alfred adler, psihologia scolarului greu educabil.pdf

8/19/2019 Alfred Adler, Psihologia scolarului greu educabil.pdf

1/219

CUVÂNT ÎNAINTE

Alfred Adler este unul dintre membrii componen i ai faimosului„triumvirat" al psihanalizei: FREUD — ADLER — JUNG.

Dac Sigmund Freud — dup cum ne spune Oliver Brachfeld, îna sa introducere la A. Adler, Menschenkenntnis (Cunoa terea omului)

—a fost, în fond, un savant format în spiritul tiin elor naturii, caretepta rezolvarea oric rei probleme de psihologie de la progresele

înregistrate de fiziologie, i dac elve ianul Carl-Gustav Jung era un felde alchimist al psihicului, un „panpsihist anistoric", interesat de

perspectivele parapsihologice, Alfred Adler a fost, în schimb, nu unteoretician, ci în primul rând un realist i un pragmatic, un medic

practician animat de voca ia de a-i ajuta pe semenii s i s i rezolve problemele existen iale, „dificult ile" mo tenite din copil rie. Pe cândFreud profesa o psihanaliz destinat or enilor din marile aglomer riurbane, iar Jung o „psihologie analitic " axat pe explorarea sufletului

primitivilor sau al oamenilor forma i în mediul rural, „psihologiaindividual " a lui Adler este o ,J>sychologie fur Oberlehref"(„psihologie . pentru profesorii de liceu") din mediile popula iei majoritare.

a-numita „psihologie individual " conceput d


2/219

LEONARD GAVRILIU

Tendin a infatigabil , de fapt patologic , a unora de a ob ine iexercita puterea, de a „dicta" celorlal i, are la baza procesul incon tiental înlocuirii „complexului de inferioritate" printr-un „sentiment desuperioritate" care, întotdeauna în dramatic opozi ie cu sentimentul decomuniune social , inte te la suprema ia personal , la subjugareacelorlal i, la transformarea lor în simple instrumente de satisfacere avoin ei de putere. Aceast tendin intolerabil rezult din structurareaeronat a „stilului de via " al individului înc din primii 4-5 ani devia , având la origine fie r sf area de c tre p rin i a copilului, fie,dimpotriv , detestarea acestuia, marginalizarea lui în constela iafamilial .

Potrivit concep iei lui Adler, mama este aceea c reia îi revinemisiunea model rii copilului în a a fel încât acesta s nu devin robulunui egoism care mai târziu va c uta s -i înrobeasc pe to i cei cu carenecesarmente vine în contact social. De aceea — precizeaz el — ceadintâi îndatorire a mamei este de a s di în con tiin a copiluluisentimentul comuniunii sociale, cul ivându-i ideea fundamental c tr ie te într-o lume în care nu este altceva decât un om între oameni.

Dac mama (p rin ii, în general) nu- i îndepline te func ia de a-iforma pe copii în perspectiva integr rii sociale, atunci rolul acesteiatrebuie asumat de gr dini a de copii ( i, în general, de coal ), care arede corectat gre elile comise de familie în formarea viitorilor adul i imembri egali ai unei societ i democratice. •

Al turi de IndividuaJpsychologie in derSchule(Leipzig, 1929),subintitulat „Vorlesungen fur Lehrer und Erzieher" („Prelegeri pentrucadrele didactice i educatori"), ca i de alte câteva c i ale lui Adler,cea de fa , care reprezint versiunea româneasc „princeps" a lucr rii Die Seele des schwehrerziehbaren Schulkindes(Miinchen, 1930),constituie o contribu ie esen ial a psihologiei abisale la cunoa terea

psihicului copilului i la practica psihopedagogic a remodel rii acestui psihic în cazurile în care a suferit distorsiuni i alter ri d un toare atât pentru individ ca atare cât i pentru societate.

Nu f justificare 1-a considerat Freud peAlfred Adler — dup vestita „disiden " din 1911 — mai mult \m pedagog de^ât un

psihanalist. „Psihanalizele" adleriene sunt prin'exceteir âcolocvii psiho-pedagogice bazate pe o caracterologie original (expus sintetic


3/219

CUVÂNT ÎNAINTE

în Cunoa terea omului)1 , cât i pe o maieutic paideic de un echilibruabsolut remarcabil.

Fostul discipol al lui Freud nu preget s polemizeze pe un ton cusur cu p rintele psihanalizei, ori de câte ori o divergen

ocazional de punct de vedere i-o cere, dar uneori ne putem mira c elnu observ complementaritatea celor dou concep ii rivale.

Copiii-problem de care Adler se ocup în aceast carte provin deobicei din familii dezorganizate, sunt b ie i i fete care se afl uneori în

pragul delincventei juvenile sau al prostitu iei, dac nu cumva au iintrat în „vizorul" poli iei. Autorul profeseaz o psihologie profundempatic , sigur pe „diagnostice", dublat de o nu mai pu incomprehensiv pedagogie a delincventului in nuce.Optica descifr riicazuisticii este la Adler una prin excelen social : „Bagajul ereditar alcopilului — precizeaz el — nu prezint importan pentru noi.Factorul ereditar nu se exteriorizeaz dac nu g se te la copil pregtitterenul social. Atunci când solu ionarea uneia din problemele copiluluireclam sentimentul de comuniune social , constat m o ezitarecaracteristic . Iata-ne pe un teren solid; nu ne r mâne altceva de f cutdecât s g sim cauza pen ru care sentimentul de comuniune social nus-a dezvoltat mlhod normal. Nu vom întâlni extravagan i, copiî-

problem , nevrotici, alcoolici, perver i sexual, criminali sau candida ila sinucidere la care s nu fie cu putin s demonstr m cu deplin certitudine c cu dau înd t din fa a solu ion rii problemelor vie iidecâ[ pentru ca nu au fost corect educa i în sensul sentimentului decomuniune sociala. Este un punct de vedere care trebuie re inut. Aicist deosebirea fundamental dintre noi i alte coli psihologice" 2.

Alfred Adler se dovede te un interlocutor excep ional îndialogurile psihopedagogice pe care le sus ine, în stil socratic, nu doarcu cadrele didactice i cu p rin ii (în general cu educatorii), ci i cucopiii, adic cu cei care reprezint obiectul însu i al actului educa ional.Acest Ulise al cunoa terii metodice a omului a introdus în psihanaliz „calul troian" al pedagogiei i a cucerit-o în beneficiul acesteia dinurm . Institutorii, profesorii, mai ales dirigin ii, p rin ii, dar ieducatorii de adul i din toate domeniile (întreprinderi, armat ,închisorietc), poli tii, ca s nu mai vorbim de scriitori, vor g si în c ilemarelui emul al lui Freud o bogat surs de informa ie despre psihicul


4/219

LEONARD GAVRILIU

omenesc i modalit ile în care acesta poate fi armonizat pe criteriileunei existen e demne i utile pentru colectivitate.

Dac unii exege i l-au comparat pe Alfred Adler cu Socrate, înfavoarea socratismului s u fiind invocate îndeosebi similitudinisuperficiale (pasiunea cu care Adler ap rea în „agora", lipsa deentuziasm pentru exprimarea în scris etc.), în realitate „socratismul" s ufeste unul mai de adâncime, la el faimosul precept „cunoa te-tepe tine

însuti capatand dimensiuni de natur social i devenind, cuna te i-v /mii pe al iî^Âcestaeste de altfel mesajul major al întregii sale opere. Pân

i-simpla cunoa tere de sine este condi ionat de descifrarea propriilor rela ii sociale, ceea ce echivaleaz cu cunoa terea semenilorcu care avem de-a face i care au de-a face cu noi. Adler este profundconvins — i ne convinge i pe noi — c nici un om nu poate fi în eles

a fi abordat prin prisma raporturilor intra i extrafamiliale, largsociale. Sentimentul de comuniune social este la el un imperativvalabil în special pentru ale ii unui popor, ai unei na iuni, ai unui grupoarecare: „Dac nu m gândesc decât la mine — scrie el —,voi fi cu

totul inapt de a rezolva problemele lumii". Optic de care avem în prezent nevoie ca de aer curat.

Ca mai toate c ile lui Adler, cea de fa este i ea un tezaur deîn elepciune i o lec ie de optimism activ, de data aceasta pus în slujbaredres rii copiilor devian i, cu „stilul de via " alterat de un egoismdevastator.

Dr. LEONARD GA VRILIU

NOTE

1 A se vedea Alfred Adler,Cunoa terea omului, traducere, studiuintroductivi note de dr. Leonard G avriliu, Edituratiinific , Bucureti, 1991.

2 Citat din capitolul III al cii de fa , p. 54. / >


5/219

PSIHOLOGIA COLARULUI

GREU EDUCABIL


6/219


7/219

PREFA

„Copilul este tat l omului adult

Maxima de mai sus î i demonstreaz întreaga sa valabilitate în psihologia individual . Primii patru sau cinci ani de via îi suntcopilului de ajuns pentru a- i completa comportamentul su specific iarbitrar legat de impresiile tr ite. Acestea sunt determinate nu numai devaloarea dot rii sale organice, ci i de for a i diversitatea stimul rilorcare ac ioneaz din exterior. începând cu aceast perioad are locasimilarea i utilizarea experien ei tr ite, desigur nu într-un modcapricios — i înc i mai pu in pe potriva unor pretinse legi alecauzalit ii —, ci în func ie de stilul de via . Orice individ este, la urmaurmei,determinat de structura stilului s u de via . Oe vectorii acestuiaascult de acum înainte, pe toat durata existen ei sale, sentimentele,emo iile, gândurile i faptele omului. Astfel î i începe opera sacreatoare, stilul de via . în vederea înlesnirii activit ii sale suntelaborate reguli, principii, tr turi de caracter i o concep ie despre

lume. Este stabilit o schem bine determinat a apercep iei1

, iarconcluziile, ac iunile proiectate sunt dirijate în consens cu aceast form ideal final la care se aspir . Este men inut doar ceea ce pe planulcon tiin ei individului se dovede te c nu produce perturb ri,încadrându-se într-o linie directoare dinainte fixat . Restul este datuit rii, se dizolv pe nesim ite sau ac ioneaz ca un model incon tientcare, în cea mai mare parte, se sustrage în elegerii ra ionale. Profilulultim al acestei scheme, fie c înt re te liniile dinamice con tiente, fie

le anihileaz sau le paralizeaz prin reac iile sale, este întotdeauna

13 *


8/219

ALFRED ADLER

determinat dinainte de c tre stilul de via structurat în primii ani deexisten .

Modelele stilului de via , cum ar fi, de exemplu, liniile deconduit reprezentate de tr turile de caracter, se construiescîntotdeauna ca urmare a unui îndelungat antrenament, în vederea c ruia

pot fi reactualizate, atât în con tiin , cât i în incon tient, vestigiile unoramintiri în general neîn elese. Dar nici asemenea amintiri i niciexperien ele tr ite nu sunt acelea care constituie factorii determinan i,ci determinant este tocmai stilul de via care le-a dat o form , le-aorientat i le-a utilizat în felul care îi este propriu. O descifrare într-o

sur suficient a acestui proces permite sesizarea tandemului perfectal for ei motrice a con tientului i incon tientului. Iar acordul acestordou instan e nu este asigurat decât în cazul în care sfera de ac iuneastilului de via nu este perturbat .

Fie-ne îng duit s lu m în considerare un anumit grad de probabilitate, domeniu în care am înv at câte ceva în cursul experien einoastre îndelungate, când a trebuit s ne mul umim s oper m doar cucâteva segmente de via psihic , recursul la probabilitate oferindu-netotu i posibilitatea formul rii unor concluzii. Se impune îns întotdea-una s verific m foarte minu ios dac aceste concluzii corespundsistemului completaivie ii psihice a individului avut în vedere. Este un

procedeu care r spunde întru totul exigen elor diagnosticului medical,caz în care, de asemenea, suntem uneori obliga i s tragem concluzii pe

baza unei simptomatologii par iale, limitând astfel sfera maladiei presupuse, pân când un al doilea sau un al treilea simptom ne ajut s stabilim un diagnostic absolut exact.

în lucrarea de fa am încercat, cu ajutorul „tehnicii psihologieiindividuale comparate", s definesc stilul de via al colarilor greueducabili.

Ducerea la bun sfâr it a acestei sarcini necesit cunoa terea îndetaliu a tehnicii psihologiei individuale comparate i a solu iilor saleverificate2,ca i st pânirea la perfec ie a artei interpret rii. Ca i în cazuldiagnosticului medical, nu ne putem lipsi nici aici de prognoz .Pronosticarea nu se poate justifica decât dac s-a dovedit c toatemanifest rile segmen iale se armonizeaz cu ansamblul, v dind odinamic identic . Dintre acele tendin e i aspira ii, similare pân laam nunt, cele mai importante sunt:

14


9/219

PSIHOLOGIA COLARULUI GREU EDUCABIL

1. Gradul de cooperare (sentimentul de comuniune i interesulsocial).

2. Modul caracteristic în care individul caut s ob in superioritatea (securitate, putere, perfec iune, devalorizarea altora).

Aceste forme de manifestare, invariabile, se pot diferen ia în ceeace prive te mijloacele utilizate, dar nu în ceea ce prive te scopul(finalismul psihologiei individuale). M sura curajului sau a senti-mentului de comuniune manifestate, amprenta individual a concep ieidespre lume, caracterul util sau d un tor pentru colectivitate al actelor

vâr ite reflect gradul aptitudinii de a stabili contacte sociale.Solu ionarea mai mult sau mai pu in reu it , în spiritul epocii pe care otr im, a principalelor trei probleme de via (integrarea în societate,

profesiunea, dragostea) sau gradul de preg tire în vederea solu ion riiacestor probleme de via ne dezv luie prezen a constant a

sentimentului de inferioritate i a compens rii ratate a acestuia, —sentimentul de superioritate. Acela care nu recunoa te sau care nu a în eles caracterul unitar al

stilului de via nu va ajunge, nici m car cu concursul principiilorriguroase, ale psihologiei individuale, s în eleag modul de formare a/ simptomelo^nevrotige. Acela, îns , care i-a însu it cum se euvine^ceast Tîoirune trebuie s tie c a devenit capabil s schimbe stilul deviat , mrpur i simplu simp omele. . .' .. ~~ .~ ~ yK ~

^îîni propunT vorbesc în alt parte despre diagnosticul general ispecial în cadrul psihologiei individuale comparate, despre tehnica icomportamentul consilierului pedagogic.

Dr. ALFRED ADLER

NOTE 1 în cel mai larg sens al term enului, apercep ia constituie suma

experien ei cognitive existente la un moment dat la subiectul cunosc tor, înfunc ie de care acesta achizi ioneaz , mai mult sau mai pu in sistematic, noicuno tin e (informa ii). (Nota trad.)

2 A se vedea A. Adler, C. Furtmuller, H. Wexberg, Heil und Bilden,Grundlagen der Erziehungskunst fîirArzte und Padagogen, Miinchen, 1922; A.Adler, Individualpsychologie in der Schule: Vorlesungen fur Lehrer und

Erzieher, Leipzig, 1929.(Nota trad.)

15


10/219

INTRODUCERE

OMUL SI SEMENUL S U

Ar fi cât se poate de ispititor s împodobim aceast tem cufrumoase ghirlande verbale, cu o avalan de fraze sonore. A putea, deasemenea, întorcându-m la izvoarele civiliza iei, s descriu efortul

cut în vederea f uririi unei unit i a oamenilor în sânul tribului, al poporului, al statului, al unei comunit i religioase. A putea ar ta cumaceast procesualitate a fost în permanen reprezentat de o idee saualta, de care omul era mai mult sau mai pu in con tient, idee referitoarela unitatea omenirii pe plan politic sau religios. Nu o fac, îns ; a vreamai degrab s demonstrez c tendin ele care vizeaz crearea uneiunit i a societ ii omene ti nu trebuie evaluate doar din punct de vederemoral,politic sau religios,ci, înainte de toate,din punctul de vedere aladev rului tiin ific.

dori s fac s rezulte faptul c via a psihic a omului nu poatefi zugr vit prin verbul „a fi", ci prin verbul „a deveni". To i cei care

s-au înc ânat s descrie fragmente, s disting complexe în interiorulvie ii psihice nu au progresat prea mult, dat fiind c ei socot c au de-aface cu un soi de ma in . în orice organism viu care tinde spre o form ideal g sim o via psihic prin care acesta î i croie te drumul ce ducela biruirea dificult ilor, dificult i pe care ea este chemat s le înfrunte

pe acest p mânt, fie pe plan social, fie pe planul rela iilor dintre sexe.Rezolvarea acestor dificult i nu se ob ine în acela i fel ca rezolvareaunor probleme de matematic . Fapt este c ele pot fi rezolvate corect,dar i incorect, eronat. A dori s inserez aici o remarc marginal , în

17


11/219

ALFRED ADLER

scopul de a v atrage aten ia asupra faptului c nu ne putem a tepta lasolu ii cu totul i cu totul infailibile. Desigur,oricine se poate str dui s ob in o asemenea solu ie, scopul suprem fiind salvgardarea genuluiuman. Ceea ce numim noi „bun" trebuie s aib acest în eles pentru to ioamenii, iar ceea ce numim „frumos" trebuie s r spund aceluia icriteriu. No iunea de societate este adânc înr cinat în limbaj i înidei. Vom reg si întotdeauna, în toate formele de exprimare aleindividului i ale masei, atitudinea lor fa de comunitate. Nimeni nu

poate evada din acest cadru social. Modul în care se mi aici fiecareconstituie de fapt propria sa solu ie la aceast problem . Dac solu iilecorecte nu se realizeaz decât în raport cu comunitatea, se în elege c în interiorul sferei rela iilor umane se produc fenomene de rezisten atunci când cineva adopt o solu ie eronat . Acela care nu are leg turistrânse cu comunitatea, care nu se simte f când parte din întreg, care nu

se simte la el acas în sânul umanit ii are totdeauna de suferit. Individulnu trebuie s urm reasc doar avantajele pe care i le ofer societatea, ci

aib în vedere i inconvenientele, trebuind s le accepte ca atare i s le raporteze la propria-i persoan . Ceea ce numim interesul pentruîntreg nu constituie decât o latur a acestei leg turi strânse cu ceilal i,

pe când ceea ce numim curaj este acea caden pe care o simte în elindividul i care îi permite s se considere un element al întregului. S nu ne l m indu i în eroare de faptul c lu m în considerare aspectelemedii ale evolu iei actuale i c semnal m lacunele existente. Aceastane impune noi sarcini pe planul devenirii noastre 1. Nu trebuie s privimexisten a omului ca pe o esen , nu trebuie s ne comport m caelemente statice i nici s lu m o pozi ie ostil împotriva aspira iei c treevolu ie; este necesar s privim dificult ile ca pe ni te probleme a c rorrezolvare se identific cu o cerin a noastr i care ne incit la unoptimism activ. Au intrat în istoria umanit ii doar cei care au fostanima i de un optimism activ; ei au fost i vor fi factorii evolu iei; to iceilal i nu se afl de fapt la locul lor, întârziind mersul evolu iei. Ei nu

pot tr i sentimentul fericirii a a cum o pot face aceia care coopereaz cu bun tiin la mersul istoriei. Sentimentul valorii provine deasemenea din leg tura indestructibil cu întregul i din participarea laopera timpului. Sunt concluzii care eman din observa iile de

psihologie individual , ele fiind rodul unei munci îndelungate. A fi nueste pur i simplu un fel de a vorbi, ci înseamn a fi o parte dintr-un

18


12/219


întreg, a te sim i parte din acel întreg. Faptul c i ast zi atâ ia oamenii rateaz existen a ine de calea eronat urmat de personalitatea lor.

Acela care a ajuns s sesizeze conexiunea dintre faptele sociale nu vamai renun a din acel moment s se arunce în cursul care înainteaz pedrumul binelui societ ii.

Dac inem seama de cât de r u înzestrat este de la natur omul,este clar c aceast vie uitoare, redus la ea îns i, nu ar fi fost capabil

d inuiasc . Oricât de departe am cerceta în istoria societ ii, nu g simnic ieri vreo urm de individ care s fi tr it singur. Credin a în societateexist dintotdeauna. Faptul este perfect ra ional, dac avem în vederesl biciunea omului în fa a naturii. Omul nu dispune de armele de caredispun celelalte vie uitoare; el nu are din ii carnivorelor, nu are coarne,nu are aceea i rapiditate în mi ri, nu se poate c ra, nu poate zbura,nu are agerime de v z i de auz, cum au unele animale, nu dispune de

un miros dezvoltat, avantaje datorit c rora multe vie uitoare au posibilitatea s atace i s se apere, s i asigure un loc pe aceast biat scoar terestr . Omul nu dispune decât de organe slabe, pentru a c rorintegritate — atât în vederea conserv rii vie ii individului, cât i a celeia întregului —asocierea cu semenii a fost totdeauna necesar . Tocmaidin aceast asociere î i trage el puterea. Dac ne gândim la dimensiunileciviliza iei umane, vom în elege c cei care au creat-o i au fostdetermina i s-o utilizeze nu erau suficient de puternici în fa a naturii. Eiau fost obliga i s caute complemente, compensa ii pentru ceea ce lelipsea. Omul a trebuit s înve e s înving natura, ca s se poat sluji deea. Asocierea a fost cea mai mare i mai important inven ie a genuluiuman. în leg tur cu aceasta nu trebuie s ne referim doar la om, pentru

g sim i în regnul animalelor vie uitoare mai slabe care se adun îngrupuri spre a g si protec ie sau spre a vâna împreun . Gorila, a c reifor o admir m, tigrul cel mai temut dintre animale, nu au nevoie decomunitate. Omul, dac e s ni-1 reprezent m lipsit de tpate instru-mentele civiliza iei i de toate mijloacele procurate datorit inteligen eilui, ar fi fost pierdut din prima zi, dac s-ar fi aflat, în afar de oricecooperare cu semenii s i, în p durea virgin .

Observa iile noastre ne duc i mai departe. Cele mai valoroaseachizi ii ale omului,în cursul evolu iei, îi vin de la sl biciunea sa. Dac ne gândim la modul s u de via , la durata genului uman, nu putemîn elege supravie uirea omului decât având în vedere în acela i timp

19


13/219

ALFRED ADLER

marele ajutor pe care i 1-a adus constituirea comunit ii. F îndoial ,în natura sa psihic i în constitu ia sa fizic sunt date toate mijloacelecare fac posibil aceast asociere. Dac examin m func iile organelorsale de sim , este clar c ele servesc acestei leg turi. în felul în carefiecare îl prive te pe cel lalt se manifest preg tirea preexistent înacest sens. De asemenea, felul în care omul ascult sau în care vorbe tetr deaz posibilit ile comunic rii cu semenul s u. Vom în elege acumde ce atâ ia oameni nu privesc, nu vorbesc sau nu ascult cum s-arcuveni s-o fac ? Nu organele de sim ca atare intereseaz aici, ci via ainstinctiva, întreaga via psihic fiind canalizat înspre acele planuriîn care individul î i afl locul s u al turi de ceilal i. Tocmai sl biciuneaorganismului copilului este aceea care îl constrânge la aceast leg tur .Rela ia sugarului cu mama sa este determinant în aceast privin . Dinaceast rela ie social , în care Euî sugarului sesizeaz pe acel „tu" al

mamei, se dezvolt toate posibilit ile i aptitudinile. Din acest faptîn elegem c mama are o misiune important , anume aceea de a dirijaîn a a fel dezvoltarea copilului încât acesta s poat r spunde mai târziuîn mod corect exigen elor vie ii sociale. Cadrul fiind structurat, copilulva vorbi, va asculta i va privi în raport de cele înv ate de la mama sa.în aceasta const func ia primordial a mamei. La obâr ia sentimentuluide comuniune se afl mamele, iar datoria lor în aceast privin trebuie

fie sacr . Mecanismul acesta func ioneaz în permanen i în celedin urm devine un automatism psihic care genereaz forma de via acopilului. Dac reflect m la modul în care are loc dezvoltarealimbajului, func ie social atât de important , putem în elege unde î i

pune societatea la lucru for ele. „Trebuie s vorbesc a a cum presupun fiecare ar trebui s vorbeasc , a a încât to i s -1 în eleag ".

Constat m adesea c acolo unde mama a e uat în realizarea primei salefunc ii, ea nu a reu it s i realizeze nici a doua func ie: extindereasentimentului de comuniune al copilului fa de al ii, preg tireacopilului în a a fel încât s i întâmpine cum se cuvine semenii. înasemenea cazuri vom constata un interes deficitar pentru ceilal i, iarstarea aceasta va constitui principalul obiect al preocup rilor noastre încartea de fa .

Unde vom g si noi posibilitatea dezvolt rii sentimentului decomuniune, dac aceast rela ie nu a fost realizat în primii ani aicopil riei? Acest deficit de interes fa de ceilal i a luat de-acum o

20


14/219


form , are consisten , un scop bine fixat orienteaz actele individului:i tr ie ti via a f a te sinchisi de ceilal i; totdeauna s iei i

niciodat s nu dai. începe de acum s ac ioneze sentimentul valorii. îlva avea numai acela care se simte cu adev rat la locul s u. Acela carenu a f cut din sine o parte a întregului nu-1 va cunoa te. Dac ne gândimla cea mai important facultate a omului, inteligen a, putem spune: nuexist inteligen privat , nu exist inteligen a individului, „inteligen aare o valoare general ". Ea nu s-a dezvoltat decât ca urmare adezvolt rii capacit ii de în elegere a celorlal i, ceea ce înseamn apropiere de ceilal i, identificare cu ei, s vezi cu ochii lor, s auzi cuurechile lor, s sim i cu inima lor. A în elege înseamn s concepi unom, un eveniment în felul în care ne a tept m ca fiecare s -i conceap .Chiar i aici ne înso esc controlul i judecata comunit ii. Nu m referla moral , la etic , ale c ror reguli sunt generate de sentimentul de

comuniune. Nu putem numi moral, etic decât ceea ce este utilcomunit ii. Acela i lucru îl putem afirma i în ceea ce prive te estetica.Ceea ce numim frumos trebuie s aib o valoare peren pentrucomunitate. Nu trebuie s ne mire faptul c putem gre i. Am fostîntotdeauna gata s ne recunoa tem erorile i s le corect m. Chiar dac are loc o schimbare radical în idealul de frumos, cert este faptul c se

poate men ine ca frumos ceea ce este a a pentru eternitate i ceea ce seafl în concordan cu no iunea noastr de s tate.

dori s atrag aten ia asupra puterii enorme a sentimentului decomuniune asupra individului, o putere capabil s f ureasc uniuni de*o mai mare sau mai mic importan , curente na ionale, politice ireligioase. Pentru a stabili forme utile societ ii, ne vom sluji de acelea ietaloane. Drept valabile nu le putem recunoa te decât pe acelea care sesitueaz pe planul utilit ii generale. Putem discuta mult în leg tur cucele expuse mai sus, uneori fiind greu de dat un r spuns exact. Via auman este devenire. Ceea ce supunem ast zi verific rii nu constituiedecât un punct de intersec ie în mi carea etern care tinde spre scopulformei perfecte. Ce se întâmpl cu cei care nu ac ioneaz în cadrulsociet ii? Cu cei la care nu se manifest sentimentul de comuniune?

vrea s intercalez aici urm toarele considera ii: ceea ce un individspune sau gânde te despre el însu i este lipsit de importan . în razaevalu rii noastre nu pot intra decât actele, fapta. Se poate întâmpla ca o

persoan oarecare s se socoat egoist i noi s constat m c ea este

21


15/219

ALFRED ADLER

capabil de colaborare i de altruism. Mul i pot considera c eicolaboreaz , pe când, la o examinare mai atent , va trebui, din neferi-cire, s constat m c nu este a a. Nu înseamn c respectivii mintîntotdeauna; am gre i dac am crede lucrul acesta2, iar erorile legate deaprecierea sau autoaprecierea vie ii psihice a unui om joac un rol mainefast decât unele minciuni premeditate.

Cum se s vâr esc aceste erori? Cum se explic faptul c efortulner bd tor de a ne integra în colectivitate se desf oar atât de încet?Cauzele sunt multiple. O mare parte din oameni au convingerea c estevorba de un proces care ne dep te. Ace tia sunt pesimi tii; ei nucontribuie câtu i de pu in la evolu ie, care nou ni se pare func iaesen ial a vie ii i care pretinde biruirea dificult ilor. în leg tur cuacest fapt obi nuiesc s le prezint elevilor mei urm toarea parabol :„îmi imaginez c str mo ii no tri foarte îndep rta i, tr ind prin copaci

i poate mai având coad , se gândeau ce ar putea face pentru a- ischimba cât de cât s rmana lor via . Careva zice: — La ce bun s nefr mânt m, când asta este peste puterile noastre i când cel mai bine este

r mânem în copacii no tri? Ce s-ar fi întâmplat dac pozi ia unora caacesta ar fi avut câ tig de cauz ? i ast zi am tr i înc prin copaci ine-am fi p strat coada. Ce s-a întâmplat, de fapt, cu cei r ma i încopaci? Au fost extermina i. Acest proces de exterminare are loc i în

prezent i este de o cruzime teribil , logica realit ii fiind necru toare.Este neîndoielnic c miriade de oameni s-au sacrificat pentru c nu au'coborât din arborii lor. Au fost exterminate popoare, au fost distrusefamilii, pentru c r spunsurile lor la cerin ele vie ii erau necores-

punz toare. Procesul acesta se desf oar sub o form disimulat , a aîncât rareori îi d m de urm ; la a treia sau la a patra genera ie el poate

ajung la cap t f ca nimeni s tie de ce. Examinând mai îndeaproape fenomenul, ajungem la concluzia c

este imposibil de dat un r spuns neadecvat cerin elor logice ale vie ii însocietate f ca gre elile s fie pl tite, fie c este vorba de boli, dedegener ri grave, fie de atrofii psihice de tot felul. Este limpede c acestea sunt consecin ele gre elilor f cute, aproximativ în sensul a ceeace blameaz Emerson atunci când observ c noi vrem s evit murm rile gre elilor i nu gre elile înse i. Am ar tat când i cum iana tere acest proces. Orice om are atitudinea sa fa de via . Concep iadespre lume nu este apanajul filozofilor, orice om având o asemenea

22


16/219


17/219

ALFRED ADLER

radicale. Totul este asimilat de c tre copii prin prisma stilului lor devia : ei dispun de-acum de propria lor via , —aceea de a fi asista i deceilal i; urm resc succesul imediat,e uând ori de câte ori trebuie s fac eforturi personale. Nu-i nevoie s insist asupra faptului c asemeneacopii dau chix în fa a unei noi situa ii i c orice schimbare pe planulvie ii va provoca la ei apari ia de tulbur ri.

Ponderea copiilor r sf i este enorm i nu cred c exagerezspunând c 50-60 la sut din totalul copiilor sunt dependen i ilipsi i deini iativ . Starea aceasta de dependen se manifest pe parcursulîntregii vie i, care pentru dân ii este mult prea grea. Nu v desc nici oîncredere în ei în i. Extragem din istoria Americii un fapt interesant,ilustrativ pentru cazul care ne preocup . în r zboiul hispano-american,Statele Unite ale Americii aveau drept aliat pe generalul Garcia3. Eraabsolut nevoie ca acestuia s i se adreseze un mesaj, dar nu se tia unde

poate fi g sit. Mesajul era deosebit de important i generalului americannu i-a r mas altceva de f cut decât s anun e deschis c avea un mesaj pentru Garcia i c dorea un voluntar care s i-1 transmit . Dup o lung

cere a ie it din rânduri un soldat, a luat plicul i a plecat. într-o coal din America, elevii au primit, ca tem de rezolvat în clas , s arate cineera, dup p rerea lor, cel mai mare erou al timpurilor moderne. Unuldintre elevi a scris: „Soldarul îns rcinat cu mesajul pentru Garcia". ia dat urm toarea explica ie: majoritatea i-or fi zis c nu aveau cum s -1

seasc , unii î i vor fi spus c sunt al ii care pot face mai bine decât eiacea treab , pe când el nu a spus nimic, plecând în misiune. Era un omindependent, pe când ceilal i se sim eau slabi. Iat , a adar, sursa tuturorrelelor: un exagerat sentiment de inferioritate, lipsa de încredere înfor ele proprii.

Apar in unei a treia categorii copiii detesta i, c rora le este peste putin s arate interes fa de semeni. Ei nu au înv at niciodat c exist un semen al lor, un aproape. Exist în societatea noastr omul ime de copii nedori i, nelegitimi, orfani, pentru care nu s-au creatcondi iile de via necesare, ca i copii cu un fizic urât, care în eleg detimpuriu c nimeni nu-i prive te cu pl cere. Este de în eles de ce printrecriminali i be ivi se afl atât de adesea oameni urâ i. Ce este drept, nulipsesc nici din cei cu chipuri angelice, care în copil rie au fost r sf i.Ei reprezint un mare procentaj de indivizi-problem , care prinatitudinea lor ne demonstreaz c habar nu au ce este interesul pentru

24


18/219


aproapele lor. Sunt copii greu educabili, a c ror concep ie despre lumese rezum în a face lege din propria lor voin . Ei ajung s îngroa erândurile punga ilor, ale vagabonzilor, ale celor f ocupa ie. Cu to iisunt demni de mil , nefiind capabili s coopereze pentru un el maiînalt. Ce se va întâmpla când se vor afla în fa a unor îndatoriri maiimportante? Se va dovedi c nu au spirit participativ. Nevroticii ialiena ii fac tot ce pot ca s ias din cadrul comunit ii, pentru c îndatoririle li se par insolubile. Avem i aici de-a face cu manifestareaconcep iei despre lume: pentru astfel de oameni ar fi potrivit o planet unde nimeni s nu le prescrie îndatoriri i unde totul s le vin pe tav .

Criminalii sunt indivizi care nu tiu ce este interesul pentruaproapele, c uzindu-se dup ideea c trebuie s ajungi cât mai u or imai repede la succes, f a te preocupa de soarta celorlal i. La aceast categorie de indivizi constat m absen a curajului de a- i asuma sarcinile

vie ii. Sunt ni te dezertori de pe frontul vie ii adev rate. Urmeaz apoi candida ii la sinucidere, care ne demonstreaz cât

de slab este interesul lor pentru cooperare, cât de pu in curaj au în fa agreut ilor vie ii. Datele statistice sunt departe de a ne dezv lui întreagaamploare a acestui r u. Face i s creasc pre ul grâului i ve i avea deîndat mai multe sinucideri; l sa i s se deterioreze condi iile de locuit"i ve i g si o imens mas de oameni înclina i spre latura antisocial a

vie ii. Dispozi ia de a dezerta a unora este enorm . Nu exist odezvoltare ideal a sentimentului de comuniune i de aceea trebuie s ni-1 propunem ca el, nu din motive morale, sociale, caritabile, ci dinmotive tiin ifice.

Nu po i face în via gre eli f a pl ti. La fel se întâmpl cu popoarele, când nu au destul curaj s se revolte împotriva r zboaielor,când interesul lor pentru alte popoare nu este îndestul tor. Istoriauniversal este o înl uire de evenimente nefericite determinate deastfel de caren e. Nu a vrea s m opresc aici mai îndelung asupra

problemei dipsomanilor 4, ci pur i simplu s insist, înainte de a încheia,asupra importan ei dezvolt rii sentimentului de comuniune.

în nici o împrejurare a vie ii nu putem face abstrac ie desentimentul de comuniune. M-am referit mai sus, în treac t, la func iileorganelor de sim . Cu ajutorul acestora sentimentul de comuniune semanifest la copil în raporturile lui cu familia, cu fra ii i surorile. Acestsentiment este pus la încercare atunci când copilul începe s frecventeze

25


19/219

ALFRED ADLER

coala. Chiar din momentul în care apare problema colegialit iiintereseaz m sura în care s-a dezvoltat la copil interesul pentru ceilal i.în elegem prea bine de ce, atunci când sentimentul de comuniunelipse te, urm rile sunt dintre cele mai grave, individul ne mai fiindcapabil s dea societ ii ceea ce îi datoreaz .

Pe de alt parte, îns , se în elege c nu putem considera copilulresponsabil. Se impune s ne gândim la alte remedii pedagogice decâtcele la care s-a recurs pân acum. inând seama i de problema

profesiunii, se pune întrebarea: „Cum m-a putea face util într-undomeniu de activitate?" Pentru c de fapt nu exist profesiune care s nu fie util celorlal i. Problemele dragostei i ale c toriei pretind iele un interes sporit pentru semeni. Când individul nu se simte legat decomunitate, manifest rile distructive nu cunosc limite. Alegerea

partenerului se va face în func ie de voin a de a domina sau, dimpotriv ,de dorin a de a crea o uniune între egali. Sentimentul de comuniune estenecesar în multiple situa ii. Lucrurile stau la fel pe planul vie ii

popoarelor. Un popor nu va putea progresa decât dac nutre te interes pentru comunitate. Dac prevaleaz interesele egocentrice, poporulvecin va proceda i el în acela i mod.

Nimerit ar fi s avem o lozinc , pentru c lumii de azi îi placlozincile. Socot c principala concluzie a observa iilor de psihologie,individual este urm toarea: datoria noastr este s ne dezvolt m în a afel, atât noi în ine cât i copiii no tri, încât s devenim instrumente de

progres social.

NOTE

1 Din câte cunoa tem, nimeni nu a remarcat „adlerianismul" luiConstantin Noica, de i faptul este aproape o eviden în a sa Devenire întru fiin , unde rânduri ca „exist îns o treapt obiectiv a devenirii întru fiin . Ra iunea dep te acum planul sinelui subiectiv i încearc s ob in mai multdecât persoana individual. Ea crede c poate ob ine inele adânc, comunitatea,în sânul c ruia s fie posibile persoanele ele însele în elese de ast dat cugenericul lor... Iar expresia ra ional a acestei comunit i este — comunitateaistoric , ast zi statul" (Editura tiin ific i Enciclopedic , 1981,pp. 146-147) puteau fi semnate foarte bine de Alfred Adler; dar i de b trânul Hegel, seîn elege. (Nota trad.)

2 Exceptând cazurile de mitomanie, unde minciuna are caracter patologic. (Nota trad)

26


20/219


3 Calixto Garcia (1832— 1889), general care a luptat cu mult ardoareîmpotriva domina iei spaniole în Cuba, al turându-se trupelor americane întimpul r zboiului din 1898. (Nota tmd.)

4 De la dipsomanie = consum periodic masiv de b uturi alcoolice,alternând cu intervaluri de abstinen , caracteristic persoanelor dezechilibrate,de obicei ciclotimice. Uneori subiec ii care sufer de aceast nevoie irepresibil de a ingera cantit i exagerate de alcooluri este precedat de o prelungit „aur "dipsomaniac exprimat în st ri de angoas , iritabilitate, melancolie. în timpulcrizei propriu-zise pot s survin automa isme ambulatorii (dispari ii subite dela domiciliu), exhibi ionisme, impulsuri criminale sau sinuciderea. Perioadelede dup accese pot fi înso ite de st ri de depresie i de deliruri cu un con inutdivers. Comportamentul antisocial al acestor indivizi este adesea mai mult decâtincomod i ei trebuie supu i unei supravegheri permanente. (Nota trad.)


21/219

I. EXAGERAREA IMPORTANEI PROPRIEI PERSOANE

(L UD RO ENIA)

Continuând eforturile pe care le fac în direc ia dezv luirii

„secretelor" psihologiei individuale, a dori s v înf ez,într-o suit de conferin e, modul în care procedez, de regul , atunci când mi se prezint cazul unui copil-problem , al unui nevrotic sau al unuicriminal. De fiecare dat caut s descop r bazele, punctele de pornire,

stabilesc cauzele adev rate ale ac iunilor eronate ale unui astfel deom. La cap tul acestor considera ii vom ajunge la încheierea c toatecele întâmplate nu a trebuit s se întâmple în mod necesar, dar c , datefiind circumstan ele, faptele s-au petrecut. în definitiv, dac reu im s ne transpunem în sim mintele copilului, s gândim ca el, s ac ion mca el, putem p trunde rolul pe care acesta 1-a jucat i ne vom spune: încondi ii similare, având aceea i concep ie eronat a superiorit ii propriei persoane,am fi ac ionat i noi aproximativ la fel. în modulacesta o bun parte de ceea ce ine de pedeaps dispare, ceea ce nu estetocmai r u. Cunoa terea, comprehensiunea sporesc, fundamental fiindfaptul c putem stabili care sunt conexiunile tuturor manifest rilor iatitudinilor interioare ale copilului sau adultului cu stilul de via alacestora.

Spre a v da o idee cât mai exact asupra modului în care lucrez,voi descrie un caz nou pentru mine sau pe care l-am dat uit rii i pe careîl voi supune analizei în fa a dumneavoastr . Nu tiu înc nimic despreevenimentele înf ate; voi încerca s urmez calea obi nuit aactivit ii mele de practician. Cu toate c s-ar putea s comit o gre eal

29


22/219

ALFRED ADLER

care s divulge în devans unele dintre concluziile expunerii mele, nuvoi descuraja. Asumându-mi acest rol, sunt con tient de faptul c aparasemenea pictorului sau sculptorului care, la început,procedeaz cu unanumit grad de incertitudine, potrivit cu experien a pe care o posed , cutalentul, pentru ca apoi s se controleze, s accentueze, s lefuiasc tr turile schi ate, spre a ob ine imaginea dorit . Dup cum pute ivedea, proced m cu totul altfel decât acei psihologi care, cu inten ia dea se baza pe dimensiuni cvasimatematice, de îndat ce calculul nule reu te se str duiesc s identifice în sfera eredit ii cauzeleinsuccesului, f când responsabile procesele organice nu mai pu inobscure, ori al i factori abia controlabili. Cum aceste procese ei nu le

pot sesiza, spre marea lor satisfac ie psihologia se vede repede exclus de pe acest teren. Ne l m p guba i de asemenea concep ii. Prefer m

ne m rturisim mai degrab erorile, decât s apel m la astfel de

mijloace. Noi, în schimb, datorit instrumentului teoretic pe care îlutiliz m, ajungem la o mai bun cunoa tere a leg turilor specifice cuîntregul; suntem mai bine înarma i. Detaliile nesemnificative nu neintereseaz . Reu im ca, pornind de la un element, s putem trageconcluzii privitoare la ansamblu, a a cum în istoria natural cu ajutorulunui oscior se reconstituie o specie; sau cum, judecând dup unghiulunei ferestre, se deduce arhitectura unui edificiu. Cu toate acestea,suntem mult mai pruden i decât cei care vor s întemeieze descrierea iîn elegerea vie ii unui om pe propriile lor prejudec i. Situându-ne pe o

pozi ie de expectativ , avans m ipoteze i le corect m succesiv,inându-ne mereu treaz spiritul de observa ie.

Propunându-mi acum s înf ez istoria unei vie i care îmi eratotal necunoscut , m îndoiesc c peste dou s pt mâni, s zicem, voimai distinge clar anumite tr turi. Dar, ca to i cei familiariza i cu

principiile colii noastre de psihologie, sunt sigur c voi ajunge laacelea i concluzii. Aceast certitudine a noastr este semnificativ , maiales când folosim al i termeni, alegem alte imagini sau punem accentul,câteodat , pe alte elemente.

Resursa cea mai puternic r mâne pentru noi luarea în consi-derare a caracterului unitar al personalit ii. Este fapt bine stabilit c orice copil intr în via cu un sentiment de inferioritate i caut s -1compenseze. în acest sens el tinde la ob inerea superiorit ii i î idesf oar for ele în a a fel încât s se simt deasupra tuturor

30


23/219


dificult ilor. R mâne ca noi s apreciem dac el ac ioneaz util sauinutil în raport cu cerin ele vie ii. A ac iona util înseamn a sluji ob tea,a te situa la nivelul cel mai înalt al sentimentului de comuniune, acolounde dezvoltarea i progresul se dovedesc ca având valoare pentrucomunitate. C ut m s identific m obstacolul care a provocat vreodeviere; c ut m s definim problema care a prezentat mari dificult ide rezolvare. Dac respectivele dificult i continu s se manifeste înatitudinea adultului, putem spune: în cutare punct drumul vie ii a suferito perturbare i, în consecin , s-a dezvoltat o stare de spirit individual ,ca i cum cel în cauz nu ar fi fost atunci la în imea greut ilor care secereau învinse. Aten ia ne-o concentr m asupra problemelor pe careindividul le-a evitat. Este clar c nu-i putem atribui prea mult curaj.

Se pune i o alt întrebare: cum de s-a întâmplat ca respectivul s nu se simt , la un moment dat, la în imea problemelor vie ii? Cum de

s-a dovedit nepreg tit? Experien a acumulat ne arat c întotdeaunaeste vorba de copii la care sentimentul de comuniune s-a dezvoltatinsuficient, a a încât ei nu se simt ancora i pe un teren solid. De aceeaau i ajuns lesne la ezitare, la eschivare, mul umindu-se cu o solu iesteril la o problem real , atitudine care prin ea îns i marcheaz

prejudiciul adus celorlal i. trecem acum la aplicarea tehnicii noastre în interpretarea unuia

din aceste cazuri. Antecedentele cazului pe care îl am în vedere dateaz de 10 sau 12 ani. Am v zut copilul cu pricina i, în comunicarea ce mi-afost înmânat , am g sit urm toarea descriere: „îmi permit s propunaten iei dumneavoastr acest caz, întrebându-v dac poate fi remediat

prin educa ie. Este vorba de un copil de 11 ani, bine dezvoltat, foartecuminte acas i la coal , actualmente elev în clasa întâi de liceu".

Eficien a în educa ie pune i urm toarea problem : ce putem faceîn materie de e ec colar? Cum s se procedeze pe plan pedagogicîntr-un asemenea caz? Evident c se impune un dialog cu elevul i c trebuie s recurgem la bunele exemple, ab inându-ne de la m suri

punitive, a a cum proced m întotdeauna. Pedeapsa nu are efectulscontat, dar fiind faptul c stilul de via s-a fixat dup al patrulea saual cincilea an de existen a individului i nu poate fi modificat decât

prin autorecunoa terea erorilor proprii. Ce putem realiza cu ajutorul dialogului? Putem, desigur, s

definim erorilecare mineaz stilul de viat .

31


24/219

ALFRED ADLER

Dac , în cazul pe care îl prezent m, avem de-a face cu struc-turarea eronat a stilului de via i dac suntem în m sur s p trundem .mecanismul acestei erori, poate c tiin a noastr ne va permite s -1convingem pe copilul respectiv c el gre te i c gre eala sa d uneaz celorlal i'. Nu este cu putin s faci o gre eal f ca mai târziu aceasta

fie dat în vileag, ca s nu spunem c ea va fi pl tit . C ci nu trebuie pretindem c în acest anevoios proces de formare a unui mod de

comportare gre elile se pl tesc, dar s recunoa tem c nu se poate caele s nu fie resim ite de autorul lor. Ne num m printre cei care suntîncredin i de importan a recunoa terii gre elilor; de aceea proced mla identificarea cauzelor, încercând s le facem transparente pentru celinteresat, spre a-1 convinge c este necesar s se schimbe, s progreseze.

Adesea ni se obiecteaz : „Ce face i atunci când individul î irecunoa te gre eala, dar f a se corecta?" Dac î i recunoa te efectiv

gre eala, dac accept determinismul ei i dac , totu i, persist înatitudinea sa, în pofida prejudiciului care rezult de aici, suntem obliga i

tragem concluzia c nu a în eles chiar tot ce era de în eles. Dar înc nu mi-a fost dat s întâlnesc astfel de cazuri. A- i recunoa te cu adev ratgre eala i a nu te schimba, este împotriva naturii umane, vine încontradic ie cu principiul conserv rii vie ii. Obiec ia la care ne-amreferit prive te deci o pseudorecunoa tere a gre elii, nu este o recu-noa tere fundamental , în care s se fi realizat cu adev rat o în elegerea cauzalit ii în plan social.

Dac în cazul pe care îl prezent m avem într-adev r de-a face cugre eli, atunci le putem remedia prin educa ie2. A adar, este vorba de ofeti în vârst de 11 ani, bine dezvoltat , cuminte atât acas cât i lacoal , elev de gimnaziu. Ea frecventeaz clasa care corespunde

vârstei pe care o are. Putem conchide c , în m sura în care în joc esterezolvarea celei de-a doua probleme vitale a omului, problema muncii,fata se afl la locul ei. Nu am avea de f cut nici o observa ie serioas înceea ce prive te situa ia acestei col ri e i am putea chiar sus ine c nuse num printre cei slabi de minte. Se vorbe te mult prea mult desprecopiii cu asemenea metehne, ca i cum ei ar mi una peste tot însocietatea noastr . S vedem ce se spune mai departe în comunicarea

pe care am primit-o: „... Când, diminea a, trebuie s mearg la coal , ea este cuprins

de o nervozitate atât de mare, încât toat lumea din casa are de suferit".

32


25/219


Fenomenul este frecvent. colii i se d , în aceast cas , o impor-tan excesiv . în consecin , leg tura cauzat este lesne de p truns: pede o parte, ea este o elev silitoare, pentru ca, pe de alt parte, coala

-i provoace o tensiune extraordinar . Dar ne putem imagina aceast feti sub tensiune nervoas i f

ca to i ai casei s aib de suferit din pricina ei. Prin urmare, de subliniateste tortura la care sunt supu i cei din anturaj. Tensiunea nervoas afeti ei se explic nu doar ca o consecin a modului ei de a privilucrurile, ci i ca urmare a inten iei din parte-i de a le atrage celorlal iaten ia asupra gravit ii situa iei. Sesiz m aici dorin a de a le demonstracelorlal i dificultatea de speriat pe care o reprezint pentru dânsa coala.Cu toate acestea, în pofida greut ilor c rora le face fa , ea este înfruntea clasei. Trece, totu i, peste toate obstacolele ce-i stau în cale!Vom vedea, mai încolo, c acest tip de om este dotat cu o deosebit for

de expansiune. „... Chiar de când deschide ochii începe s smiorc ie, plângân-

du-se c a fost trezit prea târziu". Cum vedem, ceilal i trebuie s ia parte pân i la trezirea ei din

somn. „... Nici pomeneal s fie gata pentru a pleca la vreme la coal ,

în loc s se spele, s se îmbrace, ea st i plânge". La drept vorbind, faptul acesta este surprinz tor pentru noi.

Ne-am a tepta ca, cu toate greut ile, feti a aceasta s fie la coal la oraexact a începerii lec iilor. S-ar putea ca în comunicare cazul s nu fieexpus a a cum se cuvine. Dup câte cunoa tem, ea este o elev bun .Este de presupus c respectiva remarc tinde s accentueze i mai multsemnifica ia cazului. Mi-a permite s pun aici, nu dintr-o vanitate deautor, un semn de întrebare. Dorin a mea ar fi s cercetez dac feti aaceasta avea obiceiul s soseasc cu întârziere la coal . Desigur, în celece urmeaz vom avea prilejul s verific m cum stau lucrurile în aceasta

privin . în societatea noastr nu este câtu i de pu in posibil ca un elev vin adesea cu întârziere la ore i s fie totu i bun la înv tur .

„... Felul cum este piept nat , îndeosebi, o face adesea s imanifeste nemul umirea; nici o piept tur nu-i convine, pân i aceeacare de obicei îi place ei cel mai mult".

Faptul nu se explic decât din dorin a ei de a face s creasc tensiunea nervoas prin dramatizarea acestei ceremonii a coafurii.

33


26/219

ALFRED ADLER

Voin a ei este aceea de a lovi puternic în anturaj i a g si un mijloc princare s i ating scopul. întrebarea este: cum de a ajuns feti a s sefoloseasc de acest vicle ug, spre a lovi în cei apropia i? S nu mi seinvoce, în leg tur cu aceasta, „feti ismul p rului"; numai o psihologiechioap fixeaz tot soiul de reguli i se ine de ele, introducând pur i

simplu într-o schem sexual termeni str ini, care nu ne spun marelucru, în fond, dar las s se strecoare pe furi o rezonan sexual .Psihologia pe care o profes m are în ea c ldura vie ii; ea nu are nevoiede canoane, fiind un demers creator, în vederea reconstituirii unei fiin evii. inându-ne departe de orice interpretare, vom recunoa te pur isimplu c feti a aceasta, dând dovad de o mare perspicacitate, a g sitîn anturajul ei familial un punct slab, generator de dificult i.

„... Timpul trece i, în sfâr it, copila o ia la fug , f s fi luatmicul dejun, plângând i v ic rindu-se".

Nici acest caz nu este rar. Dac mai înainte mi-am exprimat omic îndoial cu privire la sosirea ei cu întârziere la coal , dac amgândit c era poate o exagerare de natur s pun în lumin necazurile

pricinuite celor din jur, confirmarea o g sim în expresia „timpul trece".La coal trebuie s fii la o anumit or , nu se poate admite c lamenta iile copilului încep la ora cinci, ci mai verosimil este faptul c ele încep la ora apte.

„... Am încercat s elimin m acest din urm inconvenient(piept tura), scurtându-i p rul".

Dup p rerea noastr , lucrul acesta este inutil. Pe ea piept turao intereseaz prea pu in, principalul lucru constând în crearea tensiuniiîn anturajul familial. Piept tura nu este decât unul din multiplelemijloace care îi stau la îndemân . Vom vedea numaidecât, de altfel, ceva face ea atunci când piept tura va fi scoas din cauz . Dac avemcumva vreun dubiu cu privire la inteligen a acestei feti e, dubiul se varisipi. Intervine aici examenul de psihologie individual cu privire lainteligen i sl biciunile acesteia, a a cum l-am recomandat. Vomvedea dac , în aceast împrejurare nou pentru dânsa, ea dispune destilul de via pe care îl presupun operant la copiii inteligen i, adic dac ea va g si un nou mijloc prin care s ajung la acela i scop.

„... Dar cu aceasta nu am f cut mare lucru, pentru c numaidecâta ap rut o problem legat de fileul de p r. i v ic relile au reînceput,de data aceasta cu privire la punerea fileului".

34


27/219


Iat -ne, prin urmare, asigura i de faptul c feti a este inteligent . „... Faptul c feti a se duce la coal f a- i fi luat micul dejun

are influen a sa asupra comport rii sale în clas , pentru c nu e de crezut un copil poate fi astfel atent la lec ii pân la ora 11".

Cu alte cuvinte, aici se exprim îndoiala c un copil ar putea sareziste la coal , pân la ora 11, f s fi mâncat diminea a. Dac , îns ,scopul ei adev rat ar fi fost s fie s tul , am fi îndrept i s admitem

i-ar fi fost peste putin s stea fl mând pân la ora 11. Copilulacesta are, în realitate, un alt scop: vrea s i exaspereze anturajul înceea ce prive te problema mersului la coal . Nu tiu dac ar fi necesar

mai tragem i alte concluzii. Am putea totu i ad uga, dat fiindsitua ia, c feti a este roas de ambi ie, atât acas cât i la coal ea vrea

fie obiectul aten iei tuturor. Afl m, pe deasupra, c acas este, dealtfel, foarte ascult toare; nu are decât un singur defect: dore te ca

cineva s se ocupe în permanen de dânsa. Umbl dup încuviin aredin partea tuturor, într-un mod nelalocul lui. Diminea a, când trebuie s mearg la coal , principala ei preocupare este: cum s le ar t eu rin ilor cu ce greut i extraordinare m lupt? Este ceea ce am puteanumi „l ud ro enie".

Dac am dori acum s stabilim gradul de curaj pe care îl are acestcopil, ar trebui s ra ion m în felul urm tor: ea caut s prezinte solu iala problema ei ca pe o fapt vitejeasc . Dar nu este aici vorba de unexces de curaj, deoarece, f ca ea sa procedeze în mod con tient3, f ca ea s în eleag semnifica ia actelor sale, din acestea va rezulta pentrudânsa un anumit sentiment de securitate. într-adev r, dac într-o zi nuva mai fi o elev bun , r spunz tori vor fi atunci p rin ii. Acest procesal vie ii omene ti ar trebui s fie mult mai bine în eles decât este în

prezent. Este de prisos s spunem c avem de-a face cu un procesincon tient. Desf urarea sa, pe care ne str duim s o sesiz m cumijloacele gândirii, este racordat la via . Cu to ii îi d m curs, dar f

ni-1 putem explicita. Nu-1 putem în elege decât dac îl conect m lavia .

Am putea, de asemenea, s afirm m: feti a cu pricina nu prea arecuraj. Am putea, pe de alt parte, s ne referim la formarea sentimentuluiei de comuniune social : nimeni nu va pune la îndoial c necazul pecare aceast feti îl provoac familiei sale nu este mare lucru. Este clar

nu o intereseaz decât s capete cununa de martir . Ba ea face ca

35


28/219

ALFRED ADLER

situa ia s fie i mai dramatic , accentuând toate dificult ileîntâmpinate i postind pân la ora 11. Este foarte atent la gloria

personal i, ca s spunem a a, nu se sinchise te de persoana altora.Poate c s-ar putea trage i alte concluzii. M consterneaz faptul c nuam cum s le confirm, dar nu dispun de datele necesare. Ne-am putea

pune, de exemplu, întrebarea: în ce condi ii s-a format stilul de via alacestei feti e? Care au fost amprentele primordiale care l-au marcat4, ceîmprejur ri au concurat la formarea acestui stil de via ? Este, f îndoial , o feti ambi ioas , care ine s se afle în frunte. Dac ar trebuis-o fac, a formula urm toarea concluzie: este un copil unic la p rin i.Luând, pe de alt parte, în considerare importan a pe care mama o d alimenta iei, a generaliza, afirmând c în aceast familie hrana joac un rol neobi nuit. Am putea chiar s mergem pân acolo încât s spunem c ne-o imagin m pe feti sl bu i palid . C ci-, dac ar firobust i dolofan , mama nu s-ar nelini ti în privin a aceasta. Dar toateaceste deduc ii nu au o valoare prea mare în reconstituirea imaginiiacestui copil, noi formulându-le doar cu titlu de exerci iu, f a le puteaconfirma.

Câteva cuvinte referitoare la tratamentul cerut de acest gen decopil. Feti a în chestiune se bucur de domina ia pe care a instaurat-oasupra familiei. F a o ti. Ea pur i simplu savureaz tortura,tensiunea pe care le provoac celorlal i. Faptul nu trebuie s ne induc în eroare. Crede i dumneavoastr c un multimilionar are întotdeaunaîn minte totalul averii sale? Dar s vede i cât de furios este adesea atuncicând nu merg toate dup dorin a lui. Feti a aceasta se g se te în aceea istare de spirit. Ea este în posesia domina iei, dar nu tr ie te trebuin a dea se bucura în permanen de aceasta. îi este destul c o posed . în felulacesta în elegem de ce î i urmeaz ea calea f a se gândi la consecin e,fiind cu totul preocupat de greut ile c rora trebuie s le fac fa .Dac , îns , ea ar deveni con tient de toate acestea, dac am putea s ofacem s în eleag c exagereaz peste m sur problema aceasta banal a colii, numai ca se laude,ar fi un mare progres.

Cu toate acestea, s-ar putea ca ea s nu se îndrepte. Atunci poate ar fi cazul s mergem i mai departe i s -i spunem vrede-n fa c

este o l ud roas . S o facem s împ rt easc convingerea c se laud doar acela care crede c prin el însu i nu prea reprezint mare lucru. Se

36


29/219


zbate s -i deranjeze pe ceilal i numai acela care nu crede c prinac iunile sale rezonabile î i poate dovedi îndeajuns valoarea.

Cât prive te feti a în chestiune, putem adopta i urm torul punctde vedere:,,Pe cuvânt, tot ce faci e foarte bine. Dar poate c ar trebui s faci înc i mai bine. Ceea ce faci arat doar c e ti o feti tarede teapt , care se pricepe cum s i impresioneze familia". Spre a oconvinge, ar trebui s recurgem la explicarea anumitor evenimente dinvia a ei, s apel m la amintirile pe care le are i s -i demonstr m c , dat fiind situa ia ei de copil unic la p rin i, au luat na tere unele tendin ecare o conduc la gre eli fatale pentru dânsa. Trebuie s -i spunemdeschis: „Sunt lucruri obi nuite, care se întâmpl adesea copiilor unicila p rin i". Aceast perspectiv nou va influen a prin ea îns idesf urarea complex a gândurilor ei. Ac iunile sale îi vor ap rea închip manifestîn contradic ie cu sentimentul ei de comuniune social .

Se va controla i probabil c vom asista la apari ia urm torului fapt: în primele zile dup ce- i va fi f cut familia s intre în obi nuita stare detensiune nervoas , î i va spune c „doctorul Adler ar pretinde c fac asta

pur i simplu ca s m fac interesant ". Câtva timp va continua poatecu aceste ma ina ii. Chiar dac nu s-ar întâmpla a a, a putea s-o admit,în felul acesta s-ar ajunge la un moment când, în plin criz , î i vaaminti de felul în care i-am interpretat comportamentul i,drept urmare,unele din atitudinile ei vor disp rea. Chiar mai curând, poate, de îndat ce se va trezi, diminea a, ea va deveni con tient de situa ie: „Acum eusunt pe cale s -mi pun în stare de agita ie familia". Aceasta ar fi unadintre derul rile simple ale unui astfel de tratament pedagogic. Dar sunt

posibile i alte c i. în ce m prive te, le prefer. în cazul acesta, i-a spune feti ei: „ coala este lucrul cel mai important din via a unui om,

a c tu ar trebui s faci un t boi i mai mare". Prin exagerare, i-a submina tendin a spre astfel de acte. „Trebuie s faci un vacarmnecontenit, pentru ca astfel s sco i în eviden importan a persoaneitale, pentru c se vede cât de colo c nu te po i mul umi s le atragicelorlal i aten ia prin fapte folositoare".

Cum spune Kaus5,exist o sut de metode potrivite de a „demola buna p rere" pe care o ai despre ac iunile tale condamnabile. Se poate,de pild , scrie cu litere de-o chioap , pe o pancart ag at deasupra

patului: „în fiecare diminea trebuie s -mi pun familia într-o starede nervi f seam n". Ea va face astfel în mod con tient, dar cu

37


30/219

ALFRED ADLER

rea-credin , ceea ce alt dat f cea incon tient, îns cu bun -credin .înc nu mi-a fost dat s v d pe vreunul dintre bolnavii mei care s urmeze pova a de pe pancart .

NOTE

1 Cum va reie i, de altfel, de mai jos, un „stil de via " eronat nu d uneaz doar semenilor purt torului unui astfel de comportament antisocialei — în pofida aparen elor — d uneaz în primul rând sie i i, de aici, cointeresarearespectivului în restructurarea a a-numitului „stil de via ". (Nota trad.)

2 Ceea ce vrea s spun se refer la faptul c exist i cazuri care nu potfi remediate prin educa ie, ci prin medica ie. La Adler aceste dou mijloacesunt, nu de pu ine ori,conjugate. (Nota trad.)

3 „freiwillig",întextul original. (Nota trad.) 4 A se vedea Alfred Adler, Cunoa terea omului,traducere, studiu

introductiv i note de dr. Leonard Gavriliu, Editura tiin ific , 1991, capitolul„Amprentele lumii exterioare, pp. 59-73. (Nota trad.) 5 Otto Kaus, unul dintre cei mai cunoscu i adep i ai „psihologiei

individuale comparate", profesate de Adler dup desp irea sa de psihanalizafreudian . (Nota trad.)


31/219

II. COLARI REPETEN I

Când avem de interpretat o referin asupra unui colar greueducabil, nu ne intereseaz în mod special caracterizarea acelui copil.Socotim ca fiind tipice scurtele i neînsemnatele descrieri i le trecem

prin filtrul experien ei noastre spre a stabili pân la ce punct seîndep rteaz ele de norm , ori spre a g si printr-o investiga ie personal sinuozit i suflete ti ascunse i a determina ce pozi ie trebuie s adopteeducatorul care se conduce dup optica psihologiei individuale. Citindastfel de referin e, nu va trebui s pierdem din vedere faptul c nu ne

propunem s analiz m cutare sau cutare copil, în mod concret. Ceea cene intereseaz aici este s relief m anumite probleme. Ne intereseaz

vedem în ce forme de via se manifest respectivele dificult i. , Avem de-a face cu o feti în vârst de nou ani, care repet clasa

adoua". Informa iile de mai sus ne fac s ne întreb m dac nu ne afl m în

fa a unui copil nu tocmai inteligent. Nu tim despre copil nimic altcevadecât c în clasa a doua a r mas repetent . Nu tim dac nu cumva arepetat i clasa întâi i nici cum se comport , de obicei, la coal , dup cum nu tim dac din clasa întâi în clasa a doua nu a trecut ca urmare aindulgen ei ie ite din comun a cadrului didactic. Dac lucrurile nu stau

a, adic dac col ri a a trecut în mod normal din clasa întâi în clasaa doua, putem afirma cu certitudine c nu avem de-a face cu o

prost nac .

39


32/219

ALFRED ADLER

în ceea ce prive te deficitul de inteligen , în cercul nostru erar tendin a de a declara prost un copil; atât de rar este aceasitendin încât adesea se fac erori în sens contrar, considerându-se c

prost nac nu este decât un colar greu educabil. Iar a declara c un eldeficitar la capitolul inteligen este un copil normal nu este decât udin gre elile cele mai insignifiante care se fac. Spre a fi cât mai scurt

privire la aceast problem , a dori s v supun aten iei o constatauobi nuit . Dac se dovede te c un copil are o vârst psihic inferioarcu doi ani fa de vârsta sa b iologic , atunci putem considera c;întemeiat b nuiala c ne g sim în fa a unui deficit de inteligen aceasta este explorarea inteligen ei. Trebuie s întreprindem, pe de alt

parte, un examen fizic serios pentru a ti dac nu cumva copilul acest prezint o întârziere în dezvoltarea creierului s u endocrin, deci dacnu cumva glandele sale cu secre ie intern nu func ioneaz anormalconstituind cauza perturb rii dezvolt rii intelectuale. Acest examentrebuie f cut de un medic experimentat. El este acela care trebuie sastabileasc cum stau lucrurile cu creierul, dac nu este vorba de ni feleziuni la acest nivel, dac nu avem de-a face cu un copil hidrocefalmicrocefal, mongoloid 1 etc. Nu m pot ocupa aici de descrierea acestost ri patologice, dar numai din juxtapunerea factorilor din cele douicategorii vom putea trage o concluzie în leg tur cu faptul dac copilueste sau nu veritabil întârziat mintal. Cum cu aceste dou metode nu nedescurc m nici în cazurile de debilitate mintal u oar , am instituit un al treilea examen, care se arat decisiv când e aplicat în mod coreci de c tre un psiholog versat în materie de psihologie individual . Mi

refer la faptul de a se stabili dac acest copil are un stil de via ; pentn, în cazul în care copilul i-a fixat un el care nu concord cu acela a

unui copil aproximativ normal, dar, în concordan cu elul respectivel procedeaz în mod inteligent, cu toate c o face într-un fel foardiferit de modul normal de a proceda, atunci avem de-a face cu un copiinteligent. Anormal este doar stilul s u de via , pe când inteligen a escorespunz toare. Este ceea ce numim „copii-problem ". în una dinaceste categorii trebuie noi s clas m feti a despre care am adus vorbamai sus. în acest caz nu poate fi nicidecum vorba despre un examenmedical, i înc i mai pu in de necesitatea verific rii inteligen ei.Verificarea aceasta este p rivit la noi cu o anumit circumspec ie,

40


33/219


nimeni nu arat o încredere absolut în ea; a adar, problema care se pune este s stabilim ce stil de via are copila în chestiune.

Experien a pe care am acumulat-o ne arat c astfel de copii suntcel mai adesea copii r sf i, care nu se încumet s ac ioneze din

proprie ini iativ ; iar dintre toate materiile, aritmetica necesit în celmai înalt grad independen a. în acest domeniu, în afar de tablaînmul irii, nu ai nici un fel de certitudine, totul se bizuie pe combina iaindependent i liber . Cunoa tem c în mod deosebit copiii r sf isunt cei mai str ini de gândirea independent , dac nu le-a fost exersat în mod special, într-un fel sau altul. Exist , îns , i un alt tip de copii,care, din cauza anumitor evenimente care au ac ionat asupra lor timpîndelungat, au fost cu totul descuraja i tocmai în ceea ce prive tearitmetica. Ei au întâmpinat greut i înc din start, r mânând în urm laînv tur , f nici o încurajare la începutul activit ii colare. Le

lipse te baza necesar i de aici rezult i descurajarea pe care o tr iesc.„Nu am darul matematicii". Dac vreun membru al familieiîmp rt te acest punct de vedere, copiii ace tia au în fa a lor un adeptal teoriei eredit ii.

Sunt, îns , i alte cauze. A dori s reliefez una din ele. Exist , cu privire la fete, o prejudecat ap toare. Astfel, fetele au foarte desocazia s aud spunându-se c sexul feminin nu este dotat în ceea ce

prive te matematica. Desigur, tim ce înseamn un individ dotat. Dinmoment ce copilul nu este prost, p rerea noastr este c el poate ducela bun sfâr it orice sarcin colar , cu condi ia de a nu-i lipsi curajul.

Nu vom rezolva problema dac de inem pur i simplu informa ia c colarii cu un deficit de inteligen nu pot face nimic în materie de

aritmetic . Numeroase domenii speciale ale matematicii sunt mai bineîn elese de c tre debilii mintali decât de oamenii normali.

Dar s vedem ce se spune mai departe în referin : „Directorulcolii crede c din punct de vedere intelectual feti a nu este la în imea

cerin elor programei colare; recomandarea sa este ca ea s urmeze uncurs ajut tor".

Nu putem lua în considerare acest punct de vedere. „P rin ii exprim opinia c feti a este normal în ceea ce prive te

inteligen a". Opinia p rin ilor este destul de semnificativ . De regul ei sunt

primii care observ orice întârziere din punct de vedere intelectual,

41


34/219

ALFRED ADLER

chiar dac nu întotdeauna au dreptate. Nu-mi amintesc nici un caz încare p rin ii s fi declarat c un copil este debil mintal, iar acesta s nufi fost. Prin urmare,în mod provizoriu, putem fi de acord cu p rin ii.

„Ei sunt de p rere c motivul dificult ilor const în lipsa deîncredere în sine a feti ei".

înclin s sus in opinia p rin ilor. Ceea ce am aflat pân înmomentul de fa este c col ri a nu se descurc la aritmetic . Dac eareu te în chip acceptabil la toate celelalte materii de studiu, înseamn

i-a trecut cu succes examenul de inteligen . Faptul c a r mas înurm la aritmetic nu implic în mod obligatoriu un diagnostic dedebilitate mintal .

„P rin ilor nu li se pare exclus faptul ca feti a s i utilizezeincapacitatea spre a atrage aten ia familiei asupra ei. De altfel, familiase ocup mult de feti ".

Pe cât ne amintim, noi am emis înc de la început o ipotez însensul c avem de-a face cu un copil r sf at. Este o particularitate afeti ei voin a de a- i men ine agreabila situa ie în care se g se te i sestr duie te ca pe aceast cale s i ating scopul: s -i sileasc pe p rin ide a se ocupa de dânsa. Dac ne putem încrede în referin a din carecit m — o mul ime de fapte pledeaz în favoarea judiciozit ii acesteia

—, vom afirma c , pe de o parte, feti a nu are prea mult încredere în eaîns i i c , pe de alt parte, este în permanenta c utare a unui sprijin.Drept urmare, îndepline te condi iile cerute de un copil r sf at. Vedemnumaidecât c ea are un stil de via , c are un scop, c ar vrea ca p rin ii

-i sar mereu în ajutor. Am putea stabili cu destul certitudine c nueste o debil mintal. Nu-i putem da dreptate directorului: copila nu arenevoie de un curs ajut tor.

„Sora cea mare, ca i mezina, amândou dotate, fac eforturi s -ivin în ajutor". Avem acum o perspectiv nou asupra acestei copile,aflat între dou surori dotate i independente. Cu aproxima ie, ne-am

putea imagina ce s-a petrecut. Câtva timp feti a aceasta era cea maimic , pentru ca apoi, deodat , situa ia s se schimbe. în spatele ei aap rut o surioar care i-a dat impresia c voia s i-o ia înainte. Camezin , ea nu izbutise s i pun sora mai mare în umbr . Aici facemapel la experien a pe care o avem în ceea ce prive te mezinii. Idealul loreste de a-i dep i pe ceilal i, fie fra i, fie surori. Admitem c a f cuteforturi în acest sens, încercând s realizeze o evolu ie aproape normal

42


35/219


atât timp cât nu a disp rut acea speran de a- i egala sora mai mare. Nua reu it. Trebuie clasat în categoria acelor copii care i-au pierdutsperan a de a- i egala fra ii mai mari i chiar de a-i întrece. Ea a trebuit

creasc în condi ii agravate de sentimentul c nu este egala celorlaltesurori. O macin un puternic sentiment de inferioritate. Dac , înspatele ei, cea de-a treia sor îi apare ca un nou du man, curând ea seconsider pierdut , d semne de disperare, îndeosebi în acele domeniiîn care nu are ansa unui succes rapid, cum pare s fi fost cazul laaritmetic . Iat de ce referin a cu privire la atitudinea fa de aritmetic se arat a fi cea la care ne a teptam. Ea nu mai nutre te nici o speran .

Desigur, atitudinea elevei fa de aritmetic este nepotrivit . Darunde este str dania copilei pentru a se pune în valoare? Efortul de a se

pune în valoare nu s-a pierdut, exprimând, într-un fel, tr turile uneimezine. La aritmetic treaba nu merge, ba, pe cât se pare, nici lacelelalte materii, a a încât trebuie s repete clasa. Pune i^v în locul ei.Dat fiind c nu rezist concuren ei, renun . Dar trebuie s g seasc alt cale de a- i dep i sora. Problema este: unde i cum se va manifestaaceast aspira ie? Nu poate izbuti decât pe o cale care nu se dovede teutil i care vizeaz s -i determine pe p rin i s se ocupe în permanen de dânsa. P rin ii au de furc cu dânsa, ea este copilul-problem , aflatîn centrul aten iei. Ob inem r spunsul la întrebarea dac este sau nuinteligent . Cine se îndoie te, s se pun la locul acestei copile, c reiacalea util a ac iunii îi este barat . Ce îi r mâne de f cut atunci când nuexist fiin omeneasc s poat tr i decât în speran a c are vreovaloare, ca individ? în ce m prive te, a proceda în acela i fel. Tragcutez toarea concluzie c feti a aceasta ac ioneaz inteligent în vedereaatingerii unui scop eronat. A te g si în centrul aten iei familiei nuconstituie decât o superioritate fictiv , un scop inutil. O superioritateveritabil nu exist decât pe terenul sentimentului de comuniunesocial , în domeniul sim ului comun. Ceea ce face ea iese din limitelesim ului comun, ceea ce directorul colii a în eles bine. Dar de aici el atras concluzia gre it c feti a este debil mintal.

„Modul ei de a fi în familie este dominator i asocial. Rar particip la jocurile în comun".

Este tocmai ceea ce spuneam. Efortul feti ei nu a disp rut, ea edominatoare, se str duie te ca toat lumea s se supun sceptrului ei.

43


36/219

ALFRED ADLER

Când este vorba de comunitate, se eschiveaz ; nu este prezent decâtacolo unde de ine rolul principal.

Câteva cuvinte pe tema tratamentului. Sunt convins c se vor faceîncerc ri ca feti a s nu- i mai inoportuneze atât de mult p rin ii i s fac progrese în înv area aritmeticii. Având, îns , în vedere faptul c feti a a abandonat orice speran de a ine pasul cu surorile ei în ceea ce

prive te lucrurile serioase sau de a- i m sura cu ele puterile, se impune o încuraj m în aceast direc ie. La drept vorbind, este formula cea

mai important care ne st la dispozi ie. Nu ne putem a tepta ca felul eide a fi, tendin ele ei dominatoare, revendic rile fa de rin i seatenueze atât timp cât nu are o calc liber pe care s înainteze în modfolositor. Trebuie s -i deschidem copilei un drum. Cred c exist p rin icare, f s în eleag acest punct de vedere, ar putea s aib oarecaresucces în reeducarea acestor copii. Nu punem deloc la îndoial faptul

purtarea feti ei poate fi complet ameliorat . Am spus c lucrul acestaar putea fi reu it chiar i în cazul în care cineva are o concep ie absolutfals despre acest copil i se refer , s zicem, la no iuni ce in desexualitate. Se poate chiar, dac el î i dezvolt teoriile, s-o încurajeze

pe feti , fie i spunându-i: „Problemele tale sunt destul de interesante pentru ca cineva s se ocupe de ele". Va putea spune vrute i nevrute,cu condi ia ca din toate acestea s apar acea raz de speran care s lumineze sufletul copilului. Copilul va merge înainte, orbe te, pe cândmedicul care i-a aplicat tratamentul va jura c metoda sa este cea bun .Suntem ap torii punctului de vedere potrivit c ruia se impune s -1încuraj m pe copil. Nu-i lucru u or. Ce trebuie, îns , s facem pentruaceasta? Trebuie s -1 determin m pe copil s ac ioneze prin el însu i,

a încât s aib convingerea c î i poate rezolva problemele dearitmetic , dobândind încredere în sine însu i i astupând bre ele cares-au ivit în aceast încredere. Nu este suficient s -1 încurajezi cu vorba,absolut necesar este s -1 aduci pe copil la nivelul celorlal i. Dac feti anoastr începe s lucreze i dac în opt zile va avea de dat unextemporal, f îndoial c va e ua. Bre ele nu se las astupate atât derapid. Este necesar s calcul m timpul cerut pentru aceasta. Mai trebuie

-i l m i o marj de protec ie, s nu-1 oblig m pe copil s treac unexamen ca i cum s-ar afla deja la nivelul celorlal i, pentru c altminteriinfluen a educatorului asupra educatului se duce de râp . Va fi extremde dificil s -1 mai po i dup aceea încuraja pe copil.

44


37/219


Când se pune problema încuraj rii unei fiin e umane, prima grij trebuie s fie aceea a cre rii unei situa ii psihice saturat de încredere.Trebuie s -1 aduci la o stare de receptivitate, cu alte cuvinte s i asiguriîncrederea din parte-i. S te compor i fa de el ca fa de un prieten, s nu- i manife ti fa de el superioritatea, împov rându-1 pe copil; nutrebuie s i te op ii cu asprime. Dac îl brutalizezi, s nu te miri c încele din urm are notive s dezerteze. Este indispensabil s -i aduci pecopii la raporturi amicale cu educatorul, l rgindu-le cercul oamenilorîn care ei s aib încredere. Feti a noastr nu are încredere decât în rin ii ei. La coal joac un rol nefast. La drept vorbind, aten ia ei estedirijat exclusiv spre p rin i. Dac cineva din afara familiei ar izbuti s -i

rgeasc cercul de interes pentru alte persoane, sentimentul ei decomuniune social ar spori, încrederea ei în oameni ar cre te. Ardisp rea în acest fel cel mai mare r u, anume acela c feti a aceasta

nutre te ideea c nu se g se te loc pentru dânsa decât în familie, lâng rin i. Acest proces de câ tigare a încrederii trebuie s precead toatecelelalte m suri. Ne g sim readu i în felul acesta la sursa originar aeduca iei, unde func ia mamei a fost tocmai aceea de a câ tigaîncrederea copilului i de a-i trezi interesul fa de ceilal i, interesul

pentru problemele vie ii, pentru a- i crea un c min în interiorulsociet ii. Este calea prin care copilul devine curajos, independent,sim indu-se un factor egal cu ceilal i. Dac recapitul m faptele, spre avedea eroarea de unde s-a dezvoltat la feti a noastr aceast inaptitudine, distingem limpede faptul c surorile ei s-au dovedit foartedotate. Constatarea nu este una accidental pentru feti a noastr , ci unade fiece zi i de fiece ceas. Ea are în permanen impresia c nu esteegala surorilor ei. Aici apare clar eroarea fundamental a copilei. Nu

pot spune în ce m sur celelalte dou s-au dovedit dotate, dar pot ar ta cea mare a suportat tragedia de a avea la un momen! dat o sor , dat

fiind faptul c înainte de na terea acesteia ea de inea o pozi ienezdruncinat . Tot a a, pot s ar t ca feti a de care ne ocup m nu asuportat u or na terea unei a treia copile în acea familie. Dac ad uga ila aceasta caracterul ambi ios al mezinilor, ve i putea în elege c feti anoastr , care se i afla în declin, a fost lezat de na terea aceleia care îilua locul.

Ne punem întrebarea: mama unde era? Se pare c toat c lduramatern s-a distribuit mai ales celorlalte dou fete. Tentativa celei de-a

45


38/219

ALFRED ADLER

doua de a le eclipsa pe celelalte a fost resim it în mod dezagreabil detre mam . Ea nu a reu it, a adar, s cultive feti ei interesul pentru

semenii s i, pentru surori, pentru problemele vie ii. Ea a r mas în stareade dependen în care se g sea ca sugar, manifestând i azi tr turi

proprii unei feti e stângace i neajutorate. Un al doilea caz: o feti , în vârst tot de nou ani, care este

nevoit s repete clasa a treia. Din comunicarea f cut vedem c , dat fiind faptul c feti a a ajuns

în mod normal pân în clasa a treia, nici ea nu este debil mintal.Anumite evenimente din via a ei trebuie s ne poat explica pentru cenu a fost în stare s absolve clasa a treia. Ea trebuie s fi ajuns laconcluzia c coala nu este un loc prea agreabil.

„Caracteristici particulare: tendin a de a min i i de a fura". Cât prive te obiceiul de a min i, precum i structura sa psihic , se

poate spune c este v dit c trebuie ca în preajma feti ei s se fi aflatcineva de care ea se temea. în mod normal, to i copiii spun adev rul,dac se simt destul de puternici. Ajungem la concluzia c feti a nu sesimte în largul ei. V rog s nota i c atunci când auzi i vorbindu-se detendin a de a min i a unui copil avem de-a face cu forma de expresie aunui sentiment de sl biciune. Este vorba de o compensa ie, spre a nu seda ocazia sentimentului de inferioritate s se manifeste; copilul semanifest ca fiind partea cea mai slab , acela care trebuie s se team de cei pe care îi socoate mai puternici.

Exist dou forme principale de minciun : mai întâi minciuna provocat de team . Teama este o latur a sentimentului de inferioritate.Când cineva se simte destul de puternic, nu are nici un fel de team .Exist , în al doilea rând, minciuna prin care mincinosul încearc s par mai mare decât este în realitate. Avem de-a face i în acest caz cucompensarea unui sentiment de sl biciune i inferioritate. Tendin a sprefantazare se dezvolt dintr-o stare de sl biciune ie it din comun. Dac ,întâmpl tor, cineva ar vrea s fac distinc ie între minciunile cu un scop

precis i celelalte minciuni, el ar bate apa în piu , pentru c nu exist minciuni f scop. în cazul care ne intereseaz , trebuie s -1 g sim peacela de care se teme feti a.

Spunându-se c aceast copil , c reia îi atribuim un foarte puternic sentiment de inferioritate, nu numai c minte, ci i fur i c are înclina ia de a brava prin tertipuri în fa a superiorit ii altora, opinia

46


39/219


noastr se înt re te. Structura psihologic a ho ului este de în eles, dac inem cont de faptul c acesta se simte s cit i c încearc s i

acopere deficitul prin îmbog ire. El nu o face într-un mod care arconveni laturii utile a vie ii,ci printr-un artificiu care seam mult cuminciuna. Furtul este i el o tentativ de a-i sc pa din mân celui

puternic, un mijloc viclean de a ajunge egalul lui. Am ar tat în alt parte prin furt nu ne putem demonstra niciodat curajul. Vedem cu

claritate care este latura caracterologic a furtului: copilul î i manifest în acest fel la itatea. Nu suntem înc în m sur s stabilim dac un copilaflat în aceea i situa ie nu ar min i. Dar tim absolut sigur c , dac feti acu pricina ar avea putere, nu am sesiza dac ea fur sau minte. Dac înacest caz ea ar fura i ar min i, am considera c este debil mintal. Amîn elege c feti a trebuie s aib un puternic sentiment de inferioritatei c se str duie te sa ias din infernul acestuia prin mijloacele celor

slabi. Dar copila ac ioneaz în mod inteligent, iar inteligen a ei este dea natur încât am putea, dac împrejur rile ne-ar permite-o, s -i

iert m o minciun , deoarece o g sim conform cu scopul: pioasaminciun . Nu-i putem nim nui ierta furtul decât dac este aproape mortde foame; în astfel de condi ii, îl g sim chiar justificat. Totul trebuieîn eles în raport de împrejur ri. La aceast feti , minciuna i furtul nevor re ine aten ia de la bun început i vom constata c ea nu se simte înapele ei.

„P rin ii tr iesc desp i de la sfâr itul r zboiului". Situa ia aceasta o g sim adesea în cazul copiilor-problem . O

torie nefericit este, desigur, foarte d un toare pentru copil. Atâtexperien a personal acumulat , ca i statisticile, confirm faptul c înfamiliile dezorganizate copiii se dezvolt dificil. Printre ace ti copii

sim un mare num r de e ecuri grave din punct de vedere pedagogic. ,J s-a acordat dreptul de a alege s r mân cu mama, dar ea a

refuzat". ne reamintim ce am spus adineauri, c mama nu a reu it s

câ tige încrederea copilei, e uând în prima sa func ie ca mam . S vedem acum dac feti a nu s-a îndreptat spre tat l ei. Rela ia afectuoas a copilului cu tat l constituie, în toate împrejur rile, o faz secund . Maiînainte are loc ruptura cu mama. Aceasta nu se poate întâmpla decât încazul în care copilul are impresia c mama nu a fost realmente ocolaboratoare. Adesea copilul are aceast impresie în mod neîndrept it.

47


40/219

ALFRED ADLER

Mul i copii se îndep rteaz de mam atunci când ea aduce pe lume unal doilea copil, deoarece consider lucrul acesta ca pe o tr dare imanifest un spirit critic la adresa ei. Este adesea punctul de plecare aldezvolt rii defectuoase în elaborarea stilului de via .

vedem acum dac tat l a înlocuit-o pe mam în îndeplinireacelor dou func ii. într-un menaj marcat de divor lucrul acesta nu e

or, mai ales când afl m c tat l nu prea dispune de timp liber. Atuncice posibilit i exist pentru l rgirea sentimentului de comuniune social

pentru copil? Am fost informa i c feti a fur i minte, semn c respectivul sentiment este departe de a fi ajuns la un grad înalt dedezvoltare; semn c a crescut ca într-o ar inamic . Aflând c feti a arerezultate proaste la înv tur i c a r mas repetent în clasa a treia,în elegem c nu 1-a g sit prea pl cut pe dasc l. Se în elege c dac feti aîi socoate pe ceilal i oameni drept du mani ai s i, atunci se g se te

prins într-o capcan din care nu va putea sc pa doar prin propriile-ifor e. Neîncrederea, animozitatea contra celorlal i o fac s nu aib

prieteni, s nu considere c o situa ie nou ar fi de sperat, iar la coal nu se simte la locul ei. Toate aceste consecin e sup toare îl conduc pecopil la e ecuri. Ea crede a g si în toate acestea c via a este în modefectiv plin de ostilitate. Dup cum ne putem imagina, va fi extrem degreu s g sim o punte care s

alfred adler, psihologia scolarului greu educabil.pdf

Documents