de antropofagie, la fel, suntconsemnate în mărturiile supravieţuitorilor, referin-du-se la majoritatea raioanelor, însă doar o partedintre acestea au ajuns în instanţe de judecată. MarinBuga relatează: „Au fost două cazuri la noi în sat –pe doi copii sugari i-au omorât mamele şi i-au mân-cat, că nu aveau ce mânca…”38

Cazurile care intrau în vizorul organelor de staterau judecate; detaliile prezentate în procesele-ver-bale ale şedinţelor de judecată sunt înspăimântă -toare.39 Regimul a reprimat tăria de caracter a oame-nilor şi i-a făcut pasivi în raport cu nedreptăţile,

81

principala formă de rezistenţă a devenit însăşi viaţa.Noţiunea de rezistenţă din perioada foametei nu semanifesta ca o confruntare cu regimul, ci ca opozi-ţie faţă de foamete: „Am supravieţuit, deci amînvins!” Astăzi, supravieţuitorii sunt dispuşi săconştientizeze cauzele propriului comportament deatunci. Opunerea rezistenţei în acea perioadă echi-vala cu moartea, iar umilința şi pasivitatea le ofe-rea oamenilor șansa de a supravieţui. Pasivitateaderiva din incapacitatea de a rezista în faţa puteriirepresive.

Moartea pe câmpul de luptă este perceputăastăzi ca fiind mai puţin traumatizantă pentru socie-tate decât decesul în urma foametei. Reconstituirearealității de atunci confirmă că oamenii erau agre-saţi, chinuiţi fizic şi moral, dominaţi de un puternicsentiment de obedienţă. Din amintirile lui Ion Mija,originar din satul Pohoarne, raionul Floreşti, des-prindem: „Atunci mi-am dat seama cât e de umili-toare foamea şi cât e de uşor să conduci un popor,pe care îl ţii la bucăţica de pâine. Nici nu trebuie săte osteneşti să-l conduci, fiindcă el însuşi se supune.Măcar mirosul de pâine să-l simtă, mai mult n-arenevoie de nimic – nu-i arde nici de politică, nici dedrepturi, nici de distracţii – de nimic-n lume. Poatedin cauza asta poporul nostru este atât de speriat:pâine şi pace, pâine şi pace, îi bucuros că le are şinu-i trebuie mai mult”40.

miturile propagandei sovietice privind cauzele foameteiPentru a reduce în mod artificial atitudinea

revoltătoare a victimelor faţă de calvarul foametei,regimul comunist a mușamalizat adevărul. Cele mairăspândite mituri ale propagandei sovietice erau:„seceta a provocat foametea”, „principalii vinovaţisunt reprezentanţii administrațiilor locale care nuau informat la timp autorităţile de la Kremlin desprefoamete”, „foametea a fost depăşită exclusiv cu aju-tor frăţesc primit de la Moscova”. De fapt, seceta nuera un fenomen străin teritoriului Basarabiei, astfelîncât populaţia avea grijă să-şi asigure rezerve înanii roditori, când recolta era deosebit de bună.Potrivit statisticii, în anii cu condiţii climatericebune puteau fi recoltate între 926 000 și 18 000 miide tone de cereale.41 Chiar şi în condiţiile războiu-lui, oamenii dispuneau de suficiente rezerve pentrudoi-trei ani înainte. Situaţia s-a schimbat odată cuinstaurarea regimului sovietic de ocupaţie. Admi -nistrația sovietică a impus un sistem de impozitareexcesiv: prin Decizia Sovietului Comisarilor Popo-

rului al R.S.S. Moldoveneşti, din 17 aprilie 1944, seimpunea un plan de rechiziţii de stat obligatorii dinrecolta anului 1943 (timp de război) în volum de73 600 tone de cereale şi 34 000 tone de uleioase42.Deja, la 20 mai 1944, au fost fixate norme anuale alerechiziţiilor pentru gospodăriile ţărăneşti din recoltaanului 1944.

Venitul impozabil total al unei gospodării se cal-cula prin însumarea venitului impozabil de la toatesursele de venit agricol şi neagricol. Conform nor-melor stabilite de guvern, o gospodărie cu un hectarde arătură, 0,5 ha de livadă, două vaci, doi cai, unporc, ar fi avut venit impozabil anual de 2150ruble.43 În 1944, gospodăriile ţărăneşti din judeţeleSoroca, Orhei, Bălţi au fost împărţite conform mări-mii lotului de pământ în trei categorii: I – până la 5 ha;II – între 5–10 ha; III – mai mare de 10 ha44. Hotă-rârea Consiliului Comisarilor Poporului al R.S.S.Moldovenești, din 7 iunie 1944, „Cu privire la livra-rea obligatorie a cărnii, laptelui, ouălor şi lâniicătre stat în raioanele eliberate ale R.S.S.Moldovenești” impunea ţăranilor şi colhoznicilor sălivreze statului carne şi ouă, pornind de la suprafaţapământului posedat, nu de la numărul vitelor, păsă-rilor ce le aveau în gospo dărie45; aceeași situaţie seimpunea și în cazul celorlalte categorii de produse.Astfel, gospodăriile până la 5 ha urmau să livrezestatului câte 100–110 kg (în funcție de judeţ) degrâne pentru fiecare hectar; 25–30 kg de floarea soa-relui; 10 kg de cartofi; 10 kg de fân; gospodăriile dela 5 la 10 ha – câte 150–160 kg de grâne; 40–45 kgde floarea soarelui; 15 kg de cartofi; 15 kg de fânpentru fiecare hectar, indiferent dacă gospodăria dis-punea sau nu de aceste culturi46. Din recolta anului1944, din cele 171 096 tone preconizate, până la 10ianuarie 1945, au fost livrate 208 907 tone (cu 37811 tone mai mult)47. În 1945, cetăţenii au fost obli-gaţi să plătească impozit şi pentru anii 1944–1945,aşa-numita nedoimca.48 Oficialităţile locale rapor-tau că au livrat „cu 37 811 tone de grâu mai multdecât era stabilit potrivit planului. O parte din grâua fost livrată în contul florii-soarelui, cartofilor şifânului. Au fost livrate 13 677 tone de carne, cu2298 tone mai mult decât prevedea planul. Neînde-plinirea planului la rechiziţia laptelui şi a ouălor aavut loc din cauza nepregătirii corespunzătoare abazei tehnico-materiale a organizaţiilor responsa -bile de rechiziţii, care au refuzat primirea produse-lor”49. În 1945, R.S.S. Moldovenească a livrat252 000 tone de cereale. Constatăm supraîmplinireaplanului, cu prețul lichidării rezervelor alimentare

82

ale populaţiei. Statul favoriza colho zurile (cele maimulte se aflau în stânga Nistrului) în raport cu gos-podăriile individuale ţărăneşti. În august 1945,Comitetul Central al Partidului Comunist din Mol-dova ruga Comitetul Central al U.R.S.S.-ului săreducă planul livrării pâinii către stat din partea col-hozurilor cu 1300 mii de puduri şi să transfereaceastă obligaţie gospodăriilor individuale.50

În 1946, a continuat aceeaşi politică fiscală.Gospodăriile ţărăneşti individuale erau forţate săsuporte cea mai mare parte a rechiziţiilor. Planulcincinal, adoptat în 1946, era un proiect grandios depropagandă, care nu avea nimic comun cu realitatea.Chiar în timp ce a fost adoptat, populaţia Basarabieise adresa autorităţilor pentru ajutor alimentar, seplângea că nu are pâine, haine şi încălţăminte.51 Înpofida acestei situaţii, la 26 iulie 1946, la Moscovaa fost adoptată decizia care obliga Sovietul deMiniştri al CC PC(b)M „să execute în termen planulrechiziţiilor obligatorii”, făcând trimitere la faptulcă „din cauza condiţiilor meteo nefavorabile dinregiunile Tambov, Kursk, Voronež şi Orël, în acesteregiuni a fost micşorat volumul livrărilor obligato-rii de cereale”52. Cotidianul sovietic „MoldovaSovietică”, din 5 decembrie, a publicat un articol„Moldova a realizat planul anual de cereale”, în carese menţiona despre realizarea planului cu o lună maidevreme decât anul trecut53. Către 1 ianuarie 1947,planul a fost realizat în volum de 101%.54

Istoricul Anatol Țăranu consemnează, în anul1946, o recoltă de cereale de 365 000 de tone: „La1 ianuarie, acelaşi an, populaţia republicii erade 2 milioane 183 mii de locuitori. După unele esti-mări putem conchide că în perioada care a durat dela recolta din anul 1946 până la cea din anul urmă-tor un om ar fi avut nevoie, pentru o alimentaţiefoarte limitată, de 109,5 kg de cereale, iar întreagapopulaţie de circa 239 mii de tone”, la care se plu-sau cerealele pentru furaj, seminţele pentru semănă-turile de toamnă şi de primăvară, astfel cantităţileminime necesare populaţiei se cifrau la 410 mii tonede cereale, adică, republica abia dacă se putea asi -gura cu cereale, având ceva rezerve din anul prece-dent. În această situaţie dificilă, autorităţile de laKremlin au fixat planul republicii de livrare a cerea-lelor la stat în volum de 265 mii de tone, provocândo adevărată catastrofă umanitară în Basarabia.55

Chiar dacă în luna august 1946 planul a fost reduspână la 72 727 de tone,56 populaţia nu era în stare sălivreze această cantitate.

Mărturiile supraviețuitorilor confirmă starea delucruri şi pun în evidenţă multiple fărădelegi comiseîn lanț de puterea sovietică, începând cu instituţiilelocale până la cele din Kremlin. Din mărturiile luiConstantin Rusu: „Când s-a strâns pâinea, au venitorganele cum se spune operupolnomocenîi [repre-zentantul puterii locale – n.a.] de la raion şi cu acti-vul şi cereau postavca la stat. Se duceau doi-trei înpod şi ce era măturau. La unii au măturat tot-tot.Acei din sat [veneau], organe, veneau acei şase şispuneau «postavcă trebuie!», «fond crasnoj armii!»[în fondul Armatei Roşii – n.a.], fel de fel de ce rinţe.Aceştia, activul din sat, se ducea şi mătura tot ce eraîn pod la oameni. A fost foame, din cauza că, în1946, s-a făcut puțină pâine, şi cât a fost a luat-ostatul”57.

Alexandra Ursachi (a.n. 1937), din satulRublenița, raionul Soroca, își amintește: „Foameteaa fost din cauza că a fost postavcă, da lumea pos-tavcă pentru pământ. Și da lumea o dată, şi apoiveneau a doua oară şi da dopolnitel’no [suplimen-tar – n.a.], da’ a treia oară veneau şi măturautotul”58.

Valeria Grişcenco consemnează: „Ruşii scutu-rau podurile, tot luau, şi la noi au luat, dar în spa-tele ursoaicei de la sobă a rămas o grămadă defasole. Ştiţi, eu nici acum nu mănânc fasole, ammâncat atunci fasole pentru toată viaţa! Nu maipot să ţin post, Doamne iartă-mă, că am ţinut postatunci pentru tot – când cu foametea şi când cudeportările, numai foame am dus”59. Cei care nuachitau rechizițiile erau arestaţi, judecaţi şi con-damnaţi. Oamenii îşi amintesc starea demoralizată,fiind copleşiţi de sentimentul neputinţei şi al nesi-guranţei. Astfel, cercetările de istorie orală aureconfirmat disponibilitatea rezervelor alimentare,în pofida secetei cumplite. Politica fiscală excesivăaplicată de oficialităţi a fost cauza fundamentalăcare a lăsat oamenii fără surse de existenţă. Sin -tagma „au măturat podurile” este utilizată de inter-vievaţi în sens propriu, mărturisind cum activiştii ausustras forțat toate rezervele. Eugen Banaga (a.n.1932), originar din satul Minceni, raionul Rezina,mărturiseşte: „Noi am strâns cu greu câţiva saci cugrâu… Vin nişte activişti locali şi cum să nu-i pri-meşti? Vin cu căruţa şi încarcă toată roada de grâu:«Aţi dat cota, postavca, dar adăugător, ca pe listaculacilor, trebuie să mai daţi!» Mama a început aplânge, a luat un lighean de acesta jumălţuit: «Da -ţi-mi măcar pentru copilul ista!» Aurica, mezinaavea un an… «Nu! Statul are grijă şi statul o să vă

83

ajute!» Nimic. Ne-au luat tot şi nu ne-au datnimic”60. Pavel Curoş (a.n. 1935), din satul Şepte-lici, raionul Soroca, își amintește: „De la cei săracice puteai lua? Şi atunci [autorităţile] s-au concen-trat asupra familiilor înstărite. Veneau unul dupăaltul: Zaim! [împrumut – n.a.] Zaim! Zaim! Pos -tavcă! Politica promovată de sovietici a fost de amătura podurile. Da’ de unde să dea lumea? Nu-i deunde! Ce făceau părinţii? Au vândut vaca şi au datzaimul, apoi au vândut calul şi au dat zaimul. Înţe-legeţi? A fost un dezastru! A fost o crimă [comisă deautorităţi]”61.

Politica fiscală excesivă promovată de structu -rile puterii sovietice este elucidată plenar şi îndocumentele de arhivă. Pentru neîndeplinirea pre-dării obligatorii la stat a cerealelor, oamenii eraupedepsiţi penal. Întregul mecanism sovietic era pusîn funcţiune: iniţial erau fixate cantităţi mari decereale, cartofi, etc. pentru a fi livrate statului (încondiţiile în care populația deja avea nevoie de aju-tor alimentar), apoi oficialii de la Kremlin le cereauîndeplinirea planului oficialilor de la Chişinău,care, la rândul lor, forţau administraţia locală săaplice toate mijloacele pentru a colecta cantităţilerespective de la populaţie. În Nota informativă aşefului secţiei judeţene Chişinău NKVD, Z. Iakub-son, intitulată „Cu privire la măsurile profilacticeefectuate de organele NKVD ale judeţului Chi -şinău pentru asigurarea predării obligatorii la stata cerealelor în judeţul Chişinău”, din 13 noiembrie1945, se menţiona „un şir de cazuri de opunere arezistenţei de către ţărani la predarea cerealelor, dezădărnicire a acţiunilor de îndeplinire a predăriicerealelor şi cu acte de sabotaj direct din parteaelementelor chiabureşti şi duşmănoase”62. Infor-maţii de acest gen erau transmise regulat organelorde conducere unionale. Ministerul de Interne alR.S.S. Moldovenești raporta Ministerului Afaceri-lor Interne din U.R.S.S. despre organizarea activită-ţii de agentură, menţionând că, din cauza foametei,creştea nemulţumirea populaţiei.63 Refuzul de aachita livrările către stat era calificat drept sabotajşi era pedepsit cu închisoarea. Pentru neachitareacâtorva kilograme de grâu, persoana era condam -nată la ani de puşcărie. Dacă activiştii locali nugăseau în gospodăria omului cantitatea necesară decereale, atunci persoana era condamnată la priva-ţiune de libertate. Acesta este și cazul lui VictorGuţuleac (a.n. 1937), originar din satul Aluniş, raio-nul Râşcani: „Pentru neplata impozitului, pe tatal-au judecat pe cinci ani. Tata a făcut închisoarea

în Saratov. A fost condamnat la puşcărie, pentru cănu a reuşit să achite postavca 25 kg de grâu. Nicin-a avut de unde, tot a dat şi a dat şi de acum nuavea de unde. Dacă nu plătea, veneau şi îl arestau,şi-l chinuiau”64. Andrei Ciocârlan, din satul Prajila,raionul Floreşti, relatează: „Pe mulţi din sat de lanoi i-au judecat că nu dovedeau să dea «postauca».Dar de unde s-o dea, dacă nu se făcuse pâinea şin-aveau ei înşişi ce mânca. Puterea le-a luat pâi-nea, şi după asta a început a-i judeca din cauză căn-au ce da impozite”65.

Astfel, consemnările din mărturiile de istorieorală și cele din documentele de arhivă atestă certcă fenomenul foametei în R.S.S. Moldovenească afost provocat de politica puterii sovietice, că a fostrealizată în practică de structurile de partid și admi-nistrative republicane şi locale. Sistemul de impozi-tare aplicat excesiv, în situaţia în care recolta nouăera la limita asigurării alimentare a populaţiei,reprezintă o crimă a statului sovietic împotriva pro-priului popor.

În contradicție cu mitul propagandistic potrivitcăruia „din vina conducerii republicii, la Moscovanu se cunoştea despre foamete”, documentele dearhivă păstrează suficiente dovezi potrivit căroraKremlinul era informat despre starea dezastruoasădin R.S.S. Moldovenească: la 20 iunie 1946, preşe-dintele Sovietului Miniştrilor al R.S.S.M., N. Koval,şi secretarul CC al PC(b) M.N. Salagor, s-au adresatSovietului Miniştrilor al U.R.S.S., lui A. Mikoian, cuprivire la reducerea predării la stat a produselor agri-cole, menţionând că „în 1945, majoritatea raioane-lor din republică, colhozurile, gospodăriile ţără-neşti au obţinut o recoltă mică, ca urmare s-a creato situaţie excepţional de grea în ceea ce priveşteprodusele alimentare, seminţele, furajele”.Funcționarii locali rugau să fie micşorat planul depredare a cerealelor la stat până la 10 059 mii depuduri; cereau înlesniri la produsele de câmp, amâ-narea împrumuturilor până în anul 1947; modifica-rea graficului de predare a cerealelor, cu cea maimare pondere (55%) pentru luna octombrie, când serecoltează porumbul.66

În memoriul secretarului comitetului judeţean departid Chişinău, N.S. Krainii, şi al vicepreşedinteluicomitetului executiv judeţean, A.T. Rusnac, adresatvicepreşedintelui Sovietului Miniştrilor al R.S.S.M.,G. Kvasov, „Cu privire la măsurile urgente de acor-dare a ajutorului alimentar populaţiei judeţuluiChişinău”, din 12 decembrie 1946, se men ţiona:„Sursele de venituri ale populaţiei rurale s-au redus

84

la minimum. Dacă toamna devreme o parte dinpopulaţia raioanelor judeţului avea posibilitatea săvândă unele resurse limitate de vin, fructe, legume,apoi din luna noiembrie aceste resurse s-au epuizataproape în totalitate. Un număr considerabil deţărani au început să consume, din cauza sub -nutriţiei şi a foametei, diferite surogate şi sub -sti tuenţi: ghinde, rădăcini de ierburi necultivate,stuf etc. […] Acum, odată cu sosirea frigului şi nin-sorilor, populaţia ţărănească a fost lipsită şi deaceste «resurse»”67.

În informaţia Ministerului Afacerilor Interne alR.S.S. Moldovenești adresată ministrului de interneal Uniunii Sovietice, S. Kruglov, la 19 decembrie1946, „Despre situaţia alimentară dificilă a popu -laţiei, creşterea criminalităţii şi mortalităţii”, semenţiona că „în localităţile vizitate s-a constatat căîn casele ţăranilor multe familii zac din cauza sub-nutriţiei, fără niciun kilogram de grâu”68. De rând,cu aceste informaţii, pe care instituţiile unionale leprimeau din R.S.S. Moldovenească, autorităţile cen -trale cunoşteau despre consecinţele foametei,întrucât un astfel de experiment avusese loc în anii’30 ai secolului al XX-lea în R.S.S. Ucraineană şiîn alte regiuni din Rusia sovietică. Această stare delucruri evidențiază crima săvârşită de regimul sta-linist în Basarabia. De fapt, prin restabilirea R.S.S.Moldovenești, Kremlinul solicita măsuri extraor-dinare de la organele de stat și de partid care tre-buiau să asigure integrarea regiunii în sistemulcomunist-sovietic. Mecanismul de realizare a poli-ticii cen trale era asigurat prin subordonarea abso-lută a organelor administrative inferioare. Compo-nenţa lor era selectată riguros de către comitetelede partid din teren şi verificată minuţios de orga-nele speciale ale N.K.V.D.-ului. Alt aspect impor-tant pentru elucidarea mecanismelor tragediei îlconstituie faptul că majoritatea aparatului sovietic,formată din cadre aduse în primii ani de putereasovietică din Transnistria și alte regiuni aleU.R.S.S.-ului, activiştii și funcționarii locali aufost atrași treptat, prin privilegii și constrângeri. Înconsecinţă, organele administrative locale și-auînfăptuit conștient misiunea de executor, iar de -seori chiar cu exces de zel.

Sloganele de partid, care repetau frecvent „mul-ţumită puterii sovietice foametea a fost depăşită”,au fost lansate în scopul de a distrage atenţia oame-nilor de la cauzele reale ale foametei şi de a le ino -cula sentimentul fals de gratitudine față de liderii dela Kremlin. Proporţiile înspăimântătoare ale foame-

tei au determinat autorităţile judeţene, încă dintoamna anului 1946, să se adreseze după ajutor ali-mentar. Unele măsuri au fost întreprinse, însă erauinsuficiente pentru a salva toţi locuitorii afectați defoamete. Repartizarea ajutorului, la fel, se făceaselectiv. O parte dintre locuitorii oraşelor erau asi-guraţi cu cartele alimentare, la sate distribuirea aju-torului era însoţită de multiple inechități. Din amin-tirile lui Valentin Cotea, originar din satul Pocium-beni, raionul Râşcani, reținem: „Ajutorul a începutsă ni se acorde cam prin martie 1947, dar pe alese.Câteodată se aducea şi pâine neagră, câte 200 gr pecap de locuitor. Dar abia prin august, lumea s-aînveselit cu totul, când s-au recoltat cerealele, car-tofii, bostanii”69. În decembrie 1946, organele pu -terii locale se adresau celor centrale cu rugăminteade a oferi oamenilor nevoiaşi, sub formă de împru-mut, câte 6 kg de grâu pe lună (circa 200 gr pe zi),ca să nu moară de foame.70 În vederea preveniriirăspândirii distrofiei în masă şi a creşterii mortalită-ţii populaţiei mature, organele puterii locale cereaupâine pentru persoanele inapte de muncă (bolnavi dedistrofie, copii, persoane în etate) câte circa 400 grde pâine pe zi pentru o persoană71. În realitate, însate nu au existat cartele alimentare, iar în oraşe,cartele primeau cei angajaţi în câmpul muncii sau îninstituțiile școlare. În pofida acestor ajutoare, apo-geul de mortalitate a fost înregistrat în iunie 1947,când au decedat 25 000 de oameni. În opinia luiAnatol Ţăranu, foametea a fost depăşită doar atuncicând a început să funcţioneze factorul recoltei noi.Prin urmare, foametea a fost depăşită în mod firescşi nu datorită ajutorului primit72. La sfârşitul verii1947, oamenii nu mai mureau din cauza foametei.

lipsa unor practici imuabile privind come-morarea victimelor foametei şi educaţia ocazio nalăîn acest domeniu sporesc factorii de risc pentru şter-gerea treptată din memoria colectivă a catastrofeiproduse de fenomenul foametei. Multe popoare auexperienţa traumelor colective pe care le-au depăşitistoric, prin practici de comemorare coerentă a victi-melor. Astfel, generaţiile învaţă să deosebeascăbinele de rău şi să facă o selecţie a evenimentelor,proceselor, fenomenelor care le uneşte şi le ajutăsă-şi manifeste identitatea istorică. Membrii comu-nităţii care nu au fost afectaţi direct de traume sunteducaţi în spiritul respectului faţă de trecut şi al obli-gaţiei morale de a-şi compătimi predecesorii, fiindinformaţi şi implicaţi permanent în diverse activi-tăţi, acţiuni de rememorare, acceptând tragedianaţională la nivel personal – așa cum este cazul

85

Holocaustului sau al foametei din Ucraina. Spredeosebire de aceste nenorociri, puternic mediatizateîn interiorul comunităţilor, reprezentate şi pe arenainternaţională, despre foametea din R.S.S. Moldove-nească se vorbeşte şi se cunoaşte infim de puțin.

Supravieţuitorii rămân de unii singuri în fața tre-cutului dramatic, fără a vorbi despre profunzimeatraumei ce le-a marcat destinul, fiind convinşi căgeneraţiile de astăzi nu pot şi nu încearcă să-i înţe-leagă. Umiliţi în perioada sovietică și nedreptăţiţi înprezent, victimele foametei nu au un loc distinct înmemoria colectivă a neamului. Primele consecinţenefaste se fac vizibile prin ruptura în comunicareadintre generaţii şi prin apatia parţială a mediuluisocial faţă de evenimentele din anii 1946–1947. Ast-fel, în Republica Moldova nu există un monumentsau un complex memorial naţional ridicat în memo-ria victimelor foametei. Rezultatul unor inițiativeprivate sunt plăcile comemorative inaugurate încâteva localităţi.

Instituţiile statului nu au dispus activități come-morative care să vizeze victimele foametei, astfelcontribuind, intenţionat sau din imprudenţă, laamnezia colectivă a uneia dintre cele mai gravecrime săvârşite de regimul stalinist în R.S.S. Mol-dovenească în anii 1946–1947. Societatea, la fel, nua avut parte de educaţie coerentă în acest domeniu.Or, o astfel de atitudine iresponsabilă faţă de trecutpoate deforma radical perceperea crimelor provo -cate de totalitarism.

note

1 A.M. Ţaran, Anii 1946–1947: învăţămintele foameteiîn Moldova. Material pentru lectori, Chişinău, Ed. Ştiinţa,1989; Ion Ţurcanu, Foametea din Basarabia în anii1946–1947, Chişinău, Ed. Universitas, 1993; Ion Şişcanu,Desţărănirea bolşevică în Basarabia, Chişinău, Ed. Adrian,1994; V. Pasat, Surovaia pravda istorii: deportații s territo-rii Moldavskoj SSR 40–50 gg., Chișinău, Momentul, 1998;Mihai Gribincea, Basarabia în primii ani de ocupaţie sovie-tică 1944-1950, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1995; B.G.Bomeško, Zasuha i golod v Moldavii 1946–1947 gg., Ch.,Știința, 1990.

2 Golod v Moldove (1946–1947). Sbornik dokumentov,Ch.: Ed. Știința, 1993; V.I. Pasat, Trudnye stranicy istoriiMoldovy 1940–1950, Мoskva: Terra, 1994.

3 Al. Marinat, Amintiri, of, amintiri, „Orizontul”, 1989,nr. 3, p. 68–78; Raisa Pătraşcu, „Vin ruşii...”, „Basarabia”,1993, nr. 4, p. 70–77; Vadim Pirogan, N-a fost să fie…,„Basarabia”, 1993, nr. 1, p. 99–119; Ion Lupan, Colibaşii şicolibăşenii în timpul foametei, „Orizontul”, nr. 7, 1988, p.

70–73; Idem, Studenţii anilor de foamete povestesc, „Ori-zontul”, nr. 5, 1989, p. 72–78; Vasile Bujac, Şi tăcerea e ovinovăţie, „Moldova Socialistă”, 19 aprilie 1989, p. 3;Gheor ghe Spătaru, Înapoi la mamuţi..., „Basarabia”, 1993,nr. 2, p. 75–89; N. Baboglo, La sud, foametea a făcut multevictime, „Jurnal de Chişinău”, 7 martie 2007; VladimirBeşleaga, Foametea a venit pe pământurile noastre odatăcu instalarea puterii sovietice, „Jurnal de Chişinău”, 23februarie 2007; M. Gh. Cibotaru, Pârjolul din ’46–47, „Jur-nal de Chişinău”, 2 martie 2007; M. Ciocanu, Între vis şiumilinţă, „Glasul naţiunii”, 10 iunie 1998; M. Ciocanu,Oare vânturile au adus foametea în Moldova?, „GlasulNaţiunii”, 22 iulie 1998; A. Coroi, Păşteau oamenii iarbăca animalele, „Jurnal de Chişinău”, 16 februarie 2007; A.Cuşnir, De foame, s-a mâncat om pe om, „Jurnal de Chişi-nău”, 6 februarie 2007; A. Donos, Nu era zi să nu moară unom, „Jurnal de Chişinău”, 20 martie 2007; I. Iachim, Noi laplugărit nu mai ieşim, „Literatura şi Arta”, 7 septembrie1989; Şi acum am obsesia foametei din ’47. MărturisirileAlexandrei Macovei, „Jurnal de Chişinău”, 27 februarie2007.

4 Larisa Turea, Valeriu Turea, Cartea foametei, Chişi-nău: Ed. Universitas, 1991; Alexei Vakulovski, În gura foa-metei. Mărturii ale supravieţuitorilor, Bucureşti: INST,2011; Ştefan Tudor, Satana pe Pământ: mărturii despre aniide foamete şi deportări, Chişinău: Ed. Universitas, 1992.

5 V. Ţepordei, Iubim Basarabia, Chişinău: Ed. Eminescu,1998; Vadim Pirogan, Cu gândul la tine, Basarabia mea.Din mărturiile unui vinovat fără vină, Chişinău: Ed. Enci-clopedică „Gh. Asachi”, 1995; Margareta Cemârtan-Spânu,Siberia de-acasă, Chişinău: Tipografia Reclama, 2009;Idem, Lupii (amintiri din copilărie), Chişinău: [s. n.], 2006;Efrosinia Kersnovskia, Skoliko stoit čelovek, Мoskva:Rosspen, 2006.

6Legea nr. 1225 din 8 decembrie 1992 privind reabili-tarea victimelor represiunilor politice.

7 Mai detaliat vezi: Lidia Pădureac, Foametea dinR.S.S. Moldovenească (1946–1947) în cercetările de istorieorală, în: „ІІІ Дунайські Наукові Читання: Голод1946–1947 р.: історичні, філософсько-психологічні тапедагогічні аспекти”, Іzmail: SMIL, 2017, s. 189–195.

8 Demersul privind iniţiativa legislativă de modificare aLegii nr. 1225-XII din 8 decembrie 1992 înaintat Parlamen-tului Republicii Moldova din partea Programului de stat,Arhiva Centrului de Excelență al Institutului de Istorie „Pro-Memoria”.

9 Răspunsul Ministerului Justiţiei al Republicii Mol -dova la Demersul vizând modificarea Legii nr. 1225–XIIdin 8 decembrie1992, Arhiva de Istorie Orală a Centruluide Excelență al Institutului de Istorie „ProMemoria”.

10 Zakon Ukrainy: О Golodomore 1932–1933 godov vUkraine, „Vedomosti Verhovnoj RadyUkrainy (VVP),2006, Nr. 50, s. 504.

11 Lidia Pedureak, Golod 1946–1947 godov v Molda-vii: problemy osmyslenia i otobraženia travmatičeskogoоpyta v issledovaniah ustnoj istorii, in „Усна історія(не)подоланого минулого: подія-наратив-інтерпретація:

86

Матеріали міжнар. наук. конф., [м. Одеса] 8–11 жовтня2015 р.”, [yпоряд. Г. Грінченко], Харків, 2016, s.173–184.

12 I. Vacariuc (a.n. 1930), s. Aluniş, raionul Râşcani,mărturii înregistrate 8 ianuarie 2015, Arhiva de IstorieOrală a Centrului de Excelență al Institutului de Istorie„ProMemoria”.

13 A. Vakulovski, În gura foametei, p. 101.14 I. Chifu, Basarabia sub ocupaţie sovietică şi tenta -

tive contemporane de revenire sub tutela Moscovei, Bucu-reşti: Ed. Politeia-SNSPA, 2004, p. 106.

15 Arhivele memoriei, vol. III, tom. I, 2016, p. 183.16 A. Vakulovski, În gura foametei, p. 41.17 Românii în gulag: memorii, mărturii, documente,

editori A. Petrencu, L. Cojocaru, L. Pădureac. Chişinău:Balacron, vol. I, 2014, p. 177.

18 A. Vakulovski, În gura foametei, p. 41.19 Şt. Tudor, Satana pe pământ, p. 144.20 A. Vakulovski, În gura foametei, p. 68.21 Larisa Turea, Cartea foametei, Bucureşti: Ed. Curtea

Veche, 2008, p. 92.22 A. Țăranu, Foametea în Moldova sovietică

(1946–1947): culegere de documente, Chișinău: Ed. Libris,2017, p. 258–259.

23 Ibidem, p. 365.24 A. Vakulovski, În gura foametei, p. 51.25 Larisa Turea L., Cartea foametei, p. 204.26 V. Barus (a.n. 1938), satul Aluniş, raionul Râşcani,

mărturii înregistrate, 9 ianuarie 2015. Arhiva de IstorieOrală a Centrului de Excelență al Institutului de Istorie„ProMemoria”.

27 Golod v Moldove (1946–1947). Sbornik dokumen-tov, s. 299.

28 Şt. Tudor, Satana pe pământ, p. 153.29 A.Vakulovski, În gura foametei, p. 182.30 V.I. Pasat, Trudnye stranicy istorii, s. 242–243.31 Ibidem, s. 253.32 Ibidem, s. 168.33 Şt. Tudor, Satana pe pământ, p. 137.34 A. Vakulovski, În gura foametei, p. 40.35 Ibidem, p. 49.36 Arhivele memoriei, vol. I, tom. I, p. 217.37 Foametea în Moldova sovietică, p. 12.38 Arhivele memoriei, vol. I, tom. I, p. 217.39 Golod v Moldove (1946–1947). Sbornik dokumen-

tov, s. 321.40 Larisa Turea, Cartea foametei, p. 113.

41 A. Țăranu, Foametea în Moldova sovietică, p. 5.42 Golod v Moldove (1946-1947). Sbornik dokumentov,

s. 16.43 Golod v Moldove (1946–1947). Sbornik dokumen-

tov, s. 20.44 Ibidem, s. 31.45 Al. Moraru, Istoria românilor Basarabia şi Trans-

nistria 1812–1993, Chişinău: Ed. AIVA, 1995, p. 391. 46 Golod v Moldove (1946–1947). Sbornik dokumen-

tov, s. 31–31.47 Ibidem, s. 90. 48 Serviciul Arhivei de Stat din Bălţi, dosar 8, f. 405.49 I. Şişcanu, I. Pavelescu, Rusificarea Basarabiei sub

emblema sovietică (1944–1952), în Istoria Basarabiei de laînceputuri până în 1998, coordonator I. Scurtu, Bucureşti:Ed. Semne, 1998, p. 254.

50 Ibidem, p. 254.51 Golod v Moldove (1946-1947). Sbornik dokumentov,

s. 9.52 Anatol Țăranu, Foametea în Moldova sovietică,

p. 10.53 Ibidem.54 Arhivele memoriei, vol. III, tom. I, p. 182.55 Ibidem, p. 7656 Arhivele memoriei, vol. I, tom I, p. 25.57 Ibidem, p. 68–69.58 Ibidem, p. 277.59 Anatol Țăranu, Foametea în Moldova sovietică,

p. 190.60 V.I. Pasat, Trudnye stranicy istorii Moldovy, s. 252.61 Românii în Gulag, vol. II, 2015, p. 338.62 Larisa Turea, Cartea foametei, p. 241.63 Ibidem, p. 259–260.64 Ibidem, p. 365.65 V.I. Pasat, Trudnye stranicy istorii Moldovy, s. 242.66 Larisa Turea, Cartea foametei, p. 126.67 Golod v Moldove (1946–1947). Sbornik dokumen-

tov, s. 340.68 Ibidem, s. 309.69 Ibidem, s. 13.70 Golod v Moldove (1946–1947). Sbornik dokumen-

tov, s. 340.71 Ibidem, s. 309.72 Ibidem, s. 13.

87

the new industrial revolution*

George Metakides1

*Alocuțiune susținută la sesiunea aniversară „25 de ani de la înființarea Secției de știința și tehnologia informației” (29 mai 2017, Aula Academiei Române)

President Vlad,Professor Filip,Dear Nora Rebreanu,Ladies and gentlemen,

Good morning!I am delighted to be here today, among friends

and in a country that I have loved as much as myown.

Allow me to share with you some thoughtsabout what is called these days the 4th industrial re -volution.

Throughout the history of mankind, technologyand its applications do not advance linearly in asmooth, continuous and predictable fashion but withjumps when prerequisite conditions converge.

And every time such a jump takes place, it notonly transforms industry, but also brings major anddisruptive sociopolitical changes.

We are witnessing such a jump taking place rightnow. This is what was „baptized” as the „4th indus-trial revolution” in the Davos World EconomicForum last January and this is what is behind thecurrent European Digital Single Market strategy.

I said earlier that the overall impact of techno-logical advances is not always predictable. Iremember spending long hours in the attic of ourhouse in Brussels talking with my good friend andMIT professor Michael Dertouzos and Tim BernersLee who had just invented the World Wide Webprotocol at CERN talking about how to set up theWorld Wide Web Consortium and thus make theWeb a reality.

That was in 1993 and I assure you that nobody,nobody even vaguely envisaged the enormous and

transformational impact of the Internet and the Webon the entire sphere of human activity.

Professor Florin Gheorghe Filip will recall thisas he was at the time „Ambassador par excellence”of the Romanian IT research community inBrussels, doing top level research but also, buildingvaluable bridges between Romanian researchers andtheir European colleagues that stand to this day.

Let us now fast forward from 1993 to 2007.Something happened that year that passed againunder the radar overshadowed by the impendingeconomic crisis that broke out in 2008.

2007 was the year that both the i-phone and theAndroid system for mobiles were launched. Comingin the wake of the furious Internet developmentsthat preceded it since 1993, this mobile develop-ment acted as a rocket booster that brought us to thetrajectory of a new digital ecosystem.

It is in the heart of this digital ecosystem whereconverge and codevelop with staggering speed thetechnologies that constitute the pillars of the 4th

industrial revolution.Let us just identify them simply.Broadband networksNew, extremely fast communication networks

led by 5G that will start being massively installed in2020 and will be ubiquitous by 2025.

It is on top of these new generation networksthat comes to sit the

internet of things (iot) and Cloud Com -puting/3D printing.

It is estimated in the latest European DigitalMarket Study that there will be 30 billion such„things” ( products, services but also people, pets,

Sub cupola Academiei

88

cars, aeroplanes and, eventually, practically every-thing) by 2020 and 150 billion by 2025.

But the Internet of Things does not only connectphysical objects or people but also Data making itpossible to extract knowledge from this Data.

Ant this enables the third pillar Big Data AnalyticsBig Data constitute the fuel of the 4th indus trial

revolution, a fuel that is more like solar energyrather than fossil fuels in the sense that it is essen-tially illimited.

Data created and replicated by users of the inter-net are estimated at 2 zetabytes, (or1021) per year!

But it is not only their numbers that is important.It is the fact that these data are networked. This isthe game changer because it makes it possible toextract knowledge from them. Without being con-nected, data are like bricks and tiles randomlythrown around without constituting a structure. It istheir networking that produces knowledge.

I recall here the seminal paper by ProfessorMihai Drăgănescu, a man I loved and admired,entitled „Broadband Internet and the KnowledgeSociety” where he prophetically talks about„Knowledge as a network that evolves over time”.

And this ability to extract knowledge from net-worked data brings, in turn, a new generation ofArtificial intelligence with astounding potential.

Gone are the old stereotypes of inept anthropo-morphic robots and the presumptuous expert systemof the 1970s.

The new generation of automata is based onalgorithms that are capable of learning while doing.

And what do they do?They drive cars and airplanes.

They perform autonomously stock markettran sactions.

They translate.They review legal documentation and select

optimal court strategies.

AND WE ARE STILL AT THE BEGINNING.The problem and the challenge, as „old jobs”

disappear and „new jobs” are created, is that the newjobs require new skills and new combination ofskills as well as new ways of collaboration betweenhumans and machines.

As a reference one can look at the OECD „TheFuture of Employment” study to be published thiscoming June as well as the European Digital Stra -tegy analysis.

These novel combinations of skills include, mostemphatically, so called „soft skills” like commu -nication, problem solving in a technology-net envi-ronment but also emotional intelligence and empa-thy especially in the fast growing sector of careservices.

I believe that this Academy, together with theeducational institutions of the country, now have agreat opportunity to play a crucial and formationalrole in enabling young Romanians to acquire andcontinue acquiring such skills as flexibly and quicklyas possible.

This, together with the reality that the 4th Indus-trial Revolution is based on location rather thanscale can pave the way not just for an era of changebut for a change of era for Romania and for Europeas a whole.

Thank you!

1Profesorul George Metakides a condus, ca director în Comisia Europeană (EC), cercetarea europeanăîn informatică în perioada 1984–2002. Din 1992 a fost alături de Secţia pentru știinţa și tehnologiainformaţiei şi de Academia Română. A lansat la București, pe 2 mai 1992, primul program de cercetarefinanţat de Comisie denumit EC-PECO (Pays de l'Europe Centrale et Orientale), la care ţările din Europade Est au avut acces. În anul 2002 a lansat, la București, iniţiativa CE denumită Broadband Europe, la carea participat prin videoconferinţă Tim Bernes Lee (inventatorul web). Cartea sa Principii de logică și pro-gramarea logică a fost tradusă şi în limba română. A primit Diploma „Honoris causa” a Academiei Românela data de 10 octombrie 2002. Este decorat cu Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de Comandor.

(Acad. F.G. Filip)

89

octombrie

5–6 octombrie: În Aula Academiei Române aufost deschise lucrările conferinţei internaţionale„Retorici ale războiului în arte”, eveniment organi-zat de Institutul de Istoria Artei „George Oprescu”.Manifestarea s-a deschis cu alocuţiunile academi-cianului Răzvan Theodorescu, preşedintele Secţieide arte, arhitectură și audiovizual, şi profesoruluiAdrian Silvan Ionescu, directorul Institutului deIstoria Artei „George Oprescu”. Lucrările au conti-nuat în ziua de 6 octombrie în Amfiteatrul „IonHeliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Ro -mâne. Comunicările celor 25 de cercetători dinRomânia şi din străinătate au fost o adevărată radio-grafie a războiului, aşa cum a fost exprimat el în artediferite – de la grafică, la pictură, cinematografie –într-o adevărată cronică a vieţii social-politice şiculturale premergătoare Marii Uniri. Prelegerile auabordat un registru tematic complex, conferind eve-nimentului o unitate structurală remarcabilă pentrureliefarea ideilor-forţă ale dinamicii sociale şi alepersonalităţilor care le-au dat viaţă din viaţa lor şiforţă din caracterul lor de excepţie.

5 octombrie: În Sala „Theodor Pallady” a fostvernisată expoziţia „Mărturii din Războiul celMare”, cu mărturii ce reconstituie mentalitatea unor„ore astrale” ale istoriei noastre din vara şi toamnaanului 1917, cu luptele de la Mărăşeşti, Mărăşti şiOituz, care au dus la victoria trupelor româneşti asu-pra Puterilor Centrale. Subintitulată semnificativ„Prin jertfă spre Marea Unire”, expoziţia a cuprinspeste 150 de lucrări de grafică din colecţiile Cabine-tului de stampe al Bibliotecii Academiei Românesau din colecții particulare, realizate de artiştiromâni, unii dintre ei participanţi direcți la război.Au fost expuse lucrările a 24 de artişti consacraţi,dintre care Nicolae Tonitza, Ion Teodorescu-Sion,Francisc Şirato. Așa cum aprecia acad. Ioan-AurelPop în catalogul editat cu acest prilej, expoziţia afost o „iniţiativă salutară”: „Artiştii expuşi au sur-prins în schiţele lor vicisitudinile războiului, sacrifi-ciul românilor în grelele bătălii pe care le-au purtat,lipsa armamentului, a îmbrăcămintei, a hranei, anii

grei ai ocupaţiei, câmpurile presărate cu morţi,atmosfera tragică a tranşeelor şi tot ce a însemnatMarele Război.”

6 octombrie: La împlinirea vârstei de 85 de ani,acad. Ioan-Iovitz Popescu a fost sărbătorit în cadrulunei sesiuni aniversare desfăşurate în Aula Acade-miei Române şi organizate de Secţia de ştiinţe fi -zice, al cărei membru corespondent este din 1974 şititular din 1990. După cuvântul inaugural rostit deacad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele AcademieiRo mâne, au urmat comunicările susţinute de:

– acad. Nicolae-Victor Zamfir, preşedinteleSecţiei de științe fizice – Academicianul Ioan-IovitzPopescu la 85 de ani;

– prof. dr. Voicu Lupei, membru corespondent alAcademiei Române – Academicianul Ioan-IovitzPopescu şi cercetarea instituţională de fizica laseri-lor, plasmei şi radiaţiei;

– prof. univ. dr. Iancu Iova, Facultatea de Fizicăa Universităţii Bucureşti – Academicianul profesorIoan-Iovitz Popescu – Evocări;

– prof. dr. Gheorghe Dinescu, Institutul Naţionalpentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei – Ioan-Iovitz Popescu, un model pentru noile generaţii;

– dr. Alexandru Nicolae, Institutul de Lingvis -tică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, Departamentul delingvistică, Universitatea din Bucureşti – Ioan-IovitzPopescu şi ştiinţele limbajului;

– prof. Gabriel Altman, Ruhr-University,Bochum, Germany – On Iovitzu, the great linguist.

9 octombrie: La Filiala din Iași a AcademieiRomâne au debutat Zilele Academice Ieşene. Însesiunea inaugurală au susținut alocuţiuni acad.Victor Spinei, vicepreşedinte al Academiei Române,acad. Alexandru Zub şi acad. Constantin Toma.

10 octombrie: Acad. Ionel-Valentin Vlad, pre-şedintele Academiei Române, s-a întâlnit cu istoricidin Ungaria şi cu reprezentanţi ai Ambasadei Unga-riei în România.

11 octombrie: În Aula Academiei Române,prof. emerit Patrick de Deckker de la AustralianNational University (Camberra, Australia) a susţi-nut conferinţa „Expediţia Belgica şi Emil Racoviţă”.Evenimentul a fost organizat de Secţia de ştiinţebiologice şi Secţia de ştiinţe geonomice ale Acade-miei Române. Acad. Cristian Hera, vicepreşedinte

Cronica vieții academice

90

al Academiei, a susţinut un cuvânt introductiv încare a făcut o prezentare sintetică a lui Emil Racoviţă(1868–1947), ales, în 1920, membru al AcademieiRomâne. În continuare, prof. emerit Patrick deDeckker a prezentat expunerea The extraordinaryscientific achievements behind the Belgica expedi-tion and a story of human endeavour.

Dr. Dumitru Murariu, membru corespondent alAcademiei Române, a susţinut comunicarea cu ti -tlul Emil Racoviţă. Short overview of his scientificcreations.

13–15 octombrie: La Carei au avut loc lucrărilecelei de-a 112-a sesiuni a Adunării generale aASTREI. În deschidere au prezentat comunicăriacad. Alexandru Surdu, vicepreşedinte al AcademieiRomâne, acad. Emil Burzo, preşedintele FilialeiCluj a Academiei Române, acad. Marius Porumb.Cu acest prilej a fost dezvelit un bust al poetuluiMihai Eminescu.

19 octombrie: În Amfiteatrul „Ion HeliadeRădulescu” al Bibliotecii Academiei Române s-adesfăşurat sesiunea anuală de comunicări ştiinţificea Comitetului Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţeişi Tehnicii (CRIFST). Ședința a fost deschisă deacad. Dan Berindei, preşedintele CRIFST, dupăcare dr. Valentin Marin, secretarul ştiinţificCRIFST, a prezentat Raportul privind activitateaCRIFST pentru perioada octombrie 2016–septem-brie 2017. Au urmat discuţii referitoare la materia-lul prezentat şi asupra unor probleme organizato -rice de interes general.

24 octombrie: La Congresul internaţional deTeologie cu tema „Viaţa bisericilor ortodoxe în tim-pul comunismului – persecuţie, rezistenţă şi mărtu-risire”, desfăşurat la Palatul Patriarhiei BisericiiOrtodoxe Române, Academia Română a fost repre-zentată de acad. Răzvan Theodorescu, preşedinteleSecţiei de arte, arhitectură şi audiovizual.

26 octombrie: La Târgu Mureş s-a desfăşuratcea de-a doua ediţie a simpozionului anual „Con-stantin Rădulescu-Motru” cu tema Maiorescu şimaiorescienii. Evenimentul a marcat şi împlinirea aşase decenii de la înfiinţarea Institutului de CercetăriSocio-Umane „Petru Maior” din Târgu Mureş.

31 octombrie: În cadrul Institutului de ŞtiinţePolitice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu”

a fost lansat Laboratorul de Sociologia şi Geo -politica Religiilor. Cu acest prilej a fost organi-zată conferința de lansare „Dumnezeu îşi iarevanşa? Geopolitica religiilor azi”, condusă deacad. Victor Voicu, secretarul general al Acade-miei Române.

noiembrie

2 noiembrie: Secţia de filologie şi literatură,Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”şi Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al.Rosetti” au organizat conferinţa cu tema „Limbaromână în contextul globalizării”.

3–4 noiembrie: În Amfiteatrul „Ion HeliadeRădulescu” a avut loc simpozionul cu tema „Noidirecţii în tratamentul non-farmaceutic al insufi-cienţei cardiace cronice”, eveniment organizat deAcademia Română, Academia de Ştiinţe Medicaleşi Universitatea de Medicină și Farmacie „CarolDavila”.

7–10 noiembrie: Acad. Ionel-Valentin Vlad,preşedintele Academiei Române, acad. CristianHera, acad. Bogdan C. Simionescu, acad. VictorSpinei, vicepreşedinţi ai Academiei Române, acad.Victor Voicu, secretarul general al AcademieiRomâne, Monsenior Ioan Robu, Arhiepiscop mitro-polit al Cultului Romano-Cato lic din România,membru de onoare al Academiei Române, au între-prins o vizită oficială la Vatican. Delegaţia a fost pri-mită de Sanctitatea Sa Papa Francisc în ziua de 8noiembrie. Cu acest prilej, la propunerea delegaţieiromâne, Sanctitatea Sa a primit să fie membru deonoare al Academiei Române. A doua zi, membriidelegaţiei au avut o serie de întâlniri cu ES Cardina-lul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pon-tifical pentru Cultură al Sfântului Scaun, şi cu reve-rendul Mauro Mantovani, rectorul UniversităţiiPontificale Saleziana.

6 noiembrie: În Sala „Theodor Pallady” aBibliotecii Academiei Române a fost vernisată

91

expoziţia „Gravuri japoneze din perioada Meiji”.La vernisaj a participat ES domnul Kisaburo Ishii,ambasadorul Japoniei la Bucureşti.

10 noiembrie: Aula Academiei a fost gazdaaniversării a 80 de ani a academicianului Constan-tin Ionescu-Tîrgovişte. Programul manifestării acuprins trei momente: Realizările şi neîmplinirileprofesorului; Activităţi ştiinţifice cu colaboratoriişi Predarea ştafetei tinerei generaţii. În acest cadrua avut loc şi un duplex online cu Societatea Ro -mână de Diabet din Sibiu.

20 noiembrie: În Aula Academiei Românes-au desfăşurat lucrările dezbaterii naţionale cutema „Satul românesc – 100 de ani de evoluţierurală”, manifestare dedicată Centenarului MariiUniri şi organizată de Secţia de știinţe agricole şisilvice a Academiei Române în colaborare cu Aca-demia de Ştiinţe Agricole „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”. În deschidere, acad. Cristian Hera, vice-preşedinte al Academiei Române, a susţinut comu-nicarea Satul românesc – moştenire istorică, zestrespirituală, garanţie a securităţii alimentare. Încontinuare, au susţinut comunicări:

– dr. Petre Daea, ministrul Agriculturii şi Dez-voltării Rurale – Probleme ale agriculturii româ-neşti după 27 de ani de tranziţie;

– acad. Eugen Simion – Cultura satului româ-nesc;

– acad. Păun Ion Otiman – Satul, țăranul, şcoalaşi învăţământul rural românesc;

– acad. Victor Voicu, secretarul general al Aca-demiei Române – Starea de sănătate în mediulrural, condiție și reper ale responsabilității pentruțăranul român;

– prof. Cătălin Zamfir, membru corespondental Academiei Române, Flavius Mihalache – Satulromânesc – starea actuală şi perspective;

– prof. Ilie Bădescu – Problemele socio-demo-grafice ale satului românesc. O privire longitu -dinală;

– ing. Nicolae Noica – Grija pentru adminis-trarea satului românesc;

– prof. Tudorel Andrei – Mediul rural dinRomânia în faţa provocărilor globalizării;

– Dan Puric – Pierzând satul românesc, nepierdem identitatea.

A urmat lansarea Programului de cercetare-acţiune şi reflecţie asupra satului; Grupul academicinterinstituţional de reflecţie asupra satului româ-nesc; „Rapoartele sociale” (periodice) ale Acade-miei Române; Programul studiilor de impact aleAcademiei Române asupra politicilor publice îndomeniul ruralului.

A urmat o sesiune de postere în care au prezen-tat:

– Cecilia Alexandri – Ruralul şi agriculturaromânească: zece ani de la aderare;

– Nicolae Florea, membru de onoare al Acade-miei Române – Solul, temelia durabilă a dezvoltă-rii satului românesc;

– acad. Victor Giurgiu, Ovidiu Badea, IoanSeceleanu, Ecaterina Apostol – Rolul pădurii înexistenţa satului românesc;

– Alexandru Bogdan, membru corespondent alAcademiei Române – Zootehnizarea în satul româ-nesc;

– Radu Rey – Satul de munte, rezervor devalori şi bastion al trăiniciei poporului român;

– Chiţea Mihai, Violeta Florian, Corina Dincu-lescu – Capitalul uman: zece ani de la aderareaRomâniei la Uniunea Europeană;

– Monica Tudor, Elisabeta Roşu, Bucur Sorinel –Economia rurală: evoluţii pre- şi postaderare;

– Lorena Chiţea, Marioara Rusu, Elena Sima –Politica de dezvoltare rurală: misiune, priorităţi șifinanţare;

– Violeta Florian, Monica Tudor – Reformeleagrare şi modernizarea spaţiului rural – o sută deani de istorie economică;

– Marin Ancuţa – Bârsana, sat maramureşeanreprezentativ pentru agroturismul românesc;

– Dumitru Eduard Alexandru – Cercetări pri-vind situaţia spaţiului rural în Regiunea Sud-Mun-tenia;

– Gheorghe Verman – De ce m-am născut lasat?

92

Apariţii la Editura Academiei

Anton pAnn, perSonAlitAte compleXĂ A muzicii şi A culturii româneştivolumul i

vasile vASile

Lucrarea are valoarea unei adevărate restituiri care artrebui să redeschidă discuţia referitoare la rolul şi locul luiAnton Pann în edificarea spiritualităţii româneşti.

Cele 516 pagini sunt alcătuite cu rigoare, structurândîn 11 capitole aspectele bibliografice şi activitatea crea-toare, pedagogică şi tipografică a marelui psalt literat fol-clorist-compozitor şi publicist, ce a avut un rol importantîn exighisirea şi românirea cântărilor bisericeşti în secolulal XIX-lea.

trAtAt De cHirurgie eXtrApelvinĂ A cAncerului De ovAr

nicolae Suciu (sub redacția)

Apariţiile editoriale din domeniul medical sunt o preo-cupare prioritară în formarea generaţiilor prezente şi vii-toare de practicieni cu bună expertiză profesională, lideriide opinie. Lucrarea se înscrie în această liniemetodologică.

Cancerul ovarian, unul dintre cele mai frecvente tipuride cancer, este asociat cu cea mai mare mortalitate lafemeia de vârstă reproductivă în ţările dezvoltate în careexistă programe funcţionale de screening genito-mamar.

Particularităţile anatomice şi fiziopatologice fac caacest tip de cancer să nu aibă un algoritm de diagnosticuniversal acceptat, astfel încât inclusiv în sistemele desănătate performante, detecţia acestui „ucigaş tăcut” esteîn stadii avansate III-IV în peste 50% din cazuri.

Tratatul urmăreşte să completeze şi să aducă la zi lite-ratura de specialitate în România, din punct de ve dere mul-tidisciplinar, integrativ, ţinând cont de necesităţile echipeiimplicate în tratament şi îngrijire.

93

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.

Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.

Sunt respinse propunerile de articole care au fostpublicate (parţial sau integral), care nu au conţinutştiinţific pertinent, elemente originale, resursebiblio grafice relevante şi de actualitate.

Consiliul editorial decide acceptarea sau respin-gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon -sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază!Din cauza volumului mare de lucru, nu se

primesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.

Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:

- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Românedin 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â” şi„sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm).

- Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic.

- Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.).

- Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.

- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.

- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.

- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen-da fi gurilor sau titlul tabelului.

- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori.

De asemenea, dacă există scheme nu trebuie săaibă evidenţieri în alte culori.

Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

gHiD pentru Autori

ISSN 1220-5737 94 PAGINI

redacţia revistei „Academica“

casa Academiei – calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, Bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

PREŢUL 6 lei

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa

revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora)

sau cu ordin de plată în contul ro64trez7055005XXX006462,

trezoreria sector 5, Bucureşti.

preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.