UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA

F A C U L T A T E A D E G E O G R A F I E

SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI

A M E N A J A R E T U R I S T I C Ă A

A R E A L E L O R N A T U R A L E

P R O T E J A T E . S T U D I U D E C A Z

P A R C U L N A Ț I O N A L R E T E Z A T

Țoța Alexandra

CLUJ-NAPOCA, 2013

CUPRINS

CAP.1 DATE GENERALE.............................................................................................2

1.1 Aşezarea geografică..........................................................................................2

1.2 Date privind Parcul Național Retezat...............................................................2

1.3 Dimensionarea Parcului Național Retezat........................................................7

1.4 Relief.................................................................................................................8

1.5 Climă.................................................................................................................9

1.6 Hidrografie......................................................................................................10

1.7 Alcătuire geologică..........................................................................................10

1.8 Floră.................................................................................................................11

1.9 Faună...............................................................................................................13

CAP.2 CĂI DE ACCES SI TRASEE TURISTICE....................................................17

2.1 Căi de acces.....................................................................................................17

2.2 Trasee turistice................................................................................................23

CAP.3 ORGANIZAREA SERVICIILOR TURISTICE............................................31

3.1 Administrația Parcului Național Retezat........................................................31

3.2 Principalele unități de cazare..........................................................................32

CAP.4 FORME DE TURISM PRACTICABILE.......................................................35

CAP.5 VALORI DE PATRIMONIU CULTURAL ȘI NATURAL DE INTERES

NAȚIONAL....................................................................................................................37

CAP.6 POTENȚIALUL TURISTIC............................................................................39

6.1 Resurse naturale..............................................................................................39

6.2 Resurse antropice............................................................................................40

CAP.7 DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN PARCUL NAȚIONAL RETEZAT......43

7.1 Statutul de conservare a Parcului Național Retezat........................................43

7.2 Principalele restricții din Parcul Național Retezat..........................................45

7.3 Impactul turismului asupra mediului în Parcul Național Retezat...................47

CAP.8 TRADIȚII ȘI OBICEIURI................................................................................49

CAP.9 PROTECȚIA MEDIULUI NATURAL...........................................................50

9.1 Protecție și educație ecologică în Parcul Național Retezat.............................50

BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................53

CAP.1 DATE GENERALE

1.1 Așezare geografică:

Parcul Național Retezat este situat în Carpații Meridionali (Județul Hunedoara), are o

suprafață de 54400 ha (1935) și o altitudine cuprinsă între 800 și 2509 m. Este contrat de

circul glaciar Bucura, cuprinde aproximativ 40 de vârfuri ce trec de 2200 m, în medie

depășind 2350 m. Zona de protecție ocupă centrul masivului. Prima zonă de protecție

integrală are caracter științific (11466 ha), fiind interzisă orice exploatare (minieră, pășunat,

vânat, pescuit, culegerea fructelor, turism camping). A doua zonă este mai puțin riguroasă,

pășunatul fiind permis 2 luni pe an iar șeptelul este restrâns. În prima zonă accesul este

permis doar cu autorizație din partea Comisiei Monumentelor Naturii, pe anumite itinerarii și

teritorii. Parcul este declarat rezervație a biosferei.

1.2 Date privind Parcul Național Retezat:

Cea mai importantă rezervaţie naturală din ţara noastră, monument al naturii,

recunoscută pe plan internaţional ca rezervaţie a biosferei, este Parcul Naţional Retezat, situat

în partea de sud-vest a judetului Hunedoara.

Parcul Naţional Retezat a fost declarat Rezervaţie a Biosferei şi se află în lista

UNESCO a zonelor protejate. De asemenea, în anul 2000 a fost declarat arie de importanţă

faunistică şi lepidepteorologică europeană. În 2004 a devenit primul parc din România şi al

cincilea din Europa care a primit certificatul "Pan Parks", ca o recunoaştere a modului de

gestionare şi conservare a biodiversităţii.

În Retezat se află urmele glaciaţiei de odinioară, cu zeci de gheţari, dintre care unii

aveau peste 10 km, nenumărate grohotişuri şi morene îmbrăcate adesea în păduri pitice de

jnepeni. În acest munte-parc se află 82 de lacuri glaciare dintre care Bucura (2041 m

altitudine), cel mai mare din ţară, cu o suprafaţă de 11 ha şi o adâncime de până la 16 m,

precum şi Tăul Negru (2014 m altitudine), cu o suprafaţă de 7.5 ha, cel mai adânc din Carpaţi

(25,5 m). În Retezat sunt răspândite peste 320 specii de plante dintre care peste 15% sunt

endemisme carpatice, 12% dacice şi 4% endemisme proprii Retezatului.

Comoara floristică a Retezatului o reprezintă Hieracium, endemismul ce formează

aici un adevărat centru genetic pentru acest gen. Tot atât de preţioasă şi interesantă este şi

fauna muntelui. Mamiferul caracteristic al Retezatului este capra neagră, care prezintă

ecotipul recunoscut ca cel mai valoros din lume (Couturier).

2

DATE GENERALE

Prin peisajul lor variat, unde relieful semeţ şi stâncos şi lacurile glaciare prezintă o

atracţie deosebită, Munţii Retezat au constituit de timpuriu una dintre principalele regiuni

turistice din Carpaţii Româneşti. Cele patru cabane existente (Pietrele, Baleia, Buta şi Gura

Zlatei) a căror capacitate se ridică la peste 500 de locuri, potecile marcate, care totalizează

peste 200 de km,asigură dezvoltarea turistică satisfăcătoare a masivului.

Pentru conversarea patrimoniului floral şi faunistic, ca şi a peisajului specific de

munte înalt, a fost constituit în 1935 Parcul Naţional Retezat, cuprinzând o mare parte a

culmii principale nordice şi întinzându-se la sud până la vârfurile Stănuleţii, Custurii şi

Gruniu. În interiorul parcului a fost delimitată o rezervaţie ştiinţifică integrală, cu regim strict

de protecţie (1840 ha), cuprinzând regiunea dintre Gura Zlatei şi vârfurile Rădesu, Zănaoaga,

Judele şi Retezat.

În ceea ce priveşte denumirea masivului, există numeroase legende, una dintre cele

mai reprezentative fiind următoarea "În vremurile de demult, un uriaş plin de harţă ar fi tăiat

vârful unui munte de pe meleagurile sale, şi pornind cu el în spinare să încheie anumite

socoteli de vecinătate, l-ar fi scăpat pe crestele înalte, împrăştiind grohot pe stânci şi zăvorând

o mulţime de ape. Aşa spune o legendă că s-au format cei mai frumoşi munti ai ţării, cu

lacurile lor scânteietoare, presărate la tot pasul printre blocuri de stânci; cu piscuri semeţe

acoperite de nori şi jnepeni, dintre care răsar mândrii batrânii copaci uitaţi de vremuri. Sus, în

împărăţia stâncilor, natura a dat sălaş caprelor negre, iar în codrii uneori de nepătruns, a pus

stapânitor asupra tuturor vietăţilor ursul cel morocănos, temut pâna şi de ciobanii ce-şi poartă

turmele în miez de vară. Locuitorii de la marginea munţilor i-au dat masivului numele

RETEZAT, după vârful tăiat de uriaş, care apare de jos, de la poale, semeţ, impunător şi înalt,

dar teşit".

Parcul Naţional Retezat este situat între 45º15”- 45º28” latitudine Noridică şi 28º35”-

23º3” longitudine estică, în partea de vest a Carpatilor Meridionali şi ocupă cea mai mare

parte a Munţilor Retezatului, precum şi o secţiune nordică a Munţilor Godeanu, cu care

împreună alcătuiesc cel mai complex şi grandios masiv montan din România.

Limitele recente ale Parcului Naţional Retezat - stabilite prin HG nr. 230 din 4 martie

2003 includ în afara Retezatului propriu zis şi o parte din munţii Piule, Albele, Piatra

Iorgovanului şi Stînuleţii Mari, ce fac parte din Retezatul Calcaros. În linii mari, acest

teritoriu este delimitat de Depresiunea Haţegului, Muntii Tulisa, valea Streiului, Depresiunea

Petroşani, Valea Jiului de Vest şi valea Râului Mare.

3

DATE GENERALE

Din punct de vedere teritorial-administrativ, P.N.Retezat se situează în judetul

Hunedoara, dar ocupă şi o suprafaţă limitată din judeţul Caraş-Severin şi Gorj.

Limitele Rezervaţiei Biosferei sunt în curs de definitivare întrucât se urmăreşte

extinderea acesteia de la 20 000 ha propuse în 1979 la 64 000 ha.

Punctele de intrare în P.N. Retezat sunt: Gura Zlata (E79 + DN68), Gura Apei

(DN68), Râuşor (DJ), Cârnic (E79 + DJ); Stâna din Râu şi Baleia (E79 + DJ + DF), Buta

(DN 66A) şi Câmpusel (DF).

Accesul se poate face şi de la staţiile de cale ferată Subcetate (pentru Gura Zlata, Gura

Apei şi Râuşor), Ohaba de sub Piatră (pentru Cârnic), Pui (pentru Baleia şi Stâna din Râu) şi

Lupeni (pentru Buta şi Câmpusel), călătoria de la aceste staţii pâna la punctele de intrare

urmând a se face cu mijloace auto pe DN, DJ sau DF, transportul în comun nefiind organizat.

Dreptul de proprietate / folosinţă a teritoriului Parcului Naţional Retezat revine în

proporţie de 49% Statului Român pentru fondul forestier din parc, de 49% unor comune şi

sate pentru cea mai mare parte a golului alpin şi de numai 2% Asociaţiei Composesorilor

Câmpu lui Neag.

Administrarea terenurilor se face de catre RNP - Romsilva prin DS Hunedoara şi

Ocoalele silvice Retezat, Pui şi Lupeni pentru fondul forestier de stat şi fondurile de

vânătoare, de către Consiliile locale pentru golul alpin al satelor şi de către Asociaţia

Composesorilor Câmpu lui Neag pentru cele 784 ha obţinute în 2001. Comisia

Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române administrează din punct de vedere

ştiinţific, din anul 1956 Rezervaţia Ştiinţifică Gemenele.

Această situaţie ridică unele dificultăţi în managementul durabil unitar al teritoriului

P.N. Retezat şi poate genera conflicte de interese deşi, prin lege, Administraţia P.N. Retezat

este administrator unic. Conform unei hotarâri recente, 16 parcuri nationale şi naturale din

ţară, inclusiv P.N. Retezat, au fost luate în administraţie de Regia Naţională a Pădurilor -

Romsilva.

În cadrul rezervaţiei sunt ocrotite o serie de specii rare şi endemice, ca şi formaţiuni

tipice de vegetaţie montană şi alpină, fagete seculare, păduri de amestec şi molidişuri,

jnepenişuri cu rarişti de zambru, asociaţii de buruienişuri.

Ca urmare a interzicerii păşunatului, în rezervaţia integrală s-au dezvoltat mult

pajiştile cu ierburi înalte, pajiştile scunde fiind bine reprezentate numai la mari înălţimi. Este

ocrotită, de asemenea, bogata faună montană alpină: capra neagră, ursul, cerbul, râsul, acvila

de munte, cocoşul de munte, păstrăvul, numeroase nevertebrate rare. În cuprinsul parcului

4

DATE GENERALE

naţional se găseşte o casa-laborator, lângă Tăul Negru, în rezervaţia integrală şi două puncte

de cercetări, la cabana Pietrele şi la Rotunda, în valea Lapuşnicului Mare.

Parcul Naţional Retezat este centrat de circul glaciar Bucura şi cuprinde aproximativ

40 de vârfuri ce trec de 2200 m, în medie depăşind 2350 m . Zona de protecţie ocupă centrul

masivului. Prima zona de protecţie integrală are caracter ştiinţific (11466 ha), fiind interzisă

orice exploatare ( minieră, păşunat, vânat, pescuit, culegerea fructelor, turism camping ). A

doua zonă este mai puţin riguroasă, păşunatul fiind permis 2 luni pe an.

Motivul pentru care a fost creat Parcul Naţional Retezat în 1935, după opinia prof.

Alexandru Borza, a fost că “regiunea superioară a Retezatului trebuie transformată într-un

grandios Parc Naţional, o rezervaţiune ştiinţifică importantă, prin adăpostirea şi apărarea de

orice stricăciune a vegetaţiei şi a lumii sale animale”.

Conform Legii nr. 462/18.07.2001 privind regimul ariilor naturale protejate,

conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, Parcul Naţional Retezat are ca

scop “protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic

naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic,

floristic, faunistic, hidrologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind

posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice”.

Masivul se înalţă între două depresiuni importante, Petroşani şi Haţeg, şi între două

râuri importante, Râul Mare şi Jiul de Vest. Îi stau roată Munţii Ţarcu, Godeanu şi

Vâlcan. Partea cea mai importantă a masivului este alcătuită în principal din roci cristaline şi

se numeşte Retezatul Mare; partea sudică, cu relief dezvoltat şi în mase mai importante de

calcare, se numeşte Retezatul Mic.

Cel mai înalt vârf, Peleaga, are 2509 m. Spre Depresiunea Haţeg există un abrupt

imens, cu faţete triunghiulare, specifice eroziunii în condiţii tectonice favorizante.

Există două culmi principale, orientate aproximativ sud-vest nord-est, unite în partea

lor centrală. Culmea nordică porneşte din zona Lacului Gura Apelor şi este punctată de

Vârfurile Zlata (2142 m), Şesele (2278), Judele (2334), Bucura (2433), Peleaga (2509),

Păpuşa (2508), Mare (2463), Lănciţa (2066), Brădet (1861). Culmea sudică, Iorgovanu

(2014) - Piule (2080) - Drăcşanu (2081) are dimensiuni mai mici şi este punctată şi de

Vârfurile Custura (2457), Gruniu (2294), Lazăru (2282), Tulişa (1792). Cel mai reprezentativ

vârf din zonă a dat nume masivului: Retezat (2482 m). Din cele două culmi principale se

desprind spre nord culmi prelungi, paralele, cu lungimi apreciabile şi culmi mai scurte spre

sud. Cea mai mare parte a masivului este alcătuită din formaţiuni cristaline aparţinând

5

DATE GENERALE

Autohtonului Danubian. Două masive intrusive (granodioritele de Retezat şi Buta) străpung

şisturile cristaline slab metamorfozate, dispuse într-un sinclinal străbătut în lungul său de

Văile Lăpuşnicul Mare şi Râul Bărbat. Sedimentarul Autohtonului Danubian este reprezentat

prin gresii şi mai ales calcare masive ce alcătuiesc în special relieful din aria Piule -

Iorgovanu. Pânza Getică, altădată deosebit de extinsă, se mai menţine doar pe latura nordică a

Retezatului. La est de Văile Râul Bărbat şi Pilugu, Munţii Tulişa prezintă şi ei alcătuire

predominant sedimentară.

Faţă de munţii din jur, în Retezat suprafeţele de nivelare sunt mai puţin evidente.

Unele suprafeţe şi platouri uşor vălurite, aflate la 2000-2100 m, în Munţii Zlata, Zănoaga,

Slăvei şi Lănciţa aparţin ciclului de modelare Borăscu. Resturi ale suprafeţei de nivelare Râul

Şes pot fi observate pe latura nordică a masivului şi în interiorul marilor bazine hidrografice

aparţinând Râului Bărbat, Râului Mare, Lăpuşnicului Mare.

Cel mai variat şi spectaculos relief a fost creat de modelarea glaciară şi periglaciară:

imense circuri - simple sau complexe, văi ce trădează prezenţa unor gheţari cu lungimi

apreciabile, lacuri adăpostite în căuşul stâncilor, imense mase de grohotiş, stânci ascuţite sau

cu aspect ruiniform.

Cel mai întins lac glaciar din România se află aici - Bucura (10 ha), de asemenea cel

mai adânc - Zănoaga (29 m).

Dintre splendidele cascade amintim Lolaia, Ciumfu, Rovine,Cascada Stânişoara

Pădurea îmbracă pante acoperite cu imense grohotişuri fosile, iar covorul jnepenilor

protejează părţile superioare ale culmilor. Printre plante pot fi întâlnite multe specii ocrotite:

macul galben de munte, arginţica, sângele voinicului, ghinţura, crinul galben. Crestele cele

mai înalte şi custurile sunt cel mai ades lipsite de vegetaţie. Dintre animale, capra neagră,

cocoşul de munte şi ursul pot fi adesea întâlnite; marmota este şi ea prezentă.

Potecile turistice din Parcul Naţional (marcate) pot fi utilizate respectându-se regulile

impuse într-o arie protejată. Potecile din Rezervaţia ştiinţifică nu sunt permise turiştilor;

frumuseţile din interiorul acesteia ni se dezvăluie din înaltul crestelor şi vom reuşi astfel să

protejăm elemente importante pentru biodiversitatea planetei Pământ.

 Masivul Retezat are climă aspră şi umedă. Este situat în calea maselor de aer vestice

şi sud-vestice. La peste 2000 m altitudine temperatura medie a aerului este de -2 -4 oC. Înspre

altitudinile de 1400-1500 m valorile medii ale temperaturii aerului ajung la 2-4 oC. În luna

cea mai caldă, iulie, temperatura medie a aerului este în jur de 6 oC pe culmile cele mai înalte

şi de 8-10 oC începând de la limita superioară a pădurii înspre poalele masivului. În luna cea

6

DATE GENERALE

mai rece, ianuarie, la peste 2000 m temperatura medie a aerului este în jur de -10 oC, iar

începând de la limita superioară a pădurii creşte la -8 -6 oC. Dincolo de aceste temperaturi

medii ale aerului nu trebuie uitat că adesea în timpul verii valorile pot urca pe culmile înalte

la peste 20 oC (cum s-a întâmplat şi în anul 2000), după cum în ianuarie sau februarie sunt

perioade când temperaturile aerului scad spre -25 la -30 grade Celsius.

Precipitaţiile sunt bogate, sub formă de ploi şi zăpezi. Cantitatea medie anuală este de

1400 mm pe culmile cele mai înalte, scăzând spre poale la 1000-1200 mm. Lunile cele mai

ploioase sunt iunie şi iulie, în anii normali, iar septembrie şi octombrie sunt cele mai propice

pentru excursii şi fotografii deoarece precipitaţiile sunt mai reduse. Iarna, cantităţile cele mai

reduse de precipitaţii se înregistrează în februarie; în martie şi, mai nou, aprilie cantităţile de

zăpadă căzută sunt importante, generând deseori avalanşe.

Nu doar cantităţile de precipitaţii îi interesează pe montaniarzi ci şi modul lor de

manifestare. Vara avem parte cel mai ades de ploi cu caracter torenţial, însoţite de frecvente

descărcări electrice. Retrageţi-vă de pe creastă înainte de declanşarea averselor, fulgerelor,

trăznetelor, spre limita pădurii sau pe pantele mai ferite.

Iarna (dar şi primăvara sau toamna) putem avea parte de viscole puternice; vânturi

importante, însoţite de mari cantităţi de omăt ne pot surprinde pe traseu. Vara, mai suportăm

câteodată averse de grindină. În lunile de trecere dintre unele anotimpuri vom lua cunoştinţă

cu lapoviţa. Stratul de zăpadă durează 5-6 luni pe an, funcţie şi de altitudine. El atinge în

general grosimi metrice. În zone adăpostite sau în forme negative de relief se acumulează

până la 3-4 m, iar pe suprafeţe expuse vânturilor neaua are grosimi mici, deseori apărând la zi

chiar roca lipsită de vegetaţie. Un pericol deosebit îl reprezintă gheaţa, parcurgerea

porţiunilor acoperite de ea trebuind să fie făcută cu atenţie şi echipament adecvat. Numărul

de zile cu îngheţ din masiv este în jur de 240.

1.3 Dimensionarea Parcului Național Retezat

Zonarea funcţională a Parcului Naţional Retezat are la bază criterii legate de

activităţile permise şi de valorile deosebite ce se constituie în obiective majore pentru

conservare. Astfel, principalele zone se desfăşoară după cum urmează:

A. Zona cu protecţie strictă, destinată cercetării ştiinţifice, din care în momentul de

faţă face parte Rezervaţia ştiinţifică Gemenele, care corespunde categoriei I IUCN;

În cadrul acestei zone nu este permisă desfăşurarea nici unei activităţi de exploatare a

resurselor naturale. Accesul în Rezervaţie este permis doar în baza autorizaţiei eliberate de

7

DATE GENERALE

Academia Română, Comisia Monumentelor Naturii. Accesul va fi aprobat numai pentru

cercetători, studenţi de la secţii cu specializări în domeniile legate de conservarea

biodiversităţii, grupuri care desfăşoară exerciţii de studiu/practică în domeniile legate de

conservarea biodiversităţii, dar nu mai mari de 9 persoane.

B. Zona cu protecţie specială, în care sunt permise turismul controlat, activităţi de

natură educativă şi utilizarea păşunilor de către localnici în condiţiile stabilite de prezentul

Regulament si de Planul de Management al Parcului.

În interiorul zonei de protecţie specială se delimitează zone de protecţie integrală în

cadrul cărora sunt permise numai turismul controlat şi activităţi de natură educativă.

Zonele de protecţie integrală se constituie din totalitatea suprafeţelor acoperite cu

vegetaţie forestieră, jnepeniş şi alţi arbuşti, stâncării şi grohotişuri din zona cu protecţie

specială, precum şi alte suprafeţe, delimitate şi aprobate conform prevederilor Planului de

mangement

C. Zona tampon, în care sunt permise activităţi de gospodărire/valorificare a

resurselor naturale cu respectarea principiilor de utilizare durabilă a acestora, în conformitate

cu Planul de management al Parcului Naţional Retezat.

D. Zone de interes special din punct de vedere al biodiversităţii sau al infrastructurii

turistice.

Zonele de interes special din punct de vedere al biodiversităţii sunt zone în care se

găsesc habitate/ specii importante şi care necesită măsuri speciale de conservare sau care

prezintă o biodiversitate ridicată (ex : Lunca Berhinei - zonă de importanţă lepidopterologică;

Valea Râului Mic şi Lăpuşnicului - zonă de importanţă avifaunistică; Feţele Valesei - zonă de

interes botanic şi faunistic; etc.)

Zone cu infrastructură turistică, cuprind perimetrele construibile, care sunt delimitate

ca atare în Planurile de Urbanism General (PUG) pe Valea Râului Mare, Râuşor, Pietrele şi

pe valea Jiului de Vest. Limitele acestor zone sunt stabilite prin PUG aferente comunelor Râu

de Mori, Sălaş şi Uricani şi se prezintă pe hărţile anexate prezentului Regulament.

1.4 Relief:

Munții Retezat se ridica stâncoși și impunători deasupra Depresiunii Hategului.Una

din priveliștile cele mai interesante în care ne oferă fără rezerve frumusețea acestor munți este

aceea care se desfășoară de pe înălțimile dealului Orlea, lângă Subcetate sau din poenile

dealului Piatra Ohabei. De pe aceste înălțimi având la picioarele noastre “Țara” Hațegului, se

8

DATE GENERALE

ridică contraforturi puternice, împădurite, rânduite armonios. Ele sprijină parcă zidurile albite

uneori de nea ale custurilor și piscurilor înmănuncheate și zimțuit profilate pe azurul cerului.

De aici se disting usor cele mai înalte și mai vestite piscuri, mai deosebit fiind trunchiul de

piramidă al vârfului Retezat (2482 m); spre est se află piscurile Bucura (2433 m), Peleaga

(2509 m), Păpușa (2508 m) și vârful Mare (2463 m). Priveliște unică în felul ei, are darul de a

atrage irezistibil pe drumeții dornici să cunoască în mai mare măsură relieful fărâmat al

ținutului de legendă al Retezatului.

Suprafața Munților Retezat este de cca. 700 km pătrați mai mică decât a Munților

Fagarasi, dar mai mare decât a Bucegilor. Această suprafață poate fi împărțită în două zone

importante: prima mai înaltă este ocupată de Retezatul propriu zis; a doua, mai scundă și mai

restrânsă, este ocupată de masivul Piule - Iorgovan (Retezatul mic).

În peisajul munților Retezat, circurile (căldările) și văile glaciare ocupă un loc

deosebit de însemnat. Mulțimea căldărilor glaciare, unele din acestea adăpostind lacuri, au

imprimat acestor munți un pitoresc rar întâlnit în Carpați. Căldările sau circurile glaciare,

numite de localnici zănoage, reprezintă depresiuni circulare formate din eroziunea ghețarilor

montani, la obârșia văilor glaciare sau pe versanții acestora, adesea suspendate deasupra

văilor glciare principale. Ele sunt un rezultat al activității ghețarilor cuaternar care s-a

întipărit adânc în relieful Masivului Retezat.

Pe fundul căldărilor chiar și mai jos, pe văile glaciare întâlnim adesea blocuri mari de

stâncă transportate de ghețari și depuse pe pante la dispariția acestora. Văile glaciare sunt

create prin acțiunea sculpturală a ghețarilor.

Ca un ținut al contrastelor, Retezatul nu oferă numai stâncăria aridă a căldărilor și

abrupturilor, ci și pajiști smălțuite cu flori viu colorate, pâlcuri de jneapăn sau oglinzile

lacurilor. La un loc, acest mănunchi de frumuseți contrastante a adus munților Retezat faimă

cunoscută.

1.5 Clima:

În Munții Retezat nu există stații meteorologice, clima fiind determinată prin

interpolarea datelor obținute la stațiile meteo Parâng, Petroșani și Hunedoara.

Munții retezat se caracterizează printr-o clima de munte aspră și umedă. Temperatura

medie anuală în zonele ce depășesc 2000 m este de -2grade Celssius. Temperatura medie în

iulie în zonele la peste 2000 m este de cca. +6 grade Celssius. Temperatura medie în ianuarie

în zonele de peste 2000 m este de cca. -10 grade Celssius. Temperatura minima coboară în

9

DATE GENERALE

ianuarie uneori până la -35 grade Celssius, mai ales în văile unde aerul rece stagnează vreme

mai îndelungată. Teperatura maximă urcă în iulie până la 30 grade Celssius, mai ales în

Retezatul calcaros.

Precipitațiile sunt bogate și se manifestă atât sub formă de ploaie cât și de ninsoare.

Numărul zilelor cu îngheț este de cca. 250. În sezonul estival apare înghețul nocturn,

sesizat usor de turiștii care înnoptează în cort la altitudine de peste 2000 m. Numărul de zile

cu ninsoare poate depăși 80 anual în zonele de peste 1400 m altitudine. Durata stratului de

zăpada însumează anual peste 160 zile. Topirea zăpezii în zona alpina începe în luna mai,

deși în iunie munții au incă întinse suprafețe de zăpada, mai ales pe versanții nordici și pe

văile umbrite.

1.6 Hidrografie:

Munții Retezat sunt caracterizați printr-o rețea deasă de ape curgătoare, cu un debit

bogat și permanent.

Cel mai important curs de apa este Râul Mare, cu un bazin de 894 km. pătrați și o

lungime de 65,8 km.

Culmile nordice ale Retezatului sunt fragmentate de o rețea bogată de ape curgătoare,

care își adună izvoarele din căldările glaciare sub creste semețe.

Lacurile din Munții Retezat: majoritatea de origine glaciară, sunt podoabe prețuite și

dau un farmec aparte peisajului. Prin numărul lor foarte mare (cca.100), din care 40 de lacuri

mari și mijlocii, 18 lacuri mărunte dar permanente și cca. 40 ochiuri mici de apa care în verile

secetoase seacă, acești munți se compară în Carpați doar cu munții Făgăraș. Lacurile își au

originea în cuveta provenită prin dăltuirea reliefului de către ghețarii care acopereau

odinioară înălțimile munților. Căldările glaciare acumulau în căușul lor enorme mase de

gheață și zăpada. După retragerea ghețarilor, pe fundul lor s-au format lacuri glaciare, cu ape

reci și limpezi, oglinzind cerul, norii, custurile și piscurile.

Din aceste lacuri le voi menționa pe cele care prezintă un deosebit interes turistic:

Lacul Ștevia, Lacul Stânișoară, Lacul Pietrele, Lacul Groapele, Lacul Ghimpele sau Peleaga

etc.

1.7 Alcătuire geologică:

10

DATE GENERALE

Caracteristica generală a Munților Retezat o constituie prezența a două mari blocuri

granitice și granodioritice, unul mai puternic, dezvoltat pe direcția crestei principale de nord

și altul mai restrâns, întins de-o parte de-a lungul crestei principale de sud.

Granodioritul sau “granitul de Retezat” prezintă în spărtură aspect cristalin de culoare

albă, dur. Stâncile marilor piscuri de la Retezat la Peleaga, Vârful Mare și, mai departe, până

spre Bâlea sunt alcătuite din această roca.

Șisturile cristaline se dezvoltă în fâșie continua în partea de nord a Munților Retezat,

intercalate între fâșiile de granodiorit din zona de nord și cele din Tarcu-Petreanu.

Deosebit de interesante sunt peșterile situate de obicei la înălțime pe versanți stâncoși.

Acestea prezintă denivelări și uneori galeriile etajate comunică prin puțuri verticale. Peșterile

sunt foarte frumoase, bogat înveșmântate în concrețiuni de tip coralit și excentrite.

1.8 Floră:

Retezatul este renumit prin diversitatea floristică, adăpostind aproape 1190 specii de

plante superioare din cele peste 3450 cunoscute în Romania. Existenţa aici a mai bine de o

treime din flora Romaniei este unul din motivele pentru care a fost declarat Parc Naţional. La

acestea se adaugă un număr mare de specii inferioare.

Din aceste motive interesul botaniştilor pentru flora Retezatului începe destul de

devreme în a doua jumatate a secolului XVIII. Lucrări reprezentative pentru zonă apar însă

mai târziu, contribuţii deosebite aducând Borza (1934), Nyarady (1958) care a publicat ”Flora

şi vegetaţia Munţilor Retezat”, Csuros et al. (1956) .

Foarte importanţi pentru conservarea plantelor din Retezat sunt cei peste 90 de taxoni

endemici din totalul de 127- 400 taxoni endemici acceptati de diferiţi autori pentru România.

Prima plantă endemică semnalată, în ordine cronologică în PNR, este flămânzica (Draba

dornerii) descoperită în 1858 de către Heuffel.

O mare importanţă o au şi cele 130 de plante rare sau vulnerabile din „Lista roşie a

plantelor superioare din România” publicată în 1994 (Oltean et al). Pedicularis exaltata specie

care face parte din flora PNR apare în Anexa III a Legii 462/2001– Specii de plante şi

animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare şi în anexa IV

a speciilor care necesită o protecţie strictă.

Sub aspect florogenetic Munţii Retezat reprezintă centrul genetic pentru genul

Hieracium, care cuprinde aici 257 taxoni unii endemici ca Hieracium borzae, Hieracium

nigrilacus, şi respectiv pentru genul Poa, care cuprinde 31 taxoni. De asemenea o serie

11

DATE GENERALE

întreaga de taxoni şi infrataxoni îşi au aici locul clasic ca de exemplu Barbarea lepuznica,

Centaurea retezatensis, Oxytropis jacquinii ssp.retezatensis, Hypochoeris maculata var.

carpatica, Festuca rupicola var.retezatensis.

Analiza areal - geografică a florei evidentiază ca predominant fondul general

eurasiatic cu 44 %, existând însă şi elemente circumpolare 13%, alpine 9 %, europene 12 %,

sudice 6 %, orientale 5 %, endemice 7,2%, policore 3,4%, adventive 1,4 %.

În Retezat există 60 de asociaţii vegetale de cormofite cuprinse în 10 clase de

vegetaţie, fapt care dovedeşte încă o dată marea diversitate floristică a Retezatului. Se pot

întâlni cele mai variate asociaţii de la Pino-Quercetum moehringietosum pendulae din

regiunile joase ale PNR la Oreochloo- Juncetum trifidi a cărei cenoze populează pe suprafeţe

restrânse vârfurile, crestele şi versanţii puternic înclinaţi din etajul alpin. Deosebit de

importantă din punct de vedere floristic este zona calcaroasă a Retezatului Mic cu un mare

număr de plante rare şi/sau endemice cum ar fi Barbarea lepuznica,i Pedicularis baumgarteni

şi multe altele. Zona este foarte vulnerabilă la impactul păşunatului.

Pajiştile din regiunea alpină constituie o zonă de importanţă aparte, aici regăsindu-se

majoritatea speciilor din flora alpină, printre acestea fiind diferite specii de Gentiana,

Potentilla, Pulsatilla precum şi floarea de colţ (Leontopodium alpinum) şi altele.

Alte zone de interes deosebit sunt cele de limită între zona stâncoasă şi pajiştile

alpine, în care se intâlnesc rododendronul (Rhododendron kotschii) şi jneapănul (Pinus

mugo). Jneapănul (specie protejată în România) are o distributie mare pe pantele abrupte ale

Retezatului contribuind la susţinerea grohotişului. Zâmbrul (Pinus cembra) specie de arbori

raă apare în grupe mai mari şi mai compacte, decât în alte masive.

Cea mai mare ameninţare pentru flora Parcului Naţional Retezat o reprezintă

suprapăşunatul. Speciile caracteristice pajiştilor naturale sunt înlocuite treptat, în special ca

urmare a suprapăşunatului, cu specii adventive, cu specii cărora le prieşte o cantitate

superioară de azot cum ar fi Rumex.sp., şi care elimină toate celelalte plante din locurile de

târlire, respectiv de specii mai puţin sensibile (ex. Nardus stricta) acolo unde resursele trofice

sunt epuizate.

Cu toate ca este interzis - Articolul 43 din Regulamentul PNR - turiştii şi localnicii

colectează flori de Rhododendron, muguri de jneapăn, flori de colţ, diferite specii de ciuperci,

etc.

În zonele tampon ale Parcului se desfăşoară exploatări forestiere, respectiv tăieri de

igienă şi lucrări de conservare.

12

DATE GENERALE

Un potenţial pericol pentru flora Retezatului Mic îl va constitui modernizarea

drumului de acces spre Herculane atât în timpul construirii sale cât mai ales prin facilitarea

pătrunderii in această zonă a turiştilor, dacă sistemul de supraveghere/control al modului în

care se desfăşoară turismul nu va fi bine fundamentat şi aplicat în teren.

Începând cu anul 2000 APNR a organizat acţiuni de inventariere a florei cu ajutorul

biologilor voluntari.

În anul 2002 s-a elaborat prima versiune a planului de monitorizare a speciilor cheie.

1.9 Faună:

În ceea ce priveşte primele studii cu adevărat ştiinţifice ale faunei de vertebrate şi de

nevertebrate din Retezat au fost efectuate în a doua jumătate a secolului XIX. În secolul

următor, numeroşi cercetători au studiat fauna masivului.

Parcul Naţional Retezat, datorită habitatelor sale foarte diverse, naturale, sau puţin

modificate de intervenţia umană, adăposteşte o faună deosebit de bogată atât în ceea ce

priveşte numărul de specii cât şi în numărul mare de exemplare care alcătuiesc populaţiile

acestor specii.

Nevertebrate

Nevertebratele, reprezentate prin mii de specii încadrate în toate grupele taxonomice

caracteristice habitatelor carpatice, cu toate că au fost mult studiate sunt încă puţin cunoscute.

În rândul nevertebratelor se găsesc cele mai multe endemite animale din Retezat, fiind

identificate până în prezent 9 taxoni endemici de fluturi de zi, dar care vor avea nevoie de

confirmarea majorităţii specialiştilor, cel puţin 6 specii endemice de plecoptere şi 4 de

trichoptere. Ultimele două grupuri sunt în mod particular asociate cursurilor de apa. Viermii

inferiori (nematode) au fost bine studiaţi, având mai mult de 143 de specii găsite în această

zonă (incluzând 8 endemite).

Unele genuri, cum este de exemplu Erebia, din ordinul Lepidoptera, ajung aici la

diversităţi specifice foarte ridicate. Astfel acest gen, relict glaciar, are în Retezat o răspândire

altitudinală aproape similară cu cea latitudinală pe care o are genul în emisfera nordică.

Ca o recunoaştere a importanţei pe care o are Retezatul pentru conservarea fluturilor,

Lunca Berhina şi o parte a Văii Râului Mare au fost declarate Arii de Importanţa Primara

pentru Fluturii din Europa.

Adăugându-se eforturilor făcute de de către cercetători în anii trecuţi, programul de

inventariere a faunei şi florei din cadrul proiectului „Conservarea şi Managementul

13

DATE GENERALE

Biodiversităţii din România” început în anul 2000 aduce în fiecare an date noi despre

nevertebratele parcului, inclusiv descoperiri de specii noi pentru România şi chiar pentru

ştiinţă.

Vertebrate

Vertebratele au în parc reprezentanţi din toate clasele intâlnite în România.

Dintre ciclostomi, în râuri întâlnim cicarul, Eudontomyzon danfordi, unul dintre cele

trei specii de agnate din România, a cărui prezenţă reprezintă încă o dovadă a calităţii apelor

Retezatului. Specia a devenit rară fiind trecută pe anexa II, a Directivei 92/43/EEC privind

conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi pe anexa III a legii 462/2001

privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei

sălbatice, anexe care conţin specii de plante şi animale a căror conservare necesită

desemnarea ariilor speciale de conservare.

Peştii sunt reprezentaţi prin 11 specii, între care şi nisipariţa Sabanajewia aurata,

considerată endemit pentru bazinul Dunării şi care este listată în anexa III a legii 462/2001.

În anii 60 - 70 a secolului trecut au fost introduşi în câteva lacuri din Parcul Naţional

Retezat păstrăvii de lac, Salmo trutta lacustris, subspecie neindigenă adusă din Alpi.

Cercetătorii consideră că această subspecie a fost unul dintre factorii care au cauzat scăderea

populaţiilor de amfibieni care utilizează ca locuri de inmulţire lacurile glaciare.

Mai mult de jumătate din numărul de specii de amfibieni întâlnit în România,

totalizând 11 specii, se pot întâlni în Retezat.

Dintre acestea 8 specii sunt considerate, de către specialişti, rare şi vulnerabile la nivel

naţional. Toate speciile apar pe anexele II, a speciilor de faună strict protejate (4 specii) şi III

a speciilor de faună protejate (7 specii) a Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a

habitatelor naturale din Europa adoptată la Berna ratificată şi de România prin legea 13/1993.

De asemenea o specie apare pe anexa II, o specie pe anexele II şi IV, trei specii pe anexa IV

şi una pe anexa V, a Directivei 92/43/EEC. Conform legii 462/2001 3 specii din parc se află

pe anexa III, două pe anexele III şi IV şi câte una pe anexele IV şi V. Aceasta dovedeşte

vulnerabilitatea şi nevoia de măsiuri de conservare speciale pentru aceste specii.

În Retezat s-a gasit şi subspecia ampelensis a tritonului comun, Triturus vulgaris,

subspecie considerată endemit carpatic şi subspecie prioritară găsindu-se pe anexa III a legii

462/2001.

14

DATE GENERALE

Broasca roşie de munte Rana temporara, se consumă în unele localităţi din apropierea

Parcului, multe exemplare, majoritatea femele, se colectează pentru consum în perioada de

reproducere.

Reptilele sunt reprezentate în parc prin 9 specii, aproape 40% din reptilele terestre ale

României. Cu toate că doar o specie este considerată rară la nivel naţional, şase sunt

considerate vulnerabile. Convenţia de la Berna cuprinde toate reptilele din Retezat pe anexele

sale II (4 specii) şi III (5 specii) iar directiva 92/43/EEC asigură statut de specii care necesită

o protecţie strictă pentru 5 specii din Retezat, integrându-le în anexa IV. Tot în anexa IV, a

speciilor strict protejate, dar a legii 462/2001 sunt cuprinse 6 din speciile întâlnite în parc.

Cu toate că s-au semnalat foarte puţine cazuri de muşcături de viperă în zonă, acestea

sunt de cele mai multe ori omorâte de turişti şi localnici.

Numărul speciilor de păsări întâlnite în parc şi în zonele apropiate, pe văile mari ale

masivului şi în zona lacurilor de acumulare din apropiere, este mare pentru o zonă montană.

Acestea însumează 185 de specii, reprezentând aproximativ jumătate din speciile de păsări

ale României. Din acestea 122 sunt specii cuibăritoare în parc şi în zonele apropiate.

Aici se pot întâlni specii rare cum sunt acvila de munte, Aquila chrysaetos

reprezentată şi pe sigla parcului, acvila ţipătoare mică Aquila pomarina, şerparul Circaetus

gallicus, şoimul călător Falco peregrinus,cocoşul de munte Tetrao urogallus, buha Bubo

bubo, cucuveaua pitică Glaucidium paseinum, barza neagră Ciconia nigra, ciocanitoarea cu

spate alb (Dendrocopos leucotos) şi multe alte specii rare.

În privinţa statutului lor, legea 462/2001 cuprinde în anexa III 28 de specii, în anexele

III şi IV 15 specii iar în anexa IV 101 specii. În anexa II a convenţiei de la Berna sunt

cuprinse 127 de specii ce se întâlnesc în Retezat şi împrejurimi, iar 50 fac parte din anexa III

a aceleaşi convenţii. Directiva , 79/409/EEC a Consiliului Europei, privind conservarea

păsărilor sălbatice cuprinde în anexele sale 55 de specii din zonă.

Mamiferele determinate până în prezent în Parcul Naţional Retezat în număr de 55 de

specii reprezintă peste 23% din mamiferele terestre ale Europei ceea ce arată incă o dată

diversitatea habitatelor naturale prezente aici.

Parcul oferă condiţii pentru supravieţuirea celor mai importante dintre carnivorele

mari europene: lupul Canis lupus, ursul Ursus arctos şi râsul Lynx lynx. De asemenea se

întâlnesc în parc ierbivore mari cum sunt capra neagră Rupicapra rupicapra, cerbul Cervus

elaphus şi căpriorul Capreolus capreolus. Carnivorele de mai mici dimensiuni cum sunt pisica

15

DATE GENERALE

sălbatică Felis silvestris, şi mustelidele găsesc în diversele habitate ale parcului

micromamifere care le asigură o parte din hrană.

Peşterile din Retezatul Calcaros sunt folosite de urşi pe timpul iernii, iar liliecii găsesc

aici condiţii bune pentru hibernare sau retregere în timpul zilelor de vară. În Parc au fost

ideltificate 13 specii de lilieci printre care Rhinolophus ferrum-equinum, Vespertilio murinus

şi Pipistrelus pigmaeus.

Vidrele Lutra lutra pot fi întâlnite pe unele râuri ale Retezatului folosind resursele

bogate în peşte.

În anul 1973, o echipă de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei

Române a introdus 20 de exemplare de marmotă alpină provenită din alpii Austrieci.

Marmotele au fost eliberate în căldarea lacului Gemenele iar în prezent se pot întâlni in toate

văile şi căldările glaciare de sub Şaua Custurii până în căldarea lacului Zănoaga. Nu se

cunoaşte încă impactul pe care aceste rozătoare mari, neindigene, îl au asupra vegetaţiei şi

solului.

Conform legii 462/2001, 22 dintre mamiferele Retezatului necesită o protecţie strictă,

9 dintre ele fiind cuprinse şi în anexa III a legii iar 13 sunt specii animale de interes

comunitar ale caror prelevare din natura si exploatare fac obiectul masurilor de management,

aparţinănd anexei 5 a legii.

Diversitatea mare a faunei din Parcul Naţional Retezat dovedeşte încă o dată existenţa

unor habitate naturale puţin afectate de activitatea umană.

16

CAP.2 CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

2.1 Căi de acces

Tab.1.Drumuri de acces in Parcul National Retezat

Puncte

de intrare

Drum de acces

(categorie, numar)

Localitatea de intersectie a

drumurilor

Gura

Zlata

Gura

Apei

Rausor

Drum european E 79 Hateg

Drum national DN 68 Carnesti

Drum judetean Rau de Mori

Carnic Drum european E 79 Ohaba de sub Piatra

Drum judetean Carnic

Stana de

Rau

Baleia

Drum european E 79 Pui

Drum judetean Hobita

Buta

Campus

el

Drum national DN 66A Uricani-Campu lui Neag

Drum forestier

Sursa: Planul de Management al P.N.R.Rezervatie a Biosferei 2003-2008, Tabel 2.1.1.a, pag.

14

Practic, există opt puncte principale de intrare în parc, și patru puncte de control,

supreveghere și informare. Acestea sunt aglomerate în perioada de vârf a sezonului de

vizitare, adică de la jumătatea lunii iunie și până la sfârșitul lunii septembrie. La aceste

puncte, vizitatorii pot cumpăra bilete de intrare în parc, hărți, broșuri și pot obține o copie a

Regulamentului Parcului.

Punctul de control Gura Zlata (795 m), pe cursul inferior al văii Zlata, la circa 15

minute de mers din drumul modernizat de pe valea Râului Mare. Este punctul de control

principal de la poartă rezervației din valea Zlata.

Punctul de control Pietrele (1487 m), situat în valea Stânișoară lângă cabană Pietrele,

controlează intrarea și ieșirea turiștilor prin punctul șaua Retezatului.

Punctul de control Rotunda (1100 m) pe valea Lapusnicului Mare controlează accesul

spre Lacul Bucura și Poarta Bucurei cât și accesul spre Lacul Zănoagă și șaua Sesele Mari.

17

CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

Casa Laborator Gemenele (1770 m) situată în Rezervația științifică pe malul pârâului

Rovine servește drept laborator și adăpost pentru cercetătorii de specialitate.Aici se prezintă

pentru autorizație, turiștii care vizitează rezervația.

În extrasezon, informațiile pot fi găsite la unele cabane și pensiuni din apropierea

parcului și sunt scrise în limbile română, engleză și cehă.

Munții Retezat sunt accesibili din două direcții principale: una dinspre nord, din

Depresiunea Hategului și alta dinspre sud, din extremitatea vestică a Depresiunii Petroșani.

Grupuri destul de numeroase de turiști pătrund în Retezat dinspre Munții Tarcu, aflați la vest,

și foarte puțini din direcția Munților Godeanu, aflați la sud-vest.

Localitățile de acces sunt următoarele:

-Hațeg - oraș situat la 350 m altitudine, în depresiunea prinsă între Munții Sureanu,

Retezat și Poiana Ruscă, din care se organizează o bună parte din transporturile spre și de la

munte.

-Clopotiva - comună aflată la circa 500 m altitudine; de aici se poate pătrunde pe

valea Râului Mare, până la cabana Gura Zlata, colonia Tomeasa și barajul de la Gura Apelor,

apoi mai departe, pe la fosta cabană Rotunda, până la Lunca Berhinda și Poiana Pelegii.

-Râu de Mori - comună situată la 500 m altitudine, de unde se poate merge în susul

Văii Râușor (trecând prin Suseni și pe la cetatea și biserica din Colț), 12 km.

-Brazi - localitate de la poalele muntelui; drum de pătrundere în lungul Râului Mare

(spre cabana Gura Zlata) și după 3 km spre Râușor, în comuna Râu de Mori.

-Santamarie Orlea - comună aflată pe drumul național Petroșani-Hațeg. De aici

pleacă un drum auto nemodernizat spre Râu de Mori și mai departe la Râușor, loc de

practicare a schiului.

-Sarmizegetusa (555 m altitudine) - comună aflată pe drumul Hațeg-Caransebeș, la 4

km de Clopotiva; este vestită pentru istoricul său - aici se află ruinele orașului Ulpia Traiana

Sarmizegetusa și un han turistic, se pot vizita: Palatul Augustalilor, Forumul, Amfiteatrul,

zidurile cetății, templul zeiței Nemesis, precum și Muzeul.

-Ohaba de sub Piatră (400 m altitudine) - situată pe valea Streiului, la confluența cu

pârâul Sălașului; de aici pleacă drumul și marcajul spre cabanele Cascadă (Cârnic), Pietrele și

Gențiană.

-Nucșoara (600-700 m altitudine) - comună mare pe valea Nucșoara, este una din

porțile de acces foarte frecventate de turiști spre inimă munților. În drum spre munte pot fi

18

CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

vizitate bisericile monument de arhitectură și ruinele unei cetăți (sec XIV-XV) aflată în satul

Malaiesti.

-Malaiesti - sat situat pe drumul Ohabă de sub Piatră-Nucșoară, la circa 3 km de

Nucșoară; poate fi ales ca punct de plecare spre Parosul Mare și spre lacul Groapele.

-Hobita (550 m altitudine) - localitate așezată pe valea Râului Bărbat, este accesibilă

pe drum comunal nemodernizat; de aici se ramifică două drumuri: unul greu practricabil

pentru autovehicule, drum care urcă pe dealul Serel, până la cabană Baleia (circa 16 km),

altul, drum forestier, urcă pe valea Râului Bărbat spre cabană Corea.

-Pui (415 m altitudine) - comună importantă, situată pe drumul Petroșani-Hațeg; de

aici se poate urcă spre cabană Baleia, trecând prin satele Râu Bărbat și Hobita.

-Petroșani (650 m altitudine) - municipiu din depresiunea cu același nume, punct de

plecare spre Lupeni, Uricani și Câmpu lui Neag, de unde poteci marcate sau nemarcate ajung

în Retezatul Mare sau în Munții Tulisa - parte sedimentară a Retezatului. Orașul, cel mai

mare bazin carbonifer al țării, are o puternică tradiție turistică și constituie centrul dezvoltării

drumeției și schiului în acestă parte a Carpaților.

Locuri de adăpost:

Cabana Pietrele, 1480 m altitudine, pe Valea Stânişoara, în pădure de conifere. Două

corpuri de clădire şi căsuţe de lemn. 150 locuri. Apă de izvor, lumină electrică de la

generator. Bufet. Loc de campare. Canton silvic.

Cabana Genţiana (1670 m), 30-70 locuri, pe Valea Pietrele. Apă de izvor. Nu are

curent electric. Oferă doar ceaiuri turiştilor obosiţi.

Cabana Cascada (980 m), situată în zona Cârnic, 35 locuri. Oferă masă. Apă curentă,

curent electric. Pot fi lăsate în siguranţă autoturismele celor care suie câteva zile în munte.

Cabana Gura Zlata (775 m), recent modernizată. Are şi căsuţe de lemn. Apă curentă,

lumină, restaurant. Loc de campare. Situată pe o terasă, deasupra Râului Mare.

Cabana Buta (1580 m), aflată aproape de limita pădurii. Refăcută după incendiul din

anii trecuţi. Bufet, apă de izvor. Nu are curent electric.

Cabana Baleia (1410 m), situată în marginea poienii omonime. Bufet, apă de izvor.

Nu are curent electric. Loc de campare. Tot în poiană se află un canton silvic modernizat.

Ministaţiunea Râuşor (1200 m). Hotel cu 30 locuri, restaurant. Pârtie de schi, teleschi.

Popasul Narciselor (localitatea Sălaşul de Sus), pe drumul spre Cârnic.

19

CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

Cabana Câmpu lui Neag, din localitatea omonimă, aparţinând de Centrala Huilei

Petroşani.

Casa de vânătoare Câmpuşel (pe Valea Jiului de Vest), accesibilă dinspre Câmpu lui

Neag.

Cabana Cheile Butei (900 m), cu confort turistic ridicat. Restaurant, cazare civilizată,

apă curentă, lumină, piscină. 28 locuri.

Cu aprobare, pot fi folosite cantoanele silvice, casele de vânătoare, casele Academiei

de la Gura Zlata, taberele de copii de la Brăduleţ. Se poate cere adăpost în colonia Tomeasa.

În drum spre cabana Gura Zlata întâlnim cabana Dumbrăviţa: cazare în condiţii

civilizate, apă curentă, curent electric, restaurant.

Locuri de cort: Poiana Pelegii, cabana Pietrele, Râuşor, cabana Buta, Câmpuşel,

Poiana stânei din Râu, Lacul Bucura, Lacul Zănoaga, cabana Gura Zlata, Poiana Baleia, zona

fostei cabane Rotunda, Lunca Berhina, poieni, circuri glaciare, lărgiri de vale, fâneţe etc.

Numai în cazuri dificile se poate solicita ajutor la Casa laborator Gemenele din cadrul

Rezervaţiei ştiinţifice.

Stânele pot fi refugiu temporar şi suficient pentru a ieşi din situaţii limită.

Iarna, majoritatea traseelor din masiv nu se recomandă a fi parcurse fără echipament

şi experienţă adecvate. Drumurile spre cabane sau din imediata lor apropiere pot fi abordate

de turiştii obişnuiţi care dispun de echipament potrivit şi respectă regulile ascensiunilor de

iarnă.

Acces la cabane:

Spre cabana Pietrele, drum forestier de 6 km din Nucşoara, până la cabana Cascada

(Cârnic), apoi poteca bandă albastră (1 ½ ore de la Cârnic). După 5 km de la Cârnic se

ramifică, în Gura Văii Pietrele, poteca triunghi albastru spre cabana Genţiana.

Spre cabana Buta, recent refăcută, folosim drumul nemodernizat ce urcă din

localitatea Câmpu lui Neag spre Cheile Butei, apoi pe Văile Mării şi Buta. Din preajma

cabanei Cheile Butei pleacă şi marcajul cruce roşie spre cabana Buta, 4 - 5 ore.

Înspre cabana Baleia se poate folosi drumul forestier ce urcă din Hobiţa pe Dealul

Şerel, 16 km, marcat cu triunghi albastru, vechi; sau, din Hobiţa, poteca marcată cu triunghi

albastru, care din Şaua Şerel se racordează la drumul forestier şi doar pe alocuri mai taie

serpentinele acestuia. 5 - 5 ½ ore pe drum, 4 - 4 ½ ore pe potecă.

20

CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

Înspre cabana Gura Zlata avem, din Clopotiva, 17, 5 km de drum asfaltat. De la

cabană mai sunt încă 7 km până la colonia Tomeasa şi încă alţi 2, 5 km până la barajul de la

Gura Apelor (drumuri modernizate). Pe jos, avem nevoie de 5 - 6 ore până la cabana Gura

Zlata, încă 1 - 1 ½ ore până la Tomeasa şi ¾ ore până la baraj. De la baraj, pe drum forestier,

se ajunge după 9 km la fosta cabană Rotunda, acum funcţionând aici doar punctul de control

al Academiei pentru Parcul Naţional. Mai sus, drumul forestier care ajungea până în Poiana

Pelegii (15 km) a fost distrus de apele Lăpuşnicului Mare.

La casa de vânătoare Câmpuşel, loc de pornire spre înălţimile Retezatului Mic, se

ajunge pe drumul forestier (parţial distrus de ape) din lungul Jiului de Vest (15 km de la

Câmpu lui Neag).

Pentru a sosi în staţiunea Râuşor folosim drumul forestier ce urcă din localitatea Râu

de Mori în lungul Râuşorului, pe sub cetatea Colţ, 12 km (4 - 4 ½ ore de mers pe jos).

De la cabane spre înălţimi

De la cabana Pietrele:

- bandă albastră (Pietrele - cabana Genţiana - Bordul Tomii - Lacul Pietrele -Şaua

Bucura - Lacul Bucura - Poiana Pelegii), 5 - 5 ½ ore;

- triunghi roşu (Pietrele - Lacul Galeşu), ¾ ore;

- triunghi galben (Pietrele - Tăurile din Valea Rea), 3 - 4 ore;

- triunghi albastru (Pietrele - Valea Stânişoara - Lacul Stânişoara - Şaua Retezat - Vf.

Retezat), 3 ½ - 4 ore;

- bandă galbenă (Pietrele - Culmea Lolaia - Vf. Retezat), 4 ore;

- punct roşu (drumul Galeşului - Tăul dintre brazi - Valea Galeş), 1 - 1 ¼ ore.

De la cabana Baleia:

- bandă roşie (Baleia - Muntele Cozma - Şaua Gorovii - Culmea Lănciţa - Şaua Vf.

Mare), 4 ½ - 5 ore; marcaj vechi;

- triunghi albastru (Baleia - Muntele Cozma - Şaua Gorovii - stânele din Râu -

Cascadele Ciumfu - Şaua Custura - Şaua Plaiul Mic), 7 ½ - 8 ½, marcaj vechi;

- triunghi roşu (Baleia - Muntele Cozma - Şaua Gorovii - Culmea Lănciţa -Şaua Vf.

Mare - Lacul Galeş), 5 ½ - 6 ore, marcaj foarte vechi până în culmea principală.

De la cabana Buta: cruce roşie (Buta - Şaua Plaiul Mic - Poiana Pelegii), 1 ¾ - 2 ore.

De la cabana Gura Zlata: triunghi roşu (Gura Zlata - Valea Zlata - Valea Radeşul

Mare (Aradeş) - Cioaca Porumbelului - Platoul Aradeş-Zlata - Lacul Zănoaga Mare - Valea

21

CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

Zănoaga - Crucea Trăznitului - La Clince - Coada Slăveiului - Lacul Ana - Lacul Bucura), 8

ore.

Pe creste:

De la barajul Gura Apelor se poate urca pe poteca cruce albastră: drumul de contur al

lacului - Muntele Zlata - Vf. Zlata - Lacul Zănoaga Mare - Valea Zănoaga - Crucea

Trăznitului - La Clince - Coada Slăveiului - Lacul Ana - Lacul Bucura, 7 ½ - 8 ore, marcaj

vechi.

Din drumul baraj Gura Apelor - Rotunda - Gura Bucurei (Poiana Pelegii), marcaj

punct albastru, se poate urca pe poteca punct galben: drumul de pe Valea Lăpuşnicul Mare,

10, 5 km de Rotunda spre Valea Berhina - Cracul Slăvei - Crucea Trăznitului - La Clince -

Muntele Slăvei - Coada Slăveiului -Lacul Ana - Lacul Bucura, 8 - 9 ore, marcaj vechi.

Zona de creastă înaltă Vf. Mare - Şaua Vf. Mare - Vf. Peleaga - Şaua Bucura -Vf.

Bucura II - Vf. Bucura I - Şaua Retezatului este marcată cu bandă roşie. Din cauza

dificultăţilor, porţiunea de creastă ce include Porţile Închise, Spălătura Păpuşii, Vf. Păpuşa

Mare, Şaua Pelegii nu este parcursă decât de turiştii experimentaţi şi de alpinişti; marcajul

bandă roşie coboară din Şaua Vf. Mare înspre Lacul Galeşul (Zănoagele Galeşului) şi apoi

prin Valea Rea suie în Şaua Pelegii (2 ½ - 3 ore).

De asemenea porţiunea de creastă Vf. Păpuşa Mare - Spintecătura Păpuşii -Vf. Păpuşa

Mică - Şaua Custurii, marcată altădată cu bandă roşie şi sporadic cu cruce galbenă, nu se

recomandă a fi parcursă decât de turişti experimentaţi şi alpinişti. După ce ajungea pe Vf.

Custura, banda roşie se îndrepta spre est, pe creasta pe care se înşiruie Vârfurile Mării,

Ciumfu Mare, Gruniu, Lazărul, Bilugu Mare, spre Curmătura Tulişa; în paralel exista

marcajul cruce galbenă, care cobora din Curmătura Tulişa, pe Dealul Şerpilor, în Uricani;

ambele semne nu sunt clar încă materializate în teren.

De la Lacul Bucura, un marcaj cruce galbenă trece pe la refugiul salvamont şi cazarea

se poate face la nivel destul de scăzut, două persoane în cameră, fără apă caldă, toaleta și apa

rece la parterul clădirii.

In principiu tura s-ar desfasura intre 18-26 august ac, cu trasee de nivel mediu cum ar

fi:

cabana Pietrele - varful Retezat - varful Bucura 1 - Lacul Pietrele - cabana Pietrele

cabana Pietrele - curmatura Bucurei - varful Peleaga - Lacul Gales - cabana Pietrele.

22

CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

2.2 Trasee turistice

Trasee cu plecare de la Râuşor

Traseu MarcajT

imp

Dific

ultateObservaţii

Râusor – Saua

Ciurila- Cab

Pietrele

Cruce albastra 2

-3 h

Usor

Traseul Educativ

Râuşor- culmea Lolaia

Cruce

Albastra

3

- 3,30h

usor Se suprapune pe traseul de

cab Pietrele pina in saua Ciurila

Râuşor– Refugiul

Stevia–     

Lacul Stevia

Banda Rosie 3

-4 h

Medi

e

Râuşor– Refugiul

Stevia- 

Şaua Lolaia-Virful Retezat

Banda Rosie 4

-5 h

Medi

e

Zona periculoasa pe

ultimul vilcel la urcare pe virful

Retezat

Trasee cu plecare din Baleia

Baleia – Şaua Gorova

– Culmea Lănciţa – şaua

Vârful Mare – lacul Galeş –

Cabana  Pietrele

Bandă  roşie

până în şaua Vârfului

Mare,    triunghi roşu

până la Cabana

Pietrele

1

1-12 h

Medi

e

Şaua Vârfului Mare -Vârful

Mare –1h dus-intors

Baleia – Şaua Gorova

- Stâna de Râu

Banda rosie

pina in Saua Gorova-

Triunghi albastru

Stina de Riu

4

-

4 1/2 h

Medi

e

Din Stâna de Râu legătura

cu Creasta Custurii

Trasee cu plecare de la lacul Bucura

23

CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

Lacul Bucura - Vârful

Peleaga (2-3h) – Curmătura

Bucurii - Lacul Bucura

Bandă

galbenă

Virful Peleaga - 

Curmătura Bucurii-  

Banda rosie

5

-6 h

Medi

e

Se poate parcurge şi în sens

invers

Lacul Bucura –

Curmătura Bucurii – Virful

Bucura II Mare – Poarta

Bucurii – Tau Portii- Lac

Bucura

Bandă

albastră – Curmătura

Bucurii - Banda

Rosie Vârful Bucura

II  -

Bandă galbenă –

Vârful Bucura II-

Tăul Porţii – lacul 

Bucura

6

-6 1/2 h

Medi

e

Se poate parcurge şi în sens

invers

Lacul Bucura – Tau

Portii- Tău Agatat

Lacul Viorica – Lacul

Bucura

Banda

galbena –Tau Poartii

– Punct Rosu  Lacul

Bucura

3

-4 h

Usor Se poate parcurge şi în sens

invers

Lacul Bucura –

TăulAgăţat - Şaua Judele

– Vârful Slăvei –Şaua

Slavei – Lacul  Lia - Lacul

Bucura

Punct Roşu

Şaua Slavei- triunghi

Roşu şaua Slăvei

4

-5 h

Greu Se poate parcurge şi în sens

invers

Din şaua Judele  punct roşu cştre

lacul Zănoaga

Din şaua Slaveiu  către Crucea

Trăznitului – Lunca Berhina  -

Triunghi galben

Lacul Bucura –

Curmătura Bucurii –

Cabana  Genţiana  -

Cabana Pietrele

Bandă

albastră

4

-5 h

medi

u

24

CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

Trasee cu plecare de la Câmpuşel

Câmpuşel DN 66 –

Cheile Scorotei - Stâna

Scorota

Punct galben 3

-31/2 h

Uşor

Câmpuşel – Piatra

Iorgovanului

Triunghi

Galben

3

-4 h

Medi

u

Trasee cu plecare din Câmpu lui Neag

Câmpul lui Neag –

Cheile Buţii – Cabana 

Buta

Cruce roşie 4

-5 h

Uşor

Cab. Buta - Şaua

Plaiului Mic - Poiana

Pelegii

Cruce roşie 2

-3 h

Uşor

Cab Buta – Şaua

Plaiul Mic – Piatra

Iorgovanului

Cruce rosie

pâna în şaua Plaiului

Mic  - Bandă roşie

spre Piatra

Iorgovanului

4

- 5 h

Mediu Tur – Retur 7-8 h

Se poate coborî în Câmpuşel pe

triunghi roşu   1-2 h

Trasee cu plecare din Cârnic- Pietrele

Traseu Marcaj Ti

mp

Dificul

tate

Observaţii

Ohaba de sub

Piatră - Cârnic

Bandă albastră 6h Uşor

25

CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

Cârnic – Cabana

Pietrele

Banbă albastră 1,

30 –2h

Uşor

Cabana Pietrele -

Cabana Genţiana

Bandă albastră 1-

11/2h

Uşor

Cabana Pietrele –

Lacul Stânişoara – Şaua de

Vară – Vârful Retezat

Triunghi albastru 4-

41/2h

Mediu

Cab. Pietrele –

Creasta  Lolaia – Vârful

Rtezat

Bandă galbenă 4-

5 h

Mediu

Cab.Pietrele –

Creasta Lolaia –Virful

Retezat-Saua de vara

Retezat- Virful Bucura –

Poarta Bucurii-Taua

Portii- Lac Bucura

Banda Galbena

pina in Virful Retezat-

banda Rosie pina In Virful

Bucura Banda galbena prin

Poarta Bucurii  -Lac

Bucura

7-

8 h

Greu Zona periculoasa la

ultimul vilcel sub  Virful

Retezat  si urcarea sub

Virful Bucura .

Cabana Pietrele -

Şaua Lolaia – Complex

Râuşor

Cruce albastră 2-

3 h

Mediu

Cab. Pietrele –

Cabana Genţiana – Şaua

Bucurii – Lacul Bucura

Bandă albastră 3-

4 h

Uşor

Cabana Pietrele –

Cabana  Genţiana –

Curmătura Bucurii –

Lacul Bucura - Vârful

Peleaga

Bandă albastră +

Bandă roşie din Curmătura

Bucurii pâna pe Vârful

Peleaga

4-

5 h Greu

Cabana Pietrele –

Cabana Gentiana –

Curmătura  Bucurii –

Lacul Bucura - Vârful

Peleaga – Vârful Păpuşa –

Bandă albastră +

Bandă roşie din Curmătura

Bucurii pâna pe Vârful

Peleaga,

Bandă roşie Vârful Păpuşa

8-

9 h

Greu Vârful Peleaga –

Vârful Păpuşa, Cruce

galbenă

Zona Virful Papusa-

Fereasata Papusi-Portile

26

CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

Porţile Închise – Lacul

Galeş – Cabana Pietrele

-Porţile Închise Inchise  periculoasa

Cabana pietrele-

lacul Galeşu (3-3 1/2h)-

Şaua Vârfului Mare-

Vârfu Mare

Triunghi roşu 4-

5h

Mediu

Cabana Pietrele-

Tău dintre Brazi

Triunghi roşu 2-

3h

Mediu Pe varianta de la

indicator- marcaj cu punct

roşu

Cabana Pietrele-

cabana Genţiana-

Curmătura Bucurii-  lacul

Bucura- Poiana Pelegii-

Şaua Plaiu Mic- cabana

Buta- Câmpu lui Neag

Bandă albastră 10

-12h

Greu În legătură cu Plaiu

Mic (pentru Herculane)

Gura Apei - Crucea

Trăsnitului

punct galben 3

ore

Accesi

bil şi iarna

Gura Apei - Valea

Lăpuşnicu Mare - Şaua

Plaiu Mic - Cabana Buta

punct albastru 8-

9-ore

iarna

greu accesibil

Trasee cu plecare din Stâna de Râu

Pui – Stâna de Râu 7

-8h

Medi

u

Stâna de Râu - Şaua

Custurii

Triunghi albastru 2

-3 h

Medi

u

Stâna de Râu -Şaua

Custurii - Vârful Păpuşa

Triunghi albastru,

cruce albastră,cruce

galbenă din şaua Custurii

4

-5 h

Difici

l

Legatură cu traseul de

creasta spre vârful Peleaga

27

CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

pe virful Papusa

Stâna de Râu - Şaua

Custurii - Vârful Custura

Triunghi albastru,

cruce galbenă din şaua

Custurii

4

-5 h

Medi

u

Legatură cu traseul

spre  Herculane din Plaiul

Mic

Trasee cu plecare de la Gura Apei / Lăpuşnicu Mare

Traseu Marcaj T

imp

Dific

ultate

Observaţii

Gura Apei-Virful

Zlata –Arades- Lacul

Zanoaga

Cruce albastra 4-

5 h

Medi

e

Tur –Retur        8-9h

Gura Apei- Cab.

Rotunda- Poiana Pelegii

Punct albastru 4-

5 h

Usor

Gura Apei – Drumul

forestier Riu Ses – Piriul

Corciova – Saua Iepii

Triunghi rosu 4-

5 h

Medi

e

Marcajul incepe de

la intersectia drumului cu

piriul Corciova

-stilp indicator

Lunca Berhina –

Crucea Traznitului- Lac

Zanoaga

Banda galbena pina

in Crucea Traznitului –

cruce albastra Lac Zanoaga

4,

30- 5 h

Usor Se poate cobori in

Gura Zlata sau in  Gura

Apei

Lunca Berhina –

Crucea Traznitului- Saua

Slaveiului Lac Bucura

Banda galbena 5-

6 h

Medi

u

Lunca Berhina Saua

Stanuleti –Piatra

Iorgovanului

Triunghi rosu 4-

5 h

Tur –

Retur

6-7 h

Medi

e

Continuare spre

Plaiul Mic banda rosie sau

catre Herculane banda rosie

Poiana Pelegii –

Saua Plaiul Mic- Piatra

Iorgovanului(3-3,30h) –

Cruce Rosie pina in

Saua Plaiului Mic – Banda

rosie  pina in Virful

2-

3 zile

Greu Din Saua Paltina se

dubleaza cu marcajul de

limita parc       ( patrat rosu)

28

CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

Saua Stanuleti - Virful

Moraru - Herculane

Morarul pina in Virful Moraru

Poiana Pelegii –

Saua Plaiului Mic- Virful

Custura

Banda rosie 3,

30-4 h

Tur –

Retur

5-6 h

usor

Poiana Pelegii- Saua

Plaiul Mic – Cab. Buta –

Cimpul lui Neag

Banda albastru si

cruce rosie

6-

7 h

usor

Poiana Pelegii- Lac

Bucura

Banda albastra 2-

2,30 h

usor

Trasee cu plecare din Gura Zlata

Gura Zlata -lacul

Zănoaga

Triunghi roşu 4

1/2-5 h

Medi

u

Gura Zlata - lacul

Zănoaga - Şaua Judele -

lacul Bucura

Triunghi rosu-

Punct rosu de la Lac

Zanoaga

7-

8 h

Medi

u

Gura Zlata - lacul

Zănoaga – Gura Apei

Triungi roşu -

Cruce albastră de la

intersecţia din platoul

Arades

6-

7 h

Medi

u

Legenda- dicţionar

cruce = cross + albastru=blue

bandă = strip ▌ roşu=red

triunghi=

triangle

▲ galben=yello

w

punct= circle ●

29

CĂI DE ACCES ȘI TRASEE TURISTICE

greu= hard lac=lake

uşor= easy vârf=peak

mediu=averag

e

drum=road

Periculos=

dangerous

30

CAP.3 ORGANIZAREA SERVICIILOR TURISTICE

3.1 Administrația Parcului Național Retezat:

Parcul are o administraţie proprie (APNR), înfiinţată în 1999, având ca rol principal

gospodărirea parcului pentru conservarea biodiversităţii. APNR este o subunitate a Direcţiei

Silvice Hunedoara din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor.

Administrația Parcului Național Retezat s-a înfiinţat prin Ordin al ministerului

Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 287 din 02.04.1999. Hotărârea nr 4/ 07.04.1999 a

Consiliului de Administraţie a Regiei Naţionale a Pădurilor confirmă înfiinţarea APNR .

Administraţia Parcului Naţional Retezat coordonează toate activităţile din Parc cu

sprijinul unui Consiliu Ştiinţific şi a unui Consiliu Consultativ. Consiliul Consultativ este

format din reprezentanţi ai tuturor grupurilor de factori interesaţi (Academie, Prefectura

Judeţului Hunedoara, Consiliul Judeţean, ocoale silvice, comune, instituţii de cercetare,

organizaţii neguvernamentale, etc) care pot în acest fel să-şi exprime preocupările în ceea ce

priveşte zona Parcului şi să contribuie la găsirea de soluţii pentru gospodărirea parcului.

Administrația Parcului Național Retezat întocmeşte planurile de lucru anuale şi

implementează şi/sau coordonează acţiunile legate de gospodărirea Parcului, având în același

timp atribuţii de control privind toate activităţile de pe raza Parcului.

Sediul provizoriu al ANPR se află la Deva, după care urmează a se muta la Nucşoara,

după terminarea lucrărilor de construcţie a centrului de vizitare.

Pentru desfăşurarea activităţilor Administraţia Parcului Naţional Retezat are în dotare:

- mijloace de transport

- tehnică de calcul, inclusiv pentru elaborarea de hărţi, analize, prognoze,

rapoarte în Sistem Informatic Geografic (GIS)

- echipament de teren şi campare pentru voluntari şi colaboratori: corturi, saci

de dormit, binocluri şi alte echipamente/materiale pentru realizarea activităţilor de teren

- echipament de telecomunicaţii: telefoane mobile, staţii de emisie recepţie

portabile

- echipament de birotică.

ANPR este subunitate a Direcţiei Silvice Hunedoara şi are 9 angajaţi, acoperind

următoarele domenii de activitate:

- planificarea, coordonarea şi supravegherea activităţilor desfăşurate pe

teritoriul parcului

31

ORGANIZAREA SERVICIILOR TURISTICE

- financiar-contabil

- investiţii

- pază

- conservare/monitorizare biodiversitate

- turism montan si ecoturism

- educaţie şi conştientizare publică

- relaţii cu comunităţile şi cu alţi factori interesaţi

- tehnologie informatică şi elaborare hărţi în sistemul GIS

În prezent, ANPR are următoarea structură de personal:

Organigrama Administraţiei Parcului Naţional Retezat

Personalului angajat permanent i se adaugă personalul sezonier, angajat în principal

pentru serviciul de la punctele principale de intrare. Un aport deosebit la activităţile din parc

îl au voluntarii din diverse domenii de activitate.

Managementul Parcului Naţional Retezat se realizează printr-un sistem participativ,

cu sprijinul Consiliului Consultativ de Administraţie şi a Consiliului Ştiinţific şi cu

implicarea factorilor interesaţi principali.

3.2 Principalele uniăți de cazare:

32

ORGANIZAREA SERVICIILOR TURISTICE

Capacităţile de cazare au evoluat mult în timp. Astfel, în Ghidul judeţului Hunedoara

de FLOCA O., ŞUIAGA V., 1936, se prezintă casa Baleia, 14 itinerarii turistice precum şi

capacităţile de cazare de atunci, cu indicarea numărului de persoane ce pot fi adăpostite, după

cum urmează: Baleia (150), Casele Gura Zlata - inclusiv Casele de vânătoare regale (nu se

indică numărul locurilor), Gura Apei (20), Stâna din Râu (20), Câmpuşel (20), Câmpul lui

Neag (30) şi Buta Mare (30).

O analiză de detaliu a capacităţilor de cazare din zonă (depresiunea Haţegului) la

nivelul anului 1996, după datele Direcţiei de Statistică a jud. Hunedoara se prezintă în

lucrarea Ţara Haţegului de N. POPA, 1996. Astfel, la nivelul anului 1996 numărul total al

locurilor permanente de cazare era de 422 şi a celor sezoniere de 648 persoane. La aceste

cifre se cuvin adăugate şi alte capacităţi din zonă, precum: refugiul Genţiana (45 locuri), cab.

Cârnic (45) şi cabanele Buta şi Câmpuşel.

În Planul de management al PNR-RB ediţia 2001 se enumeră cabanele şi pensiunile,

fără a se specifica capacitatea lor. Lista cuprinde: Cabana Gura Zlata, Cabana Gura Zlata,

Cabana Gura Apei, Cabana Rotunda, Pensiunea Lia-Clopotiva, Pensiunea Turbopin-Râu de

Mori, Pensiunea Runcu, Peniunea Anita şi Cab. Cascada Cârnic.

Cabana Pietrele este situată la 1480 m altitudine, pe Valea Stânişoara, într-o pădure de

conifere. Este formată din două corpuri de clădire şi căsuţe de lemn, având o capacitate de

cazare de 150 locuri. Aceasta cabană dispune de apă de izvor şi lumină electrică de la

generator, bufet. Cabana oferă şi spaţiu special pentru campare.

Cabana Genţiana se află la 1670 m altitudine şi are o capacitate de cazare de 30-70

locuri,fiind situată pe Valea Pietrele. Aceasta dispune de apă de izvor, însă nu are curent

electric şi oferă doar ceaiuri turiştilor obosiţi, nedispunând de un bufet.

Cabana Cascada (980 m)este situată în zona Cârnic şi are o capacitate de cazare de 35

locuri, oferă masă şi dispune de apă curentă şi curent electric. Pot fi lăsate în siguranţă

autoturismele celor care suie câteva zile în munte.

Cabana Gura Zlata, situată la 775 m altitudine, pe o terasă, deasupra Râului Mare,

recent modernizată, are şi căsuţe de lemn.Dispune de apă curentă, lumină, restaurant şi loc de

campare. Cabana Buta (1580 m), aflată aproape de limita pădurii, a fost refăcută după

incendiul din anii trecuţi.Dispune de bufet şi apă de izvor, însă nu are curent electric. Cabana

Baleia (1410 m), situată în marginea poienii omonime dispune de bufet, apă de izvor, dar nu

are curent electric. Tot în poiană se află un canton silvic modernizat.

33

ORGANIZAREA SERVICIILOR TURISTICE

Ministaţiunea Râuşor (1200 m) cuprinde un hotel cu 30 locuri şi restaurant.Există şi

pârtie de schi, teleschi, foarte căutate de numeroşi turişti iubitori de acest sport.

Alte unităţi de cazare din cadrul parcului sunt: Popasul Narciselor, aflat în localitatea

Sălaşul de Sus, pe drumul spre Cârnic; Cabana Câmpu lui Neag, din localitatea omonimă,

aparţinând de Centrala Huilei Petroşani; Casa de vânătoare Câmpuşel (pe Valea Jiului de

Vest), accesibilă dinspre Câmpu lui Neag; Cabana Cheile Butei (900 m), cu confort turistic

ridicat.Oferă restaurant, cazare civilizată, apă curentă, lumină, piscină, av-nd o capacitate de

cazare de 28 locuri.

34

CAP.4 FORME DE TURISM PRACTICABILE

Resursele turistice existente în Parcul Naţional Retezat şi în zona limitrofă acestuia au

determinat ca de-a lungul timpului în teritoriu să se canalizeze numeroase fluxuri turistice

având motivaţii diferite. În prezent în arealul Munţilor Retezat se desfăşoară o serie de forme

de turism cu motivaţii dintre cele mai diverse. Printre acestea se pot număra:

Turismul de recreere valorifică însuşirile cadrului natural, astfel cei interesaţi pot să

parcurgă trasee montane de o frumuseţe inedită, să observe flora bogată cu multe specii rare

sau endemice, să se bucure de priveliştea lacurilor şi căldărilor glaciare, să remarce elemente

de faună deosebite.

Acest tip de turism antrenează în zonă cel mai mare număr de persoane, fiind practicat

de toate categoriile de vârste, stabilind puntea între om şi natură, oferindu-i acestuia

posibilitatea de înlăturare a stresului cotidian, de regăsire a simţurilor umane.

Drumeţia montană reprezintă una dintre formele de turism cele mai importante care se

desfăşară în Munţii Retezat. Drumeţia montană se desfăşoară în special în zona înaltă (creasta

principală sau cele secundare) sau pe traseele de acces către aceasta. În prezent în masiv

există mai multe trasee turistice marcate.

Turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă reprezintă una din principalele forme

de turism desfăşurate în masiv în perioada hivernală. Astfel, Complexul Montan Râuşor,

situat la o altitudine de 1250 m, şi amplasat într-un peisaj mirific, deţine singura pârtie de schi

(1300 m) din Masivul Retezat. Masivul Retezat are 20 de vârfuri cu o înălţime peste 2000m,

o adevărata atracţie pentru montaniarzi.

Turismul rural a căpătat o deosebită amploare în ultimii ani în ţara noastră. Zona

Munţilor Retezat întruneşte condiţii deosebite pentru desfăşurarea acestei forme de turism.

Turismul de aventură este mai puţin dezvoltat în această zonă şi se manifestă, în

special, prin speoturism, alpinism, mountain-bike, dar se pot practica şi alte sporturi precum

parapantă etc. Peşterile existente în masiv pot deveni atracţii turistice pentru practicanţii

speoturismului. Totuşi, accesibilitatea dificilă şi lipsa de amenajări a acestora le fac

disponibile numai turiştilor bine antrenanţi. Alpinismul este mai puţin dezvoltat şi se

desfăşoară în special în zona vârfului Pietrosu.

Turismul cultural - ştiinţific reprezintă o formă de turism cu potenţial deosebit de

dezvoltare datorat, în special, biodiversităţii deosebite existente în Parcul Naţional Retezat -

Rezervaţie a Biosferei.

35

FORME DE TURISM PRACTICABILE

Tranzitul turistic este generat de existenţa în jurul masivului a numeroase căi de

comunicaţie: Drumul european E79 şi Drumul naţional DN68 spre Gura-Zlata şi Gura Apei,

prin Haţeg şi Cîrneşti, DN 66 A Petroşani - Uricani etc. ); Principalele sate sprijin pentru

turismul de tranzit sunt Sarmizegetusa, Haţeg, Pui, Subcetate şi Sântămăria Orlea.

Turismul pentru reuniuni şi congrese este o formă de turism mai puţin desfăşurată

datorită lipsei dotărilor specifice pentru acesta. În prezent, cu totul izolat, se desfăşoară

întruniri în cabana Gura Zlata.

Agroturismul - se află mai mult în faza experimentală şi de organizare, are mari

perspective, dar presupune dotări infrastructurale, materiale şi chiar culturale. Este necesară

asigurarea condiţiilor de igienă (alimentară, vestimentară, casnică), ca şi a utilităţilor

indispensabile confortului modern (apă curentă, apă caldă, canalizare, telefon, posibilităţi de

destindere şi petrecere a timpului liber) şi a aspectului locuinţei şi salubrizarea anexelor.

Principalele categorii de vizitatori ai parcului sunt:

- turişti montani, care frecventează în principal zonele Cârnic, Buta şi Gura

Zlata. Principalul interes al acestor categorii de turişti îl reprezintă excursiile de mai multe

zile, uneori cu campare, în principal pentru recreere.

- Alpiniştii - frecventează Pereţii Bucurei, Pereţii Judele, Colţii Pelegii

- cercetătorii - frecventează Rezervaţia Ştiinţifică , Zona de protecţie integrală,

realizând activităţi de cercetare, documentare.

- Pescarii - frecventează Zănoaga, Ştevia, Lia, Ana, Valea Râului Mare, Valea

Râului Bărbat, pescuind în special păstrăvi.

- Vânătorii - frecventeză fondurile de vânat de capră neagră, cocoş de munte,

cerb

- vizitatorii cu autoturisme - frecventează Valea Râului Mare , âvalea Nucşorii-

Cârnic, Valea Lăpuşnicului Mare, Cheile Buţii, Valea Jiului de Vest, în principal pentru

odihnă/recreere, asociate frecvent cu picnic, la un loc de campare sau o cabană.

36

CAP.5 VALORI DE PATRIMONIU CULTURAL ȘI NATURAL DE

INTERES NAȚIONAL

În Legea nr. 5/2000 privind Planul de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a

III-a - Zone protejate (Monitorul Oficial al României nr. 152/12.04.2000) se prezintă o

sistematizare și lista completă a valorilor de patrimoniu cultural, din care, pentru zona

Parcului Național Retezat - Rezervație a Biosferei, se pot extrage urmatoarele obiective (cu

specificarea denumirii și localizării acestora):

Monumente și ansambluri de arhitectura:

Cetăți: - Cetatea Mălăiești - Comuna Sălașul de Sus, satul Mălăiești

            - Cetatea medievala Colt - Comuna Râu de Mori, satul Suseni, care au

aparținut familiei Candea în secolul al XIII-lea

Castele, conace, palate:

- Ruinele curții cneziale a Candestilor - Comuna Râu de Mori, sat Râu de Mori

Biserici și ansambluri mănăstirești:

       - Biserica Sfântul Nicolae - Comuna Densuș, sat Densuș

       - Biserica Sfântul Ilie - Comuna Densuș, sat Pesteana

       - Biserica Sfântul Gheorghe - Comuna Santamaria Orlea, sat Sanpetru

       - Biserica reformată, fostă ortodoxă - Comuna Satamaria Orlea, sat

Santamaria-Orlea

       - Biserica cnezilor Cande - Comuna Râu de Mori, sat Suseni

Orașe antice:

            - Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa capitala provinciei

romane Dacia - Comuna Sarmizegetusa, sat Sarmizegetusa - unde se pot vizita printre altele:

un muzeu cu vestigii din perioada respectivă, Biserica Densuș, simbol al creștinității timpurii,

secolul al X-lea, cea mai veche biserică orodoxă din lume în care se mai oficiază slujbe; a

fost construită pe bazele fostului templu roman din secolul I d.Hr., în mare parte cu material

adus de la Sarmizegetusa, având o arhitectură aparte; Biserica Pesteana, a Sf. Proroc Ilie.

Alte vestigii istorice și culturale din vecinătatea Parcului Național Retezat sunt:

            - Biserica Râu de Mori, cu hramul „Duminica tuturor sfinților”, datată de unii

autori în secolul al X-lea;

37

VALORI DE PATRIMONIU CULTURAL ȘI NATURAL DE INTERES NAȚIONAL

            - Mănăstirea Prislop, ridicată de călugărul Nicodim la 1400, cu ajutorul lui

Mircea cel Bătrân; Domnița Zamfira, fiica voievodului Moise Vodă, a fost înmormântată aici

în 1580;

            - Castelul Santamaria Orlea, secolul al XIII-lea, amenajat ca hotel în circuitul

turistic actual;

       - Biserica Sanpetru, ctitorie cnezială de la sfârșitul secolului al XIII-lea;

       - Curtea fortificată a cnejilor din Sălaj, secolul al XIV-lea;

       - Biserica din Nucșoara;

       - Biserica medievală Sf. Nicolae din Rau Barbat, cu prima atestare

documentară în 1411.

Obiective de patrimoniu natural:

      În Legea nr. 5/2000 privind Planul de amenajare a teritoriului național - Secțiunea

a III-a - Zone protejate, sunt menționate, în zona Retezat, urmatoarele Rezervații și

monumente ale naturii, care constituie patrimoniul natural din zonă, în afară de Parcul

Național Retezat-Rezervație a Biosferei:

       - Rezervația Științifică Gemenele - Comuna Râu de Mori

       - Peștera de corali - Orașul Uricani, sat Câmpul lui Neag

       - Peștera Zeicului - Orașul Uricani, sat Câmpul lui Neag

       - Locul fosilifer cu dinozauri de la Sanpetru - Comuna Santamaria Orlea, sat

Sanpetru

      - Fânețele cu narcise Nucșoara - Comuna Sălașul de Sus

       - Mlaștina Pesteana - Comuna Densuș, sat Pesteana

       - Calcarele de la Fața Fetii - Comuna Râu de Mori

       - Vârful Poienii - Comuna Sălașu de Sus, sat Ohaba de sub Piatră

       - Paleofauna reptiliana Tustea - Comuna Unirea, sat Tustea.

38

CAP.6 POTENȚIALUL TURISTIC

Oferta turistică a Parcului Naţional Retezat este reprezentată de patrimoniul turistic în

ansamblul său cuprinzând o serie de componente materiale, dar şi imateriale, în măsură să

reconforteze turistul, să-i satisfacă motivaţia deplasării şi dorinţa de a dobândi noi cunoştinţe.

Componenta naturală este, în general, de importanţă deosebită în aprecierea calităţii ofertei

turistice a unui teritoriu.

6.1 Resurse naturale:

Printre resursele turistice naturale menţionez:

- contrastul hipsometric şi morfologic dintre depresiunea Haţegului şi masivul

Retezat (cu relieful alpin, cizelat de procese glaciare şi de cele periglaciare actuale);

- valoarea turistică a văilor pitoreşti ale Râului Bărbat, Râului Alb, Sălaşului,

Sibişelului, Râului Mare ş.a. care debuşează din catenele înalte ale munţilor Retezat-Ţarcu;

- urmele glaciaţiei pleistocene, cu circuri şi văi glaciare, cu creste de peste 2300

m;

- varietatea florei şi faunei din Retezat;

Ariile protejate:

- P.N. Retezat

- Rezervaţia Gemenele

- Faţa Fetii

- Rezervaţia de zimbri din pădurea Slivuţ

- Poiana cu narcise de la Sălaşu de Sus

- Rezervaţia floristică din vârful Poienii (Ohaba de sub Piatră) pentru ocrotirea

asociaţiei vegetale de stâncărie

- rezervaţia paleontologică din arealul Ţuştea-Răchitova, cu unele din cele mai

bogate depozite fosilifere de dinozauri din lume

- Rezervaţia naturală paleontologică de la Sânpetru , cu depozite continentale de

dinosaureni

- Geoparcul Dinozaurilor Haţeg, aflat în curs de constituire

Formele carstice de suprafaţă şi de adâncime (exo- şi endocarstul) situate primul pe

dreapta râului Paroş între localităţile Baru şi Cioclovina, al doilea pe stânga aceluiaşi râu în

39

POTENȚIALUL TURISTIC

zona Crivadia-Băniţa, iar al treilea, mai restrâns, în marginea munţilor Retezat la sud de

localitatea Peştera;

Parcul Natural Grădiştea de Munte - Cioclovina, care cuprinde satele Federi - Fizeşti,

unde se situează complexul carstic Ohaba-Ponor, continuat spre nord-est cu complexul

Cetăţilor dacice;

Rezervaţiile speologice: Peştera Şura Mare (pe raza satului Ohaba-Ponor), sau Peştera

Tecuri (sat Petros), Complexul Carstic Ponorici-Cioclovina (rezervaţie de tip mixt, situată în

localitatea Cioclovina, comuna Boşorod), Peştera cu Corali (pe Jiul de Vest) şi staţiunea de

larice (Larix decidua) de la sud de satul Peştera.

6.2 Resurse antropice:

În cazul resurselor antropice, acestea s-au realizat în timp, regăsindu-se astăzi în:

- habitatul uman, preponderent în mediul rural, s-a remarcat prin valorificarea

terenului, realizarea de locuinţe originale din lemn, cu multe elemente preluate din TEK

(cunoaşterea ecologică tradiţională) şi care-şi păstrează şi astăzi importanţa

(polifuncţionalitatea prispei, a podului casei, tehnicile de îmbinare a lemnului fără folosirea

fierului etc.);

- meşteşugurile, ocupaţiile, infrastructura lor (mori de apă, şteampuri, pive, unelte

agricole, războaie de ţesut etc.) cu elemente de continuitate, dovedesc talent şi îndemânare;

- infrastructura de transport, comunicaţii, electricitate, a reţelelor de apă şi canalizare,

de tratare a apei uzate; sistemele de învăţământ

Dintre resusele turistice antropice, Parcul Naţional Retezat dispune de:

- zona Ţării Haţegului păstrează urme ale vremurilor îndepărtate, de la staţiunile

omului primitiv (peşterile Cioclovina Uscată, Bordu Mare, ş.a), la vestigile civilizaţiei dacice

(Băniţa), ale celei daco-romane (Sarmizegetusa, etc) şi până la urmele activităţilor populaţiei

protoromâneşti (Haţeg, Ponor), şi la arhitectonica civilizaţiei feudale haţegane. Cu unele

amenajări adecvate, o parte a vestigilor descoperite poate fi prezentată chiar pe locul unde a

fost identificată;

- reprezentative, ca obiective cu potenţial ridicat de atracţie turistică, sunt

îndeosebi construcţiile monumentale, fie de tipul fortificaţiilor, fie din categoria unităţilor de

habitat, ori a celor cu funcţionalitate socială (lăcaşuri de cult, clădiri publice, etc.), cu o mare

densitate în zonă şi aparţinând diverselor epoci istorice;

40

POTENȚIALUL TURISTIC

- dintre vestigile dacice se menţionează cetatea de la Băniţa, construită pe dealul

Bolii, cu scopul de a controla accesul dinspre sud pe valea Jiului şi prin pasul Vâlcan către

complexul de fortificaţii din munţii Orăştiei, din care cetatea făcea parte ca avanpost de

rezistenţă pentru eventualele atacuri venite de la sud de Carpaţi;

- prin importanţa lor istorică deosebită, dar şi prin dimensiunea fizică şi

calitativă se detaşează vestigile arheologice ale capitalei Daciei romane - Colonia Ulpia

Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, întemeiată de Traian după cucerirea Daciei de către

romani (106-110 e.n.). Situl se întinde pe 100 ha, din care 32 ha reprezintă vestigile oraşului

propriu-zis şi se află în regim de ocrotire şi conservare, iar în restul suprafeţei fiind

diseminate construcţii extra-muros. Săpături s-au făcut numai pe 5 ha, dar acestea au scos la

iveală vestigii deosebit de valoroase precum: palatul Augustalilor, Forum-ul, amfiteatrul,

termele romane, numeroase temple, necropole, mausolee, unele amplasate în afara zidurilor,

în apropierea villae-lor suburbane.

Rămăşiţe ale unor aşezări romane din categoriile „villae rusticae”, „vicus”, sau

„pages” se regăsesc şi în localităţile: Breazova, Peşteana, Ostrov, Râu de Mori, Clopotiva,

Hobiţa-Grădişte, Râu Bărbat, Pui, Fărcădinu de Sus, etc.

Civilizaţia medievală este bine reprezentată prin construcţii păstrate integral sau

parţial, de o remarcabilă unitate arhitecturală şi stilistică. Se impune sistemul de turnuri şi

cetăţi de apărare cneziale de la Haţeg-Orlea, Livezi (Găuricea), Răchitova, Suseni (Cetatea

Colţ), Crivadia, Mălăieşti, Sălaşu de Sus, cu unităţi arhitecturale construite în secolele XIII-

XIV şi extinse ulterior, până în secolul al XVII-lea. Dacă sunt restaurate şi amenajate

corespunzător ele pot deveni obiective turistice importante.

Bisericile medievale, unele de incintă fortificată sunt reprezentate de biserica din

Densuş, construită în secolul al XIII-lea cu materiale extrase din ruinele Sarmizegetusei

romane, este una din cele mai vechi şi originale biserici din ţară, de formă pătrată, cu

arhitectură neregulată şi acoperiş din piatră, ce reflectă influenţa stilului romanic târziu şi mai

posedă fragmente de picturi murale. Biserica Prislop, din Silvaşu de Sus a fost construită la

1564 de domniţa Zamfira, fiica lui Moise Vodă, domnitor al Ţării Româneşti; este un

remarcabil locaş de cult şi de cultură românească, care, în ciuda vicistitudinilor istorice,

continuă să fie un spaţiu al asceziei, aici funcţionând şi un seminar teologic ortodox.

Biserici vechi şi de mare valoare culturală sunt cele de la: Sântămăria-Orlea ridicată la

finele secolului al XIII-lea de familia feudalilor români Cândea şi destinată cultului ortodox,

pentru a fi ulterior utilizată de reformaţi; alte biserici din această categorie se găsesc la

41

POTENȚIALUL TURISTIC

Nucşoara, datând de la sfârşitul sec. al XIV-lea, Peşteana (sec. XIV), Ostrov (sec. XIV-XV),

Suseni (sec.XV),ş.a.

Alte elemente arhitecturale noi le reprezintă amenajările hidrotehnice monumentale

de pe valea Râului Mare.

42

CAP.7 DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN PARCUL NAȚIONAL RETEZAT

7.1 Statutul de conservare al Parcului Naţional Retezat

Parcului Naţional Retezat are regim de arie protejată cu scop de protecţie şi

conservare a unor elemente naturale cu valoare deosebită, cu posibilitatea vizitării în scopuri

ştiinţifice, educative şi turistice.

Starea de conservare a parcului este în general bună.

În trecut, intensitatea diverselor presiuni antropice a fluctuat, influenţând negativ, atât

biodiversitatea, cât şi peisajul pe anumite zone.

Pădurile din Parcul Naţional Retezat sunt bine conservate, 26% dintre acestea sunt

păduri virgine şi cvasivirgine. După 1950 nu s-au mai efectuat exploatări de masă lemnoasă

în zona de protecţie specială a parcului, cu excepţia tăierilor de igienă, acestea din urmă fiind

sistate începând în anul 1986.

Starea de conservare a păşunilor alpine şi subalpine este determinată în principal de

gradul de utilizare a acestora pentru păşunatul cu animale domestice.

În ceea ce priveşte principalele riscuri şi ameninţări , în ultimii ani, Parcul Naţional

Retezat s-a confruntat cu mai multe dificultăţi ce sunt pe cale să pună în pericol echilibrul

ecologic al parcului, în lipsa unor măsuri drastice.

Cele mai mari ameninţări sunt aduse de:

- păşunatul excesiv

- braconajul

- turismul necontrolat

- poluarea pe care acesta o generează turismul (îndeosebi cu deşeuri).

Păşunatul reprezintă principalul factor care aduce daune majore biodiversităţii, prin

efectele sale negative, precum:

- degradarea terenului prin tasarea solului cu copitele animalelor;

- degradarea vegetaţiei şi distrugerea masivă a florei, diferenţa putându-se

observa prin comparaţie cu rezervaţia ştiinţifică Gemenele;

- poluarea cu dejecţii a apelor potabile, ce poate duce la îmbolnăvirea turiştilor;

- degradarea ireversibilă a solului şi vegetaţiei în zona stânelor;

- transmiterea bolilor caracteristice ovinelor la ciopoarele de capre negre, astfel

diminuându-se numărul lor anual şi apariţia exemplarelor tarâte care influenţează negativ

puritatea rasei.

43

DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN PARCUL NAȚIONAL RETEZAT

- mari cantităţi de jneapăn sunt folosite pentru împrejmuirea turmelor de

animale, realizarea adăposturilor ciobăneşti şi pentru pregătirea hranei etc.

Există totuşi un nivel de suportabilitate a pajiştilor alpine pentru păşunat, dar acesta ar

trebui respectat. Ideea de parc presupune un nivel mai redus sau chiar interzicere cu

desăvârşire a păşunatului. Cu toate aceste, în Parcul Naţional Retezat, păşunatul s-a

intensificat an de an, parcul neavând nici o pârghie legală prin care să acţioneze pentru

stoparea acestui fenomen.

Braconajul prezintă încă un pericol, el practicându-se la mamifere (capra neagră,

căprior, mistreţ), dar şi la unele păsări ( şoimi, acvile, corbi), ca şi la speciile de broaşte.

Turismul necivilizat şi necontrolat constituie o altă mare problemă a Parcului Naţional

Retezat - principal punct de atracţie turistică din România. Zona centrală este vizitată anual

de aproximativ 10.000 de turişti. Efectele negative sunt:

- acumularea de deşeuri (conserve de metal, plastic, sticlă etc.), iar efortul de

curăţare este considerabil;

- camparea în alte locuri decât cele permise, aceasta ducând la imposibilitatea

supravegherii turiştilor cu privire la tăierea jnepenişului pentru foc, distrugerea stratului

vegetal prin campare, împrăştierea deşeurilor în întregul masiv.

Un alt motiv de îngrijorare este legat de faptul că turiştii deranjează animalele din

parc. Caprele negre ocolesc vara zonele cu turişti. Impactul asupra distribuţiei păsărilor încă

se cercetează. Turiştii culeg flori şi adună lemn (inclusiv jneapăn) din parc, de asemenea au

fost semnalate incidente în care turiştii au omorât şerpi. Este foarte important ca orice impact

al vizitatorilor să fie monitorizat.

O problemă actuală este cea legată de cabane. Acestea nu au un sistem de evacuare a

deşeurilor provenite din activitatea proprie, sau a campingurilor pe care le administrează.

Grupurile sanitare sunt total insuficiente, neacoperind nevoile numărului mare de turişti, iar

pentru cele existente golirea foselor septice se face direct în râu. Cu toate că se percepe taxă

de campare, sumele încasate nu sunt folosite în scopul administrării campingurilor,

neacordându-se nici o facilitate. Trebuie menţionat că majoritatea cabanelor sunt luate în

locaţie de gestiune, iar Cabana Pietrele constituie cel mai bun exemplu negativ în acest

context. Este evident că în perspectiva valorificării turistice a parcului, bazele turistice şi

facilităţile actuale nu corespund câtuşi de puţin unui turism decent şi cu atât mai mult unui

turism internaţional.

44

DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN PARCUL NAȚIONAL RETEZAT

Pe limita de est a parcului, un impact negativ asupra ecosistemelor l-a avut construcţia

barajului de acumulare Râul Mare. În prezent se efectuează studii de-a lungul albiei Râului

Mare pentru a se determina impactul pe care îl are prezenţa barajului asupra ecosistemelor

din aval.

În ceea ce priveşte alte categorii de impact negativ asupra biodiversităţii, trebuie

menţionat că lucrările de refacere a drumurilor din Parc, distruse în mare parte de viitura

extraordinară din 1999, au afectat zonele de reconstrucţie.De asemenea, efectul lucrărilor de

refacere şi modernizare a drumului de pe Valea Jiului de Vest nu a fost evaluat.

Zona cea mai bine ocrotită este cea din Rezervaţia Ştiinţifică Gemenele - Tău Negru,

care are regim de protecţie pentru conservarea biodiversităţii. Zona este foarte bine

conservată, impactul prezenţei uname este minim, numărul vizitatorilor nedepăşind 300

persoane pe an, pe două trasee bine determinate.

7.2 Principalele restricţii din Parcul Naţional Retezat

Tocmai pentru a putea contracara riscurile şi principalele ameninţări la care este supus

mediul în Parcul Naţional Retezat se impun o serie de restricţii.

Noul Regulament de organizare şi funcţionare a parcului, realizat în 2001,

reglementează o serie de activităţi referitoare la managementul parcului, cercetarea ştiinţifică,

păşunat, construcţii, silvicultură, pescuit, serviciul de Salvamont, finanţare şi sancţiuni.

În ceea ce priveşte activităţile de silvicultură, pe terenurile care fac parte din fondul

forestier inclus în Parcul Naţional Retezat se execută numai lucrările prevăzute în

amenajamentele silvice, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind zonarea funcţională

a pădurilor şi a Parcului Naţional Retezat, respectiv: în zonele cu protecţie strictă si cu

protecţie specială a Parcului Naţional Retezat nu se execută nici un fel de lucrări de

exploatare a pădurilor, personalul silvic efectuând doar paza acestor păduri, iar în zonele

tampon se execută numai lucrările prevăzute în amenajamentele silvice, cu asigurarea

regenerării naturale.

Referitor la gospodărirea a vânatului, aceste se va organiza şi desfăşura în

conformitate cu prevederile Legii nr. 103/1996 republicată în 2002. În temeiul acestei legi

teritoriul Parcului Naţional Retezat nu se constituie ca fond de vânătoare.

În ceea ce priveşte activităţile privind protecţia fondului piscicol, pescuitul şi

acvacultura se supun prevederilor Legii nr. 192/19.04.2001. Se interzice pescuitul în zonele

cu protecţie strictă şi cu protecţie specială.

45

DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN PARCUL NAȚIONAL RETEZAT

Referitor la utilizarea păşunilor alpine, aceasta este permisă doar pentru satele care

deţin păşuni în zona Parcului Naţional Retezat, în condiţiile prevăzute în prezentul

Regulament, în baza unui contract încheiat cu administratorul legal al păşunii şi avizat de

Administraţia Parcului Naţional Retezat.

Păşunatul în Parc se supune următoarelor reglementări:

- păşunatul este interzis , în zona cu protecţie strictă

- păşunatul se interzice în zonele cu protecţie integrală;

- păşunatul se permite doar pe suprafeţele păşunilor delimitate prin studiile

silvopastorale, fiind interzis pe grohotişuri, pe stâncăriile înierbate şi în jnepenişuri;

- păşunatul cu caprine este strict interzis pe tot teritoriul Parcului Naţional

Retezat;

- păşunatul este interzis în căldarea lacului Bucura, cel puţin pe platoul din jurul

lacului Bucura, unde se află amplasate Refugiul Salvamont şi locul de campare, precum şi în

zonele traversate de potecile turistice până în Curmătura Bucurei (marcaj bandă albastră),

spre Poarta Bucurei (marcaj bandă galbenă) şi de poteca turistică spre vf. Peleaga (marcaj

cruce galbenă); suprafeţele permise la păşunat în căldarea lacului Bucura se delimitează în

fiecare an de comun acord cu APNR şi se evidenţiază în contract.

- se permite păşunatul cu bovine şi cabaline în căldările lacurilor Ana, Lia,

Viorica şi Florica, pe suprafeţele stabilite de comun acord cu APNR şi precizate pe contract,

astfel încât să nu se deranjeze coloniile de marmote existente în zonă;

- păşunatul cu ovine este interzis pe văile Stânişoara, Pietrele, Vl. Rea;

- amplasarea stânelor şi a adăposturilor pastorale, care să fie adaptate

specificului montan şi încadrate în peisaj, este permisă numai cu aprobarea APNR;

- este interzisă amplasarea locurilor de târlire în imediata apropiere a pâraielor

sau a lacurilor alpine sau în amonte de lacuri;

- numărul admis de câini se stabileşte prin contractul de păşunat, în funcţie de

numărul de oi din fiecare turmă, în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare (Legea nr.

103/1996 modificată prin Legea 654/2001 etc). Pentru fiecare câine este obligatoriu să se

prezinte adeverinţa de vaccinare.

- trecerea prin fond forestier şi trecerea la apă se face cu respectarea

reglementărilor în vigoare, în baza contractului încheiat cu administratorii/proprietarii de

pădure.

46

DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN PARCUL NAȚIONAL RETEZAT

În Parcul Naţional Retezat sunt permise activităţi de turism şi de educaţie, cu

respectarea regulilor de vizitare a Parcului, potrivit Regulamentului Parcului, însă nu sunt

permise activităţi de turism în zonele cu protecţie strictă.

Referitor la turism, regulamentul prevede următoarele:

- accesul în parc se va face numai pe la Cabanele Gura Zlata, Baleia, Pietrele,

Rotunda, Râuşor, precum şi pe la Stâna de Râu, permiţând o mai bună monitorizare a fluxului

turistic;

- pe întreaga excursie în parc, turiştii sunt obligaţi să se deplaseze numai pe potecile

marcate;

- camparea este permisă doar în zonele special amenajate de pe lângă cabane, dar este

interzisă cu desăvârşire săparea şanţurilor în jurul locurilor de amplasare a corturilor;

- aprinderea focului este permisă doar în vetrele de foc special amenajate în zonele de

campare, cu lemne de foc asigurate de administratorii acestor locuri de campare;

- în apele curgătoare este interzisă utilizarea detergenţilor pentru spălarea diferitelor

obiecte de uz casnic, precum şi scăldatul;

- utilizarea diferitelor ambarcaţiuni în lacurile alpine, pentru pescuit şi agrement, se

amendează;

- pentru accesul câinilor în parc este necesară plata taxei de intrare, pe lângă ţinerea

permanent în lesă;

- vizitarea rezervaţiei ştiinţifice Gemenele este posibilă doar cu avizul Academiei

Române, printr-un permis special.               

7.3 Impactul turismului asupra mediului în Parcul Naţional Retezat

Analiza impactului turismului asupra mediului văzut ca şi cumul al tuturor acestor

efecte, pozitive sau negative, interesează deoarece se urmăreşte ca expansiunea turismului să

păstreze echilibrul ecologic, să evite suprasolicitarea resurselor, poluarea şi orice alte efecte

negative asupra mediului. Prin urmare, dezvoltarea turismului trebuie să fie durabilă sub

aspect ecologic, viabilă şi rentabilă sub aspect economic şi echitabilă din punct de vedere etic

şi social pentru comunitatea locală. Pentru aceasta este nevoie ca turismul să integreze mediul

natural, cultural şi uman şi să respecte echilibrul fragil, caracteristic multor destinaţii

turistice.  Cunoaşterea dezavantajelor posibile ale activităţilor turistice asupra ariilor protejate

este deosebit de importantă, cu atât mai mult cu cât conştientizarea lor trebuie să conducă la

47

DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN PARCUL NAȚIONAL RETEZAT

acţiuni de diminuare a acestor efecte negative care să sprijine dezvoltarea durabilă a oricărei

forme de turism.

Impactul economic, socio-cultural şi ecologic negativ al turismului poate fi

contracarat cu ajutorul unor mijloace specifice, precum valorificarea echilibrată a tuturor

resurselor naturale, sistem de depozitare şi reciclare a deşeurilor corespunzător normelor

ecologice, interzicerea activităţilor de exploatare a lemnului şi a braconajului neautorizate,

reorganizarea  activităţilor turistice, dezvoltarea mijloacelor de transport non - poluare,  etc.

Începând cu anul 2000, vizitatorii beneficiază de un minim de informaţii la intrarea pe

teritoriul parcului, sau chiar înainte de sosire, prin pagina de internet a parcului. Calitatea şi

cantitatea informaţiilor trebuie îmbunătăţite pentru a se atrage mai mulţi turişti şi pentru ca

aceştia să poată aprecia pe deplin valoarea şi unicitatea Parcului Naţional Retezat.

Odată cu creşterea numărului de turişti, respectarea Regulamentului Parcului Naţional

Retezat este esenţială pentru reducerea impactului negativ asupra peisajului, florei şi faunei.

Ca urmare, este nevoie să se întărească serviciul de pază şi patrulare, prin conjugarea

eforturilor celor doi rangeri angajaţi ai Parcului cu cel al pădurarilor de la cele trei ocoale

silvice, al rangerilor voluntari, reprezentaţi în principal de membrii ai serviciilor Salvamont,

dar şi de alţi voluntari.

În masiv există o reţea de trasee turistice relativ bine marcate şi întreţinute. Totuşi,

lipsa fondurilor pentru reamenajarea traseelor turistice şi-a pus amprenta pe starea marcajelor,

în special pe traseele mai puţin circulate, care nu au fost considerate prioritare de către cei

care în ultimii ani au făcut un efort în refacerea marcajelor.

Deşi Parcul Naţional Retezat este recunoscut pentru comorile naturale pe care le

adăposteşte, puţini dintre cei care îl vizitează , iubitori ai florei, păsărilor, animalelor în

general, ştiu unde pot vedea speciile de care sunt interesaţi.

Segmentul de public reprezentat de vizitatori / turişti se încadrează în categoria

utilizatorilor „neconsumatori” a resurselor naturale, dar concentrarea acestora pe anumite

zone din Parc poate determina apariţia de efecte negative asupra peiajului şi a biodiversităţii.

De aceea, punerea în valoare a obiectivelor turistice din imediata apropiere a Parcului poate

duce la reducerea preasiunii turistice asupra acestei arii protejate importante.

48

CAP.8 TRADIȚII ȘI OBIEIURI

Ca manifestări folclorice, impresionante prin ceremonial şi număr de participanţi sunt

nedeile. Aproape fiecare sat din zonă îşi are nedeea sa. Rosturile lor originale s-au pierdut ,

astăzi ele reprezentând prilej de consolidare a relaţiilor dintre membrii comunităţii rurale,

dintre ei şi descendenţii lor, răspândiţi în diverse regiuni geografice.

Din păcate, originalul port popular haţegan, cu costumul simplu bărbătesc (pantaloni

lungi, curea lată şi laibăr) şi cel femeiesc (cămaşă, opreg, cătrinţă, pieptar), mult mai ornat şi

colorat, în funcţie de vârstă, nu mai poate fi admirat nici la nedei.

În schimb, cu acest prilej se remarcă valorile muzicale şi coregrafice specifice:

“haţeganele” şi “căluşul transilvan” (la Nucşoara), sau preparatele culinare locale (“virşli” de

la Sălaşu de Jos şi de Sus).

Valoare artistică şi documentară au, de asemenea, ţesăturile din interiorul locuinţei

ţărăneşti. “În mod deosebit se remarcă covoarele din zona localităţii Băieşti-Pui, crestăturile

din lemn, mai ales furcile plate (realizate la Clopotiva), precum şi unele piese de arhitectură

populară, care se disting prin originalitate şi simţ artistic cu totul aparte” (TRUŢI S., 1993) .

Cele mai importante fluxuri umane se înregistrează în legătură cu participarea

localnicilor şi turiştilor la o serie de obiceiuri tradiţionale, organizate în satele şi localităţile

din zonă, cum sunt: nedeile, târgurile tradiţionale (Pui), hramurile bisericeşti (Prislop, Colţ,

ş.a), colindele de sărbători, spectacolele folclorice, etc.

49

CAP.9 PROTECȚIA MEDIULUI NATURAL

Preocupările pentru protecția mediului natural s-au făcut resimțite încă de la sfârșitul

secolului al XIX- lea, când s-a făcut tranziția de la atitudinea de admirare pasivă a

frumuseților naturii la cea activa de acționare pentru protecția ei și de prevenire a exploatării

abuzive a bogațiilor naturale.

Prima lege pentru protecția mediului (Legea pentru Protecția Monumentelor Naturii) a

fost adoptată în 1930 si, un an mai târziu, a luat ființă Comisia pentru Protecția

Monumentelor Naturii care funcționeaza și astăzi sub patronajul Academiei României.

Această lege a fost urmată de multe alte reglementări, dar Legea de protecție a mediului a

fost efectiv adoptată abia în 1973.

În prezent sunt în jur de 630 de zone protejate în România, acoperind o suprafață

totala de 1.200.000 ha. În afară de acestea există trei rezervații ale biosferei, 14 parcuri

naționale și 362 rezervații naturale.

Parcul Național Retezat (care a luat ființă în 1935), Parcul Național Rodna (care a luat

fiintță în 1990) și Delta Dunării (rezervație înființată în 1938) au fost incluse de UNESCO în

cadrul rezervațiilor biosferei, pe lista proprie de monumente ale naturii protejate.

9.1 Protecție și educație ecologică în Parcul Național Retezat

De la constituire membrii Pro Natura și-au propus să activeze în domeniul conservării

naturii și mai precis să desfășoare acțiuni de conservare a unor Arii Protejate, care presupun

atât activități concrete, practice, cât și lobby, focalizându-se începand din 1992 asupra

Parcului Național Retezat, Rezervație a Biosferei sub egida UNESCO.

În acest context Pro Natura a demarat în 1992 programul “Protectie și Educație în

Parcul Național Retezat”, a cărui desfășurare s-a asigurat an de an, având ca scop final

constituirea unei structuri de management a parcului cu implicarea ONG-urilor. Activitățile

organizației au vizat aducerea parcului național la un nivel acceptabil pentru practicarea unui

turism civilizat și controlat. Astfel, în vara anului 1992 s-au strâns și depozitat, în locuri

special amenajate, aproximativ 50 de tone de deșeuri, a căror evacuare s-a finalizat cu

sprijinul armatei în 1994. Acțiunea a realizat, pe lângă igienizarea totală a zonei alpine

necesară practicării unui turism civilizat și constietizarea turiștilor, prin forța exemplului.

Începând din anul 1993 s-a realizat controlul respectării de către turistă a normelor privind

camparea, deșeurile proprii, facerea focului, tăierea jneapănului, autorizarea venind din 1995

50

PROTECȚIA MEDIULUI NATURAL

prin numirea custozilor P.N. Retezat ( Pro Natura și Salvamont) de către Comisia

Monumentului Naturii a Academiei Române.

Pe lângă efectuarea unor patrule zilnici de supraveghere s-a realizat informarea și

constientizarea turiștilor prin discuții, miniconferințe, pliante, sondaje, discuții cu turiștii și

realizarea de panouri educativ-restructive. Constietizarea turiștilor s-a extins și la publicul

larg prin intermediul televiziunii, presei și rubricii săptămânale radiofonice, care au asigurat

creșterea de la an la an a susținătorilor Pro Natura. În 1996, în premieră pentru o zonă

montană din România, s-a realizat pentru Retezat un sistem de evacuare a deșeurilor bazat pe

distribuirea de pungi ecologice și amplasarea de containare în locuri special amenajate.

Datorită continuității programului și a succeselor înregistrate, Pro Natura a câștigat încrederea

factorilor de decizie (autorități publice locale, instituții ale statului, agenții guvernamentale,

reprezentanți ai sectorului economic), organizația colaborând și fiind sprijinită de aceștia.

Ca rezultat al colaborării factorilor implicați, la inițiativa Pro Natura și a Direcției

Silvice Deva, s-a constituit în 1996, prin ordinul Prefectului Județului Hunedoara, Comisia

Retezat pentru conservarea naturii și dezvoltarea durabilă a zonei, care întrunește factorii

implicați în conservarea naturii în Parcul Național Retezat. De asemenea, în obținerea de

sprijin internațional pentru constituirea administrației parcului, un rol hotărâtor l-a avut

lobby-ul întreprins de Pro Natura și IUCN- Focal Point România. Promovarea Parcului

Național Retezat în rândurile experților IUCN a făcut, ca în urma vizitării parcului de către

doi experți IUCN, Retezatul să fie cuprins în lucrarea “Best practice for Conservation

Planning în Rural Areas”. Aceasta a facilitate în 1997 luarea în considerare a parcului pentru

desfășurarea unui proiect GEF (Global Enviromental Facilities) al Băncii Mondiale, în

vederea constituirii administrației parcului.

Anul 1998 a reprezentat pentru Pro Natura o recunoaștere a faptului că în Retezat

funcționează o structură voluntară de protective, ce vizează managementul turiștilor prin

supravegherea respectării regulamentului parcului național, educarea, informarea și

constietizarea turiștilor, funcționarea unui sistem de evacuare a deșeurilor și lucrări de

amenajare locale. În prezent a fost aprobată acordarea a 5,5 milioane de dolari de către GEF

prin Banca Mondială pentru managementul a trei zone pilot în România, între care și Parcul

Național Retezat. Pro Natura este implicată în cadrul proiectului GEF pentru constituirea

administrației parcului, iar toate eforturile organizației sunt acum canalizate pentru a face din

UNESCO Pro Natura un partener viabil pe termen lung pentru managementul Parcului

Natioanl Retezat. Programul derulat de UNESCO Pro Natura a primit în 1998 premiul Henry

51

PROTECȚIA MEDIULUI NATURAL

Ford European Conservation Award, că fiind cel mai bun program în domeniul conservării

din România.

Organizarea parcurilor naționale și naturale reprezintă nu numai o sarcină socială, o

operă importantă pusă în serviciul peisajului și al omului, ci și un important mijioc de

valorificare a unor atracții turistice cu caracter de unicat. În același timp, existența lor

constitute un element indispensabil al politicii modeme de amenajare a teritoriului unei țări.

52

Bibliografie:

Candea M.,Erdeli G.,Simon T.,Peptenatu D.- „Potentialul turistic al Romaniei si amenajarea turistica a

spatiului”, Editura Universitara, Bucuresti, 2003

Planul de Management al Parcului National Retezat – Rezervatie a Biosferei, 2003-2008

„Vacante si calatorii”, nr.47/noiembrie 2003

„Muntii Carpati”, Editura Concept Ltd., nr.25/2000

Aldeanu, A; Georgescu, M; Mohon, Gh., : „Rezervaţii naturale din România” ; Ed.

Scaiul 1993

Floca, O.: Regiunea Hunedoara , Ghid Turistic

Nyarady, E. I. : „Flora si vegetatia muntilor Retezat” –, Editura Academiei

Romane,Bucureşti,1992

Rus, D. : „Locuri şi legende geografice româneşti” , Editura Emia, Deva, 2001

http://www.eco-romania.ro/ro

http://retezat.ro/index.php/romana/turism/obiective-turistice.html

http://www.e-referate.ro/referate/Parcul_national_retezat2005-03-18.html

http://www.referatele.com/referate/geografie/online21/Ocrotirea-naturii-Muntii-Retezat--

Clima--Asezarile-referatele-com.php

53