elizabeth adler - amelie

7/17/2019 Elizabeth Adler - Amelie

http://slidepdf.com/reader/full/elizabeth-adler-amelie-568d845929981 1/240

Elizabeth Adler

AMÉLIE

Cartea întâi. Capitolul 1 Amélie d’Aureville îşi aruncă spre spate, nerăbdătoare, coada de părdes blond şi se uită din podul de fân la Roberto şi la Dieo care aşteptau înra!d, la vreo trei metri mai !os. "ărea o distan#ă mare până !os şi ea se uităcu !ind la scară. $ %i&am spus că nu face asta, spuse Dieo cu dispre#. 'a ce te aştep#i() fată şi, oricum, are doar opt ani. $ * să reuşească, replică Roberto de +antos cu încăpă#ânare. u elaşă. 'a naiba, se ândi Amélie, acum nu mai am nici o scăpare - o sătrebuiască să sar Roberto crede că pot face asta, şi n&o să&l las pe Dieo/onavente să mă învină. /ălăbănindu&şi picioarele slabe peste marine, setârî până la capăt, balansându&se nesiură. Dieo înc0ise uşa, ca să nu&i vadă

nimeni, aşa că se făcu întuneric. Abia de putea să&l ărească, spri!init deperete, cu bra#ele strânse la piept, aşteptând. "ărul lui Roberto, la fel deblond ca şi al ei, strălucea în întuneric când se uita la ea. $ )&n reulă, Amélie, spuse el împinând un balot de paie sub ea, astao să te prindă în cădere2 n&o să te doară, î#i promit. 3rebuia s&o facă, îşi spuse el, înlăturându&şi mila ce o sim#ea pentru ea.u&l putea lăsa pe Dieo să câştie altfel, n&o s&o mai lase niciodată să se !oace cu ei, iar el nu putea suporta ca ea să 4e lăsată în afară. $ 5aide, o încura!ă Roberto, am să te prind eu. Apucându&se de stâlp, Amélie înc0ise oc0ii şi se lăsă să alunece pestemarine, clătinându&se nesiură în spa#iu secundele treceau, bra#ele o

dureau, nu se mai putu #ine. "odeaua veni în sus să o întâmpine, în oană, iarea cău pe paie cu Roberto care îi oprise căderea, apucând&o e6act înainte dea atine solul. $ &ai pă#it nimic( întrebă el, uitându&se la ea să vadă dacă nu plâne. Amélie se aşeă în fund. $ /ineîn#eles că n&am pă#it nimic, de ce să 4 pă#it( $ Ai trişat, se plânse Dieo, ai avut paiele acolo şi atunci înăl#imea eaproape cu un metru mai redusă. *ricum, Roberto te&a a!utat.



$ &am trişat, #ipă Amélie, supărată. Cu Dieo nu putea câştia niciodată - el avea întotdeauna un răspuns.)l o desconsidera pentru că era fată şi avea doar opt ani, lăudându&se mereucă el avea de!a unspreece, 4ind cu un an mai mare decât Roberto. )l oprovoca la fapte îndrăne#e, care erau aproape prea mult pentru ea. Dar încă

nu o învinsese. 3otuşi, o durea lena, durerea începuse să pulsee şi sim#i căs&ar putea să plână. $ /ineîn#eles că n&a trişat, Dieo, spuse Roberto, consolator, încercândca de obicei să men#ină pacea între ei. A reuşit foarte bine. Dieo desc0ise uşa ra!dului. $ )i, 0aide, mormăi el, 0ai să alopăm cu caii până la câmpul de cafea. $ De ce trebuie întotdeauna să facem numai ce vrei tu, Dieo/onavente( urlă Amélie, strânându&şi piciorul dureros sub ea şi încolăcindu&se pe balotul ei de paie. $ 7ino, Amélie, te ro, o îmbie Roberto. Am să te las să călăreşti pe/ic0o.

)a îl adora pe poneiul lui, /ic0o, iar să&l călărească însemna un dar pecare i&l acorda doar când era deosebit de amabil. Amélie lăsă capul în !os. $ u vreau, mormăi ea. "refer să stau aici. $ 'as&o, Roberto, ise Dieo nerăbdător. 5ai să facem o cursă. "unpariu că 7inicius poate oricând să&l întreacă pe /ic0o. Roberto eită. $ )şti siură, Amélie( $ +iur că da. $ 5aide, Roberto. $ /ine2 în reulă. e vedem mai târiu, Amélie. Amélie aşteptă până

ce ei traversară curtea spre padoc, re#inându&şi lacrimile până când dispărurădin vedere. A08 9lena o durea rău. $ 3e urăsc, Dieo /enavenente, emu ea, în timp ce se ridică cu reu în picioare şi şc0iopătă în urma lor. De pe verandă, +ebastiăo de +antos o urmări pe Amélie şc0iopătândprin curte, în căutarea lui Roberto, fără îndoială. +e luptă cu impulsul de a serepei după ea, ca să a:e ce se întâmplase, dar dacă ea voia să stea cubăie#ii şi să !oace !ocuri băie#eşti, atunci trebuie să&şi reolve sinurăproblemele. 3otuşi, arăta atât de mică şi de vulnerabilă în şortul mare pe careinsista să&l poarte ca să 4e la fel ca Roberto8 "urta c0iar şi cămăşile lui şi îşistrânea coama de păr des cât putea de tare, ca să arate scurt ca şi al lui,

pentru că, bineîn#eles, ;sabelle nu&i dădea voie să&l taie. Deseori, când familiad’Aureville stătea pe moşia Castelo do +antos, în timpul vacan#elor, o ăseaupe Amélie dormind 0emuită în patul lui Roberto, capetele lor stând alăturipe pernă, iar cele două pisicu#e mo#ăiau la picioarele lor. *ricum, orice i s&ar4 întâmplat ei, putea pune pariu că Dieo /onavente avea o leătură cutreaba asta. Dieo îl făcea să se simtă neliniştit, în ciuda frumuse#ii lui bruneşi a âmbetului lui fermecător - reuşea să iasă din orice încurcătură doardatorită limbu#iei lui. "ăcat că Roberto era atât de apropiat de el, dar oricum,



părin#ii lor 4ind prieteni de o via#ă şi familia /onavente având moşia vecină,era 4resc ca Dieo să 4e cel mai bun prieten al lui Roberto. ;ar sărmanaAmélie îşi dorea foarte mult acest rol. )l o iubise pe Amélie din primul moment când o văuse, o feti#ă blondă,âmbitoare, care venise să stea cu familia lui şi în casa lor de băie#i. )l, ca 4ul

Do +antos, cel mai în vârstă, avea şapte ani atunci, iar fratele său, <lavio,şase ani, =arcus patru, iar Roberto abia trei ani. )a se mutase în casa lor şi îninimile lor, la fel de uşor de parcă ar 4 fost o 4ică a familiei Do +antos, iarbuclele ei moi, oc0ii ei c0i0limbarii şi farmecul ei foarte feminin îl făcuserăsclavul ei particular. Cum a!unea acasă de la şcoală, o căuta pe Amélie şi îşipetrecea ore în şir purtând&o călare pe spinarea lui >ee, berbecul fărăcoarne al lui Roberto, deetele ei mici #inându&se de blana lânoasă aacestuia, iar râsul ei vesel, ros, îl încânta când lovea cu călcâiele ei mici înlaturile blândului animal, în încercarea de a&l face să meară mai repede. "emăsură ce creştea, prietenul ei de !oacă deveni desiur Roberto, atât deapropiat de vârsta ei, dar tot +ebastiăo rămăsese con4dentul ei, cel căruia îi

spunea totul - toate secretele şi temerile şi ri!ile. )l era cel care o învă#asepe Amélie să înoate atunci când îi spusese că se temea că se va îneca, la felca mama şi tatăl ei cu a!utorul lui, ea depăşise aceste temeri. +ebastiăo considera că iua când ;sabelle d’Aureville 0otărâse să vinăsă locuiască la vec0iul ei prieten şi rudă îndepărtată, <rancisco de +antos,fusese iua lui norocoasă. 'eăturile de familie erau vec0i, încă de la 1?@,când <ranBois de +t. C0apelle naviase de la 5oneleur spre /railia, devenindunul dintre primii colonişti ai vastei #ări. <amilia nu pierduse niciodatăcontactul cu #ara ei de baştină şi, deşi numele lor se brailieniase, 4ecareenera#ie îşi trimisese 4ii în <ran#a, la studii. <rancisco Castelo do +antos,tatăl, nu uitase niciodată căldura cu care familia franceă îl primise pe

tânărul dureros de timid, care venise la "aris să&şi ocupe locul la universitateşi, în special, bunătatea 4icei lor mai mici, ;sabelle. )a îl dusese la petreceri, împăr#indu&şi cu el prietenii şi ini#iindu&l în manierele şi obiceiurile vie#iipariiene, dându&i o nouă încredere şi făcându&l să se simtă ca acasă. De fapt, <rancisco se considerase pu#in îndrăostit de ;sabelle - de fapt,până se întorsese acasă şi o întâlnise pe 'uia, cea cu oc0ii întuneca#i şi părneru. Cum reuşiseră să aibă o familie de 4i bloni, cu aspect nordic, îi uluiaşi pe ei. =ătuşa Aostin0a ieşi pe uşile lari care duceau de la sufraerie peverandă, pasul ei reu făcând să tremure uşor scândurile elastice de cedru.*c0ii ei urmăriră privirea lui +ebastiăo, în timp ce silueta îndepărtată a lui

Amélie se opri, apoi se aplecă să&şi frece lena şi se întoarse încet pe acelaşidrum. $ Copila asta este iar în răboi, oftă ea. +ebastiăo îi âmbi. Aostin0a era bătrâna lor doică, ea îi crescuse peto#i băie#ii Do +antos, ca şi pe tatăl lor, pe fra#ii şi surorile acestuia, înaintealor, şi îi iubea pe to#i la fel. Dar el bănuia că, şi pentru ea, Amélie era maiaparte.



$ De data asta, ce s&a mai întâmplat( întrebă Aostin0a, răbindu&sesă o a!ute pe Amélie să urce treptele spre verandă. $ 9lena, spuse Amélie, evitând întrebarea. Cred că e fractură. +e uită, uşurată, la Aostin0a. Acum, totul va 4 în reulă Aostin0a ştiacum să se ocupe de toate. 7a ăsi nişte ierburi şi frune şi le va muia în apă

pentru o compresă, mormăind incanta#ii în oruba, limba ei maternă, care,probabil, făcea vră!i. Aostin0a arăta şi ea maică, era atât de mare -aproape de doi metri înăl#ime, şi aproape tot atât în lă#ime, avea o frumoasăculoare netedă de ma0on şi avea poalele cele mai mari şi mai confortabilepentru leănat copiii. Aostin0a râse, un sunet puternic, tunător, care o făcea întotdeauna şipe Amélie să râdă. $ u e fractură, feti#a mea, e doar sucită, asta&i tot. * să ne ocupămimediat de asta. $ Ce s&a întâmplat e6act, Amélie, întrebă +ebastiăo, nelăsând&o săscape.

Amélie îi evită privirea. $ "ur şi simplu, am sărit, asta&i tot. $ i unde era Roberto( i Dieo( Amélie îşi ascunse fa#a în pieptul lui Aostin0a, în timp ce aceasta o luă în bra#e şi o duse spre bucătărie, astfel încât răspunsul fu prea înfundat, ca+ebastio să&l în#eleaă. &avea nici o importan#ă, ştia că, oricum, nu&l va pârîpe Roberto niciodată. ;sabelle considerase că via#a la Rio era cu şaieci de ani în urmă fa#ă de<ran#a, dar pe moşie era de parcă te&ai 4 întors cu secole în urmă. 3ocmaiacesta era farmecul ei, că nu se sc0imba niciodată. ;olată în mii de acri decâmpuri de cafea, casa cea mare era încăpătoare şi confortabilă, ca şi bra#ele

mătuşii Aostin0a, iar ;sabelle nu ştia când îi plăcea mai multE Fn timpul ilei,când lumina soarelui se 4ltra prin !aluele în saloanele lari iar casa veselărăsuna de vocile copiilor, sau în orele de seară, când soarele arunca umbreluni, liniştite pe pa!işti, în timp ce ei se adunau pe verandă pentru băuturi,ca să se bucure de aerul mai răcoros şi de compania altora, sau noaptea,când sinura ilumina#ie venea de la nişte lămpi antice cu petrol şi de lalumânări mari de ceară, care dădeau o lumină slabă, pâlpâitoare, sceneifamiliale din !urul mesei din sufraeria vastă, care putea aşea cu uşurin#ă în !urul ei două duini de persoane. i adesea, c0iar îi aduna. Dacă cineva ar 4 întrebat&o, în urmă cu opt ani, unde ar 4 dorit cel maimult din lume să trăiască, ea ar 4 spus, fără să eite, la castelul d’Aureville.

Acum, ar 4 trebuit să se oprească, să&şi dea timp să analiee întrebarea - şic0iar şi aşa, probabil că n&ar 4 putut răspunde. Casa asta era una favorită,dar şi noua ei locuin#ă, 7illa d’Aureville, era deosebită în felul ei propriu, maimodern, construită pe o fâşie lună, oală a pla!ei, în spatele ultimuluideluşor din mun#ii +ierra evada care iolau Copacabana de restul oraşuluiRio. )douard fusese cel care alesese locul, cumpărându&l pe o nimica toată,ştiind că, într&o bună i, aşa cum era aşeat spre "la!a Copacabana - unde



valuri luni, înspumate, de culoarea smaraldului, se rostooleau încet ca săse spară pe un #ărm neted, 4erbând în nisipul moale - valoarea lui va urcavertiinos. )douard se implicase în planurile casei, ocupându&se de cele maimici amănunte, plănuind şi replănuind, căutând perfec#iunea în casa nouă afamiliei d’Aureville, de parcă nu&şi permitea să se mai ândească la nimic -

sau la nimeni. Fşi consacra aceeaşi enerie şi muncă la planta#ia de cauciuc, înropat în pădurea Amaonului, luni de ile, trimi#ând telerame de la=anaus când putea, ca să o anun#e pe ;sabelle că era sănătos, şi mesa!eluni, iubitoare, pentru Amélie. C0iar şi acum, ;sabelle bănuia că el poartă odraoste ascunsă pentru o femeie pe care abia o cunoscuse şi pentru al căreicopil era acum tată. 'éonie8 Ce miracol adusese ea în vie#ile lor8 'e aduseseo boă#ie de binecuvântări, dându&le&o lor pe Amélie. u numai că Amélie leamintea de C0arles când era copil - în felul cum îşi înclina capul cândâmbea, sau cum îşi strânea cu 0otărâre pumnii când merea, sau în râsulei ros, spumos, vesel - ci şi prin natura ei personală, iubitoare, şi prinintelien#a ei. i nu te puteai înşela al cui copil era. Amélie era imainea

mamei sale. Amélie câştiase în cele din urmă bătălia şi urma să meară la şcoală./ineîn#eles că voise să urmee la Colleio "edro ;;, cu to#i băie#ii Do +antos,dar fusese obliată să accepte o şcoală mănăstirească de fete. ;ar tocmaiaceasta era problema, se ândi ;sabelle. u pentru Amélie, ci pentru ea însăşi. Cu Amélie în centrul aten#iei, rutina ei ilnică, doici şi uvernante,dominaseră via#a lui ;sabelle. ;ar acum, când Amélie era plecată iua întreaă, timpul atârna reu pe umerii ei. Dar poate îşi va duce la capătplanurile. ;deea se născuse din complimente ale unor prieteni. Complimentecâştiate de credincioasa Celestine, bătrâna ei bucătăreasă la castel, care, împreună cu so#ul ei, 9eores, refuaseră să 4e pensiona#i, când ;sabelle

părăsise <ran#a. "erec0ea reistase în fa#a tuturor arumentelor lui ;sabelle împotriva venirii lor în /railia. Celestine învă#ase lucruri noi în bucătăriilevilei Do +antos, unde fusese ini#iată în misterele bucătăriei brailiene, cuoriinile ei africane, cu uleiurile şi mirodeniile ei speci4ce, cu fasolea nearăşi ardeii C0ili. Au mai fost şi alte mistere perpetuate de servitorii familiei Do+antos, pe care nu s&au străduit să le pătrundăE coarnele de berbec leate decopaci, plantele stranii 4erte în băuturi misterioase, focurile aprinse în unelenop#i la uşa bucătăriei - toate menite să îndepărtee du0urile rele. $ Astea ce sunt( întrebase Celestine uimită, când ăsise mici etic0etelipite pe borcanele de conserve şi dulce#uri. $ +unt ruăciuni care să facă să nu intre furnicile.

Fntotdeauna o surprindea faptul că oameni atât de cumsecade pot aveaasemenea atitudini păâne. Dar ătitul ei, atât de superb la "aris, căpătase onouă dimensiune, iar 7illa d’Aureville - cu numele scris pe uriaşele por#i într&un arc delicat de 4er for!at şi cu vec0ii panici rifoni de pe stâlpii vec0i aicastelului - deveni curând cunoscută ca locul unde se serveşte cea mai bunămâncare din Rio şi în cel mai frumos şi mai civiliat decor. * invita#ie la cinăla ;sabelle era cu adevărat pre#uită. i, în fond, se ândi ;sabelle, am condus



un castel cu treieci de dormitoare, aproape toată via#a. Ce&ar putea 4 atâtde di4cil în leătură cu ideea aceasta( Fntrebarea era, cum vor reac#iona )douard şi <rancisco la aceasta( )adecise că nu era un timp mai bun pentru a o a:a, decât acum, când coborascara pentru masa de prân.

$ =&am ândit, spuse ea câteva minute mai târiu, când <rancisco îiturna un pa0ar de vin rosé, că Amélie, 4ind plecată atât de mult timp, via#amea poate deveni cam plicticoasă. *c0ii lui <rancisco şi cei neri ai 'uiei se întâlniră cu ai ei şi ai lui)douard, ri, întrebători şi lumina#i de un âmbet. *are ce i&o mai 4 venitacum în minte( $ =ă ândesc, spuse ;sabelle clar, să desc0id un restaurant. +e vanumi "avilionul lui Amélie. /iroul era su4cient 9illes îşi scoase 0aina, o aruncă pe un fotoliu şi îşidădu drumul la cravată, în timp ce se îndreptă spre fereastră şi se uită afară,peste frunişul abundent al castanilor. )ra o i splendidă de mai, numai bună

pentru a te a:a pe Coasta de Aur - sau pe ia0t, poate, cu o femeie,bucurându&te de soare şi de briă şi de prospe#imea începutului verii. Dar, cuce femeie( A0, încercase deeaba. =ai avusese şi alte femei, după 'éonie,dar tot ce făceau era să&i satisfacă dorin#a de moment. &a fost niciunaniciodată, care să&i satisfacă nevoia. De pe biroul plin cu 0ârtii, el luă ultimul raport. 'éonie se a:a încontinuare tot la 0an, locuind acolo liniştită, câştiându&şi e6isten#a simplăprin administrarea 0anului. De ce să facă asta, când putea să aibă totul( icimăcar nu i&a păsat când i&a luat totul înapoi. )a îi trimisese c0eia de la seifuldin bancă - banca lui proprie, unde oricum avea toate c0eile - şi îi spusesesă&şi ia înapoi bi!uteriile. Fşi lăsase 0ainele atârnate în dulapuri - 0aina până

la pământ, roc0iile de la Gort0 şi neli!e&urile de la +errat. Rupsesecerti4catele de ac#iuni, lipsite de valoare, şi le răspândise pe pat, iar elştersese numele ei de pe toate actele de proprietate - cu e6cep#ia unuia, a0anului. Actul acesta de proprietate era pe numele ei, precis şi clar, iar elblestemă iua în care i&l dăduse era sinurul lucru pe care nu&l putea lua înapoi şi acesta o salvase. Avea refuiul ei, locul unde să se retraă şi să 4e în siuran#ă. +e dovedea în imposibilitatea de a o spiona într&un loc atât de iolat, iarrapoartele erau rare. u men#ionau decât că fusese la pia#ă, la +aint&Hean,sau că înotase diminea#a - lucruri obişnuite. Ineori se ducea la isa sau la=onte Carlo, lua masa de prân într&o cafenea şi ducea câteva scrisori la

poştăE u le mai lăsa niciodată în cutia de poştă din capătul de sus al aleii,aşa încât nu putea descoperi cui îi scria. Aruncă 0ârtia din nou pe birou şi patrulă neliniştit prin cameră. Aveanevoie de rapoartele astea ilnice8 Avea nevoie să ştie ce făcea ea acumcând el nu mai era acolo, acum când ea îl condamnase - din nou - lasinurătate. Aruncându&se în fotoliul mare de piele, îşi înropă capul în mâini.Dacă ar şti că ar 4 mai bine, atunci şi&ar putea&o imaina cum trăieşte şi ceface, aproape de parcă ar 4 fost acolo, e6act aşa cum procedase în timpul



şcolii, când voia să se ândească la mama lui. Cu ea, trebuia să&şi imaineetotul, să inventee scene şi dialouri, dar cu 'éonie fusese ceva real. A0,Doamne, 'éonie, 'éonie2 vino înapoi la mine8 Amélie era unicul ei punct vulnerabil, dar nu dăduse de nici o urmă a ei.+cotocise )uropa în căutarea ei, urmărind şi cele mai neînsemnate 4re,

folosind oameni cu e6perien#ă, dar totul fără nici un reultat. Fncepusecercetările pe coastă, cu părin#ii adoptivi, dar ei nu ştiau nimic pusese să 4eurmări#i Alp0onse şi Caro, timp de doi ani, şi =aroc2 pe to#i cei pe care îicunoştea ea. /a c0iar pusese pe cineva să facă cercetări la casteluld’Aureville, oricât de imposibil era lucrul ăsta. Fi trecuse prin cap ideea că eaar 4 putut duce feti#a acolo, dar era ridicol, desiur, să te ândeşti că ofamilie ca d’Aureville ar putea accepta un copil bastard despre care o femeieoarecare pretindea că este al 4ului lor. Da, dar femeia aceea era 'éonie.*mul lui îl informase că la castel era înc0is, iar contesa ;sabelle d’Aureville -drobită după moartea 4ului ei - plecase în străinătate. )ra necă!it de vesteacu privire la ;sabelle d’Aureville nu se ândise la mama lui C0arles, când

făcuse aran!amentele. Fl c0emase imediat înapoi pe omul lui şi încercase săuite totul. Dar revenea mereu la acelaşi lucruE Amélie era c0eia pentru a a!une la'éonie. <ără Amélie, el nu avea nici o putere fa#ă de ea. ;&ar 4 putut oferi lui'éonie totul, o casă unde să stea cu copilul ei, siuran#ă - şi pe el însuşi.Dacă ea nu ar 4 fost de acord, atunci copilul ar 4 devenit arma lui 'éonie ar4 trebuit să se întoarcă la el, ca să 4e siură că nu i se va întâmpla nimic rău4icei ei. i, desiur, de îndată ce va veni înapoi, totul va 4 în ordine, ar 4 ca la început. Fşi amintea vara aceea când ea înotase de la ia0t şi apoi îl 0rănise cufarfurii de creve#i şi brână2 ata cu omletele, spusese ea2 râseseră împreună şi, după aceea, făcuse draoste cu ea. * posedase2 era

proprietatea lui. 3rebuia s&o ăsească pe Amélie. /rusc, îi veni o idee. Dacă nu&i puteada de urmă, atunci nu e6ista decât un sinur mod de a pune mâna pe ea.'uându&şi 0aina, se îndreptă spre uşă. $ u mă mai întorc în după&amiaa asta, 7erronet8 striă el pesteumăr. +&a ivit ceva important. 7erronet se uită după el cum pleacă, ridicându&şi o sprânceană.=onsieur ducele de Courmont nu mai era omul ataşat de lucru, de odinioară. Capitolul J "licul arăta foarte o4cial şi 'éonie îl cântări în mână. )ra cevaamenin#ător în rosimea lui, în culoarea maronie şi în ceara roşie de siiliu de

pe el era de la o 4rmă de notari din "aris. $ /ébé, striă ea răbindu&se prin rădină spre pla!ă. "isicu#a coborî treptele de lemn, după ea, în timp ce ea îşi scoasepanto4i şi merse în picioarele oale, pe nisipul cald, spre o stâncă însorită şise aşeă acolo, privind un timp la marea liniştită, adunându&şi cura!ul ca sădesc0idă plicul. Ridică din umeri. "oate că erau veşti bune. Desfăcu plicul şiscoase documentul.



u putea 4 adevărat, =onsieur trebuie să 4e nebun. Fi cerea copilul ei,pretinând că e al lui, şi o amenin#a că o va for#a să i&o dea pe 4ica lui. +eputea arumenta la tribunal că ea nu era o mamă bună, din moment cedăduse copilul, că ea nu voia să aibă ri!ă de Amélie şi că el, tatăl, aveadreptul leal să&şi recapete 4ica, pe care voia să o crească şi să&i asiure

bunăstarea. $ A0, /ébé, şopti ea, am creut că suntem în siuran#ă, după opt ani,am creut că a uitat2 cum am putut să 4u atât de proastă( +e uită din nou la 0ârtia din mâna ei. Ce să facă oare( 3ribunalul nuavea cum s&o oblie să spună unde era Amélie şi, oricum, nici nu ştia. uprimise nici o veste, niciodată, de la d’Aureville, precau#ie asupra căreiainsistase c0iar ea, temându&se că =onsieur îi va intercepta scrisorile şi o vaăsi pe Amélie prin intermediul lor. Acum ştia că avusese dreptate cel pu#innu trebuia să !ure fals, când va spune că nu ştia unde se a:ă Amélie, şi nicinu va spune mai mult decât atât. /ineîn#eles, va sus#ine doar faptul că el nueste tatăl feti#ei.

)a luă pisica şi o aşeă pe enunc0iul ei, în timp ce se ândea. "robabilcă =onsieur a în#eles că ea va a4rma că feti#a este a altcuiva este el, oare,preătit să treacă prin asta( *are el, 9illes duce de Courmont, va oferi într&adevăr "arisului un asemenea prile! de bârfă, va lăsa el oare lumea să a:e căamanta lui l&a înşelat, că nu putea satisface o femeie( A0, ea îl va umili, cuadevărat, o să&l facă să arate ca un prostănac. Fnvă#ase să&i răspundă cuaceeaşi monedă. $ Dacă aş ăsi dovada, /ébé, murmură ea, l&aş putea acua deuciderea lui C0arles, dar nu e6istă nici o dovadă. A fost prea deştept pentruasta. )a, împreună cu Caro şi Alp0onse, au făcut tot posibilul să rupă bariera

tăcerii care încon!ura acest ca la Deauville, dar se dovedise imposibil. 3otulse produsese prea repede, nimeni nu ştia nimic. )6ista doar o descriere 4icăa bărbatului care fusese în barcă, pe care le&o dăduseră al#i participan#i lacursă, un bărbat solid, cu părul rar, roşcat, cu un cap curios de mic pe un trupmare, cu tendin#ă de înrăşare, şi priceput la ambarca#iuni. Descriereaasasinului lui C0arles îi era întipărită în minte. Alp0onse ana!ase detectivicare să&l caute pe bărbatul acela, dar fără succes. Fşi netei fusta şi, luând&o pe /ébé, o porni, în picioarele oale, pemarinea apei. 5anul, strălucind alb sub cerul de mai, fără nori, era cuadevărat căminul ei, refuiul ei. Ar 4 fost mul#umită să o crească aici peAmélie, să o vadă cum se devoltă. Ar 4 dus o via#ă simplă.

$ Dar noi nu suntem sortite unei vie#i simple, /ébé, spuse ea sărutândnasul mic, roaliu, al pisicii. 3rebuie să ne întoarcem la "aris şi să ne luptăm.+inurul neca este că lupta va costa bani şi noi n&avem deloc. "aul /ernard le studia pe cele două femei de la masa de lânăfereastră. In soare pal se 4ltra prin draperiile luni de plasă, reliefând pro4lulvoluntar al lui 'éonie şi părul ei boat. Din acest un0i, arăta ca o imaine depe o monedă antică. Dar roc0ia nu i se potrivea. A0, era scumpă şi la modă,un albastru marin discret, cu un uler alb şi năsturei mici de perle, dar 'éonie



avea nevoie de ceva strălucitor, e6travaant, ea avea o ostenta#ie naturală,care făcea ca lumea să se uite după ea, orice ar 4 purtat, iar dacă ar 4 fost îmbrăcată cum trebuie, ar 4 mai mult decât frumoasă, ar 4 fost uluitoare. +e transformase mult fa#ă de feti#a pe care o întâlnise în tren, fuinddin =asarde. )ra şi mai frumoasă acum, la douăeci şi opt de ani, decât

fusese la şaispreece. )ra subiectul de discu#ie al "arisului. 7edea cum se întorc capetele după ea c0iar şi aici, în cel mai eleant restaurant, a căruiclientelă era aproape imună la bârfe şi scandal, acestea 4ind o parte a vie#iilor cotidiene. )l aprinse o #iară şi se lăsă pe spătarul scaunului, urmărind&o. *văuse de două ori pe scenă, prima dată ca s0oK&irl în rolul L<rumoasa<ran#ăM, cu pene şi maiou - îşi amintea picioarele acelea luni. Apoi, a douaoară, atunci când calul crease o asemenea confuie, iar ea aproape că&şipierduse ec0ilibrul - şi partea de sus a costumului8 Fncercase să o ăseascădupă aceea, dar fusese imposibil. "utea să o ia încă de atunci şi să o poartepe aripile succesului, el ştiuse încă din primul moment, din tren, că ea avea

tot ce era necesar pentru asta. - iar acum perspectivele ei erau şi mai bune. 3oată lumea din "aris o cunoştea de!a - era atât o celebritate, cât şi o femeiecu notorietate. /ărbatul de pe stradă citea despre amanta mândră şi se6 aunui duce, iar femeile citeau despre o tânără mamă deolată, care fuseseobliată să&şi ascundă copilul de un iubit crud - 4ecare vedea în ea e6act cevoia să vadă. *ricum, ar veni cu to#ii rămadă la teatru, 4e şi numai ca să ovadă. +e întreba dacă ea ar face lucrul ăsta - dar merita o încercare. Fi vatrimite un bile#el printr&un c0elner. "aul /ernard - numele îi era familiar. 'éonie citi repede biletul. Desiur,era bărbatul din tren. *are îi restituise vreodată banii pe care i&i împrumutasepentru diferen#a de bilet( )l !ucase un rol mic, dar important, în via#a ei -

dacă nu l&ar 4 întâlnit, nu s&ar 4 dus niciodată la doamna Artois, n&ar 4 lucratla +errat, nu i&ar 4 întâlnit niciodată pe =aroc sau pe Caro şi Alp0onse - şi peRupert. i pe =onsieur. <ără el, poate n&ar 4 avut bucuria numită Amélie. $ 3rebuie să&l văd, îi spuse ea lui Caro, deşi nu ştiu ce vrea, probabildoar să o salute pe femeia care a stârnit cel mai mare scandal al anului. Caro râse. $ u uita că eşti şi o femeie frumoasă, ise ea, şi, din câte pot vedea,arată ca un bărbat foarte atrăător. 'éonie îl e6amină, în timp ce el îşi făcu loc printre mese, spre ele. )a îlconsiderase tare bătrân, când îl întâlnise în tren, dar acum îşi dădu seama cătrebuie să 4 avut nu mai mult de treieci de ani. )a âmbiE la şaispreece ani,

cineva de treieci #i se pare bătrân8 )ra mărunt şi sub#ire, cu părul neruprematur încărun#it la tâmple şi cu oc0i căprui amua#i care îi întâlniră pe aiei cu admira#ie, în timp ce îi luă mâna. $ u eram siur că o să&#i aduci aminte, ise el. $ Ai !ucat în via#a mea un rol mai important decât î#i înc0ipui, domnule/ernard, şi, în plus, nu&mi puteam aminti dacă #i&am restituit costul biletului -oare î#i mai sunt datoare(



$ Am primit un bilet şi banii de la dumneata, câteva săptămâni maitâriu. Cred că mi&ai trimis primul dumitale salariu. )a râse. $ "robabil că da. "e atunci, eram o femeie onestă. Caro, acesta este"aul /ernard, director de teatru - cred că asta scria pe cartea dumitale de

viită, nu&i aşa( $ 3ocmai despre asta voiam să discutăm. $ )ram ata să comandăm nişte cafea, spuse repede Caro. u vre#i sărămâne#i cu noi( 'éonie o privi surprinsă. De ce acest entuiasm brusc fa#ă de "aul/ernard( /ineîn#eles, Caro dorea ca ea să cunoască nişte bărba#i atrăători. $ Despre ce vorbea#i, domnule /ernard( întrebă Caro, cu un âmbet,când el acceptă scaunul pe care i&l împinse c0elnerul. $ F#i aminteşti că atunci când ne&am întâlnit în tren, #i&am spus că aiceea ce este nevoie ca să devii o stea de cabaret( C0iar şi ca simplă fată dela #ară, aveai o frumuse#e - nu, mai mult decât atât, aveai o distinc#ie, o

strălucire care se ivea de sub straturile acelea de lâneturi. 3e&am mai văutde două ori. 'a cabaretul ;nterna#ionale. 'éonie emu. $ A0, Doamne, n&am să uit niciodată. $ &ar trebui să ui#i, a fost probabil cel mai nefericit debut pe care l&ai4 putut avea în domeniul spectacolului - nimic nu putea 4 mai rău. A fostumilitor, pentru o fată tânără, cum erai atunci. )a îşi ridică o sprânceană. $ 7rei să spui, LinocentăM( )l se ândi o clipă. $ Da, probabil. Dar asta a fost demult. )u voiam să vorbesc despre

preent. Despre situa#ia de acum. )şti o 4ură publică - cunoscută tuturor la"aris şi, probabil, c0iar în toată <ran#a. 'umea va veni rămadă la un teatru,doar ca s&o vadă pe frumoasa amantă a ducelui de Courmont. )a fu şocată. $ Ca pe o sălbăticiune la circ( $ &am vrut să spun asta şi, cu siuran#ă, nu e adevărat. 7or veni să tevadă pe dumneata, o femeie frumoasă, for#ată în mod traic să&şi ascundăcopilul, pentru ca un bărbat boat, puternic să nu i&l poată lua. "ublicului îi vaplăcea asta, va plăti doar ca să te vadă. $ +ă mă vadă pe mine( Dar ce aş putea face eu( întrebă ea,amintindu&şi că pusese e6act această întrebare în urmă cu ani, în tren.

$ Ai face avere, răspunse el liniştit. /ani. Din nou avea nevoie de bani, de data asta ca să plăteascăavoca#ii - sau măcar să&i poată restitui datoria lui Alp0onse şi lui Caro, pentrucă ei erau cei care c0eltuiau o mică avere, ana!ând avoca#i pentru ea. =ailucrase şi înainte la cabaret, când a avut nevoie de bani, şi i se încre#i pieleaamintindu&şi. u, era prea mult, prea umilitor. ici o sumă nu merita aşaceva. Deci, asta era, se ândi el, nimerise bine, ea avea nevoie de bani.



$ F#i promit că nu va 4 nimic din ce a fost înainte. De data asta, o să 4ipreătită, o să înve#i ce trebuie să faci, cum să te mişti, cum să&#i foloseştivocea. * să duree ceva timp, dar o să te facem cea mai notorie şi cea maicunoscută femeie din )uropa, 'éonie /a0ri, şi vei 4 boată. )a se cutremură ândindu&se la cabaret. * avere, spusese el. Ar putea

să&i restituie banii lui Alp0onse, ar plăti pentru păcatele ei, ar plăti pentruAmélie. $ Am să mă mai ândesc, acceptă ea în cele din urmă. Caro oftă când îşi dădură mâna. $ )u nu m&am ândit decât că e un bărbat atrăător şi ar 4 timpul săcunoşti pe cineva, iar acum, uite ce s&a întâmplat. A0, Doamne, iar am făcut&o8 $ 'éonie, nu po#i să faci asta, protestă Caro când se îndreptau spretribunal. Audierea preliminară era în după&amiaa aceea, iar scopul prânuluifusese de a&i ridica moralul lui 'éonie, iar acum ea era tulburată.

'éonie oftă. $ Aş dori să 4u destul de cura!oasă ca să fac asta, spuse ea. Aş puteaface avere, Caro. Aş putea să vă restitui banii, #ie şi lui Alp0onse, până laurmă. Amélie e răspunderea mea, nu a voastră. $ Am mai discutat asta. Alp0onse face lucrul ăsta pentru el însuşi înaceeaşi măsură ca şi pentru tine. )l fusese acolo, când 'éonie trebuise să se despartă de Amélie, îlcăutase pe uciaşul lui C0arles, îl ura acum pe De Courmont aproape tot atâtcât şi 'éonie. $ u conteaă, 'éonie, continuă ea. Fşi poate permite. /ineîn#eles cănu e atât de boat ca =onsieur, dar e totuşi foarte boat.

'éonie era tăcută. Amândoi fuseseră atât de buni cu ea doar datoritălor supravie#uise. Caro o a!utase să plătească e6tinderea 0anului, adăuindcamere în plus ca să poată primi mai mul#i clien#i. i acum, procesul ăsta8 3rebuie să mai 4e şi alt mod de a face bani, dar ce putea ea să facă( )a nuştia decât să 4e o femeie între#inută - iar în domeniul ăsta nu avea prea maresucces. 3răsura trase în fa#a tribunalului şi ea se uită cu teamă la clădireasolidă care te intimida. Caro o luă de bra# şi o strânse. $ )&n reulă, e doar o audiere preliminară. Ai o să 4e doar întreavoca#i - nimeni n&o să&#i pună nici un fel de întrebări. =erseră pe coridoarele întunecate, cu ecou, iar uşierul le #inu uşa

desc0isă, lăsându&le să treacă. +ala mică era alomerată, spectatorii stăteau în bănci, iar iariştii aşteptau avii cu creioanele şi carne#elele preătite.Avocatul ei veni înaintea lor să o salute şi, inspirând adânc, ea intră în sala detribunal. "utea sim#i oc0ii curioşi a#inti#i asupra ei, căutând semnele emo#iei pefa#a ei, analiând amănuntele roc0iei ei, în timp ce se îndrepta cu avocatulspre masa lui, aşeându&se cu oc0ii pleca#i, aşteptând. Fşi aminti vorbele lui'oulou, de demultE bărbia în sus, spinarea dreaptă, uită&te în oc0ii lor. Fşi



înăl#ă capul, aplecându&şi bărbia într&un un0i aroant şi se uită direct în oc0iilui =onsieur, care şedea în partea opusă. )a nu se aşteptase la asta oare nuva 4 doar o discu#ie între avoca#i( imeni nu&i spusese că el va 4 acolo8 3rupul îi fu cuprins de panică. u se putea mişca se uita în oc0ii lui ca vră!ită- oc0ii aceia familiari, întuneca#i, de un albastru intens, acei oc0i care o

cunoşteau cum nu o cunoscuse nici un alt bărbat vreodată. <useseră atât demulte între ei, atâta pasiune, atâtea furtuni - iar acum, atâta ură. Dar ea l&ar4 iubit, dacă el ar 4 lăsat&o ce diferită ar 4 fost via#a, în caul ăsta. )l era maislab şi avea riduri în !urul oc0ilor şi linii adânci în ambele păr#i ale urii. Arătaaltfel, dar era încă un bărbat atrăător. +e întreba, cu o pâlpâire de eloie,dacă în via#a lui apăruseră alte femei avea, oare, iubite noi( Când 'éonie îşi lăsă oc0ii în !os, el se sim#i de parcă ea îl e6clusese dinlumea ei. "entru un moment, fusese din nou a lui. Ce ândea ea, oare,şeând acolo( Fl ura, oare( Fşi aminti acele prime ile pe Coasta de Aur, cândândurile ei fuseseră atât de transparente încât le putea citi pe fa#a ei. Acum,nu. <ac asta doar pentru binele tău, 'éonie, voia el să&i spună, ca să te aduc

la sentimente mai bune, ca să te întorci la mine. Hudecătorul îşi ocupă locul, avoca#ii luară cuvântul iar iariştii scriau,preocupa#i. 'éonie se sim#ea iolată, total separată de întreaa scenă, deparcă i se întâmpla altcuiva, ca un vis. Cât de curios, se ândi ea, că toateastea mi se întâmplă mie şi din caua mea şi, totuşi, mă simt ca ospectatoare. +tau aici şi oamenii din !urul meu discută despre Amélie şi iau0otărâri în leătură cu viitorul ei, iar eu nu pot face nimic în privin#a asta. )raacelaşi sentiment pe care îl avusese când o abandonase Rupert şi rămăsesesinură şi fără bani, la 0an. Atunci, =onsieur câştiase, dar acum nu va maicâştia. Atunci, ea 0otărâse că nu va mai 4 săracă niciodată şi la c0eremulnimănui. Ai, "aul /ernard îi oferise o cale de ieşire din situa#ie, iar ea fusese

prea mândră ca să o accepte, dar acum nu mai era. =onsieur nu se va opri laacest proces, ştia acum lucrul acesta. 7orbise serios, când spusese că o vaăsi pe Amélie c0iar dacă îi va trebui o veşnicie. )ra o luptă de o via#ă şi,dacă voia să câştie, avea nevoie de bani. Dacă "aul /ernard avea dreptateşi lumea va plăti ca să o vadă, atunci o s&o facă. Atunci va putea să oprote!ee pe Amélie întotdeauna - c0iar dacă ar costa&o 4ecare ban pe care&lva câştia. Discu#ia se terminase. Caul fusese e6pus şi se dăduse o amânare,pentru preătirea de noi documente. 'éonie sim#ea privirea lui =onsieurobliând&o să se uite la el. Avocatul ei o luă de bra# şi o conduse afară din sala tribunalului, urmată

de murmurele de admira#ie ale mul#imii. Caro avusese dreptate în leăturăcu roc0ia de un albastru marin, se ândi ea tristă avea o imaine perfectă.Dar, pe scenă, va 4 altfel, acolo va trebui să 4e amanta şi nu mama. =onsieur ieşi din tribunal :ancat de avoca#ii săi şi urmărit de mul#imeatăcută. 'éonie era înaintea lui, cu părul ei blond strâns bine pe ât şi leat cuo panlică albastră de catifea, ca o feti#ă. )l dorea să&i atină părul, să&isimtă te6tura mătăsoasă2 cel pu#in dacă s&ar întoarce, să&i vorbească. Darea nu făcu asta. Caro se repei înainte, o luă de bra#, îndepărtând&o repede



de clădire. )l se uită până când dispărură în mul#ime, apoi coborî sinurtreptele, plecând înapoi, spre superba lui casă de pe ;nsula +aint&'ouis. =arie&<rance se uită la iar fără să&i vină să creadă. Cuvintele dinarticol o ibeau - era o relatare completă a audierii din iua precedentă, înleătură cu bătălia pentru tutela unei 4ice, între 'éonie /a0ri şi 9illes. )rau

c0iar şi descrieri ale protaoniştilorE 4na, frumoasa, tânăra blondă care eramama şi aroantul şi boatul aristocrat. A0, iarele erau încântate, era enulde poveste pe care o vor urmări săptămâni în şir - luni - cu toate amănunteleei picante. i ea, care nu ştiuse nimic despre asta. imic. <usese plecată maimult de o lună la castel şi se întorsese abia ieri - iar 9illes nu&i spusese nimic. 3ot "arisul a:ase înaintea ei. )ra atât de furioasă, încât tremura nici măcarnu ştiuse despre copil. 'uă din nou iarul, să se convină - o 4ică, se spunea,Amélie, acum în vârstă de opt ani. *pt ani. &o mai văuse pe 'éonie de anide ile. De ce o dădea acum în !udecată pentru copil - şi încă unul desprecare ea pretindea că e al unui alt bărbat( Reciti cuvintele, lăsând caamănuntele să i se întipărească în minte. Doamne, Dumneeule, cum a putut

9illes să facă aşa ceva( u&şi dădea seama că se făcea sinur de râs - şi ofăcea şi pe ea( *are #inuse seama de sentimentele ei când a întreprinsaceastă ac#iune( +e umilea pe el însuşi şi pe ea numele lor era târât întribunal şi în painile iarelor, ca oricine să poată citi şi face specula#ii. )rascandalul deceniului8 )a se ândi la 9érard şi la Armand. De ce naiba voia elsă le facă aşa ceva 4ilor lui( u putea continua. +e duse la măsu#a de servit şi îşi turnă un coniac. )ra prima oară învia#a ei când făcea aşa ceva, dar alcoolul o calmă şi ea începu să ândeascămai loic. =ai întâi, trebuia să discute cu 9illes şi apoi trebuia să aibă o întrunire de familie. "ropria ei familie, ca şi a lui, vor.4 împotriva lui, vor folositoate eforturile pentru a&l opri. imic nu va putea întina bunul renume al

copiilor ei, va avea ea ri!ă de asta. Capitolul N >ilele lui 'éonie erau împăr#ite între întâlniri în birourile sufocante,penelate ale avoca#ilor ei şi camera rece, oală, unde îşi învă#a meseria, 4ind îndrumată de ec0ipa lui "aul /ernard de corera4, profesori de muică,te6tieri şi desenatori de costume. <ăceau e6erci#ii cu ea, dansau cu ea şicântau cu ea, până când a!unea la limita epuiării şi ştia că nu va mai reuşinimic bun, #ipându&şi furia către "aul, acuându&l că vrea să o umilească. $ u&i aşa, 'éonie, o linişti el în timp ce ea şedea pe scândurile oale,transpirată şi e6tenuată, cu lacrimi curându&i pe obra. %i&am promis că nuva 4 ca rândul trecut, şi nu va 4. /a mai mult, acum ştiu că ai voce.

$ Dar e atât de slabă, nici măcar nu mă vor aui. )ra adevărat, vocea ei era slabă, dar avea o asprime, un sâmbure deemo#ie, care era atrăător şi era un plus pe care nu contase. Desiur căfusese convins că puteau s&o formee, ca să ştie cum să stea şi cum să facănişte mişcări simple de dans - ar 4 fost destul pentru spectatori, care voiaudoar s&o ărească pe 'éonie cea vestită - dar acum vedea că şi vocea ei erabună. $ tere&#i lacrimile, îi ceru el, trebuie să cunoşti pe cineva.



$ u vreau să văd pe nimeni, sunt prea obosită. Fşi dădu părul umed de pe frunte. $ ) un compoitor, o să compună cântece special pentru tine. $ "entru mine( Dar de ce2( Abia le&am învă#at pe toate celelalte. )ra prea obosită, nu voia să 4e sâcâită. 3ot ce dorea era să plece acasă

şi să uite toată povestea, dar nu putea, trebuia să continue. * făcea pentruAmélie. HacOues =iel avea probabil vârsta ei şi nu era atrăător, dar nicirespinător, era pur şi simplu obişnuit, dar scria cântecele romantice cele maiincredibile, cântece despre draoste şi despăr#ire - şi se6. Fn spatele aceloroc0elari fără ramă şi în trupul lui slab, ardea o via#ă interioară. "ărea că toatăeneria şi emo#ia lui erau turnate în cântecele sale şi în versuri. Dumneeu îi dăduse trăsături obişnuite, dar era unul dintre cele maiinspirate talente pe care le cunoscuse vreodată. )ra fascinant. Din momentulcând l&a întâlnit, actul scenic care îi stătea în minte ca un deastru luă un altaspect şi, pentru prima oară, sim#i că s&ar putea să reuşească. i asta doar

din caua cântecelor lui HacOues. Fncepu să&şi petreacă serile în apartamentul lui, repetând împreunăversurile. )l ştia e6act ce fraare să folosească era mai bun decât profesoriide muică. $ 3u nu ai o voce studiată, îi spuse el, dar ai o calitate specială. Ai ovoce aspră pe notele !oase, pu#in crudă şi se62 tocmai asta trebuie săfolosim. u vrem să cân#i melodioare dulcee, asta nu #i se potriveşte,'éonie. $ u&i aşa( întrebă ea ânditoare. $ u eşti aceeaşi când te a:i pe scenă, îşi modi4că el a4rma#ia. $ Asta&i problema. Aş dori să nu 4u eu pe scenă. =i&e teamă de to#i

acei oc0i care se târăsc pe mine, uitându&se la 'éonie /a0ri. Ce am eu să leofer( =ă fac să vreau să mă ascund. $ Iite, ise el, eu am lucrat cu actori şi actri#e de la paispreece ani şiam învă#at demult că nimeni nu este el însuşi pe scenă. Comediantul nostimeste un bărbat liniştit, modest, care vorbeşte pu#in în afara scenei actri#aaroantă devine în fa#a publicului o tânără fată dulce frumoasa şi etericabalerină transpiră în culise, având dureri din caua unei întinderi de muşc0i. 3o#i capătă o altă imaine pe scenă, devin altcineva decât ei înşişi. u trebuiesă&i oferi niciodată publicului persoana ta proprie, 'éonie, dă&le ceea ce ardori să vadă. Asta este imainea în spatele căreia trebuie să te ascuni. /ineîn#eles că avea dreptate. )a dorea să 4e pe scenă altcineva, nu

'éonie. 7oia să 4e o persoană nouă. i, în fond, publicul nu se aştepta, oare,la asta( u se aştepta să vadă pe cineva neobişnuit, diferit de ei înşişi - pe'éonie cea din iare, mai e6otică, mai eleantă şi mai e6citantă( Dar cine eraea( $ Dar nu e6istă nimic altceva în afară de mine, HacOues. )u sunt la felca şi ei. $ Asta nu&i adevărat2 nici nu ară#i ca oricine altcineva cunoscut demine. Fn afară de faptul că eşti frumoasă, eşti ceva aparte - ară#i ca o străină.



$ Asta este in:uen#a tatălui meu care era eiptean. $ 7ei, asta&i8 ) perfect. $ Ce anume( $ ;mainea eipteană. Ascunde&te în spatele ei, dacă asta doreşti. Dă&le ceva e6otic la care să privească, scoate&le&o din minte pe amanta ducelui

de Courmont. Ai, mult mai mult de oferit decât simplul fapt că ai fost femeialui, 'éonie. )a se ândi la +eP0met şi la roc0iile lipite de trup, ca roc0iile de la<ortun, care îi plăceau înainte - poate că încă de pe atunci, în subconştient,adopta un aspect eiptean. HacOues scoase câteva căr#i din rafturi şi se uitară la ilustra#ii cueiptenii antici. )l îi arătă ornamentele pentru păr, straniile linii albastredesenate pentru a sublinia oc0ii şi roc0iile suple, mulate. A0, da, era perfect,se putea ascunde în spatele strămoşilor ei. $ HacOues, ise ea aruncându&şi bra#ele în !urul lui, eşti minunat. Amcreut că nu voi reuşi să continui treaba asta, dar dacă sunt o altă persoană,

atunci poate că va 4 mai uşor. $ 7rei să faci ceva pentru mine( întrebă el, #inând&o în continuare. )a îl privi, aşteptând. $ "ăstrea&o pe 'éonie, pentru mine. )a eită, privindu&l în oc0i erau neri, cu ene luni, în spateleoc0elarilor aceia roşi. )a îi scoase cu blânde#e oc0elarii. $ * parte din mine, HacOues, şopti ea, doar o parte din mine. +e sim#ea atât de bine să 4e din nou în bra#ele unui bărbat - atât debine - şi el era un iubit atât de dulce şi tandru, blând cu ea de la început,sărutând&o, mânâindu&i părul, şoptindu&i ce frumoasă era. Apoi, ea sedebrăcă pentru el, întorcându&se să se uite la el, ol ca şi ea. )ra sub#ire dar

musculos, cu şolduri 4ne şi un fund mic şi picioare surprinător de puterniceel era ata să facă draoste şi ea era ata să i se ofere. * sărută, o tac0ină şio mânâie, până când ea ceru mai mult apoi, o pătrunse plin de pasiune, iarea era la fel de pasionată ca şi el. 3recuse mult timp nu mai avusese nici unalt bărbat, de când îl părăsise pe =onsieur, dar numai în momentul 4nal seândi la el - şi îşi aminti de sena#ia trupului lui când au făcut draoste primaoară. Iitase ce plăcut era să te treeşti alături de un bărbat şi să facidraoste diminea#a devreme, iar apoi să sorbi cafeaua, stând amândoistrânşi sub cearceafuri mototolite. $ Asta merită un toast, spuse ea, cu un âmbet, pentru o epocă nouă

în via#a mea. )l ridică ceaşca lui de cafea. $ "entru noua via#ă a lui 'éonie, spuse el solemn, pentru fericirea ei. $ A0, HacOues, sunt fericită aici, cu tine2 sunt mul#umită. )l puse !os ceaşca şi o sărută. $ =ul#umită sau nu, draa mea, eşti o femeie care munceşte - etimpul să te scoli. $ +tăpân de sclavi ce eşti8



)a râse, amintindu&şi că, într&adevăr, trebuia să 4e în sala de repeti#ii,la ora ece, iar apoi la o întâlnire cu avoca#ii, la ora două şi din nou la alterepeti#ii. i acum, bineîn#eles, va avea mai multe de discutat cu "aul - noiidei de costume şi decoruri - o cu totul altă metodă de lucru. "entru primaoară, era interesată şi ea, incitată de această idee. /a c0iar asta o făcuse să

uite un timp de =onsieur. 9illes se uită, obosit, cum =arie&<rance se învârtea prin cameră. u ovăuse niciodată atât de furioasă. )ra mai mult decât furie, era turbare. )raaprinsă. Fi promisese cu săptămâni în urmă că nu va mai continua procesul,deşi, bineîn#eles, îl continuase. u ştia cum de a:ase că avoca#ii luicontinuau procesul contase că ea nu va a:a, până când nu avea să 4e preatâriu. )a îl amenin#ase, împreună cu întreaa familie - iar cu familia înspatele ei nu mai avea de ales. )rau unele lucruri asupra cărora nici el nuavea un control 4nal iar orania#ia familială, cu trusturile şi funda#iilerespective, era unul dintre acestea. Dacă familia 0otăra că făcea ceva contrarintereselor ei, atunci trecea la ac#iune. =arie&<rance mai patrula încă prin

cameră, vorbind despre instabilitate mintală, amenin#ându&l că va lua copiiide sub înri!irea lui. <iii lui8 7a trebui să ăsească o cale să o îmbunee, darnu va renun#a niciodată la şansa lui de a o aduce înapoi pe 'éonie. $ Ce nu în#ele, 4erbea ea, este de ce vrei copilul ăsta( 'éoniepretinde că nici nu&i al tău. De ce( De ce vrei să iei bastardul altui bărbat()şti preătit să&#i sacri4ci propria ta familie - pe copiii care ştii că sunt ai tăi -doar ca să o torturei pe femeia aia( )şti nebun, 9illes. )şti total nebun8 $ 3u nu în#elei, =arie&<rance. )l îşi men#inu în mod deliberat voceacalmă. 3ocmai pentru că este fata mea, trebuie să o iau. u pot suportaândul că ea este pierdută undeva, într&o familie #ărănească, pur şi simplupentru că 'éonie nu o vrea.

$ )a nu pretinde aşa ceva. )a sus#ine că a trebuit să o ascundă peAmélie din caua ta, că se teme. $ =arie&<rance, eşti mamă2 fata e o De Courmont. )ste 4ica mea8 $ i dacă o cape#i - ce se întâmplă( Ce ai de ând să faci cu ea( +ă oaduci aici( $ Am nevoie de ea, =arie&<rance. ) şi copilul meu. )a se uită 46 la el, furia părăsind&o. Arăta bolnav, obosit. Disperat. +ă4e, oare, sincer( <usese, oare, destul de nebun să&i facă un copil lui 'éonie(Doar o sinură persoană putea să ştie adevărul. +e lăsă obosită într&unfotoliu. *ricât de umilitor ar 4, trebuia să o întrebe pe 'éonie. 'éonie se întinse, leneşă. Fn diminea#a asta nu avea repeti#ie. ;ar după

eşecul de ieri, care se întinsese până la !umătatea nop#ii, era mul#umită depauă. "aul nu păruse prea tulburat, nici măcar atunci când re:ectoarele n&aufunc#ionat cum trebuie şi costumele nu se potriveau. Iltima picătură a fostatunci când frumoasa panteră neară ce stătuse liniştită cea mai mare partea serii, în lan#ul ei, sărise la el, aruncându&se înainte cu 0earele şi cu din#iipreăti#i. $ )&n reulă, spuse el 4loso4c, nu m&a atins8



Au râs cu to#ii, ălăios, uşura#i. "aul era minunat, calm şi neclintit înfa#a 4ecărui nou deastru. $ 'e&am mai văut pe toate, draa mea, spusese el desc0iând o sticlăde şampanie. ;a, ai nevoie de înviorare. $ Ceea ce îmi trebuie, de fapt, sunt nişte nervi noi, îi spusese ea,

sorbind, recunoscătoare, băutura. $ 'éonie, eşti minunată. )şti e6act aşa cum trebuie să 4i. Ai încredere în mine, eu ştiu. 3oate celelalte lucruri - luminile, costumele, decorurile - suntc0estii te0nice, pot 4 reolvate. Dar tu şi muica sunte#i e6act cum trebuie.u vreau să te mai înri!orei2 du&te acasă şi dormi bine. )l ştia că ea dormea cu HacOues. - acum o ştiau to#i - şi era bucuros.Devenise altă femeie de când îl întâlnise pe compoitor se rua doar să #inăleătura asta, măcar atât timp cât #inea spectacolul. HacOues îi aduse micul de!un la pat, apărând în uşă cu o tavă încărcată. $ =mm, făcu ea, :ămândă, inspectând brioşele şi cornurile, când el seaşeă pe pat, alături de ea, mutând&o pe /ébé cu o mişcare blândă a

piciorului. $ /ine măcar că nu #i&ai pierdut pofta de mâncare, comentă el, cândea muie brioşa în cafea. )a âmbi şăalnic. $ +ă vei mai târiu2 acum nu mă ândesc la nimic altceva decât lamicul de!un - şi la tine. Fntinând mâna în spatele ei, scoase un pac0et micu# de sub pernă. $ )ste un cadou pentru premieră - pentru tine, ise ea. $ "entru mine( *c0ii lui căprui, miopi, se aprinseră de plăcere, în timp ce îşi căutăoc0elarii, înainte de a rupe 0ârtia.

Fi cumpărase nişte butoni de cămaşă - de aur cu turcoae, piatraeipteană - şi îi putea vedea plăcerea re:ectată pe fa#ă. $ )ste un fel de a&#i spune mul#umesc, HacOues, îl sărută ea, pentru căm&ai a!utat. Fncă s&ar putea să iasă un deastru, dar cel pu#in nu va 4 dincaua muicii şi pot să&mi ascund teama în spatele noii 'éonie. $ i eu am un cadou pentru tine, spuse el, dar e la teatru - ca să 4edesfăcut mai târiu. )a râse. $ 5a, 0a - o surpriă8 "oate o să&mi abată ândul de la tracul descenă. $ imic nu a!ută la asta, decât să meri mai departe.

$ Diseară am să&mi aduc aminte de lucrul ăsta, promise ea,strânându&se lână el. 'a ora două, era neliniştită. HacOues plecase la teatru pentru o trecere4nală în revistă cu orc0estra şi ea se plimba prin apartamentul lui cu /ébédrept companie, neputând să stea liniştită. +e duse la olindă şi îşi analiăfa#a. Arăta la fel ca întotdeauna, netedă şi fără riduri - în afara liniei de înri!orare dintre sprâncene. *ftă şi se îndepărtă măcar mac0ia!ul eraminunat. "aul avusese dreptate să nu permită să 4e prea dramatic, să nu



arate ca o mască mai mult, oc0ii erau desena#i cu albastrul acela intens pecare îl foloseau în antic0itate femeile eiptene, iar părul ei va 4 împletit într&osută de mici codi#e, 4ecare cu pene şi mărele turcoa. A0, Doamne, dura ore întrei. +e uită la ceas - două şi !umătate - coaforul va 4 la teatru la patru. 7apleca de pe acum. =ăcar, dacă va 4 acolo, poate că se va sim#i mai bine şi n&

o să poată să fuă8 =arie&<rance avusese probleme să o ăsească pe 'éonie ea nu aveametodele so#ului ei de a a:a multe lucruri. tiuse atât de pu#ine despreamanta lui 9illes, încât nu avea idee unde s&o caute. u&i întrebase peavoca#ii lui 9illes, din motive clare şi, deşi cunoştea numele avocatului lui'éonie, nu voise să se ducă la el. u avea idee cine erau prietenii lui 'éonie,sau unde locuia acum. u avusese motive să se ândească la ea, de la viitape care o făcuse la 'éonie acasă, cu ani în urmă. Abia când citise în iar că'éonie avea premieră la 3eatrul Roal în seara aceea, a:ase că 'éonie avealeătură cu teatrul. )i, o seară de premieră s&ar putea să nu 4e un momentpotrivit ca s&o văd, dar nu am de ales. evoia mea este mai urentă decât a

ei. "ortarul de la intrarea artiştilor recunoştea o persoană de calitate cândo vedea, aşa încât sări din poi#ia lui 46ă de pe scaun la c0emarea ei. $ 3e ro, du biletul ăsta domnişoarei 'éonie, comandă ea. $ Da, doamnă8 +ă spun de la cine este( )a se uită la bărbatul care aştepta, dornic să a:e cine era - fuseserădestule bârfe. Dar de data asta, era ceva între ea şi 'éonie. $ u, replică ea cu răceală, nu spune. )l porni târşit pe coridor şi ea se uită nerăbdătoare în urma lui. u maifusese în spatele scenei unui teatru până atunci şi, uitându&se la pere#ii urâ#i,coşcovi#i şi la podelele prăfuite, nu dori să vadă mai mult.

"ortarul se întoarse după câteva minute. $ 7eni#i, vă ro, pe aici, doamnă, o pofti el. Coridorul din fa#a cabinei lui 'éonie era cel mai curat şi mai bineluminat, dar nu prea mult. 3otuşi, vopseaua de pe uşi era proaspătă, un auriuluminos şi, când bătu, uşa se desc0ise lar, devăluind camera diferită."ere#ii şi tavanul erau acoperi#i cu un material de un roşu bron cu modeleaurii, astfel încât camera semăna cu un cort. Decoruri !oase, cu perne, încon!urau pere#ii, şi un miros dulce de mosc venea de la lumânările careardeau în scoici de bron. 'éonie aştepta pe un fotoliu în en de tron auriu, înfa#a unei olini uriaşe cu lumini pe marine. *c0ii ei erau enormi, strălucind ca nişte diamante între liniile de un

albastru intens. "ome#ii străluceau sub un fard coraliu cu praf de aur, iar uraera dată cu un roşu umed, lucios. 7eni spre =arie&<rance, aruncându&şi sprespate codi#ele cu pene şi îi întinse mâna. "urta un c0imono lar de mătase,avea picioarele oale şi un0iile vopsite roşu, la fel ca buele şi un0iile de lamâini. $ u ştiu de ce ai venit aici, spuse 'éonie în timp ce =arie&<rance îiinoră mâna întinsă. )u mă lupt cu so#ul dumitale, cu dumneata n&am nimic.



$ Am să trec direct la subiect, spuse =arie&<rance. &am venit aici sămă cert. Am venit să a:u adevărul. "oate î#i aminteşti că data trecută cândne&am întâlnit te&am avertiat că, dacă va e6ista vreodată un con:ict, atuncicopiii mei - şi bunul lor renume - vor 4 pe primul plan. )i bine, acum e6istăun con:ict. 9illes ne distrue numele. <amilia noastră e vec0e şi onorabilă,

iar 4ii mei au dreptul să moştenească acest nume nepătat de vreun scandal.9érard e la o vârstă vulnerabilă - are aproape şaptespreece ani - băie#ii dela el de la şcoală ştiu ce se întâmplă cu tatăl lui. ) incorect, domnişoară. $ Atunci, de ce nu&i ceri dumneata să încetee( Cu siuran#ă că po#iface asta8 u crei că eu l&aş 4 oprit de!a, dacă aş 4 putut( &am nici oputere, doamnă. $ )6istă o cale, dar trebuie să ştiu adevărul. 9illes se !ură că feti#a e alui - iar dacă e aşa, atunci are un drept leal la ea. Dă&i&o lui, te ro, teimplor. "utem pune capăt acestui proces, îl putem reolva în mod civiliat, înparticular. F#i promit - ca mamă - că voi avea ri!ă de Amélie cu siuran#ă căar 4 mai bine decât să o ascuni undeva. Ai putea să o vei, mă ana!e să

4e aşa. $ i dacă nu e copilul lui( =arie&<rance se uită direct la ea. $ Atunci, am să&mi folosesc toată puterea - şi cea a familiei noastre -să&l opresc să mai continue ac#iunea. 'éonie îşi dădu pe spate codi#ele ei cu pene de pe capul care îivâcnea. )ra tentant să creadă că =arie&<rance ar putea lua feti#a şi să oprote!ee, dar nu era adevărat. =onsieur tot va avea putere asupra ei. $ Amélie nu e feti#a so#ului dumitale, spuse ea clar. 3atăl ei a fostC0arles d’Aureville. )l a murit2 înecat într&un accident nautic. =arie&<rance scoase un oftat de uşurare. u ştia ce să spună. +ub fard,

fa#a fetei arăta atât de palidă8 $ <iica mea este Amélie d’Aureville, şi po#i să&i spui asta lui 9illes.Acesta&i adevărul. $ =ul#umesc, 'éonie, spuse ea, liniştit. +ă ai încredere în mine căacum voi face tot ce pot ca să opresc procesul. u vei mai avea neplăceri dinpartea familiei de Courmont. 'éonie se uită după ea, când ieşi din cameră. u va mai avea neplăceridin partea familiei de Courmont8 Cu un râs slab, se lăsă din nou pe tronul eiaurit. =onsieur o va urmări tot restul vie#ii - ca şi pe Amélie. HacOues intră răbit în cameră, #inând un mic pac0et în mâini, cu fa#aveselă în spatele oc0elarilor lui fără ramă.

$ Ce s&a întâmplat( întrebă el. Arăta curios şi era foarte palidă sub mac0ia!ul strălucitor. 'éonie se uită 46 la el. Avea încă de făcut fa#ă premierei. Fncepuse sătremure, nu ştia dacă va reuşi. $ A0, HacOues, şopti ea, când lacrimile îi apărură în oc0i. $ "entru Dumneeu, nu plâne, âfâi el, ai să&#i distrui mac0ia!ul. )a începu să râdă. $ A0, HacOues, dar vreau să plân.



Râsul şi plânsul se amestecau, iar el îi tampona oc0ii cu bucă#i de vată. $ +ărută&mă, mai bine, îi ceru el. ) mai uşor să mac0iei din noubuele, decât oc0ii. )a îl sărută, ascultătoare, iar el îi strecură cadoul în mână. $ Iite, spuse el emo#ionat, asta&i pentru tine.

/ébé se încălea sub luminile 4erbin#i din !urul olinii, uitându&securioasă peste umărul lui 'éonie, în timp ce aceasta desfăcea cadoul lui.=oneda eipteană de aur, antică şi sub#iată de atâta folosire, data din timpuldinastiei a optspreecea. * dăduse la montat într&o bandă delicată de aur şiatârna pe un lan# 4n de aur, ca să&l poată purta în !urul âtului. 'éonie mânâie cu deetul desenul ros, un papirus şi nişte 0ierolifestranii. )ra ceva care să&i amintească de faptul că rolul pe care&l !uca erabaat pe realitate. Doar HacOues se putuse ândi la aşa ceva - şi doar elputuse să se străduiască să ăsească un asemenea lucru. )ra un dar de la unbărbat sensibil, ri!uliu, şi însemna pentru ea mai mult decât nişte simplediamante.

$ F#i mul#umesc, HacOues, şopti ea, sărutându&l şi lăsând urme roşii peobraul lui, m&ai făcut să mă simt mai bine. 3u ştii întotdeauna care e cel maibun lucru de făcut sau de spus. Capitolul Q Caro nu ştia cine era mai nervos, ea sau Alp0onse. )l se foia, îşi frecamâinile, !ucându&se cu proramul şi uitându&se în !ur la public, deşi nu aveade ce să se înri!oree, căci era viibil că va 4 o sală plină. )i îi invitaseră peto#i cunoscu#ii, astfel încât 'éonie să 4e siură că va primi nişte aplaue. Darea nu ştia despre aceştia - se uita cu teamă la balcoanele care se umpleaurapid. )rau rupuri de fete care, presupunea ea, veniseră din curioitate săvadă cum arată amanta ducelui de Courmont mai erau şi nişte bărba#i

sinuri, care, probabil, că se a:au acolo ca să aibă idee despre cum trebuiesă ai o amantă ca frumoasa 'éonie, cum ai sim#i pielea ei sub mâna ta şi cumsunt sânii ei, când îi atini. )rau şi femei de vârstă mi!locie şi mame tinere şirupuri de tineri dornici să vadă strălucirea şi se6ualitatea repreentate de'éonie. ;ar în mi!loc şi în lo!i erau ceilal#i, cei care veniseră să râdă dedecăderea lui 9illes de Courmont, în timp ce amanta lui se e6punea pescenă, ca toată lumea să facă specula#ii despre ea. Acum, Caro ştia ce a vrutsă spună 'éonie când a a4rmat că oc0ii lor se târăsc pe trupul ei - niciunuldintre ei nu va scăpa nici un amănunt. Având încă limpede în minte amintireaultimei apari#ii pe scenă a lui 'éonie, Caro se rua ca de data asta să sedesfăşoare totul cum trebuie. Dar avea în sinea ei un sentiment înroitor că

totul va 4 un deastru. =aroc aştepta în fundul stalurilor, uitându&se la mul#imea care se îmbulea. 'éonie îi ceruse în mod special să vină, îi spusese că nu va puteareuşi dacă el nu era acolo. *are nu participase el la toate evenimenteleimportante din via#a ei( i, de data asta, avea o nevoie disperată de el. uştia de cât a!utor avea să&i 4e, era la fel de nervos pe cât trebuie să 4 fost şiea. Avea palmele umede de transpira#ie şi şi le şterea mereu cu batista. Decând primise slu!ba la 5otelul 'ancaster, nu o mai văuse pe 'éonie atât de



des pe cât i&ar 4 plăcut, deşi îşi scriau mereu. )l reuşea să se ducă pe Coastade Aur, o dată sau de două ori pe an, dar timpul lui nu&i stătea la dispoi#ie -slu!ba i&l consuma în întreime. Avansase în slu!bă până la administratorad!unct şi voia ca, într&o bună i, să&şi desc0idă localul său. "e scenă, cortinade securitate se ridică încet, în timp ce orc0estra începu să intre în fosă. u

mai era mult. A0, Doamne, el spera că va 4 bine. )a păruse destul de calmă în urmă cu o !umătate de oră, când fusese în cabină, dar de atunci încoace seputuse întâmpla orice. *rc0estra începu să&şi acordee instrumentele, âriindu&l pe nerviide!a încorda#i, şi el se plimbă neliniştit pe spa#iul din spatele stalurilor. *areva 4 în stare să se uite( Fşi aminti de ultima oară - când venise la el prăbuşităşi umilită. 'uminile din sală se micşorară şi el îşi luă locul la perete, cu bra#ele încrucişate. Dorea să 4 avut acum ceva de băut. Când se stinseră luminile, Caro îl apucă strâns de mână pe Alp0onse,aruncând o ultimă privire spre prietenii lor - cel pu#in ei ştiau ce să facăEtrebuiau să aplaude, orice s&ar 4 întâmplat. "ianul începu cu primele note ale

uverturii, vioara i se alătură şi umetul conversa#iei dispăru într&o tăcereplină de aşteptare. )ra momentul să înceapă. 'éonie se sim#ise bine până la plecarea lui HacOues. )l diri!a orc0estrapentru ea şi trebuia să controlee dacă muican#ii aveau notele şi dacă totulera în ordine. )ra meticulos în leătură cu muica lui şi nu voia să lase nimicla voia întâmplării. Acum, rămăsese doar "aul /ernard şi cabiniera care încă se mai ocupade mătasea roc0iei ei. )a se uită la ceas - orc0estra cânta uvertura, asta însemna că mai avea o !umătate de oră până la intrarea ei în scenă. "rimaparte a spectacolului era în enul music&0all&ului, cu dansatori, cu un comic,cu s0oK&irls şi cu un decor mare, numai culori şi strălucire.

$ Dar de ce, îl întrebase ea pe "aul, de ce nu se poate să 4u doar eu(&ar trebui să mă duc eu sinură să fac ce trebuie să fac( Fn fond, pentru astaam venit aici. $ 3rebuie să îi faci să aştepte, îi e6plicase el, să le sporeşti dorin#a şiemo#ia2 să&i faci să te vrea pu#in mai mult. * să le dăm toată rutina dedansuri strălucitoare şi apoi o să le preentăm contrastul unei femei solitare,sinură pe scenă. Ai să 4i mani4că, 'éonie. )a se uită înroită. Da, arăta mani4c. enorocirea era că, în interior,nu se sim#ea mani4c. A0, HacOues, se poate ca tu să 4 reşit( Cum o sădevin oare Laltă persoanăM( u cred că pot face asta. "aul o sărută pe creştetul capului ei cu codi#e.

$ +tai liniştită, îi âmbi el. * să 4e bine. $ *are o să 4e, "aul( *c0ii ei îi trădau panica. $ 3oată lumea simte aşa, la premieră, ise el blând. * să 4m cu tineaici, să te a!utăm să treci prin asta, 'éonie. u eşti sinură. HacOues va 4acolo, în fosa orc0estrei - o să&l po#i vedea - prietenii tăi sunt în sală. Cura!,fata mea8



Fi făcu semn cu mâna, când se îndreptă spre uşă, ca să urmăreascăcum se desfăşura spectacolul. i lui însuşi îi trebuia cura!, se ândi el cuteamă. +pera că ea va reuşi. Cabina era plină cu :ori - rămei de tranda4ri albeni, de la Caro şiAlp0onse, uriaşe buc0ete de :ori cu miros de vară, de la "aul, şi camelii

delicate de la HacOues - c0iar şi avocatul ei îi trimisese tranda4ri. "arfumul lorumplea camera dacă înc0idea oc0ii, îşi putea imaina că se a:ă într&orădină. )ra un sinur parfum care le domina pe celelalte, c0iar mai puternicdecât cel al cameliilor venea de la o creană de iasomie care sosise doarcâteva minute mai devreme. +tătea în fa#a ei pe măsu#a de toaletă, împreună cu un bilet. +crisul familiar, sever şi neelaborat, se distinea pe0ârtie. Fl mai citi o datăE Lu te&am uitat, 'éonieM. )ra semnat simplu,=onsieur. "aul apăru din nou în uşă. $ ) timpul, 'éonie8 spuse el. )a inspiră adânc şi, cu o ultimă privire în olindă la femeia care nu era

ea, se întoarse spre el. $ +unt ata8 spuse ea, ridicându&şi bărbia cu aroan#ă. "aul avusese dreptate, publicul o aştepta cu interes, dornic să oărească pentru prima oară pe amanta celui mai boat om din "aris. )aaştepta în culisele scenei, când HacOues dădu semnalul, luminile sceneiscăură şi muica începu. Aminteşte&#i de 'oulou, îşi şopti ei înseşi, când îşi îndreptă spinarea umerii înapoi şi în !os. Arată&te, îi spusese ea. Apucă strânslan#ul animalului, înfăşurându&l în !urul înc0eieturii mâinii şi, cu panteramerând alături de ea, intră cu aroan#ă pe scenă. +pectatorii rămaseră cu ura căscată când ea se întoarse spre ei,provocându&i să o privească - pe această 4in#ă e6otică - diferită de ei, mai

mărea#ă, mai puternică. "isica cea uriaşă stătea culcată la picioarele ei, iarre:ectorul c0i0limbariu le încercuia intim, când ea îşi ridică bra#ele,permi#ându&le micilor cristale care formau mânecile tunicii ei să se întindă caun evantai 4n auriu. Irmă un murmur de comentarii, aplaue din staluri şităcerea admira#iei uluite de la balcoane. )i nu ştiau la ce se aşteptaseră, daroricum nu la asta asta nu era doar o fată drău#ă, care a reuşit cu reu, sausărmana tânără mamă nefericită, sau amanta umilită, înlăturată, a unuibărbat nemilos. Asta era o 4in#ă din altă lume. )a începu să cânte, un cântecel blând al unei femei îndrăostite,despre cum îşi iubea bărbatul, cum îi plăcea să&i atină pielea, cum se sim#eacând el era culcat lână ea şi o #inea în bra#e.

Alp0onse se uită repede la public. )rau transporta#i, apleca#i în fa#ă casă&i prindă cuvintele - ascultând nuan#ele şi sensurile ascunse - captiva#i devocea ei !oasă, aspră, :arant se6uală. Re:ectorul se stinse când se termină cântecul ei, luminându&i apoi doarcapul înclinat. i începură aplauele, mai întâi uşor, căpătând for#ă pemăsură ce oamenii îşi recăpătau su:ul şi se alăturau, murind apoi în tăcerecând HacOues trecu la numărul următor şi re:ectoarele devăluiră şasenubieni uriaşi, păind o canapea de bron. +tăteau în picioare, to#i având



peste un metru opteci, oi, doar cu o până aurie leată, în stil eiptean, în !urul şoldurilor, cu piepturile nere, masive, strălucind sub re:ectoare, şi cumuşc0ii abdominali încorda#i, care tremurau când se mişcau. 'éonie umblacu pas maiestuos în arenă, cu picioare luni, eleante, ca ale panterei, întimp ce cânta al doilea cântec, ritmul barbar latin al acestuia subliniind

cuvintele de tenta#ie fa#ă de fructul oprit, atrac#ia fa#ă de interis2 =aroc ştia, bineîn#eles, că era ea, dar era o parte a ei despre care nuştiuse că e6istă. +pectatorilor le plăcea, nu&şi puteau lua oc0ii de la ea, îiurmăreau 4ecare mişcare, de parcă voiau să şi&o imprime în minte pentrutotdeauna. Işa dinspre foaier se desc0ise în spatele lui şi o siluetă sestrecură repede înăuntru un întâriat se îndoia că acum va mai ăsi un loc./ărbatul se spri!ini de perete, urmărind totul. Fn întuneric, i se păru cevafamiliar, văând silueta respectivă, umerii aceia la#i. +cena se lumină şi elări pro4lul puternic era =onsieur. +e uita 46 la scenă, fără să&i mai pese denimic, în afară de ea. De ce era el oare aici( 7a încerca, oare, să o vadă dupăaceea( =aroc spera că nu. Ar însemna doar neplăceri.

Aici, în întuneric, era aproape ca şi când ar 4 fost sinur cu ea. )raaproape de el, doar la câ#iva metri, pe scenă. 3unica sub#ire, aurie, străluceasub re:ectoare, bucă#elele de cristal :uturând în !urul curbelor trupului ei,atinând&o ca o limbă caldă. )ra frumoasă, tulburător de se6uală. "entru el,nu era o străină. Asta era acea 'éonie pe care o ştia doar el. )l devenisupărător de conştient de e6isten#a publicului, când aplauele şi uralelerăsunară în teatru pătrunând în visul lui. u era drept, oamenii ăştia n&artrebui să 4e aici lucrul acesta trebuia reervat doar pentru el. u ştiau ei,oare, că ea era a lui( <urios, se întoarse să plece, nu putea suporta aceastăe6punere a femeii pe care o iubea. Dar nu putea face asta, nu putea s&opărăsească - trebuia să stea până la capăt. i apoi( Fşi aminti scena cu =arie&

<rance, c0iar înainte de a pleca. )a câştiase runda asta, dar el nu era încă învins. * va ăsi pe Amélie. i atunci, 'éonie va veni înapoi la el. Fşi 46ă dinnou aten#ia spre scenă adăpându&se cu preen#a ei ca un călător însetat într&o oaă. =ăcar acum va şti mereu unde se a:ă cu pre#ul unui bilet putea să ovadă oricând dorea - era un punct de pornire. =aroc îl urmărea pe =onsieur cum o privea pe 'éonie, amintindu&şicum arăta odată - un bărbat înalt, aroant, civiliat, întotdeauna în0e#at depoliticos, întotdeauna controlat. Când a început, oare decăderea lui 4ică(*dată cu 'éonie( +au înainte de ea - mai la începutul vie#ii lui( <usese oareatât de cătrănit de femei încât sim#ea nevoia să le tratee cu dispre#, sau'éonie îl mânase la fapte înroitoare( +e ucisese din caua ei, se umilise din

caua ei uită&te la el acum, aici, în teatrul acesta, înfruntând riscul de a 4recunoscut de mul#ime, doar ca să o ărească p ea. u putea să renun#e laea8 )ra cu adevărat un bărbat obsedat. Iltimele acorduri muicale se înc0eiară, se făcu linişte, iar 'éonie şipantera priveau spre public cu oc0i identici ca de topa. +tătea fără săâmbească, în timp ce publicul se ridică în picioare şi teatrul răsună destriăte de bravo. 3ranspira#ia i se prelinea rece pe spate, de oboseală saude teamă, nu ştia. +e sim#ea amor#ită. "antera se mişcă, neliniştită, pe lan#,



iar ea se aplecă şi îi mânâie capul 4n, neru, sim#ind&o cum pulseaă,torcând omotos. tia că nu trebuia să se teamă de creatura asta, era opisică şi ea o iubea. +e aduceau buc0ete de :ori la scenă şi, privind în !os,prinse oc0ii lui HacOues. )l îi âmbi încura!ator şi, brusc, se sim#i din nounormal. +e terminase. >âmbi în !urul ei, surprinsă, când publicul ceru bis. +ă

4e oare adevărat( <usese într&adevăr bine( 90ea#a se topise în venele ei, numai putea cânta. )ra din nou 'éonie. Fşi scutură capul cu pene, râseomotos când uralele crescură în intensitate şi ieşi plutind din scenă, pepicioare încăl#ate în sandale, cuprinsă de un val de bucurie, şi cu pisica ceamare merând alături de ea. "aul o strânse în bra#e şi o sărută, în timp ce dansatorii şi muncitorii dela scenă ibucniră spontan într&o rundă de aplaue. $ =inunat2 ai fost minunată, 'éonie. )u am ştiut dintotdeauna. ampania la rece aştepta în cabina ei, când ea îşi scoase de pe capbanda de aur şi se lăsă obosită pe tronul auriu. HacOues năvăli pe uşă, fa#a luislabă, tânără, luminată de emo#ie, plin de fericire pentru succesul ei. )l

înenunc0e dramatic şi îi sărută picioarele oale. $ 'éonie /a0ri, ai fost uluitoare2 mult mai bine decât la oricare dintrerepeti#ii. Ce s&a întâmplat( De unde a venit totul( )a râse. $ u ştiu. ici măcar nu ştiu ce am făcut deosebit. "resupun că amdevenit cealaltă persoană, cea pe care o dorea publicul. $ *rice a fost, a fost straşnic, spuse "aul, ridicând pa0arul în cinsteaei. Ai avut succes. )a âmbi şi sorbi minunata şampanie, oboseala părăsind&o. $ Dar datorită #ie, "aul. i #ie, adăuă ea, sărutându&l pe HacOues îndelun, în timp ce "aul privea âmbitor. Ce m&aş 4 făcut fără tine(

Cabina se umplu brusc de prieteni. Caro se repei la ea, râând şiplânând, şi o îmbră#işă. Alp0onse o #inu aproape, mânâind&o pe păr deparcă ar 4 fost un copil care trebuia încura!at, iar =aroc o luă în bra#e şi ostrânse, râând împreună cu ea pentru triumful ei. Reporterii încercară să 4eprimi#i în cercul fermecat din cabină, dar au fost #inu#i departe cu fermitatede către panici. 'éonie se duse după paravanul Coromandel - un cadou de la"aul - ca să se sc0imbe. "etrecerea avea loc la 7oisins, scena multor triumfuri şi bătălii ale ei, unrestaurant în care nu mai intrase de ani de ile. Când o întrebase Alp0onse, ise păruse că era unicul pe care&l putea alee. Dacă spectacolul ar 4 fost undeastru, 7oisins ar 4 reconfortat&o în pernele lui de catifea, iar dacă ar 4 fost

bun, nicăieri în altă parte nu s&ar 4 sim#it mai bine. Râsetele şi vorbele cureau odată cu şampania, în timp ce ea se uita înolindă şi Hulie îi scotea penele din păr. "urta o roc0ie favorită, una dintrepu#inele pe care le păstrase din vremurile trecute, pentru că, întâmplător, sea:ase la 0an. )ra de culoarea ametistului, plisată, ca şi costumul ei de pescenă. * lea de ea o amintire. =onsieur o alesese el însuşi în aceadiminea#ă însorită la Cannes, când lumea devenise, brusc, din nou, minunatăpentru ea. )ra o idee perversă s&o poarte acum, deşi nu se ândise la asta -



mai avea una nouă, specială, care aştepta în dulap. Dar se sim#ea atrasă deasta. Fşi prinse în !urul taliei cordonul de aur de la Cartier şi începu să&şiscoată mac0ia!ul, înlăturând cu cremă 4in#a e6otică de pe scenă, până fu dinnou ea însăşi. )ită când apăru în fa#a propriilor ei oc0i îi plăcea să seascundă în spatele acestei noi persoane căci îi permitea să 4e doi oameni în

acelaşi câmp - la fel ca +eP0met. i, în fond, nu era ea oare ca +eP0met,prote!ându&i pe cei pe care îi iubea, şi teribilă împotriva duşmanilor ei( 'éoniese cutremură amintindu&şi de =onsieur, amintindu&şi de ce făcea asta,amintindu&şi de =arie&<rance şi de Amélie - vai, Amélie. - poate într&o bună iam să te am din nou cu mine, dar 4ecare an care trece te îndepărteaă totmai mult de mine şi te apropie de propria ta familie. Curând, va 4 prea târiu.+e uită, tăcută, în olindă. Caro îi atinse umărul. $ Ar trebui să âmbeşti, nu să stai aici şi să 4i tristă. )a îi prinseseprivirea în oc0i. Fn fond, continuă ea cu veselie, în seara asta totul e în reulă.=ai mult decât atât, e minunat.

'éonie râse, iar HacOues veni şi o luă de bra#. $ Atunci, 0aide. +ă merem să sărbătorim. =ul#imea se înrămădea la intrarea artiştilor, făcând trecerea aproapeimposibilă, încercând să o mai ărească o dată, să o atină. 'éonie seretrase, alarmată, iar HacOues şi "aul se aşeară protector în fa#a ei, pânăreuşiră să&şi croiască drum liber. $ 'éonie, 'éonie, striau spectatorii, iar ea se uită înapoi la ei, uimităce mai voiau, ce mai putea să le dea( $ >âmbeşte&le, îi şopti "aul la urec0e, fă semne cu mâna, striă&leceva2 orice2 Asta&i tot ce vor. )a făcu esturi cu mâna şi âmbi ascultătoare, prinând privirea unei

fete tinere - tânără cum fusese şi ea. /rusc, ea în#elese ce anume voiau,amintindu&şi acele plimbări sinuratice prin "aris în după&amieile deduminică, pe când avea şaispreece ani şi sim#ea că nu apar#inea nici unuiloc, că totul se petrecea în altă parte şi că dorea să ăsească locul acela.<etele astea credeau că&l ăsiseră. 7oia să le spună că totul nu e decât oiluie, nu e realitate. 7estea se răspândise de!a în tot "arisul, iar cei de la 7oisins erau dornicisă salute o vec0e clientă - şi o nouă stea. ampania Roederer Cristal aştepta,la fel şi icrele nere şi ouăle de prepeli#ă şi struurii umplu#i cu brână şisomon şi sparan0el - toate lucrurile care îi plăcuseră aici. /ineîn#eles că lami!loc erau Alp0onse şi Caro. )i au vrut ca totul să 4e perfect. 7oia bună o

cuprinse din nou, când începu să se bucure de petrecerea ei, acceptândfelicitări de la oameni total străini care veneau să&i strână mâna, încon!uratăde c0elneri ata să&i îndeplinească dorin#ele - şi cu HacOues alături de ea, sesim#ea minunat. Aşteptară primele edi#ii ale iarelor, dornici să vadă ce aveau de spusoamenii de presă. HacOues i le citi, dar ea văuse de!a âmbetul de pe fa#a lui"aul.



$ )i spun că ai avut un triumf, ise el, aşteptând o reac#ie pe c0ipul ei înri!orat. 'éonie îşi dădu capul pe spate, râând. $ u e oare o icală, HacOues, că L3riumful se naşte din nefericireM( )ra obosită dar mul#umită, când părăsiră restaurantul împreună, dornici

de aer curat. oaptea se transformă în cenuşiul prăfos al orilor, în timp ce eimereau pe stradă, încon!urându&se cu bra#ul unul pe celălalt, niciunul dintreei neobservând automobilul mare al lui De Courmont, parcat peste drumeamurile întunecate făceau ca ocupantul să nu 4e văut. Când ei dispărurădupă col#, motorul reveni la via#ă şi maşina cea mare coti, făcându&şi drumulsolitar, înapoi, la ;nsula +aint&'ouis. Capitolul ? ;sabelle trecu prin rădini spre restaurantul ei, "avilionul d’Aureville,construit pe un teren alăturat vilei ei, astfel încât era cu fa#a la mare. Amélie#opăia înaintea ei, mirosind cu entuiasm bria oceanului cele două pisici aleei, <ido şi =inou, alerau după ea ca doi câini 4deli. ăvălind în bucătărie

înaintea bunicii ei, Amélie aruncă o privire în !ur să vadă ce bunătă#i seputeau căpăta luă o mică tartă cu fructe, râând când observă încruntareaindulentă a lui Celestine. După părerea lui Celestine, Amélie nu putea facenimic rău, întotdeauna e6ista o pră!itură în plus pentru ea şi pentru Roberto."e Dieo nu&l plăcea era un băiat antipatic, întotdeauna î#i âmbea în fa#ă iarpe la spate se strâmba. 'ui Amélie îi plăcea să se ducă la restaurant. Arăta ca o frumoasă casăde vară, octoonală, cu un acoperiş ascu#it la mi!loc şi cu uşi din sticlă caredădeau spre terase cu copertine albastre, pentru a se putea lua masa deprân afară sau pentru a lua cina la lumina lumânărilor, în serile liniştite devară. <e#ele de masă erau de un frumos acvamarin, având deasupra altă fa#ă

de masă albă, proaspătă, iar tacâmurile, cumpărate la Cristo:e în <ran#a,erau rele şi simple. )ra o cameră foarte plăcută, se ândi Amélie, îndreptând un cu#it în trecere, şi trecând cu deetul peste o uriaşă preentarede fructe şi inspirând parfumul imenselor coşuri cu :ori proaspete nu era demirare că oamenilor le plăcea să vină aici. Deşi pisicile ei nu aveau voie în restaurant, erau binevenite înbucătărie, unde întotdeauna ăseau ceva resturi, şi ea fui înapoi să le ia deacolo. Roberto avea să 4e curând acasă. oua lui locuin#ă era aproape de alor - e6act pe nisipoasa Avenida Atlantica. +ebastiăo o vău venind, cu părul fâlfâind în toate direc#iile, sărind la4ecare al patrulea pas, picioarele ei luni parcurând drumul repede.

$ Amélie8 )l îi făcu semn cu mâna. Ce&ai ice de un înot( $ u acum, striă ea ferindu&şi oc0ii de soare. 3rebuie să&l ăsesc peRoberto. *are nu asta făcea întotdeauna( se ândi el îndreptându&se prinrădină spre pla!ă. Fi va lipsi, când va pleca în <ran#a nu&şi putea înc0ipuivia#a fără Amélie. * iubea cu adevărat, dar <ran#a însemna promisiunea uneinoi vie#i pentru el, cu acces la cei mai buni profesori în domeniul pe care şi&lalesese, ar0itectura. Inde se poate studia mai bine decât în )uropa( 7a



vedea, în sfârşit, acele minunate palate ale Renaşterii din ;talia, castelele şibisericile din Anlia şi marile catedrale ale <ran#ei. i, bineîn#eles, "arisul8 Dieo /enavente se prefăcea că nu ascultă, în timp ce Roberto vorbeacu Amélie într&un col# - ea spusese că are să&i încredin#ee un secret. /uelelui Dieo se curbară în timp ce o urmărea încă nu ştia că nu putea să

câştie( Roberto era prietenul lui, prietenul lui special erau nedespăr#i#i laşcoală - şi acasă. Doar când era primpre!ur, apăreau probleme - când erausinuri, Roberto era altfel, mai uşor de convins, întotdeauna ata să accepteceea ce suera el. Ai avea o surpriă pentru micu#a Amélie. )l se îndreptă,nepăsător, un băiat brunet, atrăător, de treispreece ani, cu un trup îndesat,musculos şi oc0i imenşi verui sub sprâncene nere, dese. Amélie îl urmări cu coada oc0iului. Ce mai preătea, oare( De obicei,nu o lăsa sinură cu Roberto. $ Iite, spuse sco#ând o pră!itură turtită din buunarul şortului, ampăstrat asta pentru tine - e de la Celestine, din care&#i plac. Roberto şterse praful şi 4rele de a#e de pe ea şi îi oferi şi ei să uste.

$ u, mul#umesc, spuse ea, îndepărtându&se. ) toată pentru tine. +e uită în !urul fântânii, băându&şi repede capul în !etul ei de apărăcoroasă, scuturându&şi picăturile din păr ca un că#el. $ Roberto8 $ =m( mormăi el terminându&şi repede pră!itura. $ Inde crei că s&a dus Dieo, oare( $ u ştiu, era aici acum un minut. Amélie era neliniştită. Dieo preătea ceva, sim#ea asta. Iitându&se în !ur să se asiure că nimeni nu era pe aproape, Dieoscoase săcule#ul pe care îl ascunsese în spatele uşii ra!dului. 9urasăcule#ului era strâns leată cu o sfoară şi îl #inu cu aten#ie, departe de trupul

lui. <ido şi =inou leneveau lână peretele ra!dului, la soare, uitându&se la elcu oc0i somnoroşi. $ 7ino aici, <ido, o c0emă el, bătând cu un bă# în pământ. Aici, feti#o82 vino să vei ce am aici. )ra tipic pentru Amélie, se ândi el cu dispre#, să&i dea unei pisici numede câine, şi încă unul masculin. $ Aici, feti#o, o îndemnă el. ;ntriată de bă#ul care bocănea, pisica se mişcă, precaută, spre el.Dieo o apucă repede de ceafă, trecând o bucată de sfoară prin arda ei, cas&o #ină. Apoi, vesel, desfăcu săcule#ul şi îl aruncă !os. In şarpe sub#ire,neru, se strecură din desc0iătură, cu limba mişcătoare, dând din cap

clătinat, căutându&l pe cel care îl prinsese. Dieo aruncă pisica ce se bătea în fa#a şarpelui şi se dădu repede înapoi, când şarpele îşi aruncă veninul înaer. 3ârându&se, <ido se uită 46 la reptilă, mişcându&şi coada încet. $ 5aide, murmură Dieo, îmboldind&o cu bă#ul. "isica se dădu iar înapoi. Dieo împinse bă#ul lui cu e6asperare spre pisică, e6act când Amélieşi Roberto dădeau col#ul. Când Amélie #ipă, şarpele se mişcă din nouaruncându&se spre pisică aceasta sări înalt, muşcându&l tare în spatele



capului, aproape tăindu&i&l. +tând apoi pe picioarele din spate, <ido se uita,uluită, la şarpele care se bătea pe !os. +ebastiăo veni în fuă de după col#, speriat de #ipetele înroite ale luiAmélie. Fn#eleând scena dintr&o privire, îl apucă de bra# pe Dieo, răsucindu&i&l la spate.

$ +pune&mi imediat, ce se întâmplă, ise +ebastiăo amenin#ător.Adevărul, Dieo8 $ Am văut şarpele, urlă Dieo, când +ebastiăo îi ridică ceva mai multbra#ul. Am încercat să&l îndepărte de pisică. Am bănuit că o s&o atace. $ i de unde a apărut şarpele, Dieo( $ u ştiu8 $ Atunci, nu cumva din sac( $ u ştiu8 +ebastiăo îi mai suci mâna ultima oară. $ Asta o să te înve#e să mai încerci să omori pisica lui Amélie, spuse el.)ra timpul să cape#i şi tu din propria ta doctorie. )şti un rău şi un laş, Dieo

/onavente. Dacă Amélie ar 4 băiat, n&ai îndrăni să faci ceea ce&i faci ei - amvăut cum cravaşai poneiul ei, ilele trecute. Dacă îi mai provoci vreun neca,am să&i spun tatălui tău - probabil că o să te trimită înapoi la #ară. Dieo era cu adevărat un băiat al oraşului şi amenin#area cu trimitereala #ară era una înroitoare. $ * să&i ceri scue lui Amélie, îi ceru +ebastiăo, cu o priviredeustată, şi spune&i că n&o să mai încerci niciodată să le faci vreun răupisicilor ei. $ Dar sunt siur că n&a vrut să facă asta, +ebastiăo. Roberto sări îna!utorul prietenului său. ) aşa cum a spus el - şarpele era acolo şi el încercasă o salvee pe <ido.

Amélie şedea 0emuită pe trepte, strânând&o protector pe <ido, cândse apropie Dieo. $ Fmi pare rău, Amélie, spuse el uitându&se în !os la piciorul lui. &amsă mai încerc să le fac rău pisicilor tale, î#i promit. Amélie nu răspunse, uitându&se, tristă, când el plecă de lână ei, o4ură sinuratică, îndreptându&se spre întinderea oală a pla!ei. Roberto seuită după el, suferind. +e întoarse înapoi spre Amélie. $ +unt siur că, într&adevăr, n&a vrut să&i facă nici un rău lui <ido,Amélie2 şi, oricum, şi&a cerut scue. )l se uită cu înri!orare peste curte, văând cum dispărea Dieo dupăcotitură, şi nu mai putea suporta.

$ =ă duc după el, ise, luând&o la fuă. Amélie se uită !os, în pământ, luptându&se cu lacrimile. +ebastiăo seuită la ea cu înri!orare. )pisodul era mai mult decât o mesc0inărie. Dieodevenea periculos, nu se putea şti ce va încerca data viitoare şi, orice ar 4,avea să 4e împotriva lui Amélie. $ Iite ce&i8 spuse el, aşeându&se alături de ea şi luându&i mâna mică,aspră, în mâna lui. * să trebuiască să te fereşti de Dieo, când eu n&o să 4uaici. u po#i avea încredere în el.



$ tiu, şopti ea, strânând&o pe <ido lână obraul ei, ca el să nu&ivadă lacrimile. A0, +ebastiăo, aş 4 dorit să nu pleci. "arisul e atât de departe.Ai să&mi scrii( $ Am să&#i scriu în 4ecare săptămână, ise el. "romit. $ ;ar eu am să&#i scriu în 4ecare i, !ură ea. Am să&#i spun totul. A0, te

iubesc cu adevărat, +ebastiăo. )douard d’Aureville se a:a în mi!locul mării întunecate. Irmări, cu unsentiment de panică, cum luminile feribotului dispăreau în 9olful =e6icului întrebându&se cum de reuşise să se bae sinur în această situa#ie. Atuncicând luase feribotul din 3ampa, <lorida, ei uitaseră să men#ionee că +t."etersbur era doar un sătuc şi nu avea debarcader. "ur şi simplu, l&auaruncat peste bord în barca asta mică şi putredă şi i&au arătat spre un malinviibil. $ +unt ece minute de vâslit, îi spusese căpitanul. u te înri!ora în cepriveşte barca8 Irmătorul pasaer din +t. "etersbur o să o aducă înapoi. ) ridicol, se ândi el, aran!ând vâslele. Dacă am supravie#uit în

Amaon, să mă ia naiba dacă o să mor aici. /ăă vâslele în apă şi ascultă. 3rebuie să 4 vâslit de cel pu#in douăecide minute, iar căpitanul isese că nu&s decât ece. Dar, oricum, era în =e6ic.Câteva minute în plus sau minus nu mai contau. <lu6ul părea să se sc0imbe, sim#ea cum creşte, apoi, în cele din urmă,aui sunetul valurilor care se spar de mal. Aproape în acelaşi timp, văuluminile, clipind şi mişcându&se peste valuri şi se îndreptă spre ele, a!utat de:u6, şterându&şi de pe frunte transpira#ia de uşurare şi de teamă, când leăbarca la micul debarcader de lemn, iar picioarele lui tremurânde dădură dinnou de pământ solid. +e a:a acolo pentru că auise că 5enr <laler, petrolist şi antreprenor

de căi ferate, voia să devolte acest stat tânăr, din care unele păr#i erau încă în stare de sălbăticie. Din caua so#iei lui bolnave, <laler fusese obliat să&şipetreacă iernile în +t. Auustine şi descoperise plăcerile climei ideale cât şilunile pla!e bătute de vânt ale Atlanticului. Dându&şi seama de poten#ialul lorca loc de distrac#ie pentru înfriura#ii din ord, el cumpărase calea ferată, oe6tinsese în sud până la =iami şi inten#iona să o prelunească mai departe,până la punctul cel mai îndepărtat - e Gest. )douard trecuse în i&a, neliniştit, prin <lorida, uneori călare şiuneori cu trenul, merând spre )st, prin micile orăşele de coastă Datona şiRocPlede, apoi în !os, spre oraşul adormit =iami, prin ale cărui parcuriatârnau :ori tropicale roşii pe fundalul celui mai curat cer albastru. oul 0otel

măre# al lui <laler se înăl#a de!a şi avea să 4e terminat în curând. )douardştia că va 4 loc pentru mai mult de un sinur 0otel într&un loc ca acesta, iarpământul era ieftin - îşi putea alee o parcelă. )l cumpără o bucată mare depla!ă care se întindea în spate, prin ierburi de dune, până la pietrişul măturatde vânt. Fntr&o bună i, se ândi el, măsurându&l cu pasul, cu satisfac#ia pecare doar pământul lui propriu o putea da unui bărbat, am să construiesc aiciun 0otel care o să 4e mai bun decât al lui <laler - mai bun ca al oricui.



u era uşor să a!uni la e Gest. <eribotul se oprea la eci de insuli#ecare formau coada <loridei, dar călătoria merita să 4e făcută. 7ec0iul numespaniol al oraşului era Cao 5uesco - C0eia de os - numit astfel din cauastâncilor albe de coral, care erau transformate de valuri într&o pulbere 4nă, deculoarea oaselor omeneşti. "ulberea se amesteca în mare, transformând&o

într&un turcoa opac uluitor, iar drău#ul port mic îşi trimitea :ota de pescuitpe această apă lăptoasă, ce aducea ilnic o captură de creve#i şi crabi cucarcasa moale, şi cu tot felul de peşti. +trăile nisipoase din e Gest eraumărinite de trotuare din lemn şi de copaci care făceau umbră, ca şi de casecu fa#ada albă, iar pe dealurile din spate, ascunse între desişuri de manolii,lauri şi portocali, erau vile răcoroase, pastelate, a căror linişte era tulburatădoar de fâşâitul sec al frunelor de palmier şi de #ârâitul ascu#it al reierilor. Cerând o bere rece, )douard privea trecătorii stând pe veranda0otelului +t. Hames de pe +trada "rincipală. Ce rai mai bun de pace şi linişte ar putea ăsi oare, în afară de acesta(7a cumpăra una dintre acele case de pe dealuri şi o va aduce pe Amélie aici

$ * să&i placă. A0, cât de mult îi lipsea. Fi lipsea, îi plăcea când ea i se0emuia pe enunc0i, cerându&i să&i spună vec0ile poveşti, de când el şi cutatăl ei erau doar copii, în castelul din <ran#a. Ineori vorbea, ânditoare,despre mama ei, 'éonie. $ De ce a trebuit să moară, )douard( "usese aceeaşi întrebare, cuaceeaşi triste#e, de mai multe ori. Dacă tatăl meu era un înotător atât debun, de ce nu a putut&o salva pe ea şi pe el însuşi( )l îi răspunsese cu mici minciuni protectoare. 'éonie devenise un mitEfrumoasa tânără mamă, care murise atât de traic împreună cu so#ul ei. Fnmintea lui Amélie, 'éonie era doar o 4ură de vis - aproape ca şi în mintealui. De câte ori se uita la Amélie, îşi amintea de ea. Fi semăna atât de multE

aceeaşi piele ca de piersică, frumoşii oc0i c0i0limbarii şi, bineîn#eles, acelaşipăr de culoarea şampaniei. )douard se uită, fără să vadă, peste marea albastră, spre insulae6otică. 'a distan#ă doar de un drum cu feribotul, era Cuba. /rusc, se sim#ifoarte sinur. Ce&mi trebuie mie, se ândi el cu un âmbet, este draosteaunei femei bune. "oate că atunci voi 4 mul#umit8 Capitolul @ 7erronet oftă cu e6asperare în timp ce căuta printre numeroasele 0ârtiide pe biroul lui =onsieur. 7a trebui făcut ceva, se ândi el cu resemnare eraimposibil să ăseşti ceva printre 0ârtiile astea, în ultima vreme. =ai erau încă0ârtii despre procesul demult încetat, pentru copil - fuseseră păstrate toate.

'uă un document şi se uită la el, uluit. - era un raport în leătură cu opropunere privind unirea a două o#elării. Creuse că 9illes se ocupase detreaba asta, în urmă cu câteva săptămâni. *are nu&i spusese aşa c0iar DeCourmont( "robabil că omul înnebuneşte, ia te uită la masa asta de lucru8 Fmpinse, nerăbdător, teancul de 0ârtii. Cine ştie ce s&o mai 4 pierdutpe&aici( 'ui De Courmont nu&i mai păsa în ultima vreme decât de rapoarteledespre 'éonie şi de căutarea inutilă a feti#ei. )ra obsedat de afurisita aia defeti#ă8 Din caua ei, îşi neli!a problemele de afaceri. De ce nu renun#a la ea -



şi la 'éonie( Desiur, nu pentru că nu avea alte femei. Doamne, e6ista o listă întreaă şi îl costau o avere. Dar era ca un copil care a pierdut o !ucăriefavorită - numai pe aia o voia8 +inurul lucru care îl interesa în oarecare măsură, în afară de 'éonie şi4ica ei, erau automobilele lui - şi, slavă Domnului şi pentru atât8 Cel pu#in pe

astea le păstrase sub controlul său personal - aproape toate celelalte afacerierau deleate altcuiva în ultima vreme, pentru ca el să o poată urma pe eaprin )uropa. Cum pleca 'éonie într&unul din turneele ei, el dispărea pentrucâteva ile ici, câteva colo. "ur şi simplu, nu putea sta departe de ea. A08 Aici era ceea ce căuta - nota cu pre#ul componentelor pentru noualimuină care era proramată să intre în produc#ie în toamna următoare. Cade obicei, cauciucul costa mai mult decât o#elul, mai mult decât aproapeoricare dintre celelalte elemente de pe listă. Cauciucurile alea începeau săaibă un pre# pro0ibitiv. +e ândi la cauciuc un timp, trebuia făcut ceva însensul ăsta - o să discute cu De Courmont, când o să vină. )l avea câtevaidei.

=onsieur stătea în fundul sălii teatrului întunecat, fără să priveascăscena, pierdut în ânduri. +e a:a acolo în 4ecare seară, ca întotdeauna când'éonie era la "aris. +eara asta era ultima din a treia staiune a ei şi, de4ecare dată, ea era şi mai perfectă. )ra supărat pe succesul ei - era mai multdecât un succes, ea devenise un cult, o celebritate. *riunde se ducea, eratratată ca o reină, nu doar în <ran#a, ci şi în întreaa )uropă. /a auise aiun von că urma să plece în America. America8 Cât de des se ruase de el săo ia acolo. ;ar acum, era independentă ea crea moda pe care o urmau al#ii, îicopiau stilul, coafura, aspectul. C0iar şi cea care îl aştepta acum la 5otelCrillon, în apartamentul albastru, avea un păr blond care se mişca în !urulumerilor ei, în acelaşi stil eiptean ca al lui 'éonie.

"lasatorul se uită la el fără interes - bărbatul ăsta era mereu acolo, nuse aşea niciodată, spunea că preferă să stea în picioare. i =aroc îl observă.)l controla în 4ecare seară să vadă dacă era acolo - 'éonie îi cerea asta întotdeauna. i creana de iasomie apărea în 4ecare seară cabina se sufocade mirosul :orilor. Dar, curios, ea refua să le arunce. "rivi la ceas când'éonie intră în scenă, uitându&se la public cu aceeaşi privire provocatoare. Fnseara asta, aveau o întâriere de cinci minute. 3rebuia să vadă din ce cauă.=aroc era manaerul lui 'éonie de trei ani de!a, oraniându&i turneele,coordonând produc#ia împreună cu "aul /ernard, a!utând&o să ăsească noimelodii şi noi scenora4, făcând contractele pe sume tot mai mari, atât deuriaşe acum, încât şi el era uimit că directorii de teatre erau de acord să le

plătească. Dar plăteau - şi se ruau să mai vină. Călătoriseră împreună prin)uropa şi, în curând, vor pleca în America unde, deşi era încă o artistănecunoscută, direc#ia&îi arantase suma substan#ială în dolari pe care oceruse el. )ra emo#ionantE cucerise )uropa, iar acum avea să cucerească'umea ouă8 7ia#a particulară a lui 'éonie, când avea timp pentru ea, era aei proprie, cât se putea de simplă, în contrast cu situa#ia ei în societate. 3ottimpul liber pe care&l avea şi&l petrecea la 0an, refuiul ei fa#ă de public şi depublicitatea care o urmărea peste tot.



)l se uită la =onsieur. * urmărea cu intensitate. )a nu mai vorbise cu elde peste ece ani şi totuşi el continua să vină în 4ecare seară s&o vadă.Clătinând din cap cu uimire fa#ă de for#a obsesiei acestui bărbat, =aroc sestrecură pe uşă, întorcându&se în culise. $ Domnule, tuşi 7erronet, încercând să&i atraă aten#ia.

De Courmont ridică privirea de la birou, obosit. $ Ce mai e, 7erronet( $ Fn leătură cu cauciucurile, domnule2 pentru maşinile cele noi. 7ăaminti#i că am mai vorbit despre c0estiunea asta. "re#ul lor este acum cuadevărat pro0ibitiv. De Courmont se lăsă pe spătarul fotoliului de piele verde şi se ândi laproblemă. )ra adevărat. Costul cauciucului părea să crească de 4ecare datăcând se interesa, iar producătorii urcau şi ei pre#ul în mod corespunător."ro4turile lor trebuiau să 4e uriaşe. $ tiu că ve#i 4 de acord cu mine, domnule, când spun că sumac0eltuită pe cauciucuri pentru automobilul nostru este dispropor#ionată, dar

am o ;dee. Fn preent, nu e6istă nici o cale de a reduce costurile, dar odată cue6tinderea industriei de automobile, poate ar trebui să ne ândim serios sădevenim noi înşine producători - am putea furnia )uropei cauciucuri şiproduse asociate, reducând pre#urile actuale şi, în acelaşi timp, reducândpropriile noastre costuri. )6istă o mar!ă mare de pro4t ce se poate ob#ine.;ată aici nişte cifre, domnule. * să 4e nevoie de pu#ină muncă, desiur, daram făcut nişte cercetări şi cred că, dacă a#i vrea să cumpăra#i cauciuculdirect din /railia - poate c0iar preluând o planta#ie - ar 4 o c0estiune maimult decât viabilă. De Courmont asculta. 7erronet era un om priceput, era loial şi aveainstinctul intriantului, de a ăsi o nereulă într&un contract sau într&o afacere

avanta!oasă. 'uând micul model roşu al noii limuine De Courmont de pebirou, el o plimbă în mâini, plăcându&i liniile netede, lipsa de :eacuri şi deornamente care o stricau pe cea dinainte. Asta era mai sub#ire, mai lună şicu mult mai puternică. Fşi aminti când le dăduse lui 9érard şi lui Armandmicile modele ale primului automobil - nu fusese oare atunci când 9érard se îmbolnăvise atât de rău( +perase că 9érard îl va urma în afaceri, dar el era0otărât să devină ar0itect. Armand va prelua afacerea, lui îi plăceauautomobilele. $ Domnule8 )l se uită în sus. $ Acum, ce mai e(

7erronet se stăpâni. $ Cauciucul, domnule, pentru ro#i. Dacă sunte#i interesat, am ăsitcâteva contracte în /railia, e6istă câteva 4rme care produc cauciucul celbun, "arS, de care avem noi nevoie. 3rebuie să 4e foarte dur şi am în#eles căacesta provine numai de pe malurile de +ud ale Amaonului pe cele de ordcreşte doar tipul LmoaleM. +unt mai multe companii, Aen#ia 5evea /elem,Compania "entamao şi *ro 7el0o, sunt cele mai bune. 7a 4 nevoie să se



meară la =anaus şi să se aran!ee cumpărarea produc#iei dintr&un anotimp între, de la una sau mai multe dintre aceste companii, la un pre# favorabil. )ra o idee bună. "uteau orania o fabrică pe locul de lână depoitulde piese. De Courmont se uită la ceas. 3renul de isa pleca pestecincispreece minute îşi împinse fotoliul, răbit, întinând mâna după 0aină.

$ * să discutăm asta mai târiu, 7erronet. $ Dar2 $ u acum, 7erronet, n&am timp. 7erronet scoase un oftat furios. Asta poate însemna o amânare de încăo lună, c0iar două. De Courmont nu spusese când se va întoarce. Capitolul De data asta, =onte Carlo o salută pe 'éone după voia ei - ca pe ostea, o celebritate, eleanta tânără femeie în mătăsuri de la <ortun şi bră#ăricu smaralde şi cu păr lun, blond înc0is. 'éonie îşi !uca rolul cu aplomb,âmbindu&i mul#imii când umbla prin cainou, amintindu&şi uimirea ei dinacea primă seară când îl întâlnise pe =onsieur, când lumea se dăduse

deoparte ca să&l lase să treacă pe ducele de Courmont cu ea la bra#. Acum,lumea îi făcea loc ei, directorii se înclinau şi portarii o salutau. ;ar la Café de"aris i se re#inea întotdeauna masa ei. Dar faima îşi avea pre#ul ei. =uncise din reu ca să o ob#ină - şimuncise şi mai mult ca să se men#ină - iar via#a ei publică îi lăsa prea pu#intimp pentru plăceri personale. HacOues, nefericit cu pu#inele momente pecare i le acorda din via#a ei ocupată, nu plecase de bunăvoie. ;ar acum, se întorsese la 0an, locul ei favorit, sinură, în camera aceea albă, încănesc0imbată din iua în care se dusese acolo pentru prima oară. "oate doar olampă şi un mic covor, eventual, din când în când, un bărbat2 Ineori, îl ărea pe =onsieur de la distan#ă, în vreun restaurant eleant

sau la cainou - întotdeauna cu vreo tânără blondă la bra#. Dar ea îl inora. )ra întotdeauna uşor să&i evite pe spionii lui =onsieur, când era la 0an.)ra imposibil ca ei să se învârtească pe acolo prea mult şi, oricum, nu puteautrece la nesfârşit prin fa#a 0anului. 9illes îi sc0imba din când în când, dar elştia că ea a:ase despre ei - deveniseră aproape ultima amenin#are, ultimasperan#ă că ea îl va duce la Amélie. )a ştia însă cum să&i evite, când eranecesar. +e treise înainte de ivirea orilor şi era ata îmbrăcată, aşteptând peterasă, când domnul <renard apăru să o conducă la isa. Drumurile eraupustii şi micul oraş alb abia începea să se treească, în momentul când eia!unseră. )l o lăsă la ară, iar ea se răbi pe peron ca să prindă trenul,

ruându&se ca nimeni să n&o recunoască. u era nici o urmă a imainii eieiptene, nici oc0i aluni#i cu albastru, nici părul împletit, nici bi!uterii şitunici de mătase. )ra discretă, într&o roc0ie simplă, de bumbac, şi cu o !ac0etă, cu părul strâns sever la spate şi leat cu o panlică. )ra doar ofemeie oarecare, o femeie frumoasă, cu privirea pierdută. Călătoria cu trenul era lună şi 'éonie deveni neliniştită în cele dinurmă, 4ind incapabilă să citească din cartea ei şi dornică să a!ună mairepede la destina#ie. =aşina o aştepta la ară şi traversară frumoasa reiune



'oire, străbătută de râuri şi punctată de case medievale încon!urate deşan#uri cu apă, în drum spre castelul d’Aureville. +tâlpii emeni de piatră ce:ancau marile por#i de 4er nu mai aveau rifonii, lua#i la plecarea familiei, casă le împodobească noua lor casă. Dar castelul arăta e6act aşa ca atuncicând familia plecase, numai că ocupan#ii erau al#ii.

* căluări#ă cu fa#a rotundă o aştepta la uşă să o salute. * îmbră#işă,veselă şi o conduse în 0ol. $ Copiii vor 4 atât de bucuroşi să vă vadă, doamnă 'éonie, spuse ea.Fntotdeauna aşteaptă cu nerăbdare viitele dumitale. Aceştia se ridicară cu mare omot de pe scaune, când ea intră încameră erau două duini de fe#işoare mici, care îi âmbeau şi îi spuneau încor L/ună iua, doamnăM, aşteptând, ca nişte că#ei în lesă, un semnal deeliberare. $ 7eni#i încoace, le ise ea, veselă, întinând bra#ele când ei alerarăspre ea, emo#iona#i, dorind să 4e primii care primesc sărutările ei, împinându&se, 4ecare vrând să 4e preferatul pe care&l va lua de mână când

se vor duce cu ea la masă. $ /ine, bine, acum 4ecare a fost sărutat - şi e ora de prân. i apoi2 )a âmbi spre fe#ele lor curioase. $ i apoi2 rostiră ei în cor. $ i apoi ve#i primi darurile8 +ora Anes râse. $ &au să mai mănânce prânul acum, spuse ea. &o să&i putem #ine,până când nu&şi văd darurile. $ Acum să vedem, spuse 'éonie, umblând în !urul mesei. Al cui esterândul să stea lână mine de data asta( $ Al meu, al meu, al meu este.

$ i al meu2 Cécile2 $ 7ino încoace, Cécile, şi tu, 7eroniOue2 0ai să vedem cât pute#imânca. )a le tăie carnea şi le încura!ă să mănânce leumele, ascultând,mul#umită, discu#iile despre micile evenimente din via#a lor cotidiană. Doaraici trăia în realitate amintirile ei despre Amélie. ;deea îi venise din senin. /anii începuseră să cură - mai mul#i banidecât creuse că e posibil. <usese şocată, văând castelul d’Aureville scos lavânare - el fusese întotdeauna acolo - familia d’Aureville locuise întotdeauna acolo. C0arles îi spusese asta. i atâta timp cât le mai apar#inea încă, însemna că într&o bună i vor veni înapoi dar acum ştia că nu vor mai

veni nici ei şi nici Amélie. 'éonie nu uitase poveştile pe care i le spuseseC0arles despre copilăria lui idilică era o casă care avea nevoie de copii. DacăAmélie nu avea să locuiască niciodată în castelul d’Aureville, atunci al#i copiitrebuiau să aibă această şansă. Restul fusese simplu. Cumpărase castelul, discret, folosind numeleuneia dintre companiile ei, şi&l transformase într&un orfelinat. Douăeci şipatru de copii, care dintr&o întâmplare nefericită rămăseseră sinuri şi fărăpărin#i, au ăsit aici un cămin, 4ind înri!i#i cu draoste de o ec0ipă de tinere



căluări#e alese pentru tinere#ea lor şi pentru în#eleerea fa#ă de problemelecopiilor, sub suprave0erea blândă şi competentă a sorei Anes. Cel mai miccopil avea acum doi ani şi fusese ăsit pe trepte, o feti#ă abia născută. ; sedăduse numele 'éonie, după patroana lor. ;ar cea mai mare dintre copii aveadoispreece ani, vârsta lui Amélie. 'éonie îi iubea pe to#i.

>iua trecu prea repede, darurile fură împăr#ite - !ucării de pluş şi minisăritoare de cauciuc şi păpuşi şi cai de !ucărie şi trenule#e şi multe căr#i. )raumeie de înăl#at în vânt şi puni colorate cu dulciuri - acestea din urmă datepe ascuns şi cu c0icoteli, în spatele căluări#elor indulente. Călătoria spre casă părea şi mai lună decât la ducere. u era o iodi0nitoare, iar 'éonie ştia că avea nevoie de odi0nă, dar fusese iua cea maifericită pe care o petrecuse, de luni de ile. +e a:a la 0an de două săptămâni - două săptămâni fericite de lenevie -şi aduna for#e pentru turneul din America. =ai întâi, aveau să 4e repeti#iile şiprobele la costume şi cântecele noi şi - a0, un milion de amănunte la care nuvoia să se ândească de pe acum. Deocamdată, dorea să nu facă nimic, să

se plimbe, să lenevească, învârtindu&se de colo&colo, fără să facă nimicimportant. De pildă, îşi usca părul la soare sau aleea leume şi peşte pentrudoamna <renard, la +aint&Hean, sau stătea întinsă pe terasă, după cină, cu/ébé în poală. Apusul era minunat în seara asta, se ândi ea somnoroasă, mânâindu&i blana lui /ébé, uitându&se peste marea care se întuneca, spre oriontulroşu, pătat cu nori liliac0ii. *c0ii i se înc0ideau de!a şi căsca, întrebându&secum de reuşea să 4e atât de obosită aici la 0an. 'a "aris nu era niciodatăobosită poate că acumula oboseala până ce venea aici. $ e culcăm devreme în seara asta, draa mea, spuse ea luând&o pe/ébé sub bra# şi îndreptându&se, somnoroasă, pe terasă spre camera ei.

/ébé se uita de pe pat cum 'éonie îşi împletea părul, aşteptândmomentul când stăpâna ei va intra în aşternut, ca să&şi facă şi ea drum pecuvertură şi să se cuibărească în bra#ele lui 'éonie. Aşa a fost întotdeauna. 'éonie nu&şi putea aminti ce anume o treise. +e ândi că poate pentrucă /ébé încetase torsul, sau din cauă că era straniu de rece( /lăni#a era lafel de moale, capul ei mic era tot alături de al lui 'éonie, pe pernă, dar /ébése pierduse. * ridică şi o #inu aproape, ruându&se ca propria ei căldură să reînvietrupul fără via#ă al lui /ébé, dar /ébé murise, iar 'éonie îşi pierduse cea maiscumpă şi mai iubită prietenă, de#inătoarea secretelor ei, cea cu care împăr#ise necaurile, aducătoarea de râs şi linişt). ; se părea că lacrimile nu i

se vor opri niciodată. 'uând foarfeca, ea îşi tăie capotul de caşmir, locul favorit de odi0nă allui /ébé, şi o înfăşură în faldurile lui moi. 9oli cutia ei din lemn de tranda4r,sculptată, în care îşi #inea bi!uteriile, şi puse trupul mic, nemişcat, al lui /ébé, în acest coşciu. Apoi, luă cutia în rădină şi o înropă în locul unde stătuseră întotdeauna împreună să privească oceanul şi păsările şi cerul. )a plantă unpom pe locul acela, un păr care va în:ori în 4ecare primăvară şi care va 4 întotdeauna o parte din /ébé.



3urneul a fost amânat. u putea lucra. )ra neatentă, distrasă, moale,fără enerie. $ * plâne pe /ébé, îi spuse =aroc lui Caro, în timp ce se uitauamândoi la ea, nea!utora#i. $ 3rebuie să&i ăsim altă pisică. * pisicu#ă2 de aceeaşi rasă.

$ Dar n&am văut niciodată una ca /ébé, nicăieri în altă parte2 eraatât de mică şi maronie. u ştiu de ce rasă era, =aroc. $ Am să a:u, promise el. Am să&i ăsesc altă pisicu#ă. u pot suportasă o văd aşa. Fi trebui o lună de căutări intense nimeni de pe Coasta de Aur nu ştiade pisici de soiul ăsta de unde apăruse /ébé era un mister. +e duse maideparte, în interiorul #ării, ândindu&se că venise de la vreo fermă, sau de pedealuri, dar nimeni nu ştia. 3rebuia să ăsească un specialist. Doamna5ermione era specialistă. Avea cincispreece pisici şi în#elese imediat cecăuta el. $ Astea sunt pisici din mun#ii elve#ieni, îi spuse ea, de parcă ar 4 fost

surprinsă cum de întreba aşa ceva. 'e ăseşti sus, în Alpi, c0iar la rani#ă. Fnlocul dumitale, aş căuta în apropiere de Annec. =aroc a făcut această călătorie obositoare cu draă inimă, sperând că,la capătul ei, va a:a o nouă /ébé. 'a Annec primi însă altă informa#ieE e6ista un mic lac, imediat dupărani#ă, nu era mare lucru acolo - câteva ferme, câteva vile - dar era posibilca acolo să aibă pisicile alea mici, maronii. +e plimbă în !urul lacului, dorind să 4 avut timp să se bucure de aerulrece, proaspăt, cu miros de eucalipt şi pin, îndreptându&se spre ferma de lamarinea unei pa!işti împestri#ate cu :ori albastre şi albene, auind sunetultălănilor. Când a!unse la lăptăria unde so#ia fermierului se ocupa cu bătutul

untului, aproape că se împiedică de o pisicu#ă mică, maronie. +tătea pespate, mişcându&şi prin aer lăbu#ele cu perni#e ro. 9ăsise pisica lui 'éonie. )ra doar cu o nuan#ă mai înc0isă decât /ébé şi ceva mai desc0isă peburtă şi sub bărbie, dar avea acelaşi cap triun0iular şi oc0i oblici albeni şiera la fel de moale. +e cuibări în bra#ele lui 'éonie, de parcă apar#inea loculuiaceluia, torcând încreătoare. 'éonie nu creuse posibil să iubească o pisică,după /ébé, dar asta era ireistibilă. $ 7ai, =aroc, cum aş putea să&#i mul#umesc vreodată( $ u&i nevoie, ise el cu un âmbet. =i&e de a!uns că eşti fericită. $ &am s&o uit niciodată pe /ébé. )l se aşeă lână ea şi îi luă mâna.

$ ici nu trebuie, spuse el, dar asta este alta2 o pisicu#ă ciocolatie. iuite, de!a te iubeşte. 'ăbu#ele mici îi frământau bra#ul drăăstos, şi 'éonie âmbi printrelacrimi. $ C0ocolat, spuse ea, aşa o va c0ema. +inurătatea fără /ébé fusese de nesuportat, camerele de la 0an i sepăruseră oale fără preen#a ei ponaşă, terasa era tăcută fără ârieturile



lăbu#elor ei, iar patul era trist fără reutatea ei mică, liniştitoare. * strânse înbra#e pe noua ei pisicu#ă vor 4 prietene. Capitolul T +ebastiăo de +antos era bucuros că venise la "aris. Fi plăcea totul acoloEvia#a străii cu cafenele, terase şi bistrouri, acele bal musette unde puteai

întâlni fete şi puteai dansa şi bea pu#in, şi spa#iul desc0is de la /ois şirădinile 'u6embour şi podurile şi buc0iniştii de pe c0ei, unde puteai ăsiminunate căr#i vec0i, pe câ#iva bani. )ra fericit, cufundat săptămâni întrei îndesene şi sc0i#e şi cercetând clădirile vec0i şi contemporane, care făceau caobiectul studiilor lui de ar0itectură să 4e viu, în sfârşit. +e bucura delibertatea pe care o avea, departe de restric#iile casei şi ale familiei, trăind înoraşul cel mai fascinant din lume, în compania noilor săi prieteni. 'ocuin#a lui era într&o clădire vec0e, dărăpănată, de piatră, care dădeaspre o curte pietruită, păită de o portăreasă apriă, care urmărea cu oc0i devultur ca nu cumva bărba#ii tineri să aducă fete acolo. 3otuşi, faptul că ea erasurdă de&a binelea şi că dispărea în 4ecare seară la opt, înc0iându&se în

apartamentul ei, luând cu ea o sticlă de băutură, permitea ca apartamentullui să 4e locul multor petreceri omotoase, ca aceea pe care o avusese cu oseară mai înainte. +e ridică din pat, îşi trecu mâinile prin părul des, drept, blond, şi o pornicăscând spre fereastră o desc0ise, ca să lase să pătrundă aerul proaspăt dediminea#ă. ;n0ală adânc. 9érard mai dormea încă pe canapea. $ 5ai, treeşte&te, striă el. =i&e foame. $ If8 fu sinurul răspuns. +ebastiăo râse. $ =ă duc la DUme să iau micul de!un. 7ii şi tu(

$ /ine2 cred că da. 9érard ieşi mormăind de sub pături, clipind din oc0ii lui albaştri, lasoarele luminos al dimine#ii. $ Cum po#i să mai mănânci, după noaptea trecută, spuse el, uitându&se cu deust la şirul de sticle oale de vin de pe masa pătrată. Inde suntceilal#i( +ebastiăo ridică din umeri. $ Dacă te referi la fete, ele au plecat înainte ca draonul să setreească2 sunt înroite de ea. $ 3rebuie neapărat să&#i sc0imbi apartamentul, +ebastiăo, spuse9érard râând. Cum po#i să te împaci cu femeia aia bătrână care se

amestecă în treburile tale( $ Fmi place aici. Fmi place această clădire vec0e2 mi se potriveşte.*ricum, 0ai să merem. =or de foame. 9érard de Courmont era tot atât de brunet pe cât era +ebastiăo deblond avea păr castaniu înc0is, aproape neru, oc0i de un albastru înc0is,care păreau că văd mai mult decât inten#ionai să&i ară#i şi o fa#ă 4nă, cu oaseputernice, cu o oarecare aroan#ă în pro4l. Fl cunoscuse pe +ebastiăo launiversitate şi, cu toate că era cu un an mai mare, cei doi au devenit curând



prieteni. )l locuia practic în apartamentul lui +ebastiăo, preferând libertateaacestuia în locul casei familiei. $ =ai bine te&ai duce acasă săptămâna asta, spuse +ebastiăo, citindu&iândurile mama ta o să se înri!oree. $ +tă la #ară, ma!oritatea timpului, în ultima vreme, şi n&are importan#ă

prea mare dacă sunt sau nu acolo. $ i tatăl tău( +ebastiăo era curios. 9érard ridică din umeri. $ Cine ştie( Cred că îşi petrece cea mai mare parte a timpului lafabrică cu desenatorii - vor să scoată o nouă maşină&sport anul acesta. u voia să se ândească la tatăl lui, îl vedea rareori în ultima vreme şi,când îl vedea, se sim#ea vinovat că nu intră în afaceri. 3atăl lui trăise întotdeauna via#a cum a socotit de cuviin#ă - la fel va face şi el. Alerară împreună în !os, pe scară, striându&i un vesel Lbună iuaMbătrânei în roc0ie neară şi 0ete, ce şedea în curte tricotând altă îmbrăcăminte, tot neară.

$ 5ei, striă ea, ai o scrisoare. )l se uită la plic. $ 3rebuie să 4e iar de la Amélie, spuse el âmbind. Fi plăcea să primească scrisorile ei. $ Ce o mai 4 făcut de data asta( âmbi 9érard. +crisorile lui Améllieerau o mare sursă de distrac#ie. )a îi scria mereu lui +ebastiăo epistole luni,cu amănunte ale activită#ii ilniceE călăritul împreună cu Roberto şi )douardde&a lunul pla!ei, cum au fost prinşi de furtună afară, la /arra de 3i!uca,plictiseala e6amenelor de la şcoală, întâmplări cu <ido şi =inou, şi lupta eicontinuă cu Dieo /onavente. )a ilustra aceste luni poveşti cu mici desenecu portretul ei, o fată cu fa#a rotundă, părul vâlvoi şi picioare sub#iri în şort de

băiat, âmbitoare sau furioasă, sau stând în cap - asta doar ca să&#i aminteşticum arăt, scria ea. 'a DUme era linişte şi s&au aşeat afară. 9érard comandă o cafea, întimp ce +ebastiăo desc0ise scrisoarea. >âmbea în timp ce o citea, trecându&i&o, paină cu paină, lui 9érardE de data asta, avea necauri. Fntr&o i foartecălduroasă, îşi tăiase părul, forfecându&l urât deasupra urec0ilor, iar ;sabelle,supărată, o dusese la coafor la 5ellot, unde i&l aran!aseră în bucle scurte,care stăteau lipite de cap. )ra mul#umită, spunea ea, pentru că acum arătamai mult ca Roberto, dar sărmana bunica plânsese pierderea frumosului eipăr şi adunase şuvi#ele roase, lucioase, pe care le&a împletit în coi, ca să lepăstree. Fn curând o să&i treacă supărarea, adăuă ea, pentru că e tare

ocupată cu planurile ei de e6tindere a "avilionului, ca să&l transforme într&unmic 0otel. Ineori nu o pot crede pe bunica, şi nici ea sinură nu poate. +e !ură că era menită să facă parte din bur0eie. ; s&ar 4 potrivit să 4e doamnade pe scaunul înalt din spatele maşinii de înreistrat, într&un bistrou. +e plânea că Roberto considera că era prea autoritară şi îi desenase omică imaine a ei, cu col#urile urii lăsate în !os, şi o alta cu fa#a cu unâmbet lar, unde îi scria despre masa ei de iua de naştere, la "avilion, şidespre uriaşul tort îmbrăcat în a0ăr şi cu douăspreece lumânărele. ;ar



acum, abia aştepta să plece la e Gest din nou, cu )douard îi plăcea acolo,mai ales să meară la pescuit cu barca şi apoi să ătească seara, pe terasă,ce au prins, pe un rătar care scotea fum - de data asta merea şi Roberto.Dieo era furios. 9érard respiră adânc şi râse - propoi#iile şi ândurile lui Amélie

cureau într&o linie continuă, lăsându&l pe cititor fără su:u, dar amuat. $ =or de nerăbdare să crească, spuse +ebastiăo. $ >ău( De ce( $ Ca să mă pot îndrăosti de ea, răspunse el cu un âmbet. 9érard se uită la el, plin de curioitate. $ Cred că vorbeşti foarte serios. $ Dacă ai să o întâlneşti vreodată, ai să în#elei de ce. Amélie tefarmecă, nu po#i decât s&o iubeşti. 9érard sim#i o în#epătură de invidie. Ce plăcut e să ai o familie ca a lui+ebastiăo - unită şi fericită - în loc de una destrămată şi amară ca a lui. *ftă.;&ar plăcea să întâlnească pe cineva ca Amélie, într&o bună i.

$ De ce n&ai veni cu mine în vacan#ă( se oferi brusc +ebastiăo. 9érardemitea asemenea semnale de sinurătate, încât uneori îi părea rău pentru el. %i&ar plăcea la Rio. e&am duce la fermă cu toată familia - putem lucra afarăla câmp, în loc să stăm apleca#i toată iua peste desene şi perspective. i opo#i cunoaşte pe Amélie. +tarea de spirit a lui 9érard se îmbunătă#i. $ =i&ar plăcea. /ineîn#eles că o să trebuiască să&i cer permisiuneatatălui meu. +ebastiăo râse. $ +&ar putea să nu vrei să te mai întorci, îi atrase el aten#ia. Rio este lafel de seducător ca o femeie frumoasă.

Capitolul V 7erronet ura localitatea =anaus. Ira umiditatea care îl făcea sătranspire neplăcut în costumul lui alb pariian, ura insectele şi #ân#arii care îlciupeau cu insisten#ă, ura mirosurile de !unlă umedă, de putrefac#ie şidescompunere şi mirosurile 4erbin#i ale oraşului, de parfum, transpira#ie şitrestie de a0ăr. i în plus, nu suporta putoarea acră, atotcuprinătoare, acauciucului. <erindu&şi privirile de la bordelurile luminate şi de la femeile vularmac0iate, cu din#ii de diamante, pili#i ascu#it ca din#ii felinelor, se uită cunervoitate la carabinele Ginc0ester, aruncate neli!ent pe umerii unorbărba#i mândri, oac0eşi, veni#i din terenurile îndepărtate de cauciuc din susul

râului. Aştepta să&l întâlnească pe ultimul proprietar de terenuri de pe listalui. +tătuse de!a de vorbă cu o !umătate de duină - unii dintre ei, cu oc0ii lorduri şi pistoale purtate la vedere, îl băaseră în sperie#i. Al#ii îşi :uturauboă#ia lor nouă, îmbrăca#i în costume de în de la 'ondra, cu cravate C0arvetde la "aris şi cu femei la bra#ul lor, împodobite cu smaralde de la Cartier îidăduseră pre#uri la fel de ridicate ca şi stilul lor de via#ă. +e iviseră şi una saudouă posibilită#i mai convenabile, dar planta#iile lor se dovediseră a 4 preamici. De Courmont va avea nevoie de mult cauciuc, iar 7erronet spera ca Gil



5arcourt să 4e cel care să i&l furniee. Fn ca contrar, asta putea să însemne încă o lună în =anaus, în căutare. +e îndoia însă că ar mai putea suporta. 'ocalul C0urrascarWa *nBa se numea aşa după frumoasa femelă !auar îmblânită, care stătea leneşă pe lan#ul ei, în capătul îndepărtat al lunuluibar de ma0on cu olini, iar 7erronet se #inu cât mai departe de aceasta,

când comandă o bere americană din marele friider. $ Dumneata trebuie să 4i 7erronet. )l se răsuci surprins. $ Ară#i atât de al naibii de stin0erit, încât am 0icit că eşti venit decurând la =anaus. 7erronet îl analiă repedeE era un bărbat puternic, cu manierele directeale unui om care nu avea nimic de ascuns şi nu purta pistoale şi nici inele cudiamante8 Dă Doamne să aibă destul cauciuc, se ruă el în ând, şi decalitate care îmi trebuie. Gil îl conduse la o masă, trecând pe lână păitoarea *nBa. *c0ii ei îlurmăriră pe 7erronet, în timp ce el o ocolea cu nervoitate.

$ ) destul de blândă. Gil rân!i. ) !ucăuşă ca o pisicu#ă - cu proprietarulei8 7erronet trecu direct la afaceri, înşirând necesită#ile Companieieuropene a <ierului şi *#eluluiE detalii cu privire la cantită#i, la contractul pecinci ani la un pre# 46, ini#ial ridicat, care, după aprecierea lor, se va amortia într&o perioadă scurtă de timp şi care va 4, în orice ca, substan#ial maicoborât decât dacă l&ar 4 cumpărat de la intermediari. +pre uşurarea lui, Gilcon4rmă ceea ce spera el să audăE planta#ia *ro 7el0o avea copacii cei maibuni de 0evea brasiliensis, furniând cauciuc "arS dur şi aveau o cantitatesu4cientă pentru nevoile lui. Gil promise că va discuta condi#iile lui 7erronetcu partenerul său şi o să&i comunice reultatul într&o i, două. "ărea probabil

că vor înc0eia afacerea. 7erronet îl mai privi o dată pe Gil 5arcourt, care mânca, entuiasmat,din farfuria lui cu carne friptă. 5arcourt cerea plata pe doi ani înainte. Asta însemna o sumă mare de bani, totuşi, ra#ionamentul lui - că va acoperi oricecreştere mare a pre#ului la cauciucul din anotimpul următor - era valabil. Asta însă îl făcea să 4e nervos. "utea, oare, avea încredere în el( Dar dacă, lasosirea în <ran#a, cauciucul era de calitate inferioară( De Courmont îl vaconsidera pe el răspunător. 7erronet se cutremură, ândindu&se laconsecin#e. &avea nici un rost să controlee cauciucul din depoite, puteausă&i arate orice voiau. u putea face altceva decât să se ducă pe râu în sus,să inspectee planta#ia lor. +per, De Courmont, să apreciei treaba asta, se

ândi el cu amărăciune, pentru că o să te coste8 +e ândi avid la mărirea desalariu şi la posibile înlesniri la ac#iunile De Courmont, pe care le&ar puteaob#ine dintr&un asemenea contract, şi oftă. 7a merita oboseala. 7erronet se sim#ea ca un cara0ios în costumul lui nou pentru !unlăcămaşa cu mâneci luni îi #inea cald, iar cimele înalte erau neplăcut destrânse pe picioarele lui de!a um:ate. Fn plus, Gil 5arcourt purta 0ainele luiobişnuite. <ierbea în tăcere, dorind ca partenerul lui 5arcourt să vină mairepede, căci vasul 'iverpool 'ad era de!a preătit de plecare.



$ Iite&l, spuse Gil, aplecându&se peste balustradă. 5aide, urlă el,căpitanul /ecPKit0 o să 4e furios dacă îl faci să întârie plecarea8 )douard îşi aruncă sacul pe puntea vasului cu aburi şi se răbi să urcescara. $ A trebuit să mă opresc la teleraf ca să trimit un mesa! acasă, ise el

âmbind. Fi întinse mâna lui 7erronet. ) o plăcere să întâlneşti un concetă#eanfrance. )u sunt )douard d’Aureville. 7erronet clipi. Auise, oare, bine( Fi întinse mâna umedă. $ Domnul2 d’Aureville( $ u v&am spus că partenerul meu e france( întrebă Gil. $ In france uitat, spuse )douard. &am mai fost acasă de doispreeceani. In âmbet 46 masca interesul lui 7erronet - desiur e6istase un fratecare locuia în străinătate şi nu trecuseră oare doispreece ani de la moartealui C0arles d’Aureville şi de la dispari#ia fetei lui 'éonie( $ i unde era casa dumneavoastră, domnule( întrebă el.

)douard surprinse uşorul tremur din vocea lui 7erronet. De ce era, oare,atât de nervos bărbatul ăsta( $ "e 'oira, aproape de 3ours. 7ă ro să mă scua#i, adăuă el. 3rebuiesă discut cu căpitanul pentru o încărcătură suplimentară, pe care o aducem înapoi din +antarém. 7erronet se întoarse spre Gil. $ * coinciden#ă curioasă8 spuse el. Din întâmplare, tocmai un francefurnieaă <ran#ei cauciuc din /railia. +pune&mi, de ce nu s&a întors niciodată în <ran#a( +unt vapoare care pleacă în 4ecare săptămână din /elem. $ <amilia lui )douard s&a mutat cu el, la Rio - mama lui şi feti#a luimică. +unt fericite aici.

$ <eti#a lui( vocea lui 7erronet deveni ascu#ită. Atunci, e căsătorit( $ u, nu e căsătorit. Amélie e feti#a fratelui lui )douard. )l a muritcând ea era foarte mică, iar )douard a crescut&o ca pe copilul lui. 7erronet inspiră reu. A0, căile misterioase ale soartei. ;ată, el se a:ape un vas cu aburi, la cinci sute de Pilometri în sus pe râul Amaon, şi a ăsit&o pe Amélie8 +e cutremură de emo#ie. 3rebuia să 4e sinur, trebuia să seândească. 3rebuia să&şi analiee mişcarea următoare. edea pe patul înust din micu#a lui cabină şi se uita la peretele alb dinfa#a lui. )l - 7erronet - de#inea c0eia obsesiei lui 9illes de Courmont. Amélieera sinurul lucru de care avea nevoie de Courmont în via#a asta - şi avea să&l coste scump8

7erronet râse tare. u mai trebuia să 4e c0iar atât de atent cu afacereaasta cu cauciucul. 7a pleca în sc0imb la Rio, să caute fata se uită prin0ublou, dar =anaus era doar o siluetă ştearsă pe oriontul care se întuneca.'a naiba8 Acum o să trebuiască să treacă şi prin asta. *ftă şi se trânti pe pat.)i, Amélie a aşteptat to#i anii ăştia, iar câteva ile în plus nu contau. ori cenuşii atârnau deasupra acoperişurilor din +antarém şi )douardurmărea cum ultimele baloturi de cauciuc erau încărcate pe 'iverpool 'ad,aruncând o privire înri!orată spre cer. Dacă nu ar 4 fost 7erronet, ei n&ar 4



făcut drumul atât de târiu spera că vor reuşi să se întoarcă la =anaus, înainte de a începe ploile toren#iale. <useseră câteva ile rele. 7erronet îl făcea să nu se simtă în larul lui,dar nu ştia de ce. )ra ceva neobişnuit la el. <usese totuşi amuant să&lurmărească pe 7erronet, umblând obosit în tăcerea înaltă, verde a !unlei,

aruncând priviri în dreapta şi în stâna, de parcă s&ar 4 aşteptat să 4emâncat de viu în orice moment, leşinând de teamă când maimu#ele #ipau încorul lor din ori, spărând tăcerea pădurii nemişcate. 7erronet se întorsesemul#umit la bordul vasului 'iverpool 'ad şi îşi înri!ea nervii cu o sticlă deK0isP a căpitanului /ecPKit0. 7erronet compuse cu ri!ă telerama către De Courmont. LAc#iuneacauciuc, succes, scrisese el, amân întoarcerea câteva săptămâni, ca săurmăresc o informa#ie importantă de natură personală. 7oi raporta cât maicurând posibilM. *are spusese destul( 7oia să&i dea lui De Courmont informa#ia cu încetul, să&l lase să creadă că ar 4 o treabă e6trem de di4cilă, ba c0iar

periculoasă. Apoi, îi va spune că o ăsise. Fndelun pierduta 4ică a lui 'éonie8i îl va face să plătească 4ecare pas din drumul lui8 Cu un puternic sunet de sirenă, vasul 'iverpool 'ad se îndepărtă dedocuri în larul râului leneş, nămolos în sfârşit, se întorceau la =anaus.7erronet îşi sorbea mul#umit băutura. Fn cele din urmă, câştiase. >omotul ploii care bătea toba pe pun#i îl trei pe )douard. +e uită laceas - trecuse de ora trei - şi se întoarse pe partea cealaltă, înc0iând oc0ii,dar omotul ploii bătea necontenit în întuneric şi vasul se clătina neplăcutpe râul învolburat. Acum era complet trea în!urând ploaia, îşi trasepantalonii şi o cămaşă şi plecă în căutarea unei băuturi. Fl ăsi pe căpitanul /ecPKit0 la timonă, uitându&se afară în noaptea

spălată de ploaie. $ /ună vreme, nu&i aşa( comentă căpitanul umplând pa0arele. Doarpentru ra#e8 )douard rân!i şi sorbi din K0isP. "loaia era ca o până solidă, iolândmicul vas cu aburi care îşi făcea drum în susul râului. 3imoneria părea un micrai de siuran#ă într&o lume sălbatică, străină. 'umini pâlpâitoare se re:ectau în urmă, în timp ce )douard asculta poveştile lui /ecPKit0 despre vapoare şifurtuni din cei cincieci de ani ai lui petrecu#i pe mare. )ra un bărbat îndesat,din XorPs0ire, care îşi dădea drumul la ură abia după cel de al treilea pa0arde K0isP. /ecPKit0 alterna băutura cu nişte căni de ceai neru aburind,preparat de omul ce stătea la timonă.

"loaia se opri brusc, de parcă ar 4 fost înc0is robinetul, iar căpitanul îşiridică privirea, surprins. "e punte, el mirosi aerul ca un câine de vânătoare,privind cerul neuros dinaintea orilor şi apa neară a râului, cercetând princea#a care se mişca în spirale, locul unde s&ar 4 putut ări malul dinsprepartea portului. $ =m, mormăi el. u ştiu ce e2 ceva nu e în reulă. $ "oate se preăteşte o furtună, sueră )douard, întinându&se obosit.



Căpitanul ridică o mână noduroasă în timp ce&şi ascu#eau urec0ile lalinişte. Departe, dincolo de mişcarea râului, puteau aui un omot surd, caun tren îndepărtat care trece prin noapte. $ Doamne, bieră /ecPKit0, o să avem necauri8 +ecund, sunăclopotul ăla afurisit2 to#i oamenii pe punte2 sunt malurile râului, afurisitele,

le rup apele ploii. +e rup bucă#i mari - sute de metri după alte sute de metri.<or#a căderii lor va produce un val monstruos, poate a!une şi la şase&şaptemetri înăl#ime. )douard, mai bine treeşte&i pe prietenii tăi şi du&te !os. * săne repeim spre adăpostul insulelor din mi!locul râului. Gil era de!a trea şi îşi trăea pe el 0ainele, când )douard bătu la uşalui 7erronet. $ Ce este( striă iritat 7erronet. Abia adormise, după ce petrecuse oreneliniştite, frământându&se, în ciuda sticlei de K0isP pe care o consumase. $ Fmbracă&te, urlă )douard, avem necauri se prăbuşesc malurilerâului. 7erronet apăru în uşă, alb la fa#ă.

$ 7rei să spui că suntem în pericol( )ra clar că el nu putea 4 de nici un a!utor. $ =ai bine stai aici, !os, îl sfătui )douard, îndreptându&se spre scaradintre pun#i. * să 4i destul de în siuran#ă aici. 7erronet se uită după el, cu fa#a încordată de panică. +e uită în sus şi în !os pe coridor - nu se vedea nimeni. )ra absolut sinur aici, !os. Aui bruscpaşi care alerau deasupra capului său, în timp ce vasul trăea tare spretribord, prinând viteă, aruncându&l în enunc0i. Fnroit, se ridică cu reu înpicioare şi se târî spre scara dintre pun#i, uitându&se afară la râul sălbatic, înfuriat, noroios, omotul asuritor sunându&i în urec0i. In val ibi puternicpeste punte, scurându&se în !os pe trepte şi aruncându&l din nou. Cu un

scâncet, el se ridică, scuipând apă de râu şi se că#ără din nou sus pe scară. *luă spre timonerie, trecând pe lână Gil care lucra alături de marinari pepunte, înc0iând nebuneşte tambuc0i şi 0ublouri. Fn camera motoarelor, oamenii aruncau cărbuni în cuptoarele încinse, în timp ce /ecPKit0 întorcea vasul spre adăpostul insulelor. )douard îndreptăbinoclul spre oriontul ce#os, aşteptând. 7erronet stătea în uşă, ud leoarcă. $ Ce se întâmplă( întrebă el, răuşit. =&a#i lăsat sinur, acolo !os. $ Fnc0ide uşa aia afurisită, urlă /ecPKit0, când vasul se aplecă şi apaintră în cabină. 7erronet trânti uşa, 0emuindu&se la adăpostul lemnului solid,

urmărindu&le privirea îndreptată spre râu, e6pirând prin bue înroite, cu unsâsâit prelun, când se uită afară. 'a vreo sută de metri mai departe, un valuriaş de apă traversa lă#imea râului, îndreptându&se spre ei, căpătând viteăpe măsură ce se apropia. Cu un omot asemănător ruperii unor stâlpi de4er, malurile râului Amaon se prăbuşiră, cărând cu ele copaci bătrâni desecole şi aruncându&i în torent, de parcă ar 4 fost surcele. +e mai auea şi unalt omot în afară de urletul pământului care cădea, iar 7erronet îşi dăduseama brusc că era propriul lui urlet înroit. Avea să moară aici, în sălbăticia



asta. Fi aduseseră aici ca să&l înece. +e răsuci, când )douard vru să treacă pelână el şi se aruncă pe timona care se sfărâma, împreună cu căpitanul/ecPKit0, care se străduia să #ină vasul drept. Apoi, valul îi acoperi. 7asul 'iverpool 'ad se cutremură sub impact, ca un animal caremoare lemnăria se rupse cu un sunet de împuşcătură de pistol metalele

pârâiau şi emeau, în timp ce torentul pătrundea înăuntru. 7erronet se luptăcu reutatea apei, înecându&se cu masa roasă, noroioasă, care îi apăsaoc0ii, îi invada nasul, îi sfărâma plămânii. )ra fără fund, fără sfârşit, se înecasub reutatea aceea fără formă. $ Râu împu#it, urla /ecPKit0, ieşind la suprafa#ă, încă aă#ându&se detimona nefolositoare, care se mişca nebuneşte, aruncându&l pe el şi pe)douard înapoi în apă. )douard sim#i o durere ascu#ită, când o bucată desticlă spartă îl ibi în frunte. /ecPKit0 ieşi din nou la suprafa#ă, apucându&l pe7erronet, scuturându&l ca pe un şobolan, sco#ându&i apa din el cu lovituri înspate, până când 7erronet scuipă şi trase aer în piept. )douard se ridică cureu în picioare, clătinând din cap şi împroşcându&i pe amândoi cu sâne.

Inde era Gil( se întreba el ame#it. A0, Doamne, unde era Gil( Apa încă maiinunda timoneria. Clătinându&se, îşi făcu drum spre uşă, împiedicându&se de7erronet, care se aă#ase, paraliat de frică, de bara scării. 7asul secutremură din nou, scufundându&se adânc în apă, iar 7erronet îl apucă pe)douard. $ Inde te duci( urlă el. u mă lăsa aici sinur2 7rei să mor2 vrei sămor( +ărmanul, e nebun, se ândi )douard, îndreptându&se 0otărât spre uşă,să&l ăsească pe Gil. =ă lasă aici să mă înec, se ândi 7erronet, înroit de frică. Asta&i8 )l adescoperit că eu lucre pentru =onsieur, ştie că am a:at unde este Amélie şi

că am să&i spun lui =onsieur că ea e la Rio şi îl aşteaptă. ;ar el vrea să scapede mine. +ă mă ucidă8 * să mă înc0idă aici ca să mă înec - şi nimeni n&o săa:e niciodată8 7erronet se aruncă spre )douard când acesta dispăru în sus petrepte, apucându&l de picioare. )douard cău pe treptele înşelătoare de lemn,alunecând înapoi, împinându&l pe 7erronet sub apa care curea, adâncă devreo şaieci de centimetri, prin timonerie. 7erronet se ridică să apuce ceva,râul îl cerea din nou, noroiul îl îneca, îi astupa oc0ii, plămânii. +trăduindu&sesă se ridice în picioare, îşi scutură apa de pe el. $ Iciaşule, #ipă el, cu vocea sub#ire ca lama de cu#it din cauaspaimei. 7rei să mă ucii pentru ea, ştiu eu2 tu ai plănuit asta, tu şi cupartenerul tău2

+ânele curea pe obraul lui )douard din tăietura de deasupraoc0iului. +ă 4e, oare, 7erronet în fa#a lui( $ /astardul, a înnebunit8 urlă /ecPKit0. )douard încercă să vadă clar, să se concentree ce spusese 7erronetdespre el şi partenerul lui( "artenerul lui8 3rebuia să&l ăsească pe Gil8 +e împletici iar spre trepte. $ &ai să mă laşi aici, #ipă 7erronet, când )douard dispăru şi vasul seclătină brusc, aruncând un nou val. )douard se #inu de uşă, în timp ce râul



eşua vasul 'iverpool 'ad ca pe un dop. "âne rupte se întindeau ude pescândurile alunecoase şi barele de 4er ale pun#ilor se îndoiau ca acele de părale doamnelor, smulse din #â#âni. terându&şi cu mâneca sânele de peoc0i, )douard se mişcă atent înainte. 7erronet alunecă după el.

$ Aşteaptă8 striă el. Aşteaptă&mă, n&o să mă laşi aici !os, să mor8 In omot prevestitor de rele se aui sub pun#i şi 'iverpool 'ad secutremură şi apoi, încet şi ra#ios, îşi scoase prova din apă, ridicându&i învârful unei pante periculoase. $ A!ută&mă2 a!ută&mă, urla 7erronet, căutând un punct de spri!in pescândurile netede alunecoase. *mul ăsta #ipă din nou, se ândi )douard, clătinându&şi capul, încercând să vadă limpede. De ce nu tace, oare, nu vede că vasul se înclină( 7erronet se rostooli pe lână el, alunecând repede peste punte şi,instinctiv, )douard întinse mâna să&l apuce. Deetele lui 7erronet se apucarăde ale lui ca o 0eară, trăându&l pe )douard cu el, pe punte. =âna stână a

lui )douard căuta, înnebunită, ceva de care să se prindă putea vedea cumrâul absoarbe vasul. +unt doar la un pas de moarte, se ândi el, mintealimpeindu&i&se. Aveau să cadă împreună peste bord râul îi aştepta, la câ#ivaeci de centimetri mai încolo. $ u pot să mor2 nu pot, urlă el. /olardul de 4er îl pocni în burtă, luându&i su:ul când acesta îşi îndoitrupul în !urul lui. )douard încerca, disperat să respire, pipăind metalulneteed cu mâna liberă. Deetele lui se strânseră pe inelul de metal, când7erronet, încă prins cu disperare de mâna lui dreaptă, alunecă peste bord. * durere albă, 4erbinte, îl săetă pe )douard în umeri, când muşc0ii ise întinseră.

$ 3rebuie să reist, se ândi el, înc0iând oc0ii împotriva aoniei,trebuie să reist8 7erronet atârna de bra#ul lui drept cu picioarele şi partea de !os atrupului în apă. $ Iciaşule, uciaşule, urla 7erronet. *c0ii uimi#i ai lui )douard îi întâlniră pe ai lui. $ Iciaşule, urlă din nou 7erronet, când vasul se răsuci, băându&l subapă. =âna ca o 0eară o #inea pe a lui )douard cu puterea fricii, trăându&l,refuând să&i dea drumul, un0iile lui intrându&i în carne. 7asul 'iverpool 'adse clătina în curent, iar mâna slăbi strânsoarea şi dispăru. Gil se ridică în picioare, mişcându&se printre sfărâmăturile din bar,

dând deoparte bucă#i de lemn ce pluteau şi cioburi mortale de sticlă spartă,sticle de K0isP şi iarele ude care se înfăşurau în !urul picioarelor lui.Fmpinând bucata ruptă de ste!ar care fusese cândva uşa, ieşi tremurând pepunte. u ştia prin ce miracol, dar era viu8 /ecPKit0 apăru din timonerie, alerând şi alunecând spre el, pe punte. $ ) )douard, urlă el. ;a&l pe )douard. )douard ăcea, !umătate aplecat peste bord, cu o mână prinsă de inelulde metal. Fl aduseră înapoi pe punte şi Gil îl e6amină cu înri!orare.



$ i&a pierdut cunoştin#a, e6clamă el, şi, Dumneeule, uită&te lamâinile lui8 =âna dreaptă a lui )douard era neară şi um:ată, cu toate deetelefracturate. +tâna era în0e#ată în !urul inelului de metal, iar când îi desfăcură

deetele amor#ite, curse sâne acolo unde metalul tăiase adânc în carneapalmei. Gil se uită, nea!utorat, la partenerul său. )douard era foarte rece şinu e6ista nici măcar o sinură pătură uscată ca să&l învelească în ea. Gil îlridică încet şi îl duse în bar. *amenii începură să apară de sub pun#i, uitându&se cu oc0ii speria#i,ului#i, la scenă. 7asul tremură şi se aui un nou omot prevestitor de rele. $ Doamne, urlă căpitanul, nu avem spărturi, e afurisitul de cauciuccare ne deec0ilibreaă - se rostooleşte. Câteva rade în plus şi nescufundăm8 Gil nu&şi dăduse seama până acum cât de înroitor pu#ea cauciucul.Credea că se obişnuise cu el, dar aici, în maaia udă, putoarea îl copleşi. Cu

capul în !os, cu umerii dureroşi, transpiră alături de ceilal#i ridicând şirostoolind baloturile de o sută de Pilorame de cauciuc de la pupa plină deapă, la prova, ferindu&se de minile acestea care se învârteau nebuneşte şitreceau pe lână ei, ca într&un !oc de biliard, de coşmar. 3recură orenesfârşite, petrecute în maaia muceăită, puturoasă, transpirată, în timpce /ecPKit0 mârâia comeni şi, unul câte unul, baloturile fură prinse şi 46atesiur cu cabluri de o#el. 3reptat, vasul 'iverpool 'ad se instală din nou dreptpe apă, ca să&şi lină rănile. 3recură două săptămâni, până când căpitanul /ecPKit0 îşi îndreptăvasul spre marele doc plutitor de la =anaus. Ca multe alte vase de râu prinse în aceste terras caidas, căderi de teren, din Amaon, fusese considerat

pierdut. Cel mai bun doctor din =anaus, sosit proaspăt din strada 5arle din'ondra, înri!i rănile lui )douard. )l refuase să rămână în spital şi şedea cuGil la o cafenea pe Avenida )douardo Ribiero, cu umerii pansa#i, cu mâinile în0ips şi cu un şir de 4re pe frunte. 3recătorii se întorceau să se uite şi săşuşotească, dar )douard nu observa. )l nu&şi putea scoate din minteimainea lui 7erronet, oc0ii lui de nebun, mâna aă#ată de a lui, alunecând.De ce, se întreba el pentru a o suta oară, de ce mi&o 4 spus că sunt unuciaş( Gil oftă. $ tii, spuse el în cele din urmă, tu şi cu mine suntem norocoşi că

suntem în via#ă. )u nu cred că e bine să&mi for#e norocul. 5ai să vindem *ro7el0o celui care oferă mai mult şi să plecăm naibii de aici. Capitolul 1Y 9illes îşi scoase 0aina şi îşi lări cravata, uitându&se obosit la cele douătelerame care ăceau alături pe biroul său. 7enise la birou direct de la ară,după o călătorie mult întâriată de la =ilano şi aproape că uitase că 7erronetera în /railia.



* încruntare uimită îi apăru pe fa#ă, când citi primul mesa!. Ce naibavoia să în#eleaă 7erronet cu Lo informa#ie importantă de natură personalăM( *are ăsise o c0ic0i#ă nouă în contractul pentru cauciuc( * idee ca săscoată mai mul#i bani pentru el însuşi( Aruncă iritat 0ârtia pe birou. +au, purşi simplu, ăsise un club bun cu !ocuri de noroc la =anaus( tia mica

slăbiciune a lui 7erronet. Cunoştea întotdeauna slăbiciunile 4ecărei persoane. Cu un oftat de e6asperare, desfăcu şi a doua teleramă, adresată cătreCompania europeană a <ierului şi *#elului. )ra semnată LGil 5arcourt de la*ro 7el0oM. ;nspiră scurt când o citi, punând telerama lână cealaltă pebirou, uitându&se furios la amândouă. "rostul8 Cum a putut să moară într&o furtună pe Amaon( 7erronetlucrase cu el cincispreece ani, ştia totul, ştia e6act unde să ăseascăinforma#ia necesară, cine era încurcat cu cine, unde erau înropate secretelerivalilor lor. 'a naiba, cum o să se descurce fără el( i ce voise să spună cumesa!ul acela curios( Doamne, omul ăsta fusese un prost8 Dacă n&ar 4 fostprost, n&ar 4 murit8

9illes măsură furios camera. i ce se întâmplă cu afacerea, cucauciucul din /railia( Fn cine putea avea încredere să ia locul lui 7erronet(Cine era oare aşa de şiret şi intelient - şi aşa de loial( tia răspunsul.imeni. 9érard eită în fa#a uşii rele de ste!ar a biroului. u putea şti niciodatădacă tatăl său va 4 furios din cauă că&l întrerupe sau va 4 atât de pierdut înpropriile lui ânduri, încât abia dacă îşi va da seama că el se a:a acolo - saudacă s&ar putea să 4e bucuros, întotdeauna fusese la fel, c0iar când ei eraumiciE acum era âmbitor şi î#i acorda toată aten#ia, ca în momentul următorsă 4e de parcă nu te mai văuse niciodată. 9érard se învă#ase cu asta, darnici acum nu&şi putea da seama de starea de spirit a tatălui său.

9illes îşi ridică privirea cu iritare. A, era 9érard. )ra un băiat frumos, banu, c0iar un tânăr bărbat8 Câ#i ani avea acum( ouăspreece, douăeci( u&şi putea aminti. $ Ai avut o călătorie bună, tată( 9érard era încă prudent. u voia să a!ună la problemă, până nu ştia înce stare de spirit era 9illes. $ Am avut o rămadă de probleme, dar până la urmă, totul a mersbine. Aş 4 dorit să 4i cu mine, spuse 9illes brusc, te&ai 4 bucurat la neocieri- e ca un !oc de noroc, un !oc comple6, fascinant. $ i tu câştii întotdeauna. 9illes ridică din umeri.

$ "ână acum. u vrei să te mai ândeşti, 9érard( Afacerea e aici, teaşteaptă - îi aşteaptă pe amândoi 4ii mei. =ai !ucaseră scena asta şi mai înainte, de multe ori. 3atăl lui ştia că elera 0otărât să devină ar0itect - asta era ce&şi dorise dintotdeauna. $ Ai doi 4i, tată, iar Armand e nebun după maşini. Când o să 4e destulde mare, o să se alăture afacerii. 9érard pro4tă de ocaie. 3ată, am fostinvitat să&mi petrec vacan#a cu un prieten. Am vrut să&#i cer permisiunea.



$ u văd de ce nu, răspunse 9illes neatent, cu ândul tot la Armand şila viitorul lui. $ Atunci, pot să plec în /railia( atacă 9érard problema direct. $ Fn /railia( Cele două telerame stăteau pe birou în fa#a lui. 7erronet era mort.

=ort în /railia8 $ u po#i pleca, 9érard, spuse 9illes brusc. Iită&te la asta. 9illles îi întinse teleramele. 7erronet şi&a ăsit moartea pe Amaon. Crei că am săte las să te duci acolo( $ Dar, tată, eu o să stau cu familia Do +antos la Rio. $ F#i interic, 9érard. Ai să stai aici, în <ran#a. i cu asta basta, se ândi 9érard, cu amărăciune. Dacă tatăl lui n&ar 4primit telerama aia în leătură cu a!utorul său, totul ar 4 fost în reulă. +eândi la 7erronet, umbra tatălui său, a:at tot timpul în fundal. imeni nu l&acunoscut cu adevărat, în afară de tatăl lui. $ Fmi pare rău, tată, de 7erronet, vreau să spun.

$ *mul a fost un prost. C0ipul lui 9illes era lipsit de e6presie. A fostideea lui să se ducă pe Amaon după cauciuc2 numai el sinur e vinovat. im&a lăsat într&o încurcătură afurisită8 9érard se uită la tatăl său cum se ocupa cu 0ârtiile de pe birou. ici nupărea să&i pese de 7erronet. Ce o 4 cu familia acestuia, dacă avea vreuna( &avea rost să&l întrebe pe tatăl său despre asta, o să se ocupe el de toate, înfelul lui speci4c. i n&avea rost să&l mai întrebe încă o dată despre vacan#a sa,ştia asta. 9illes întindea de!a mâna după telefon, cu ândul la alte probleme,când 9érard se îndreptă spre uşă. ici nu observase că 4ul său plecase. Capitolul 11

'éonie puse creana de iasomie într&un pa0ar cu apă pe măsu#a detoaletă şi se uită la ea, ânditoare. )l continua să i&o trimită, oriunde s&ar 4a:at ea în lume ştia întotdeauna #ara, oraşul, teatrul c0iar şi în toiul iernii,ea primea iasomie. u era un est romantic - sau ar 4 putut 4, dacă bărbatular 4 fost altcineva decât =onsieur - totuşi, nu&i venea niciodată să o arunce.+tătea acolo pe măsu#a ei, parfumând camera cu amintiri. Dar în seara asta era altfel. Fmpreună cu :orile primise şi o scrisoare.+e uită la plic cu teamă ce mai voia acum( Dându&şi părul pe spate,nerăbdătoare, îşi 46ă cercul de aur în !urul frun#ii, uitându&se urât la imaineaei. )ra timpul să intre în scenă - era ultima seară a staiunii, slavă Domnului.;ar în noaptea asta va pleca în +ud, ca o pasăre miratoare, înapoi la refuiul

ei. +e întinse, obosită. De data asta, era mai ostenită ca oricând până acumşi, în plus, mai avea de făcut noul turneu în America. Ineori se ândea că erade!a prea bătrână pentru toate astea. ) adevărat, se ândi ea deodată. Aveatreieci şi unu de ani. Au trecut treispreece ani de când l&am părăsit pe=onsieur şi lupta între noi continuă. +e uită din nou la iasomie şi apoi la pliculcare stătea neatins, alături de acesta. *are ce scrisese( se întrebă ea. "liculstrălucea alb, ademenind&o, aşa cum ştia el că se va întâmpla. Fntorcându&sebrusc, se duse la uşă, trântind&o când o înc0ise după ea.



)ra ceva e6citant să călătoreşti în vaonul de dormit, de lu6, se ândiea. "oate că asta se datora tocmai troncănitului continuu prin noapte, pestecâmpii şi mun#i, spre destina#ia ta, învelit între cearceafuri albe proaspete, caapoi să te treeşti a!unsă în alt oraş. )ra un fel de maie în asta. )a se rela6ă în lu6ul compartimentului particular, ai cărui pere#i de

panel întunecat erau împodobi#i cu desene de 0irlande şi :ori din alteesen#e de lemn, şi care era luminat cu lămpi discrete, cu aba!ururi robanc0etele de catifea rubinii, capitonate ros, erau moi, iar o vaă de cristalavea în ea un tranda4r rubiniu, asortat. C0ocolat e6ploră noul teritoriu, adulmecându&l cu interes, apoi seinstală pe pernele de catifea, uitându&se la 'éonie. $ Dori#i să lua#i masa de seară, doamnă( întrebă steKardul. 7aonulrestaurant va servi masa imediat după ce plecăm. $ u cred, mul#umesc. +e sim#ea prea obosită ca să mai meară lamasă. Dar, dacă vrei, adu&mi, te ro, un ceai cu lămâie, când ai un momentliber, îi ise ea steKardului, cu un âmbet.

$ Desiur, doamnă. Işa compartimentului se înc0ise încet în urma lui şi 'éonie înc0iseoc0ii. =âine va 4 acasă. 9illes merse spre trenul care aştepta, aruncând de!a aburi şi pufăind deparcă era dornic să pornească. Fncă îi plăcea să călătorească în vaons&lits îlfăcea să se simtă ca un copil bucuros de o aventurăE să pleci spre un locmisterios în toiul nop#ii8 +teKardul îl conduse la compartimentul lui, asiurându&se că se sim#eaconfortabil. $ 'ua#i masa de seară, domnule( întrebă el. $ =asa( Acum când se ândea la asta, parcă îi era foame, dar nu

putea suporta un vaon restaurant alomerat. ) plin trenul( $ A, nu, domnule, în seara asta e mai liber. $ Atunci, da, am să iau masa. 9illes se instală între perne şi îşi turnă pu#in K0isP din sticla lui dearint. De ce, pentru Dumneeu, nu a răspuns 'éonie la biletul lui( +e umilisedoar. * implorase să se vadă cu el. De 4ecare dată când o vedea pe scenă,era o tortură. 3recuse prin aceşti ultimi ani cu credin#a că, într&o bună i, ease va întoarce la el. Acum, trebuie să se ducă la ea la 0an şi să&i vorbească. *va rua să vină înapoi. )ra sinura cale. Ceaiul 4erbinte veni şi 'éonie îl sorbi, bucurându&se de aroma lămâii, întimp ce căldura îi liniştea trupul obosit. =ai bine ar 4 cerut şi un sandviş pe

lână ceai îi era c0iar foame acum. "oate îi va cere steKardului să&i aducăceva ba nu, era mai bine să se ducă ea însăşi. 7aonul restaurant era ol - doar o sinură persoană se a:a în capătulcelălalt al vaonului, uşor luminat îi putea vedea doar vârful capului,deasupra banc0etei înalte. $ * masă pentru câte persoane, doamnă( întrebă c0elnerul âmbindcu ra#ie. $ +unt sinură, răspunse 'éonie.



9illes de Courmont în0e#ă. =âna în care #inea încă pa0arul de vin îitremură, în timp ce se uita la c0elnerul care trecea pe uşa spre bucătărie. )rasinur cu 'éonie. 'unimea vaonului i se păru in4nită, când se îndreptă spre ea. $ 'éonie8

*c0ii ei aurii, speria#i, se ciocniră de privirea lui pătrunătoare.Adrenalina şocului îi străbătu şira spinării, onindu&i sânele prin vene, înroşindu&i obra!ii. *c0ii i se lăriră în panicăE ce făcea el, oare, acolo( *urmărea( $ &am vrut să te sperii n&am ştiut că eşti aici. 7ocea lui era blândă.+unt şi eu la fel de surprins ca şi tine. 3rebuie să 4e adevărat, se ândi ea. De unde putea să ştie că ea vaveni la vaonul restaurant( u ştiuse nici ea, până cu câteva minute mai înainte. Avea riduri pe la coada oc0ilor, iar părul lui des încărun#ise, 4indperiat de la tâmple spre spate, în meşe netede, arintii. )a tremură,neputând să&şi ia oc0ii de la fa#a lui.

$ "ot să şed, 'éonie( )l o întrebase, dar ea ştia că nu&l va refua. u avea de ales. Decât,bineîn#eles, să se ridice şi să plece. Dar nu făcu asta. u putea. =onsieur se aplecă spre ea peste masa micu#ă, luându&i mâna în alelui. Aceasta stătea, mică, fără reisten#ă, între palmele lui, iar el înc0ise oc0ii,ca ea să nu vadă emo#ia din ei - c0iar şi acum, trebuia să ascundă ceea cesim#ea cu adevărat. )ra e6act aşa cum fusese întotdeauna, îi #inea mâna într&a lui, îi putea mirosi parfumul, îi auea respira#ia - îi sim#ea mâna tremurând.* întoarse cu palma în sus şi o sărută, mânâindu&i cu deetul pielea de pe înc0eietura mâinii. 'éonie îşi lăsă mâna într&a lui, sim#ind şocul atinerii, urmărind,

fascinată, deetele lui luni cu vârfurile pătrate, un0iile imaculate şi micile4re nere de păr de pe dosul mâinilor lui, de parcă s&ar 4 uitat la ele prinmicroscop. )a îşi ridică oc0ii cu un efort. ; se părea că timpul trece foarte lent,desfăşurând o secundă letarică după alta, iar ea nu avea eneria să semişte. *c0ii lui erau la fel de întuneca#i, de un albastru adânc. )a deveniseacum altă femeie în fa#a acestor oc0i, o femeie şocantă, îndrănea#ă, cupreten#ii, care îl dorea la fel de mult cum o dorea şi el - ar 4 dorit&o oricând şioriunde - iar acum ea se sim#ea la fel de lipsită de putere fa#ă de el ca şiatunci, la =onte Carlo, când avea şaptespreece ani. )l avea încă pentru ea oasemenea atrac#ie se6uală, încât atinerea lui îi aprinse amintirea reac#iei de

atunci. Cu un efort, se strădui să se ridice în picioare. $ 3e ro, stai de vorbă cu mine, 'éonie. 3e implor. 3renul căpătase viteă, fulerând prin noapte, :uierându&şi preen#a înliniştea serii, iolându&i în lu6ul lui roaliu. $ 3e ro, dă&mi drumul8 7ocea ei era slabă. )l îi #inu mâna mai strâns.



$ +tai cu mine câteva momente, 'éonie2 să 4m civilia#i2 trebuie sădiscutăm, te implor. C0elnerul apăru în uşă, uitându&se curios la ei. $ +ă vă servesc acum, domnule( $ 'éonie, bea măcar un pa0ar cu mine2 lasă&mă doar să&#i vorbesc

câteva minute. "rivirea lui o #intuia. )a se lăsă din nou pe locul ei şi el îi comandă cevac0elnerului, aşeându&se pe scaunul din fa#a ei şi eliberându&i mâna, în celedin urmă. )a şi&o frecă pe sub masă, pe furiş, #inând&o pe C0ocolat, ca să oreconfortee. Ce făcea ea, oare, aici, ce i se întâmpla( $ 'éonie, eram în drum spre Cap <errat ca să&#i cer să mă vei2 ştii dece, nu&i aşa( De ce mă ândesc la tine în 4ecare i şi te vise noapte denoapte( De ce nu te pot uita şi nu pot trăi în pace fără tine( De ce î#i trimitiasomie, amintindu&mi mirosul pielii tale când te sărutam( i de ce tu nuarunci niciodată această iasomie( "entru că şi tu #ii la mine8 u&i aşa, 'éonie( 7ocea lui era un murmur slab, liniştitor, care se insinua în ascunişurile

min#ii ei. $ 3u n&ai uitat, nu puteai să ui#i, nop#ile acelea, nop#ile luni,minunate, de oliciune2 cât de cald era trupul tău sub al meu, cât de netedşi moale şi cât de mult #ineai la mine2 C0elnerul tuşi discret, aşeând lână masă frapiera, iar 'éonie se lăsăpe spătarul scaunului, cu obra!ii în :ăcări. 9illes turnă el însuşi şampania. $ 7ei, murmură el, urmărind&o cum soarbe, ascultătoare, vinulfamiliar. )u nu uit nimic. 'éonie #inu strâns pa0arul, uitându&se prin noaptea care alera în întunericul de dincolo de fereastră şi la imainea lor re:ectată în eam - o

perec0e frumoasă, sorbind şampanie într&o lume confortabilă, roalie. +im#eadorin#a de a&l atine din nou. A0, ştia că nu trebuia, dar o dorea. )l se aplecă mai aproape, vorbind în continuare cu aceeaşi voce0ipnotică, spunându&i tot felul de lucruriE cât de mult îi sim#ise lipsa, ceanume îi lipsise - e6citând&o. C0ocolat îi sări brusc pe enunc0i, răsturnând pa0arul de şampanie pefusta ei, readucând&o, speriată, la realitate. "isica şedea mândră pe enunc0iiei şi linse cu plăcere picăturile de şampanie. 'éonie strânse pisica la piept şi se ridică în picioare. =onsieur stătea înfa#a ei, înalt şi îi ceruE $ u pleca8

'éonie eită. )ra sfâşiată de o dorin#ă pe care ştia că nu trebuia să osimtă era vulnerabilă, fără apărare, sinură cu el aici, într&un tren ce alera în întunericul nop#ii. u era realitate, era un vis. +e desprinse de lână el,alerând prin vaon, luptându&se cu uşa. )l o #inea înc0isă, în timp cec0elnerul se întoarse cu spatele, prefăcându&se că se ocupă cu masa. $ 'éonie, spuse el cu emo#ie, lasă&mă să&#i vorbesc - măcar ascultă&mă8 $ Desc0ide uşa, şopti ea, sau trebuie să c0em c0elnerul(



"rivirile li se întâlniră, el eită, apoi se îndepărtă încet de uşă, #inându&i&o desc0isă. )a trecu repede, luând&o la fuă atunci când aceasta se înc0isecu omot în urma ei. )l o prinse la următoarea uşă, #inând&o cu trupul lui,lipită de idurile panelate ale coridorului, cu câte un bra# de 4ecare parte acapului. )a întoarse capul când el se apropie cu ura de ea, #inând în fa#a ei,

ca o barieră, pisica speriată. C0ocolat lovi cu labe speriate spre fa#a lui,âriindu&l pe obra!i, iar el se retrase #ipând, tamponându&şi rănilesânerânde. $ tiu ce vrei să&mi spui, ise ea, adusă înapoi la realitate de aceastăviolen#ă, iar răspunsul meu nu se va sc0imba niciodată. )ste imposibil,=onsieur - tu ai făcut să 4e imposibil. $ Dar ştiu că mă doreşti. =ă doreşti, nu&i aşa( 2 +im#i la fel cumsim#eai întotdeauna. Am văut asta în oc0ii tăi. $ Ai reşit, răspunse ea cu răceală. 3otul e doar imaina#ia ta,=onsieur. i, cu siuran#ă, că e timpul să te treeşti la realitate. $ 5ai să lăsăm ce s&a întâmplat, acolo, în trecut, unde este8 5ai să o

luăm de la început. 7ocea lui era mai aspră acum. Fşi pierduse acel murmur dominator,acea atrac#ie insinuantă, calmantă. *c0ii lui întuneca#i străluceau astfel încâtea îşi putea vedea fa#a re:ectată minuscul în pupilele lui lărite. $ * po#i avea pe Amélie, o să locuim to#i împreună - to#i trei. Am să tefac fericită, 'éonie, po#i avea tot ce doreşti, orice, î#i promit. Amélie - cum de îndrăneşte măcar să&i rostească numele, cum îndrăneşte8 )a pierduse copilăria lui Amélie din caua lui. Ira îi reveni,răsucindu&se în ea ca un cu#it. $ e&am luat rămas bun cu ani în urmă, 9illes de Courmont. 7ia#a ta ea ta şi nu mă va mai include pe mine niciodată - sau pe copilul meu.

3recu pe lână el, merând repede pe coridor şi prin uşă şi apoi,cuprinsă de panică, aleră prin tren, până a!unse la compartimentul ei. 3rântiuşa în urma ei, încuind&o cu mâinii nesiure. C0ocolat mieună, nervoasă, înbra#ele ei, aşteptând ca tremuratul să încetee. )ra bolnav mintal, desiur. <usese nebună că&l ascultase, că&l lăsase să încerce să o seducă vorbindu&i - întotdeauna fusese capabil să facă lucrulăsta. )l o cunoştea bine. 7ai, Doamne, ea îl dorise pentru câteva momentemai mult decât orice pe lume. +e privi în olindă, răsucind lampa ca să sepoată vedea mai bine. 7oia să vadă ce fel de femeie era ea, încât putuse săuite de crimă şi de pericol, trădată de amintirile şi dorin#ele propriului ei trup. Diminea#a, fu prima care coborî din tren, merând alături de steKardul

care se ocupa de baa!ele ei, trecând în fuă prin barieră. Fl ări venindrepede după ea când se urcă în ta6i şi steKardul înc0ise portiera. )l întâriase. )a era de!a în siuran#ă. 5anul nu arătase niciodată mai primitor şi idurile lui văruite mai solideşi mai siure. +implitatea sănătoasă a familiei <renard o adusese înapoi larealitatea plăcută, făcând ca evenimentele din tren să&i pară un coşmar. Capitolul 1J



)douard tocmai îl condusese pe Gil la trenul de =iami, în drum spreeK XorP. *ro 7el0o fusese vândut, şi el era un om mai boat decât visasevreodată că ar 4 posibil. +lavă Domnului că ilele lui ca producător de cauciuc se înc0eiaseră. Fşifrecă mâna peste cicatricea dureroasă de pe frunte. Deşi trecuse un an, încă

îi provoca neplăceri. Amintindu&şi privirea din oc0ii lui 7erronet când mâna îialunecase din prinsoarea lui )douard, se consideră un bărbat foarte norocos. <eribotul de la e Gest spre 5avana se clătina în drum spre olf, întimp ce el se învârtea pe punte. 7ia#a era liniştită, deciiile fuseseră luate,sc0imbările acceptate, iar viitorul îi stătea înainte, cu un mare semn de întrebare. Zara Rosalia *’eil de )steban călărea încet peste culmea caredespăr#ea cele două proprietă#i, cea dinspre Apus ce apar#inea fratelui ei, 3omas, şi cea dinspre Răsărit, a so#ului ei decedat, don Hosé. De la această înăl#ime, putea vedea şoseaua care şerpuia ca o panlică albă, prăfuită, laoriont şi palmierii reali care stăteau, înal#i de douăeci de metri, marcând

proprietatea <lor de +evilla. Câmpurile de tutun se desfăşurau clar în fa#a ei,pătate ici&colo de mici parcele albe, unde plantele tinere, plăpânde erauacoperite cu până, pentru a le apăra de soarele arător. ;mediat mai !os, învale, soarele de seară se re:ecta pe #ilele roşii ale acoperişului întins alfermei şi lumina minunata alee de copaci mano care mărineau drumul ceducea, drept ca o săeată, până la şoseaua e6terioară - unul dintre pu#ineledrumuri drepte din Cuba, unde vec0ile proprietă#i avuseseră o formăcirculară. "lanta#ia lui Hosé de )steban era e6act aşa cum fusese lăsată de bandi#icu doi ani în urmăE nesfârşite câmpuri oale, care abia acum începeau să seacopere cu rare por#iuni de iarbă aspră ruina unei case mari părea o

cicatrice neară, printre :ori purpurii şi ro, care căutau să&i acopere rănile. 'eând&o pe <lorida sub un copac ca să pască iarba boată, Zara seplimbă pe coama micului deal plăcut, uitându&se contemplativ la vec0iul eicămin, scena vie#ii ei de femeie măritată. $ Hosé, spuse ea cu vinovă#ie, nu e vorba că nu te iubesc, o să teiubesc întotdeauna, dar trebuie să e6iste şi pentru mine ceva mai mult decâtdoar atât. *c0ii ei cuprinseră întreaa scenă o lume sinuratică, înustă, oplanta#ie. $ "oate că dacă aveam copii, totul ar 4 fost altfel, dar la douăeci şişase de ani sunt încă tânără.

+e întoarse cu reret de la scoica moartă a bătrânei ei case voia atâtde mult să se întoarcă din nou la via#ă8 >orile perlate e6plodară, transformându&se în diminea#ă, când tunulautorită#ii portuare bubui peste port, semnaliând astfel că vapoarele potintra, treind 5avana la o via#ă trepidantă, viuroasă. +trăile înuste aleoraşului, pline de copertine ce ofereau umbra atât de pre#uită, mişunau deoameni. eustorii îşi aran!au marfa în maaine cu vitrine în culori desc0iseEerau colorate în ro pastel, liliac0iu şi alben, pline cu vrafuri de orandiuri şi



stofe altele erau în neru şi roşu, cu evantaie de dantelă desfăcute, sau învine#iu şi portocaliu, în verde şi alben, de la rămeile lucitoare de fructe şileume. 9ospodine şi servitoare îşi umpleau coşurile cu banane şi mano, cupepeni şi ananas, tocmindu&se peste cuşti cu păsări de vânat şi ăinicostelive. Cerşetori c0inei şi creoli leneveau pe terasele cafenelelor de pe

"aseo 3ascon, unde oamenii de afaceri, în costume albe, beau cafea neară,densă şi discutau la un !oc de şa0 sau domino. C0itarele răsunau ca unacompaniament la omotul ro#ilor căru#elor #ărăneşti de pe strada pietruită,iar aromele de mirodenii şi cafea şi de roeta în:orită se amestecau cuparfumul reu al femeilor pudrate care bârfeau în fa#a cafenelei Dominica. )douard inspiră totul, lăsând această aromă să&i pătrundă ca vinul însâne veselă şi desc0isă sau furioasă şi secretoasă, oricum voiai să 4e,5avana te atrăea, promi#ătoare. =aainul *beron de pe Calle <undador era specialiat în ultima modăde la "aris, iar Zara se îndreptă spre el cu 0otărâre. $ Acum ori niciodată, îşi spuse ea când desc0ise uşa. Am de ând să&

mi sc0imb via#a şi am să încep c0iar de aici. $ Do[a Zara, o salută vânătoarea, nu ne&am mai văut de multăvreme. $ u, =arcella, nu m&ai văut, dar ai mă răbun pentru asta. Iită&tebine la mine2 uită&te la culorile astea anoste, la îmbrăcămintea astademodată. Am devenit un fel de corcitură între o verişoară de la #ară şi ovăduvă obosită. Am nevoie de o sc0imbare, =arcella. +c0imbă&mă, te ro.Am nevoie de culoare, de ro şi alben şi turcoa, şi de ciorapi albi de mătaseşi panto4 frumoşi cu mici fundi#e nostime la vârfuri8 7reau blue de dantelă şifuste lari, cu volane. u trebuie să te străduieşti ca să&mi vini ceva, scoatedoar tot ce ai şi eu am să cumpăr totul8

=arcella râse. $ <oarte bine, dar #ine minte, va 4 foarte scump. Zara oftă. $ +unt o văduvă boată, fără copii, şi am douăeci şi şase de ani. "e cealtceva să c0eltuiesc( +e cufundă într&un fotoliu de catifea, încruntându&se. u trebuie să te ândeşti la trecut, îşi reaminti sinură. Asta, #ineminte, e iua sc0imbării8 3inere a!utoare fură puse în mişcare şi în fa#a ei începu parada îmbrăcăminteiE roc0ii de i din cele mai 4ne pâne, răcoroase şi proaspete, înculoarea bananei, a căpşunii, a 4sticului, cu ultima linie lună, 4nă, blue din

batist de culoarea piersicii şi a vaniliei, fuste care se mişcau în straturi demici buline, deasupra picioarelor îmbrăcate în mătase crem. 'e cumpără petoate şi micile !ac0ete albe şi albastre şi fustele pentru călătorie şi panto4iasorta#i şi sandalele micu#e cu barete strălucitoare de mărele coloratepentru seară, şi roc0ia de mătase lună, albă, dreaptă, care i se potrivea deparcă ar 4 fost turnată pe ea, cu o strălucire delicată de cristale la tiv şi cu unşal lun, 4n preătit pentru o protec#ie inutilă în aerul nop#ilor tropicale. Dar



roc0ia ei favorită era cea roşie, de tafta, cu blua strâmtă şi fusta înfoiată,se6, ca roc0ia unei #iănci dansatoare. ) o orie de minună#ii, se ândi ea, uitându&se, fericită, la cumpărături, în timp ce acestea erau împac0etate cu ri!ă în cutii, de către a!utoareletinere, uluite asta o scăpase, în cele din urmă, de văduvie. ;ar lucrul cel mai

frumos era că Hosé ar 4 vrut ca ea să facă asta el nu ar 4 vrut ca ea să 4e înmormântată odată cu el, la moşia <lor de +evilla. $ =arcella, trimite totul la +anta ;sabella8 striă ea. 3rebuie să mă maiopresc în câteva locuri, înainte de prân. =aainul de len!erie îi vându len!eria de corp cea mai alunecoasă,mătăsoasă, cea mai plăcută ce se poate imaina, iar mâinile ei dădură iama în moliciunea pastelată a cămăşu#elor, furourilor şi c0ilo#eilor cu marini dedantelă, prin cămăşile de noapte în alb virinal şi în ro mai pu#in virinal, înbe! şi c0iar în roşu, ca să semene cu roc0ia de tafta. Fşi cumpără ciorapi demătase şi papuci de satin, cu pompoane de pene şi catarame perlate. *ftă cusatisfac#ie. Ce diminea#ă absolut perfectă fusese asta8 =ai era doar o sinură

problemă, se ândi ea, în timp ce se aşea, bucuroasă, într&un fotoliu, înrăcoarea fântânii de marmură de la cafeneaua Dominica. Inde o să le port petoate astea( i - mai important încă - pentru cine( Iitându&se în cafeaua neară, o amestecă, ânditoare. u era o întrebare la care să răspundă uşor. De ce, oare, nu putea apare în via#a eivreun străin înalt, brunet, care să o ame#ească( 9lenele alea, se ândi )douard, uitându&se pe sub frunele de palmiercare se a:au între el şi ea, erau lene foarte drău#e. )rau 4ne, îmbrăcate înmătase şi se terminau cu picioare sub#iri în panto4 frumoşi de la "aris, cumici funduli#e la vârf. Dacă şi&ar mişca scaunul spre dreapta, ar putea,probabil, să vadă mai mult, dar asta ar putea să&i strice fanteia. * 4 probabil

vreo matroană spaniolă, plinu#ă, aşteptându&şi so#ul să o ducă la masa deprân, după o diminea#ă di4cilă de cumpărături. u era mai bine să şadăacolo şi să se bucure de priveliştea picioarelor acelora frumoase de subfrunele de palmier( )rau, într&adevăr, frumoase, mai ales când se încrucişau, oferindu&iastfel unui bărbat posibilitatea să le ărească pu#in mai sus. )i bine, se ândiel, făcându&i semn c0elnerului pentru plată, o să&mi păstre visele pentrumine. Iite, se ândi Zara, sorbindu&şi cafeaua, acela e un spate foartefrumos. "ăcat că pleca, n&o să ştie niciodată cum arăta din fa#ă, dar îi plăcusespatele. )ra înalt şi sub#ire şi purta părul castaniu, pu#in lun, răsucit în

dreptul ulerului. )ra un păr des şi puternic şi probabil moale la pipăit. )l ieşicu oarecare aroan#ă, trecând printre mesele alomerate, cu 0aina albăaruncată neli!ent pe umăr. Zara oftă când ceru plata. De ce nu poate să întâlnească, oare, pe cineva de felul ăsta( u 4 ridicolă, îşi spuse cufermitate, probabil că e un bărbat căsătorit cu o so#ie răsu#ă, provincială, şicu patru copii, care îl aşteaptă acasă, în timp ce el pleacă să&şi viiteemicu#a prietenă într&un apartament încins. Fn timp ce se ândea la prietena



aceea înc0ipuită, sim#i un mic reret - sau oare era invidie( =ai bine n&ar 4inventat o asemenea prietenă8 Clădirea barocă, roalie, care fusese cândva palatul con#ilor de+antavenia, era acum 0otelul +anta ;sabella, condus de un american din eK*rleans, iar 0olul, îmbrăcat în marmură, era pustiu. )douard sună clopo#elul

de la recep#ie, care scoase un sunet ascu#it, şi aşteptă. u se auea decâtsusurul apei care cădea uşor în fântâna frumoasă, cu ceramică albastră, şifâsâitul lent al celor două ventilatoare cu palete luni, atârnate în tavanul înalt, cu rini. * colivie cu păsări cântătoare, dublată prin re:ectare într&oolindă ornamentală, rămânea tăcută, de parcă şi păsărelele îşi făceausiesta. )l mai sună o dată clopo#elul, nerăbdător. Apăru un băiat care îşi înc0eia în rabă !ac0eta albă, neaşteptându&se,evident, să sosească oaspe#i c0iar în timpul siestei, dar îl înso#i bucuros pe)douard pe scara cu alerie şi printr&un 0ol, spre o cameră mare, aerisită, alecărei ferestre cu obloane dădeau spre pia#a acum tăcută. De vreme ce toată5avana dormea, cine era el ca să facă altminteri( )douard se trânti în patul

mare, de alamă, şi înc0ise oc0i. $ =ă întreb, se ândi el înainte de a adormi, dacă restul era la fel defrumos ca şi lenele ei( Zara se analiă în olinda lună de pe uşa marelui dulap din camera ei.<a#a nu era prea rea, 0otărî ea, dar era obişnuită cu aceasta şi, deci, n&aveade unde să ştie8 Fşi trecu un deet peste valea pome#ilor, care cobora parcăprea brusc. i oc0ii erau poate pu#in prea aluni#i n&ar 4 fost, oare, maifrumoşi dacă ar 4 fost albaştri strălucitori nu acest maroniu lucios( De ce nuo 4 moştenit şi ea ceva din culorile bunicii ei irlandee, nu doar pieleaacesteia de culoare crem, cu tente măslinii( i părul( )a ridică masa nearăalbăstrie strălucitoare care cădea până aproape de talie n&ar 4 trebuit, oare,

să&l tundă şi să încerce o coafură nouă, mai interesantă( Avea din#i frumoşi,totuşi, recunoştea asta, erau albi şi drep#i şi, dacă va avea cui să&iâmbească, persoana ar 4 ame#ită de din#ii ei8 Fşi scoase capotul şi se uită la rest cu un oftat un trup înalt, sub#ire.)ra, oare, prea înaltă, prea slabă( +ânii erau înal#i, ascu#i#i, iar picioareleluni - cel pu#in picioarele erau frumoase - cu lene 4ne şi laba picioruluidrău#ă. Cum arăta ea, oare, pentru un bărbat( 3recuse atâta timp, nu puteasă ştie. +e căsătorise cu Hosé când avea şaptespreece ani, iar el era cu pestedouăeci şi cinci de ani mai în vârstă. *are un străin - un alt bărbat - nu i&arăsi defecte( 'ucruri de care ea nu&şi dădea seama( Fşi puse o mână pe sân.

Cum l&ar sim#i, oare, mâinile unui bărbat( Fşi luă capotul din nou, încruntându&se. Asta era problema. Cum putea o tânără văduvă cubaneă săăsească un bărbat frumos, liber - şi nu unul pe care să&l 4 cunoscut toatăvia#a( Cutiile de la maainul *beron, cu toate 0ainele cu etic0ete pariiene,stăteau rămadă, nedesfăcute, pe pat iar ea se uită la ele drăăstos. )rauatât de frumoase, erau sortite să împodobească o femeie intelientă, carecălătoreşte sinură într&o lună croaieră pe mare, care va 4 o atrac#ie pentru



to#i bărba#ii de la bord şi motivul tuturor specula#iilor şi comentariilor. )rau0aine pentru o femeie îndrănea#ă. )a începu să le despac0etee, aruncându&le pe pat, într&o be#ie de cuteşi volane şi pete de culoare. Da, roc0ia roşie de tafta era favorita ei. Dorea săo poarte. +e duse la olindă şi o #inu în dreptul ei. Dacă ar purta părul strâns

la spate, în stil spaniol, şi cerceii cu rubine( $ 'a naiba, Zara, îşi spuse în sinea ei, diseară ai s&o por#i. Ai să iei cinala 7elasOue şi ai să cinei sinură. )douard desc0ise oc0ii şi privi camera străină. +e duse la fereastră şidesc0ise obloanele spre o lume colorată în ro. Cerul era ca o draperie de unroşu ame#itor, suspendat ca o până 4nă peste pia#a alomerată, undeterasele cafenelelor se umpleau de!a de lume care voia să se bucure de ceeace putea oferi noaptea. i ce anume îi va oferi lui, se întrebă( =ai întâi, o baie. Dar când mâncase ultima oară( "e vapor nu luasenimic aseară, doar o cafea şi o bere era mort de foame. Asta era. 7a ăsi celmai bun restaurant din oraş şi va cina în stil mare - sinur.

3aftaua roşie fâşâia plăcut, când Zara merea prin alerie, spre scară,şi ea âmbi. +e sim#ea la fel ca atunci când, copil 4ind, mama ei o îmbrăcasecu o roc0i#ă frumoasă vaporoasă. 'eându&i la spate funda ro de satin şi întorcând&o cu fa#a să se uite la ea, mama îi spusese cu un âmbetE LCedrău#ă eşti, ZaraM - şi până în iua de ai îşi putea aminti că se sim#isedrău#ă. )i bine, în seara asta se sim#ea din nou drău#ă şi ea îşi ridicăbărbia, dând mersului ei o lanuroitate provocatoare. Arată ca o creolă aristocrată în drum spre o întâlnire, se ândi )douardd’Aureviile. orocos bărbat, îşi spuse invidios, când ea se îndreptă spre uşă.Desiur, cu oricine s&ar 4 întâlnit, acela era un bărbat. Asta e o aventură, îşi ise ea aşteptând un ta6i. Cubaneele bine

educate nu se duc sinure la restaurante, ci mer cu ta#ii, fra#ii sau verii lor,sau cu so#ii mai avea timp să se întoarcă, îi şopti, plină de îndoială, o voceinterioară. Ai putea lua o cină liniştită, în sufraeria 0otelului. Fn fond,7elasOue este un restaurant foarte eleant, nu po#i şti cu cine te întâlneştiacolo, ândeşte&te la bârfă. $ u, îşi spuse ferm. * voi face. $ A#i spus ceva( întrebă )douard, stând alături de ea. $ A0, mă scua#i, nu era nimic, vorbeam sinură. Zara urcă în maşină. $ 'a 7elasOue, spuse ea, întorcându&se să se uite la el prin fereastră."rivirile li se întâlniră un moment. *c0ii lui erau oare cenuşii sau arintii( se

întrebă ea, spri!inindu&se de spătar. +au poate erau transparen#i ca sticla şi teputeai uita în su:etul lui - dacă erai destul de aproape( *are pe cine întâlneael în seara asta( "robabil vreo străină frumoasă, rece, blondă, vreoenleoaică, sau poate vreo americancă eleantă - oricine ar 4 fost, era ofemeie norocoasă. )douard visa şi el în leătură cu oc0ii aceia maronii, oblici. Fi âmbiseea oare, sau fusese un semiâmbet( "arfumul ardeniei pe care o purta ea în



păr persista ame#itor. 'a 7elasOue8 spusese ea. )l avusese de ând să seducă la 5abanera. )ită doar o secundăE $ 'a 7elasOue, îi spuse şoferului. Restaurantul era mai liniştit decât se aşteptase Zara şi c0iar dacă şefulde sală era surprins că o vede sinură, nu arătă asta. * înso#i la masa ei, într&

o nişă de lână căminul spaniol ornamentat, ornat în seara aceasta cu :ori, înloc de foc. $ +e[ora, spuse el, punându&i pe enunc0i uria#ul #ervet alb proaspătşi preentându&i lista. Dori#i să comanda#i ceva de băut( $ =ananilla, spuse ea, cu un âmbet - un vin de Zeres sec erapotrivit, ea 4ind atât de spaniolă în seara asta. +e uită în !ur cu deamăire,nişa avea e6act două mese, aşeate opus una fa#ă de cealaltă, şi dacă roteapu#in scaunul, putea să vadă partea principală a restaurantului, şi pe ceilal#icomeseni. 'a naiba, se ândi ea, am vrut să văd oameni împreună, perec0icăsătorite şi aman#i. Am vrut să le văd fericirea, să văd via#a, c0iar şi de la

distan#ă. +orbi cu triste#e din băutura 4nă, aspră. )douard se uită în !ur, prin restaurant. )a nu era acolo să 4 făcut el oreşeală( +ă 4e ăsta un alt restaurant( $ +e[or8 eful de sală îl conduse în nişă, lână cămin. )rau doar două mese, iarfata cu roc0ia roşie şedea sinură la cealaltă masă. )douard o salută,politicos, din cap, când se aşeă pe scaun. ;ubitul ei probabil că a întâriatera clar că îl aştepta. +im#ea din nou mirosul ardeniei. Zara se uită la el pe sub ene - el era8 A0, înroitor8 7a trebui să stea în fa#a lui, în timp ce el va cina cu iubita lui. =esele erau atât de apropiate,

încât va putea aui conversa#ia lor cea mai intimă, le va vedea fe#ele când sevor uita unul la altul, le va ări mâinile strânse pe sub masă. +orbi cunervoitate din =ananilla. )douard studie lista, uitându&se peste marinea ei la doamna în roşu.Cine putea 4, oare( i ce fel de bărbat putea s&o facă să aştepte( Doar unprost8 răspunse cu reret. /ărbatul ăsta trebuie să 4e un prost, dacă pierdemăcar un sinur moment să 4e cu ea. Imerii ei sunt ca smântâna, pe lânăroc0ia roşie ca o căpşună, iar părul neru&albăstrui străluceşte ca aripa uneimierle. $ Domnule, întrebă c0elnerul. $ "eşte sabie - şi o sticlă de Roederer Cristal.

oaptea asta va 4, probabil, o noapte lună. u inten#ionase să aibă oasemenea privelişte de primă mână a doamnei în roşu şi a iubitului ei. De cemă ândesc, oare, că se întâlneşte cu un iubit( se întrebă el brusc. Ar putea 4so#ul sau fratele ei. u, ştia că nu era aşa. <emeia asta s&a îmbrăcat pentruun iubit, taftaua ei roşie fâşâia a promisiune. Arăta ca o :oare între petalelefustei, ca o ardenie. Zara studie cu nervoitate fa#a de masă. A comandat8 &ar face asta,dacă s&ar întâlni cu cineva, ci ar aştepta. +&ar putea, oare, să 4e sinur( De



ce să nu&l invite să i se alăture( Fn fond, a venit în căutare de romantism. Darcum să facă una ca asta( se întrebă ea, în panică. u pot face asta8 $ +e[ora( Dori#i vin( )a ridică oc0ii spre c0elner. $ 7in( +e uită la frapiera cu sticla de şampanie de pe masa lui.ampanie, te ro8

"oate asta îi va da cura!, voia ca oc0ii aceia arintii cenuşii să se uite într&ai ei. 3rebuie să 4e sinură, se ândi )douard surprins. * femeie ca ea - săcinee sinură( Dar de ce( u întreba de ce, prostule, îşi spuse în sinea lui,ea e aici sinură, la fel eşti şi tu, invit&o să #i se alăture. )6istă, oare, vreunso# cubane ascuns, ata să&l împuşte( Dar, la naiba, merită8 $ +cua#i&mă, spuse el. $ ;erta#i&mă, spuse ea. *c0ii lor se întâlniră - ai ei maronii lucioşi, preluni, acoperi#i de ene întoarse ai lui la fel de transparen#i şi limpei ca un lac de munte. $ A0, inspiră ea, cum a#i căpătat cicatricea aceea roanică(

u ştia de ce spusese asta, nu avusese de ând ci, pur şi simplu, îiscăpase. A0, Doamne, ce&o să creadă despre ea acum( $ ) o poveste lună, spuse el cu un âmbet, dar pe care aş 4 încântatsă v&o spun. Am inten#ionat să vă întreb dacă a#i vrea să vă alătura#i la masamea - se pare că sunte#i sinură în seara asta, iar eu sunt tot sinur. tiu cănu ne cunoaştem, dar se pare că locuim în acelaşi 0otel. ) un fel de a facecunoştin#ă, nu&i aşa( $ Dar am comandat amândoi şampanie, spuse ea prosteşte. * săavem acum două sticle. )douard făcu cei trei paşi până la masa ei, âmbindu&i. $ Atunci, vă suere să le bem împreună, spuse luându&i mâna.

umele meu este )douard d’Aureville. $ )u sunt Zara2 Zara *’eil de )steban, spuse dintr&o răsu:are. Aşa să se întâmple oare - c0iar aşa( /ărbatul visurilor tale vine la tine într&un restaurant şi î#i spune că numele lui este )douard - ce nume frumos -şi be#i şampanie împreună şi :irtei cu el până la sfârşitul serii, când ştii căvrea să facă draoste cu tine( $ Da. Fşi aminti că se uitase în olindă mai devreme şi, ândindu&se că măcardin#ii ei erau frumoşi, râse. )douard se uită la ea cu încântare, aproape că putea sim#i ustul uriiei coralii sub a lui - era o ură de care te puteai ocupa, să stai aproape, să o

atini cu limba, să o muşti cu tandre#e. )ra în mod clar o ură pe care ar 4dorit mult să o sărute. $ +pune&mi, ise el aşeându&se alături de ea, cum se poate să tenumeşti *’eil şi )steban. $ *’eil datorită tatălui meu de oriine irlandeă - familia a venit înCuba în urmă cu două sute de ani. )steban a fost numele so#ului meu. $ Al so#ului( *c0ii lui păreau surprinşi.



$ +o#ul meu a murit, spuse ea încet. A fost ucis acum doi ani debandi#i. Au incendiat ferma noastră. Hosé avea cea mai bună planta#ie detutun din insulă, <lor de +evilla. Ridică uşor din umeri şi volanele de tafta de pe umeri îi foşniră plăcut. $ Fmi pare rău, îi spuse )douard.

$ Au trecut doi ani. +e uită în oc0ii lui. ) mult de atunci. )a sorbi dinşampanie. &ar trebui să&#i spun asta, continuă ea, dar ai am 0otărât să&misc0imb via#a. Am continuat să locuiesc la #ară, pe moşia fratelui meu şi, dintr&odată, n&am mai putut suporta. Am vrut să mă elibere de tot. Am venit la5avana, mi&am cumpărat nişte roc0ii noi - mâna ei se aşeă uşor pe volanelede la piept - şi am venit aici să cine sinură. Am vrut să mă obli să intru dinnou în lumea adevărată. $ Cât de norocos am fost că ai făcut asta, spuse )douard. Am şi eu oconfesiune de făcut. 3e&am urmărit aici, de la 0otel. Credeam că aveai întâlnire cu iubitul tău. $ ;ubitul meu( ise ea, uluită. De ce te&ai ândit că am un iubit(

$ Arătai ca o femeie pornită spre o aventură, spuse el cu un âmbet, îmbrăcată în mătase roşie, cu :ori în păr2 o creolă cuceritoare. $ i tu, şopti ea. =ă ândeam că te întâlneşti cu vreo enleoaicărece, blondă2 probabil vreo aristocrată în0e#ată şi la fel de tentantă cavinul rece într&o seară de vară. )l se uită în oc0ii ei lucioşi, iar ea îşi muşcă buele cu nervoitate. Fşipierduse su:ul. 'uă o în0i#itură de şampanie. $ Zara *’eil de )steban, şopti )douard, mi&e teamă că mă îndrăostesc de tine. )a uită de restaurant, de c0elneri, de c0itare şi de umetulconversa#iei - el se îndrăostea de ea8 *are şi ea îl privea la fel de dornică pe

cât o privea el( )douard îşi lăsă capul în !os şi o sărută blând pe bue avea ust deşampanie şi moliciune. $ Am a!uns de!a prea departe, Zara, şopti el, nu e cale de întoarcere. )a ar 4 vrut să&l mai sărute, ar 4 vrut cu orice pre# să&l mai sărute. Fntr&adevăr, merseseră prea departe, ca să se mai întoarcă acum, dar ea n&ar 4trebuit să facă asta. <etele binecrescute nu se comportă aşa, să se sărute cucineva cu totul străin într&un restaurant. Dar ea era de!a îndrăostită de acestom cu totul străin. C0elnerul îi întrerupse cu o tuse discretă, evitând cu ri!ă să se uite laei, în timp ce servea mâncarea. Fn Cuba, se ândi el, se poate întâmpla

orice2 $ u te cunosc, spuse Zara. u ştiu nimic despre tine. /rusc, sim#i teribil nevoia să ştie totul despre el, unde se născuse, undelocuia, dar nu voia să a:e că era căsătorit - să nu&mi spună aşa ceva, se ruăea în ând, c0iar dacă e adevărat, nu în seara asta. )a asculta, în timp ce el vorbea, sorbind din şampanie, fascinată deura lui. )a întinse mâna şi puse un deet pe ea, plimbându&şi&l uşor pe buade !os. )l îi apăsă deetul spre el, sărutându&l tandru. )a întoarse capul, în



timp ce tensiunea creştea între ei era de parcă ar 4 fost suspenda#i în timp şispa#iu, doar ei doi. iciunul dintre ei n&avea c0ef să mănânce. $ 5ai să plecăm. )l îi luă, ferm, mâna. * să ne plimbăm. 3oată 5avana era afară pe străi, căutând o ură de aer în noaptea

4erbinte fără vânt, în0esuindu&se pe terasele luminate ale cafenelelor, undecerşetorii se mutau de colo&colo, făcându&şi rondul. <ete drău#e :irtau, înspatele evantaielor de dantelă, cu tineri îndrăne#i, în 0aine de searăimaculate, stând la mese alături de familii, ai căror copii, în 0ainele cele mai înoronate, alerau râând prin mul#ime, iar fete tinere, mlădioase, cu fe#emac0iate abundent şi oc0i neri fulerători, se învârteau pe lână cafenele, în căutare de clien#i. =irosurile amestecate de :ori şi fum de #iară, demâncăruri cu mirodenii şi parfum ame#itor, pluteau în aerul nop#ii, plin depromisiuni şi e6citant. )douard o luă de bra#, sim#ind răcoarea netedă a pielii ei sub mână. um&am sim#it aşa niciodată, până acum, se ândi el. )a e un vis, o imaine

ireală, în mătase roşie şi panto4 cu tocuri înalte - iar eu sunt îndrăostit deea. Fn umbră, la col#ul pie#ei, se întoarseră instinctiv, încon!urându&se unulpe altul cu bra#ele, strânându&şi trupurile mai aproape, în timp ce sesărutau, un sărut nesfârşit, cercetător, adânc. u era cale de întoarcere. =ână&n mână, tremurând, se plimbară pe străile întunecate spre 0olulcu alerie de deasupra. Zara se spri!ini de el, moale, în timp ce el răsuceac0eia în broască. Işa se înc0ise în spatele lor şi ea era de!a în bra#ele lui,pierdută din nou în sărutul lui. u voia să se mai oprească din acest sărut. )lavea ust de vin. )a se lipi mai aproape de el, iar mâinile lui alunecară pespatele ei ol. )a voia să atină 4ecare părticică din el cu trupul ei, să 4e atât

de aproape de acest bărbat, încât să&i poată vedea su:etul prin oc0ii luitransparen#i. <erestrele camerei erau desc0ise spre noaptea 4erbinte, iar sunetulc0itarelor din cafenele a!unea slab, prin întuneric, până la ei. "atul mare cucăpătâiul lui înalt, în stil spaniol, provenea, probabil, de la vreo mănăstireiolată, având sculpturi cu 0eruvimi şi îneri înaripa#i, mu#i şi misterioşi subtifonul alb, protector împotriva #ân#arilor. Desprinându&şi ardenia, ea opuse, atentă, pe măsu#a de lână pat şi îşi scutură părul liber ca o bucată demătase neară, lucitoare. )l întinse mâna să atină boă#ia aceea moale.7oia să&şi înroape capul în părul acela parfumat. Imeri ei erau fraili submâinile lui, când îi alunecă roc0ia roşie de pe trup, lăsând&o să cadă ca o

rămadă de petale la picioarele ei. $ )şti frumoasă, Zara, şopti el, ridicând&o şi ducând&o la pat. )ştiperfectă. 9rămada de roc0ii de la "aris fură măturate cu nerăbdare de pe pat, şiea rămase culcată sub cortul de tifon, iar el se ândi, în timp ce&şi scotea0ainele, că arăta ca o pictură de 9oa. +e culcă alături de ea, tremurând de nevoia de a o avea. "ielea ei eraca un satin crem întins bine pe o structură de oase delicate. +e pierdeau unul



în oc0ii celuilalt, ame#i#i de prima atinere pasionată, e6tatică, în timp cemâinile lor se e6plorau reciproc, iar ei se sărutau pe oc0i, pe ură şi pe ât,pe curbe şi moliciuni, promi#ându&şi plăceri unul altuia, încânta#i de felul cumse sim#eau unul pe celălalt, dorind tot mai mult şi mai mult. )l înenunc0epeste ea, sub#ire şi puternică, amânând acel moment 4nal de unde nu mai

e6ista întoarcere. $ i tu eşti perfect, )douard, omul meu cu totul străin, şopti ea, întinând mâna spre el. )l o copleşi cu pasiune, strânându&i trupul lână allui, ridicând&o spre noi înăl#imi de împlinire, iar transpira#ia lui se unea cu aei, în noaptea cubaneă 4erbinte, iar c0itarele din pia#ă înso#eau ca unacompaniament trupurile lor unite, acoperind dorin#ele lor emute,ruămin#ile ei, e6clama#iile lor frivole. Fncă îmbră#işa#i, el împinse părul ei mătăsos de pe âtul umed ca să i&lsărute, înropându&şi fa#a în curba acestuia, mirosindu&i parfumul, liniştindu&itrupul care mai tremura încă sub mâinile lui. $ 3e iubesc, Zara *’eil de )steban, spuse el. +untem străini, pentru

că ne&am întâlnit abia ai, dar ne&am căutat unul pe celălalt toată via#anoastră. 3e iubesc, a0, da, te iubesc8 Zara âmbi, culcată acolo în semiîntuneric, cu un bărbat care o iubea.7ia#a era minunată. Ineori, aceasta avea nevoie doar de un impuls ca să înceapă să 4e plină de lucruri minunate, ca de pildă, acest )douardd’Aureville. )douard stătea culcat pe spate şi se uita spre tavan. "iciorul mătăsos alZarei era încă aruncat peste el şi capul ei se odi0nea pe umărul lui. )adormea, respirând adânc şi cu un aer atât de mul#umit pe fa#a ei vulnerabilă,adormită, încât el îşi puse bra#ul protector în !urul ei. Cum ar putea să laseaceastă femeie să plece( )ra a lui, atât de complet, de parcă s&ar 4 cunoscut

dintotdeauna. u avea importan#ă că se întâlniseră abia acum, el ştia cumarăta, cum ândea, ce sim#ea - felul în care îi răspunsese. Zara *’eil de)steban era femeia lui şi voia ca ea să 4e so#ia lui cât mai curând posibil. uva pleca din Cuba fără ea. )a se mişcă uşor în somn, iar el îi înlătură cu tandre#e părul nerualbăstrui de pe fa#a ei caldă. 7a aştepta până când se va trei şi apoi îi vacere să se mărite cu el. Fn orice ca, el nu&l va accepta pe LnuM drept răspuns. 'umina pală a soarelui de diminea#ă devreme se 4ltra printre bareleobloanelor, când ea se trei şi el o sărută înainte de a 4 desc0is oc0ii. $ Căsătoreşte&te cu mine, murmură el lână pleoapele ei înc0ise.=ărită&te cu mine, ai. Acum. 3e vreau c0iar în minutul ăsta.

*c0ii ei se desc0iseră brusc, enele ei se întoarseră, âdilându&i uraâmbitoare. )a îl sărută, înfăşurându&şi bra#ele în !urul âtului lui. $ )şti siur că n&a fost de vină doar taftaua roşie şi noaptea cubaneăromantică( şopti ea. $ Acum e diminea#ă iar eu sunt foarte romantic şi te iubesc. 3e ro să4i so#ia mea, Zara *’eil. $ Abia ne cunoaştem, spuse ea eitând.



$ Avem tot restul vie#ii ca să descoperim ce ne lipseşte. =ărită&te cumine, Zara, te ro8 $ Când( 9ura ei trecu peste buele lui, sărutându&i&le cu uşoare oftaturi. $ Ai.

=âinile lui îi mânâiau ceafa. $ u pot ai. 3rebuie să vorbesc mai întâi cu fratele meu, iar tu trebuiesă&mi cunoşti familia. )a se apropie mai mult de el, cu piciorul ei lun înfăşurat în !urul lui,ancorându&l lână trupul ei. $ =âine atunci2 săptămâna asta2 )l o sărută pe ât, mişcându&şibuele în !os, mai departe, peste pieptul ei. $ Da, murmură ea fără su:u, a0, da, )douard. Am să mă căsătoresc cutine. Capitolul 1N eK XorP8 Amélie sări !os din pat şi aleră la fereastră să vadă dacă

oraşul mai era încă acolo, în e6teriorul 0otelului Galdorf. <uli moi cădeau dintr&un cer inviibil, învârtindu&se, aşeându&se tăcu#ipe pământ ca o pătură roasă, moale. *c0ii ei se măriră, rotuni de uimire.>ăpadă8 inea cu adevărat8 7eselă, se răbi prin salon şi intră într&undormitor întunecat, scuturând forma înropată sub un munte de aşternuturi. $ Roberto, Roberto, scoală&te8 ine. $ A02 lasă&mă&n pace, Amélie, ise el şi se afundă mai mult în pături. $ Roberto8 3rebuie să te scoli8 Afară nine. $ Amélie8 Capul lui blond, somnoros, ieşi de sub pături. ) abia oraşapte diminea#a. Asta trebuie să 4e o vacan#ă2 0ai, lasă&mă. $ Dar, Roberto, nu&în#elei( striă ea cu e6asperare. )u n&am mai

văut ăpadă până acum. )l se înăl#ă încet, dându&şi părul deoparte şi căscând, oc0ii lui albaştrianaliându&i fa#a emo#ionată. $ )i, bine. >âmbi. Am să mă scol. $ 9răbeşte&te, spuse ea, sărind pe pat, trebuie să te îmbraci imediat. )a apucă păturile şi începu să le traă de pe el, dar el le #inea alarmat. $ u face asta, Amélie, protestă el. $ Dar de ce nu( Fl privi surprinsă. "ieptul lui ol era bronatcontrastând cu cearceafurile albe. u por#i pi!ama( întrebă ea, bănuitoare. $ u port pi!ama. u&mi place. $ Ce prostie, spuse Amélie, trăând de pături. *ricum, te&am văut

destul de des fără 0aine pe tine. $ )ra altceva când eram doar copii, ise Roberto cu fermitate, dar euam şaispreece ani şi tu paispreece şi e timpul să te compor#i ca o tânărădoamnă. Amélie se sim#i drobită. $ A0, Roberto, n&am creut niciodată că tocmai tu o să&mi spui aşaceva. *ricine altcineva, dar nu tu8



$ "ăi, e adevărat. )a arăta atât de nefericită, încât el trebui săâmbească. Cu to#ii creştem, Amélie. "rietenele tale de la şcoală nu devinacum altfel( $ A, ele, spuse ea dispre#uitoare, ele nu se ândesc decât la roc0ii şi labăie#i.

$ "ăi, să vorbeşti despre roc0ii nu e o idee rea, spuse el, coborându&şipicioarele din pat şi înfăşurându&se cu cearceaful. Ai arăta mult mai bine înnişte roc0ii mai drău#e. Amélie se uită în !os la modelul complicat al covorului verde din 0otel.)a nici nu&şi înc0ipuise vreodată că el ar 4 ândit că nu arăta drău#ă săarate frumos era o treabă pe care nici nu o luase în considera#ie măcar pânăacum. )ra aşa cum era. Aspectul nu i se păruse important, oricum, nu atât deimportant ca să merite să&şi taie părul doar pentru că aşa ar 4 fost mult maiuşor de înri!it părul îi crescuse din nou după întâmplarea nenorocită cândea sinură şi&l tăiase aproape de tot. Cât privea ideea de a 4 o tânărădoamnă, Amélie oftă. 3otul era atât de complicat în ultima vreme. )a şi

Roberto fuseseră mereu împreună - ea se băa în patul lui să se cuibăreascălână el, să&i şoptească secrete, când erau mici ea purtase şorturile lui mari,albe, de până, prinse în talie cu una dintre curelele lui, îi împrumutasepuloverele, înotase oală cu el în râu, la fermă - iar acum, el voia ca ea să 4eo tânără doamnă8 Aceasta ar 4 presupus ca el să 4e acum un tânăr bărbat,cu toate consecin#ele ce decur din asta. +e uită urât la el, cum stătea înfăşurat în cearceaf ce ascundea el acolo şi nu mai văuse ea înainte( i ceimportan#ă avea, oricum( )a sări de pe pat şi se îndreptă spre uşă. $ =ă duc să mă îmbrac şi pe urmă plec să văd ăpada, anun#ă ea. "o#isă vii şi tu, dacă vrei. )l sesiă uşorul tremur din vocea ei.

$ /ineîn#eles că am să vin, spuse el. 7reau să 4u primul care arunc întine un bulăre de ăpadă. $ In bulăre de ăpadă( Amélie se opri cu mâna pe clan#a uşii. Inbulăre, Roberto de +antos8 "un pariu că eu arunc prima8 Fi trebuiră e6act două minute ca să&şi arunce 0ainele pe ea şi să&şi îndese părul sub noua ei căciuli#ă de lână, pe care şi&o cumpărase ieri, când îifusese atât de fri la urec0i. u sim#ise niciodată un asemenea fri tecuprindea, în0e#ându&#i oasele, până ce le sim#ea încordate şi c0ircite, iarvântul rece te âria pe obra!i 'a Rio nu era niciodată aşa, dar nu aveau niciaceastă minunată ăpadă. +e uită prin uşa întredesc0isă la ;sabelle. =aidormea încă, iar capotul ei cu dantelă era împăturit frumos pe fotoliul de

lână pat. Camera mirosea dulce a parfum - ca :orile, se ândi Amélie./unica mirosea întotdeauna ca :orile de vară, oare asta voia să în#eleaăRoberto prin Lsă creştiM( Ar trebui ea oare să miroasă acum a :ori în loc desăpun şi apă, ar trebui oare să aibă capoate dantelate şi mici papuci feminini,cu pompoane( +e uită în !os la picioarele care îi ieşeau, mari, de sub noul eipalton de iarnă, călduros. Cum puteau, oare, picioarele ei să arate vreodatămici şi frumoase( )a înlătură ideea cu 0otărâre. Inde era Roberto(



$ 5aide, spuse el, ieşind din cameră şi îndreptându&se spre uşă. =ăfaci să te aştept. $ A0, Roberto8 )a aleră după el, furioasă, fuind pe coridor spre ascensor, aşteptândnerăbdătoare ca acesta să&şi facă drum în sus, la eta!ul şase, împinându&l pe

Roberto deoparte, ca să poată ea să apese pe buton. 9rila de metal alunecă, înc0iându&i înăuntru când începu să coboare. $ +untem ca nişte animale într&o cuşcă, prinse de proprietarul rău alcircului. )a râse. Roberto îi âmbi cu draoste. )ra într&adevăr o feti#ă. )l se sim#ea multmai în vârstă decât ea, mult, mult mai în vârstă. Amélie #âşni prin 0olul 0otelului eleant, ol, cu e6cep#ia unuifunc#ionar de la recep#ie şi a unei perec0i de 0amali se opri la marile uşi desticlă, turnante, pentru a se uita la perspectiva de afară. +trada, în 0aina eialbă, avea o nouă luminoitate, iar clădirile cenuşii din fa#ă erau ascunse deun văl de fuli mişcători.

$ Aşteaptă, spuse Roberto, răsucind&o cu fa#a spre el. 'asă&mă să&#iaran!e fularul înainte de a ieşi acolo în fri. )a îşi ridică bărbia, urmărindu&i fa#a în timp ce el îi lea fularul albastrude lână. Roberto era într&adevăr foarte frumos, cu păr atât de frumos, drept,blond, des, şi avea oc0ii albaştri, limpei puteai avea încredere în el în oriceproblemă. )l îi aran!ă bine fularul sub bărbie şi, cu un est rapid, îi trasecăciuli#a de lână peste oc0i, apoi ieşi repede prin uşa turnantă ca să 4e elprimul afară, în ăpadă. $ /estie, striă Amélie, aruncându&se în uşă, după el, şi ieşind petrotuar râând, în timp ce alunecă pe ăpada neaşteptat de moale. $ u era de presupus să 4e aspră( întrebă ea luând o mână de ăpadă

şi frecându&şi&o de obra. )ra minunată, rece şi curată. Fn noua linişte îmbrăcată în alb, c0iar şi vocea ei suna curios de înăbuşită. <ift0 Avenue era pustie neobişnuita furtună de ăpadă deoctombrie liniştise oraşul şi nu se auea decât scâr#âitul propriilor ei paşi, întimp ce umbla cu aten#ie pe trotuar. /ulărele de ăpadă se ibi în umărul ei şi ea se întoarse să protestee,aplecându&se, când un altul veni spre ea. $ Am să te prind eu, striă ea, vocea ei ibindu&se de iduri, în timp celua ăpada şi o aruncă spre Roberto. $ Aşteaptă, aşteaptă, striă el, pa6, Amélie. )l ridică în sus douădeete încrucişate. "a6, vino la mine8 )l îi luă mâna şi o duse în mi!locul

străii. Iită&te la strada asta, spuse el cu o voce neobişnuită. <ift0 Avenue se întindea înaintea lor, albă, imaculată, fără urmă de picioare omeneşti sau decircula#ie. $ "arcă am 4 primii oameni pe 'ună, striă Roberto. %ipând şi râând, ei alerară mână&n mână, prin mi!locul bulevardului,un i&a de urme alunecoase marcând înaintarea lor aiurită. $ +top, stop8 protestă Amélie, când a!unseră în dreptul străii 3reiecişi patru. )u abandone, tu nu(



$ Fncă nu2 0aide8 )l o trase pe strada 3reieci şi patru, târând&o de mână, iar ea âfâiaprea tare ca să protestee. +e opri, moale, aproape de maainul =ac. $ u mai pot să aler. )a se spri!ini de sticla vitrinei, trăând aer.

)l îi âmbi sarcastic. $ %i&a!une, da( <etele nu pot alera cum trebuie, îşi mişcă întotdeauna bra#ele prea mult. $ A0, Roberto, dacă aş mai 4 avut putere, #i&aş 4 frecat fa#a cu ăpadă. $ +ă nu amenin#i niciodată atunci când eşti în deavanta!, rân!i el,#inând deasupra capului ei o mână de ăpadă care se topea. $ /ine, bine, spuse Amélie râând. =ă predau, dacă îmi cumperi oceaşcă de ciocolată 4erbinte şi o ooaşă. =or de foame. Roberto se uită în vitrina lucitoare a lui =ac. $ Iite, Amélie, de ce nu por#i şi tu aşa ceva( )l arătă spre o roc0ie demătase ro, cu un uler mare, alb. Ai arăta cu adevărat drău#ă în asta -

bineîn#eles, dacă #i&ai aran!a părul cum trebuie. Amélie o inspectă critic era tot ce ura eaE mătase8 Aşa că trebuia să 4eatentă cu ea. i încă ro, pfui8 i ulerul ăla cara0ios8 De ce trebuie să 4edrău#ă, aşa deodată, doar pentru că avea paispreece ani( Cu o privireneîncreătoare spre roc0ia ro, traversă strada de mână cu Roberto sprecafeneaua de pe partea opusă. Ar arăta, oare, drău#ă în roc0ia aia( i de ce,oare, spusese el asta( $ /ună, striă ;sabelle când uşa apartamentului se înc0ise. Inde a#ifost atât de devreme( $ /unico8 Amélie îşi scoase căciuli#a udă şi paltonul, lăsându&lerămadă pe podea. Cum te sim#i astăi(

$ =ult mai bine, draa mea, mul#umesc. ;sabelle îşi mişcă deetele cusatisfac#ie. Două săptămâni de tratament evitaseră instalarea unei artrite, decare se temuse ea. =eritase călătoria la eK XorP, doar ca să&şi înlăturetemerile. $ /unico, nine8 ) minunat. Roberto şi cu mine ne&am bătut cu bulăride ăpadă, am alerat prin mi!locul străii, pe <ift0 Avenue - se uită pefereastră - se mai văd încă urmele noastre. *bra!ii lui Amélie erau încă roşii de fri, iar oc0ii ei limpei străluceaude bucurie. ;sabelle îi âmbi. $ "rima ta ăpadă, Amélie2 e un cadou neaşteptat, în octombrie. $ /unico, vrei să meri cu mine la cumpărături( întrebă ea, brusc.

7reau să&mi cumpăr nişte 0aine noi, câteva roc0ii şi alte lucruri, ştii tu - ceva,pentru că am crescut. ;sabelle puse !os cana cu ceai şi luă mâna nepoatei sale. Aşadar, miculbăie#oi voia roc0ii de fată, nu&i aşa( *are recunoştea şi ea că crescuse în celedin urmă( $ /ineîn#eles că o să merem, draa mea, promise ea, nimic nu mi&arface o mai mare plăcere.



De Courmont îşi controlă obosit ceasul. 3renul de la C0icao avea de!ao oră întâriere, iar dacă merea în ritmul ăsta, când vor a!une la ara9rand Central, vor avea de!a aproape două ore întâriere. Cine s&ar 4aşteptat la o furtună de ăpadă atât de timpuriu( +e spri!ini de spătarulbanc0etei capitonate, încercând să se concentree la documentele sale, dar

cifrele îi !ucau în fa#a oc0ilor şi el le împinse deoparte cu un oftat, ândindu&se la întâlnirile care tocmai avuseseră loc cu producătorii de automobile dinC0icao. u fuseseră întâlniri bune. Automobilele De Courmont coborau încursa vânărilor, pe măsură ce tot mai multe companii invadau pia#a.=aşinile lui erau prea LspecialeM, îi spuseseră ei, prea e6clusive şi scumpepentru pia#ă. Dacă voia să aibă vânări mari, trebuia să facă ce făcuse <ord8)i erau ca Citro\n în <ran#a, făceau maşini mici, ieftine, pentru cumpărătorimărun#i şi nu prea boa#i8 )i puneau muncitorul în micile lor cutiu#e nere, peşosea, şi le numeau, automobile8 oul De Courmont era un obiect de o marefrumuse#e, cu linii luni, netede, cu luciul adânc de o duină de straturi devopsea emailată, în roşu sau albastru real, sau verde adânc, boat. 'a acest

automobil 4ecare amănunt era lucrat perfect şi ândit cu ri!ă. "ielăria eracomandată special la o sinură tăbăcărie, care folosea doar piei fără defecteşi le prefera perfecte, moi ca untul apoi, le vopsea în maroniu sau crem, saubron, ca să se potrivească perfect cu e6teriorul lăcuit. 'emnăria era făcutădintr&un ste!ar rar, fără noduri, iar motorul era din piese măiestrite de creatorifrancei şi italieni, combina#ie care produsese cel mai bun instrument depreciie pentru a asiura vitea şi for#a. Atunci, de ce naiba nu se vindeau, afurisitele( Fntrebarea îl rodea. )lştia că erau cele mai bune de pe pia#ă, iar oamenii cumpărau destule maşiniscumpe, pe care le vedea pretutindeniE Rolls&Roce, /uatti, 5ispano&+uia,=ercedes&/en, 'aonda.

+coase un oftat şi se uită din nou la ceas. A0, Doamne, va mai dura încă vreo câteva ore, ştia asta. Dar avea, oare, vreo importan#ă( u&l aşteptanimeni, nimeni pe care să 4 dorit să&l vadă. &avea motive să întârie prineK XorP. 7a încerca să ăsească un vapor cât mai curând posibil, poatec0iar mâine, sau poimâine, deşi, fără îndoială, că toată lumea 0otărâse săplece acum, când se stricase vremea nimeni nu voia să mai rămână şi săfacă o traversare a oceanului pe o furtună de iarnă. )ra teribil de fri în trenulăsta. 9illes îşi frecă mâinile reci. +e va duce să vadă dacă putea ăsi unK0isP să se încălească. 7a 4 bucuros să a!ună odată cel pu#in, la Galdorf,va 4 confortabil. Roberto le aştepta pe Amélie şi pe bunica, în camera de i, dar ele nu

se răbeau deloc în seara asta, deşi el era ata de un veac. $ 5aide, voi două, striă el prin uşa înc0isă a camerei lui Amélie. %ine#iminte că e ultima noastră seară la eK XorP. Irmau să se ducă să ia cina la Delmonico şi el aştepta cu nerăbdare. 7a4 ceva cu care să se laude în fa#a lui Dieo, care se tot roăvea că a fost lamadame +usana şi alte de&astea. +e întreba cum o 4 la madame +usana.Dieo icea că fetele erau minunateE nordice, mari, blonde, din 9ermania şi+uedia fete cu pielea netedă şi oc0i midala#i din Asia fete cu oc0i albaştri



din ;rlanda frumoase şi senuale mulatre localnice. Roberto se cutremurăândindu&se la ele, întrebându&se din nou de unde avea Dieo bani. u&imărturisea niciodată. Dieo nu&i spunea niciodată c0iar totul, întotdeaunare#inea ceva, avea secrete. =ătasea dă o sena#ie plăcută, se ândi Amélie, alunecând&o peste

umeri şi neteind&o în !os. u&şi dăduse seama că o va sim#i astfel, cumvarăcoroasă şi moale. Cutele fustei se mişcau drău#, îşi prinse în !urul talieicordonul cu micu#a cataramă şi se inspectă în olindă. u încăpea îndoială căo făcea să arate ca o domnişoară, îi eviden#ia micu#ii sâni pe care ea încercase să pretindă că nu erau acolo, dar, cumva, acum, arătau frumos.+trânându&şi cordonul cu încă nişte ăuri, se răsuci să se vadă la spate.Roberto avusese dreptate. Fi venea bine. $ +unt ata, anun#ă Amélie, intrând mărea#ă în cameră, oprindu&se înfa#a lui Roberto ca să&i permită s&o vadă în noua ipostaă. Roberto îşi retrase cu vinovă#ie ândurile de la madame +usana şi de lacoapsele albe. )l se uită surprins la Amélie. )ra atât de drău#ă, c0iar

frumoasă de&a binelea8 =ătasea ro, luminoasă, cădea în cute moi,ascunându&i sub#irimea de feti#ă, făcând&o să arate mai rotundă şi maivârstnică. =âneci luni, bufante, se terminau cu manşete strimte, albe ca şiulerul lat ce încon!ura decolteul în 7 purta ciorapi ro pe picioarele încăprea sub#iri şi sandale arintii, cu tocuri mici. Coama ei frumoasă de părfusese periată şi iar periată, până când cre#urile se suprapuseseră, iar ea îllease la spate, pe ceafă, cu o fundă mare de catifea. Amélie aştepta, înri!orată, verdictul lui, ata în orice clipă, după cumândea ;sabelle, să alere înapoi în cameră şi să se sc0imbe, dacă el ar 4spus un sinur cuvânt critic. Roberto scoase un :uierat rav, apreciativ.

$ u e asta, oare, roc0ia pe care #i&am arătat&o în vitrină la =ac( Amélie îşi netei cu nervoitate fusta. $ Da, recunoscu ea. $ "o#i avea întotdeauna încredere în ustul meu, Amélie, spuseRoberto, cu un âmbet şmec0er. Ară#i roav8 * să am la bra# în seara astacele mai drău#e femei din eK XorP. Delmonico, aten#ie, sosim8 )ra şapte şi treieci, când 9illes de Courmont intră, în cele din urmă, înGaldorf şi se duse direct la recep#ia principală, să a:e vapoarele care plecau în cursul săptămânii spre <ran#a. +lavă Domnului, primul noroc pe care&l aveade când a!unsese aici8 )6ista un vas britanic de linie care pleca a doua i launspreece diminea#a. u era prea devreme. +e uită pe lista de nume, când

semnă în reistru - nu era nimeni cunoscut. )ra sinur la eK XorP.Directorul, c0emat în rabă de func#ionarul de la recep#ie, se înri!i personalde distinsul oaspete şi 9illes îi reteă saluturile pline de efuiune. Aşteptănervos ascensorul, care părea că se opreşte la 4ecare eta!. Directorul se uităla el, cerându&şi parcă scue, când primul ascensor se opri în fa#a lor şi ofemeie bine îmbrăcată, înso#ită de un tânăr blond, frumos, ieşi âmbind.9illes intră în cabină şi uşile ornamentate se înc0iseră în spatele lui,



cuprinându&l brusc într&o sinurătate copleşitoare. +e ândi la lu6osulapartament care îl aştepta, ol. ;sabelle aşteptă în 0ol împreună cu Roberto, ca să coboare celălaltascensor cu Amélie, care din nou îl ironia pe Roberto. Cine o 4 oare bărbatul acela( <a#a lui îi era familiară, era cineva

cunoscut, era siură de asta, şi era france. 3recuse atâta timp de când nufusese în <ran#a, încât nici nu&şi mai putea aminti fe#ele propriilor ei prieteni.- cel pu#in nu în amănunt erau, pur şi simplu, o amintire ştearsă. Işile celui de&al doilea ascensor se desc0iseră şi Amélie apăru,âmbind fericită. Roberto o a!ută să&şi pună capa, aran!ându&i&o cu ri!ă peumeri, în timp ce Amélie îşi netei părul, şi aşa destul de neteit. )ra o fatăatât de strălucitoare, se ândi ;sabelle cam înaltă pentru vârsta ei, dar cu ora#ie feciorelnică, de care nu era conştientă. 7a 4 o femeie frumoasă, camama ei, şi totuşi erau şi urme ale lui C0arles în natura ei spontană, înatitudinea ei nonşalantă. +ărmanul C0arles, nici măcar n&a a:at că aveaaceastă 4ică drău#ă. i sărmana 'éonie, care trăia, dar nu putea s&o mai

vadă niciodată. $ 7ino, bunico8 e6clamă Amélie, luând&o de bra# pe ;sabelle. ;ar visei8 3ransatlanticul ormandie avusese o traversare di4cilă. *ctombrie nuera renumită ca lună cu vreme bună în Atlantic, dar această călătorie fusesee6cep#ional de furtunoasă, iar pasaerii prost dispuşi îşi petrecuseră cea maimare parte a timpului în cabine. =aroc bătu la uşa camerei lui 'éonie. $ Afară nine, spuse el scuturându&şi fulii topi#i de pe 0aină, cândintră, dar am a:at că vom a!une la eK XorP mâine diminea#ă. 'éonie oftă uşurată aveau de!a o i întâriere şi se va sim#i mult maibine cu picioarele pe uscat. )a împinse într&o parte tava cu cina neconsumatăşi se uită afară la noaptea furtunoasă.

$ Cât de devreme diminea#a( $ Fn !ur de ora şase. $ ase8 A0, =aroc8 +e aruncă într&un fotoliu, pufnind. De ce am fost deacord să fac concertul ăsta( Amândoi ştiau de ce. )ra pentru ac#iunea ei favorită de binefacere. )lfusese uimit că ea o acceptase, deşi ştia că ea ar face orice pentru copii. Darsă călătoreşti tot drumul ăsta până la eK XorP doar pentru un concert şi unbal de binefacere, însemna să ceri prea mult, mai ales când asta însemna sărupi din perioada de odi0nă câştiată din reu. Cererea venise în ultimul moment şi 'éonie nu eitase. $ Ai idee câ#i bani pot aduna într&o seară femeile astea de societate( îl

întrebă ea când el protestase. "ot strâne su4cient pentru înri!irea a sute decopii, suari nou&născu#i, lăsa#i la uşă ca nişte pisicu#e nedorite, copiisărmani, :ămâni şi fără adăpost. Fşi desfăcuse lar bra#ele, uitându&se în !urla minunata ei casă vec0iul 0an, mereu lărit, mereu frumosE Cum pot săstau aici, în tot confortul ăsta, când ştiu că aş putea face ceva ca să&i a!ut pecopii( spusese ea. =arele transatlantic se clătina pe valuri.



$ ;ar a început8 )a râse, când sunetul de sticlă spartă se aui de sus şiC0ocolat se repei prin cameră, în bra#ele ei. =aroc, mai bine scoate unK0isP şi căr#ile de !oc2 şi mai ăseşte nişte pasaeri care se mai #in pepicioare. * să 4e iar una din nop#ile alea luni8 Hames 5omer Ale6ander Hamieson ;;; se rela6a în fotoliul lui roşu de

piele, bucurându&se de băutura sa şi urmărind rupul de la masa de căr#i. Fimai văuse şi înainte pe unul sau pe doi dintre ei - erau printre pu#inii care searătaseră la cină în timpul acestei traversări - dar era prima oară când ovedea pe femeie şi îi plăcu ce vedea. )a îşi su:ecase mânecile bluei simplede bumbac, aşa cum fac muncitorii, iar minunatul ei păr blond era periat binespre spate, de pe fa#a netedă, aroantă, fără nici o concesie fa#ă de vanită#ilefeminine, sau poate una sinurăE funda copilărească, de catifea, pe care şi&olease neli!ent la ât. Fi plăcea părul ei care se răsucea în şuvi#e rebele şi pecare, din când în când, le dădea deoparte cu o mână 4nă, fără ineleobservase în mod deosebit lucrul acesta, nici un inel. )ra liberă8 )a lua foarte în serios acest !oc de poPer, !ucând cu elean#ă şi fără

teama de a pierde, sorbind K0isP dintr&un pa0ar care era umplut mereu,punându&i mereu la încercare prin !ocul ei viu şi, uneori, făcându&i să râdă cuvreun comentariu ironic. 7aporul tot se mai clătina sub ei, de parcă încerca să se aa#e de cevape o suprafa#ă alunecoasă, iar ma!oritatea pasaerilor nu se aventuraserăafară din cabinele lor. Camera de !oc era liniştită şi în penumbră nu era decâto lampă care lumina masa cu postav verde şi !ucătorii, şi mai era un sinursteKard de serviciu, care cură#a scrumierele şi aducea băuturi proaspete. )lse uită la ceas - era ora trei - peste câteva ore, vor 4 la eK XorP. Fn urmă cucâteva ore, nu s&ar 4 bucurat, dar acum( Cum aş putea, se întrebă el, să ocunosc înainte de a debarca(

'éonie îşi aruncă pe masă căr#ile, ridicându&şi bra#ele deasupra capuluişi lăsându&şi scaunul pe spate, în timp ce îşi împinse înainte picioarele eiluni. $ Domnilor, eu am terminat, spuse ea. +unt obosită şi am băut preamult K0isP2 şi v&am luat prea mul#i bani. 'e âmbi răutăcios. Ar 4 trebuit săvă atra aten#ia că sunt specialistă. )ra adevărat, poPerul era o pasiune pentru ea începuse să !oace mai întâi ca să&i treacă orele interminabile din timpul călătoriilor cu trenul, învă#ând de la muicienii care mereau cu ea în turneu, iar acum putea bateaproape pe oricine. Fşi luă eanta şi se uită prin cameră. =aroc se dusese la culcare, cu ore

în urmă. Doar un sinur bărbat mai şedea într&un col#. +tătuse acolo cea maimare parte a nop#ii, uitându&se la ei - îi sim#ise privirea asupra ei şi se uitaseşi ea o dată sau de două ori, dar nu putuse să&l vadă prea bine însemiîntuneric. "resupunea că era un pasaer care nu putea nici el să doarmăpe acest vapor care se clătina şi prefera să&şi petreacă noaptea trea, în locsă caute în adar odi0na. )l se ridică, âmbind. $ 3e ro, nu pleca, spuse el.



)ra înalt şi aspru, cu păr neru, frumos păr, moale şi ondulat, şi îl purtadestul de&lun. * musta#ă plină se curba peste ura lui mare. Fi plăcea clarura lui, buele îi erau ferme, iar col#urile erau uşor ridicate, făcându&l săarate ata să âmbească. Fi plăcea şi restul. <elul în care 0aina lui bine croităi se potrivea pe umerii la#i şi felul cum arăta trupul lui, musculos şi tare - şi

bine făcut. )ra clar un american. i era probabil cu vreo ece ani mai tânărdecât ea. $ ) foarte târiu, domnule2 $ Hamieson - Hames 5omer Ale6ander Hamieson, al treilea - Him. 'éonie râse. $ =ama dumitale aştepta probabil mult de la dumneata2 5omer şiAle6ander8 +per că nu ai deamăit&o. $ Am încercat, dar ştii şi dumneata cum sunt mamele. tiu oare( se întrebă ea, ştiu eu cum sunt mamele( /rusc, se sim#ifoarte obosită. "rea obosită pentru o conversa#ie ca aceasta. $ Fmi pare rău, domnule Hamieson, dar e târiu, aş vrea să mă odi0nesc

pu#in, înainte de a a!une la eK XorP. oapte bună. )a o porni spre uşă, dar el veni după ea, vorbind repede, în timp cestrăbăteau coridoarele oale. $ Cum de nu te&am văut până acum( Am fost pe vapor peste osăptămână şi totuşi nu ne&am întâlnit. ici nu&#i cunosc numele. 'éonie se opri la uşa cabinei ei. u ştia cine este ea( "utea 4 oareadevărat( Fşi aminti de blua cu mânecile su:ecate, de părul leat la spate cuo panlică şi de fa#a ei nemac0iată. /ineîn#eles că nu arăta ca L'éonieM - eradoar ea însăşi. $ +unt domnişoară, replică ea. Domnişoara /a0ri. oapte bună,domnule Hamieson.

Cu un ultim âmbet, ea înc0ise uşa, îşi scoase panto4i, îşi desc0eieblua şi o aruncă pe podeaua care se clătina în continuare, alături de fustă, îşi scoase ciorapii şi îi lăsă în urma ei, în timp ce se îndrepta spre pat sestrecură oală în aşternut. *boseala o răbi nimic, nici alunecarea leănatăa vaporului nu o mai putea #ine treaă încă un moment. <a#a lui Him Hamieson,cu ura lui simpatică, fu ultimul lucru la care se ândi înainte de a adormi.Acea ură frumoasă care se ridica la col#uri de parcă era ata să âmbească. =aroc îşi scoase paltonul, bucuros să se a:e în sfârşit la căldură, în0otelul Galdorf. 'a debarcader fusese fri, deşi trecuseră destul de repede pela imirare şi vamă. Avusese di4cultă#i să o treească pe 'éonie dar, în celedin urmă, ea se dăduse !os din pat şi se băase în 0aina caldă, ascunându&şi

oboseala sub o pălărie cu boruri mari şi un uşor mac0ia! pe obra!ii palii. +e0emuise nefericită în blana ei, reuşind să âmbească atunci când eranecesar, deşi tot ce dorea de fapt era să se urce din nou în pat. 3rebuia sădoarmă, avea de dat un spectacol în seara asta. /lestemă vremea carefăcuse să întârie vaporul şi îi lăsase atât de pu#in timp. $ Am să le spun să trimită sus nişte ceai 4erbinte cu lămâie pentruâtul tău, spuse =aroc, apoi te odi0neşti până diseară. Am să mă ocup eu detoate.



Directorul de la Galdorf o considera pe 'éonie printre pu#inii oaspe#ipentru care merita să se scoale atât de devreme diminea#a, ca să&i întâmpine. Fi arătă apartamentul, cu un est eleant, desc0iând uşi şiaprinând lumini. <ocurile străluceau în căminele de marmură şi pe 4ecaremasă erau :ori. 'éonie îi mul#umi şi se prăbuşi pe canapea, aruncându&şi

panto4i când uşa se înc0ise în urma lui. $ Hulie, striă ea la camerista ei. )u mă ba direct în pat şi nu vreau să4u deran!ată până la ora cinci. =aroc luă rămada de plicuri şi mesa!e de la recep#ie şi le răsfoirepede. )rau lucrurile obişnuite, o notă despre repeti#ie - ora cinci - maidevreme decât se aşteptase. 7oiau să pună la punct luminile. "ianistul va 4acolo la ora două ca să se asiure că pianul +teinKa era în reulă. Ce ar doridoamna să aibă în cabina ei - şampanie, vin, K0isP, mâncare( 7a aveanevoie de serviciile unei cabiniere în plus( )ra şi o notă încântătoare de ladoamna 7an GP, preşedinta 3rustului Caselor de /inefacere, care îi ura lui'éonie bun venit la eK XorP, oferindu&i orice a!utor de care avea nevoie. *

alta era de la doamna Austin, care oraniase balul, vânând bilete cu douăsute de dolari şi care scria că ar 4 putut vinde de două ori mai multe.+trânerea de fonduri era de!a un succes şi aceasta fără dona#iile care urmausă 4e solicitate de la oaspe#ii boa#i, mai târiu, în aceeaşi seară. )l luă tocul să semnee în reistru. In scris aspru, fără :oricele, neru, îi sări în oc0iE LDucele de CourmontM. =onsieur era aici( Fmpinse furiosreistrul. De unde dracu ştiuse că 'éonie va 4 aici( +tai pu#in, oare ştia(=onsieur venea adesea în America, pentru afaceri. $ Ducele de Courmont8 îi spuse el ca din întâmplare func#ionarului dela recep#ie. 7ăd că a venit ieri. +tă mai mult timp( <unc#ionarul controlă lista.

$ u, domnule. +tă aici doar o noapte. "leacă spre <ran#a în diminea#aasta. =aroc scoase un oftat de uşurare. +lavă Domnului, asta însemna că nuştia. i n&o să&i spună lui 'éonie că =onsieur se a:a aici, în acelaşi 0otel. uera caul să o necă!ească inutil. $ +cua#i&mă, domnule, îi întrerupse ândurile func#ionarul. A#i uitat săsemna#i în reistru. )l împinse reistrul spre =aroc, cerându&şi scue când câteva paini se întoarseră. Reistrul nu era desc0is la paina corespunătoare şi =aroc se opri, cutocul în mână, când oc0iul lui remarcă scrisul în:orat al unui nume

fran#uesc. LD’Aureville2 contesa ;sabelle d’Aureville, domnişoara A.D’Aureville şi domnul R. Castelo de +antosM. umele e6plodară în capul lui ca nişte rac0ete, reverberând în valuri deşoc. +ă 4e oare adevărat( "robabil că sunt aceiaşiE nu pot e6ista două;sabelle d’Aureville8 Dar atunci cine e A. D’Aureville( +e uită din nou la scrisulclar. Asta trebuie să 4e Amélie. Fntreaa implica#ie a situa#iei îl ibi brusc. Cumva, ştiuse dintotdeaunacă aşa se va întâmpla. Ani de ile va mere, vor 4 aten#i, nu vor lua leătura



cu familia d’Aureville, neîncercând nici măcar să a:e unde se a:a Amélie,parând 4ecare mişcare de spiona! a lui =onsieur. Apoi, într&o bună i, vaapărea coinciden#a care va declanşa suita de evenimente de care s&au temut întotdeauna. Ce trebuia oare să facă el( +e întoarse spre func#ionarul de la recep#ie.

$ Când pleacă familia d’Aureville( <unc#ionarul se uită la el cu surprindere. "oate era de vină călătoriadi4cilă cu vaporul, dar oaspetele acesta se comporta neobişnuit. $ Contesa d’Aureville pleacă în diminea#a asta, domnule. +e uită laceasul din perete. De fapt, în vreo cincispreece minute. 7or să prindă untren, devreme, spre <lorida. =aroc eită. Deciia era roanică. $ A0, 'éonie, murmură el, ai să mă ier#i vreodată pentru asta( <unc#ionarul de la recep#ie se uită la el, alarmat. $ +&a întâmplat ceva rău, domnule( "ot să vă a!ut cu ceva( $ u. =ul#umesc.

=aroc se uită neliniştit prin 0ol. u era nimeni, cu e6cep#ia unoroameni care făceau cură#enie şi a unor 0amali. Desiur, era încă foartedevreme, abia ora şapte. Amélie va 4, cu siuran#ă, plecată din 0otel, înainteca =onsieur să coboare. i, cu pu#in noroc, =onsieur va pleca şi el, fără săştie că 'éonie era acolo. Doamne, sim#ea nevoia să bea o cafea, sim#ea friulşi în oase, dar trebuia să aştepte. 3rebuia să o vadă pe Amélie. )ra cel maimic lucru pe care&l putea face pentru 'éonie. 'uă loc în 0ol, pe !umătateascuns de o coloană, dar cu o viibilitate bună spre uşi. u trebui să aştepte mult şi îi recunoscu imediat. /unica, tânărul şifata. )rau amândoi bloni şi aproape de aceeaşi înăl#ime - fata era înaltăpentru vârsta ei. ;sabelle îi răbi prin 0ol spre uşile mari şi Amélie se învârti

de două ori, râând, înainte de a #âşni afară în stradă. =aroc e6piră, nu&şi dăduse seama că&şi #inuse respira#ia. Aceasta eracopila pe care o dusese în siuran#ă de la =enton, suarul care dormise înbra#ele lui( Amélie arăta e6act ca 'éonie când o cunoscuse el prima oară, ofată tânără, cu o fa#ă frumoasă, inocentă, încă prea slăbu#ă, dar cupromisiuni de frumuse#e. i cu acea calitate specială, maică, a mamei ei. =erse încet prin 0ol spre ascensor. tia că ar trebui să se simtă uşuratcă trecuse pericolul, dar se sim#ea doar trist. 7aliele eleante 7uitton ale lui 'éonie aşteptau în fa#a 0otelului ca să4e duse înăuntru, iar 0amalul se răbi să vină cu un cărucior. Amélie şiRoberto se uitară curioşi la ele.

$ Iită&te, Roberto, spuse Amélie. Fnc0ipuieşte&#i, să ai atâtea baa!e -sunt su4ciente pentru şase persoane şi totuşi au aceeaşi monoramă. 3recu un deet curios pe ini#ialele de aur cu blaon, de pe 4ecarevaliă. $ '. /., ise ea. =ă întreb, ce nume repreintă( 3rebuie să 4e opersoană foarte importantă, ca să aibă nevoie de atâtea baa!e. $ De unde ştii că apar#in unei femei( întrebă Roberto. Amélie se uită la el, bat!ocoritoare.



$ Care bărbat ar avea şaispreece valie asortate, prostule( )i îl urmăriră pe 0amalul care manevra muntele de baa!e pe cărucior. $ +unt ale lui 'éonie, spuse 0amalul irlande cu un âmbet.Fntotdeauna stă aici - şi are întotdeauna baa!e, cât pentru şase persoane.De obicei, sunt mai multe decât ai.

$ Cine&i 'éonie( întrebă Roberto curios. $ u şti#i cine&i 'éonie( Inde trăi#i( "e 'ună( întrebă 0amalulneîncreător. ) cântărea#a aia, vedeta, asta e8 Cea mai frumoasă femeie dinlume8 $ Fnc0ipuieşte&#i, spuse Amélie cu o voce uimită, înc0ipuieşte&#i,Roberto, e cea mai frumoasă femeie din lume8 $ 5m, nu cred, sunt o rămadă de femei frumoase. $ Da, dar totuşi2 ce frumos e să se spună aşa despre tine, oftăAmélie. 'éonie - cântărea#a&vedetă, cea mai frumoasă femeie din lume.umele mamei mele era 'éonie, îi spuse ea 0amalului. $ )i, sunt siur că şi ea era drău#ă. Dacă mă uit bine, semeni mult cu

ea. )l se uită la ea, brusc surprins. )ra doar o feti#ă, dar avea cevadeosebit. $ Ai auit asta( îi spuse ea triumfătoare lui Roberto. )l ice că semănmult cu cea mai frumoasă femeie8 $ Ar trebui să te vadă într&un şort vec0i, lar, cu picioarele tale slabe şimari8 o tac0ină Roberto, ferindu&se când ea îi trase un picior. $ 7eni#i încoace, voi doi, îi striă ;sabelle. /aa!ul e încărcat. +ămerem, altfel o să întâriem. =aroc îşi petrecu diminea#a măsurând neliniştit apartamentul său,consumând mari cantită#i de cafea şi înri!orându&se în leătură cu De

Courmont. =inutele treceau şi, la ece şi !umătate, se duse înapoi !os în 0ol,unde cumpără un iar şi merse, ca din întâmplare, la biroul portarului. )lâmbi, arătând spre titlurile care vorbeau despre furtuna de ieri. $ Am avut 0inion că ne&a prins furtuna asta. $ Fntr&adevăr 0inion, domnule, spuse politicos func#ionarul. $ Cred că un prieten al meu pleacă cu vaporulE Ducele de Courmont. $ Da, domnule. A re#inut locul în ultimul moment şi a avut noroc că aăsit o cabină pun pariu că unii au anulat călătoria, cu vasul Fmpărăteasa,care pleacă la unspreece, temându&se de vremea proastă. =aroc împături frumos iarul şi îl puse sub bra#. Işurarea era atât deintensă, încât se sim#i slăbit. )ra în reulă, =onsieur nu ştia.

3raversă spre locul 0amalului, în stâna 0olului, dându&i un bacşişomului care aştepta şi îl întrebă într&o doarăE $ Ducele de Courmont a plecat de!a( $ A, da, domnule, spuse 0amalul. Fn urmă cu mai bine de o oră. $ tii unde s&a dus( $ A luat un ta6i spre debarcaderul din Gest +treet. Asta era deci. "lecase. i Amélie plecase. 'éonie nu&l va vedea peniciunul dintre ei. Ridicându&şi umerii sub palton, ieşi în strada în0e#ată,



ridicându&şi ulerul împotriva vântului. +e 0otărî să nu&i spună lui 'éonie, înainte de concertul din seara asta. Him Hamieson nu era un bărbat care să renun#e în fa#a unei sarcini rele.Căutase aur în =un#ii +tâncoşi, lucrase în minele de arint din California şifăcuse avere din afacerile cu petrol în 3e6as. 3răise via#a aspră, dură, a

oraşelor de frontieră şi acum, la douăeci şi şase de ani, era şeful proprieisale companii de construc#ii şi terenuri, cu sediul în +an <rancisco. Domnişoara /a0ri era reu de contactat, dar el va reuşi. +e a:a laGaldorf, dar nu primea nici un telefon şi nu accepta să vadă pe nimeni.Imblase prin 0olul 0otelului toată după&amiaa şi, în cele din urmă, o ări, înfăşurată într&o amplă 0aină de vulpe şi pe !umătate ascunsă sub o uriaşăpălărie, în timp ce se răbea prin 0ol, spre o maşină care o aştepta. )ra înso#ită de un bărbat mărunt, brunet - îl văuse pe vapor - dar nu&i văuseniciodată împreună. )l luă un ta6i spre apartamentul său din 9ramerc "arP, unde îşi împac0etă în rabă câteva lucruri, se întoarse la Galdorf şi îşi luă o cameră.

Apoi se duse !os, să aştepte. 3recură câteva ore. 'uă cina. =ai aşteptă. +euită la ceasul mare, aurit, de pe perete era aproape ora două noaptea şi nu oărise. *ftă. 7a mai încerca şi mâine. Cu siuran#ă că nu va renun#a. =aroc se uită la 'éonie, în timp ce şedea alături de el, în limuină. )ratrecut de ora două noaptea, şi ea era viibil e6tenuată. Fn afara superbei eiapari#ii pe scenă, fusese minunată la balul ce a urmat. )a âmbise, vorbise,dansase i&a sărutat pe bărba#ii care dăduseră cele mai mari cecuri dădusepremii şi felicitări şi #inuse şi un discurs - totul fără nici un semn că ar 4 fostplictisită sau obosită. =uncise din reu pentru acei copii. )l se întrebă când ar trebui să&ispună. Cât timp mai putea să amâne(

$ A fost într&adevăr bine, =aroc( întrebă ea cu oc0ii înc0işi. )a îi punea întotdeauna aceeaşi întrebare încă mai avea nevoie de asiurarea lui, deşiaplauele trebuie să&i 4 dat răspunsul. $ =ai mult decât bine, răspunse el, #inându&i mâna. * să faci mul#icopii ferici#i datorită serii acesteia. $ +per că da, spuse ea obosită, când maşina opri în fa#a 0otelului.5olul mare, cu scara lară şi coloanele de marmură, era foarte liniştit şi eiaşteptară ascensorul în tăcere. $ 'éonie, spuse el în cele din urmă, trebuie să&#i vorbesc. $ u se poate mâine( 3ot ce avea în minte era imainea patului frumos, moale şi alb, cu

C0ocolat 0emuită pe pernă, torcând. )l eită. )ra atât de obosită. $ /a da, spuse simplu. Capitolul 1Q 5olul 0otelului Galdorf nu era locul unde ar 4 vrut să&şi petreacă restulvie#ii, se ândi Him Hamieson când încercă din nou să o ob#ină pe domnişoara/a0ri la telefon. Din nou i s&a spus că ea nu acceptă nici un fel de convorbiri.)l înc0ise telefonul, deamăit. Ce naiba se petrecea( 3recuseră trei ile şi ea



nu părăsise apartamentul. ; se trimiteau :ori, dar ea nu primise nici o viită.De la cine erau :orile, se întreba el( *are să 4e bolnavă( u fusese c0ematnici un doctor, ştia siur. Dar de ce o 4 venit la eK XorP, dacă îşi petrecevremea într&un apartament de 0otel( ;ntră în salonul principal şi se aşeă la un birou, scriind repede ceva pe

o foaie de 0ârtie. +emnă cu fermitate, traversă din nou 0olul şi merse pecoridor până la :orărie, unde alese un sinur tranda4r perfect, de culoareapiersicii, cu coada scurtă şi plin, care tocmai începea să se desfacă - nu voiatranda4rii aceia cu coi luni, ascu#i#i şi roşii ca să&i trimită domnişoarei/a0ri. )a era o femeie a tranda4rilor de vară, care cresc în rădini şi miros asoare şi a petale bătute de vânt. "rea nerăbdător ca să aştepte un ascensor, urcă în fuă scara curbată,până la eta!ul patru, îl căută pe c0elnerul care ducea comenile în camere şi îl ăsi în micu#a bucătărie din capătul coridorului. Cu câteva vorbe şi unbacşiş substan#ial, îşi realiă #elul. $ 3ocmai trebuie să&i duc micul de!un, domnule, spuse bărbatul, cu un

âmbet. Am să pun asta c0iar lână farfuria ei. Him se uită la tavă - era doar un vas cu cafea, nişte suc şi pâine pră!ită -nu era un mic de!un prea boat. $ Domnişoara /a0ri e cumva bolnavă( $ u, nu e bolnavă, domnule. )a stă întotdeauna aici când e la eK XorP şi, de obicei, e foarte vioaie, nu însă şi de data asta. Him plecă ânditor. Ce i s&o 4 întâmplat rău( <usese bine pe vapor afost probabil sinura femeie de pe vas care nu a fost bolnavă. )i, n&aveaaltceva de făcut decât să aştepte. u era uşor pentru un bărbat activ, dardacă asta era sinura cale, va aştepta. 3randa4rul e frumos, se ândi 'éonie, luându&l şi ducându&l la obra. i

mirosea minunat, un parfum dulce, reu, care&i amintea de rădina de la 0anla începutul verii, verde, proaspătă şi umedă. A0, dorea să se ducă acasă. Fşiterminase treaba. Abia aştepta sâmbăta, care nu venea destul de repede. 7ău un bilet, împreună cu tranda4rul, şi se uită la el indiferentă. )ra dela Him Hamieson, bărbatul de pe vapor - cel cu ura simpatică, âmbitoare.LHames 5omer Ale6anderM semnase. Ce nume ridicol8 LAm măsurat 0olul 0otelului Galdorf timp de trei ile, draă domnişoară/a0ri, citi ea şi sunt în mare pericol de a 4 arestat pentru vaabonda!. "o#i săte milostiveşti, te ro, şi să iei prânul cu mine( +au ceaiul8 +au cina, sausupeul. <loarea ce #i&o ofer poate nu e atât de boată ca altele pe care amvăut că le primeşti, dar te repreintă mai bine. 3e ro, spune da8 Am să

telefone la prân, după răspunsM. +e uită la tranda4r, cu un âmbet. )l consideră că acesta o repreintă.Da, tranda4rul era o aleere perfectă, era enul ei, dar voia oare să&l vadă pecel ce îl trimisese( "use tranda4rul deoparte, cu un oftat. C0ocolat torcea mul#umită în scobitura bra#ului lui 'éonie, aproapeascunsă de blana lună a mantoului ei amplu. Fn ascensor nu mai era decâtun bărbat, iar 'éonie dădu din cap, politicoasă, la salutul acestuia, ridicându&şi ulerul şi ascunându&se sub borul pălăriei. Când ascensorul se opri, ea se



răbi la stâna, pe coridor, şi ieşi pe uşa laterală. "rima pală de aer rece îităie răsu:area şi, aplecându&şi capul împotriva vântului, o strânse peC0ocolat mai aproape de ea. <ăcuse o reşeală că ieşise, îşi ise ea,luptându&se să înaintee era mult prea rece iar C0ocolat nu putea mere pe !os pe vântul ăsta. Fn plus, pisicii nu&i plăcea pava!ul de oraş, ci îi plăceau

iarba şi rădinile şi pla!ele, la fel ca şi ei. $ Ce căutăm noi în oraşul ăsta friuros, C0oc( şopti ea, luând&o pe ostradă laterală, ferită de bătaia vântului şi alerând înapoi spre 0otel. Işile turnante se învârtiră în urma ei în timp ce ea traversă 0olul, îşiscoase pălăria şi îşi trecu mâna prin păr. $ tiam că, dacă voi aştepta destul de mult, voi avea noroc. /unădiminea#a, domnişoară /a0ri. 7ocea cu accent american era veselă şi nu putea 4 confundată. 'éoniese întoarse şi privi direct în oc0ii albaştri cu ene nere ai lui Him Hamieson.)rau la fel de âmbitori şi de veseli ca şi vocea lui, iar ea îşi sim#i uraridicându&i&se în sus, ca un răspuns. Avea ceva ireistibil, un farmec plin de

încredere. $ /ună diminea#a, domnule Hamieson. i, mul#umesc pentru tranda4r. $ Fntrebarea este, mi&ai 4 mul#umit oare dacă nu te&aş 4 oprit dindrum( =ai era şi o scrisoare lână tranda4r. F#i aminteşti( C0iar şi insisten#a lui era de natură să&i insu:e încredere. $ Fmi amintesc. )a apăsă butonul ascensorului. )l se mişcă, astfel încât să stea între ea şi ascensor. $ u&mi faci impresia unei femei care rămâne tăcută mult timp, ise el,aşa că am să spun ce am de spus, cât mai am şansa. Am vrut să te întâlnesc,de când te&am văut !ucând poPer pe vapor. Am păit 0olul acesta ile întrei.

+unt un bărbat foarte 0otărât, domnişoară /a0ri. i nu mi&ai răspuns la întrebare. "rânul( Ceaiul( Cina( +unt ata c0iar să&#i plimb şi pisica. 'éonie îşi lăsă capul pe spate şi râse. $ /ine, bine, domnule Hamieson. De ce n&ai veni în apartamentul meu,la ceai( 'a ora cinci. Him îşi consultă ceasul. $ Dar, e abia douăspreece şi !umătate. Am putea lua masa de prân -şi apoi ceaiul. u&i po#i cere unui bărbat să aştepte atâtea ore8 Işile se înc0iseră în urma ei şi ascensorul începu să urce. 7ocea ei pluti în !os, spre el, iar el se uită după cabina ce dispărea şiâmbi.

$ *ra cinci să 4e8 $ <ă&te comod, îi striă 'éonie din dormitor, vin într&un minut ladumneata. )a îşi analiă fa#a în olindă. u ştia dacă Him Hamieson era aici ca s&ovadă pe L'éonieM, dar dacă da, atunci asta va căpăta. Fşi aplică îndemânaticcreionul de pleoape, întinând linia într&o umbră mai blândă, aplică pu#in roşupe obra şi se pudră, în timp ce Hulie îi peria părul într&o coamă netedă, aurie.Fşi puse pe frunte un cerc de aur şi se e6amină critic în olindă. Da, e de



a!uns. )ra ata pentru domnul Hamieson. Fi trebuiseră e6act ece minute casă devină din nou, L'éonieM. Him se învârtea prin camera de i. Fn ciuda decorului prea opulent, încărcat cu prea multe fotolii aurite, fraile, camera căpătase ceva dinpersonalitatea lui 'éonie. <otora4i în rame de arint erau răspândite pe

mese, iar o mul#ime de perne de mătase moarată, de o moliciuneprimăvăratică, colorate în verde sau ro, sau liliac0iu, erau răspândite pecanapele şi fotolii. In covor de blană moale era aşeat pe canapeaua maredin fa#a căminului, iar 'éonie scosese în 0ol obişnuitele aran!amente :oraleprimite, umplând camera de i doar cu plante veri, în 0ivece - ferii şi micicopăcei ra#ioşi. 3randa4rul lui Him, aşeat într&un vas înust de arint, îşirăspândea petalele pe covor. 9rămei de căr#i erau răspândite pe mese, pescaune, pe podea, iar nişte partituri se a:au pe suportul pianului mare. *perec0e de sandale aurii ale lui 'éonie ăceau acolo unde le aruncase ea, iar Him âmbi, ridicându&le şi aşeându&le frumos. )l se uită de aproape la fotora4iE o frumoasă cu păr neru, foarte

spaniolă, cu un bărbat mai mărunt, cu oc0elari, alături de ea o alta, cu operec0e mai în vârstă, într&o rădină, în fa#a unei vile albe, pătrate, pe undeal încon!urat de c0iparoşi şi măslini. u era nici o fotora4e a vreunuibărbat e siur că, dacă ar 4 e6istat un bărbat în via#a ei, ar 4 umblat cufotora4a lui după ea. In tablou stătea spri!init pe un suport auriu lână fereastră, iar el sedădu un pas înapoi, să se uite mai atent la el înfă#işa o fată oală, pe un patrăvăşit, o minunată până de lumină şi culoare era senuală, frumoasă. $ )i( F#i place( Him nu o auise intrând şi se întoarse cu un âmbet. A0, Doamne, ce prost fusese8 Cum de nu şi&a dat oare seama cine era(

Domnişoara /a0ri, !ucătoarea de poPer de la mieul nop#ii, în bluă cumâneci su:ecate, cu părul burlit şi oc0ii luminoşi, era faimoasa L'éonieM.Cum de fusese atât de nebun să n&o recunoască( 'éonie urmări e6presia de uimire care îi trecu pe fa#ă. Iluirea lui eraatât de viibilă, încât ea râse. )a fusese cea care reşiseE Him Hamieson dorisesă o vadă pe domnişoara /a0ri. Avea o anumită inocen#ă. u era naivitate, cio inocen#ă adevărată şi sănătoasă. $ Fmi pare rău, spuse Him âmbind cu triste#e, cred că sunt sinurulbărbat american care nu te recunoaşte. * să mă ier#i( 'éonie se instală pe canapea în fa#a focului, cu C0ocolat 0emuită într&un col#, lână ea.

$ +unt :atată, îi spuse ea, şi sunt bucuroasă că ai recunoscut că înmine sunt două 'éonie. Doar cei mai apropia#i prieteni ai mei ştiu secretulacesta. $ Atunci, asta mă include oare în aceeaşi cateorie( *c0ii de un albastru desc0is ai lui Him îi âmbiră. "rivirea lui era intimă. +au aşa sim#ea ea( 'éonie se decise să inore întrebarea lui. $ F#i place tabloul(



$ ) minunat. $ '&am cunoscut pe artist - demult. $ u acum( $ u. u acum. )ste şi deştept, se ândi ea, a surprins toate nuan#ele.

C0elnerul veni cu ceaiul - o servantă plină cu sandvişuri cu castrave#i şisomon, fără coa!ă, sub#iri, şi cornule#e pră!ite pline cu unt, pră!ituri calde cuem de căpşuni şi smântână roasă, spumoasă, de pus pe deasupra şi opră!itură neară, umedă, de ciocolată. 'éonie şi Him se uitară încânta#i unul laaltul, pe deasupra festinului. <ocul trosnea în cămin iar dincolo de ferestrele înalte cerul rece începea să se întunece. Cumva, servanta încărcată şiceainicele de arint dădeau camerei de 0otel un aer de intimitate domestică,de parcă ar 4 fost o perec0e de oameni căsători#i, aşea#i la ceai într&o după&amiaă friuroasă de iarnă. Doar că nu erau căsători#i, se ândi 'éonie, deşiabia îl cunoscuse pe bărbat. $ Am sentimentul că ne&am cunoaşte de ani de ile, spuse Him, luând

un scaun sub#ire, auriu să se aşee. )l începu să toarne ceaiul. =âinile lui ferme, pătrate, păreau capabilesă facă şi asemenea treburi mărunte, se ândi ea uitându&se la ele. Aveadeete luni, iar 4re de păr neru, rare, îi făceau pielea mai mătăsoasă. $ Dar eu nu te cunosc, Him Hamieson. u ştiu care parte a numeluidumitale eşti în realitate. )şti 5omer învă#atul( +au Ale6ander, răboinicul( idacă nu, atunci cine&i Him( u ştiu ce faci şi nici măcar unde locuieşti. $ Acum locuiesc în +an <rancisco, dar mă ândesc să mă mut. $ >ău( Inde( )l îi dădu o ceaşcă de ceai. $ 'a "aris.

'éonie râse. $ )u credeam că în California locuiesc doar căutătorii de aur - bărba#isălbatici, acoperi#i cu praf de aur8 *c0ii lor se întâlniră pe deasupra ceştilor. $ 3otul depinde de ce anume cau#i, doamnă, spuse Him cu un âmbetcaustic. )a sim#i palpita#ia aceea caldă a unei reac#ii. Fi plăcea. Fi plăcea ura luifrumoasă, âmbitoare, oc0ii albaştri cu enele luni, statura lui, umerii la#icare arătau destul de puternici ca să facă fa#ă oricărui deastru, îi plăcea felulcum arăta trupul lui, ferm şi dur. )ra o listă nesfârşită de lucruri care îiplăceau la el. +e întreba ce sena#ie î#i dădea oare acea musta#ă mătăsoasă,

când te săruta( C0ocolat sări de pe canapea, întinându&şi încet 4ecare picior, înaintede a se îndrepta spre Him, cu coada :uturând ca un stea. +ărind peenunc0iul lui, îşi puse labele pe pieptul lui şi se uită la fa#a lui surprinsă,mirosindu&l curioasă. +atisfăcută, se 0emui în bra#ele lui, băându&şi coadafrumos în !urul labelor şi spri!inindu&şi capul pe enunc0iul lui. 3orcea încet. $ )i, spuse Him lume#, se pare că am fost acceptat de familie. Acum,tot ce trebuie să fac este să te convin şi pe dumneata.



$ De ce anume să mă convini( $ Am nişte planuri, ise el misterios. 'éonie îşi amestecă ceaiul, un âmbet făcându&şi loc pe ura ei în ciudaimpertinen#ei lui. )a se uită cum pune em şi o rămadă de smântână pe opră!itură.

$ =ănâncă asta, comandă el. Ai nevoie de mai multă carne pe oase,'éonie /a0ri. Ai nevoie de un bărbat care să aibă ri!ă de tine. $ *are am nevoie( murmură ea, bucurându&se. Him avea calitatea de a&şi asuma o răspundere care era foarteatrăătoare şi o făcea să se simtă ocrotită. * făcea să râdă. =uşcă bucuroasădin pră!itură, linându&şi smântâna de pe bue. Him se aplecă în fa#ă, pe scaunul lui, şi o privi. <iecare mişcare pe care ofăcea ea era o încântare. C0iar în timp ce mânca, limba ei roalie, care trecea uşor peste bue,curba enelor ei luni pe obra!i când înc0idea oc0ii pe !umătate ca săsavuree pră!itura cu cremă, mişcarea uşoară a părului ei care se răscula

împotriva periatului, toate îl încântau. )ste curios, se ândi el, ca o asemeneafemeie de succes să pară atât de sinură şi atât de vulnerabilă. $ u m&ai întrebat care sunt planurile mele, ise el brusc. $ +pune&mi, râse ea. u mai pot de nerăbdare. *c0ii aceia maronii, luminoşi se uitau direct la el. $ * să&#i cer să te căsătoreşti cu mine, spuse el, privind&o drept în oc0i. 'éonie sim#i cum îi bate tare inima. Acest străin plănuia să secăsătorească cu ea( +au, mă ro, plănuia să&i ceară asta( * mai cerusecineva în căsătorie( Rupert îi promisese să se însoare cu ea, iar HacOues#inuse la ea su4cient pentru aşa ceva, dar condi#iile i&au despăr#it înainte dea 4 a!uns la această etapă. Ceilal#i, to#i, au fost doar iubi#i. i =onsieur( u,

=onsieur nu spusese niciodată asemenea vorbe, el nu o iubise cu adevăratniciodată. )douard d’Aureville o iubise, sim#ise asta în seara aceea, lânărâu, când o sărutase. Fn acel sărut s&ar 4 putut întreări un viitor, dar nu eraposibil. 3rebuie să 4e atentă cu Him Hamieson merea prea departe, dupăpărerea ei. $ u te înri!ora, spuse el, atinându&i fruntea încruntată. u vreau săte ăpăcesc. =&am ândit doar să&#i spun că inten#iile mele sunt onorabile. <ără să vrea, 'éonie râse. )ra foarte atrăător. $ De ce nu am începe cu începutul( sueră ea, rela6ându&se din nou. $ * idee e6celentă, ise el âmbind. 'asă totul pe seama mea, 'éonie. =aroc fu uimit când 'éonie anulă plecarea de sâmbătă.

$ Dar de ce( întrebă el. Am creut că ari de nerăbdare să te întorci în<ran#a. $ Dar mă simt mai bine acum2 şi am o companie plăcută. $ Hamieson( 'éonie îi âmbi. $ Hamieson. $ ) o întrunire a epitropilor Castelului d’Aureville, pe douăeci şi nouă, îi reaminti el.



)ra prima dată că uitase. )pitropia Castelului d’Aureville era lucrul celmai important din via#a ei. 3otuşi, mai avea două săptămâni, încă douăsăptămâni cu domnul Hamieson. Him îi făcea curte cu o asiduitate foarte americană, trimi#ându&i :ori în4ecare diminea#ă, mereu aceiaşi tranda4ri de culoarea piersicii, cu parfum

eneros, şi apărând în 4ecare după&amiaă ca să o ia la masă, într&unrestaurant mai deosebit din oraş, sau în vreo e6pedi#ie pe coastă, ca sămănânce 0omar, moluşte şi mici scoici delicioase. +eara mereau laspectacole şi beau şampanie, în timp ce el îi povestea framente din via#alui. Him era din +aKanna0, 9eoria. In Lamerican adevăratM, după cum secaracteriase el, în timp ce se uita în !ur, în restaurantul alomerat. $ u ca anPeii ăştia. $ Dar, pentru francei, to#i americanii sunt anPei, spuse 'éoniesim#ind e6presia lui pretins şocată. )l îi spuse că avea treieci şi cinci de ani, dar ea ştia că min#ea nu

putea avea mai mult de douăeci şi şase sau douăeci şi şapte, dar oemo#ionase faptul că era destul de sensibil ca să se ândească la faptul cădiferen#a de vârstă o putea deran!a. Fn 4ecare seară, îi cerea să se mărite cu el. i, în 4ecare seară, ea îlrefua. Fn 4ecare seară o rua să&l lase să vină să bea un ultim pa0ar la ea şiea îl refua. Culcată sinură în pat, ea se întreba de ce. *are pentru că ea era mai în vârstă decât el( Dădu deoparte păturile şi coborî din pat, îşi scoasecămaşa de noapte şi se analiă în olinda prelună. 'a treieci şi trei de ani,trupul ei era încă tare şi rotun!it şi îl privi cu satisfac#ie, amintindu&şi aceledimine#i dure din studioul rece, când se for#ase să înve#e dansul şi e6ersase.

=a!oritatea femeilor de vârsta ei aveau de!a carnea lăsată, sus#inută decorsete, se ândi ea trecându&şi mâinile peste trup. )ra bine să ai sâni carestăteau încă în sus şi un fund care era încă rotund şi tare. u, nu vârsta ei o înri!ora, şi nici ândul că trupul ei o va trăda. Atunci,de ce nu( Au mai fost şi al#i iubi#i. Dar acesta era diferit. Him nu era enul debărbat care să !oace un rol secundar în via#a ei. )l se ocupa de toate, ceea ceera plăcut, se ândi ea cu reret. Fi plăcea că avea ri!ă de ea rela6area înbra#ele lui ar putea 4 tot o plăcere. )a înlătură acest ând. Cu un bărbat ca Him nu încăpeau compromisuri. )l putea să vrea mai mult decât era eapreătită să dea. i, oricum, nu putea să meară treaba. )l era american,locuia şi lucra în America. )a trăia în )uropa. i ea trebuia să lucree. Copiii ei

depindeau de ea. +e urcă înapoi în pat. Castelul d’Aureville părea că în0ite bani, iarinvesti#iile pe care le făcuse nu fuseseră prea reuşite. +e frământa în pat, înri!orată. 7ia#a era întotdeauna atât de plină de probleme8 <a#a lui Him, cuoase puternice, o urmări în visele ei tulburate. )ra un bărbat pe care teputeai spri!ini. In bărbat de care o femeie putea depinde, dar ea nu aveaacest drept. Destinul ei era altul.



=etoda lui Him era directă şi fără compromis, dar avea un farmec sudicşi un umor de nestăvilit, care o făcea să râdă tot timpul. $ 'éonie, vii cu mine în California( întrebă el într&o seară, când se întoarseră de la cină. * să&#i placă +an <rancisco, e mai derabă enul tău deoraş, decât eK XorP&ul.

'éonie sim#i o în#epătură de nelinişte. $ Dar când trebuie să pleci( $ +ăptămâna viitoare. Fşi puse un deet sub bărbia ei, âmbindu&i. u&mi spui că s&ar putea să&mi sim#i lipsa( +ăptămâna viitoare, se ândi 'éonie în panică. +ăptămâna viitoare, else va duce la +an <rancisco. ;ar ea se va întoarce în <ran#a. $ "oate că o să&#i simt lipsa, recunoscu ea. tia că aşa va 4. $ Atunci, vino cu mine. 7ocea lui era convinătoare şi se uita la ea aşteptând un răspuns. )lcredea cu adevărat că ea ar putea pleca împreună cu el. 7ia#a lui Him era atât

de simplă, atât de necomplicată. $ u pot să plec cu tine, Him. Ce&ar spune lumea( )a observă cum seridau oc0ii lui când râdea, şi el râdea mult. 7ia#a cu Him Hamieson ar 4 fostatât de veselă8 $ Cu siuran#ă, nu mai mult decât spune acum. Aproape tot eK&XorP&ul crede că suntem de!a aman#i, ştii( Fn fond, ne petrecem atât de mult timp împreună - aproape că îmi vine şi mie să cred că suntem8 'éonie oftă. $ 7oi, americanii, sunte#i întotdeauna atât de răbi#i8 )l o încon!ură cubra#ul, ruător. $ 'éonie, cel pu#in invită&mă să bem un pa0ar, înainte de a mă oni,

noaptea. $ <oarte bine, spuse ea, dându&i c0eile în timp ce mereau pe coridor.Dar numai un pa0ar. Coniacul aştepta pe o masă, lână foc, şi cărbunii mai aveau încă ostrălucire roşie, caldă. Him îşi turnă de băut, învârtindu&se prin cameră,mutând scaunele 4ne, aurite, din calea lui, iritat. $ A0, !ucăriile astea fran#ueşti, mormăi el, şi n&ai unde să te aşei. $ +tai aici, lână mine, îi sueră ea, cuibărindu&se pe canapea. )l se aşeă cu ri!ă, alături de ea. $ )şti siură că n&o să se rupă( întrebă el cu o preocupare prefăcută. 'éonie oftă cu e6asperare.

$ Him, nu te mai preface. tii perfect de bine că nu eşti bărbatulsălbatic din California. )şti un adevărat domn, bine educat, din +ud. $ Cred că sunt ata să&mi pierd bunele maniere din +ud, spuse el,alunecându&şi bra#ul în !urul umerilor ei. *c0ii lor se întâlniră şi 'éonie se aplecă spre el. )a îl sărută uşor peură. 3recură câteva secunde şi ea îşi retrase capul, iar privirile li se întâlniră.Apoi, el o îmbră#işă, până când ea sim#i că el îi e6plora ura, savurându&idulcea#a, ca a căpşunilor din iunie. "ărul ei mirosea la fel de bine ca iarba



proaspăt tăiată voia să&l prindă în mână, să învârtească în !urul lui şuvi#eleluni, mătăsoase, să o lee de el pentru totdeauna cu propriul ei păr frumos. 3rebuia să 4e doar un sinur sărut, se ândi 'éonie, plimbându&şimâinile pe lunimea spatelui lui, sim#indu&i muşc0ii încorda#i, în timp ce o#inea aproape. Doar un sinur sărut.

Him le âmbi oc0ilor ei maronii, surprinşi, când aruncă pe podea blanamoale în fa#a focului, şi apoi începu să o debrace, sco#ându&i 4ecare obiectde îmbrăcăminte de parcă ar 4 develit o statuie pre#ioasă dintr&o marmurăde culoarea piersicii. Doar că pielea ei nu se sim#ea ca marmura, era caldă şiin4nit de moale şi el voia doar să o #ină, oală, lână el, pentru totdeauna. +e sim#ea în siuran#ă, aproape de trupul lui puternic. )ra dur şimusculos, pielea lui era bronată de soarele californian, netedă şi mătăsoasăsub mâinile ei care tremurau. Afectivitatea lui era tonică şi nein0ibată. Fiacoperi trupul cu sărutări şi mânâieri, linând&o, ustând&o, atinând&o. $ Desc0ide oc0ii, uită&te la mine, uită&te la mine8 Fi ceru el, şi privirile lise uniră la fel de adânc ca şi trupurile, până ce c0ipul lui se contorsionă de

pasiune şi ea #ipă triumfătoare. Him stătea culcat şi râdea, iar 'éonie îi âmbi, uluită. $ Dar de ce râi( întrebă ea. Am făcut ceva cara0ios( $ Râd, spuse el, pentru că sunt fericit. *amenii sunt ferici#i, uneori,ştii( 'éonie râse şi ea. $ )u am avut inten#ia doar să te sărut, dar ăsta&i lucrul cel mai bun cemi s&a întâmplat la eK XorP. 3rebuie să spun, adauă ea, !enată, că voi,domnii din +ud, şti#i ce face#i8 )l se răsuci. $ Asta&i o declara#ie romantică şi iată că eu sunt îndrăostit nebuneşte

de tine. Avu brusc o amintire înroitoare a clipei când stătuse aşa culcată, cu=onsieur, dorind ca el să&i spună că o iubeşte, doar să&i spună - c0iar dacănu o credea cu adevărat. Al#i bărba#i îi spuseseră că o iubesc, de atunci încoace, dar nu fuseseră la fel de importan#i. Him însă era important. <ăcusedraoste cu ea la fel de pasionat ca şi =onsieur, dar era şi o nuan#ă detandre#e în mânâierile lui, o căldură în sărutările lui, care o făceau sădorească mai mult. $ )şti cu adevărat îndrăostit de mine, Him( $ /ineîn#eles că sunt. u #i&am spus mai înainte asta( $ Da, bine, dar2 ştii, am creut că voiai doar să 4i drău#.

)l âmbi. $ u te&am auit însă pe tine spunându&mi că mă iubeşti. Ai folosit altecuvinte, dar nu cred că ele insinuau asta. 'éonie se ridică, #inându&şi enunc0ii la piept. $ u sunt siură dacă pot s&o spun. A0, nu ştii, dar nu pot să mă leprintr&o draoste, implică prea mult. +unt o femeie independentă şi, crede&mă, a fost nevoie de o luptă rea şi îndelunată ca să a!un aici. 7reau să&mipăstre independen#a. i, în plus, mai am şi alte oblia#ii.



$ Am trecut to#i prin alte amoruri, prin alte vie#i, 'éonie. iciunul dintrenoi n&a crescut fără vânătăi şi cicatrici. *ricum, e prea târiu, te&ai leat de!ade mine. * să te căsătoreşti cu mine, să nu reşeşti în privin#a asta. $ =ă tenteaă, adăuă ea, fără voia ei.8 $ /ine. * prinse triumfător în bra#e. Atunci, vino cu mine în California,

ne căsătorim acolo. tiu un loc perfect în =ill 7alle, o mică biserică din lemnde seOuoia, o să&#i placă. $ Him, Him, protestă ea când el o strânse tare în bra#e, nu mere atâtde repede, nu pot să mă #in în pas cu tine. e&am întâlnit doar în urmă cudouă săptămâni. $ Dar ândeşte&te, şopti el, sărutându&i urec0ea, bisericu#a aia micădin lemn de seOuoia2 ca o cabană din lemn. +e ândi la ea - cu reret - în timp ce îl săruta. =aroc încercase ile în şir să&şi adune cura!ul. Acum ştia că trebuia să&ispună, 4e că avea sau nu cura!. Ar 4 fost mai bine s&o facă acum, cât Him Hamieson mai era pe aici, şi înainte de a pleca spre <ran#a. 7a avea nevoie de

tot a!utorul pe care&l putea ăsi. $ u eşti uşor de prins, ilele astea, spuse el, spri!inindu&se de poli#acăminului şi împinând buşteanul cu piciorul. Acesta aruncă scântei şi scoase mici :ăcări portocalii, iar el le privea cufascina#ie. $ Ce este, =aroc( întrebă 'éonie preocupată. Ară#i2 )a eită, căutândcuvântul. u era LbolnavM, nu arăta bolnav - Lnecă!itM era cuvântul cel maipotrivit pe care&l ăsi. i nervos. $ Am ceva să&#i spun, ise el rav, şi, după ce o fac, sper să #ii mintecă tot ce am făcut a fost spre binele tău. Am făcut aşa cum am căut deacord, cu ani în urmă, to#i cei implica#i, că nu va e6ista nici un contact cu

Amélie. )a se încordă, când el men#ionă numele 4icei ei. $ Ce tot spui, =aroc( striă ea. Ce&i cu Amélie( $ Amélie a fost aici, în acest 0otel. 'éonie se uită la el crispată. $ )ra cu doamna contesă d’Aureville. "lecau e6act când am sosit noi.Din întâmplare, am văut numele lor în reistru. Am aşteptat. 'e&am văut. $ 3u ai văut&o pe Amélie( 7ocea lui 'éonie era sub#ire ca sticla, de parcă venea de la distan#ă. $ Am văut&o, 'éonie. Am văut&o pe 4ica ta. 7orbele pe care =aroc lere#inuse atâta vreme se rostooleau în raba unei mărturisiri. F#i aminteşti

cum arătai când ai venit prima oară pentru slu!bă la +errat, cu mâini şipicioare sub#iri şi o masă de păr2 arată e6act cum arătai tu atunci, 'éonie.)6act ca tine. $ De ce nu mi&ai spus( De ce nu m&ai lăsat să o văd( 'ui 'éonie i se frânea din nou inima. +e rostooli disperată pecanapea, lovind cu mâinile în perne, înăbuşindu&şi #ipetele în moliciunea lor. $ 'éonie, n&am putut2 n&am putut. =ai e ceva. =onsieur, era şi el aici, în 0otel.



Fn0e#ată în tăcere, se uită 46 la perna de mătase, modelul acesteia îni&a 4ind ca un ecou al ândurilor ei frânte. * ăsise oare =onsieur peAmélie în cele din urmă( )a întoarse încet fa#a de la pernă, speriată derăspunsul la întrebarea nerostită. $ u8 spuse =aroc. )l nu ştie8 A fost o coinciden#ă, s&a întâmplat, pur

şi simplu. imeni n&a ştiut, în afară de mine. <a#a lui 'éonie era atât de plină de disperare, încât el sim#ea nevoia săi&o #ină în mâini, să&i şteară lacrimile, fardul pătat şi creionul de pleoape. )raatât de lipsită de apărare, ca o pisicu#ă în curentul unui râu care curerepede. u putea să o lase să se scufunde, nu putea să o lase să 4e înfrântă,acum. $ A fost o pură şansă, 'éonie, !ur. Amélie e în siuran#ă. $ )şti siur, =aroc( )şti absolut siur( $ +unt siur, 'éonie. Fncepu să plână din nou, de data asta molcom, lacrimile curându&ineascunse pe obra!i.

$ =ai spune&mi o dată, =aroc, cum arăta( $ ) drău#ă, 'éonie2 e o fată drău#ă. Fnaltă şi foarte sub#ire, cu părultău şi cu oc0ii tăi, e6act. $ Ar, ar 4 trebuit s&o văd2 doar de data asta, emu ea, aruncându&sedin nou în perne. $ u ai dreptul, 'éonie, murmură =aroc. Amélie îşi are via#a ei acum,familia ei2 s&a terminat, 'éonie. )a se uită la el, uluită. Dar ştia că el avea dreptate. +e terminase. $ Ce naiba am făcut oare( spuse Him cu las tare, în timp ce măsuraiar 0olul 0otelului Galdorf. Au trecut de!a trei ile de când 'éonie n&a mai ieşitdin camera ei. u răspundea la nici un telefon şi nu primea mesa!e. 3rebuia

să plece mâine la +an <rancisco - trebuia neapărat să plece la +an <rancisco,mâine. Dar cum putea să plece şi să lase lucrurile în aer, aşa( Ce naiba se întâmpla( +e îndreptă spre telefon va încerca din nou - încercase la 4ecare !umătate de oră, în ultimele două ile8 'éonie se răbi să intre pe uşa laterală a 0otelului, strânând&o peC0ocolat în bra#e. 3răându&şi mai mult borul pălăriei peste fa#a palidă, se îndreptă spre ascensor. 3rebuise să o scoată afară pe sărmana C0ocolat, căcidrău#a de ea stătuse în casă ile întrei, dar niciuna dintre ele nu s&abucurat de plimbare. Dorea doar să vină sâmbăta, să poată pleca mairepede. De ce venea atât de reu ascensorul( )ra curios, dar deodată sim#icum i se slăbesc picioarele şi i se învârteşte capul se spri!ini, speriată, de un

stâlp, strânând pisica în bra#e. $ 'éonie8 +e uită în sus, cu vinovă#ie. +e uită la Him, fără să poată vorbi. $ 3e sim#i bine( )a sim#i înri!orarea din lasul lui şi întoarse capul într&o parte. $ Ce se întâmplă, te sim#i rău( +pre roaa ei, sim#i lacrimile alunecându&i pe obra!i şi se îndepărtă. uputea plâne aici, în 0olul 0otelului Galdorf.



)l o apucă de bra#. $ +pri!ină&te de mine, 'éonie, spuse el ferm. Am eu ri!ă de tine. )a se spri!ini de el, ascunându&şi fa#a în 0aina lui, neputând să&şioprească lacrimile. )l o a!ută să intre în ascensor.

$ )&n reulă, să ştii8 îi şopti el la urec0e. +unt aici, o să am ri!ă detine. Am eu ri!ă de toate. u&#i 4e teamă, totul o să 4e bine. )a se spri!ini din nou de el, pe coridor, recunoscătoare pentru bra#ul luicare o sus#inea pe după umeri. A!unsă în apartamentul ei, o c0emă pe Huliesă o a!ute să se debrace şi să o înfăşoare într&un capot călduros, în timp ceel c0emă doctorul să vină să o vadă şi apoi sună la serviciul în cameră, ca să&i comande un prân uşor. 'éonie se culcă pe pernele de moar, în fa#a focului, şi îl privea cum seplimba tăcut prin cameră, aşteptând sosirea doctorului. )ra atât de mare,atât de puternic - şi atât de 0otărât. Arăta ca un bărbat pe care o femeie seputea baa. 3recuse mult de când nici un bărbat nu se mai înri!ise astfel de

ea de fapt, a avut oare vreun bărbat ri!ă de ea( Him se asemăna mult cu)douard d’Aureville. )douard era un aventurier dur, dar un bărbat tandru. isub această fa#etă aspră, Him era şi el un bărbat tandru. Fn timp ce doctorul oe6amina, Him îi lăsă discret sinuri. Doctorul con4rmă că sinurul medicamentde care avea nevoie era odi0na şi mâncarea, iar apoi o urmări în timp ce easorbi pu#ină supă. Apoi, el o înfăşură cu o pătură, aran!ând&o pe canapea casă se odi0nească. $ * să mă întorc mai târiu, spuse Him sărutând&o uşor pe creştetulcapului, iar tu trebuie să adormi. "entru prima oară, de ile în şir, adormi uşor, fără efort, netulburată denici un vis.

Him se întoarse la patru, cu un ceai. +tătea aplecat asupra ei, în timp ceea mânca sandvişuri cu castrave#i. )ra atât de diferit fa#ă de primul lor ceai, încât se sim#i şi mai tristă. $ Am aşteptat trei ile !os în 0olul ăla şi când, în sfârşit, am dat de tine,văd că nu mai eşti aceeaşi femeie. )şti palidă, sfârşită, obosită - nici c0iar otraversare a Atlanticului pe furtună nu te&ar 4 transformat aşa. Ce s&a întâmplat( Ce&am făcut oare( "ot să pun pariu că lacrimile astea nu sunt doarde oboseală, dar, oricare ar 4 motivul, 'éonie /a0ri, nu e caul să dispari. ue6istă nimic pe lumea asta care să nu se poată reolva. Cumva, când spunea asta, aproape că&l putea crede că e adevărat. )a împinse farfuria deoparte, cu un oftat, şi el se uită la ea, controlând&o.

$ )&n reulă, ise ea. Am mâncat trei. Acum pot să vorbesc( $ 3e ro, vorbeşte, spune&mi ce se întâmplă, 'éonie. 7reau să te a!ut. $ imeni nu poate face nimic, iar eu nu pot să&#i spun despre ce estevorba. )ste ceva care dureaă de ani de ile şi nu e6istă nici o solu#ie. Dar tum&ai a!utat. +e aplecă şi îi luă mâna. Doar prin preen#a ta aici. *c0ii lui albaştri erau înri!ora#i. $ u te pot oblia să&mi spui, 'éonie, dar #ine minte, în ca că&#isc0imbi părerea, sunt capabil să împart o problemă cu tine.



Him eită. Cum putea să o lase aşa( $ 7ino cu mine mâine, o îndemnă el, te ro, 'éonie. * să vei călucrurile or să arate cu totul altfel, în alt loc. 3e ro, vino. $ u pot, Him. *c0ii lui albaştri erau atât de ruători şi, de data asta, fa#a lui era

serioasă. Dacă ar 4 fost posibil8 Dar acum, mai mult ca oricând, trebuia să se întoarcă în <ran#a. Răspunderea ei era clară. $ Atunci, promite&mi că ai să aştep#i aici până mă întorc, săptămânaviitoare. "romite&mi. 7ocea lui era imperativă. u&i lăsa frâu liber. $ Am să văd, spuse ea evaiv. )l îşi puse bra#ele în !urul ei, #inând&o aproape. )ra o sena#ie atât deplăcută. "ieptul îi era puternic, bra#ele lui îi dădeau siuran#ă. $ Atât nu e su4cient, 'éonie, promite&mi. $ "romit, spuse ea, ascultându&i bătăile inimii lână obraul ei. 'éonie reciti scrisoarea, înainte de a o împături, apoi o puse în plic şi o

înc0ise cu fermitate. ;ată, o făcuse. Dacă nu o va e6pedia imediat, s&ar puteasă se răândească. +e uită în !urul ei, prin cameră. Arăta oală, fără lucrurileei. )rau doar valiele de vapor, cu C0ocolat coco#ată nervoasă în vârfulrămeii, cum făcea întotdeauna atunci când călătoreau, asiurându&se,bănuia ea, că nu va 4 uitată şi lăsată acolo. Dar tot ce rămânea acolo, înurma ei, era Him - şi un mod de via#ă care nu putea 4 al ei. 3recu un deet peste numele de pe plic, Him Hamieson. Ar 4 putut 4doamna Hamieson. Dar era L'éonieM şi îşi avea de !ucat rolul ei. * aşteptamunca. +e apropia şedin#a epitropilor Castelului d’Aureville, acasă, iar eatrebuia să controlee lista cifrelor, să studiee raportul 4nanciar şi alinvesti#iilor, şi apoi trebuia să plece din nou în turneu, să mai facă nişte bani.

Fşi consacrase via#a acestei probleme, doar pentru Amélie. Him plecase cu două ile în urmă, ruând&o în continuare să vină cu el,apoi îi aminti de promisiunea ei de a&l aştepta. 'éonie coborî să pună scrisoarea pentru +an <rancisco, urmărind&ocăând prin fanta strâmtă de sticlă, pecetluindu&i soarta. u mai e6ista acumcale de întoarcere. 7aporul avea să plece la amiaă, iar la capătul drumuluiera <ran#a şi realitatea. Capitolul 1? Amélie se plimba în picioarele oale de&a lunul terasei 7ilei)ncantada, din nou comodă, în vec0iul ei şort şi în cămaşă. +e spri!ini,fericită, de balustradă uitându&se în !os, la deluşorul acoperit de pomi şi la

priveliştea olfului liniştit de sub el, bucurându&se de mânâierea raelorsoarelui pe bra#ele oale şi pe picioare. >ăpada nu e rea, se ândi ea,amintindu&şi de <ift0 Avenue, dar aici e mai bine. Irmau să se ducă la cină la+t. Hames în seara asta, iar ea îşi propusese să&şi îmbrace roc0ia cea nouă,ro. )douard nu o văuse încă în ea. )a se întinse leneşă, întrebându&se de ceera el atât de misterios. Irmau să participe la o mare festivitate, le spuseseel înainte de a dispărea în e Gest, în urmă cu o oră, lăsându&i pe to#inedumeri#i şi curioşi. Amélie lovi cu piciorul o pietricică de pe terasă şi o



urmări cum se rostoolea pe deluşor. 7ia#a era frumoasă, mai ales cândDieo nu era în !ur. Roberto era atât de diferit când erau doar ei doi, erabucuros să 4e doar cu ea, ştia că aşa sim#ea. * căru#ă cu un măar apăru după cotitura aleii, încărcată cu blocuri de0ea#ă care se topeau, lăsând o dâră udă, în timp ce animalul merea încet

printre lămâi, oprindu&se să roadă pu#ină iarbă aici, o frună colo, până ce eradin nou readus la ac#iune de către băiatul care&l mâna. $ ampania voastră - rân!i băiatul, făcându&i semne cu mâna - e atarăcită. =aşina micu#ă a lui )douard urcă dealul în urma măarului, ridicând unval de praf în aerul curat. Râsul lui şi cel al femeii cu părul neru care stătealână el, pluti spre ea. Amélie se încordă. Cine putea 4 oare( +e aplecă pestebalustradă să vadă mai bine, când maşina încetini pe ultimii metri şi se opri în spatele măarului. )douard îi făcu semn cu mâna. $ Asta&i Amélie, îi spuse el lui Zara. tiu că o să te iubească.

Zara îi âmbi siluetei înalte, sub#iri, de pe terasă. Amélie se răsuci şi serepei în casă. $ u sunt c0iar atât de siură, )douard, spuse Zara. =amele vitreenu sunt de obicei prea iubite. $ ]sta e un ca diferit, ise )douard, a!utând&o să iasă din maşină."entru că şi tu eşti diferită şi pentru că Amélie n&a avut niciodată o mamă. 3ueşti prima mamă pentru ea. Dar, desiur, se ândi ea, Amélie avea să o considere o străină careintrase acum în via#a lui )douard, o rivală. Fn fond, ea avea acum paispreeceani - aproape cincispreece. 7a începe să ştie ce înseamnă să 4i femeie - cutoată durerea şi nesiuran#a. +ărmana fată8 se ândi ea brusc, urcând

treptele casei. +ărmana feti#ă. $ =amă, striă )douard, Amélie2 Roberto. =&am întors, cu o surpriăşi cu şampanie. Roberto merse prin 0ol, a!unând în spatele lor. $ /ună, spuse el, care&i surpria( A0, bună iua. Fntinse o mână spreZara. )u sunt Roberto de +antos. $ )a este Zara *’eil de )steban, spuse )douard. $ )douard8 ;sabelle veni în rabă din camera ei, neteindu&şi părul înmers. &am ştiut că vom avea o viită. $ =amă, vreau să #i&o preint pe Zara. Cele două femei se priviră una pe cealaltă, plăcându&le ce văură. u

este îndoială că e o 4in#ă deosebită, se ândi ;sabelle, luând mâna răcoroasă,moale, a fetei în mâna ei. $ /un venit, draa mea, la 7ila )ncantada. )a âmbi. $ Inde&i Amélie( )douard se uită în !ur. De obicei ea e prima care iese. $ Fl a!ută pe băiat să descarce şampania, spuse Roberto. =ai bine măduc să o a!ut. $ 9răbeşte&te atunci, îi striă )douard. * să o bem afară, pe terasă.



Zara luă cutia lună pe care )douard o cărase şi o duse pe terasă, cuea. Cel pu#in, mama lui )douard era drău#ă totuşi, cum va reac#iona oare laanun#ul brusc al loodnei 4ului ei cu o văduvă pe care o cunoscuse doar decâteva săptămâni( Acesta va 4 testul adevărat8 Amélie ridică sticlele reci din cuibul lor şi le duse înăuntru, în timp ce

Roberto îl a!uta pe băiat să descarce un bloc de 0ea#ă, cărându&l cu cleştelelui mare la bucătărie2 $ Care&i surpria( întrebă Amélie, linându&şi deetele reci ca să şi le încălească. Roberto rân!i spre ea. $ /ătrânul )douard e îndrăostit, ise el. +e vede în oc0ii lui, când opriveşte pe Zara *’eil de )steban. $ Zara, şopti, Amélie, recunoscându&l instinctiv ca pe numele uneirivale. $ "un pariu că o să&şi anun#e loodna, continuă Roberto, iar eu nu&l !udec. ) minunată - brunetă şi e6otică şi foarte eleantă.

)l puse pa0arele pe o tavă, luând frapiera de arint şi umplând&o cu0ea#ă sfărâmată cu câteva lovituri e6perte de ciocan. $ 'oodna lor, rosti Amélie ca un ecou. )douard se va căsători cu femeia asta( Dacă )douard se căsătorea, însemna că o va părăsi. "oate că va avea şi copii - copiii lui adevăra#i. /rusc,se sim#i deolată şi buna ei dispoi#ie din urmă cu o oră se pierdu în adâncuri. $ 5aide, o striă Roberto, ducând afară tava, să începem sărbătorirea. Amélie eită lână masa din bucătărie. u voia să o cunoască pe Zara.u voia să ştie nici măcar că e6istă această femeie. $ Amélie. )ra vocea lui )douard, care o c0ema. 3rebuia să se ducă. ) doar o

loodnă, îşi spuse în sinea ei, trec ani până ce oamenii se căsătoresc, poatenici nu se va întâmpla vreodată. Zara stătea lână balustradă, admirând priveliştea care o încântase peAmélie cu pu#in timp mai înainte. )ra perfectă, aprecie ea întorcându&se cuun âmbet, când )douard o anun#ă în sfârşit pe Amélie. <aptul că fata era prea slabă nu avea importan#ă. 7a 4 o frumuse#e - ofată înaltă, aurie. "rivirea din oc0ii lui Amélie în timp ce dădea mâna politicoso făcu pe Zara să&şi amintească de propriile ei nesiuran#e, de fata fărăpărin#i, la vârsta de paispreece ani. <ata era speriată şi inima Zarei seemo#ionă pentru ea. >âmbetul Zarei era atât de cald, ca de soră, se ândi Amélie, de parcă

s&ar 4 cunoscut una pe alta de multă vreme şi aveau aceleaşi secrete. )a semişcă neliniştită de pe un picior pe celălalt, dorind să se 4 ândit să poarteroc0ia ro în locul acestui şort înroitor, vec0i. Zara era atât de eleantă înroc0ia ei răcoroasă de în albastru cu alb şi cu panto4 albi perfec#i. i erafrumoasă. <oarte frumoasă. Amélie nu ştiuse că eloia putea 4 aşa, osufoca. ; se făcuse cald şi îi bătea inima tare. $ )i, spuse )douard, încântat de preen#a familiei sale, acum vinesurpria.



'uă mâna Zarei în mâna lui şi se întoarse spre cele trei fe#e înaşteptare. $ Zara va 4 so#ia mea. * să ne căsătorim poimâine, aici în e Gest. $ )douard2 Zara8 ;sabelle îşi aruncă bra#ele în !urul amândurora,lacrimile apărându&i în oc0i. ) o prostie să plân, se smiorcăi ea, dar asta e

doar pentru că sunt atât de fericită pentru voi doi. $ Am sperat să nu vă supăra#i că totul s&a petrecut atât de brusc,e6plică Zara, dar ne iubim unul pe celălalt şi ni s&a părut că n&are rost să maiaşteptăm. $ )u n&am nici o inten#ie să aştept. *c0ii lui )douard îi întâlniră pe ai Zarei, iar privirile dintre ei îi părură luiAmélie că e6cludeau din lumea lor pe oricine altcineva. )ra lumea lor aparte. $ "ot săruta mireasa( întrebă Roberto strânând mâna lui )douard şisărutând&o ferm pe Zara pe obra. $ Amélie, striă vesel )douard, tu ce ai de is( $ <elicitări, murmură ea, făcând un pas înainte, cum se cuvenea, abia

atinând cu buele obraul Zarei. )douard o cuprinse pe Amélie în bra#e şi o ridică în aer. $ u orice nevastă nouă capătă o 4ică ata făcută, ca tine, spuse el,burlindu&i părul. $ u face asta8 e6clamă Amélie ascu#it, neteindu&şi părul cu mâinileşi retrăându&se din nou în spatele mesei. Roberto se uită la ea cu surprindere, dar )douard era prea ocupat ca săobserve mica ei fa#ă încordată. )l turnă şampanie din plin, dându&i câte unpa0ar rece 4ecăruia dintre ei, ridicându&l pe al lui cu un toast. $ "entru Zara, spuse el, debordând de draoste, viitoarea mea so#ie. Amélie avu impresia că se va îneca cu şampania. )a luă o în0i#itură şi

se uită nefericită la plăcile de teracotă. Cum de a putut el să facă una caasta( Au fost dintotdeauna doar bunica, )douard şi ea. Acum, ce se va întâmpla( )douard discuta cu ;sabelle despre Zara, iar ea putea spune siur,după e6presia de pe fa#a lui, că nu&l mai văuse arătând aşa până acum, atâtde emo#ionat. aiba s&o ia, se ândi ea brusc, în timp ce lacrimile îi în#epaupleoapele. 'a naiba cu Zara, o urăsc. $ Amélie - )douard îşi puse bra#ele în !urul ei - avem un cadou pentrutine. )l îi întinse cutia cea lună cu emblema complicată a maainului*beron. $ In cadou8 Amélie se uită cu îndoială la cutie.

$ 5ai, desc0ide&o. Amélie desfăcu funda, trăând de capac, nerăbdătoare. +ub un strat de0ârtie de mătase, era cea mai frumoasă roc0ie pe care o văuse vreodată.)ra roul vine#iu al liliacului sălbatic, iar volanele ei 4ne de coton eraumărinite cu panlică de satin de culoarea levăn#icii şi ro. $ ) frumoasă, spuse ea, atinându&i moliciunea. $ Zara a ales&o pentru tine. 7rem ca tu să&i 4i domnişoara de onoare. )douard âmbi lar.



*c0ii lui Amélie îi întâlniră pe ai Zarei. 7a ibucni în lacrimi, ştia precis.'ăsând roc0ia din nou în cutie, ea aleră de&a lunul terasei, prin 0ol. )douard se uită după ea, uluit. $ Ce s&a întâmplat( întrebă el. Ce&am făcut( $ +ărmana Amélie, spuse blând Zara. ) şocată, )douard. ) prea mult

pentru ea să accepte atât de repede că tatăl ei se căsătoreşte. )u în#ele cesimte. $ =ă duc la ea, spuse Roberto, intrând în casă. Amélie trânti uşa când o înc0ise în urma ei, aruncându&se pe pat, întimp ce o scuturau 0o0otele de plâns. )l era tatăl ei, nu avea dreptul să secăsătorească şi să o părăsească. u voia să&l piardă. Roberto îi putea aui plânsul, c0iar înainte de a desc0ide uşa. )l seaşeă pe marinea ferestrei, uitându&se la ea cum stătea culcată pe pat cucapul ascuns sub o pernă. +ărmană copilă proastă, se ândi el plin decompasiune. +e duse spre ea şi ridică perna. <a#a lui Amélie era pătată şium:ată iar oc0ii îi erau încă plini de lacrimi.

$ Ară#i roanic, spuse el, aducând un prosop ud şi şterându&i fa#a cublânde#e. u&i nevoie, de fapt, de toată aita#ia asta a ta, să ştii. +ecăsătoreşte doar. $ 3u nu în#elei, şopti ea cu disperare. $ Ce anume nu în#ele( )l înenunc0e lână pat şi îi luă mâna. +pune&mi, Amélie. $ &ai să în#elei niciodată, Roberto, pentru că tu ai propria ta familiemare. /unica şi cu )douard sunt tot ce am eu şi mă tem atât de tare să nu&ipierd. u vei( striă ea. "robabil că o să plece să trăiască în altă parte, apoio să aibă al#i copii - ai lui proprii. A0, Roberto, femeia asta n&o să vrea prin !uro fată atât de mare şi n&o să vrea să 4e mama mea. De ce să vrea( * să&l

vrea pe )douard doar pentru ea. $ Asta nu&i adevărat, Amélie. )douard n&o să lase să se întâmple aşaceva, niciodată. tii că te iubeşte. 3u eşti 4ica lui, ca şi când ar 4 tatăl tăuadevărat. *c0ii înroşi#i ai lui Amélie erau înri!ora#i. $ Dacă aş 4 cunoscut&o pe mama mea, dacă aş 4 ştiut cum arăta,atunci aş şti ceva despre mine însămi. Roberto păru uimit. $ Ce vrei să spui - despre tine însă#i( $ imeni nu vorbeşte niciodată despre mama mea. umele ei era'éonie, era frumoasă şi bună şi dulce. i eu arăt e6act ca ea. Dar cum era ea,

Roberto( Călărea, îi plăceau pisicile( Râdea de orice prostie, aşa ca mine, şi îiplăcea să dansee şi să poarte roc0ii frumoase2 sau poate îi plăcea să umbledescul#ă prin nisip( u ştiu nici măcar dacă a fost vreodată eloasă. +au dacăspunea anumite lucruri8 u vei, Roberto( )u sunt ca un !oc de pule dincare lipseşte o piesă, s&a pierdut pe undeva, pe sub un covor, şi tabloul s&astricat. ) aproape terminat, dar nu po#i 4 foarte siur cum era în realitate8 $ Amélie, n&are rost să te înri!orei de o mamă pe care nu aicunoscut&o. 3u faci parte din familia mea şi a lui )douard. tii că tatăl meu te



consideră ca a noastră. u&#i spune el oare Lcelălalt băiat al luiM când tetac0ineaă( )l îi şterse oc0ii cu prosopul ud. 3u eşti cine eşti, Amélied’Aureville, şi eşti foarte drău#ă. i eu te iubesc. Amélie se ridică şi împinse prosopul. $ Adevărat, Roberto( C0iar mă iubeşti(

$ /ineîn#eles că da. *c0ii lui albaştri, limpei, subliniau sinceritatea lui şi Amélie scoase unoftat de uşurare. $ )i, bine măcar că te am pe tine, spuse ea luându&i mâna. $ 5aide, ştere&#i oc0ii şi spală&te pe fa#ă şi să le spunem lui )douardşi Zarei că eşti bucuroasă pentru ei. =erseră mână&n mână spre uşă. 'asă&i şipe ei să 4e ferici#i, ise el. )douard âmbi bucuros, când Amélie veni spre el, pieptănată şi curatăşi foarte supusă, urmată de Roberto. Arăta atât de vulnerabilă, cu bra#ele şipicioarele ei sub#iri şi cu fa#a um:ată de plâns. $ Fmi pare rău, spuse timid. &am vrut să 4u nepoliticoasă. Am fost

doar surprinsă şi pu#in speriată că te pierd, )douard. 7reau cu adevărat să 4ifericit - şi Zara la fel. )douard o încon!ură cu bra#ele. $ =ul#umesc, micu#a mea 4ică, mul#umesc. >iua nun#ii începu în ori, la fel de albastră, de senină şi de perfectă, catoate ilele din <lorida, iar Amélie şi ;sabelle aşteptau în micu#a cameră de ia Zarei, de la +t. Hames, în timp ce ea se îmbrăca pentru nuntă. Asta&i, seândi Amélie, nefericită, nimic nu va mai 4 cum a fost, după iua de ai. $ Ai să 4i o domnişoară de onoare frumoasă, spuse ;sabelle, încura!ator. Ară#i atât de drău#ă în roc0ia asta frumoasă şi semeni atât demult cu mama ta.

Amélie îşi ridică oc0ii, plină de speran#ă. $ ) adevărat că semăn cu ea, bunico( ;sabelle îi mânâie părul frumos, care atârna liber, roşiatic, cu meşeaurii mai pale din caua soarelui, cu câteva 4re rebele care se încre#eau în !urul fe#ei ei, în ciuda periatului viuros la care îl supusese ca să&l facă să steaneted. Coroni#a de :ori ro pe care o purta începuse să devină maronie dincaua căldurii, iar parfumul ei dulce umplea camera. $ u e nici o îndoială că eşti 4ica lui 'éonie, ai totul la fel ca ea - părul,oc0ii. =ăcar ştiu că arăt ca ea, se ândi Amélie, e ceva şi asta. Acum, dacă aşşti cum era de fapt2

Zara şedea în fa#a măsu#ei de toaletă, periindu&şi părul lun, neru.Roc0ia ei de nuntă, din orandi alb avea panlici de satin pe fusta amplă şipe decolteu şi acum aştepta pe umeraş, iar ea o putea vedea re:ectată înolindă. =arcella şi maainul *beron nu o abandonaseră, era frumoasă. +e întreba ce făcea oare )douard acum. )l o lăsase discret, aseară, în 0olul de la+t. Hames, după ce o trăsese în umbra unei uşi şi îi acoperise fa#a cu sărutări.)a înc0ise oc0ii, amintindu&şi sena#ia buelor lui calde pe pielea ei. =âine,vei 4 contesa d’Aureville. =âine, şoptise ea drept răspuns &, vei 4 al meu, în



sfârşit. /a nu, spusese el, tu vei 4 a mea. *ricum, şoptise ea de sub sărutări,voi 4 fericită. Doar Amélie o înri!ora. i Amélie, la rândul ei era înri!orată din cauaZarei. u avea cum să 4e o mamă pentru această fată. ;sabelle făcea de!a otreabă bună în sensul ăsta. Dacă Amélie s&ar putea ândi la ea ca la o soră,

le&ar 4 mai uşor să devină prietene. Zara puse !os peria de păr şi se duse la uşă. $ u ştiu ce să fac cu părul meu, spuse ea ridicându&l în sus, în vârfulcapului. Ce crei, Amélie, să&l prind în sus, aşa( $ A0, nu, răspunse instinctiv Amélie, lasă&l liber. $ Ai putea să mă a!u#i( +unt atât de nervoasă, nu pot să fac nimic cumtrebuie. *c0ii lor se întâlniră. Arată ca o feti#ă, se ândi Amélie, uimită. C0iar enervoasă, oare( Fn fond, nu o făcea decât pentru )douard. 3otuşi, e iuanun#ii ei, toate miresele sunt nervoase. * urmă pe Zara la masa de toaletă şi începu să&i perie părul neru,

reu. )ra atât de neted şi de mătăsos, nu ca părul ei deordonat. $ Iite, spuse ea, periind vârfurile părului peste deete, acum ai nevoiedoar de o :oare sau aşa ceva. 'uă ardeniile şi le #inu lână părul Zarei.Astea sunt perfecte. $ Ai dreptate, Amélie. Zara prinse :orile. F#i mul#umesc că m&ai a!utat. $ Cu plăcere, spuse Amélie !enată. )u arăt bine - pentru o domnişoarăde onoare, vreau să ic( Zara se temuse să comentee despre roc0ie, sau despre cum arăta.Amélie era atât de sensibilă, căuta în#epături ascunse în 4ecare vorbă. Dararăta adorabil, decolteul cu volan şi fusta înfoiată îi ascundeau sub#irimea şiculoarea se potrivea cu blondul ei roşcat.

$ Ară#i ca o prin#esă din Renaştere, spuse ea, atinându&i uşor boă#iade păr blond. )şti o domnişoară de onoare perfectă. Fşi âmbiră una alteia. 'ucrurile păreau să se preinte mai bine decât seaşteptase, se ândi Amélie ieşind din cameră. Dacă Zara nu s&ar 4 măritat cu)douard, probabil că ar 4 considerat că e foarte drău#ă. <ratele Zarei, 3omas, şi so#ia lui, 'ola, sosiseră cu feribotul de la5avana. 'ola era o apari#ie în mătase albenă, strălucind de emo#ie şifericire, încât şi Amélie fu cucerită de farmecul ei. $ A0, eşti atât de drău#ă, micu#o8 e6clamă ea, roc0ia a fost o aleereperfectă2 şi ce păr8 Iită&te la părul ei minunat, 3omas. * strânse pe Améliela piept. Ce drău# să te am ca nouă cumnată2 sau noră( întrebă ea,

mişcând din nas uimită, iar Amélie râse. Ceva de enul ăsta, oricum. 'asă&măsă&#i aran!e fundele. Fi strânse cordonul, aran!ă o fundă ici&colo, şi îi 46ă binecoroni#a pe cap. Acum, este ata. Acum, avem nevoie doar de mireasă. Zara ieşi din camera ei, palidă şi perfectă, #inând cu nervoitate înmână un buc0et de ardenii crem. +tătură o clipă să o admire în roc0ia eialbă, eleantă, care îi sublinia perfect frumuse#ea brună, e6otică. $ Zara, spuse 'ola blând, ară#i minunat. A0, 3omas, uită&te la ea.



$ ) începutul unei vie#i noi pentru tine, Zara. +unt siură că vei 4fericită. 3recătorii âmbeau admirativ, în timp ce rupul nuntaşilor parcureascurta distan#ă până la mica biserică albă, unde )douard aştepta împreunăcu Roberto. )douard se întoarse, când ora începu să cânte, iar el şi Zara îşi

âmbiră în timp ce ea înaintă pe culoar şi îşi puse mâna în mâna lui. Amélie stătea în spatele lor, ascultând vorbele liniştite ale slu!bei,urmărindu&l pe Roberto care îi dădu inelul lui )douard. )a surprinse e6presiade draoste dintre )douard şi Zara în timp ce el i&l puse în deet. Arătau atâtde drău#i, se ândi ea, nea!utorată, neăsind cuvântul potrivit. *arecăsătoria te face să te sim#i aşa( ;ubită, de parcă ai apar#ine cuiva( +e uitădin nou la Roberto. )ra cu spatele spre ea, părul lui blond, lun, era pieptănatbine, iar 0aina albă era foarte eleantă. Arăta foarte maturiat. * să necăsătorim într&o bună i, se ândi ea, şi atunci o să ne sim#im e6act aşa cumse simt Zara şi )douard. Capitolul 1@ L'a 7ieille AubereM. umele apărea cu un scris în:orat pe

o mică poartă de lemn, în capătul unei alei stâncoase şi Him controlă pebucă#ica de 0ârtie din mâna lui. Da, asta era. 3rânti portiera =ercedes&uluialben şi îşi îmbrăcă 0aina. =ai bine să arate eleant, deşi era cald. u&i po#icere unei femei să se mărite cu tine, când eşti doar în cămaşă, c0iar dacă tecunoaşte mult mai bine fără 0aine. >âmbi în timp ce merea pe cărare. Casa era albă, pătrată, cu !aluele veri, printre multe :ori, pe undeluşor cu măslini care ducea la mare. >âmbi cu satisfac#ie. Fi plăcea mareaaceea albastră. Fi plăcea locul acela. 3otul. )ra natural ca ea să trăiască aici.* porni spre uşa din fa#ă, care stătea desc0isă spre soare, :ancată de vasemari de pământ cu muşcate, dar se opri brusc. Irmă cărarea din !urul casei,care dădea spre o terasă mare ce avea fa#a spre mare. * altă cărăruie ducea

de la trepte în !os, pe pantă, pe lână un bain tăcut, ce re:ecta albastrulcerului şi o vi#ă de vie. )ra o rădină perfectă unde să stai şi să visei laumbră, trândăvind ore&n şir, ca să&#i revii după loviturile mortale ale vie#ii. )rarădina lui 'éonie şi ştia că acolo o va ăsi. Irmă cărarea, până când o ăsi. Fnri!ea un strat de :ori, sub un copac în:orit, în timp ce C0ocolat alera printre picioarele ei. Râsul lui 'éonie plutispre el. $ Cel pu#in, e plăcut să te aud râând din nou, spuse el. 'éonie purta o fustă simplă, albastră, de bumbac, şi o bluă, iar fa#a eiera aurie de la soare şi luminată de surprindere. iciodată nu i se păruse maifrumoasă.

$ Him Hamieson, ise ea, ce faci aici( $ tii, noi americanii, nu ştim niciodată când să renun#ăm. )l se îndreptă spre ea pe cărare, în !os, şi o luă în bra#e, sub copac. $ u trebuie să mă mai părăseşti aşa, şopti el #inând&o strâns la piept.Am să te ăsesc întotdeauna. u te împotrivi, 'éonie /a0ri, spuse elsărutând&o. e apar#inem unul altuia. * să te căsătoreşti cu mine.



+e ciorovăiră o săptămână, iar între timp făceau draoste, beau vin şiluau mese copioase pentru că el îşi descoperi o pasiune pentru bucătăria din"rovence. $ Asta&i mâncare adevărată, a4rmă el, înfruptându&se dintr&o mâncarede miel cu romarin şi măsline. +unt obişnuit cu mâncarea fran#uească de la

eK XorP, cu sosuri complicate, e ca şi scaunele de la 0otel, falsă. $ Ai să te înraşi, îi atrase ea aten#ia. Cu toate cârnă#ăriile şi supeleastea2 $ u&s şanse, răspunse liniştit. Ai să vei, o să am aceeaşi talie şi laşapteeci de ani. )a oftă. $ Asta e o altă problemă. +unt mai în vârstă decât tine. $ )i, şi( $ 3alia mea o să 4e cea care o să dispară mai întâi. )l râse de ea. $ 'éonie, tu ai să 4i întotdeauna frumoasă.

)l o liniştea mereu şi ea îşi dădea seama. $ u pot părăsi <ran#a, arumentă ea. &aş putea trăi într&un loc undeaş 4 întotdeauna o LstrăinăM. $ Atunci o să fac naveta, sau o să&mi vând afacerea şi o să încep dinnou aici2 oricum vrei tu2 $ Cum po#i face naveta, peste continente( )a era uluită de eneria lui. $ * lună aici, o lună acolo - şi o lună de călătorii - dacă promi#i săcălătoreşti cu mine. Asta era. A!unseseră la realitate. )a nu putea călători cu el. u se puteacăsători cu el. 3rebuia să continue să lucree, atâta timp cât publicul o doreabanii tocmai fuseseră în0i#i#i de castel şi ea le va da copiilor tot ceea ce

aveau nevoie. $ &aş putea face asta, Him, spuse ea liniştit, am munca mea. )l o privi cu şiretenie. $ Am impresia că te&ai săturat să 4i L'éonieM, că nu mai ai nevoie deea. Am dreptate, domnişoară /a0ri( )a îi evită privirea. $ /ineîn#eles că nu. Asta e ceea ce fac. %i&am is că sunt o femeieindependentă. Fmi place asta. )l îi luă mâna. $ /ine, spune&mi adevărul. Fmi ascuni ceva şi vreau să ştiu ce anume. *c0ii lui albaştri, limpei, erau serioşi, şi aşteptau răspunsul ei.

$ 3rebuie să fac bani, spuse ea simplu. u, nu spune nimic, nu e vorbadoar de câ#iva. Am nevoie de mul#i. Am patrueci de copii care depind demine2 acolo se duc banii lui 'éonie. $ "atrueci de copii2 ai cui copii( $ +unt orfani. )u le&am asiurat un cămin. +unt copiii mei. ici în cele mai nebuneşti vise nu s&ar 4 putut aştepta la aşa ceva."atrueci de copii se interpuneau între el şi căsătorie8 Ce altceva oare va maiapărea(



$ u m&am ândit niciodată, spuse el încet, dar îmi înc0ipui că eştiplătită substan#ial şi mi&ai spus tu însă#i că lucrei nouă luni pe an. Cusiuran#ă că trebuie să ai destui bani, de!a. )a ridică din umeri, nea!utorată. $ Am făcut nişte investi#ii proaste. Am urmat sfaturile comitetului

meu2 se pare că s&au pierdut mul#i bani pe parcurs. )a oftă. u ştiu, Him, daroricât de mult câşti, niciodată nu&mi a!une. )l se aplecă spre ea, peste masă. $ F#i aminteşti că, la prima noastră întâlnire, #i&am spus că nu poatee6ista nimic ce nu poate 4 reolvat( 'asă totul în seama mea, 'éonie2 copiiităi vor 4 înri!i#i - to#i. * să reoriente investi#iile alea şi o să le înmul#esc.Doamne, 'éonie, oare banii sunt sinurul lucru care stă între tine şi mine(Asta&i cea mai uşoară problemă de reolvat. *are putea el face asta( +peran#a îi sclipi în oc0i. $ Dă&mi mie sarcina asta, îi spuse el cu un âmbet, şi n&o să mai 4eprobleme.

Când spuse asta, ea ştiu că aşa va 4. +e lăsă în fotoliul ei şi se rela6ăacum totul va 4 bine. $ 3e iubesc, Him Hamieson, oftă ea. Ce m&aş face fără tine( $ *are nu #i&am spus eu asta tot timpul( striă el triumfător. Datorită lui +eP0met, ea îi spuse în cele din urmă că se căsătoreşte cuel. +tatuia se uita la ea noaptea, de pe piedestalul de marmură din fa#apatului ei, iar el se uita urât la ea. $ 5ai să o întoarcem cu fa#a la perete, spuse el. +e uită mereu la noi. $ u. u po#i face asta. )l o privi surprins de ve0emen#a reac#iei. $ A fost doar o lumă, 'éonie.

$ tiu. Fmi pare rău, dar pentru mine e important. $ "entru că au fost ale tatălui tău( $ Da2 dar şi din alte motive, răspunse ea evaiv, culcată între perne. )l se spri!ini într&un cot şi o privi. $ )i( $ )i, ce( $ * să&mi spui( +au e vreun secret înroitor pe care nimeni nu&l poatecunoaşte niciodată2 blestemul lui +eP0met8 spuse râând. $ 7ai, Him8 u vorbi aşa8 )a întoarse fa#a, ca el să nu&i poată vedea teama din oc0i. $ 5ei, ia stai pu#in. Ce se întâmplă( )l o trase blând cu fa#a spre el.

Doar nu vrei să spui că tu crei că e6istă un blestem al lui +eP0met( $ u este e6act un blestem, e ceva mai mult2 A0, nu pot să&#i spun. *să râi doar şi o să spui că sunt o proastă. Him puse un bra# în !urul ei, liniştitor. Dacă ea era atât de necă!ită,trebuia să 4e ceva cu adevărat rău. $ "une&mă la încercare, 'éonie. +pune&mi despre ce e vorba. )a se aşeă în pat şi îşi dădu părul la spate. $ )i bine, am să&#i spun. Dar mai întâi trebuie să citeşti asta.



+e duse la birou şi scoase o 0ârtie. $ )ste o transcriere a 0ierolifelor de pe statuie. )l citi şi se uită la ea întrebător. $ u am idee de unde le&a primit tatăl meu, dar am statuile de cânderam copil. )le erau păpuşile mele, dormeau noaptea în patul meu şi le

iubeam. Abia când aveam optspreece ani, am a:at secretul lui +eP0met,cine e şi ce e. ;ar de când am a:at, totul s&a sc0imbat. De parcă +eP0met îmiconducea via#a. A0, la naiba, spuse ea ibucnind în lacrimi. %i&am spus că osă sune ridicol. De asta n&am spus&o nimănui până acum, nici măcar lui Caro. $ +pune&mi mie, o îndemnă el. 3e ascult. $ 3u crei că mă cunoşti, dar nu mă cunoşti, şopti ea. =ai bine să ştiicum este cu adevărat femeia căreia îi ceri să 4e so#ia ta. )u nu mă potcăsători cu nimeni, Him. =ă urmăreşte trecutul meu şi n&am să 4u niciodatăliberă decât dacă2 decât dacă sunt ca +eP0met. Decât dacă îmi ucidduşmanii. )l luă capotul ei, o înfăşură în el, strânându&l în !urul ei cu draoste.

$ 7ino, îi spuse luând&o în bra#e şi conducând&o afară pe terasă. 5ai săstăm aici împreună în întuneric şi po#i să&mi vorbeşti. +ă nu omi#i nici unamănunt. 7reau să ştiu totul. )a se uită la pro4lul lui, pe fundalul cerului neru&albăstrui al nop#iicalde. Ce mare uşurare ar 4 să&i spună, să se descarce de acea teamă."ovestea se revărsă din ea, despre =onsieur, despre Amélie, despre temerileei pentru siuran#a 4icei ei. $ i ştiu, ise ea, în sfârşit, că într&o bună i, o coinciden#ăneînsemnată îl va duce pe =onsieur la Amélie2 iar când o s&o ăsească,atunci o să trebuiască să&l ucid. Destinul lui +eP0met este şi al meu. 7orbele ei se risipiră în noaptea de catifea. )a aşteptă cu nervoitate

reac#iile lui, dar el nu ise nimic, uitându&se spre oriontul întunecat, pestemarea cu valuri foarte mici. Am ştiut, se ândi ea cu disperare, am ştiut că o să creadă că suntnebună. '&am pierdut. Ar 4 mai bine să mă duc, să plec pur şi simplu. * sămă duc !os la pla!ă şi o să mă plimb, iar când o să mă întorc, el va 4 plecat. ivoi 4 din nou sinură - doar cu =onsieur. i cu +eP0met. )a se ridică repedeşi se îndepărtă. )l o prinse de mână. $ Fncotro( întrebă el. $ =ă duc !os, la pla!ă. +imt nevoia să mă plimb2 tu po#i să pleci, dacădoreşti. $ +ă plec( /ineîn#eles că nu plec. Fncerc doar să în#ele cum a devenit

via#a ta atât de complicată şi ce putem face ca să o îndreptăm. Fşi puse bra#ul în !urul ei şi porniră împreună în !os pe scară, spre pla!ă.+im#eau nisipul răcoros şi umed sub picioarele oale, în timp ce mereau pemalul apei tăcute. $ <oarte bine, spuse el, acum e rândul meu să vorbesc. Fn primul rând,bărbatul ăsta2 =onsieur. Fncă te mai spioneaă, încă mai pune pe cineva săte urmărească(



$ Da. *riunde mă a:u2 el mă urmăreşte. ) întotdeauna acolo, înteatru, sau îl văd într&un restaurant sau în afara unui maain, iar când suntaici, el este pe ia0t, aşteaptă. $ Ce anume aşteaptă( $ "e mine, să&i spun că vin înapoi la el. +au ca eu să&l duc la Amélie.

$ i acea LcrimăM2 eşti siură că aşa a fost( A fost o crimă( $ Da. +unt siură. Când am a:at că C0arles era mort, am ştiut ce se întâmplase. =onsieur mă luase c0iar şi pe mine la Deauville2 voia să vădcum se întâmplă8 '&am confruntat cu lucrul acesta şi atunci m&a amenin#at cuAmélie, pentru că ştia că&l voi crede. $ Dar nu ai nici o dovadă( $ iciuna. Doar o descriere a bărbatului care a făcut lucrul ăsta. )ra pebarcă împreună cu C0arles, un coec0ipier ăsit întâmplător la Deauville. )l s&a întors sinur şi a is că C0arles a căut peste bord. Avea #easta fracturată.Autopsia s&a făcut în rabă, totul s&a terminat într&o i. =onsieur aran!asetotul, adăuă ea cu amărăciune. Caro, Alp0onse şi cu mine l&am căutat pe

omul acela peste tot, dar fără nici un succes. $ i Amélie( tie ceva despre tine( $ u, spuse 'éonie, obosită. =ă îndoiesc că ştie măcar că e6ist. )ramodul cel mai siur de a o prote!a. $ /ine, acum cunosc faptele. =onsieur tot nu ştie unde este fata - înciuda viilen#ei permanente. Deci, deocamdată, ea e în siuran#ă2 şi a fosttimp de aproape cincispreece ani. 3otuşi el e destul de nebun să se #inădupă tine, să continue să te spionee şi să te urmărească, creând că tepoate oblia să te întorci la el. )6istă un sinur mod de a opri un bărbat caăsta, şi anume o contraamenin#are. 3rebuie să descriem identitateaasasinului lui C0arles. =onsieur trebuie să&l 4 plătit - şi încă bine - ca el să

rămână liniştit to#i aceşti ani. $ Dar am încercat, spuse ea cu disperare. i a trecut atât de mult timp,cine şi&ar mai aminti( $ 7rei să mă laşi pe mine să încerc( întrebă el blând. F#i promit că,dacă mai e încă în via#ă, o să&l ăsesc. i după aceea, o să am eu ri!ă de=onsieur. $ u&l cunoşti pe =onsieur2 nu&#i po#i înc0ipui cum este el. u uita căe o personalitate publică, Him, are atâta putere, poate să facă orice. $ 'éonie, nimeni - nici măcar un bărbat puternic - nu poate scăpa de oacua#ie de crimă. 7a trebui să&i facă fa#ă2 sau va trebui să cedee. =ie mise pare că e un om mândru. Cei doi 4i ai lui, pe care i&ai amintit, trebuie să 4e

mari, cum ar putea să&i lase să creadă că tatăl lor e un uciaş( u, o să&lavem la mână, 'éonie. Am să&l ăsesc pe omul acela. 'asă&l în seama mea. )a se spri!ini de el, în timp ce uşurarea o cuprindea. Cum de trăisevreodată fără acest bărbat, şi cum de putea el oare să îndrepte toatelucrurile( $ i acum, mai este cealaltă problemă, spuse el, punându&şi bra#ele în !urul ei şi #inând&o. "ărul ei :utura în !urul lor, în bria mării, iar el îi ridică fa#amai sus, luminată de stele şi lună.



$ )ste oare asta fa#a unei ei#e( +au este fa#a unei femei( * muritoareca şi noi to#i. 'éonie, nu po#i crede în mod serios că eşti reîncarnarea uneiei#e eiptene2 nu vei, e ceva de care te&ai autoconvins. Destinul lui+eP0met nu e al tău. 3u eşti cea care permi#i ca leenda să&#i in:uen#eevia#a. =i&ai spus tu sinură că sunt două L'éonieM. *are nu +eP0met e cea de

pe scenă şi nu tu( $ Dar e adevărat, nu vei2 $ u8 răspunse el ferm. u e adevărat, iar eu n&am să te las să creiasta. u&#i dai seama ce faci2 te preăteşti tu sinură să&l ucii pe =onsieur8 Avea dreptate. )a se preătea sinură. tiuse dintotdeauna că, într&obună i, avea să&l omoare. $ 3u eşti 'éonie /a0ri, spuse el ferm. 3u nu eşti +eP0met, iar destinultău nu e condus de o for#ă misterioasă din )ipt. Din caua celor întâmplate,#i&ai permis să crei că soarta ei e şi a ta. 3e&ai ândit la asta ani de ile, până#i s&a părut o realitate. Dar acum sa terminat. Fn#elei, 'éonie( +&a terminat8 7oia atât de mult să&l creadă - el avea întotdeauna dreptate, el ştia

întotdeauna cum să reolve problemele. *are în iolarea ei îşi pierduseidentitatea în favoarea lui +eP0met( $ &o să mai 4e nici +eP0met, nici 'éonie - nici măcar 'éonie /a0ri. *să începi o via#ă nouă, ca doamna 'éonie Hamieson. $ A0, Him, oare po#i cu adevărat să îndrep#i toate lucrurile( "o#i să măeliberei în sfârşit de =onsieur( $ F#i promit. ;ar fără =onsieur, nu&i nevoie de +eP0met. )a se spri!ini de pieptul lui masiv, iar el o #inu strâns, strivind&o de el, casă nu mai fuă niciodată. $ i î#i mai promit ceva, 'éonie. Fntr&o bună i, ai s&o întâlneşti pe 4icata. * s&o ăsim.

$ "e Amélie( Dar cum( )a nici nu ştie că eu trăiesc. $ +sst, spuse el liniştitor, lasă totul în seama mea. "ovara pe care o dusese sinură atâta vreme i se păru brusc miraculosde uşoară, împăr#ită cu Him, cu umerii lui la#i şi cu ândirea lui calmă, loică. $ Him Hamieson, spuse ea #inându&l strâns, mama ta a avut dreptate să&#i dea numele 5omer şi Ale6ander2 eşti un ânditor şi un luptător şi nu ştiucum am trăit atât de mult timp fără tine. $ Atunci, căsătoreşte&te cu mine, 'éonie, şopti el. $ Da, ise ea. 7reau să 4u 'éonie Hamieson. "rimul lucru pe care&l făcu a fost să o întoarcă pe +eP0met cu fa#a laperete.

$ Ar trebui să ne descotorosim de ea, spuse el cu fermitate. Dar 'éonie fusese atât de necă!ită de această idee, încât el cedă. $ Asta din cauă că era a tatălui meu, pledă ea. 3rebuie s&o păstre. $ u din cauă că e +eP0met( întrebă el. )şti siură( )a era aproape siură. $ i ce&i cu cealaltă2 pisica( $ Asta&i /astet, pisica sfântă. )l âmbi.



$ *are observ o asemănare stranie cu C0ocolat( De asta ai luat&o( $ A, nu2 nu, spuse amintindu&şi cum o ăsise /ébé pe ea. Aşadar, statuile rămaseră pe loc, iar el îşi îndreptă aten#ia spre alteprobleme. Datorită calită#ilor sale, îl fermecă pe primarul din isa să le dea o

autoria#ie specială de căsătorie. 7eni acasă, :uturând&o triumfător. $ e putem căsători c0iar mâine, o anun#ă el fericit. $ A0, dar nu pot2 nu mâine. $ De ce nu( emu el. Acum ce mai e rău( $ <aptul că eu n&am mai fost măritată înainte2 şi vreau să 4u mireasata. 7reau să 4u frumoasă şi să arăt deosebit. Fn plus, nu m&aş putea căsătorifără să 4e alături de mine cei mai drai prieteni. )l âmbi. $ Acum ai să&mi spui că locuiesc to#i la 7iena sau la +t. "etersbur şică o să le trebuiască săptămâni ca să a!ună aici. $ u. Doar la "aris. 7or 4 Caro şi Alp0onse - şi =aroc, bineîn#eles.

$ i bănuiesc că trebuie să te duci să&#i cumperi tu sinură o roc0ienouă sau aşa ceva. $ /ineîn#eles că da. $ <oarte bine. * să le trimitem la to#i câte o teleramă şi o să lespunem să 4e aici !oi, dacă vor să te vadă căsătorindu&te. Dar te avertie,nu pot să aştept mai mult decât atât. 7reau să te duc în luna de miere2 undedoreşti tuE o casă&vapor pe un lac în aşmir, o vilă în pădure la 7ermont, oinsulă în mările sudice - unde să 4e( $ * lună de miere( Dar Him, nu pot. 3rebuie să 4u la "aris, săptămânaviitoare, pentru repeti#ii. 3urneul începe peste câteva săptămâni2 e vorba decostume, de probe, de cântece, totul.

$ 'éonie /a0ri, urlă el, problemele noastre nu se vor termina oareniciodată( Anuleaă turneul ăla afurisit. $ /ineîn#eles că nu, spuse ea privindu&l furioasă, şi nu ai dreptul să&miceri asta. Am oblia#ii în privin#a acestor concerte. /iletele sunt vândute şi eutrebuie să 4u acolo. u e vorba numai de mine, Him, sunt şi al#i oameniimplica#i, este şi via#a lor acolo. Dacă eu nu lucre, nici ei nu lucreaă. $ Ai dreptate, desiur. )l oftă şi o îmbră#işă. Dar aş dori să nutrebuiască să o faci. $ =ai e ceva, spuse ea cu o voce slabă. )l o privi cu un âmbet slab. $ Fn reulă, spuse el, dă&i drumul şi la asta.

$ 3e&ar deran!a dacă am #ine secretă căsătoria noastră la început - nufa#ă de prietenii noştri apropia#i, desiur, dar fa#ă de public. Din cauaconcertelor. ;mainea lui 'éonie nu este cea a unei femei măritate. )a e doaro femeie. $ Conteaă foarte mult pentru tine( $ Da, răspunse ea, conteaă, cel pu#in pentru un timp. După aceea,când nu vor mai 4 concerte, am să 4u doar doamna Hamieson. $ u&mi place asta, îi ise el, dar dacă aşa sim#i tu că este necesar2



>âmbetul ei acoperi uşurarea pe care o sim#ea. )a nu dorise, să&i spunăcelălalt motiv pentru care voia să păstree secretul. +e temea de răbunarealui =onsieur, se temea pentru Him. Caro şedea cu domnul şi doamna <renard în fa#ă, în mica bisericăanlicană din isa. )ra plăcut, se ândi ea, întuneric şi răcoare, cu o

strălucire de sfeşnice de arint şi pu#ină culoare de la vitralii. Da, era un locplăcut unde să te căsătoreşti. )a îşi netei roc0ia şi îi âmbi doamnei <renard,care era eleantă în roc0ia de mătase bleumarin, cumpărată probabil de'éonie. Domnul <renard, cu fa#a lui bronată de om care stă mult pe afară,era solemn cum cerea ocaia şi era îmbrăcat într&un costum frumos, ri. *racânta încet şi dulce - 5aendel - iar cei doi bărba#i stăteau în capul culoarului,vorbind încet cu preotul. =aroc, cavalerul de onoare al lui Him, âmbea înleătură cu ceva ce spusese acesta. 3otul fusese atât de neaşteptat, darfoarte mul#umitor. Avea intui#ii bune în privin#a lui Him. )l se întoarse, îi prinseprivirea şi îi âmbi. i era foarte frumos - oc0ii aceia albaştri şi enele nere -şi arăta siur pe el, era un om pe care te puteai baa. )ra e6act omul de care

avea nevoie 'éonie. Avusese de parcurs un drum lun spre fericire, dar încele din urmă se părea că a!unsese acolo. Amintindu&şi de =onsieur, speră să4e cum ândea ea. * dâră de lumină se 4ltră pe coridorul scurt, când se desc0ise uşabisericii şi intră 'éonie, la bra#ul lui Alp0onse. Arăta minunatE costumul ei demătase crem era moale, fusta plisată, !ac0eta simplă, leată cu o fundă decatifea în talie. "ărul ei blond era strâns la spate într&un coc strălucitor şipurta o pălărie cu boruri late şi cu :ori şi un mic buc0et de tranda4ri crem.Caro îşi şterse lacrimile de fericire. ) frumoasă, se ândi Him, când ea veni spre el. =ireasa mea frumoasă8*c0ii ei c0i0limbarii îi întâlniră pe ai lui, îndrăosti#i. )l îi luă mâna şi i&o re#inu

şi îşi âmbiră unul altuia. Acum erau doar ei, împreună pentru totdeauna. Doamna <renard îşi şterea oc0ii. )a îi spusese lui 'éonie că, într&o i, îşi va ăsi fericirea şi acum, previiunea i se împlinea. u mai văuse penimeni să arate atât de fericit. Când Him îi puse inelul în deet, fa#a ei erae6act ca raa de soare când se desc0isese uşa - era luminată pe dinăuntru.)a întinse mâna după a so#ului ei, #inând&o. Cel mai bun lucru în via#ă era să4i cu bărbatul pe care&l iubeşti. Caro urmă rupul nuntaşilor, ca să semnee în reistru, sărutând&o pe'éonie printre lacrimi. $ Dar nu trebuie să plâni, spuse 'éonie cu tandre#e, şterându&iobraul cu o batistă de dantelă.

$ Asta e doar pentru că sunt atât de bucuroasă pentru tine. +untlacrimi de fericire. Alp0onse îi luă mâna. $ "utem să facem o dublă ceremonie, sueră el. $ 7ai, Alp0onse, eu sunt fericită aşa cum sunt. tii doar că te iubesc. $ tiu, spuse el sărutând&o, iartă&mă, e doar un obicei al meu. Him ibucni în râs. $ Aşa sunt ei întotdeauna( o întrebă el pe 'éonie.



$ Fntotdeauna - şi sunt perec0ea cea mai LcăsătorităM, dacă se poatespune aşa. $ )i bine, doamnă Hamieson, 4indcă vorbim de căsătorie, cum #i separe( )a îşi înclină bărbia cu aroan#ă, cu oc0i âmbitori, sub borul pălăriei.

$ Domnule Hamieson, murmură ea, mi se pare minunat. Capitolul 1 Armand de Courmont stătea culcat în pat, contemplând cu satisfac#ieiua ce&i stătea în fa#ă. )ra aniversarea lui de douăeci şi unu de ani, soarelestrălucea, iar o fată frumoasă, brunetă, îl aştepta la "aris, ca săsărbătorească împreună. +e uită la ceasul de deasupra căminului - şapte şitreieci - era încă devreme. +e duse la fereastră şi se uită afară, dincolo deintrarea cu coloane a castelului De Courmont. 5osPins, şoferul enle altatălui său, era de!a afară, cu mânecile cămăşii su:ecate, dând cu plăcere unlustru 4nal lacului roşu fără pată al noii maşini sport. Radiatorul, cu mascotalui, un vultur, strălucea în soarele dimine#ii, iar liniile frumoase, !oase, ale

automobilului ascundeau promisiuni de putere şi viteă. )ra cadoul pe care&lprimise cu ocaia aniversării de la tatăl său - prima dintre noile maşini sportale fabricii De Courmont şi aceea în care tatăl său îşi punea speran#ele că vareînvia afacerile lui proaste cu automobile. Armand cunoştea motorul acestape dinafară. +tudiase prototipurile, le testase şi lucrase la ele până peste cap,umplându&se de unsoare, alături de mecanici. )ra o maşină bună. +e aui un tropăit de copite pe prundiş, când apăru 9érard călare pecalul lui mare, cu +ebastiăo după el. Armand desc0ise fereastra. $ 5ei, aşteaptă&mă. Cobor într&un minut. Aruncându&şi 0ainele pe el, aleră pe coridor şi apoi în !os pe scară, în

0ol. $ Armand8 3atăl lui ieşi din camera pentru micul de!un, cu o ceaşcă de cafea înmână. Arată obosit, se ândi Armand, de parcă nu dormise - nu doar noapteatrecută, ci de câteva săptămâni. +im#i o în#epătură de milă tatăl lui era unbărbat atât de disperat de sinur. $ 'a mul#i ani, băiatul meu, spuse 9illes, cu un âmbet. %i&ai văutcadoul( $ '&am văut, de la fereastră, tocmai mă duceam afară să&l arăt lui+ebastiăo şi lui 9érard.

)i merseră împreună printre coloanele înalte de malac0it ale vastului0ol. $ )i, spuse 9illes, ce crei, Armand( Am dat lovitura de data asta( $ +unt siur. u poate da reş, e un automobil roav. "un pariu că, înşase luni, vânările vor urca până la cer. $ i tu ce crei, 9érard( $ ) minunat, tată, un automobil frumos. +ebastiăo tocmai spunea că i&ar plăcea să ia unul cu el, în /railia.



$ enorocirea e că, deocamdată, nu&mi pot permite aşa ceva, adăuă+ebastiăo râând. $ <ă şi tu ce&am făcut eu, spuse Armand, urcându&se la volan, spune&itatălui tău să&#i dea una cadou de iua ta de naştere. )l porni motorul, apăsând uşor cu piciorul pe accelerator. Caii se dădură

nervoşi la o parte, când el făcu un vira! cu maşina, într&o ploaie de prundiş, şio luă în !os pe alee. $ Da, murmură 9illes cu satisfac#ie, e un automobil bun2 $ e vedem mai târiu, tată, striă 9érard, îndreptându&se spre râu, cu+ebastiăo. 9illes se uită după ei, doi tineri drău#i, într&o frumoasă diminea#ă devară. )ra păcat că 9érard n&a vrut să i se alăture în afaceri, dar îl avea peArmand - şi n&ar 4 putut să&şi dorească pe altcineva mai bun decât el."roiectul acestui nou automobil era al lui, şi tot el urmărise 4ecare etapă aproduc#iei, cu meticuloitate. +e întoarse în 0ol, uitându&se la pendula mare, cu limba ei aurită, care

bătea orele, cum o făcea de două sute de ani. Dar nu putea face să treacătimpul mai repede. )ra abia ora opt diminea#a şi el se treise încă de la cinci. u putea niciodată să doarmă la castel, îl apăsau amintirile, deşi =arie&<rance, spre lauda ei, îl adusese la via#ă nu mai era casa întunecoasă acopilăriei lui. C0eltuise o avere renovându&l şi reuşise minunat. Acum, =arie&<rance îşi petrecea aici cea mai mare parte a timpului, ceea ce îi dădeasena#ia că e mai mult casa ei decât a lui. )a nu prea intra în casa de peinsula +t. 'ouis, ba c0iar şi 4ii lui păreau să prefere să locuiască în altă parte,atunci când se a:au la "aris. 9érard locuia cu +ebastiăo de +antos, iarArmand îşi luase un apartament mai aproape de fabrică, deşi bănuia căma!oritatea timpului locuia cu o fată. i de ce n&ar face&o, se ândi el cu

indulen#ă, băiatul trebuia să se distree. De Courmont trecu prin 0ol, spre biroul său. Recitise raportul 4nanciarde la tipul care luase locul lui 7erronet. Doamne, ce mult îi lipsea 7erronet8Cum naiba fusese el atât de stupid să moară( +at^re lucra cu el de!a de treiani #i încă nu părea să în#eleaă amănuntele de care avea el nevoie, aşa cumfăcea 7erronet. Rapoartele lui nu indicau nimic deosebit, ci doar unde era'éonie şi când - în ce oraş, #ară sau teatru. i, uneori, cu cine era. In nume începuse să apară adesea în ultima vremeE Hames Hamieson, un american.Iltimul iubit al ei, presupuse el. Asta era întrebarea care i se învârtise înminte în orele de nesomn ale nop#ii. Ce să facă în leătură cu Hamieson( tiarăspunsul. imic. u era nimic de făcut, decât dacă o ăsea pe Amélie - iar

aceasta era o cauă pierdută. u e6ista nici o urmă a copilului, fusese urmăritorice 4r posibil. 7erronet fusese e4cient. u o va ăsi niciodată pe Amélie şi,fără ea, nu o va avea niciodată pe 'éonie. Fşi lăsă capul în mâini şi se uităabsent la suprafa#a lustruită a biroului. 'éonie, se ândi el nea!utorat, 'éonie,trebuie să te întorci la mine curând, nu mai pot suporta mult timpsinurătatea asta. =arie&<rance suprave0e masa, bucuroasă. u se întâmpla des să&iaibă aici pe amândoi băie#ii ei şi c0iar 9illes se străduia să 4e amuant.



'ucrul care o surprindea întotdeauna era că el era un bărbat încântător cândvoia să 4e aşa. De ce nu putea oare să 4e aşa tot timpul( Dar 9illes avea odublă personalitate, c0iar şi fa#ă de 4ii săi. 'a un moment dat, era tatălindulent, pentru ca în momentul următor să devină omul de afaceri rece,distant. )i nu ştiau niciodată în ce stare de spirit era. +e obişnuiseră cu lucrul

ăsta, de ani de ile. 9illes era sinurul care suferea acum. )l suferea, ştia ea,şi mai ştia de ce nu o uitase niciodată pe 'éonie şi pe copila aceea. $ Când +ebastiăo se întoarce în /railia, mamă, aş vrea să plec şi eucu el, spuse 9érard. Am sena#ia că&i cunosc familia la fel ca şi pe a mea, amauit atâtea despre ei. $ Adevărat, spuse +ebastiăo. )l citeşte scrisorile micii mele verişoare,aşa că ştie toate întâmplările familiei. $ Ce spui, tată( întrebă 9érard. $ Da, de ce nu( spuse 9illes absent, uitându&se la ceas. Două şitreieci. Dacă pleca în oraş acum, ar putea prinde trenul de noapte spre=onte Carlo. tia că 'éonie era acolo.

$ 3rebuie să mă întorc la "aris în după&amiaa asta, îi spuse el lui=arie&<rance. u putea oare să aştepte până la terminarea prânului pentruaniversarea lui Armand( se ândi ea cu nervoitate. )a ridică pa0arul. $ "entru tine, Armand, ise ea cu un âmbet spre 4ul ei. 'a mul#i ani,draul meu. $ i la mai multe aniversări fericite, băiatul meu, spuse 9illes,âmbindu&i 4ului său favorit. Armand ridică din nou capota lună a automobilului De Courmont, şi oaplecă într&o parte, ca să se uite la motorul imaculat. +coase o c0eie 46ă şi încercă un şurub, băându&şi mâinile sub tuburile strălucitoare şi umblând la

4re. ; se păruse că sim#ise o uşoară bătaie, când dusese maşina la ara!, dartotul părea în reulă. 7a pleca într&o !umătate de oră, ar putea să&l ducă petatăl lui până la "aris, dacă voia, ca să&l scutească să&l mai ia pe 5osPins.terându&şi mâinile cu o cârpă, puse capota la loc. Aceasta se înc0ise cu unomot satisfăcător şi el âmbi. )ra o maşină bună, solidă, bine lucrată. Fntors în casă, îşi băă capul pe uşa biroului. $ )u plec cam peste o !umătate de oră, tată. "ot să te duc, dacă vrei."utem vedea cum mere maşina. 9illes îşi strânse 0ârtiile în servietă şi se duse în salon să&şi ia rămasbun de la =arie&<rance. )a şedea lână fereastra desc0isă, cu 0eme de lânăcolorată alături de ea, lucrând la o tapiserie. "ărul ei neru se încre#ea în

!urul fe#ei şi ea se uită la el când intră, cu acei oc0i căprui mari, sceptici. $ Am să plec la "aris, cu Armand, îi spuse el, iar apoi cred că am să 4uplecat din oraş pentru o săptămână sau două. $ Inde te duci, de data asta( întrebă ea cu un âmbet slab. 'aC0icao sau la Cap <errat( $ Are vreo importan#ă( întrebă el cu răceală. $ u ştiu de ce te oboseşti să&mi spui, 9illes, n&a mai avutLimportan#ăM de ani de ile.



)a se aplecă asupra lucrului ei de mână şi el o urmări un moment. )raucăsători#i de douăeci şi şase de ani şi erau ca nişte străini. )l se întoarse şiieşi repede din cameră. Armand aşteptă în maşină. $ /ine, rosti el. 5ai să o punem la treabă, tată. * să vedem ce poate.

=aşina roşie, lună, aleră pe drumurile de #ară, controlată perfect demâinile capabile ale lui Armand, luând vira!ele cum trebuie, în timp ce el obăa în vitee. )l ştia e6act cum trebuia să sune motorul acesta şi era ca osimfonie, 4ecare parte avea tonalitatea ei. Armand se uită la ceasul de la bord era aproape şase asta însemna căvor 4 la "aris e6act înainte de opt. Fl va lăsa pe tatăl lui în insula +t. 'ouis şise va duce direct la Claudine. )a o să&l aştepte, purtând, după cum spera el,roc0ia aceea drău#ă de casă, liliac0ie, iar mai târiu o va duce la cină la CaféCésar, o să&i placă acolo. 7olanul tremură uşor sub mâinile lui, oare trecuseră peste o piatră peşosea( Acum i se părea că e în reulă. 3otuşi, poate ar trebui să se oprească

să controlee, oare nu era aceeaşi vibra#ie pe care o sim#ise şi ai&diminea#ă(+e uită din nou la ceas, era de!a în întâriere. Fntoarse maşina lună lacotitură, în deal. <usese o aniversare plăcută, se ândi el bucuros. 3ata fusesepoliticos, iar el şi mama păreau să se în#eleaă destul de bine. Fntotdeaunaera o încordare când erau împreună. ;isuse, ce&a fost asta( +im#i în bra#evibra#ia volanului şi luă piciorul de pe accelera#ie. =ai mult sim#i, decât aui,pocnitura arborelui volanului, când acesta se desprinse de la locul său, iarurmătoarea cotitură se ivi în fa#a lui. Apăsă tare piciorul pe frână şi sim#imaşina alunecând, răsturnându&se de două ori, înainte de a se rostooli pecoastă, în şan#, ro#ile învârtindu&se inutil în aer. 9illes ştia că se întâmplase ceva, dar nu ştia ce i se părea că mintea

lui nu lucreaă cum trebuie. +e for#a să desc0idă oc0ii şi să privească în !urEtotul era neru. "anica îi trecu pe şira spinării şi începu să tremure. Fmpinsecu disperare. <a#a lui era presată în pielea neară a scaunului. Inde era5osPins( +au condusese el însuşi( 7ai, Doamne, Armand8 Fmpinse fărăreultat în reutatea de deasupra lui, trebuia să a!ună la Armand. Aui voci,erau oameni, îl vor a!uta să a!ună la Armand. $ Aici, striă el cu o voce sub#ire şi spartă, aici, a!uta#i&mă. 3rebuie săa!unem la 4ul meu. 9reutatea îi fu ridicată de pe piept şi o fa#ă rumenă, înri!orată, se uită în !os la el. $ u te mişca, spuse bărbatul. Am trimis după o ambulan#ă, mai bine

stai liniştit până vine medicul şi poli#ia. $ Dar 4ul meu, striă el slab, trebuie să&l a!uta#i pe 4ul meu. /ărbatul se uită în altă parte. $ Fn reulă, spuse el, vor 4 aici într&un minut. +ărmanul, se ândi el cu milă, uitându&se peste drum, unde ăceatânărul. Fl controlase de!a şi nu încăpea îndoială că era mort. +ebastiăo îl urmărea pe 9érard umblând încet, în sus şi în !os, pecoridorul spitalului. Dorea cu disperare să poată face ceva, să spună ceva ce



l&ar putea a!uta. ; se făcea rău, amintindu&şi fa#a disperată a lui =arie&<rance,şi ce spusese ea. $ De ce nu a fost 9illes( urlase ea. De ce n&a putut să 4e el în locul lui( 9érard o încon!urase cu bra#ele şi o #inuse strâns, propria lui disperare4indu&i viibilă pe fa#ă.

$ =amă, şoptise el. =amă, te ro2 <a#a ei, de obicei dulce, se transformase într&o piatră plină de 0otărâre. $ 3rebuie să mer cu voi la spital, spuse ea. +o#ul meu e acolo. )datoria mea. Datoria ei8 se ândi +ebastiăo mirat. Cum era oare via#a acestoroameni( )a era acum lână patul so#ului ei. Fl operaseră la picioare şi era încă fără cunoştin#ă, dar ea refuase să plece, până nu vorbea cu el. ;ar elştia că tocmai de aceea era înri!orat 9érard. Ce avea ea oare să&i spună( $ 9érard, spuse el luându&l de bra#, 0ai să merem să bem ceva, n&arerost să aştep#i aici. Doctorul spune că n&o să se treească decât peste câtevaore.

$ u pot s&o las sinură aici, +ebastiăo. 3rebuie să stau cu ea. +ebastiăo se întoarse la scaunul lui. $ <oarte bine, spuse el, o să aşteptăm. *are se iveau orile sau toată lumea îşi pierduse brusc culoarea( se întreba 9illes, uitându&se, cu oc0ii pe !umătate înc0işi, într&o lumină cenuşie,voalată. Fşi dădea seama de un plafon şi de lumina din centrul lui. Fntoarse încet capul spre stâna, dar îl săetă o durere, o durere arătoare, parcă&lfriea. Cineva era acolo, c0iar lână pat. 'a naiba, ar 4 vrut să poată vedeacine era. Fncercă să vorbească, dar îşi sim#i ura într&un fel neobişnuit nu&şiputea mişca limba, o sim#ea roasă şi rea. Avea nevoie să bea apă, nu&idădea nimeni să bea apă( 3rebuia să vorbească8

$ 'éonie8 îşi for#ă limba în !urul silabelor. 'éonie8 )a se aplecă deasupra lui şi el aşteptă parfumul familiar. u o puteavedea bine, dar ar şti dacă ar 4 ea, după parfumul de iasomie. $ 9illes8 )ra vocea lui =arie&<rance, #ipătoare şi în0e#ată. 9illes,spuse ea. Am aşteptat aici ca să te treeşti, pentru că am vrut să 4u euaceea care să&#i spun. Armand e mort. =ort din caua automobilului tău cudefecte2 a neli!en#ei tale. 3u l&ai ucis pe 4ul nostru, 9illes. <a#a ei eraimplacabilă şi vocea necru#ătoare. Ai striat&o pe 'éonie adineauri, 9illes, darea te&a părăsit cu ani în urmă. ;ar acum te părăsesc şi eu. u vreau să te maivăd niciodată. Aui uşa înc0iându&se încet în urma ei şi el rămase din nou sinur, cu

roanicul adevăr. Armand era mort. <iul lui era mort8 7oia să urle, să&şidescarce durerea din el în sunet. Aşa sim#i când î#i moare 4ul, o dureresfâşietoare. * imaine a lui C0arles d’Aureville, a fe#ei lui tinere, âmbitoare, încadrată în binoclul lui, îi trecu prin minte trebuie să 4 avut vârsta luiArmand, când murise. ;ar familia lui sim#ise ceea ce simte şi el acum. umaică moartea lui C0arles nu fusese un accident, îl omorâse el2 iar acum ea aspus că el l&a omorât pe Armand. $ A0, Doamne8 striă el.



Dar Dumneeu nu era milostiv cu el. Capitolul 1T In vânt rece su:a dinspre *cean, făcând să pocnească prelatele ceacopereau vasele mici ale marinei de la Deauville şi răbufnind cu furie în !uruldebarcaderului. Him îşi ridică ulerul 0ainei, mărind pasul când dădu col#ul pe

o stradă lăturalnică, de lână mal. +trada era înustă, mărinită de clădiricenuşii cu două eta!e, ma!oritatea mici prăvălii un neustor de lumânări, unatelier de pâne de barcă, un ara!, un mic depoit care mirosea puternic apeşte şi două baruri, ambele cu nume nautice, "escarii şi 3ridentul. /arulpescarilor, în stâna, la capătul străii, era cel pe care&l căuta. Draperia demărele pocnea în bătaia vântului şi o !aluea verde, spălăcită, se lovea defereastră, leănându&se înainte şi înapoi pe o sinură balama. Him trecu prindraperie şi se trei într&un mic 0ol cu o uşă de lemn ponosită. 7ântul pătrunsedupă el, când o desc0ise şi intră înăuntru. /arul era bine luminat şi mai curatdecât se aşteptase. Fn spatele te!0elei fran#ueşti familiare, acoperită cutablă de inc, un bărbat mărunt cu musta#ă şterea pa0are şi fuma o

9auloise, tuşind. işte pescari bătrâni, care !ucau domino într&un col#, seuitară la el când intră. Him îşi luă un scaun la te!0ea. $ /ere, te ro, spuse el, punându&şi portofelul pe te!0ea. /ărbatul se uită la portofel. $ Alsacia sau ormandia( $ * să iau Alsacia. Desfăcu sticla, turnă berea cu ri!ă şi o aşeă pe te!0ea, în fa#a lui.+puma era de culoare crem şi berea avea ust bun şi era rece. $ ;a şi dumneata una, îi sueră Him cu un âmbet amabil. $ =ul#umesc, domnule, îi răspunse laconic, turnându&şi pu#in "ernod.

$ u e lume ai, spuse Him. $ iciodată nu e lume în anotimpul ăsta. $ u cred că se mai pescuieşte mult la Deauville, acum, ise Him. Adevenit prea eleant, pentru aşa ceva. "rea multe ia0turi sunt acum şi numai e loc pentru bărci de pescuit. $ Adevărat, domnule. $ Am auit că şi dumneata eşti un bun marinar. $ Cine v&a spus asta, domnule( $ /armanul de la 9rand, Hean&'uc 9renier mi&a is să&i amintescnumele. $ 7ărul neveste&mi, spuse barmanul, permi#ându&şi un âmbet slab.

$ Da. =i&a is că uneori te duci coec0ipier la curse - când au nevoie decineva care să completee ec0ipa!ul. <a#a i se lumină brusc. $ Da, domnule, şi sunt foarte bun. Dar nu po#i ăsi acum un ec0ipa!,cursele s&au terminat până în seonul viitor. $ u. u. u caut aşa ceva. Caut pe altcineva. Inul care tot ia câte oslu!bă întâmplătoare, în vreo ec0ipă. In tip înalt, cu păr roşcovan, pu#in camras. )l luă portofelul şi îl desfăcu suestiv. 3rebuie să 4 fost pe&aici, cu ani în



urmă, apoi a dispărut probabil un timp, dar a revenit. i nu e un om de pe&aici. /armanul se aplecă peste te!0ea, uitându&se la portofel. $ "entru ce vrei să&l ăseşti pe bărbatul ăla( întrebă, sorbindu&şi"ernod&ul.

Him se lăsă pe spate, înc0iând portofelul. $ Cred că asta&i treaba mea. /ărbatul sări în sus. $ Da, da, desiur. )ram doar curios. )i, cred că aş putea să&#i spun ceştiu2 *c0ii lui erau la portofel, iar Him scoase o bancnotă şi o puse pete!0ea. +coase o a doua şi o puse alături de prima. $ )i( *mul băă bancnotele în buunar şi mai bău din "ernod. $ )6istă un sinur bărbat care arată aşa, vine aici doar vara2 şi nu în4ecare vară. Fşi ia o slu!bă întâmplătoare în seonul respectiv, conducând

e6cursii de plăcere sau lucrând la marină, vopseşte, face dul0erie, c0estiidin astea. A fost aici vara trecută, dar nu e prea popular - a avut bătăi, be#ii2Ridică din umeri. u e un bărbat pe care e bine să&l cunoşti, domnule. Him mai scoase o bancnotă, punând&o pe te!0ea. $ După seonul de vară, spuse el, liniştit, unde se duce( $ Cred că se duce în +ud, domnule, asta&i tot ce ştiu. /ănuiesc că seduce la Cannes sau la =onte Carlo - la ei seonul dureaă mult mai mult,până în iarnă. Acolo ăseşti întotdeauna de lucru la marină. $ i cum îl c0eamă( /armanul îşi umplu din nou pa0arul cu "ernod. $ Asta nu pot să vă spun, domnule, dar dacă o să întreba#i la marină,

cineva de acolo s&ar putea să ştie - a lucrat o mul#ime pentru 'esae în varaasta. /armanul sorbea din "ernod, tremurând în curentul care pătrunse peuşă, când Him o înc0ise după el. ]sta să 4e( se ândi Him emo#ionat. *are instinctul lui dădusereultate( )l 0icise că omul acela trebuie să 4e un lucrător seonier,umblând din sta#iune în sta#iune, după cum îl mâna dispoi#ia lui şianotimpul. Deauville era o sta#iune balneară lu6oasă, se puteau face baniacolo, erau multe slu!be. De ce să nu se 4 întors el după câ#iva ani, când totulse uitase( Fn fond, el nu fusese acuat de nimic - n&avea pentru ce să 4eacuat. i memoria oamenilor era scurtă. Acum avea nevoie doar de un

nume. 'esae era cel mai mare proprietar din marină. +pa#iile lui ocupau o !umătate din debarcader, iar ambarca#iunile lui - vase cu aburi pentrucălătorii de plăcere de o i, bărci mici de înc0iriat, pentru pescuit, şi ia0turileeleante ale clien#ilor puse la adăpost pentru iarnă - se întindeau la mal. /ărbatul cărunt de la birou îşi puse repede 0aina, când Him intră încameră. $ /ună diminea#a, domnule. >âmbi. Cu ce vă pot a!uta(



$ /ună diminea#a. Ave#i bărci frumoase afară. /ărbatul âmbi lar. $ Avem mai multe de vânare, dacă sunte#i interesat. Doar,bineîn#eles, dacă nu dori#i una de comandă, făcută după speci4ca#iiledumneavoastră. Avem propriul nostru atelier, domnule, pe coastă, mai !os.

$ +&ar putea să 4u interesat de o barcă, răspunse Him cu indiferen#ă,una mai micu#ă - so#ia mea îşi înc0ipuie că e pricepută ca marinar. Deşi, cuea la bord, bănuiesc că o să trebuiască să iau pe cineva în plus care să facăec0ipă cu mine. $ ici o problemă, domnule, e6istă întotdeauna oameni care caută delucru în seon - o să vă a!ute, domnule, şi o să între#ină barca să 4e curată şipusă la punct. Asta putem aran!a. $ In prieten al meu mi&a is că a avut un om în seonul ăsta, unul cupărul roşcat. Am uitat cum îl c0eamă. $ Cu părul roşu, domnule( 3rebuie să 4e vorba de =arin. A, dar nu vil&aş recomanda pe el, domnule - e adevărat că e un bun muncitor, dar e un

tip curios. u, n&am fost mul#umi#i de el, deloc. )l îşi supse obra!ii şi îşi frecămâinile aitat. "u#in prea iubitor de băutură, domnule, ca să 4u cinstit. Credcă vă putem oferi ceva mai bun decât el. Acum, pot să vă arăt vaselenoastre, domnule( Avem mai multe care ar 4 potrivite pentrudumneavoastră. $ Dacă nu vă supăra#i, spuse Him îndreptându&se spre uşă, am să mă întorc mai târiu. Am întâriat la o întâlnire. "rinse trenul de ora trei spre "aris şi se instală comod, studiind numelepe care îl scrisese în carne#el. =arin. +&ar putea să 4e omul care îlasasinase pe C0arles d’Aureville. i, eventual, c0eia pentru eliberarea lui'éonie de trecutul ei. 3ot ce avea de făcut acum era să&l ăsească pe acest

=arin. +e uită la ceas dacă avea noroc, s&ar putea să prindă trenul denoapte spre isa. 7a 4 nevoie de timp, dar el va cerceta 4ecare port, între=enton şi =arsilia, până îl va ăsi. =aroc luă un e6emplar din iarul france 'e =onde, de la maainul dinpasa!ul de lână 0otelul /roKn din 'ondra, cu inten#ia de a&l citi mai târiu,după spectacol. +e uită la titluri şi îşi trecu repede oc0ii pe paină. ;nforma#iadespre rănirea ravă a ducelui de Courmont şi moartea 4ului său mai mic într&un accident cu ultimul automobil&sport De Courmont î#i sărea în oc0i, 4indscrisă cu litere mari şi roase. Fmpăturind cu ri!ă iarul ca să nu i&l :uture vântul, citi repede articolul.Deşi =onsieur se rănise rău la piept şi la picioare, se bănuia că va

supravie#ui. Doamne, se ândi el cu amărăciune, de ce n&a fost el în locul4ului său( * porni înapoi pe strada Dover şi intră în 0otel. =ai aveau două nop#ide stat în 'ondra. +ă&i spună oare lui 'éonie acum, sau după ce îşi va terminaspectacolele( Fşi aminti de ultima oară, când nu o informase imediat. Darasta era altceva - o să&i spună acum. 7a dori să ştie. 'éonie se sculase, era de!a îmbrăcată şi plănuia să facă niştecumpărături. 7oia să cumpere ceva pentru Him - lucruri enleeşti, frumoase,



pulovere moi de caşmir şi pi!amale de mătase în duni - erau locuri atât deminunate în pasa!ul /urlinton şi pe strada Hermn. >âmbi, în timp ce&şi periapărul era atât de bine când iubeai pe cineva8 i când erai iubită. %i&a trebuit mult timp, 'éonie Hamieson, îşi spuse în sinea ei, dar însfârşit, acum Lapar#iiM cuiva.

=aroc o striă din camera de i, iar ea lăsă peria şi trecu dincolo, să&lvadă. $ /ună, spuse ea, sărutându&l uşor pe obra, ai vrea să vii cu mine lacumpărături( $ )ste o ştire în iar, 'éonie. )ste despre =onsieur. A avut un accident. )a se uită 46 la el, cu oc0ii mări#i de spaimă. $ )l nu e mort, 'éonie, dar e rănit rav. +&a întâmplat cu una dinmaşinile lui 4ul lui mai mic a murit. $ A murit8 Fşi amintea de cei doi băie#ei, mâncând solemn în0e#ată la Café de"aris, la =onte Carlo, în urmă cu atâ#ia ani - un băiat nevinovat moare, iar el

trăieşte8 )a luă iarul cu mâini tremurânde scria că el avea răni serioase lapiept şi la picioare - o imaine a trupului lui puternic, dur, lipit de al ei, îifuleră prin minte. u8 )l nu putea 4 rănit, nimic nu&l putea atine, niciodată.)ra invincibil. *are nu dovedise el asta, de&a lunul anilor( u voia să seândească la trupul lui astfel sfărâmat, mai bine era mort el ar 4 trebuit sămoară. =aroc îi luă iarul din mână şi ea se uită la el disperată. $ A0, =aroc, de ce( De ce n&a fost el cel care să moară( u e6istădreptate( $ )u nu ştiu ce să&#i spun despre dreptate, replică el, dar ai putea&onumi răsplată - o via#ă tânără pentru o via#ă tânără. * să sufere şi el acum,

'éonie, să nu&#i faci iluii în privin#a asta. Capitolul 1V 5otelul 7illa d’Aureville din Copacabana arăta întocmai ca o mică şiperfectă casă de #ară. Avea pere#i simpli, albi, şi tavane cu rini înc0ise laculoare. "odelele din lemn lustruit erau acoperite din loc în loc cu covoareminunate, aduse de ;sabelle de la castelul d’AurevilleE unul era de un albastruboat al erman&elor, altul avea auriul renumit şi liliac0iul covorului deruăciune as0an, unul era +enne de un crem auriu, erau o multitudine decovoare roşii de <era0an şi de /u0ara. Cele mai rare şi mai delicatee6emplare decorau pere#ii, strălucind mătăsos din col#uri întunecate, alăturide portrete ale unor d’Aureville din trecut şi de vaste pâne cu :ori pictate

minunat de un artist olande decedat demult, încât aproape că puteai sim#iparfumul tranda4rilor şi al macilor, ale căror variante reale se în0esuiau învase şi boluri, pe mese şi scrinuri şi erau rupate în coşuri, de&a lunulcoridoarelor. Confort şi lu6, se ândi ;sabelle plimbându&se prin 0otel. 'u6ul de aavea ce e mai bun. u ostenta#ie - asta nu va căuta niciodată. Canapelelemari erau confortabile, acoperite cu material în:orat în culori pale, coraliu şiverde, sau brocarturi moi în culori albastru desc0is sau auriu ca untul,



încărcate atrăător cu perne. =ăsu#e mici cu lămpi, cu aba!ururi de culoareapiersicilor, erau aşeate cu ri!ă ca să dea pete de lumină şi aveau pe elereviste şi căr#i pe o masă rotundă, în salon, era un uriaş !oc pule, pe !umătate aran!at, şi la care nici un oaspete nu reista tenta#iei de a încerca.Fntreul efect era al unei case care se a:a acolo de câteva secole, dar fără

inconvenientele acestora. /ăile aveau cele mai moderne instala#ii şi prosoapele cele mai mari şimai moi, paturile erau cele mai tentante şi mai confortabile, iar len!eriabrodată era cea mai 4nă pe care o putea oferi )uropa. Fn 4ecare cameră erau:ori proaspete şi căr#i lână pat, pentru cei ce aveau insomnii, şi sticle micide apă, importate din <ran#a, cu o tavă de arint pe care se a:a K0isP, sifonşi biscui#i. <iecare oaspete era cunoscut pe nume, i se ştiau preferin#ele înprivin#a camerelor, a mâncărurilor şi a vinurilor, ce le plăcea şi ce nu leplăcea şi dorin#ele lor particulare, toate erau #inute în eviden#ă, pentru caatunci când vor veni să 4e saluta#i de parcă n&ar 4 plecat şi totul să arate aşacum ar 4 dorit ei să 4e, dar fără să mai facă efortul să ceară.

)ra ca o oaă într&un deşert - un col# al <ran#ei undeva în /railia - şiera perfect. Cel pu#in aşa credea ;sabelle şi cum cele ece camere şi optapartamente erau întotdeauna ocupate, ea presupunea că şi oaspe#ii eicredeau la fel. ;ar Amélie, cu siuran#ă, era de aceeaşi părere. )a îşi petreceamai mult timp aici decât acasă, în ultima vreme. 'a început, îi fusese reudupă ce se căsătorise )douard, dar, slavă Domnului, Zara fusese destul desensibilă ca să în#eleaă ce sim#ise Amélie. Acum, când copilul era pe drum,Amélie era la fel de emo#ionată ca şi )douard. ;sabelle o putea vedea acum pe Amélie la biroul de la recep#ie vorbindcu sen0or 7asconcellos. +per că nu e un tip di4cil, se ândi ea, răbindu&sespre ei. +en0or 7asconcellos era unul dintre acei bărba#i care sunt

nemul#umi#i din naştere, nimic nu era cum trebuie cât timp se a:a acolo, şitotuşi întotdeauna le mul#umea la plecare pentru un se!ur minunat şipromitea să se întoarcă în curând - şi o făcea întotdeauna8 $ /ănuiesc că a#i avut o călătorie obositoare, sen0or 7asconcellos,spunea Amélie. "aulin0o o să vă conducă sus, la apartamentuldumneavoastră - da, acelaşi, Auverne, şi o să am ri!ă să vi se preăteascăbaia şi o să vă trimit sus tava cu ceai2 de muşe#el parcă, nu&i aşa( * săăsi#i lista pentru cină în cameră - avem nişte potârnic0i minunate din XorPs0ire, de care sunt siură că vă ve#i bucura. ;sabelle o urmărea cu un âmbet. Da, da. Cine s&ar 4 ândit87asconcellos âmbea, satisfăcut, sim#ea că e binevenit şi că aveau ri!ă de el

şi asta era principalul. <aptul că&l costa mult nu era important, mereu vor 4oameni dispuşi să plătească pentru a avea tot ce e mai bun. $ Doamnă contesă, se aplecă el asupra mâinii ei, âmbind, nepoatadumitale #i&a moştenit farmecul. +&a înri!it de toate pentru mine. $ +unt foarte bucuroasă, sen0or 7asconcellos. Am în#eles că, de dataasta, rămâne#i la noi o săptămână. +per că ve#i avea timp să lua#i într&o imasa de prân cu mine la "avilion( $ Da, desiur, doamnă, voi 4 încântat.



+e răbi după "aulin0o şi Amélie îi âmbi bunicii. $ Am început să mă pricep la treaba asta, spuse ea triumfătoare,aproape îmi vine să cred că aş putea conduce şi eu locul ăsta. $ u c0iar, spuse ;sabelle sec, dar mere foarte bine. Fnve#i. $ /unico, semestrul următor, după ce termin şcoala, nu vreau să mă

duc la coleiu. 7reau să lucre aici, cu tine. ;sabelle se uită la ea, surprinsă. $ Dar, Amélie, ai putea să te duci în America, acolo sunt coleiiminunate pentru tine. $ tiu, ştiu, dar asta e ce&mi place să fac, bunico. 3e ro, spune da.tiu de cât a!utor î#i sunt încă de pe acum. <a#a ei frumoasă strălucea de entuiasm. Avea aproape şaispreece anişi era frumoasă. Carnea îi rotun!ise membrele, în cele din urmă, şi era înaltă,nu armonioasă încă, dar cu ra#ia unui animal tânăr, şi trata totul cu aceeaşienerie ca întotdeauna. *rice făcea, era lucrul cel mai important pe lume înacel moment şi persoana cu care era, era cea mai interesantă - aten#ia ei era

totală. <ie că era Roberto, care îi povestea despre ultima lui realiare la polo,sau 7asconcellos, care se plânea de ceva, ea îl 46a cu oc0ii aceia minuna#imaronii şi îl asculta cu buele uşor întredesc0ise şi cu o asemenea aten#ie, încât acela sim#ea că este persoana cea mai interesantă şi mai importantădin lume. Amélie avea un farmec cuceritor, care în preent era total inocentdar, se ândea ;sabelle, de îndată ce va învă#a cum să&l folosească, o săavem probleme. +au am avea, dacă ea nu i&ar 4 atât de devotată lui Roberto. $ )i, bunico8 continuă să pledee Amélie. u vreau să plec la coleiu.7reau să stau aici, cu tine şi cu2 +e întrerupse. *are voia să spună )douard sau Roberto( se întrebă;sabelle.

$ * să vorbesc cu )douard, promise ea, deşi nu cred că o să&i placă.Amélie, ştii că el e de părere că trebuie să te duci la coleiu. Amélie âmbi bucuroasă. $ Dacă îi spui de cât de mare a!utor aş putea să&#i 4u, e siur că o săcedee. $ * să vedem. A, apropo, ai o scrisoare de la +ebastiăo. A sosit ai&diminea#ă. ) pe raft, acolo. $ <antastic8 Amélie luă scrisoarea şi o băă în buunar. e vedem maitâriu, bunico, striă ea, îndreptându&se spre pla!ă. )a lua întotdeauna scrisorile lui să le citească pe pla!ă. 'e desc0idea cufa#a la imensitatea verde a *ceanului Atlantic, având sena#ia că se uita spre

<ran#a şi asta o făcea să se simtă cumva mai aproape de el. /ineîn#eles căera o prostie, dar făcuse aşa întotdeauna, iar acum, când era mai mare,devenise supersti#ioasă în privin#a asta. Fşi scoase sandalele, lăsându&le subun palmier, şi aleră peste o întindere de nisip, cald încă, spre marinea apei,stând simbolic cu fa#a spre ea şi desfăcu scrisoarea. 3rei paini - era lună,era şi timpul, nu mai auise nimic despre el, demult. )ra în ;talia8 )ra aşa denorocos, "arisul şi acum ;talia8 Călătorea cu prietenul lui, erau la 7ene#ia,făcea sc0i#e pentru ea - podurile, ondolele, palatele şi pie#ele, toate erau



straşnice. +e ândea la ea şi îi sim#ea lipsa, putea să&i scrie "ost&restant laRoma, unde urma să plece. +pera că lucrurile stăteau mai bine între ea şiRoberto. )a băă scrisoarea din nou în plic şi se aşeă pe nisip, cu enunc0ii încrucişa#i, cu bărbia în palme, uitându&se spre oriont. Roberto8 u&l mai

văuse de peste o săptămână. Desiur, învă#a pentru e6amene şi ştia căacestea erau foarte importante. Ca să meri la o universitate bună, depindeade reultatul e6amenelor. L*6fordM, spusese cu importan#ă, sau L5eidelberM- el aleea întotdeauna locurile cu reonan#ă romantică, dar nu păreaniciodată prea siur de ce anume voia să studiee. * să se ândească la astamai târiu, spunea el, după e6amene. *6ford&ul, îşi aminti ea cu triste#e, erapierdut în mi!locul Anliei, pe undeva. * să&l piardă dacă se va duce acolo, lafel cum îl pierduse pe +ebastiăo, şi nu putea avea încredere că Roberto îi vascrie, aşa cum făcea el. +inurul avanta! era că îl îndepărta de Dieo. u e o întrecere între noi, în care Roberto să constituie premiul, e vorba doar că eu îliubesc. Ce o să mă fac dacă el pleacă( +e ridică, scuturându&şi nisipul de pe

fustă. )i bine, încă n&a plecat, se va duce să&l vadă în seara asta şi să&i ureesucces la e6amenul de mâine. Dieo şi Roberto mereau pe strada *uvidor, adânci#i în conversa#ie,fără să 4e aten#i la trecători. )rau o perec0e atrăătoare, Dieo - brunet şimândru, Roberto - blond şi atletic, amândoi foarte brona#i după o varăpetrecută la fermă şi după via#a în aer liber din cursul anului. +e opriră lacafeneaua =iltin0o şi se aşeară la o masă afară. $ Două cafele şi două Cac0aBa, comandă Dieo unui c0elner întrecere. $ )u nu vreau Cac0aBa, spuse Roberto, dar nici #ie nu&#i trebuie. Dieo ridică indiferent din umeri.

$ Care&i problema( Crei că ai să te îmbe#i dintr&o sinură Cac0aBa( Roberto oftă. $ u cred, spuse el, dar, mai ştii, nu o să ne oprim la una şi avem de învă#at pentru e6amenul de mâine. $ 5ai, 0ai, Roberto, tu o iei prea în serios8 tii că o să treci ca vântulprin e6amene. $ Asta&i problema, că nu ştiu, iar dacă îmi tot pierd timpul cu tine,c0iar că n&o să&l iau8 Ascultă, Dieo8 Cât timp ne&am consacrat noi învă#ăturiisăptămâna asta( 3atăl meu crede că sunt acasă la tine studiind împreună -iar ai tăi cred că eşti cu mine8 Dieo râse.

$ 5aide, nu te mai înri!ora. Ai să iei un LCM, aşa&i întotdeauna. $ Da, dar am nevoie de un L/M ca să plec în )uropa2 şi asta i&ar facecu adevărat plăcere tatei. $ Ce să te frămân#i, Roberto, o să se mul#umească şi cu un LCM. Dacăiei mai mult, o să se aştepte la asta mereu. ;a doar su4cient, ca ei să 4eferici#i, aşa ic eu. $ 'a naiba, Dieo, eu vreau să mă duc în )uropa anul viitor8 Dieo ridică din umeri furios, bând dintr&o în0i#itură Cac0aBa.



$ 9roav, mormăi el, tu ai să pleci să te distrei în )uropa, iar eu o sărămân în sălbăticie, la fermă. $ "oate că, dacă ai 4 învă#at ceva mai mult, ai 4 putut şi tu să pleci. $ ici o şansă8 <erma stă prost. 3ata ice că are nevoie de orice a!utor îi pot da. De ce oare #ara asta a eliberat sclavii( adăuă el cu răutate.

;miran#ii c0inei nu fac doi bani, iar italienii sunt şi mai răi - niciunul dintreei nu poate lucra - iar acum se aşteaptă să mă duc eu acasă şi să&l a!ut. 'anaiba, nu e corect8 Roberto ştia că planta#ia /onavente avea probleme şi nu era sinuraerau probleme serioase cu for#a de muncă, iar câ#iva ani proşti distruseserămulte dintre vec0ile planta#ii de cafea. $ Dacă tatăl meu ar avea necauri, eu l&aş a!uta, spuse el. Dieo se uită la el, făcând calcule. *are c0iar credea asta( Da, probabilcă da. )l ar renun#a să plece în )uropa şi ar lucra la fermă, dacă tatăl lui aravea nevoie de el. Roberto avea o latură care era, fără îndoială, stupidă - sauLmoaleM era un cuvânt mai potrivit pentru latura ce putea 4 e6ploatată.

$ ) vina tatălui meu că planta#ia are reută#i de ce naiba trebuia săsufăr eu din caua asta( $ +ă lucrei pe planta#ie nu e o suferin#ă. $ )ste, dacă urăşti treaba asta atât cât o urăsc eu. <ra#ii mei, amândoi,au avut noroc, au fost destul de mari ca să scape, înainte de situa#ia asta.Acum am rămas doar eu şi sora mea, dar ea nu e de nici un a!utor. Doamne,nu pot s&o sufăr, nici măcar nu e drău#ă. $ )şti nedrept, e cum trebuie, iar Amélie ice că e foarte dulce. $ Dulce8 Amélie să spună asta8 'a naiba, de ce oare trebuie să ne încurce asemenea fete nefolositoare( Ascultă, Roberto, î#i aminteşti ce #i&amis odată, de madame +usana( 5ai să merem acolo unde sunt fete

adevărate8 Roberto se uită 46 la el. ;mainea unor !artiere roşii pe coapse albe şipicioare luni în ciorapi neri îi fuleră prin minte le visa în 4ecare noapte,cu coapse şi sâni moi, şi cum le pipăia şi cum miroseau. $ +usana mă cunoaşte - se roăvi Dieo, observând eitarea din oc0iilui Roberto, o să ne dea nişte adevărate frumuse#i. +ă ştii, Roberto, suedeape care am avut&o înainte, e fantastică2 era nesătulă2 a trebuit să fac amorcu ea toată noaptea. Roberto în0i#i băutura Cac0aBa. $ &am timp, tu ştii că trebuie să învă# în noaptea asta. Fn plus, nuavem bani.

Dieo scoase din buunarul cămăşii un pumn de bancnote soioase. $ Cum numeşti tu astea( spuse :uturându&le sub nasul lui Roberto. $ De unde ai banii( $ ;&am economisit pentru o i ploioasă8 ;isuse, ce importan#ă are deunde&i am( +unt aici, îi am. 5ai să merem8 $ *ricum, pun pariu că nu a!un pentru madame +usana. Dieo se încruntă, numărând repede. Avea dreptate8



$ /ine, atunci ştiu un alt loc, ceva mai ieftin, ceva mai primitiv, mai2e6citant8 Acolo te lasă să faci ce vrei. >âmbi. 5ai, Roberto, şopti el, o să aibări!ă de noi2 fete drău#e, două sau poate trei, deodată. +e aplecă maiaproape. ici nu&#i înc0ipui ce pot să facă2 o să&#i placă, Roberto. Roberto sim#i că tremură la acest ând, dar nu putea să meară, nu

trebuia să meară. A0, Doamne, două fete sau c0iar trei - ce #i&ar face oare( Dieo îşi împinse scaunul şi aruncă nişte monede pe farfuria de pemasă. $ )i, ise el, eu mă duc2 $ +tai, spuse Roberto, împinându&şi în rabă scaunul, aşteaptă&mă. 3reptele sordide de marmură care duceau la 0otelul *rfeo erau feritede oc0ii trecătorilor curioşi printr&o draperie omotoasă de mărele şi de unportar uriaş. )l stătea spri!init de perete, cu bra#ele solide încrucişate, cuşapca trasă pe oc0i şi pe care scria 5otel *rfeo, cu litere spălăcite, părândnepăsător fa#ă de oricine şi orice. "ieptul lui masiv era acoperit detranspira#ie, pătându&i cămaşa albă, şi îşi scărpina contemplativ barba de o i

de pe obra, uitându&se spre trotuarul prăfuit. Dieo se îndreptă, încreător, spre uşă şi se opri brusc, uitându&se în !os la piciorul mare care apăruse între el şi scară. $ 7oi, copii, ave#i bani( *c0ii portarului îi analiau. Roberto se uită la el nervos în tonul lui alb se subîn#eleea oamenin#are. $ +iur8 Dieo scoase rămada de bancnote. Avem destui. =ă cunoşti.Am mai fost pe aici. "iciorul fu retras cu indiferen#ă şi portarul se duse înapoi, să contempletrotuarul. $ )şti siur în leătură cu localul ăsta( şopti Roberto, urmându&l pe

Dieo pe scară. =ie mi se pare cam declasat. $ Aşteaptă, spuse Dieo peste umăr, ai să vei, e cel mai bun loc dinRio. * draperie prăfuită de catifea încadra intrarea şi el o dădu deoparteintrând încreător în cameră. Roberto îl urmă cu oc0ii căsca#i. 'ocul eraacoperit, de la tavan până la podea, în catifea prăfuită, roşie, leată cu sforiaurii, ruinite, şi cu fran!uri şi era luminat de candelabre de sticlă întunecoase. +trălucirea lor slabă lumină fe#ele plictisite, boite, şi sânii oi acirca o duină de fete care şedeau pe canapelele de pe lână pere#i. )rainsuportabil de cald. Două ventilatoare letarice atârnau din tavan şi se învârteau monoton, nefăcând altceva decât să mişte praful. "icături de

sudoare picurau între sânii fetei care veni spre ei. Roberto sim#i un şoc de deamăire. u aveau ciorapi neri şi !artiereroşii, nu erau râsete vesele, femei blonde în c0ilo#ei de mătase, care beauşampanie. <etele astea nu erau aici ca să :irtee, să tentee şi să seducă, cierau ata de ac#iune. Dar eu sunt oare( se întrebă el în panică. Acum, cefacem( $ Domnilor8



/uele fetei erau roşii şi arătau umede când le âmbi. Avea din#ifrumoşi, se ândi el la modul abstract, albi şi drep#i, şi avea sâni minuna#i. umai văuse până atunci sânii unei fete - îşi lăsă repede oc0ii în !os. )a purtaun şal multicolor, înfăşurat în !urul taliei, şi o perec0e de panto4 cu tocuri înalte. Avea coapse pline şi triun0iul de păr era neru şi părea aspru. +e

sim#i 0ipnotiat de acest triun0i, locul secret. $ /un venit la *rfeo, ise ea. Ce pot să vă ofer de băut( $ Cac0aBa, comandă Dieo, punându&şi bra#ul în !urul ei şi mânâindu&i familiar sânii. )a c0icoti şi se strânse mai aproape de el, în timp ce Roberto îşi feri privirea. Draperia se dădu deoparte şi, brusc, apăru în uşă o caricatură defemeie. 9ura ei era o desc0iătură roşie, fără formă, pe o fa#ă pudrată, albă,cu falduri de răsime şi riduri de vârstă. *c0ii mici, palii, la fel de duri şi demor#i ca nişte co!i de nucă, se iveau de după nişte ene nere, ascu#ite, iarpărul ei rar, roşcat, era aran!at în bucle complicate, în !urul fe#ei, ca o mască.* roc0ie lucioasă, decoltată, neară, cu bi!uteriile strălucitoare care

repreentau răsplata meseriei ei, atârnau pe trupul ei fără formă, iar inelelestrăluceau pe toate deetele mâinilor ei răsu#e. <a#a i se sc0imonosi într&unfel de âmbet. $ /ună iua, domnilor, spuse ea, ce anume vă putem oferi în după&amiaa asta( 7ede#i fetele noastre2 şi avem, desiur, o selec#ie deLspecialită#iM. +pune#i&mi doar ce vă place şi o să am ri!ă să căpăta#i cedori#i plata înainte, bineîn#eles. $ Desiur, spuse Dieo cu răceală, dând dintr&odată peste cap pa0arulcu băutură, urmărind&o de sus când ea #opăi spre bar în panto4i prea strâm#ipentru picioarele ei rase. $ Fşi spune madame 7ictoria, îi şopti el bat!ocoritor lui Roberto, pentru

că ea crede că arată ca bătrâna reină a Anliei. Râse. Dar acesta este unuldintre avanta!ele unui loc ca ăstaE po#i alee ce vrei2 orice î#i trece prinimaina#ie. * fată brunetă traversă camera şi se opri în fa#a lui. )a îşi dădu părulspre spate şi îşi linse buele mari, ro, în semn de invita#ie. $ )u sunt =arissa, spuse ea apropiindu&se mai mult. Roberto rămasecu ura căscată, când Dieo îi atinse sânii rei, pipăindu&i, cântărindu&lereutatea, strivindu&i fără tandre#e sub mâinile lui apucătoare. Deetele lui sestrânseră pe sfârcurile înăl#ate, frământându&le cu cruime. <ata #ipă,protestând. $ ) o vacă, spuse Dieo. 5ai să vedem ce mai e pe aici.

$ ;isuse, Dieo, nu trebuia să&i faci rău, aşa8 e6clamă Roberto. $ 3u nu cunoşti fetele astea, sunt obişnuite cu orice. %i&am spus, aicipo#i să faci ce vrei. Roberto îşi bău repede Cac0aBa, dându&şi seama de privirea fetelor ceaşteptau pe canapele. +im#i transpira#ia picurându&i pe spate şi întinse mânadupă o nouă băutură, urmărindu&l pe Dieo care se instalase între două fete,ce c0icotiră, în timp ce îşi înfăşurau în !urul lui bra#e palide, oale. $ 7ino, Roberto, adu sticla şi stai aici, lână noi.



Roberto traversă cu aten#ie camera, împiedicându&se uşor datorităbăuturii tari care îl ame#ise, auind fetele râând ca de la distan#ă. +e opriclătinând din cap, ca să şi&l limpeească. Acum era mai bine. +e aşeă curi!ă pe marinea canapelei roşii, uitându&se la oc0ii aceia în aşteptare - oc0icăprui, care îi âmbeau în bătaie de !oc, oc0i albaştri, trişti şi nerăbdători,

dornici să se termine totul, oc0i veri care văuseră de toate - âmbete roşiide bun venit pe fe#e albe, sâni oi cu sfârcuri ru!ate, mâini de răpitoare carese mişcau pe el, mânâindu&i părul, fa#a, coapsele. * fată i se aşeă în bra#e,punându&şi mâinile în !urul âtului lui dorin#a îl cuprinse atât de incontrolabil, încât se temu că o să se facă de râs. ;nspiră adânc, iar ea se mişcăapreciativ, râând. $ )u sunt Romana, murmură ea. Iite, am altă băutură pentru tine. Fi#inu pa0arul la bue. 'asă&mă pe mine, bea&l pe tot. )i, dar eşti drău#. Amnoroc ai, de obicei n&am băie#i aşa de drău#i ca tine. Avea păr roşu, burlit, oc0i albaştri pali şi pielea de culoarea lapteluiproaspăt. )l puse mâna pe sânul ei, cu vine albăstrii şi moale.

+e aplecă pe spate, trăându&i capul în !os, iar ura lui îi ăsi sfârcuriletari, ro. $ u&i mai bine acum2 nu&i plăcut( A, da, î#i place asta, nu&i aşa( )l era pierdut în sena#ia pe care i&o dădeau sânii ei, carnea ei moale,oliciunea ei. Dieo o împinse pe fata cu părul neru din bra#ele lui şi stătu unmoment să&i privească. Romana îi âmbi pe furiş, în timp ce el traversacamera să discute cu madame 7ictoria. Dieo voia să râdă. <usese mult maiuşor decât îşi înc0ipuise. Roberto nu fusese în stare să reiste. Cu toată băutura Cac0aBa în el şi cu serviciile a două fete, nu va treceprin e6amenele alea de mâine. 7a trebui să rămână în /railia. Cu mine, se

ândi el triumfător. &ar 4 putut suporta dacă Roberto ar 4 plecat. Ar 4 rămas în#epenit acolo, la fermă, fără bani, fără fete - fără nimic8 Acum, îl avea pe el.=âna îi tremură când îi şopti la urec0e lui madame 7ictoria, numărând0ârtiile. Romana dădu din cap, când madame făcu un est spre coridor. $ "e aici, blondul meu, spuse ea, ridicându&l pe Roberto în picioare şipunându&i un bra# în !urul taliei, ca să&l spri!ine pe coridor. Fşi sim#ea enunc0ii moi şi camera arăta curios - oare pere#ii nu erauprea aproape, sau patul era atât de mare( Cău pe spate, pe pat, întorcându&şi capul - lumina îl deran!a la oc0i. Romana îşi deleă eşarfa din talie şi oaruncă peste lampă, micşorându&i strălucirea roşie. Acum ea arăta caldă,ândi el ame#it, caldă şi moale. )a îi desc0eie cămaşa, alunecându&i&o pe

umeri, iar el puse mâinile pe sânii ei, în timp ce ea îl desc0eia la pantaloni. )arâse, când îi trase în !os peste erec#ia lui. $ A, da, murmură ea, a da, băiatul meu, eşti de!a ata preătit. )a îi încălecă trupul, aplecându&se asupra lui, astfel încât sânii ei îiâdilau pieptul, triun0iul de păr roşu frecându&se de el era caldă, umedă,moale. +im#ea că moare de e6citare, că e6plodeaă ea îi făcea ceva, îlatinea, îl freca2 A0, Doamne, era în ea, alunecând, frecând, iar ea îi striveatesticulele cu mâna. A0, Doamne, e!acula.



Dieo şi fata brunetă se rostooliră alături de ei, pe pat, oi, râând. )lsim#i umeeală când Romana se îndepărtă. Capul i se învârtea. +e sim#eaobosit, sfârşit. Roberto se trei tresărind. )ra tot culcat pe pat, ol, şi putea auimurmurul vocilor şi #ipete moi de undeva, de aproape. Desc0iându&şi oc0ii, îl

vău pe Dieo alături de el. 'e urmărea pe cele două fete. )le ăceau împreună, într&o încurcătură de bra#e şi picioare desfăcute, mânâindu&se,sărutându&se, limbile li se atineau, sâni lână sâni, cu mâini căutătoare. 3rupul lui Roberto pulsă drept răspuns, avea âtul uscat iar Cac0aBa îi cureaprin vene. Fnc0ise oc0ii. ;mainea celor două trupuri încă îi ardea subpleoape, roşii în lumina lămpii. +im#i o mână ca un şarpe pe burta lui, o limbăse plimba pe coapsa lui, mai aproape, mai aproape. * a doua ură moale seapăsă pe a lui şi părul roşu al Romanei îi mătură fa#a, în timp ce bruneta îl luă în ură. A0, nu mai putea suporta, era minunată. 9emu şi muşcă limbamişcătoare a Romanei. Fl vău pe Dieo în spatele Romanei şi o aui âfâind,când el se repei în ea. A0, Doamne, el făcea amor. )l o săruta din nou,

suându&i limba, uitându&se la Dieo. u putea suporta, trupul îi tremura, înc0ise oc0ii, pierdut într&un e6ta al cărnii şi al sena#iei. <ata brunetă plecăde lână el sim#i o nouă ură, alte mâini, mai tari, mai puternice, o urăfamiliară, mai brutală. )l #ipă de plăcere trupul lui se ridica pe noi înăl#imi,noi e6ploii de lumină, culoare, fanteie. )ra Dieo, ştia. i îl dorea. )raplăcerea cea mai înaltă. Capitolul JY )ra ora cinci şi !umătate la e Gest, într&o după&amiaă de auust, şiiua se desfăşura după un tipic obişnuit. =ai întâi diminea#a caldă, plăcută,apoi o creştere treptată a căldurii şi a umidită#ii, până când seara devenea înăbuşitoare. Amélie şedea la fereastra desc0isă, în camera ei de la 7illa

)ncantada, urmărind norii purpurii adunându&se deasupra olfului, în timp cepământul aştepta în tăcere, fără să respire. ici o pasăre nu ciripea, nici oinsectă nu umăia, nici c0iar frunele de palmier nu se mişcau. Apoi, e6actla ora şase, fulerul :uorescent, ca o săeată ruptă, tăie cerul coborât, i&aul lui strălucitor căând în olf, în timp ce tunetul străbătu cerul, făcândsă se cutremure lemnul 7illei )ncantada. +imultan, primele picături rele deploaie începură să cadă, ascunând marea furioasă, răpăind pe acoperiş şisărind pe terasă, curând şiroaie în şan#uri şi pe trepte şi alerând în !os, depe deal. <urtuna rituală de seară #inu o oră, apoi, brusc, ploaia se opri şi cerul începu să se limpeească, soarele de seară reapăru, iar pământul ud scotea

aburi în timp ce se usca în căldură. "ăsările scoteau triluri fericite, insectelecontinuau de unde rămăseseră, iar palmierii începeau iar să foşnească înbria uşoară. "este pu#in timp, terasa avea să 4e uscată şi vor sta din nouafară, bucurându&se de aerul mai răcoros şi de mirosul rădinii împrospătatde ploaie, ândindu&se dacă să coboare dealul la +t. Hames, la cină, sau dacăsă friă peştele pe care ea şi )douard îl prinseseră în iua aceea. Deveniserădestul de pricepu#i la treaba asta - odată, )douard prinsese c0iar un rec0in,unul mic, pe care barcaiul îl aruncase, supersti#ios, înapoi în apă.



Fn seara asta, Zara părea deosebit de obosită şi Amélie o privi cu înri!orare. )a şedea în fotoliul cel mare de trestie, cu picioarele mai sus, peun scăunel um:ătura sarcinii ei, aproape de termen, o făcea să pară că nu sesimte bine. Zara era enormă şi c0iar oc0ii ei uimi#i se întrebau cum de seputea descurca trupul ei cu nevoile de e6tindere ale copiilor emeni, care

loveau şi se foiau mul#umi#i în pântecele ei. $ u mi&e foame în seara asta, Amélie, spuse ea cu un âmbet. 3u du&te cu )douard la 0otel, la cină, şi adu&mi la întoarcere nişte în0e#ată demano. Cei de la maainul local cu în0e#ată îi cunoşteau de!a bine. "asiuneabruscă a Zarei pentru mano şi a lui Amélie pentru ciocolată devenise, la felca şi furtuna, un ritual de 4ecare seară. $ )şti siură că te sim#i bine( o întrebă )douard înri!orat. Arăta tare obosită şi el ştia că avea probleme cu somnul. $ =ai bine am sta aici, cu tine, spuse el, luându&i mâna şi sărutându&i&o. u vreau să te las sinură.

$ =ă simt bine, )douard2 sunt doar însărcinată. u sunt bolnavă. Fnplus, am să dorm mai bine dacă tu nu eşti aici. $ /ine, dacă eşti siură. 5aide, Amélie. Am să&#i cumpăr cea mai marefriptură de la +t. Hames. "lecară, #inându&se cu bra#ele de talie, pe cărarea nisipoasă, în !os, întorcându&se la cotitură să facă semne cu mâna, iar Zara le răspunsemul#umind cerului că lucrurile stăteau atât de bine în rela#iile dintre ea şiAmélie. <usese di4cil până când Amélie a în#eles că nu e6ista nici oamenin#are pentru rela#ia dintre ea şi )douard şi, cu toate că Amélie nu se vaândi niciodată la ea ca la o mamă, erau prietene. Fnc0ise oc0ii fericită. Aveanevoie de câteva ore să 4e sinură. tia că avea să nască în noaptea asta,

ştiuse lucrul ăsta toată iua. )douard îşi sorbea vinul şi o urmărea pe Amélie mâncând friptura cuplăcere. )a încă oscila între o adolescentă nesiură şi o tânără doamnă, deşiacum, se ândi el cu reret, era mai derabă o tânără doamnă. 3rimitereaneaşteptată a lui Roberto la planta#ie o lăsase pe Amélie uimită şi sinuraticăşi fusese suestia Zarei să o ia cu ei, în <lorida. $ Amélie îmi va #ine companie, spusese ea, când tu vei 4 ocupat custudierea planurilor împreună cu ar0itec#ii sau când va trebui să te repei la=iami. $ )douard, îi întrerupse Amélie ândurile. De ce oare nu mi&a scrisRoberto(

<a#a ei era înri!orată şi el sim#i acea în#epătură de reret şinea!utorare pe care o simte un bărbat pentru 4ica lui, atunci când, nemai4indo feti#ă, nu mai e posibil să o apere de loviturile vie#ii. In moment, ar 4 doritca ea să 4 rămas tot băie#oiul de şase ani atunci, totul era atât de uşor. $ u sunt siur, Amélie, dar probabil că din cauă că munceşte dinreu. )a lăsă !os cu#itul şi furculi#a şi contemplă fa#a de masă. )a nu ştia ceanume făcuse Roberto, doar că nu venise acasă două nop#i - nu&şi făcuse



apari#ia nici la e6amenele acelea importante - iar când venise, în sfârşit,acasă, auise că arăta înroitor. imeni nu voia să&i spună, dar eacompletase povestea din bârfele cameristelor şi din frânturi de conversa#ie între ;sabelle şi )douard şi între )douard şi Zara. Apăruse nepieptănat şibolnav, şi rămăsese în casă o săptămână. u i se permisese să&l vadă -

nimeni nu avea voie - şi fusese prima dată în via#a ei când îşi putea amintisă&l 4 văut pe <rancisco de +antos furios. 'uia încercase să&l calmee,spunându&i că fusese doar o prostie de băiat, dar el rămăsese neclintit."entru Roberto nu va mai 4 nici universitate în )uropa - căuse la e6ameneprin nepreentare. )ra e6ilat la fermă pe trei luni, în timp ce tatăl lui avea săse ândească ce să facă în privin#a lui. $ "oate o să lucree la câmp cu oamenii, spusese el. =unca rea o să&ifacă bine, o să&i dea timp să&şi limpeească mintea. Dar şi Dieo era la fermă. $ 3otul este din vina lui Dieo /onavente, tu ştii asta, ise ea cuserioitate, orice s&a întâmplat a fost din vina lui. )l are o in:uen#ă proastă

asupra lui Roberto. Dar pentru că 3eo /onavente este un bun prieten al lui<rancisco, nimeni nu pare să observe asta. Dieo nu e bun, )douard2 euştiu. $ )şti siură că nu e doar faptul că eşti pu#in eloasă pe el, Amélie(Fntotdeauna l&ai considerat pe Roberto prietenul tău, doar voi doi era#i mereu împreună. Asta era bine când era#i copii, dar acum a#i crescut. Fn curând o săai şaispreece ani, iar Roberto are optspreece. )l e un bărbat tânăr, vatrebui să&şi croiască drumul lui în lume. )a îşi dădu părul pe spate, nerăbdătoare. De ce oare nimeni, în afarăde +ebastiăo, nu vedea cât de rău era Dieo( $ )u cred că Dieo e răul, spuse ea cu pasiune, oc0ii ei c0i0limbarii

strălucind de lacrimi. tiu că Roberto îşi va avea via#a lui, dar toate astea s&au întâmplat din caua lui Dieo şi sunt siură că din caua lui Dieo nu mi&ascris. u vei, aş 4 preferat să 4e plecat la o universitate în )uropa, măcar ar4 scris, mi&ar 4 spus anumite lucruri2 ar 4 împărtăşit cu mine nişte lucruri. )douard oftă. $ "oate că ai dreptate, Amélie, dar Roberto a fost trimis la fermă, capedeapsă. u prea cred că se distreaă cu Dieo. 3rebuie să aşteptăm pânăcând se întoarce şi apoi să vedem ce se întâmplă. 5aide, spuse el luându&imâna, 0ai să vedem apusul de soare în olf şi apoi o să luăm în0e#atapentru Zara. "un pariu că ştiu de care ai să iei tu. $ "un pariu că nu ştii, spuse ea înveselindu&se.

$ Ciocolată8 $ u8 spuse ea luându&l de bra#. Fn seara asta vreau să 4e de piersici.7reau piersici. Fn0e#ata ăcea uitată în bucătărie pe masă, topită într&o baltă. Când s&au întors, au ăsit&o pe Zara în dureri. $ <etele mele sunt pe drum, ise )douard âmbind. $ /ăie#ii noştri, îl corectă blând Zara. $ /ăie#i sau fete, eu sunt fericit.



Amélie aştepta pe terasă cu )douard, urmărind luminile pâlpâitoare aleoraşului de sub ei. )a se întrebase cum se va sim#i când va veni vremea, iaracum ştia. * aui pe Zara #ipând, era înroitor, înspăimântător, nu&i maipăsa de nimic, nici de copii - de nimic. A0, Doamne, se ruă ea, fă să&i 4ebine Zarei.

)douard îşi puse bra#ul în !urul ei şi ea se întoarse să&l îmbră#işee,ascunându&şi fa#a la pieptul lui. $ )&n reulă, Amélie, spuse el mânâindu&i părul. )a mi&a is să&#i spuncă e în reulă. 7icente d’Aureville se născu la ora trei diminea#a, )douard stătea lânăZara, âmbind în !os, spre micul lor 4u. $ u&i aşa că&i cel mai frumos bebeluş pe care l&ai văut vreodată(murmură ea cu mândrie. $ Cel mai frumos. )l âmbi. ;ar tu eşti cea mai drău#ă mamă. 3eiubesc pe tine, Zara, şi&l iubesc pe el. $ Aşteaptă, îl aten#ionă ea cu un âmbet. =ai păstreaă pu#ină

draoste şi pentru Hean&"aul, el e următorul. Hean&"aul se născu e6act la două ore după 7icente şi cântărea cu o !umătate de Piloram mai pu#in. Dar era la fel de frumos şi la fel de perfect,se ândi Amélie, uitându&se la ei cu uimire. )rau culca#i în leaăne emene fe#ele lor roalii, bârcite, arătau canişte boboci, cu oc0ii înc0işi strâns împotriva luminii străine, noi, 4ind la felde epuia#i ca şi mama lor, în urma lunii lor călătorii spre via#ă. $ Zara, sunt minuna#i, şopti ea atinând o mână micu#ă, minunându&se de un0iile perfecte, temându&se de frailitatea acestor mânu#e. Fi iubescde!a, abia aştept să&i pot #ine în bra#e. $ * să&i #ii, draa mea, de îndată ce o să se treească. +unt şi ai tăi, să

ştii - sunt fra#ii tăi. Amélie se uită la ei cu reret. ) drău#ă, se ândi ea, dar în realitate îmi sunt veri, nu fra#i. +e uită laZara, cum stătea culcată între perne. Arăta epuiată, dar drău#ă, într&ocămaşă de noapte albastră, proaspătă, cu un şal de dantelă în !urul umerilor.i mama mea trebuie să se 4 sim#it aşa când m&a născut pe mine, se ândiea, iar C0arles, tatăl meu, trebuie să 4 stat lână leaănul meu şi probabil cămă admira, tot aşa. $ Zara, spuse ea, aşeându&se pe marinea patului şi luându&i mâna,cum te sim#i când eşti mamă( $ A0, Amélie, îi âmbi ea blând, nu po#i să&#i înc0ipui ce sim#i, e cel

mai minunat sentiment din lume. Capitolul J1 'éonie stătea tăcută lână so#ul ei, în /entle&ul arintiu, în drum spre"aris. ) prea liniştită, se ândi el, manevrând maşina prin alomera#ia bruscăa circula#iei de la marinea oraşului 3ours, şi ştiu şi de ce. "etrecuseră o i minunată la Castelul d’Aureville, participând lasporturi, la premieri şi la sărbătorirea ilei de naştere a lui Amélie. Copiii se în0esuiseră în !urul lor, la plecare, aplicându&le sărutări şi cerând mereu



îmbră#işări, c0iuind de încântare când Him le dădu cutia de cadouri careurmau să 4e distribuite după ce ei nu vor mai 4 acolo. Da, pentru ei fusese oi perfectă. )l se uită din nou la ea. "rivea drept înainte, o încruntare brădându&ifruntea netedă.

$ <oarte bine, spuse el, ridicând piciorul de pe accelera#ie cânda!unseră la o bucată de drum drept, să auim2 care&i problema( 'éonie îşi descre#i fruntea şi se uită la el. "ro4lul lui era puternic şifrumos, aşa cum privea înainte, cu mâini pline de încredere, ferme, pe volan./ineîn#eles că ştia ce nu merea, dar voia să o facă să vorbească despreasta. ) mai bine să discu#i, spunea el întotdeauna, nu mai #ine lucrurile înc0ise în tine, vorbeşte&mi8 $ Amélie împlineşte ai şaispreece ani, spuse ea. "ână acum am totsperat mereu că într&o i, printr&un miracol, am s&o văd din nou, dar, pemăsură ce mai trece un an, posibilitatea devine tot mai îndepărtată. Him se încruntă, ândindu&se la asta. )l încă nu descoperise pe unde

umbla =arin, asasinul cu părul roşcat, dar nu&şi pierduse speran#a.Cercetase sudul <ran#ei, de la o rani#ă la alta, dar bărbatul acela pur şisimplu nu apăruse. "oate plecase în +pania, se spunea, sau în ;talia. <iecaremarinar şi 4ecare constructor de bărci era alertat să&l contactee, îneventualitatea că =arin se va întoarce vreodată. u mai era nimic altcevade făcut. 'éonie era convinsă, în continuare, că =onsieur constituia oamenin#are. )l scăpase dintr&un accident, care ar 4 putut omorî un omnormal, sau măcar l&ar 4 lăsat olo pe via#ă, iar el, după un an, era din nou lacârma vastului său imperiu. De Courmont umbla pe picioarele ale căror oase sfărâmate fuseseră

prinse laolaltă cu o#el, cu ele parcursese toată )uropa, cu o enerie pe care oputea invidia un bărbat mai tânăr şi mai sănătos. In sinur lucru încetase,totuşi, şi anume, spionarea lui 'éonie. După accident, fusese prea bolnav,dar, cine ştie din ce motive, urmărirea nu fusese reluată. 3otuşi, el continuasă&i trimită :ori - întotdeauna iasomie - la teatre. *are renun#ase la ea( Himse îndoia. ;a0tul cel alb era acolo, din când în când, ancorat în olf. *are ştiacă era căsătorită( *are ăsta era motivul( "u#ini oameni a:aseră desprecăsătorie. )ra unul dintre secretele cele mai bine păite din <ran#a şi 'éonie încă insista asupra acestui lucru - până nu va mai !uca. *ricum, acesta eraultimul an. După asta, ea va 4 pur şi simplu doamna Hamieson, so#ia şi iubitalui. Dar nu putea s&o lase să&şi piardă speran#a că o va vedea pe 4ica ei.

$ %i&am promis când ne&am căsătorit că o vei vedea din nou pe Amélie, îi aminti el şi într&o bună i aşa va 4, 'éonie. Dă&mi doar un răa. )a îşi lăsă din nou capul pe perne, cu un oftat. $ * să aştept, spuse ea simplu. $ =&am distrat ai cu to#i ceilal#i copii ai tăi, spuse el cu un âmbet.)şti ca bătrâna din poveste care locuia într&un pantof, cu copiii care ies dintoate uşile şi ferestrele. Dar te asiur că ei te iubesc. >âmbi, aducându&şi aminte.



$ Ai văut fa#a micului André, când a auit că el a câştiat premiul( icât de mult a mâncat 9enevi^ve( Him avea dreptate, ea avea patrueci de copii, nu doar unul. i îl aveape Him. Deşi era ocupat, călătorea adesea la eK XorP ca să se înri!ească denumeroasele sale interese de afaceri şi era întotdeauna acolo, când avea

nevoie de el. Când el era plecat, ea nu se sim#ea niciodată abandonată şideolată, aşa cum se întâmpla când o părăsea =onsieur. >ilele ei erauocupate şi pline de anticiparea fericită a întoarcerii lui, 4ind siură dedraostea lui. )ra o femeie fericită. $ * să a!unem la timp la teatru, spuse el uitându&se la ceas. Am camlunit&o, dar vom 4 acolo. )a nu se îndoia. Him avea întotdeauna ri!ă de ea. 'a 7oisins era plin, ca de obicei, dar 9érard de Courmont n&aveaprobleme ca să ob#ină o masă pentru trei persoane. $ Cum reuşeşti( se minuna +ebastiăo, urmându&l pe şeful de sală princamera ocupată.

$ u eu, şopti 9érard, asta e datorită tatei, el vine aici de ani de ile. Aneta 'ofren se aşeă pe scaunul oferit de şeful de sală şi se uită în !ur, cu surprindere. )ra mult mai select decât se aşteptase când au invitat&ola cina lor de adio. Fn to#i anii de studen#ie nu o luaseră nicăieri, decât înbistrourile şi cafenelele "arisului. $ +per că voi doi vă pute#i permite un asemenea lu6, spuse eabănuitoare. 'ista uriaşă de mâncăruri nu indica pre#urile, ca şi când banii ar 4 fostprea vulari pentru a 4 aduşi în discu#ie. +ebastiăo se uită în !ur, satisfăcut. <usese cu siuran#ă o aleere bună."o#i avea încredere în 9érard, el ăseşte întotdeauna lucrul cel mai bun, deşi,

cu un tată ca al lui, probabil că făcuse o bună ucenicie. )ra o încăpere atât deintimă, în ciuda mărimii ei8 )ra un loc anume pentru îndrăosti#i, cum eraucei doi de la masa alăturată. /ărbatul nu&şi putea lua oc0ii de la femeie. +e#ineau de mână pe sub masă, iar din când în când el îi mânâia bra#ul ol.)ra un bra# frumos, recunoscu el, şi avea păr frumos, o coamă blond înc0is. Fiplăcea, păcat că nu&i putea vedea fa#a - stătea cu spatele spre el - dar puteaparia că era frumoasă. $ 7ăd că te ui#i 46 la 'éonie, murmură 9érard. u te condamn. $ 'éonie( )a e( Am văut&o doar pe scenă - probabil că arată cu totulaltfel în realitate. $ Aşa&i, spuse 9érard, încet. Am motive să ştiu asta.

+ebastiăo şi Aneta se uitară la el curioşi. $ Atunci o cunoşti( $ u c0iar, dar ea mi&a dominat copilăria - de la distan#ă, bineîn#eles.+&ar putea spune că a sc0imbat soarta familiei De Courmont. $ Dar cum, 9érard( insistă Aneta. $ 'éonie a fost amanta tatălui meu. )ra obsedat de ea. Din câte ştiu,mai este şi ai.



+ebastiăo se uită surprins la 'éonie. Aşadar, era o femeie fatală, nunumai o mare cântărea#ă. /ărbatul acesta care era cu ea trebuie să 4eultimul ei iubit. +e întreb cum arată oare o femeie fatală( $ =ai e încă amanta tatălui tău( şopti Aneta. $ /ineîn#eles că nu, dar e încă foarte frumoasă.

+ebastiăo se uită din nou la ea. )ra înaltă şi foarte sub#ire şi purta unfel de roc0ie arintie ca cea#a, cu uler înalt, şi totuşi deloc modestă - celpu#in nu din spate. Him se uită prin restaurant. 3inerii de alături se distrau bine, erau doitineri şi o fată drău#ă. Inul dintre tineri era viibil uluit de 'éonie. $ Cred că ai un admirator ardent, la masa de alături, spuse el cu unâmbet slab, când prinse privirea tânărului. $ >ău( C0iar aşa( +e întoarse să privească, erau nişte tineri drău#i care se distrau. Câtde plăcut e să ai o tinere#e atât de necomplicată, să nu trebuiască să te lup#imereu. *c0ii ei întâlniră oc0ii şoca#i ai tânărului drău#, blond, şi îi âmbi

surprinsă. Doamne, Dumneeule, oare un asemenea efect avea ea asupralor( )l părea uluit că ea îi âmbise. +e întoarse din nou spre Him, scuându&seE $ Ai să vei, draul meu, spuse ea, la anul, pe vremea asta, nimeni n&osă mă mai recunoască. +&ar putea ca nici măcar să nu&şi mai amintească demine. Fncă vreo câteva spectacole şi apoi sunt cu totul a ta. +ebastiăo puse mâna pe bra#ul lui 9érard. $ 9érard, spuse el emo#ionat, este e6traordinar8 $ Ce este( Doamne, ară#i ca un spectru8 Ce s&a întâmplat( $ 'éonie, şopti el, e 'éonie2 arată e6act ca verişoara mea, Amélie. $ Atunci eşti un tip norocos. $ u, nu mă în#elei, repetă el emo#ionat, arată e6act ca ea - ar putea

4 surori8 Aneta şi 9érard se uitară la el, surprinşi. $ F#i !ur, insistă +ebastiăo, Amélie e imainea ei. u încape îndoială. $ +e întâmplă, şopti Aneta. Am auit despre coinciden#e stranii, caaceasta. +ebastiăo luă o în0i#itură de şampanie, uitându&se 46 la 'éonie. )iplecau. 7ictor veni repede, în persoană, să&i traă scaunul, iar ea îi mul#umi -avea o voce fermecătoare, !oasă şi muicală. )l aştepta, trebuia să o maivadă din nou. 'éonie îşi luă poşeta sub bra# şi se întoarse, âmbindu&i luidirect - avea oc0i c0i0limbarii, cu acea strălucire !ucăuşă pe care o cunoşteaatât de bine şi acelaşi âmbet lar. )a dădu politicos din cap spre ei şi plecă,

aruncându&le âmbete comesenilor încânta#i care întorceau capetele ca s&ovadă trecând. $ )ste Amélie, îi spuse el lui 9érard. Crede&mă, 9érard, e leit Amélie. Capitolul JJ Roberto de +antos îşi perie cu ri!ă părul blond şi îşi e6amină imaineadin olindă. u&i plăcu ce vău. ;mainea părea cum trebuieE un atlet blondcu oc0i albaştri, bronat, imainea unui om de afaceri sobru şi entuiast carelucra cu )douard la nesfârşitele amănunte ale construc#iei 0otelului <lorida -



dar el putea vedea dincolo de asta. *are şi al#ii puteau( se întreba el cunervoitate. =ai ales +ebastiăo. <ratele lui îl cunoştea prea bine, el putea săsimtă când lucrurile nu mereau cum trebuie. +ebastiăo voise să ştie de cenu se preentase la e6amen. )l fusese tentat să&i spună ce se întâmplase cuadevărat. Dar bineîn#eles că nu putea, nu acum. 3recuseră luni de ile,

lucrurile merseseră prea departe. Fncepuse să&i placă cealaltă lume, denoapte, a lui Dieo - umblatul prin cafenele şi bordeluri, unde femei cu oc0iobosi#i şi carne arătoare le promiteau orice doreau, barurile în care bărba#inervoşi se tocmeau pe furiş pentru favorurile unor băie#i tineri, ini#ia#i, şicafenelele dure unde întâlneau neustori de drouri şi alte păsări de noapteca şi ei. u putea sta fără Dieo, avea nevoie de el. +im#ea din nou4erbin#eala când îşi amintea de noaptea aceea, de la bordel. Dieo râsese,tratând&o obişnuit. Când e un rup, spusese, se mai întâmplă să o faci şi aşa.) doar se6. *are( se întrebă Roberto neliniştit. u se mai întâmplase din nouşi el nu sim#ea dorin#ă să aibă se6 cu bărba#ii pe care&i întâlneau în cluburilede 0omose6uali, deşi fusese solicitat destul de des. u, doar Dieo a fost. +e

uită cu disperare la imainea lui clară, netulburată, din olindă. )ra odraoste perversă şi nepotrivită, dar ştia că&l iubea pe Dieo /enavente. Re:u6ul lăsase nisipul tare şi răcoros, iar caii se bucurau de alopul lorde&a lunul întinderii plate a pla!ei ;panema, în răcoarea dimine#ii. +ebastiăo îşi încetini calul la pas şi se uită înapoi la Amélie. )a era în urma lui la vreocincieci de metri, plimbându&şi calul prin apă, iar el o aştepta să&l a!ună dinurmă. Călărea fără şa, cu picioarele ei luni în şortul vec0i, lar, #inându&şicalul cu autoritate, când îl mâna spre marinea valurilor. "ărul îi :utura laspate, în vânt şi arăta după părerea lui ca o 4ură sculptată de la prora uneivec0i corăbii. In lucru era siur, feti#a pe care o cunoscuse ultima oară cândfusese la Rio crescuse. )a era încă naivă şi inocentă, încă impetuoasă şi

directă, dar căpătase o nouă maturitate şi, acum, la şaispreece ani, era otânără femeie frumoasă. ;ar el o iubea. * iubise dintotdeauna, dar acum eraaltfel. Acum dorea să o sărute pe ura aceea coralie rotun!ită, voia să o #ină în bra#e şi să&i simtă inima bătând alături de a lui, voia să o mânâie, să oiubească acum era îndrăostit de ea. Când va avea optspreece ani, îi vacere să se mărite cu el, deşi, acum, ea îl trata ca pe cel mai bun prieten al ei,de#inătorul con4den#elor ei, păstrătorul secretelor ei, cel care îi înlăturatemerile, un tovarăş al vie#ii ei cotidiene îi cunoştea su:etul la fel de intimcum dorea să&i cunoască trupul. )a credea că e îndrăostită de Roberto. Aveasă&i treacă, era siur de asta. )i doi fuseseră împreună de mici copii, era doarfamiliaritate şi apropiere. )a nu ieşise în lume, nu întâlnise al#i bărba#i.

$ +ebastiăo, striă ea, aducându&şi calul la trap pe nisip, până la el. )umor de foame, tu nu( 5ai să luăm micul de!un la c0urrascarWa de la /arra de 3i!uca. )l se uită temător la cerul cenuşiu. $ Cred că vine o furtună. $ * să i&o luăm înainte, spuse ea mereu optimistă. )a se sim#ea bine, era plăcut să călăreşti împreună cu cineva. Robertonu călărea în ultima vreme, era ori prea ocupat, ori prea obosit. )a nu voia să



se ândească la Roberto, era prea plăcut că era cu +ebastiăo din nou şi voiaca nimic să nu&i strice bucuria asta. )a se aplecă şi îi luă mâna, cu unâmbet. $ 7orbeşte&mi despre "aris, îi ceru ea. 3ot încerc să o convin pebunica să mă ducă, dar până acum fără nici o şansă. u&mi dau seama ce&şi

înc0ipuie că mi se poate întâmpla acolo. ) cu adevărat un oraş rău famat,+ebastiăo( )ste peste tot doar K0isP şi şampanie şi !ocuri de noroc pe miemari, !ucate de bărba#i din lumea mare, cu femei eleante îmbrăcate înmătase şi acoperite de bi!uterii( $ /ineîn#eles că da, răspunse el tac0inând&o. De ce crei că am stat euacolo atât de mult( )a c0icoti. $ Atunci, mai bine să mă duc şi eu acolo, repede, ise ea amuată. 3upo#i să mă vei ca pe una dintre acele femei - înfăşurată în 0ermină, :irtândcu rei şi prin#i( A0, de ce nu vrea să mă ducă, +ebastiăo( u e drept. Fnfond, eu m&am născut acolo - e patria mea. =ai e6istă încă rude acolo, mai

mul#i d’Aureville, precum şi vec0ii prieteni ai bunicii. 7orbele ei îl duseră înapoi la intimitatea caldă de la 7oisins, la imaineafemeii care avea oc0ii ca ai ei. $ ) curios lucru că spui asta, ise el, dar am văut la "aris pe cinevacare trebuie să 4e rudă cu tine - ară#i e6act ca ea. )ram tentat să&i vorbesc,să o întreb, pentru că asemănarea era de&a dreptul uluitoare, trebuia să 4e od’Aureville. Dar e atât de cunoscută, încât n&am vrut să&i încalc intimitatea. $ Cunoscută( 7rei să spui că avem rude cunoscute, în <ran#a(+ebastiăo, ce emo#ionant8 De ce e cunoscută, ce face( $ ) o cântărea#ă. Are stilul ei propriu, modul ei de a cânta cântece lamodă. Are un aspect foarte deosebit, foarte e6otic.

Amélie îşi lăsă capul pe spate şi râse. $ u c0iar ca mine, +ebastiăo, eu n&am nimic e6otic. $ F#i spun, Amélie, era e6act ca tine, doar că, bineîn#eles, mai în vârstă.) încă foarte frumoasă, deşi e destul de în vârstă ca să 4e mama ta. $ +ebastiăo, eşti atât de romantic, sper să se vorbească aşa şi despremine, când voi 4 mai în vârstă - Lea e încă foarte frumoasăM. Fşi scutură părul pe spate, ridicându&şi bărbia spre el, cu o poăaroantă en :irt. $ Am să arăt cam aşa, continuă ea, dar pu#in mai Le6perimentatăM8 )l râse. $ "ăi, c0iar aşa arată 'éonie.

*c0ii ei se desc0iseră mari, plini de surprindere. $ Ce&ai spus( $ 'éonie, cântărea#a cea frumoasă. $ * c0eamă 'éonie( $ Da. +e pare că nu are alt nume, e cunoscută doar ca L'éonieM. "oatecă familia d’Aureville a îndepărtat&o, când ea s&a urcat pe scena aceeapăcătoasă.



Amélie îşi frână calul şi se uită la el. 'éonie( )ra o 'éonie care arăta caea, spusese el - şi era destul de bătrână ca să 4e mama ei( )ra cu siuran#ămai mult decât o coinciden#ă. u ştia dacă dorea cu adevărat să cunoascărăspunsul, dar trebuia să&l întrebe. $ C0iar arată cu adevărat ca mine2 7reau să ic, cu adevărat( u era

din cauă că ai băut pu#in vin şi ea era blondă ca şi mine şi era frumoasă - şitu te sim#eai romantic( )a devenise brusc atât de serioasă, încât +ebastiăo fu surprins. $ u, spuse el. &a fost deloc aşa. +emăna atât de bine cu tine, încâtam fost şocat, Amélie. $ +ebastiăo, aproape sinurele lucruri pe care le&am ştiut vreodatădespre mama mea - sinurele lucruri siure pe care mi le&a spus cinevadespre ea - sunt că arăt e6act ca ea şi că numele ei e 'éonie. )u nu arăt cafamilia d’Aureville. )u nu sunt ca tatăl meu, sau ca )douard2 arăt ca mamamea8 Ce voia să spună( Că 'éonie era mama ei(

$ =ama ta e moartă, a murit într&un accident de navia#ie, când eraibebeluş. Doar ştii asta8 $ Asta nu ştiu, +ebastiăo. )u ştiu doar ce mi s&a spus. 3u nu po#i să în#elei, tu nu po#i să&#i înc0ipui cum e când nu ştii nimic despre ea. A fosttotdeauna un mister, ca un secret de care nimeni nu vrea să vorbească.+ebastiăo, s&ar putea oare ca mama să 4e încă în via#ă şi să mi se ascundăasta( A0, Doamne, se ândi +ebastiăo, ce i&am băat în cap( &ar 4 trebuitsă&i spun nimic. /ineîn#eles că nu poate 4 adevărat, ea a vrut dintotdeaunasă ştie mai multe despre mama ei. Care au fost oare cuvintele pe care le&amrostit( "utea să 4e mama ta( "rost, ce prost am fost8

$ Amélie, nu poate 4 adevărat. $ umele mamei mele este 'éonie, semăn cu ea. ]sta&i adevărul,+ebastiăo. "oate ai avut dreptate, poate familia d’Aureville o ura pentru căapărea pe scenă, poate au creut că nu era destul de bună pentru ei. C0arlespoate o 4 fuit cu ea. A0, nu ştiu, dar am de ând să a:u. Fntoarse calul şi o porni în !os pe pla!ă, în alop. )l îşi struni calul în acelaşi pas cu al ei, alerând de&a lunul pla!ei sprecasă. $ Ce ai de ând să faci( striă el împotriva vântului. Amélie se uită la el cu bucurie. $ Am să&l întreb pe )douard. 7reau să ştiu dacă mama mea trăieşte.

)douard împături iarul şi îşi mai turnă o ceaşcă de cafea. Cele douăpisici ale lui Amélie se uitau din spatele mesei aşteptând micul de!un,sperând mici trata#ii pe care ştiau că le vor primi de la Zara, deşi )douard îiinterisese asta. $ 'e plac dulciurile, spunea ea cu indulen#ă. Iite, adoră pepenelealben, vei cum lin eama(



)i se uitară cu surprindere la uşă când aceasta se desc0ise şi Amélienăvăli înăuntru, în picioarele oale şi burlită de vânt, direct de la ra!duri,unde îl lăsase pe +ebastiăo să aibă ri!ă de cai. $ 3rebuie să vorbesc cu tine, )douard, îi ceru ea. $ +&a întâmplat ceva( întrebă el, surprins de ton.

$ 3rebuie să&#i vorbesc, în particular. )l îi âmbi. $ +untem în particular, doar noi trei - şi pisicile, desiur. Zara prinse strălucirea lacrimilor în oc0ii ei. $ Du&te cu ea, )douard, îl îndemnă ea. Are nevoie să 4e sinură cutine. Amélie îl conduse afară din casă şi prin rădină, îndreptându&l instinctivspre spa#iul lar al pla!ei, unde nu&i putea aui decât oceanul. orii se adunau şi se risipeau în vânt, iar cerul îşi pierdea repedelumina, sc0imbându&şi culoarea apoi de la verde la un albastru cenuşiu cupete albe.

)douard ridică o pietricică şi o aruncă peste valuri, uitându&se după ea,până cău cu un LplufM în adâncimea lor, aşteptând ca ea să vorbească. Ce o4 făcut Roberto de data asta( se întreba el. +e preocupă prea mult de el, artrebui să se ducă la mai multe petreceri, să cunoască şi al#i tineri. )ra destulde mare, acum. $ Ce este, Amélie( întrebă el cu blânde#e. Ai necauri( $ )douard - cine&i 'éonie( )l o privi surprins. $ De ce( 'éonie a fost mama ta, bineîn#eles. Amélie se apropie mai mult de el, dându&şi din oc0i părul,nerăbdătoare, inima bătându&i mai repede.

3rebuia oare să&l întrebe( Dacă o făcea, iar el o min#ise to#i aceşti ani,nu va mai putea avea încredere în el - nici în el, nici în bunica - şi totuşi, dacăar 4 adevărat, şi cu siuran#ă că trebuia să 4e pentru că era prea marecoinciden#a, atunci avea o mamă care era în via#ă. 3rebuia să ştie. $ i e aceeaşi 'éonie, cea cunoscută( Cântărea#a de la "aris, careseamănă e6act cu mine( ;nima lui )douard se scufundă ca pietricelele în mare. Doamne, seândi el, m&am aşteptat la vreo mică poveste despre cât de mesc0in a fostRoberto cu ea şi, când colo, ea mă întreabă asta. Cum o 4 a:at( Doar+ebastiăo putea 4. Ce trebuia oare să facă( Ce&ar putea să&i spună( )a seuită la el, aşteptând, oc0ii ei maronii căpătând de!a un aer acuator.

$ )douard, trebuie să ştiu, striă ea. $ Da, spuse el cu un oftat, ea e mama ta. )a nu&şi putea opri tremurul care părea că o cuprinde în valuriincontrolabile. $ De ce m&ai min#it( urlă ea. De ce ai făcut asta( De ce mi&ai spus că amurit( 7ântul îi lua cuvintele şi le ducea, făcând ecou pe valurile care sespăreau, până dispăreau în spumă.



)l îşi aruncă bra#ele în !urul ei. $ Amélie, totul e atât de di4cil8 A trebuit să&#i spunem aşa. A trebuit săfacem asta, pentru siuran#a ta proprie. 'éonie ne&a cerut asta, Amélie, cândni te&a dat nouă ca să avem ri!ă de tine. )a îl împinse în lături, striândE

$ =&a dat2 vouă( De ce( u mă voia( $ /a da, bineîn#eles că te voia. Dar nu putea să te #ină. ) o povestelună, Amélie. $ i tatăl meu2 trăieşte şi el pe undeva, ascuns şi el de mine( $ u8 3atăl tău a murit în accident. Asta a fost adevărat. +e uită la eacu înri!orare. <a#a ei era cenuşie şi tremura. 5ai să ne întoarcem în casă,Amélie, 0ai, draa mea, vino acasă cu mine. $ u. &aş putea suporta să stau înăuntru2 Am nevoie să 4u aici,afară. Fşi desfăcu lar bra#ele, uitându&se la marea întinsă, cu valuri mari,până îi dădură lacrimile. Fşi aminti de tandre#ea Zarei fa#ă de copiii ei nou&

născu#i, dar mama ei o abandonase, o dăduse de lână ea. $ Cum a putut să facă asta, )douard( striă ea, prăbuşindu&se înbra#ele lui. Cum a putut să mă părăsească( u ştia ce&o să însemne astapentru mine( Al#i oameni au mame care îi iubesc, care îi doresc2 ce anumeera rău cu mine( )l îi şterse lacrimile cu un deet, blând. Ce ar trebui să&i spună( Cât dinpoveste ar trebui să&i relatee ca să&i uşuree durerea( u&i putea spune cătatăl ei fusese ucis - asta nu&i putea spune niciodată. $ 5aide, feti#a mea, spuse el blând, 0ai să ne plimbăm şi am să&#ie6plic totul. Dar după ce am s&o fac, trebuie să #ii minte două lucruri. =ai întâi, că mama ta te&a iubit, am văut&o cum te #inea în bra#ele ei şi te iubea.

+ă nu te îndoieşti niciodată de asta. i tocmai pentru că te iubea, ea ni te&adat nouă - bunicii tale şi fratelui tatălui tău. Fn al doilea rând, deşi eşti foartetânără, va trebui să încerci să în#elei unele rela#ii foarte comple6e dintreadul#i. +&ar putea să&#i 4e reu, dar trebuie să încerci. =erseră încet de&a lunul pla!ei, mână&n mână, în întunericul ce selăsa. $ De unde să încep( se întrebă el cu las tare. Da, presupun că totul începe cu 'éonie. )ra povestea pe care i&o spusese ea în seara aceea, lână râu,povestea copilăriei ei sărace, a rela#iei ei încurcate cu misteriosul =onsieur şi, în cele din urmă, despre lăsarea copilului în ri!a lor, convinsă că era sinurul

mod de a&i salva via#a. $ i ea ştia, conc0ise )douard, că vei avea o via#ă bună, una mai bunădecât ce&#i putea oferi ea. ; s&a rupt inima, Amélie d’Aureville, când te&a puspe tine, copila ei, în bra#ele bunicii şi te&a sărutat pentru ultima oară. Asta e orană nevindecată, pe care o va purta pentru totdeauna. Amélie se aă#a de mâna lui, luptându&se să în#eleaă framentelecare completau păr#ile ce&i lipseau din via#a ei.



După ce el termină povestea, urmă o tăcere între ei, întreruptă doar devalurile care se spăreau. Fncepuse ploaia, picături rele loveau în mare,deformând suprafa#a netedă a valurilor şi udându&i pe ei, care stăteau fără sădea aten#ie furtunii, prinşi în amintirile trecutului. $ 3u semeni cu ea, spuse el în cele din urmă, din ce în ce mai mult, cu

4ecare an care trece. )l îi dădu părul ud de pe fa#ă. "ărul tău e e6act la fel,spuse el, cu o voce pierdută. Amélie se aruncă în bra#ele lui şi se #inură aproape, lacrimileamestecându&li&se cu ploaia, pe fe#ele lor. $ 3rebuie s&o văd, )douard. Fn#elei asta, nu( 7ocea ei era înăbuşită înpieptul lui. ) mama mea. $ Dar, Amélie, după atâ#ia ani2 ea n&a vrut ca tu să ştii. *are ar 4drept( $ u în#elei( Acum, când ştiu că am o mamă, trebuie să o cunosc, casă ştiu cine sunt8 "rivind 0otărârea de pe c0ipul ei, el în#elese că Amélie voia s&o

ăsească pe mama ei prin orice mi!loace ar 4 fost necesare. +&ar putea s&olase să plece în <ran#a( Cu certitudine că, după atâ#ia ani, trebuia să 4e însiuran#ă şi avea dreptul ăsta. $ <oarte bine, spuse el, sărutând&o blând, vom mere, cât de curândposibil. $ 7ai, )douard, î#i mul#umesc, î#i mul#umesc, oftă ea îmbră#işându&l. $ 5aide, suntem ui, spuse el. +ă ne întoarcem la vilă2 avem de făcutnişte aran!amente. Alerară toată lunimea pla!ei, înapoi la căldura şi siuran#a 7ileid’Aureville, în timp ce norii se apropiau tot mai mult. Dieo intră pe poarta 7ilei d’Aureville. )l nu era binevenit aici şi ştia

asta, dar îl căuta pe Roberto. u&l văuse toată săptămâna. 9rădina erapustie, la fel şi ra!dul, iar el se învârti prin !urul terasei umbroase. "e o masăera un pa0ar ol, iar pe un scaun o carte desc0isă, dar nimeni prin !ur. Işaera desc0isă tentant şi el intră. Aruncă o privire prin 0ol, observând obiectelee6puse pe scrinurile lustruite. "ort#iaretul de aur al lui )douard stătea lânăun bol de :ori, pe masa rotundă din lemn de tranda4r din mi!locul 0olului. Flbăă uşor în buunar şi apoi ieşi iar afară. Asta trebuie să valoree ceva, seândi el cu satisfac#ie. *ricum, drumul nu fusese deeaba, dacă Roberto nuera aici. )vitând aleile care treceau pe lână ferestrele vilei, el se furişă prinrădină la "avilion şi intră pe uşa de la bucătărie. Atmosfera era aitată, în

timp ce oalele 4erbeau pe maşini mari de ătit şi carnea era scoasă sfârâinddin cuptoare. =irosea minunat şi el adulmecă apreciativ. u i&ar displăcea săia aici prânul. De ce nu&l dusese Roberto niciodată acolo( )ra uşor să se strecoare neobservat prin bucătărie, prin coridor, undeera micul birou putea paria că acolo #ineau ei banii. Işa biroului era pu#in întredesc0isă şi el putu aui voci înăuntru. 7orbea )douard



$ 7ei, mamă, pare a 4 cel mai bun lucru pe care&l putem face. Dacănu o lăsăm pe Amélie să meară la "aris, să o vadă pe mama ei acum, o săăsească un mod să facă asta mai târiu - sinură. Ar 4 mai în siuran#ă aşa. Dieo îşi #inu respira#ia, uimit. $ ) siur că =onsieur nu mai poate 4 o amenin#are pentru ea8 A trecut

atâtea vreme, )douard, spuse ;sabelle. )douard îşi aminti de teama din oc0ii lui 'éonie, când îi vorbise de=onsieur ca o amenin#are la adresa lui Amélie. )l ar ucide copila din furiaeloiei, spusese ea atunci. Dar asta fusese în urmă cu şaispreece ani.=ama avea dreptate, siur că amenin#area trebuie să 4 slăbit. Care bărbat arputea men#ine o asemenea pasiune atât de mult timp( 'éonie considerase căel era capabil de orice, dar ea fusese atunci atât de tânără şi de nea!utorată -şi trebuia să&şi prote!ee copila. $ Ai dreptate, mamă, a trecut atâta vreme. Acum, Amélie are o mamăcare e cunoscută, o celebritate2 i&am spus aproape totul2 despre C0arles şidespre amenin#area pe care o repreenta =onsieur pentru ea. &am vrut să

creadă că 'éonie a abandonat&o. )a are dreptul s&o vadă pe mama ei. u lemai putem #ine despăr#ite. 7reau ca tu să o duci, mamă2 va avea nevoie dea!utorul unei femei la "aris, nu de al meu. "aşi răbi#i se auiră pe coridor şi Dieo se strecură tăcut înapoi prinbucătărie şi apoi afară în rădină. ;eşi pe poartă, în Avenida Atlantica, şimerse, cu mâinile în buunare, pe strada nisipoasă, âmbind sinur. Deci eaavea o mamă, nu&i aşa( i încă una misterioasă, o celebritate, cu un trecut8i L=onsieurM care era o amenin#are - ia te uită8 "unea pariu că nu mul#ioameni ştiau de neaşteptata ac0ii#ie a lui Amélie, o mamă8 u se ştieniciodată când poate 4 valoroasă o informa#ie ca asta. +ebastiăo se uită urât la fratele lui.

$ Ce vrei să spui cu asta, că nu vrei să te duci( întrebă el. Cum po#irefua, Roberto( tii cât de mult înseamnă pentru Amélie spri!inul tău. Roberto evită să se uite în oc0ii lui. $ u că n&aş vrea să mă duc, spuse el nefericit, doar că2 ei bine, artrebui să rămân aici. )ste multă treabă de făcut. C0iar şi pentru propriile lui urec0i, vorbele sunau oale de fapt, doreasă plece în <ran#a, voia să 4e cu Amélie. )a era speriată şi el ar trebui să sea:e acolo, să o a!ute. Dar Dieo îl amenin#ase că o să devăluie totul despreel, dacă pleacă. )ra un şanta! şi Roberto o ştia. /rusc, Amélie şi via#anormală, ordonată, pe care o repreenta ea i se părură in4nit mai de dorit.Roberto ar 4 vrut să nu 4 fost niciodată cu Dieo, să nu 4 cunoscut 0otelul

*rfeo şi atrac#ia celorlalte vie#i. )l ura această via#ă, îl ura pe Dieo pentru că îi făcuse cunoştin#ă cu ea. Dar aceasta face parte din tine acum, îl aten#ionăo voce interioară, e via#a ta, acum. $ Am să mer cu tine, spuse el brusc, vreau cu adevărat să mă duc,+ebastiăo. tiu că ea are nevoie de noi acolo, pentru spri!in. $ Atunci, de ce nu ai spus aşa de la început( întrebă +ebastiăoe6asperat. e&ai 4 scutit de al naibii de multe neplăceri. Fl privi obosit pe



fratele său mai mic. 5aide, Roberto, spune&mi ce nu e în reulă. De ce eştiaşa de di4cil în ultima vreme, aşa de evaiv( Roberto ridică din umeri, întorcându&se ca +ebastiăo să nu vadă teamadin oc0ii lui. * făcuse, se va duce. u se va lăsa intimidat de Dieo. ;ar dacăDieo va spune ceva el va face fa#ă situa#iei. Dar nu putea să&i spună lui

+ebastiăo, nu putea. Capitolul JN A!utorul lui 9illes de Courmont sări în picioare şi îi desc0ise uşapatronului său. $ u mă întorc în seara asta, +at^re, îi striă el, în timp ce traversavastul birou al Companiei de automobile De Courmont. +at^re se uită surprins după el de obicei el lucra până la ece,unspreece noaptea, iar diminea#a era totdeauna acolo, înaintea tuturorfunc#ionarilor. )l îşi petrecea atât de mult timp în birou, încât uneori +at^re se întreba dacă mai avea o via#ă particulară. "oate că avea o femeie care îlaştepta în noaptea asta, se ând +at^re cu un rân!et.

'a naiba, îşi ise 9illes, când durerea îl săetă în enunc0i, de ce oarese mai întâmplă asta şi acum( )l se ândi la acele luni luni petrecute în spital, după ce îi spuseserăcă nu va mai putea umbla şi la disperarea pe care o sim#ise. Cum se luptasesă e6ecute e6erci#iile dureroase, cu reută#i prinse de picioare, for#ându&se săse ridice din pat şi să stea pe propriile lui picioare, dovedindu&le doctorilor căputea să facă lucrul ăsta şi că&l va face. Dar şi&ar 4 dat ambele picioarepentru via#a lui Armand, iar fără picioare, mai bine mort. +e ândise şi laasta. Rămăsese doar un sinur lucru pentru care merita să trăiascăE dorise săo mai vadă pe 'éonie. u putea suporta ândul să moară şi să o părăsească. =area limuină albastră trase la riolă şi 5osPins sări afară,

desc0iându&i uşa şi scuându&se. $ ;erta#i&mă, domnule, n&am ştiut că pleca#i devreme. $ Ar 4 trebuit să te anun#. 9illes se uită la ceas. =er întâi la ;nsula +t.'ouis, apoi mă duc la teatru, la ora şapte. Am să conduc eu. $ Da, domnule. )ra spectacolul de adio al lui 'éonie. u putea lipsi. Cabina lui 'éonie era plină de :ori, care se revărsau şi afară, pe coridor,mărinind idurile întunecate cu pete de culoare, ca la o e6poi#ie de :ori. $ ) drău#, oameni buni, că o aprecia#i, că o iubi#i, că o adora#i2spune#i cum vre#i, ise Him, înclinându&se spre :ori, în timp ce se îndreptaspre cabina ei, dar cu asta basta2 doamna Hamieson nu mai are nevoie de

:ori. )u voi 4 sinurul care va avea voie să&i cumpere :ori. 7ă mul#umesc, vămul#umesc. $ 7ăd că eşti vesel, draul meu, spuse ea, când el intră râând încameră. $ Doar o lumă prostească de&a mea, spuse el sărutând&o omotos.Cum te sim#i acum, când aproape că eşti pur şi simplu, Ldoamna HamiesonM(



$ ici nu mă ândesc la asta până după spectacol, spuse ea cufermitate. Dacă mă ândesc, n&o să pot reista tot spectacolul aş vrea pur şisimplu să mă duc cu tine acasă şi să mă 0emuiesc pe pat, alături de tine. $ i asta este e6act ceea ce ai să faci, după spectacol2 ai să te0emuieşti, cu mine şi cu o sticlă de Roederer Cristal doar ce&i mai bun i se

cuvine cunoscutei fostă stea8 $ A0, Him, eşti nebun. Râse, dându&şi capul pe spate, ca să&şi aplicefardul de pleoape. Cum e în sală( $ *amenii sosesc în valuri, sala va 4 ar0iplină, şmec0erii vând biletepe stradă, cerând de cinci ori pre#ul, şi&l ob#in. $ 7ei la ce mină de aur renun#i, îl tac0ină ea. *amenii se îmboă#escacolo, afară, iar tu î#i râi de treaba asta. $ )şti destul de boată, nu mai ai nevoie de mai mul#i bani, în plus,e6istă mi!loace mai uşoare de a&i ob#ine, decât asta. Ai să vei, îi promise el.* să te transform într&o milionară. $ Am creut că am să 4u doar doamna Hamieson pur şi simplu, spuse

ea şi se ridică, sco#ându&şi c0imonoul. $ A0, doamnă Hamieson stând acolo doar în papucii cu tocuri n&o să 4iniciodată doar ceva simplu, spuse el blând, în timp ce ea îi âmbeafermecător. )a i se aruncă în bra#ele desc0ise şi se strânse lână el, plăcându&isena#ia trupului lui tare lână al ei. )l o sărută, :ămând. $ =i&ai şters mac0ia!ul, murmură ea cu oc0ii înc0işi. $ A0, 'éonie, şopti el, slavă Domnului că asta e ultima ta seară8 "arisul, decise Amélie, era cel mai romantic oraş din lume. u era unloc unde să ai nevoie de timp ca să&#i placă, î#i plăcea pe moment, iar pentruea fusese o draoste la prima vedere. Castanii erau în:ori#i sub un cer

albastru de început de mai, terasele cafenelelor erau alomerate, femeileerau şic, iar fetele tinere erau mult mai eleante decât la Rio - va trebui să seducă să&şi cumpere nişte 0aine noi sau poate să încerce o nouă pieptănătură.+tând cu Roberto în fa#a ei, la o masă de cafenea şi sorbind din "ernod ea îispuseE $ "arisul inspiră o fată. Aici, toată lumea arată atrăător, c0iar dacă nusunt to#i cu adevărat drău#i. $ Atunci, mai e6istă încă speran#e şi pentru tine, o tac0ină el. $ Arăt oare înroitor( întrebă ea cu înri!orare. )a îşi cumpărase costumul acesta special pentru călătorie, iar fusta de în şi !ac0eta de culoarea piersicii i se păruseră eleante, atunci. Dar nimeni

nu purta asemenea pliseuri şi !ac0etele nu erau oare prea scurte( $ Ară#i foarte drău#, o asiură el. Ca totdeauna. )a îi âmbi satisfăcută. $ De ce eşti atât de drău# cu mine( îl întrebă ea, brusc suspicioasă. $ "entru că te iubesc, spuse el simplu. u ştia de ce spusese aşa, deodată, vorbele i&au ieşit pur şi simplu dinură - şi c0iar o iubea. Cu ea, se sim#ea liber, din nou viu, o parte a lumiireale. +ăptămânile pe vapor cu ;sabelle, +ebastiăo şi Amélie fuseseră ca o



convalescen#ă după o boală rea. Devenise din nou el însuşi, iar asta dincaua ei, inocen#a ei îl mântuise. )a îl privea, cam timidă, iar el îi luă mâna. $ Am să te iubesc totdeauna, Amélie, ise el. Amélie oftă, mul#umită.)a nu se îndoise niciodată că el o iubea, dar sim#ea nevoia să&l audă spunândasta. Fi frecă mâna de obraul ei, sim#indu&se ame#ită de fericire. Roberto o

iubea, acum putea face fa#ă la orice. $ i eu am să te iubesc totdeauna, şopti ea. +ebastiăo îşi croi drum printre mese şi se aşeă. $ ;sabelle e prea obosită după călătorie, ca să iasă la cină în searaasta, spuse el, aşa că suntem de capul nostru. )l aruncă iarul pe masă, făcându&i semn c0elnerului să&i aducă o bere. Amélie oftă. $ 3ot ce vreau cu adevărat să fac este s&o văd pe 'éonie, spuseAmélie, dar bunica e de părere că vor trebui câteva ile ca să luăm leăturacu ea şi să facem aran!amentele. =i&ar plăcea să trec de momentul ăsta. *0,+ebastiăo, sunt atât de nervoasă8

)l o privi cu simpatie bineîn#eles că era nervoasă, cine n&ar 4 înasemenea situa#ie( )l fusese uluit când ea îi spusese că 'éonie era mama ei.)a nu&i mai spusese altceva, iar el nu&i pusese întrebări, dar trebuia să vinăcu ea. u putea s&o lase sinură în fa#a acestui lucru, s&ar putea să aibănevoie de un umăr puternic pe care să plână. 'uă iarul cu o încruntare. Artrebui să&i spună oare( Cum ar putea să nu&i spună( Desc0ise iarul la paina în care era anun#ul cu numele lui 'éonie, scris cu litere mari, nere, şi i&l dădului Amélie. $ Iite, spuse el liniştit. Ai putea s&o vei în seara asta, dacă vrei. $ +pectacol de adio8 citi ea. 'éonie la 30éâtre de l’*péra. Diseară laopt.

Cuvintele dansau în fa#a oc0ilor ei asta era mama ei, va 4 acolodiseară8 )a devenea brusc o realitate, nu doar cineva pe care imaina#ia ei o înestra cu o voce şi un âmbet. 'éonie era reală. $ 3rebuie să o văd, +ebastiăo - putem mere acolo( Dacă o văd mai întâi pe scenă, poate nu va 4 atât de straniu mai târiu, când am s&o întâlnesc, dacă, adăuă ea, am să mai am cura!ul. Roberto se uită la ceas. $ ) de!a şapte, spuse el. Ar 4 mai bine să ne ducem2 dacă espectacolul ei de adio, o să 4e alomera#ie. +ebastiăo îşi făcu loc prin mul#imea din fa#a teatrului. Casa de bileteavea un anun# pe care scria Lu mai avem bileteM, dar ştia că vor 4

speculan#i prin mul#ime. )ra unul8 Fl apucă de bra# şi îi vorbi, tocmindu&sefurios, într&o franceă rapidă. /iletele erau ridicol de scumpe, dar erau bune - în fa#ă, la mi!loc. Fşi făcu loc înapoi spre trepte, unde aşteptau înri!ora#iAmélie şi Roberto. $ 'e&am ob#inut, îi striă el :uturând biletele, în timp ce&şi croia drumspre ei. $ A0, ştiam că ai să reuşeşti8 e6clamă Amélie. +ebastiăo, eşti atât dedeştept, ştii totdeauna cum să reolvi lucrurile.



Roberto sim#i o în#epătură de eloie fa#ă de fratele său. Dorea caAmélie să&i spună şi lui asemenea lucruri. $ 5ai atunci, spuse el luându&i mâna, mai bine să intrăm. Aici e, se ândi Amélie, uitându&se în !ur la marele teatru rococo. 3o#iaceşti oameni elean#i în 0aine de seară şi to#i cei care se în0esuiau la

balcoane se a:ă aici ca s&o vadă pe mama mea to#i o ştiu mai bine decâtmine, ştiu la ce să se aştepte - şi cum arată. Fşi netei fusta cu nervoitate,dându&şi părul după urec0i, aplecându&se în fa#ă să vadă :u6ul continuu deoameni, în timp ce aceştia îşi luau locurile în staluri, dorind să 4 avut timp săse îmbrace cum se cuvine pentru această ocaie. Dar dacă ar 4 avut timp,poate şi&ar 4 sc0imbat părerea. *rc0estra intră în fosă şi se auiră bruscaplaue când diri!orul îşi luă locul, înclinându&se în fa#a publicului, înainte dea&şi lua ba0eta şi a începe uvertura. 'uminile se stinseră. Amélie inspirăadânc. +im#i mâna lui Roberto pe mâna ei. $ )&n reulă, Amélie, şopti el, sunt aici cu tine. Caro, foşnind în roc0ia de tafta, se răbea pe interval, alături de

Alp0onse, şoptind scue, când îşi ocupară locurile din mi!locul rândului cinci. $ +lavă Domnului, spuse ea, am a!uns la timp. &aş 4 vrut să pierdnimic din ultimul ei spectacol. $ Ai văut afară maşina( şopti Alp0onse. * văuse. =aşina familiară, albastru înc0is, fusese parcată e6act înpartea opusă teatrului. $ Doar nu credeai că o să scape seara asta, nu&i aşa( şopti ea carăspuns. +unt siură că încă nu şi&a pierdut speran#a s&o recâştie2 o săaştepte până o să citească anun#ul în iare. Atunci o să ştie că a fost învins. Aproape că&i părea rău pentru =onsieur. )l îşi distrusese via#a într&ocăutare inutilă a lui 'éonie şi totuşi n&a iubit&o niciodată cu adevărat - sau

dacă da, atunci era un fel de draoste stranie. "entru ei, totul părea atât de îndepărtat, pierdut în trecut, dar el încă trăia totul, i şi noapte. )ra un bărbate6traordinar. Fn alte condi#ii, ar 4 putut să 4e un bărbat minunat. Him stătea în culise cu 'éonie, aşteptând intrarea ei în scenă. )a priveatăcută în fa#ă, concentrându&se la muică, de!a departe de el. )l o văusefăcând asta de o mie de ori, sc0imbându&se din 'éonie pe care o ştia el înstrăina e6otică de pe scenă, iar metamorfoa avea loc c0iar aici. )a aştepta,ascultând muica, plecându&şi capul, apoi, când venea momentul, se înăl#a,dădea capul pe spate şi intra în scenă, umblând cu aroan#ă în timp ce rosteavorbele primului cântec. )ra un moment de maie pură, iar când orc0estraintonă primele acorduri, el aproape că rereta că era ultima oară când vedea

lucrul ăsta. Aplauele fură furtunoase când ea intră în scenă, răsunau ova#ii şi'éonie se opri o clipă, surprinsă. Apoi, îşi ridică bra#ele în semn de acceptareşi se înclină în fa#a lor, âmbind. Amélie îşi muşcă bua, încercând să&şi oprească lacrimile, în timp ce seuita pe scenă, la 4in#a maică, aurie, âmbind mul#imii care o aclama. *salutau, striau LbravoM şi ea încă nici nu cântase. 7oiau să&i arate că o



iubeau. =âna care o strânea pe a lui Roberto era umedă de transpira#ie şiea abia de suporta să privească. +ebastiăo îi urmărea fa#a - se sim#ea oare bine( )a se uita 46 la 'éonie,absorbind&o. u puteai reşi, pro4lul lor era acelaşi. 'éonie începu să cânte şi Amélie se aplecă înainte, atentă. )ra un

cântec blând, despre o draoste de primăvară, când ea era foarte tânără şitoată lumea era doar :uturi şi :ori, dar se sim#ea un 4or subteran de triste#e,o sena#ie de pierdere. Amélie asculta cu intensitate, dorind să 4e maiaproape, dorind să o poată vedea mai bine. )ra foarte înaltă şi sub#ire, iarpărul îi era ca şi al ei, doar că era periat ca un nor auriu, cu mici codi#e carestrăluceau de mărele şi de bi!uterii. Roc0ia ei era frumoasă, dar foarte îndrănea#ă, nu mai văuse o asemenea roc0ie până atunci - două bretele4ne de aur #ineau mătasea 4nă, cu decolteu mare pe piept roc0ia cădeadrept şi simplu, până la picioarele ei, în sandale. 'ateral era despicată, ca săpoată păşi nestân!enită pe scenă părea o leoaică aurie, care înnebuneapublicul.

"utea oare această femeie frumoasă, e6travaantă, arătoare, să 4e cuadevărat mama ei( +trânse mai tare mâna lui Roberto. *are arăta cuadevărat ca ea( 3otul i se părea atât de îndepărtat, de ireal, şi privi înri!oratăspre Roberto. )l îi prinse privirea şi îi âmbi încura!ator. $ Roberto2 nu simt nimic pentru ea, şopti ea tristă. u pot sim#i că emama mea. ) doar o străină frumoasă. =aroc era la locul lui obişnuit, în spatele stalurilor, şi se uita în !ur cusatisfac#ie, la teatrul plin. )ra o minunată ală de adio, totul se desfăşuraminunat, publicul o iubea - pentru ei, ea nu făcea nimic rău. Fşi aminti cu unâmbet de primul concert ce speriată fusese ea şi cât de nervos fusese elpentru ea. <iecare moment cât ea era pe scenă fusese un coşmar pentru el,

iar acum2 )ra aproape păcat că se 0otărâse să se retraă, dar era timpul ca'éonie să&şi aibă fericirea ei. )a muncise din reu, la fel şi el. u va reretasă&şi ia rămas bun de la acest en de via#ă - mereu în călătorii, mereu în altoraş, într&o altă cameră de 0otel poate că acum se va stabili, se va căsătorişi se va întoarce la treburile leate de 0otelul ei. Işa se desc0ise în spatele lui, iar el se întoarse să privească, ştiind cineavea să 4e. 9illes de Courmont înclină din cap când trecu pe lână el - acumse salutau, recunoscându&şi preen#a nu se mai prefăceau demult. Afurisitultot frumos era, se ândi =aroc, urmărindu&l, nu se vedea că accidentulaproape îl sc0ilodise. "e fa#a lui, nu erau urme ale trecutului - nimic dinsc0eme şi comploturi, nimic din pasiunea nebunească - nimic din violen#a lui.

u era marcat de toate astea. )ra invincibil. Asta era ultima seară când o maivedea. Ce va face el acum( 7a citi anun#ul din iare şi va a:a că o pierduse, în cele din urmă. i apoi, ce va 4( Cu =onsieur nu eşti siur niciodată, tocmaicând crei că a renun#at, el ar putea 4 cel mai periculos. "riveşte la ei, se ândi 9illes, uitându&se la public, o mănâncă din oc0i,o devoreaă - proştii8 )i nu ştiu că nu o vor cunoaşte niciodată pe adevărata'éonie( umai eu o cunosc pe cea adevărată. +e spri!ini de perete, dorind capiciorul să nu&l doară atât de rău. Ce va face ea oare acum, când se retrăea(



+e va ascunde oare la 0an, va lucra la rădina ei iubită( Ar 4 dorit să nu&i 4dat niciodată actul de proprietate al 0anului aceluia. "arfumul de iasomie al:orii de la butoniera lui se răspândi în aerul cald şi el înc0ise oc0ii, înc0ipuindu&şi&o aşa cum era altădată. Fi trimisese iasomie şi în seara asta,bineîn#eles, luase :oarea asta din buc0et. )a păstra totdeauna iasomia în

cabina ei, ştia asta. u o arunca niciodată, o păstra - ca să&i amintească. *urmărea cum păşeşte pe scenă, e6act cum păşise la petrecerea lui Caro, înseara când o văuse pentru prima oară. A0, 'éonie, 'éonie, 'éonie, dacă amputea întoarce timpul înapoi8 Dar n&am să renun# la tine niciodată, niciodată. ) ca o leătură de draoste, se ândi 'éonie, între mine şi public. *riceaş face în seara asta, ei sunt preăti#i să mă iubească. +e înclină încă o dată, în timp ce ei cereau un bis, se întoarse să&i âmbească lui Him, care aştepta înculise, şi apoi către diri!or, care aştepta semnalul ei. )a îi făcu un semn dincap şi se mută în centrul scenei, în timp ce luminile se stinseră. )a erasinură în micul cerc de lumină al re:ectorului, cu capul plecat şi trupul încordat, cu picioarele uşor depărtate. "ublicul aştepta fără să respire ce

avea să urmee, în timp ce muica începu blând o melodie. Fşi înăl#ă încetcapul şi se uită spre ei, puternică, fără să âmbească, frumoasă. 7ocea ei !oasă, pasionată, mânâie primele cuvinte ale cântecului pe care HacOues îlscrisese pentru ea, cel care îi adusese faima, cântecul despre ce sim#i cândiubeşti un bărbat, ce sim#ea când stătea culcat lână ea, îmbră#işând&o. +epierduse în cântec, întreaa ei 4in#ă îl sim#ea. =uica muri şi re:ectorul setopi în întuneric şi tăcere. /rusc, publicul se ridică în picioare, aplaudând şiova#ionând, în timp ce re:ectoarele se reaprinseră buc0ete de :orimărineau scena mul#imea cerea mai mult, dar 'éonie dispăruse. Fşi cântasecântecul 4nal. 'ucrătorii de la scenă o aplaudară când trecu, împreună cu Him,

îmbră#işa#i, pe coridorul întunecat din spatele scenei. +e opriră la uşa cabineiei şi ea se întoarse să se uite înapoi. $ Asta&i, draul meu, spuse ea cu un oftat de fericire. Am lăsat&o pe'éonie acolo, pe scenă. Acum, suntem numai tu şi cu mine. )l o sărută cu blânde#e. $ Aşa şi trebuie să 4e, doamnă Hamieson, spuse el, desc0iând uşa. C0ocolat căscă şi se întinse sub lumina mesei de mac0ia! şi ei râseră,uitându&se la ea. $ u mai eşti o pisică de teatru, C0oc, îi striă 'éonie triumfătoare.+untem libere8 Him luă sticla de şampanie din frapieră şi o destupă cu un est solemn,

în timp ce =aroc intră pe uşă, urmat de Caro şi de Alp0onse. $ A#i sosit la timp, le spuse el turnând. 3ocmai voiam să bem pentrulibertate. 'éonie îşi aruncă bra#ele în !urul lui =aroc. $ )şti trist, =aroc( întrebă ea. $ u, nu sunt trist, a fost un adio fantastic. +e spune totdeauna că emai bine să te retrai când eşti în vârf - iar tu nu ai putea depăşi concertuldin seara asta.



$ ) adevărat, 'éonie, spuse Caro, aşeându&se pe canapea. Aproapecă am plâns şi sunt siură că şi Alp0onse a făcut&o2 oricum, a trebuit să&şişteară oc0elarii. $ tii că sunt sentimental în leătură cu 'éonie, ise Alp0onse. "entruvoi amândoi2 şi pentru draostea adevărată.

$ Am să beau pentru asta, âmbi Him. i pentru viitor. $ +cua#i&mă, doamnă, ise portarul băând capul pe uşă, dar sunt treitineri care insistă să vă vadă în seara asta. $ +unt probabil o mul#ime de oameni care ar vrea să te vadă în searaasta, râse Caro. $ u pot vedea pe nimeni acum, spuse 'éonie. +pune&le că&mi parerău, te ro, dar sunt prea obosită. $ Au spus că&i cunoaşte#i, v&au trimis un bilet, doamnă, au spus cătrebuie să&l citi#i c0iar acum, e important. =aroc luă biletul şi i&l dădu. )ra doar o bucă#ică de 0ârtie ruptă dintr&uncarne#el, scrisul era necunoscut, rotund, de fată. +e uită la semnătura de la

sfârşit. LAmélieM. Amélie( )a citi încetE L+per că nu vei 4 prea şocată că suntaici, scria ea, dar abia de curând am a:at că sunt 4ica dumitale. )douard şibunica mi&au spus că pot să vin. 7rei, te ro, să mă vei, doar câtevaminute(M Amor#eala şocului total a lăsat un âmbet în0e#at pe fa#a ei. +e uită lacuvinte, citindu&le din nou. Amélie era aici. $ Ce&i, 'éonie, ce s&a întâmplat( 7ocea lui Caro părea că vine de departe, iar ea se for#ă să&şi ia oc0ii dela bilet. $ ) Amélie, spuse ea, cu o voce înceată şi controlată, e 4ica mea. )aici.

Caro luă biletul din mâna fără vlaă a lui 'éonie, citindu&l repede. $ Doamne8 striă ea, e Amélie. Him, ce ne facem( 'éonie şedea palidă şi în0e#ată la masa de mac0ia!. $ /ineîn#eles că am s&o văd, spuse ea. 3remura, şi Him îi luă bra#ul liniştind&o. $ )şti siură că te sim#i bine( întrebă el încet. Ar putea să mai aştepte,ştii, până trece şocul. "o#i să o vei mai târiu. Am să&i spun să vină la 0otel. $ A0, dar o vreau2 trebuie să o văd acum, imediat. Am aşteptat atâtde mult şi acum, când vine la mine din senin2 apare aşa brusc. =aroc se uită înri!orat la Alp0onse. Acelaşi ând era în minteaamândurora. Fmpre!urările pe care s&au străduit să le evite în to#i aceşti ani s&

au ivit în cele din urmă. 'éonie şi =onsieur şi Amélie erau to#i aici, sub acelaşiacoperiş. $ =ă duc eu la ea, ise Him îndreptându&se spre uşă, iar 'éonie se lăsădin nou în fotoliul ei, privindu&l. C0ocolat veni şi se 0emui pe enunc0iul ei,torcând, iar ea îşi lăsă mâna rece pe blana ei moale. Fn cameră era tăcere,ceilal#i se uitau unul la altul, speria#i. $ +ă vă lăsăm sinure, 'éonie( întrebă blând Caro.



$ u, nu pleca#i. A#i fost cu to#ii implica#i, de la început2 sunte#i cafamilia ei. 7ă ro, sta#i cu mine. Amélie aştepta cu +ebastiăo şi cu Roberto, lână uşa artiştilor. $ Dar dacă nu vrea să mă vadă( şopti ea cu nervoitate. "utea aui tremurul de panică din vocea ei proprie şi se luptă să o

controlee. $ * să vrea, răspunse Roberto încreător, dar bănuiesc că o să 4epu#in şocată la început. Amélie, nu crei că ar 4 bine să o vei tu sinură(7reau să ic că trebuie să ne ândim şi la ea. +&ar putea să nu&i placă faptulcă doi străini se a:ă acolo, într&un moment ca acesta. +ebastiăo fu de acord. $ Am putea să te aşteptăm afară2 e un moment foarte deosebit şi noinici nu o cunoaştem. Amélie inspiră adânc, când un bărbat apăru pe coridor venind repedespre ei. $ /ine, spuse ea. Am să mă duc sinură.

Him se uită la cele trei fe#e tinere, blânde, întoarse spre el în aşteptare,doi tineri - brona#i, frumoşi - şi o fată. Rămase cu ura căscatăE parc&ar 4'éonie8 Doar că era atât de tânără. "ortarul se uită la ea, plin de curioitate,din spatele oc0elarilor - nu&i scăpase asemănarea, deşi nu vedea bine. $ /ună, ise Him, întinându&i mâna. Desiur că eşti Amélie - te&aş 4recunoscut oriunde. )u sunt Him Hamieson. 'éonie mi&a cerut să te duc încabina ei. $ /ună seara, spuse Amélie politicoasă. )i sunt verii mei, Roberto şi+ebastiăo de +antos. $ * să te aşteptăm afară, Amélie, spuse +ebastiăo, îndreptându&sespre uşă. %ine minte că suntem aici.

$ u&#i 4e frică, şopti Roberto, plecând în silă, când ea se îndepărtă cu Him pe coridorul lun, vopsit în verde. Him o privi merând tăcută alături de el, cu umerii drep#i, cu bărbiaridicată, ata să se confrunte cu oricine. A0, era 4ica lui 'éonie, evident. $ =ama ta e pu#in şocată, spuse el când a!unseră la uşă, dar e de în#eles, nu&i aşa( Fn fond, n&a fost avertiată, dar doreşte foarte mult să tevadă. Amélie îl privi cu oc0ii c0i0limbarii ai lui 'éonie. $ Adevărat( 7ocea ei era înceată, nesiură. )l îşi puse bra#ul în !urul umerilor ei slăbu#i. $ &a fost i în care să nu se 4 ândit la tine, îi spuse el liniştit. )şti cea

mai importantă persoană din via#a ei. )l desc0ise uşa şi se dădu înapoi, să o lase să treacă. "atru perec0i deoc0i se uitau la ea, în timp ce ea rămase în uşă, cuprinsă de panică. * pisicu#ă mică, maronie, aleră spre ea, frecându&i&se de picioare şitorcând. Amélie se uită la femeia aurie care şedea pe scaunul de lână masade toaletă. C0iar şi cu mac0ia!ul şi părul tapat, arăta ca ea. Dacă avusesevreo îndoială, acum ştia cu siuran#ă că aceasta era mama ei. 'éonie veni spre Amélie, luându&i mâinile.



$ Amélie, spuse ea blând, âmbind spre fa#a care era atât deasemănătoare cu a ei. =&am întrebat atât de des ce aş spune dacă te&aş maivedea vreodată, iar acum nu mă mai pot ândi la acele cuvinte2 decât să&#ispun că m&ai făcut foarte fericită. =&am ândit întotdeauna că eu voi 4 aceeacare va trebui să te ăsesc, dar acum m&ai ăsit tu pe mine.

* sărută pe obra. Amélie îşi re#inu lacrimile, clipind. $ =ă bucur că sunt aici, doamnă, spuse ea cu timiditate. Apoi adăuăcu impetuoitateE Doamnă, de îndată ce am a:at despre dumneata, a trebuitsă vin să te văd2 a trebuit să te cunosc, aşa că2 $ Da( o încura!ă 'éonie cu blânde#e #inându&i în continuare mâinile. $ i am să ştiu cine sunt. $ )i2 acum ştii. Ce crei( $ Cred că eşti foarte frumoasă, replică Amélie cu precau#ie. 'éonie făcu un est spre oamenii care stăteau şi se uitau la ele. $ Aceşti prieteni te&au cunoscut când erai un bebeluş, spuse ea cu

blânde#e, te&au #inut în bra#e, te&au apărat, te&au iubit. i ei fac parte dinvia#a ta. Caro e6piră, cu un oftat. u&şi dăduse seama că&şi #inuse respira#ia saucă mâinile îi tremurau. 3rebuia să rupă încordarea. )a puse !os pa0arul cuşampanie pe care&l #inuse strâns şi se duse spre Amélie. $ )u sunt Caro =ontalva. >âmbi. ;ar mama ta are dreptate. 3e&am #inut în bra#e când erai un bebeluş şi erai drău#ă încă de pe atunci. u&#i potspune cât sunt de fericită să te văd acum. Fşi puse bra#ele în !urul lui Amélie şi o strânse. $ Him, ce&ai spune de nişte şampanie pentru to#i2 e o sărbătoriredoar(

=aroc o privea pe 'éonie. )a era nervoasă, neştiind ce să facă. )ra clarcă se temea să arate prea multă emo#ie, ca să nu sperie fata. )l âmbi cândAmélie îi strânse politicoasă mâna, amintindu&şi cum o luase în lunacălătorie de la =enton la 3ours. $ ;ar acesta este Alp0onse, ise Caro. Alp0onse îi luă mâna şi i&o sărută. $ =ă bucur să te întâlnesc din nou, Amélie. 7ăd că bunica te&a înri!itbine în locul nostru. $ * cunoaşte#i deci pe bunica( Amélie era surprinsă, dar în seara asta totul era surprinător. $ Da, o cunosc, transmite&i complimentele mele.

$ Dar ea e aici, cu mine. 'a 0otel vreau să spun, doamnă. 'éonie tresări la acest cuvântE dar la ce se aşteptase oare( Că Amélie îiva spune LmamăM( Cum ar 4 putut, erau două străine( Dorea să o cuprindăpe Amélie în bra#e, să o strână aproape, să&i acopere cu sărutări fa#a dulceşi tânără, să&i perie părul, să vorbească despre roc0ii şi despre băie#i. A0,Doamne, vreau să 4u mama ei cu adevărat, îşi spuse. $ Doamnă2 sunt siură că bunica ar dori să vă vadă pe to#i.



$ Desiur, âmbi 'éonie. 3rebuie să o vedem. i )douard( ) şi el cuvoi( $ )douard a dorit foarte mult să vină, dar a trebuit să plece în <lorida.=i&a cerut în mod special să vă transmit draostea lui. )douard mi&a spustotul despre dumneata. +e aşeă lână 'éonie, pe un scaun. )l mi&a spus cât

de minunată eşti şi cât de frumoasă2 şi că n&ai vrut să mă părăseşti. 'éonie întinse mâna să&i mânâie părul. $ &ai să ştii niciodată cât de mult am urât lucrul ăsta, murmură ea, şicât de mult mi&ai lipsit. Amélie îi âmbi, un âmbet atât de radios, încât cei din !ur s&au sim#it încăli#i de strălucirea acestuia. $ i dumneata mi&ai lipsit, spuse ea aruncându&şi bra#ele în !urul lui'éonie. A0, mamă, ce mult mi&ai lipsit. +ebastiăo şi Roberto stăteau în capătul scărilor lari ale teatrului,urmărind cum se împrăştia mul#imea în ta6iuri şi limuine, sau pe !os, îndreptându&se spre restaurantele alomerate, âmbind şi vorbind, încă

bucuroşi după spectacol. $ =ă întreb ce se întâmplă, spuse Roberto cu nervoitate. +ebastiăo merea înainte şi înapoi pe treapta de sus. $ +per că e în reulă. +e uită la ceas, era plecată de cincispreece minute, nu putea 4 ositua#ie uşoară nici pentru ea, nici pentru mama ei. =aşina de peste drum avea ceva familiar, o De Courmont lună deculoare albastru înc0is. Desiur, era a tatălui lui 9érard8 )ra oare 9érard aici(u. )ra ducele - iată&l, se îndrepta spre maşină. +ebastiăo aleră în !os, petrepte. $ Domnule8 striă el. Domnule2

De Courmont îşi ridică oc0ii surprins. $ A, +ebastiăo2 &am ştiut că te&ai întors în <ran#a. Ce mai faci( Dădumâna cu el. 9érard a ştiut că vii( $ u, domnule, răspunse âmbind +ebastiăo. A fost o călătorie peneaşteptate, de fapt am sosit ai după&amiaă. )l e fratele meu, Roberto.Roberto, acesta este ducele de Courmont. $ +unt bucuros să vă cunosc, domnule, ise Roberto politicos.+ebastiăo ne&a spus adesea cât de amabil a#i fost dumneavoastră şi familia,când a fost el la "aris. $ /ine, ise 9illes, mere#i undeva( "ot să vă duc cu maşina( +aupoate sunte#i liberi pentru cină( Aş 4 bucuros să&mi #ine#i companie.

$ =ul#umesc, domnule, dar nu putem. * aşteptăm pe verişoaranoastră şi apoi trebuie să ne întoarcem la 0otel. Dar, dacă vre#i, spune#i&i lui9érard că suntem la Rit şi că o să&l sun mâine. $ =âine( Dar 9érard nu e în "aris. A plecat la 'ondra pentru afaceri, se întoarce peste câteva ile. )l mai are vec0iul vostru apartament, îi place sălocuiască acolo. )i, adăuă el brusc, trebuie să plec. 7ino să mă vei,+ebastiăo - şi tu, desiur, Roberto. 'e făcu semn cu mâna, când intră în maşina mare.



)i se uitară cum pleacă, motorul torcând pe strada acum aproapetăcută. $ Fntotdeauna mi s&a părut că e un bărbat tare disperat. 'éonie se uită la Amélie ca un vultur, se ândi Caro. Fi observa 4ecaremişcare, îi asculta 4ecare cuvânt cu o aten#ie totală. "ăstreaă totul, pentru

că ştie că o s&o piardă din nou. Ce altceva poate să facă( )a ştie că =onsieur e acolo, afară, şi aşteaptă. 'a naiba, de ce nu&ispune pur şi simplu să se ducă dracului, că Amélie e a ei şi nimeni nu&i poateface nici un rău, de ce nu&l ia în râs, de ce se mai lasă intimidată, de ce nu îndrăneşte( Caro se uită cu disperare la Alp0onse. tia ea de ce. "entru că'éonie ar risca via#a lui Amélie, căci =onsieur a mai ucis o dată. C0iar şiacum, după şaptespreece ani, ea se temea. $ Dar trebuie să veni#i cu to#ii să lua#i cina cu noi, mâine, spuseAmélie, cu o încredere nou descoperită. Acum, când vă cunosc pe to#i - earâse şi sorbi din şampanie - noua mea familie. A0, am uitat de Roberto şi de+ebastiăo.

$ "rietenii tăi, spuse Him. $ 7erii mei. =ă aşteaptă afară. 3rebuie să ne întoarcem la bunica. )anici nu ştie că am venit aici. 3rebuia să aşteptăm, să vă scriem, să vătelefonăm mai întâi, dar când am a:at că sunte#i aici, am pro4tat de ocaie."ur şi simplu, n&am mai putut aştepta. +e uită la 'éonie, cerându&şi scue. Amfost totdeauna nerăbdătoare, oftă ea. 'éonie râse. $ Dar trebuie oare să te pierd atât de curând( Abia ne&am reăsit, unape cealaltă. Amélie se ridică timidă, sim#ind nevoia să scape - i se părea că aceastăcameră, to#i aceşti oameni, toată emo#ia asta o copleşeau. +e uită la ei,

nesiură. +e controla, dar nu ştia cât va mai putea suporta. Humătate din ea orecunoştea pe 'éonie ca 4ind mama ei, dar cealaltă !umătate îi stria că eratotuşi o străină. Dorea să&şi arunce bra#ele în !urul ei şi totuşi voia să fuă. $ 3rebuie să plec, spuse cu ri!ă, dar o să ne întâlnim din nou, mâine. 'éonie îi luă mâna. $ Am să te conduc la uşă. Coridorul era ol înaintea lor, când merseră mână&n mână, spre uşilerele de 4er. $ tiu ce sim#i, spuse 'éonie încet. 3u eşti o parte din mine şi eu sunt oparte din tine, dar suntem nişte străine. 7a 4 nevoie de multe întâlniri, poatec0iar de ani, Amélie, dar eşti 4ica mea şi, într&o bună i, o să ne cunoaştem

cu adevărat, una pe cealaltă. * sărută blând pe Amélie pe amândoi obra!ii, #inându&i fa#a cu tandre#e între mâinile ei. $ Iltima oară când am făcut asta, erai o copilă, iar acum eşti aproapeo femeie. Dar nu te&am uitat niciodată. Amélie o strânse în bra#e, lacrimile ivorându&i din oc0i. $ +unt aici acum, spuse liniştitor. 3otul o să 4e bine.



'éonie o urmări plecând, alerând pe alee spre stradă, întorcându&se lacol# să&i facă semne cu mâna. Fşi înc0ipuise întotdeauna cât de fericită ar 4dacă ar vedea&o din nou pe Amélie, dar nu şi&a dat seama niciodată că vasim#i aceeaşi bucurie ca atunci când o #inuse prima oară în bra#e. $ Amélie8 +ebastiăo o prinse în bra#e, strânând&o. 3e sim#i bine(

$ u ştiu. "ur şi simplu, nu ştiu, +ebastiăo. A fost prea mult. ) atât defrumoasă şi de plăcută şi de blândă2 şi am iubit&o2 dar e o străină,+ebastiăo, nu ştiu ce să&i spun, ce aşteaptă de la mine. A0, nu ştiu cum să&#ie6plic. $ /ine, bine, nu încerca, spuse el liniştitor, 0ai să ne întoarcem la 0otelşi să analiăm lucrurile. Roberto îi luă mâna. $ A fost foarte reu( murmură el cu simpatie. $ A fost di4cil numai din caua mea, Roberto - ea a fost minunată."oate că pentru ea a fost mai uşor, ea a ştiut de mine, tot timpul acesta, m&a#inut minte. )u n&am cunoscut&o. A0, sunt atât de ame#ită.

$ u te înri!ora, spuse el #inând&o ferm de mână, o să avem ri!ă detoate. * să se îndrepte toate lucrurile, Amélie. Conversa#ia se opri, când 'éonie desc0ise uşa şi în#elese că vorbiserădespre ea. $ )i( făcu ea cu un âmbet nesiur. $ Cred că o să vă lăsăm sinuri, pe Him şi pe tine, spuse Caro. *c0ii ei maronii îi întâlniră pe ai lui 'éonie, plini de simpatie. $ =ă bucur că ea te&a ăsit pe tine, ise ea cu blânde#e, că măcar aivăut&o. 'éonie se uită după ei, când ieşiră tăcu#i din cameră. $ 5aide, draa mea, spuse Him, să merem acasă.

Fnfăşură capa în !urul ei, i&o puse pe C0ocolat sub bra# şi merseră împreună pe coridor, pentru ultima oară. )a se întoarse să se uite înapoi maisim#ea încă iasomia peste mirosul celorlalte :ori. 'éonie şedea lână Him în maşină, #inând&o pe C0ocolat pe enunc0i şiaşteptă să audă ce avea să spună. $ tii că =onsieur era în teatru( ise el calm. )ra în spate, ca de obicei. =onsieur8 "entru prima oară în via#a ei, uitase de el8 3remurul speriepisicu#a care mieună spre ea, plânător. 'éonie sim#i transpira#ia spaimei pespate. Amélie fusese în teatru cu =onsieur ar 4 putut s&o vadă - ar putea oaresă ştie(

$ +unt siur că nu ştie, spuse Him, sim#ind ce ândea ea. Dar dacărămâne aici şi dacă o vei din nou, o să ştie. $ Ce trebuie să fac( întrebă ea cu o voce mică. )l se uită cu coada oc0iului la ea, cum stătea 0emuită alături de el. $ Doar tu po#i lua această deciie, spuse el în 4nal. umai tu ştii de ceeste el capabil. Dacă tu consideri că el nu mai e o amenin#are2 $ u. )l încă e o amenin#are.



;asomia mai era în cabina ei, el tot mai fusese în fundul sălii, iar cândea se va duce acasă la 0an, ia0tul lui va 4 tot acolo. $ Doamne, Dumneeule8 e6clamă ea. *are niciodată nu mă voi eliberade el( Him îi luă mâna şi i&o #inu strâns.

$ Fntr&o bună i, te vei elibera. F#i promit, 'éonie. Fntr&o bună i, o să&lam la mână. Capitolul JQ ;sabelle se uită la stâlpii oi care stră!uiau por#ile castelului d’Aureville -rifonii care stătuseră cândva deasupra lor împodobeau acum intrarea 7ileid’Aureville din Rio. $ Au fost transplanta#i, ca şi noi, ise ea, arătându&i lui Amélie loculunde stătuseră timp de trei sute de ani. $ 7ai, bunico, făcu Amélie, cum ai putut suporta să părăseşti loculacesta( "arcul se întindea în fa#a lor, mai întâi păduricea cu fai, mesteceni

arintii şi frasini şi apoi strălucirea râului printre copaci, care îşi croia drumul întortoc0eat la marinea proprietă#ii, atinând pa!iştea lună, în pantă,dinspre sud, cu un mic a:uent care era un fel de sanctuar pentru ra#e şilebede, pentru âşte sălbatice şi bâtlani, pentru vidre de râu şi o sută de altemici 4in#e. "a!iştea se întindea ca o cuvertură moale de catifea, întreruptă decopaci umbroşi, ste!ari şi castani, mărinită de straturi de :ori, albastre şililiac0ii, ro şi albene, :ori de primăvară târie. $ Ai să vei casa, acum, îi spuse ea lui Amélie, #inând&o mai strâns demână şi aplecându&se în fa#ă e c0iar după cotitură. ;at&o, cu piatra ei familiară alben&cenuşie, cu liniile solide şi ferestrele înalte, care păreau totdeauna să prindă soarele. +im#i lacrimile în#epându&i

oc0ii. )ra plăcut să te întorci acasă. $ ) minunat, striă Amélie, e frumos8 Roberto se uita, prin eamul maşinii, la casa vec0e, în timp ce abia oocolea. Avea dreptate, era minunată. Aveai un sentiment de siuran#ă, într&unloc ca acesta, aveai impresia că aici nu se putea întâmpla nimic rău, că vie#ileerau ordonate şi plani4cate şi că nu e6istau alte lumi întunecate. Aerul eraproaspăt şi curat, nu era căldura aceea tropicală înăbuşitoare care să teaprindă, care să&#i îndemne trupul la dorin#e sălbatice. Cum o 4 oare, se întrebă el, să locuieşti într&o asemenea casă, urmând tradi#ia, men#inândonoarea familiei - cu cineva ca Amélie alături de tine, dreaptă, onestă şiputernică(

* urmară pe ;sabelle sus, pe treptele late ale vec0iului ei cămin,nevrând să&i tulbure amintirile când se opri un moment să se uite lapriveliştea familiară. $ Am venit aici ca mireasă, spuse ea cu un âmbet palid, când aveamoptspreece ani. Am trăit aici mul#i ani ferici#i2 mul#i ani de draoste, dar nuvreau să crede#i că această întoarcere este tristă. De când am dus&o peAmélie în /railia, via#a mea s&a sc0imbat şi a evoluat, şi eu m&am sc0imbat



de asemeni. u mai sunt aceeaşi femeie care a trăit aici. &aş vrea să sc0imbnimic, căminul meu e cu voi to#i, la Rio. $ /unico8 e6clamă Amélie, luând&o în bra#e, nu ştiu ce m&aş face fărătine. Işa mare din fa#ă era desc0isă spre iua caldă de primăvară, dar

;sabelle sună clopo#elul, auind din nou sunetul familiar făcând ecou prinvec0ea ei casă. <usese minunat din partea lui 'éonie să sueree ca ei să vină aici.Castelul arăta e6act la fel, spusese ea în scrisoare, dar e plin de copii. 3otuşi,nu fusese uşor să accepte că 'éonie nu o mai putea vedea pe Amélie. Dacănu ar 4 fost simpaticul ei so# Him, ;sabelle n&ar 4 creut că e adevărat, dupăto#i aceşti ani, dar el o convinsese. Destul de straniu, Amélie primise situa#iacu calm. $ Am întâlnit&o acum, bunico, şi sunt bucuroasă, spusese ea. )a emama mea şi am să mă ândesc mereu la ea în felul ăsta, dar suntemstrăine. &am ştiut ce să&i spun. )a nu ştie nimic despre mine sau despre

via#a mea2 şi, de unde să începi( Cum să a!uni la i( /unico, aproape cămă bucur pentru că nu ştiu cum să mă port. ;sabelle s&a sim#it tristă pentru ea, căci ea câştiase doar ca să piardăimediat. $ * să o mai vedem, Amélie, îi spusese ea. =ai târiu2 când ai să 4imai mare. Fntr&o bună i, o să ai nevoie de mama ta şi atunci o să te duci laea. Au părăsit cu to#ii "arisul în aceeaşi după&amiaă, cu părere de rău. 'ui+ebastiăo şi lui Roberto, care erau surprinşi, ;sabelle le&a spus că s&a decis săviitee castelul şi apoi să călătorească spre sud, în ;talia. * să merem la<loren#a şi la 7ene#ia, le promise ea.

+unetul unor paşi răbi#i se aui din spatele 0olului şi acesta se umplubrusc de copii. )rau alinia#i de ambele păr#i, în timp ce o căluări#ăâmbitoare veni să salute oaspe#ii. $ e cerem iertare, se scuă ea, am vrut să 4m ata când veni#idumneavoastră. Copiii au plănuit cum să vă salute, dar vă aşteptam cevamai târiu. "atrueci de fe#e tinere le âmbeau, curioase, în timp ce intrau în 0ol,spunând în corE $ /ună iua. Cea mai mică feti#ă, trăându&şi repede şosetele în sus, îi oferi lui;sabelle un buc0et de :ori de câmp, culese diminea#a devreme în pădure şi

pe pa!iştile din !urul castelului şi leat cu funde uşoare, sub#iri. $ Ce drău# e, spuse ;sabelle, sărutând fa#a copilei de patru ani. +untcele mai frumoase :ori pe care le&am văut vreodată. "arfumul lor familiar, plin de soare, îi reaminti de pa!iştile de primăvarăşi de pădurile cu covoare de clopo#ei. $ e&am ândit că ar 4 mai plăcut dacă înşişi copiii v&ar conduce,spuse sora Anes, deşi, bineîn#eles, n&ar 4 nevoie. Dacă prefera#i, pute#i săvă plimba#i pe unde vre#i2 nu vreau să vă tulbur.



;sabelle o luă de mână pe copila de patru ani. $ u&mi pot înc0ipui un mod mai bun de a&mi viita vec0ea casă, decât în compania copiilor, răspunse ea cu un âmbet, când porniră prin 0ol. Apoi,aş vrea să viite capela, sinură. Amélie se strecură pe uşa micii capele şi se întoarse pe aleea care

ducea la castel, oprindu&se un moment să se uite la monumentul funerar alfamiliei d’Aureville. +uprafa#a de marmură pală era împodobită cu îneri cuaripi, care sunau din trompete spre slava Domnului, în timp ce 0eruvimiplinu#i se !ucau pe marini. /uc0etul de :ori de câmp stătea la baamonumentului, sub inscrip#iaE LFn amintirea so#ului meu, Hean&"aul şi a 4uluimeu, C0arles.M Dintr&o pornire, Amélie aleră prin iarbă spre mormânt, întinându&şi trupul pe el şi punându&şi obraul cald pe marmura rece. $ 3e&aş 4 iubit, şopti ea. +unt siură că te&aş 4 ;ubit, tată, dacă te&aş 4cunoscut. +e dădu înapoi, uitându&se la îneri, de parcă s&ar 4 aşteptat la vreunsemn că ei au auit&o, apoi se întoarse şi merse cu paşi uşori, prin iarbă, spre

şoseaua care ducea la castel. ;sabelle dorise să 4e sinură un timp, în capelă, şi Amélie o lăsase înlinişte, cu amintirile. 'inişte, se ândi Amélie, merând încet pe şoseaua cupomi albeni şi veri, asta simt eu aici. +unt aproape de tatăl meu, aici acrescut el, cunosc toate locurile astea - şoseaua, malul râului, terasele cu:ori - din poveştile care mi s&au spus. ) ca şi când ar 4 casa mea. ;ar acum,am o mamă adevărată, nu doar un vis cu umbre. * să ne cunoaştem maibine într&o bună i, dar deocamdată, sunt mul#umită. tiu cine sunt. $ Amélie8 Roberto îi făcea semne din capătul celălalt al tunelului înfrunit, iar ea începu să alere, aruncându&se în bra#ele lui, în timp ce el o prinse şi o învârti

în aer. $ Roberto, sunt atât de fericită, striă ea. 'ocul ăsta e minunat, parecă î#i limpeeşte toate problemele. /ra# la bra#, ei se duseră în vale, la râu. $ =i&ar plăcea să stau aici o veşnicie, spuse el, în timp ce se uitau lara#ele sălbatice ce pluteau pe apă. i, adăuă pentru sine, nu mai vreau să&lvăd niciodată pe Dieo. "ărul lui Amélie plutea în vânt şi ea arăta ata să boare, plină deenerie nestăvilită, ata pentru orice avea să se întâmple în continuare. $ Amélie d’Aureville, spuse el moale, te iubesc. 7rei să te căsătoreşticu mine(

*c0ii ei c0i0limbarii se desc0iseră mari, surprinşi, având apoi un aer deatâta încântare şi de fericire, încât el trebui să o sărute pe ura âmbitoare.)a râse sub sărutul lui şi, eliberându&se, aleră pe mal şi rămase acolo unmoment, uitându&se la el, râând cu o bucurie pură. $ /ineîn#eles că am să mă căsătoresc cu tine, striă ea triumfătoare, întinându&şi bra#ele desfăcute spre cer. 3otdeauna m&am ândit să măcăsătoresc cu tine, Roberto de +antos. )a sări în aer, e6uberantă, bucurându&



se ca un animal tânăr, primăvara. * voi face când împlinesc şaptespreeceani. )l urcă în fuă malul spre ea, iar ea fui râând pe cărare, întorcându&se să se uite la el, tac0inându&l. $ 3otdeauna am putut să aler mai repede decât tine, îi striă ea peste

umăr. $ u, nu po#i, striă el, a!unând&o din urmă. 7ei( )l o apucă de bra# şi o întoarse râând spre el, #inând&o în bra#e, în timpce ea îi acoperea fa#a cu sărutări. Apoi, el o sărută, luându&i ura ei dulce,proaspătă, în a lui, îndrăind&o când ea se strânse mai mult în bra#ele lui.Asta era fericirea adevărată şi acum era a lui. u&l va mai vedea niciodată peDieo. Capitolul J? Him şedea pe terasă cu iarul pe enunc0i, uitându&se în !os, prinrădină, unde 'éonie era ocupată să aran!ee un strat de pansele, în !urulpomului lui /ébé. C0ocolat stătea întinsă pe iarbă, în apropiere, lenevind la

soare. )l putea aui slab vocea lui 'éonie, care vorbea cu pisica. >âmbiprobabil că îi vorbea despre Amélie. 7orbise mereu de Amélie, de când se întâlniseră, săptămâna trecută, spunându&şi că nu avea dreptul să 4e tristă,pentru că acum măcar o văuse, ştia cum arată 4ica ei, cum sună lasul ei,ce sim#ea când o îmbră#işa, cum era când o săruta, şi sim#ea că, într&o bunăi, o va revedea. Fntr&o i, când avea să 4e liberă şi Amélie va avea nevoie deea, vor 4 împreună. )l nu ştia de unde apăruse o asemenea convinere, deşi cu câtva timp înainte o e6pediase pe Amélie din "aris. +e uită din nou în iar. Anun#ul era acolo, iar titlul spunea totul. L'éonie s&a căsătorit în secret2 acum este doamna Hames Hamieson,

so#ia unui milionar american care se ocupă de proprietă#i.M )l âmbi, citindde ce oare to#i oamenii de afaceri americani erau LmilionariM pentrueuropeni( *ricum, ştirea apăruse, în sfârşit. $ Him. )a îi făcu semn cu mâna. =ă duc sus pe şosea, să iau scrisorile.Cere&i doamnei <renard nişte cafea proaspătă dacă vrei, şi nişte brioşe, căsunt moartă de foame. )l puse !os iarul şi intră în casă. ;ubea casa asta tot atât de mult ca şiea. Fi plăceau idurile răcoroase, roase, albe, şi podelele cu plăci deteracotă, coridoarele arcuite şi ferestrele luni cu !aluele veri îi plăcea cefăcuse ea aici, punând covoare moi pe podelele lucitoare, tablouri interesantepe pere#i şi fotolii confortabile, cu perne, pentru odi0nă. )ra cu adevărat un

cămin. 3recu pe lână camera lor. <ereastra era desc0isă spre soare, iarraele luminau statueta lui +eP0met era tot cu fa#a spre perete. $ Aproape că te&am învins, îşi ise el, merând mai departe pe coridor. /ucătăria mare, răcoroasă, mirosea a mirodenii şi a :ori şi a pâineproaspătă. "e o masă de brad curată, erau o rămadă de căni şi de coşuri, iaro bucată de miel stătea într&un vas marinându&se în vin şi frune de da4n.Asta e cina, se ândi el mul#umit, tăindu&şi o bucă#ică de carne din şuncaafumată, din cămară.



$ Doamnă <renard, striă el, pute#i să ne face#i o cafea( )a intră âmbind. $ * să vi&o aduc afară, pe terasă. $ =ul#umesc2 şi nişte brioşe, te ro, pentru 'éonie. +e întoarse pe terasă, bucurându&se de ritmul leneş al ilei.

'éonie şedea de!a la masă, citind o scrisoare. $ imic important, spuse ea, doar o scrisorică de la Caro. A, şi maieste una pentru tine, de la =arsilia. )l o desc0ise repede, era de la antierul naval 'erand. /ărbatul pecare îl căuta venise săptămâna trecută să ceară o slu!bă, dar nu revenise să înceapă lucrul. )l îşi ridică privirea, !ubilând. )ra primul contact real. Dacăacesta era omul, era în via#ă şi se a:a aici, în +ud. Fn sfârşit, era pe urmelelui. +e uită la 'éonie, care îşi citea scrisoarea, şi puse biletul lui în buunar, cuaten#ie. Fncă nu&i va spune nimic, o să aştepte, până va 4 siur. 9érard de Courmont se bucurase de plimbarea spre ;nsula +aint&'ouis.Cerul era de un albastru fără nori, soarele strălucea şi 4ecare vrăbiu#ă de

oraş, 4ecare porumbel, se în4ora, de parcă s&ar 4 a:at într&o uli#ă înfrunită,la #ară. "arisul era viu şi se revărsa pe trotuare portărese încăl#ate cu ciorapineri şi cu fulare, stăteau în dreptul intrărilor, tricotând fraile !ac0ete albe,dantelate, pentru copilaşi, muncitorii lucrau fără cămaşă în căldura nouă şifete cu obra!ii roşii, cu roc0ii drău#e, lari, :irtau cu tineri în cămaşă, aşea#ila mesele cafenelelor cu terasă, pe sub castani în:ori#i. 7ara aproape căvenise dincolo de casa mare din insula +aint&'ouis. 7aletul înc0ise uşa în urma lui, lăsând afară lumina soarelui, iar bucurialui fa#ă de iua perfect albastră, dispăru. Aici nu e6ista veselia începutului devară, ci doar măre#ia imaculat lustruită a multor ani mor#i. $ 3atăl mei e acasă( întrebă el merând prin 0ol, paşii lui răsunând în

tăcere. $ * să&l ăsi#i în biroul lui, domnule, răspunse /ennett. Işa biroului era înc0isă, aşa că el bătu şi intră. 3atăl lui ridică privirea,fără să âmbeascăE $ 9érard, spuse el, nu te aşteptam să te întorci decât mâine. 7ocea lui era obosită şi arăta prost dispus, de parcă întreaa bucuriedin frumoasa lume de vară de afară îl părăsise pentru totdeauna. Aratăacum, aşa ca atunci, când a murit Armand, se ândi 9érard. $ Am prins feribotul de noapte, spuse el, păstrându&şi vocea veselă, îmi pare bine că am reuşit. ) o i atât de frumoasă2 nu e ceva mai frumos ca"arisul primăvara. =&am ândit să iau prânul la restaurantul din /ois. u vrei

să vii cu mine, tată( Am putea sta afară pe terasă să bem împreună o sticlăde vin, #i&ar face bine. u mă aşteptam, se ândi el, să&i spun vreodată tatălui meu că i&arface bine ceva. $ u ştiu, 9érard. 9illes luă nişte documente de pe birou, aşeându&lecu e6actitate în fa#a sa. Am de lucru. $ 5ai, tată, lasă treaba, măcar o dată. =i&ar face plăcere să 4u cu tine. $ C0iar aşa(



Fntrebarea avea o nuan#ă de amărăciune şi 9érard se încordă furios. Ceaştepta oare de la el( )l mută iarul de pe fotoliul de lână birou şi se aşeă. $ =i&ar face plăcere să te iau la masă la prân, tată, repetă el. ) o ifrumoasă şi m&aş bucura să 4u cu tine. $ Fmi pare rău, spuse 9illes obosit, lăsându&se pe spate şi înc0iând

oc0ii. Da. =i&ar plăcea. Acordă&mi doar un moment, să termin de scris notaasta. 9érard luă iarul. )ra împăturit cu ri!ă, la ştirea privind devăluireacăsătoriei secrete a lui 'éonie cu un domn Hames 5omer Ale6ander Hamieson;;;. Deci, asta era8 Cum poate să&i mai pese de o femeie pe care abia dacă oărise în şaispreece ani( Ce fel de femeie trebuie să 4e( Cât de adâncă eraaceastă emo#ie oare, se minună el, şi de ce lăsase să&i distruă via#a( $ Apropo, spuse 9illes, ridicându&şi privirea, l&am întâlnit pe prietenultău, +ebastiăo, aseară, m&a ruat să&#i spun că e la Rit. $ +ebastiăo( Dar ce naiba face aici( "lecase în /railia, abia de câtevaluni.

$ )ra cu fratele lui, mai tânăr, Roberto, la 30éâtre de l’*péra. *aşteptau pe verişoara lor. <useseră la concertul de adio al lui 'éonie. 9érard îl privi surprins. u&l auise niciodată pe tatăl lui rostindu&inumele. "oate acum, că o pierduse în sfârşit pe 'éonie, va accepta lucrulacesta şi va începe să&şi trăiască din nou propria lui via#ă. $ Curios, spuse el vesel. Iltima dată când am fost cu +ebastiăo, amvăut&o pe 'éonie la 7oisins şi atunci s&a !urat că era imainea tinerei luiverişoare2 sau că Amélie arată e6act ca ea. A spus că e tulburător, ar 4putut aproape să&i 4e mamă. =onsieur se uită la el. Ce spunea oare( )6ista o verişoară, Amélie, carearăta ca 'éonie( 9âtul i se uscă şi vocea lui păru răuşită, când puse

întrebarea. $ 7erişoara lui +ebastiăo2 cum ai is că o c0eamă( $ Amélie. Are doar şaispreece ani, dar e nebun după ea. * c0eamăAmélie d’Aureville. Durerea ca o crampă îi aleră prin bra# şi în umăr, aşa ca în seara cândse dusese să o caute pe 'éonie la 0an. 9illes âfâia, lăsându&se pe spătarulfotoliului de piele verde. Fn to#i aceşti ani ar 4 putut s&o aibă, era acolo, la Rio,cu +ebastiăo. A0, Dumneeule, fusese atât de prost, atât de stupid, să nu&şidea seama. 3o#i aceşti ani pierdu#i8 i acum, era aici la "aris. Dacă ar puteapune acum mâna pe fată, ar avea&o, în cele din urmă, pe 'éonie. Durerea semută spre umăr şi spre piept şi #ipă când o sim#i în !urul inimii, aceeaşi durere

ascu#ită, arătoare. 9érard sări în picioare. $ 3ată, ce este( *c0ii lui =onsieur îi întâlniră pe ai lui erau în aonie şi uimi#i. $ /ennett, urlă 9érard, alerând în 0ol, c0eamă imediat doctorul. 3atae foarte rău bolnav. 7aletul se răbi la telefon. $ 3ată8



9érard vorbea blând acum, dar =onsieur nu&l putea aui. Respira scurtşi âfâia reu, #inea oc0ii înc0işi şi fa#a îi era albă, mată, sub părul viuros,arintiu. $ *0, tată, spuse 9érard, luându&i mâna rece, nu în#elei că te&apreocupat prea mult8

Capitolul J@ =icul şantier naval de la marinea işei era doar o adunătură demaaii, aşeate aproape de malul mării. >omotul unui 4erăstrău bââia înşantier şi doi oameni care lucrau la c0ila unei bărci cu pâne de vreo şasemetri îşi ridicară privirile de la treaba lor, când Him se opri lână ei. $ ;erta#i&mă că vă întrerup, spuse el cu un âmbet. <rancea lui avea un puternic accent american şi era precară. 3otdeauna stârnea su4cientă curioitate ca să atraă aten#ia pe care o doreade la muncitorii indiferen#i din şantierele navale. Acelaşi efect îl avea şibancnota pe care o #inea întinsă, cu numele scris pe ea. $ Caut un bărbat, spuse el. Fl c0eamă =arin. ) un tip cu părul roşcat,

solid, cam ras, s&ar putea spune. /ancnota dispăru în salopeta albastră. $ "ăr roşu, spuse muncitorul, da, ăsta&i =arin. 'ucra aici. $ 'ucra( $ Da. A fost concediat acum o oră2 pentru băutură. )l n&a fostniciodată cu adevărat beat la lucru, dar totdeauna lua câteva pa0are. Fl făceaaresiv, ştii, în diminea#a asta, s&a certat de prea multe ori - şi cu şefu’. Aşa,nu po#i păstra o slu!bă, nu&i aşa( $ +e pare că nu, spuse Him, sco#ând altă bancnotă şi #inând&o maideparte. ti#i unde locuieşte( $ Ai venit prea târiu. A plecat de!a. *ricum, niciodată n&a stat mult în

acelaşi loc. 3rebuie să 4 avut trei camere diferite, în pu#inele săptămâni cât afost aici. +&a dus la "aris, a is că acolo o să aibă bani mul#i, bani pentru caren&o să trebuiască să&şi rupă oasele muncind, ca noi, proştii. ) nebun, ise el,scuipând cu dispre# pe nisip. Dacă îl cau#i, sueră el brusc, s&a dus probabil laară să prindă trenul de "aris. $ =ul#umesc mult, striă Him, merând cu paşi mari prin şantier. 3renul următor spre "aris era la douăspreece. +&ar putea să a!ună latimp. Him îşi ări prada când trecu de barieră o siluetă solidă, cu o cămaşăalbastră, de lucru, #inând o mică valiă, târându&se pe peron. Him îl urmăricând se urcă într&un vaon de clasa a ;;&a al trenului de "aris, apoi merse

după el pe peron, trecând de vaonul respectiv şi uitându&se înăuntru, ca din întâmplare. =arin luase ultimul loc. *amenii stăteau de!a pe coridor, iarconductorul controla biletele. $ "aris, spuse el, perforând biletul lui =arin, şi trecu mai departe. +e ducea la "aris să capete banii care îl aşteptau acolo, banii Lpentrucare nu trebuia să munceascăM. +e părea că, în sfârşit, =arin ieşea dinascunătoare. +e ducea la "aris, să&l ăsească pe 9illes de Courmont.



Him merse pe peron, luă un loc la un vaon de clasa ;&a, şi se ândi careva 4 următoarea mişcare. /rusc, totul i se păru simplu şi clar. u era nevoiesă&i pună în fa#ă lui =onsieur dovada crimei lui o va face asasinul în locul lui.i putea pune pariu că =onsieur va plăti. >âmbi. Atunci va 4 momentul să&iaducă la cunoştin#ă lui =onsieur că el ştie totul. Amenin#area cu denun#area

crimei lui era teribilă. Fşi scoase ceasul mare de aur din buunar şi se uită lael. Douăspreece. 3renul pleca e6act, ca de obicei. Ar putea să se rela6ee şisă se bucure de o masă de prân. 7a 4 o i foarte satisfăcătoare. =arie&<rance de Courmont îşi sorbea ceaiul dintr&o ceaşcă de o in4nităfrailitate, cu modele de tranda4ri, fără să&i facă nici o plăcere. 9érard îi citeatatălui său iarul, iar ea se uita la ei, cu răceală. &ar 4 trebuit să vină aici,9illes nu însemna nimic pentru ea - şi presupunea că nici ea pentru el. * să&lvăd numai ca o datorie de familie, îl avertiase ea pe 9érard, când acesta oruase să vină la el. 9érard rămăsese tăcut, iar ea se întrebase dacă el putea în#elee ce însemnase via#a ei alături de tatăl lui, în to#i aceşti ani lipsi#i dedraoste. <usese tânără când se căsătorise cu el - doar optspreece ani - ar

4 putut avea o via#ă de familie fericită. *ftă şi puse !os ceaşca ea nu fuseseenul de femeie care să&şi ia un amant în sc0imb, îşi dedicase toată ri!a şidraostea copiilor ei. 9illes se uita pe fereastră, ascultând, presupunea ea, raportul detaliatal unei uni4cări între două companii siderurice, pe care i&l citea 9érard. )afusese sinceră când îi spusese că mai bine murea el în accidentul acela şi nuArmand, iar acum, el păcălise moartea a doua oară. imic nu&l putea învine. "ro4lul lui pe fundalul pal al cerului era în continuare aroant, totputernic oricum, fusese totdeauna un bărbat frumos. )l se lăsă pe spătarulscaunului cu rotile, pe care îl ura, îmbrăcat la fel de imaculat ca totdeauna,cu aceeaşi cămaşă în duni, o cravată de mătase frumos leată de valetul

lui, căci mâinile lui tremurătoare nu aveau putere nici pentru o treabă atât desimplă - nu putea să #ină nici iarul destul de nemişcat, ca să&l poată citi."icioarele, încăl#ate în panto4 lucra#i de mână, bine lustrui#i, fuseseră aşeatefrumos pe spri!initoare de către valet, iar pantalonii, perfect călca#i, îiacopereau picioarele pe care nu le putea folosi. Ceea ce nu reuşise să facăaccidentul de automobil realiase atacul de cord şi paraliia ce i&a urmat.9illes era paraliat de la mi!loc în !os. i mai era încă un lucru şi mai roanic,9illes îşi pierduse vocea. imeni nu ştia de ce. Doctorii şi specialiştii în bolilede nervi s&au preocupat de această problemă, timp de trei luni, şi nu au a!unsla nici o concluie. "oate că îşi va reveni, când va trece şocul, îi spuseseră eilui 9érard e posibil.

9illes întoarse capul să se uite la so#ia sa şi privirile li se întâlniră. 'a cese ândea el oare( se întrebă ea. u putea şti. u putea să scrie, pentru că îitremurau prea tare mâinile, şi nu putea vorbi. )a se ridică răbită. $ 9érard, trebuie să plec, spuse ea, evitând privirea lui 9illes. $ * să te conduc până acasă, mamă. 9érard lăsă !os iarul. =ă întorcmai târiu, diseară, promise el, luând mâna tatălui său pentru un moment.



Am să&#i mai citesc, atunci. +au ai vrea să iau bilete la un teatru sau la unconcert( 9illes clătină din cap şi continuă să se uite pe fereastră. 9érard îşi privi tatăl cu triste#e. u ieşea niciodată. Refua până şi să4e dus în parc - atât era de disperat de ruşinea de a 4 in4rm.

=arie&<rance se opri la uşă. $ 'a revedere, 9illes, făcu ea. tia că el o putea aui, dar el nu făcea nici un semn. )a ştia că n&ar 4trebuit să vină. Am avut dreptate, se ândi Him, urmărindu&l pe =arin de la o distan#ădiscretă, peste podul +ull. In timp avusese îndoieli în leătură cu acestbărbat, când acesta intrase într&o clădire, în fa#a ării, dar acolo era o casă cucamere ieftine de înc0iriat. )ra clar că luase o cameră şi îşi lăsase baa!ulacolo, apoi ieşise, ata de ac#iune - sau aproape ata. =ai întâi, făcuse oviită la barul Auustine, apoi la barul =ic0el şi apoi la alte câteva baruri.*mul lui bea mult, nu încăpea îndoială în privin#a asta, iar tipul de la şantierul

naval isese că asta îl face să 4e aresiv. "oate că doar îşi făcea cura! pentrutreaba ce&i stătea în fa#ă. "robabil că el este uciaşul lui C0arles. +e opri, când =arin stătu pu#in în fa#a por#ilor marii clădiriparticulare. =arin eită un moment, apoi se târî prin curte şi urcă treptelelate. Fntinse mâna şi trase clopo#elul, bătând din picioare, în timp ce aştepta,nerăbdător. 7aletul desc0ise uşile rele şi =arin îi ise ceva. 7aletul dădu din capşi încercă să înc0idă uşa. Him traversă strada, încetinind pasul, şi trecu pelână poartă, privind scena. In servitor venise în a!utorul valetului şi încercausă&l facă pe =arin să plece, dai el #inea piciorul în uşă. =ai era cineva în0ol. )ra 9illes de Courmont, într&un scaun cu rotile. Deci, era adevărat că era

in4rm. Işa se înc0ise brusc şi el rămase să privească un moment sau două.=arin era înăuntru. 9illes se confruntă cu =arin dincolo de biroul lui. )rau sinuri./ărbatul vorbea, îl amenin#a. Desiur se ândi el, e şanta!. A0, Doamne,7erronet, de ce a trebuit să mori pe râul Amaon( Am nevoie de tine, acum8Doar 7erronet ar 4 ştiut cum să reolve treaba asta - 7erronet ar 4 fost vocealui, mâinile lui nu era nimeni altcineva în care să se încreadă. imeni căruiasă&i pese. =arin umbla prin cameră, plin de încredere. Cine s&ar 4 ândit căbătrânul va 4 în starea asta( )i, era doar cu atât mai uşor, nu&i aşa( )l puteasă tot vorbească şi bătrânul bastard nici măcar nu&i putea răspunde. Ar putea

4 cea mai uşoară treabă din via#a lui. $ * să mă duc la ea, amenin#a el. * să&i spun totul. * să&i spun ce&aifăcut - nu #i&ar plăcea asta, nu&i aşa( Acum ea e faimoasă2 şi boată. Apoiadăuă, şterându&şi sudoarea de pe carnea bu0ăită a fe#ei lui spâne, cumâneca de la cămaşă desiur că ar trebui să mă duc şi în altă parte2 la 4ultău - sau la so#ie. +e duse la o măsu#ă şi luă sticla de K0isP, turnându&şi din belşu. $ 7rei( întrebă el, :uturând sticla delicată, de cristal vene#ian.



Rân!i la c0ipul lipsit de e6presie al lui 9illes, când sticla a!unse pepodea, spărându&se într&o mie de #ăndări cu un clinc0et delicat, răspândindK0isP&ul pe vec0iul covor c0ineesc. 9illes sim#i cum îi cure transpira#ia pe şira spinării, când se împinsemai departe de masa de lucru, manevrând neîndemânatic scaunul cu rotile,

în timp ce se c0inuia cu c0eile la sertarul de !os, din stâna, al biroului. A0,Doamne, de ce e atât de reu, de ce nu vor mâinile mele să facă ce vreaueu( C0eia intră în cele din urmă în broască şi, trăând cu reu, sertarul sedesc0ise. +e aplecă într&o parte şi băă mâna înăuntru. %inea totdeaunaacolo ceva bani, nu ştiai niciodată când puteai avea nevoie de bani lic0iipentru afaceri - sau pentru şanta!, adăuă el furios. +e uită cu fascina#ie lamâna sa care tremura când încerca să se strână în !urul pac0etului debancnote, de parcă nici nu era mâna lui. Cu o ultimă tresărire, reuşi obosit, îşi retrase bra#ul, odi0nindu&şi&l pe enunc0i. 9illes se dădu înapoi, din caua mirosului acru de transpira#ie şibăutură, când =arin se aplecă asupra lui.

$ =ul#umesc, ise el luând bancnotele şi băându&le în buunar.=ul#umesc foarte mult, domnule duce. =arin începu să râdă, când se îndreptă spre uşă, dând cu piciorul însticla spartă, din drum. $ +e ice, domnule duce, spuse el oprindu&se lână uşă, că Dumneeu îi loveşte pe cei păcătoşi. )i, de dumneata s&a ocupat, cu siuran#ă. Fşimânâie cu un rân!et buunarul cămăşii. Am să mă întorc, promise el, când osă se termine ăştia. A0, Doamne, se ândi 9illes. A0, Dumneeule, o să vină înapoi, şi eu n&am nici o putere. u mă pot mişca, nu pot vorbi. u pot să scap de el în niciun fel. * să trebuiască să stau aici şi să aştept, întrebându&mă când o să vină

iar - şi cui i&aş putea spune. 9illes se uită mut, la uşa înc0isă. =arin viitase de!a trei baruri, când a!unse la ase >ero Inu de lacol#ul alomeratei străi "onsard. Him îl urmă înăuntru. )l se aşeă în capătulopus al sălii şi comandă un scotc0, sorbindu&l încet, cu privirea a#intită spreomul lui. =arin şedea sinur la bar, bând K0isP, fără să discute cu nimeni.*are reuşise să ob#ină ceea ce dorise( De unde putea să ştie( 7ău că maicomandă încă o băutură. =arin îşi duse mâna la buunarul cămăşii şiscoase un vraf de bancnote. Fi dădu una barmanului, care o privi surprins, înainte de a se duce cu ea la casa de marcat, şi se întoarse cu o mână debancnote, ca rest. =arin îi dăduse barmanului o bancnotă mare, deciprobabil că reuşise să&l şanta!ee pe =onsieur.

=arin se ridică brusc, răsturnând pa0arul cu K0isP ca un om răbitşi se îndreptă spre uşă. =ersul lui, în nod normal leănat, devenise mainesiur şi se împiedică pe treaptă, întorcându&se să o privească acuator, înainte de a păşi pe trotuar. Him îl urmă, aşteptând să vadă ce va face încontinuare - era clar că acum era prea beat ca să vorbească. *are se va ducela camera lui să doarmă şi să&i treacă( =arin se repei din nou înainte, pornind pe stradă, 0otărât, îndreptându&se spre barul din fa#ă, e6act când o maşină dădu col#ul străii



"onsard. Him avu timp să vadă roaa de pe c0ipul şoferului, înainte camaşina să&l lovească pe =arin, trântindu&l de&a latul străii. 3rupul mare,moale, păru suspendat în aer minute în şir, înainte de a se prăbuşi la pământ,cu un omot care î#i făcea rău. =aşina lovi trotuarul şi se opri, conducătorul ei aplecându&se şocat

asupra volanului. Him traversă în fuă strada, spre locul unde ăcea =arin,cu fa#a în sus, pe marinea trotuarului. Avea oc0ii desc0işi şi era mort. *mână mai #inea încă strâns un teanc din bancnotele lui =onsieur şi ele serisipiră uşor, una câte una, pe strada murdară, mânate de vânt. Deci, =arin o făcuse8 =onsieur plătise banii şanta!ului. 7a aştepta în4ecare i ca =arin să se întoarcă, se va întreba în 4ecare i dacă se va întoarce. 7a sta acolo, în scaunul lui cu rotile, mut, in4rm şi speriat - speriatcă secretul lui se va a:a, în cele din urmă. Him se uită la trupul lui =arin,care arăta rotesc, aşa mort cum era. =onsieur nu va şti niciodată că acelacare îl şanta!a era mort. 7a trăi cu teama. =arin reuşise acolo unde oricinealtcineva eşuase. =onsieur era lipsit de putere.

Him se uită la c0ipul asasinului lui C0arles d’Aureville. $ )i, 'éonie Hamieson, murmură el, asta&i răbunarea ta. Cartea a doua. Capitolul J Amélie alese pentru roc0ia ei de nuntă o tafta albă, boată, iarmaterialul somptuos îi dădea siluetei ei înalte, sub#iri, un aer real. )aaştepta răbdătoare, în timp ce croitoreasa îi strânse blua în talie, bucurându&se de amploarea fustei care foşnea peste !upoanele înfoiate. Fşi desenase easinură roc0ia, aplecându&se, cu Zara şi ;sabelle, asupra unor fotora4i şisc0i#e, până când îi reuşi cum dorea. Două rânduri de volane mărineaudecolteul şi mereau în !os, pe mi!locul mânecilor scurte, încre#ite, iar

decolteul îi lăsa liber âtul, pentru frumoasele perle pe care i le dădusemama ei când era doar un bebeluş. $ 5ai să încercăm voalul, spuse Zara, ridicând cei ece metri de tul demătase care forma baa dantelei de /ru6elles, vec0e de un secol, pe care;sabelle o purtase la nunta ei, ca şi mama şi bunica ei mai înainte. )a şidoamna Del4na aşeară voalul pe capul lui Amélie, prinându&l deocamdatăcu o coroni#ă de :ori de mătase, deşi, în iua nun#ii, Amélie avea să poarte:ori de portocal. $ "erfect, murmură Zara. Roberto o să se îndrăostească de tine dinnou. ;mainea re:ectată a lui Amélie se uita la eaE o străină - frailă, în nori

de mătase, de tul şi de dantelă - emo#ionată de semni4ca#ia albului demireasă. "este trei săptămâni, avea să 4e sen0ora Amélie Castelo de +antos,o femeie măritată. +o#ia lui Roberto. Fntreaa ei via#ă va 4 diferită. )a şiRoberto îşi petreceau tot timpul împreună, 4ecare moment pe care&l avealiber îl petrecea cu ea, iar Dieo părea să 4 dispărut din vie#ile lor, de parcăn&ar 4 e6istat niciodată. i Roberto era atât de diferit acum, atât de tandru,de iubitor. Fncă o mai tac0ina, dar într&un alt mod, iar adesea tac0inatul şi !ocurile lor se terminau cu săruturi şi mânâieri care deveneau tot mai



pasionate, mai e6ploratoare, pe măsură ce descopereau o nouă fascina#ie,4ecare pentru trupul celuilalt, iar Amélie descoperi în ea însăşi o nouăpasiune. Roberto era totdeauna cel care se re#inea, deşi, se ândea ea cuvinovă#ie, ar 4 dorit mai mult dorea cu disperare ca el să nu se oprească din

sărutări, dorea strania atinere a mâinilor lui care îi erau totuşi atât defamiliare. Aşteaptă, Amélie, îi spunea el, sărutându&i obra!ii înroşi#i, curândvom 4 căsători#i. /ătaia în uşă o trei din visare. $ /ună, striă +ebastiăo, pot să intru( $ u, nu domnişoară, n&are voie. Doamna Del4na aleră la uşă, înpanică. u trebuie să vadă mireasa în roc0ie, înainte de nuntă. Amélie ibucni în râs. $ Dar nu e mirele, ise ea, e +ebastiăo. $ Amélie8 Arăta atât de tânără în splendida roc0ie de mireasă, o fată în pra de a

deveni femeie, mireasa care sperase totdeauna că va 4 a lui. +ebastiăoinspiră adânc era mai bine că pleca, până la nuntă, căci era prea dureros săstea şi să privească la fericirea ei. $ Am venit să&mi iau rămas bun, ise el. u m&am aşteptat la orepeti#ie cu mireasa în roc0ia de nuntă. $ )i, întrebă Amélie, ce părere ai( $ * să 4i cea mai frumoasă mireasă pe care a văut&o vreodată oraşulRio, o asiură el, şi to#i bărba#ii vor 4 eloşi pe Roberto. Amélie roşi. $ /ineîn#eles că nu vor 4, astea&s :eacuri. Dar, +ebastiăo, #i&ai luatrămas bun( Inde pleci(

$ +cap de toate planurile astea nebuneşti de nuntă. imeni nu poatevorbi de altceva şi întrucât aici vor năvăli 0oarde din familia +antos, eu plecsă prind un pic de linişte la fermă, atâta timp cât mai pot. =ă întorc pentrununtă. $ +ebastiăo - fa#a ei era încă aproape de a lui şi oc0ii ei erau înri!ora#i. +ebastiăo, ai să 4i în continuare prietenul meu, da( 7reau să spun,după ce am să mă căsătoresc( +ărmana, draa de ea, nu ştie că nu va mai 4 niciodată acelaşi lucru. $ /ineîn#eles că da. Fi mânâie obraul, liniştitor. i oriunde am să 4u în lume, aştept să primesc acele scrisori complete cu mici desene, deşipresupun că, în curând, ai să&mi scrii despre minuna#ii tăi bebeluşi.

$ /ebeluşi8 striă Amélie speriată de această idee. $ <emeile fac copii, ştii doar. $ Da, dar încă nu - până nu mai cresc. $ 7ai, Amélie8 +ebastiăo o strânse în bra#e, în ciuda protestelor înroite ale doamnei Del4na. =icu#ă Amélie, şopti el, ai crescut. )l o sărută pe vârful nasului. $ e vedem la biserică, striă el, aplecându&se s&o sărute pe Zara, îndrum spre uşă. )a se ândi că vocea lui părea mai veselă decât îi era fa#a.



*are +ebastiăo sperase şi el la Amélie( i oare Amélie n&ar 4 făcut mai binesă&l aleaă pe el( *ftă. )rau întrebări ipotetice, prosteşti. Fn fond, Amélie eraaceea care trebuia să decidă. Doamna Del4na împături cu ri!ă roc0ia în uriaşa ei cutie şi, fărămăre#ia ei de mătase, Amélie era din nou ea însăşi.

$ A0, sărmană *nBa, striă ea alerând spre ferestrele mari, duble,care dădeau spre terasă, a fost lăsată afară tot timpul ăsta. $ <oarte bine am făcut, murmură doamna Del4na. ici nu vreau să măândesc ce puteau face 0earele ei din voalul ăsta. "uiul de !auar stătea întins la umbră, cu picioarele din spate întinsedrept şi capul spri!init pe labele mari din fa#ă. /alustradele verandei proiectau duni pe blana crem, lăsând să se întreărească frumoasa culoare c0i0limbariu&roşcată pe care o va căpătacând va a!une la maturitate se uită la Amélie cu oc0ii trişti ai unei pisici#inute afară. $ )şti supărată, *nBa, i se adresă Amélie, şi nu te învinovă#esc2 voiai

doar să vei ce se petrece înăuntru, nu&i aşa( <elina îşi ridică urec0ile, speran#a revenindu&i în priviri. $ 7ino, draa mea, murmură Amélie, luând&o în bra#e şi sărutându&ilocul moale, e6act deasupra nasului ei lucios. 'aba ei reoaie se ridică !ucăuşă, dar Amélie o prinse, înainte de a a!une la fa#a ei. $ u, nu, *nBa. u, până nu o să înve#i că 0earele tale pot să&mi facărău. <elina stătea cu burtă&n sus în bra#ele ei, rela6ată ca un copilaş, în timpce ea îi murmura, o âdila sub bărbie şi îi mânâia blana înfoiată. $ &am mai văut niciodată aşa ceva, se minună Zara. Creatura asta#i&e devotată. u ştiu ce o să se întâmple când o să crească prea mare şi o să

trebuiască să renun#i la ea. $ +ă renun# la *nBa( 7ai, Zara, n&aş face asta niciodată. Zara se uită cu îndoială la felină. u fusese bucuroasă când )douard i&odăruise înainte de nuntă. tia ce sentimente avea Amélie pentru pisici şiacest mic !auar era adorabil. Dar va creşte şi va deveni un animal puternic. $ * drese, spuse mândră Amélie. Iite, de!a mere la piciorul meu.<elina o urmă ascultătoare, oprindu&se când se opri ea. Fncă n&a învă#at să seaşee, dar o să&nve#e. u trebuie să te înri!orei, Zara, multă lume #ine !auari ca animale de casă, sunt cu adevărat credincioşi stăpânilor lor. *nBa se răsturnă pe spate, întinând o labă spre panlica pe careAmélie i&o clătina în fa#ă.

$ *nBa, spuse ea iubitoare, tu eşti cel mai frumos cadou de nuntă,dintre toate. Roberto îşi croi drum prin pia#a alomerată, c0iar şi la ora astamatinală, cu neustori, 0amali şi cumpărători, ca şi el, care cumpărau pentrumaaine, restaurante şi 0oteluri. )ra ora cinci diminea#a şi el se a:a acolo,ca în 4ecare diminea#ă în ultimele două luni, ca să înve#e cum să cumpereproduse pentru 5otel d’Aureville şi pentru "avilion. )ra unul dintre aspecteleLînvă#ării meserieiM, cum îl numise )douard. Fşi băă mâinile în buunare,



urmărindu&l pe a!utorul şefului bucătar de la "avilion care stătea aplecatdeasupra rămeilor de creve#i şi testa vinetele dacă erau coapte. Robertodiscutase de!a cu el despre cantită#i, învă#ând că risipa sau cumpărarea uneicantită#i prea mari putea însemna ruină 4nanciară rapidă pentru unrestaurant. imic nu se risipea niciodată la "avilion şi totul era totuşi deosebit

de proaspăt. $ Am să mă întorc la bucătărie acum, domnule Roberto, îi striătânărul bucătar. =ă aşteaptă cu astea. Roberto se întinse obosit. u era uşor să se scoale în 4ecare i la patruşi !umătate. 3otuşi merita, se ândi el, făcându&şi drum, printre tarabe, înapoi în stradă. 3rebuie să cunoască 4ecare latură a unui 0otel pentru a&ladministra, de la cumpăratul leumelor, la suprave0erea restaurantului, dela procedeul cel mai potrivit de a saluta oaspe#ii, la #inerea contabilită#ii. ;arde când începuse să lucree la 5otel d’Aureville descoperise că îl interesa4ecare aspect al acestuia. Fi vor trebui doi ani, considera el, ca să stea pelână *lvidor şi abia apoi va putea să 4e un bun administrator de 0otel.

Atunci, va putea lucra oriunde în lume - în <ran#a, )lve#ia, poate c0iar şi înAnlia. Fşi aminti cu durere de anii pe care nu&i petrecuse la *6ford. <usesevina lui Dieo nu, nu era adevărat, fusese propria lui slăbiciune, care îlfăcuse să piardă e6amenele acelea cruciale. Dar plătise pentru asta, lucrândcâteva luni la fermă. +e uită la ceas, când desc0ise uşa cafenelei =iltin0o. Avea e6act timppentru a lua o cafea rapidă, înainte de a se întoarce. Cafeneaua era surprinător de alomerată, un amestec de oameni depia#ă, care luau micul de!un după iua lor rea de muncă, începută pentruunii de la mieul nop#ii al#ii erau oameni de noapte, cei pentru care iua nu începea, ci se termina noaptea.

Iitându&se la fe#ele lor, îşi aminti de el însuşi după asemenea nop#iEamărăciunea, reretele. +lavă Domnului că toate astea apar#ineau trecutului.Acum, via#a lui era Amélie, via#a lui frumoasă, simplă şi curată. $ )i, bună8 7ocea familiară era veselă şi Roberto îşi dădu seama, fără să se uite,cine era. $ Cum te sim#i loodit( "u#in ca înrăşatul înainte de tăiere( Roberto în0i#i cafeaua 4erbinte dintr&odată şi scăpă ceaşca înfarfurioară. Dieo puse o mână pe bra#ul lui. $ 3e deran!eaă dacă stau !os( Fn fond, suntem prieteni vec0i, nu&i

aşa( Fşi trase scaunul mai aproape de al lui Roberto. $ Am vrut să vin să te văd, de când am citit anun#ul, dar am fostplecat multă vreme din oraş - Recife, /a0ic2 ici, colo - ştii tu. $ )şti invitat la nuntă, spuse Roberto bă#os, cu părin#ii tăi. =ama meaa trimis invita#ia. *c0ii lui Dieo străluceau amua#i, sub sprâncenele nere, dese.



$ tiu. i cum ai să te descurci, Roberto( =ă refer la căsătorie - în4ecare noapte aceeaşi femeie( *c0ii albaştri limpei ai lui Roberto întâlniră privirea întunecată a luiDieo şi o mie de amintiri trecură prin această privire. $ Cred că trebuie să ştii, spuse Roberto răuşit, că mă căsătoresc cu

Amélie pentru că o iubesc. Fi evită oc0ii, luând ceaşca oală, scurând&o încă o dată. +ă facă orice,numai să evite să&l privească pe Dieo. $ * iubeşti8 7ocea lui Dieo era dispre#uitoare. Ce conteaă draostea,pentru unul ca tine( tii că eşti altfel, Roberto, amândoi suntem. Căsătoreşte&te, dar ai să rere#i. )l se aplecă mai aproape şi Roberto putu mirosi în respira#ia luidu0oarea de Cac0aBa stătută. tia cum trebuie să 4 fost noaptea lui, aproapeputea usta mânâierile care au fost depuse din abunden#ă pe carnea luiDieo. Roberto se ridică brusc, răsturnând scaunul în rabă, iar oamenii se

întoarseră să privească, în timp ce trecea pe lână ei în drum spre uşă. Dieo îl urmă. $ Am să vin la nuntă şi am să mă port bine, promit. Dar am avutprobleme la fermă şi am nevoie de a!utorul tău. Roberto continua să meară. Dieo se răbea alături de el, vorbind întimp ce umblau. $ ) vorba de tata, spuse el. tii ce reu i&a mers, în ultimii ani.Dumneeu ştie de ce nu a vândut ferma când a putut, dar s&a aă#at de ea cutoate necaurile şi a ipotecat&o toată - până la ultimul 0ectar. i casa. Acumnu poate plăti şi perceptorii amenin#ă să vină să preia totul. Roberto se opri. 3eo /enavente era cel mai vec0i prieten al tatălui lui.

De ce nu ştiuse că are asemenea probleme( $ Dar asta&i înroitor, trebuie să&i cerem tatălui meu să&l a!ute. tiu căi&ar împrumuta banii ca să plătească ipoteca. Dieo se uită 46 la el. $ Da, ar face&o. De altfel, Roberto, a şi făcut&o. Doar că se pare că2mă ro2 Ls&au pierdutM pe drum. $ Ce vrei să spui( Inde sunt banii( $ 3atăl tău mi&a dat mie cecul, ca aent al tatălui meu la Rio. Ridică dinumeri cu un âmbet slab în col#urile urii. )u am procură de la el. A fost uşorsă mi se plătească mie banii. Am făcut câteva investi#ii - am creut că am săfac avere - totuşi, se pare că am !ucat reşit2 şi ştii cât de repede dispar

banii - câ#iva aici, câ#iva dincolo2 $ u putea 4 vorba doar de Lcâ#ivaM bani8 ;isuse, Dieo, cum ai pututface una ca asta( '&ai ruinat pe tatăl tău8 Dieo âmbi, cu fa#a lui 4nă, atrăătoare, calmă şi nepătată dedistrac#iile de noapte sau de mustrări de conştiin#ă. $ =ă ştii, Roberto, ai spus totdeauna că nu sunt bun de nimic. Daracum e problema perceptorului pentru ipotecă. * să se ducă la fermă, pestecâteva ile, să o preia. =&am ândit că, dacă aş putea să i&o iau înainte, până



nu se duce la tatăl meu, aş putea vorbi cu el2 poate i&aş da ceva bani acumşi i&aş promite mai mul#i pentru mai târiu, doar ca să mai amân pu#inlucrurile. Am nevoie de a!utorul tău, Roberto. $ u, spuse cu fermitate. &am să te a!ut. Dieo merse alături de el.

$ /a da, o să mă a!u#i. Fn fond, vrei să te însori cu Amélie, nu&i aşa( Roberto încetini pasul. $ Ce vrei să spui( +tătură fa#ă&n fa#ă, nepăsători fa#ă de trecătorii care îi împineau,trecând pe lână ei, strada 4ind acum alomerată. $ &aş vrea să trebuiască să&i spun adevărul despre tine, Roberto.7reau să ic că aş dori cu adevărat ca voi doi să 4#i ferici#i. >âmbetul lui Dieo era inocent ca al unui copil, aşteptând cu mâinile înbuunare răspunsul lui Roberto. Cum putea oare să 4e atât de rela6at( se întreba Roberto. =ăşanta!eaă8 Ce să fac( Ce pot să fac(

$ u e pentru mine. Dieo sc0imbă tactica. ) pentru tata. tiu că amreşit - foarte rău. Dar acum trebuie să&l a!ut. i am nevoie ca tu să mă a!u#i. $ Ce vrei să fac eu( întrebă Roberto bă#os. $ Am nevoie de ceva bani. * să trebuiască să faci rost de cât po#i maimul#i. Dieo se ândi la seiful de la 0otel. Roberto avea acum acces la el. *sumă substan#ială, Roberto. u va spune o cifră limită, ci îl va lăsa pe Roberto să facă lucrul ăsta. )laşteptă reac#ia lui Roberto, dar nu se produse niciuna. $ i vreau să vii cu mine la fermă, adăuă el. * să am nevoie de a!utorcu perceptorul, s&ar putea să nu mă creadă pe cuvânt. 3u po#i să&i spui că eştiadministratorul proprietă#ii tatălui tău şi că el este arant. * să te creadă.

9ura lui Roberto se strâmbă. $ u8 Am să&#i fac rost de bani, dar nu mer cu tine. $ /ineîn#eles că ai să meri. >âmbetul lui Dieo era triumfător ştia căva câştia. 7a 4 ca pe vremuri, Roberto - doar noi doi, împreună. i, se ândi el în sinea lui, n&o să te mai întorci la Amélie, când voi 4terminat cu tine. 3e&am prins, Roberto de +antos. Dieo era încântător. )ra blând şi vorbea frumos, nu mai avea nimic dinmanipulatorul lăudăros, plin de încredere, în timpul călătoriei spre fermă. $ 3reaba asta m&a sc0imbat, îi spuse el lui Roberto. tiu că am reşit şitrebuie să&mi răscumpăr reşeala fa#ă de tata. &am să mai fac niciodată aşaceva. F#i promit.

>âmbetul lui era atrăător şi oc0ii îi străluceau de sinceritate, astfel încât Roberto începu să se întrebe dacă era adevărat. $ F#i mul#umesc că ai venit cu mine. Dieo puse mâna pe bra#ul lui Roberto, atinându&l uşor, iar şoculcontactului trecu prin tot corpul lui Roberto. u va pierde niciodată aceleamintiri, oricât le&ar înropa în cotloanele min#ii lui.



$ 5ai să 4m iar prieteni, pledă Dieo. e cunoaştem de o via#ă, 0ai săuităm trecutul, Roberto, 0aide. =âna lui se strânse mai tare pe a lui Roberto.Dă mâna cu mine. 3renul îi lăsă în cel mai apropiat orăşel şi ei înc0iriară nişte cai pentruultima parte a călătoriei, ca să poată călări direct, evitând drumul lun pe

şosea, Dieo ştiind că pe acolo trebuie să o 4 luat perceptorul. Drumul erauşor, dar era cald şi Roberto fu mul#umit când a!unseră în sfârşit la drumulcare merea pe marinea planta#iei /enavente. =ai aveau încă vreo câ#ivaPilometri, dar pentru prima oară Dieo arăta înri!orat. *are să&l 4 scăpat eipe perceptor( )l dădu pinteni calului şi praful uscat sări de sub copiteleacestuia. Abia la bucă#ica de pădure de la marinea fermei îl a!unseră dinurmă pe bărbat, la câ#iva Pilometri de casă. +e întuneca şi era clar că sepreătea să înnoptee acolo. Fşi lease calul şi aduna lemne ca să a#â#e miculfoc pe care îl aprinsese. 'e făcu semn cu mâna, ca un salut, când seapropiară. Dieo se uită la el de pe cal.

$ *are nu&#i dai seama că încalci proprietatea( $ +unt în drum spre fermă, domnule, dar n&am vrut să a!un acolonoaptea târiu. +tăpânul e un om bătrân, n&am vrut să&l tulbur. * să mă ducmâine. Dieo lovi sălbatic şi perceptorul se învârti, când lovitura bruscă îlatinse într&o parte a capului. $ &o să te duci nicăieri, spuse Dieo cu dispre#. $ ;isuse, Dieo8 Roberto sări de pe cal. Ce faci( $ Dă&te la o parte, Roberto, lasă&mă să mă ocup eu în felul meu, deăsta. Dieo descălecă şi se apropie de bărbat, care se ascundea după

Roberto. $ 7reau doar să vorbim despre tatăl meu, spuse Dieo cu un ton maireonabil. Roberto îl urmărea cu neplăcere. "ărea rece şi ra#ional, de parcădepăşise ibucnirea ini#ială de furie. $ 3atăl dumitale( 7ocea perceptorului era răuşită de teamă. $ +tăpânul, cel pe care urmeaă să&l viitei mâine diminea#ă. +coaseteancul de bani din buunar - banii lui Roberto. "lănuiesc să&#i plătesc cedatorăm în fond, nu vrei decât banii, nu&i aşa( $ Adevărat, domnule, o fermă nu e de mare folos pentru nimeni, îniua de ai. Dacă ave#i banii, perfectăm plata.

Roberto se uită la banii din mâna lui Dieo. )ra tot ce avusese în bancă,iar totalul repreenta reultatul unor evenimente de familie, dintr&o via#ă întreaăE daruri de iua de naştere, mici moşteniri de la mătuşi decedate,depunerea făcută de bunicul lui în iua când se născuse el. Cel pu#in, seândi el obosit, vor 4 bine folosi#i, dacă a!utau la salvarea planta#iei lui 3eo/enavente. $ 5ai, spuse Dieo ra#ional, să stăm lână foc şi să discutăm. Am aici osticlă, ne&ar prinde bine o băutură.



Fi trecu sticla perceptorului, care bău cu sete, şterându&şi ura cudosul mâinii, tuşind când K0isP&ul îl arse pe ât. Dieo i&o oferi lui Roberto, care refuă, apoi Dieo luă şi el o în0i#iturădravănă. $ 5ai să ne uităm la documentele alea, domnule, ceru el.

)i aşteptară stân!eni#i în lumina pâlpâitoare a focului, în timp ce Dieoe6amină actele. )ra foarte întuneric şi umeeala îi cuprindea mici picături decea#ă ieşeau din pământul care se răcorea. 7eeta#ia măruntă mişuna deactivitate nocturnă şi, în depărtare, lătra un câine. Dieo mai trase o dată din sticlă. $ )i bine, omule, spuse umblând la cinătoare am banii pentru tinec0iar aici. /rusc, bra#ul lui îl apucă pe bărbat de ât, trăându&i capul înspate. In cu#it sub#ire străluci la âtul bărbatului. $ Ai să pui semnătura aici, domnule, spuse Dieo, #inând 0ârtia în fa#aoc0ilor omului. $ Dieo8 Ce faci(

Roberto se ridică în picioare într&o clipă. $ +tai pe loc, îl avertiă Dieo, cu vocea la fel de ascu#ită ca şi cu#ituldin mâna lui, o nuan#ă de plăcere din oc0ii lui înso#ind amenin#area. Robertose opri făcându&i&se dintr&odată teamă. %i&am spus să mă laşi să mă ocup deasta în felul meu. $ ) o c0itan#ă în care se spune că #i s&au plătit banii. +emneaă. $ Dar nu mi&ai plătit banii, domnule. $ )6act2 7rei să semnei sau te ucid( 7ocea bărbatului tremură. $ +emne, dacă îmi dai banii. Dieo râse şi împinse cu#itul mai aproape. * picătură de sâne apăru

pe âtul bărbatului şi el luă repede 0ârtia. 7ocea lui se sub#iase de frică. $ Am s&o semne, domnule. Dieo îşi rela6ă strânsoarea şi îi dădu perceptorului un toc. Fi âmbi lui Roberto. $ %i&am is că totul va 4 în reulă8 Roberto sim#i un val de uşurare. "erceptorul #inu 0ârtia cu o mână tremurătoare. Dieo o citi, apoi o împături cu ri!ă şi o puse în buunar. +e aplecă înainte şi Roberto ăristrălucirea cu#itului din mâna lui, în timp ce el tăie curat şi repede bereataperceptorului. +ânele sări pe foc, în timp ce bărbatul cău fără omot în fa#ă, în foc,

iar Roberto, cu un #ipăt răuşit, îl apucă, trăându&l înapoi din :ăcări. $ Doamne, Dieo, ce&ai făcut( urlă el. $ '&am omorât, bineîn#eles. 7ocea lui Dieo era calmă, în timp ce #ineacu#itul în foc ca să&l cure#e. Ce altceva puteam face( $ =i&ai spus că voiai să discu#i cu el, că vom putea vorbi cu e2 săfacem o în#eleere cu el. Dieo era de un calm rece şi ra#ional.



$ u po#i a!une la o în#eleere cu nenoroci#ii ăştia, ori plăteşti, ori2iar pentru el, venise vremea lui LoriM. u în#elei, Roberto, am c0itan#asemnată2 omul, pur şi simplu, dispare. 7or crede că a fuit cu banii sau că afost !efuit. +e întâmplă mereu. i nimeni n&o să ştie ce&am făcut noi. $ Ce&am făcut noi(

Dieo râse. $ "ăi, ai fost aici, nu&i aşa( )şti tu şi cu mine, Roberto. Am salvatplanta#ia tatălui meu - asta&i tot ce conteaă. Acum, tot ce avem de făcuteste să scăpăm de el. Roberto se uită la cadavrul scăldat în sâne de la picioarele lui. $ +ă scăpăm de el( 3rebuie să 4i nebun, Dieo. 3remura de şoc şi îi era rău. $ /ineîn#eles că nu sunt nebun. +unt doar practic. Fmi stătea în cale şimi&ar 4 făcut o mul#ime de neplăceri. Asta era solu#ia perfectă. Acum 0ai,trebuie să mă a!u#i să&l înropăm. $ u pot, şopti Roberto. u pot face asta.

Dieo încon!ură focul şi puse mâinile pe umerii lui Roberto. $ +iur că po#i, Roberto, spuse el aproape patern. 5aide, nu&i c0iaratât de reu. * să săpăm o roapă şi o să&l înropăm cum trebuie. u&lputem lăsa aici, să&l ăsească cineva, că o să avem amândoi necauri. Fnfond, nimeni n&o să ştie cine a făcut asta, tu, Roberto sau eu, nu&i aşa( *c0ii lui Roberto se lăriră de roaă, când Dieo scoase nişte sape dinsacul de la şa. $ 5aide, comandă el, 0ai să terminăm treaba. Roberto în#elese brusc realitatea situa#iei şi ce se întâmplase. ufusese un act violent declanşat de tensiunea momentuluiE Dieo plănuiseaceastă crimă de la început - şi plănuise să&l implice şi pe el, ca să nu aibă

nici o scăpare. * imaine a fe#ei inocente, âmbitoare, a lui Amélie îi veni înminte lui Roberto. 7ai, Doamne, Dumneeule8 * pierduse pe Amélie. AcumDieo nu&i va mai da drumul niciodată. 'uă sapa şi îl urmă pe Dieo în veeta#ia măruntă şi începu să sape înlocul ales. Fmpreună, au cărat cadavrul şi l&au băat în roapa pu#in adâncă,acoperindu&l cu frune. După ce terminară, se uitară unul la celălalt în tăcere. $ =ai bine să merem la tine, spuse Dieo în cele din urmă, dând cupiciorul în rămăşi#ele focului. 3atăl meu nu ştie că sunt aici şi e mai bine să nuştie. Aşa, dacă îl întreabă despre ceva, o să poată să spună adevărulE n&avăut pe nimeni şi acasă nu erau decât el şi mama. Drumul călare până la ferma Do +antos l&au făcut în tăcere şi, când a

văut în sfârşit ferestrele luminate ale casei, lui Roberto i se păru că nimic nuarăta mai primitor şi mai siur. 3otuşi, se ândi el cu disperare, pentru minenimic nu va mai 4 cum a fost. 3ia Aostin0a era foarte bătrână acum, dar tot era reina ospodăriei şiea fu aceea care se răbi în 0ol, ca să&i salute. $ Roberto, âmbi ea şi îşi desfăcu bra#ele, e o surpriă pentru bătrânata mătuşă. 7ino aici şi sărută&mă.



$ +unt cam murdar, 3ia Aostin0a. Roberto se aplecă să o sărute. Amcălărit drum lun, mai bine să mă spăl. $ Cine&i celălalt( întrebă ea, uitându&se în întuneric, în spatele lui. $ +unt doar eu, mătuşă Aostin0a, ise Dieo âmbind. $ A, Dieo. /ine, intra#i amândoi. Arăta#i rău. Iite la noroiul de pe

podea2 şi asta ce&i( Aostin0a îi atinse 0aina. +âne8 )şti rănit( Roberto îi împinse mâna. $ u, nu2 nu sunt rănit. u&i nimic, mătuşă Aostin0a, doar oârietură. =ă duc să mă cură#. $ * ârietură( Cu atâta sâne( Roberto se uită la cămaşa lui, unde sânele perceptorului se uscase,devenind de un roşu înc0is, ruiniu. Fi veni rea#ă. 3rebuia să&şi 4 scos 0aineleastea8 +ebastiăo desc0ise uşa biroului. Cine putea 4 oare, la ora asta deseară( ;ntră în 0ol, unde stătea Roberto cu fa#a albă şi burlit, cu Dieo înurma lui.

$ Ce s&a întâmplat( întrebă el înri!orat. Ce face#i voi doi aici( Roberto se clătină şi enunc0ii începură să&i cedee. $ Aostin0a, trebuie să 4e rănit8 e6clamă +ebastiăo, alerând să&lprindă, când el cău la podea. Doamne, uită&te în ce 0al e8 Dieo, ce s&a întâmplat( $ A căut de pe cal, min#i Dieo volubil. Cred că era obosit şi n&a văutcreana !oasă, când am mers prin pădure. '&a dat !os de pe şa2 de aia e aşaplin de noroi. +ebastiăo îi rupse cămaşa lui Roberto, i&o desfăcu şi se uită la pieptullui neatins. Fncet, îi ridică bra#ele şi îl e6amină. u era nici o rană. Robertodesc0ise încet oc0ii şi vru să se ridice.

$ A!ută&mă, ordonă scurt +ebastiăo, şi Dieo se răbi să&l ridice peRoberto în picioare. Fmpreună, îl cărară în micul birou şi îl aşeară într&unfotoliu. In foc ardea vesel, opunându&se răcelii nop#ii ce#oase de afară, iar 3ia Aostin0a se aită în !ur, cu înri!orare. $ +pune&mi, ce s&a întâmplat, draul meu( spuse ea. 'as&o pe bătrânata mătuşă să te a!ute. Roberto se aplecă înainte, punându&şi capul în mâini. $ u po#i face nimic, spuse el obosit, acum nimeni nu mai poate facenimic. ) prea târiu. $ Despre ce&i vorba( întrebă +ebastiăo. =ai bine spune tu, Dieo - şipun pariu că orice este, tu eşti caua8

$ Ce vrei să spui( sări Dieo. imic rău nu s&a întâmplat8 Roberto edoar obosit şi prea muncit, asta&i tot8 $ )l n&a căut de pe nici un cal, în seara asta - şi tu ştii asta, spuse+ebastiăo amenin#ător. 7reau să ştiu ce s&a întâmplat. $ imic nu s&a întâmplat, nimic rău2 $ A0, da, Dieo, ceva e rău. <a#a lui Roberto era înri!orată. "rivirea lui Dieo era un avertisment.



$ Roberto2 +ebastiăo întinse mâna şi atinse petele de pe cămaşa lui Roberto. $ Al cui sâne e ăsta( Doamne, ce&a#i făcut voi doi( $ +pune&i Dieo. 3rebuie să&i spunem ce s&a întâmplat. "rivirea lui Roberto era neclintită.

$ u s&a întâmplat nimic. u ştii despre ce vorbeşti, Roberto. ) un şoc,nu vei( *c0ii lui Dieo străluciră furioşi când se uită la +ebastiăo. $ A căut de pe cal. * să se simtă bine, după o noapte de somn. Roberto începu să râdă. $ * noapte de somn8 e6clamă el, o noapte de somn. &am să mai potdormi niciodată8 Dieo se îndreptă spre uşă. $ +pune&i Dieo - sau îi spun eu8 Dieo se opri cu mâna pe clan#ă. 3ia Aostin0a se uita ăpăcită,sim#ind pericolul şi violen#a în atmosferă.

$ Dieo l&a ucis, +ebastiăo. )l l&a ucis pe perceptor. 7orbele ieşeau cureu din âtul lui Roberto, răbite, răuşite. '&a obliat să semnee c0itan#apentru bani şi apoi i&a tăiat bereata. +ânele lui e pe mine. )u l&am a!utat peDieo să&l înroape pe bărbatul acela în pădure. 3o#i patru rămaseră paralia#i de vorbele lui Roberto c0iar şi Dieopărea incapabil să se mişte. $ Aoleu, emu Aostin0a în liniştea camerei, aruncându&şi bra#ele însus. Crimă8 A fost o crimă8 +ebastiăo era la uşă, înainte ca Dieo să poată pune mâna pe clan#ă. $ A, nu, spuse el furios. Ai să stai aici, Dieo. 7reau să aud ce ai despus.

Dieo îşi strânse bra#ele la piept şi se spri!ini cu spatele de uşa înc0isă.In âmbet îi apăru în col#urile urii. $ ) adevărat, spuse el moale. '&am ucis, am făcut&o pentru tatălmeu2 avea să piardă planta#ia, ştii. Aceasta însemna totul pentru el - ca şiplanta#ia voastră, a apar#inut familiei noastre de enera#ii. Dacă o pierdea,via#a lui nu mai avea nici un rost. 3rebuia să&l a!ut, +ebastiăo. 7ocea lui erablândă şi convinătoare. Cum puteam să&l văd pe propriul meu tată distrus(&am vrut să&l omor pe omul acela, dar aşa s&a întâmplat. $ u&i adevărat, ise Roberto obosit. A premeditat crima. i nu #i&a iscă tatăl nostru i&a dat banii ca să&i predea domnului /enavente să&şiplătească ipoteca, iar Dieo i&a furat, i&a furat de la tatăl nostru - şi de la

propriul lui tată. Apoi, când a văut reultatul, a premeditat crima asta. "emine m&a for#at - m&a convins să vin cu el, dar eu n&am ştiut că avea de ândsă&l omoare pe omul acela. Hur că n&am ştiut8 Am creut, pur şi simplu, căavea nevoie de a!utor ca să&l convină pe perceptor să mai aştepte - i&am împrumutat şi nişte bani. +ebastiăo se întoarse spre Dieo. $ Dar tu l&ai omorât şi ai păstrat banii. Dieo scoase actele din buunar.



$ Am c0itan#a, spuse el calm. După cum poate vedea toată lumea, i s&a plătit. $ Dar noi ştim că nu i s&a plătit, nu&i aşa, Dieo( 7ocea lui +ebastiăo era plină de dispre#. Dorea să&i pocnească mutra luiDieo, care âmbea slab. Cum a putut Roberto să se amestece în aşa ceva(

$ /ineîn#eles, spuse Dieo siur pe sine, n&o să întreprini nimic înleătură cu asta. $ Ce te face să crei( $ "entru că Roberto e implicat tot atât de mult ca şi mine. "ot spuneoricând că el a fost cel care l&a în!un0iat pe bărbatul acela, că pur şi simplua înnebunit, că băuse. tie să bea destul de bine, tânărul tău frate, drău#ul,ştii2 $ &o să te creadă niciodată, striă +ebastiăo înroit. Ai de!a oreputa#ie proastă la Rio, poli#ia va şti că tu ai fost acela. Roberto nu e fărăvină, dar nu e un uciaş8 Dieo se duse la cămin, spri!inindu&se cu nonşalan#ă de el, împinând

cu piciorul un buştean, la locul lui. $ Dar Roberto ştie celălalt motiv pentru care nu va vorbi nimic. +ă&ispun, Roberto( întrebă el bat!ocoritor. Roberto şedea ca un condamnat care aşteaptă să cadă securea, iar+ebastiăo se uită la el cu milă, ândindu&se la Amélie care se preăteafericită de nuntă, atât de drău#ă în roc0ia ei albă, somptuoasă, şi la tatăl şila mama lui. Dieo devăluia lucruri pe care niciunul dintre ei nu trebuiau săle a:e vreodată - nu era siur despre ce anume era vorba, dar trebuia săfacă ceva ca să&l oprească. )l turnă un pa0ar de băutură şi i&l dădu luiRoberto. $ u&mi po#i spune nici o noutate, Dieo, min#i el, şi ce ai de spus nu

va sc0imba nimic în privin#a arestării tale pentru crimă. Roberto a fost indus în eroare de tine şi povestea lui sună adevărat - ar 4 uşor de dovedit ce s&a întâmplat cu banii pe care #i i&a dat tatăl meu. Dieo părea stân!enit, amenin#area lui eşuase. $ Dar cum rămâne cu viitorul so# al lui Amélie( =ai sunt doar câtevasăptămâni până la nuntă. i tatăl tău - cu el cum rămâne( <uria îi înroşi fa#a lui +ebastiăo, când îl apucă pe Dieo de uler. $ 3atăl meu #i&a dat banii ăia, din prietenie ca să vă salvee casa,mi!locul de e6isten#ă - pentru tatăl tău8 Cum îndrăneşti să&l amenin#i acum(i pe Amélie8 "e ea e uşor să o răneşti, dar nu mai ai nimic de câştiat,Dieo. u vei că Roberto a terminat cu tine(

$ ) adevărat, oare( Dieo se trase de lână +ebastiăo. ) adevărat,Roberto( $ ) adevărat. +pune ce vrei. <ă ce vrei. u vreau să te mai vădniciodată. Roberto înc0ise oc0ii, de parcă se aştepta la o lovitură. $ Am să fac o în#eleere cu tine, Dieo, spuse brusc +ebastiăo. &amsă spun nimic despre treaba asta, cu o sinură condi#ieE să nu te mai apropiiniciodată de familia mea. Ai banii lui Roberto2 foloseşte&i ca să pleci din #ară.



Dacă nu faci asta, mă duc la poli#ie. i te avertie acum, Dieo, asta nu înseamnă că peste câteva luni po#i să reapari şi că noi nu vom spune nimic.Ai să stai departe de Roberto şi de Amélie - pentru totdeauna. "rivirea lui Dieo îl cercetă pe Roberto, care stătea în continuarenemişcat în fotoliul mare. )l nu&şi putea permite o implicare cu !usti#ia, c0iar

dacă ar reuşi să scape cu arumente, mai erau şi alte câteva c0estiuni careatârnau deasupra capului lui, petrecute în Rio şi în +antos. Cu o ultimă privirespre Roberto, el se îndreptă spre uşă. $ <oarte bine, îi spuse el lui +ebastiăo. * să plec. =âine o să 4u pe unvapor. * să&i scriu tatălui meu şi o să&i spun că ipoteca a fost plătită dedomnul Do +antos şi că eu am decis să&mi încerc norocul în altă #ară, untimp. u se ştie niciodată, adăuă el cu un rân!et, s&ar putea să 4e distractiv. Aostin0a se strânse lână perete când Dieo trecu pe lână ea,ridicându&şi supersti#ioasă şor#ul pe fa#ă, să se apere de oc0iul cel rău. Roberto se uită 46 în foc :ăcările mişcătoare deveniră neclare în oc0iilui, în timp ce asculta omotul uşii care se înc0ise. Fn sfârşit, se terminase.

$ &o să&#i mai pun alte întrebări, spuse +ebastiăo, pentru că ai trecutprin destule în seara asta. u vreau nici un fel de e6plica#ii sau motivări - nuvreau să ştiu nici măcar ce a vrut să spună Dieo. tiu că nu ai fost vinovatde nimic în seara asta şi atât e de a!uns pentru mine. Dar un sinur lucru amsă te întreb - ba nu, am să te avertie, c0iar, Roberto - şi anume, că nimicdin toate astea nu trebuie să&i facă vreun rău lui Amélie. Ce s&a întâmplat întrecut nu trebuie să o afectee pe ea. Am fost clar( Roberto dădu din cap, nefericit. $ Aş da orice - orice, +ebastiăo - să nu&l 4 cunoscut niciodată peDieo. * iubesc pe Amélie, ştii asta. u i&aş face niciodată vreun rău. +ebastiăo aprobă satisfăcut din cap.

$ <oarte bine, spuse el a!utându&l pe Roberto să se ridice, 0ai să tebăăm în pat, iar Aostin0a o să&#i preătească unul din ceaiurile ei de planteca să te facă să dormi. =âine o s&o luăm de la început. Capitolul JT unta, #inută în minunata biserică vec0e ossa +en0ora de 9loria afost veselă şi niciuna dintre piesele de aur şi arint de la altar n&au strălucitmai radios decât fa#a lui Amélie, când i&a !urat draoste lui Roberto.Fncrederea ei în fericire îi crea parcă o aureolă, în timp ce merea cu mâna pebra#ul lui, înapoi pe culoarul plin de :ori, în acompaniamentul muicii de orăşi între fe#ele âmbitoare a cinci sute de rude şi prieteni. Clopotele sunau bucuria lor, când mirele şi mireasa, perfec#i, tineri şi

puternici, bloni şi frumoşi, au ieşit la lumina soarelui în iua aceea cu un cermai senin ca niciodată. ;sabelle, la bra#ul lui <rancisco Castelo de +antos, urma pe culoarulbisericii rupul de şase micu#e domnişoare de onoare, toate verişoare Do+antos, âmbind de bucuria scenei acesteia. $ imic nu mă putea face mai fericită, îi şopti ea lui <rancisco decâtsă&i văd pe aceştia doi căsători#i. =i se pare drept să 4e aşa - ei au fost totmereu împreună.



<rancisco se uită cu mândrie la 4ul său. $ =ă bucur că o păstrăm pe Amélie în familie, mi&ar 4 părut rău să opierdem. Acum, ne putem bucura împreună de nepo#i, ;sabelle. )i râseră împreună la ideea că plănuiesc nepo#ii c0iar înainte de a 4părăsit biserica, dar ea ştia ce voia el să spună. <amiliile Do +antos şi

d’Aureville vor 4 unite prin mai mult decât o înrudire îndepărtată, acum, cândAmélie se căsătorise cu Roberto. In cort mare se întindea de la terasa "avilion&ului familiei, a!unândpână la rădinile de la restaurant, iar oaspe#ii stăteau pe podeaua de lemncare acoperea pa!iştea, bucurându&se de tot ce era mai bun şi putea 4 oferitde "avilion la o nuntă. Roberto se străduise mult să aducă muican#ii potrivi#icare să cânte pentru ei, iar acordurile sambelor vesele şi ale cântecelor decarnaval se amestecau, din când în când, cu valsuri şi melodii romantice din)uropa şi America. )douard se uita la feti#a lui, acum o frumoasă mireasă, calmă şieleantă în roc0ia ei foşnitoare, salutând oaspe#ii, râând cu Roberto de

propriile lor lume, tăind tortul şi răspunând la toasturi şi complimente cu unfarmec uşor, neafectat, iar el spera ca ea să 4e mereu fericită ca în iuaaceea. $ 7rei să dansei cu bătrânul tău tată( o întrebă el. Fşi înfăşură bra#ul în !urul ei, âmbindu&le oc0ilor ei frumoşi. $ tii că sună ca un clişeu, spuse el, şi probabil că mă comport ca oricealt părinte la nunta 4icei lui, dar mi se pare că a fost abia ieri când te duceampe umeri, când cel mai mare eveniment al săptămânii era apari#ia unui noudinte sau când trebuia să&#i pansăm o nouă ârietură la enunc0i. Amélie îşi spri!ini capul pe pieptul lui, sim#ind asprimea cămăşii lui albă,apretată, sub obraul ei cald.

$ )şti cel mai bun tată pe care&l poate avea o fată. Ce m&aş 4 făcutfără tine( F#i aminteşti cât de eloasă am fost la nunta ta( De unde era eu săştiu că tu şi Zara trebuie să vă 4 sim#it aşa cum mă simt eu acum( $ +ă&#i spun un secret, şopti )douard. Dacă ar 4 fost oricine altcineva în afară de Roberto, eu aş 4 fost un bărbat foarte elos. Amélie râse încântată. $ /ine, atunci nu mă simt c0iar atât de vinovată în leătură cu tine şicu Zara. * umbră îi trecu pe fa#ă. Dar mă simt vinovată în leătură cu 'éonie. $ u trebuie, spuse )douard liniştit. Ar 4 putut să vină, Amélie, dar asim#it că ar 4 mai bine - mai siur - să nu vină. +e ândi din nou la scrisoarea lui 'éonie către el. u va depăşi

niciodată teama ei de =onsieur, deşi bărbatul era acum efectiv in4rm şiretras. )l încă îi mai domina via#a. $ Fntr&o bună i, ne vom duce să o vedem din nou, spuse Amélie cu0otărâre. =ăcar ştie despre Roberto, ştie cu cine mă căsătoresc. Cu cine m&am căsătorit. +e corectă sinură, râând. )douard, aş dori să o pot iubi -vreau să spun că sunt atât de bucuroasă că am cunoscut&o, m&a a!utat atâtde mult lucrul ăsta8 De fapt, cunoscând&o în cele din urmă pe 'éonie, cred căasta m&a făcut să mă maturie. De îndată ce ea nu a mai fost un mister, m&



am sim#it în siuran#ă. 7ă iubesc, pe tine şi pe bunica, dar nu pot spune că oiubesc pe mama mea adevărată. ) c0iar atât de roanic din partea mea( $ u e roanic - e de în#eles. )douard îi âmbi încura!ator. Cine ştie,poate într&o i o să vă cunoaşte#i mai bine una pe cealaltă. Fntre timp, e iuata de nuntă, Amélie de +antos, nu trebuie să te ândeşti la altceva decât la

propria ta fericire. +ărmana 'éonie8 se ândi el, învârtind&o pe Amélie, astfel încât fusteleei luni pluteau şi ea se spri!inea de bra#ul lui, râând. +ărmana 'éonie, câtde mult i&ar 4 plăcut să se a:e aici. )a e totdeauna cea a cărei fericire estesacri4cată. Roberto veni să&şi ceară mireasa. $ ) timpul să te sc0imbi, Amélie, trebuie să plecăm în curând. )a se strecură din bra#ele lui )douard. $ =ă duc s&o caut pe Zara să mă a!ute, spuse ea întorcându&se să&iâmbească. Apoi dispăru. )douard îşi bău şampania, uitându&se trist din cortul în:orit, spre

*cean. 7aluri de smarald se învolburau eleant, :uturându&şi crestele albe, înainte de a aluneca într&o mişcare lină pe pla!a albă. $ u te înri!ora. )ra vocea lui +ebastiăo în spatele lui. +unt siur căto#i ta#ii mireselor se simt ca tine. )douard se întoarse cu un âmbet lume#. $ +e vede( $ %i se citeşte pe fa#ă. +ebastiăo îi dădu un pa0ar proaspăt. Iite, 0aisă ne înecăm necaurile în şampanie. $ i tu( "rivirea lui )douard era curioasă. $ i eu. +ebastiăo îşi spri!ini cotul de parapetul terasei. &a fost să 4ede fapt, n&am avut nici o şansă, niciodată. )a l&a iubit totdeauna pe Roberto.

)u sunt doar Lprietenul cel bunM, spuse el olind pa0arul. i asta inten#ionesă rămân. $ +ebastiăo, nu mi&am dat seama2 7ocea lui )douard era blândă, iar +ebastiăo ridică o mână, protestând. $ A câştiat cel mai bun, spuse el uşor. 5ai, )douard, cred că a sositmomentul să aruncăm oreul şi petalele de tranda4r. $ Amélie, spuse Zara eitând, în timp ce&i înc0eia frumoasa roc0iealbastră de în şi îi dădea lui Amélie panto4i asorta#i, bleu pal. * să te sim#ibine( Diseară, vreau să ic. Amélie se răsuci, cu oc0ii mari. $ 7rei să ici, în leătură cu se6ul( întrebă ea âmbind cu 0a.

Zara roşi. $ /ineîn#eles că mă voi sim#i bine, Zara de fapt, abia aştept. ) oare odeclara#ie foarte obranică din partea unei proaspete mirese( Am vrut caRoberto să facă draoste cu mine de luni de ile, dar el a insistat că trebuiesă aşteptăm până vom 4 căsători#i. 'uă impulsiv mâna Zarei. $ ) minunat, Zara8 şopti ea. ) cel mai minunat lucru care #i se poate întâmpla8



$ Când iubeşti pe cineva aşa cum îl iubeşti tu pe Roberto, atunci aşaeste, replică ea blând. Amélie îl vău brusc pe )douard într&o nouă lumină, ca pe un bărbatfoarte atrăător, de care era îndrăostită o femeie frumoasă ca Zara. )a îiâmbi Zarei cu o nouă complicitate, în timp ce&şi băa picioarele în panto4i

cei noi. $ +unt ata. * sărută brusc pe Zara. F#i mul#umesc - pentru tot. +untfoarte bucuroasă că tu te&ai căsătorit cu )douard. $ i eu la fel, ise Zara râând. Ar 4 mai bine să&mi adun copiii, înaintede a produce prea multe necauri pe acolo. 9emenii, 7icente şi Hean&"aul, aveau doi ani şi erau încântarea vie#ii ei. Roberto o aştepta pe Amélie la capătul scării 7ilei d’Aureville şi împreună se întoarseră prin rădinile parfumate spre cort, spre familiile lorcare îi aşteptau. =ână&n mână, Amélie mai #inând încă buc0etul ei de micitranda4ri albi, împăr#iră sărutări de ultim moment şi apoi plecară. Amélie se întoarse, când se urcară în trăsura cu panlici şi cu o perec0e de cai perfect

albi, cu coile şi coamele împletite cu panlici asortate. )a aruncă uşorbuc0etul spre oaspe#i, alăturându&se râsetelor, când acesta a!unse e6act înbra#ele lui +ebastiăo. )l îl trecu unei micu#e domnişoare de onoare. $ Iite micu#o, spuse el, păstreaă&l. Fnseamnă că vei 4 o mireasăfericită, într&o bună i. $ 'a revedere. 'a revedere8 +aluturile vesele răsunau în aer, în timp ce trăsura ieşi în bulevard şicontinua drumul pe lână *cean, îndreptându&se spre debarcader şi sprevasul care îi va duce la eK XorP, de unde vor coborî spre <lorida şi e Gest,la 7ila )ncantada. $ Drum bun, doamnă Castelo de +antos8

$ Drum bun, domnule Castelo de +antos8 >âmbetele lor îi leau de viitor. )a era mireasa lui şi el era so#ul ei. inu o va părăsi niciodată. Amélie eită. +ă poarte cămaşa de noapte de satin verde pal cu bretelesub#iri şi dantelă ecru, sau pe cea albă de bumbac, care cădea în pliseuri 4nedintr&o platcă pătrată, brodată cu mici :oricele( /rusc nervoasă din cauasatinului senual, îşi trase cămaşa albă de bumbac peste cap şi se uită înolindă, să vadă cum arăta. Da, asta era bună, se ândi ea, *ricum, totul eraacoperit. Fşi ridică fusta ca să&şi scoată pantalonaşii şi se opri, cu mâna laelasticul din talie. +e uită la imainea ei din olindă. *are miresele trebuiausă aibă c0ilo#i( Ce să facă oare( A0, Zara, dacă ai 4 aici, acum, astea sunt

întrebările pe care ar 4 trebuit să #i le pun. Fşi lăsă fusta în !os, 0otărând să&şipăstree c0ilo#ii. "ărul îi trosnea de electricitate, în timp ce îl peria şi îlneteea cu nerăbdare. De ce tocmai în seara asta se comportă atât de rău("robabil din caua aerului de mare. )i, asta&i. u era nici un motiv să maiamâne, iar Roberto aştepta în camera cealaltă. 3otuşi, mai eita încă. )ridicol, îşi spuse ea cu fermitate. u e un străin acolo, afară, ci e Roberto. inu asta am aşteptat, am dorit( Doar că acum, când a venit vremea e cu totulaltceva.



$ Amélie8 3e sim#i bine( 7ocea lui Roberto plutea spre ea de la distan#ă. Fşi îndreptă umerii şiinspiră adânc. $ Aici sunt, îl anun#ă ea, merând în picioarele oale prin dormitor.Roberto purta pi!ama albastră şi părul îi era proaspăt periat. =irosea slab a

colonie de citrice. $ )şti foarte drău#ă, spuse el. $ 'a fel şi tu. Avea o voce mică. $ i speriată. Amélie se uită la el cu vinovă#ie. $ )&n reulă, spuse Roberto cu blânde#e, eşti doar obosită şi amândoiam băut cam prea multă şampanie. 5ai să stai aici, lână mine - aşa cumfăceam când eram copii, î#i aminteşti( Fmi spuneai în şoaptă, în pat, toatesecretele tale. +e culcară pe pat împreună, el #inând&o cu bra#ul de umeri, protector,uitându&se în sus la tavan. 7aporul mare se mişca uşor sub ei şi Amélie sim#i

cum i se rela6eaă muşc0ii încorda#i. $ 3e&ai bucurat de iua nun#ii tale, doamnă Do +antos( $ =i&a plăcut, murmură ea. =i&a plăcut în biserică, :orile albe şi toatedomnişoarele de onoare, atât de drău#e în roc0i#ele lor ro înfoiate şi înpanto4orii de satin şi cu panlicile care cădeau în !os pe picioruşele lorrăsu#e iar bunica era atât de eleantă în liliac0iu, cu pălăria aceea mare,minunată, şi 'uia cu <rancisco şi Zara - doar Zara putea să poarte roşu la onuntă, arăta ca o pictură de 9oa. i )douard8 tiu, mi&a părut atât de răupentru el, Roberto, arăta atât de trist, de parcă m&ar 4 pierdut pentrutotdeauna, i&am spus că nu era aşa. tiu că el e cel mai bun tată pe care&lpoate avea o fată.

$ Ce #i&a mai plăcut( întrebă Roberto, mânâindu&i părul moale. $ Ce mi&a mai plăcut( u mai pot să&mi amintesc2 dar2 totul. $ Dar eu #i&am plăcut( Amélie se răsuci în cercul bra#elor lui şi îl sărută uşor. $ tii doar că te iubesc. Roberto o înfăşură în bra#ele lui. $ =ai spune&mi din nou, şopti el sărutându&i pleoapele. $ 3e iubesc, şopti Amélie. "ielea lui mirosea atât de bine8 'imba lui trecu uşor peste pleoapele ei,iar ea îşi ridică fa#a pentru sărutul lui, sim#ind răspunsul delicios când ura luio acoperi pe a ei. Aşa trebuie să 4e în rai, se ândi ea, când mâna lui o

mânâie pe ât. )l îi ridică părul reu şi îşi înropă fa#a în căldura moale aâtului ei, sărutând&o cu mare tandre#e, #inând&o aproape de el. Amélieaproape că îşi pierdu respira#ia, cu ândul la ce va urma. Fl iubea atât demult, încât atinerea mâinii lui pe sân i se păru sena#ia cea mai naturală dinlume, aşa cum făcuse Dumneeu să 4e draostea. imic nu mai conta,in0ibi#iile dispărură şi trupul ei răspunse la al lui şi ea se strânse mai aproape. 3oate ri!ile ei despre cămaşa de noapte şi pantalonaşi parcă n&ar 4 e6istat,



nici nu observase aproape înlăturarea lor şi, când rămaseră oi, mâinile eicurioase, tremurătoare, îl căutară instinctiv. )ra şi pentru Roberto un început, era prima oară când o rela#ie se6ualăera îmbinată cu draoste. )l înlătură amintirile unei pasiuni mai brutale, iartandre#ea şi respectul pe care le sim#ea pentru Amélie îl făcură cel mai blând

şi mai în#eleător dintre iubi#i. Amélie stătea culcată sub el, fără să&şi deaseama că âmbea în timp ce îl #inea aproape, atât de aproape acum. )raminunat, ştiuse dintotdeauna că aşa va 4. )a nu ştia dacă sim#ise ce sim#iseel în acel moment 4nal, când ea desc0ise oc0ii şi îi vău fa#a contorsionată depasiune, dar era frumos. Capitolul JV ilul era încă principalul drum al )iptului circula#ia de vase ra#ios împodobite cu lămpi, era e6act aşa cum fusese de&a lunul secolelor şidinastiilor. 'éonie se treise din ori, şeând pe puntea frumoasei caseplutitoare la 'u6or, privind primele rae ale soarelui de diminea#ă care aureastâncile masive de la Deir al&/a0ri şi 7alea Reilor de pe malul de vest al

râului. <aptul că numele văii era şi numele ei era unul dintre motivele pentrucare era aici - acesta, dar şi +eP0met. $ /a0ri8 Fi spusese ea lui Him când se uitaseră pe 0arta pe care odescoperise în librăria enleă din isa, în urmă cu o lună. +&ar putea ca loculăsta să 4e cel de unde a venit tatăl meu( Cu siuran#ă că e prea neobişnuitca să 4e doar o coinciden#ă. +&ar putea să am rude acolo2 poate c0iar tatălmeu s&a întors să trăiască acolo( $ F#i dai seama că aşa ceva e pu#in probabil, răspunsese Him, practic catotdeauna. $ Da. 3otuşi2 *c0ii lui 'éonie străluciseră cu o asemenea speran#ă, încât el nu o putu

deamăi. 3recuse prin destule încercări în ultima vreme. umai el ştiu cât oduruse refuul de a participa la nunta lui Amélie, deşi, desiur, în afarapericolului despre care ea insista că este real, amândoi îşi dăduseră seama căera o situa#ie imposibilă. 'éonie recunoscuse bunele inten#ii ale familieid’Aureville de a o invita, dar ea avusese puterea şi tactul de a alee sărămână în umbră. * duruse, nu încăpea îndoială. Him era bucuros că aten#iaei fusese abătută de la ândurile la 4ica ei, în dorin#a de a&şi căuta propriul eitrecut. i, bineîn#eles, de a o vedea pe +eP0met. $ <oarte bine, căuse el de acord în cele din urmă, 0ai să plecăm în)ipt, să vedem 3emplul lui "ta0 şi statuia celebră a lui +eP0met. * să #i&osco#i din minte, odată pentru totdeauna, 'éonie8

)ra timpul ca 'éonie să se vindece de credin#a că +eP0met îi conduceadestinul. 'éonie îşi întoarse privirea spre malul apropiat, dincolo de rupul decase plutitoare, unde servitori cu fesuri roşii erau ocupa#i cu spălatul pere#ilorşi cu lustruirea unor balustrade de alamă de!a lucioase, spre peisa!ul dedeşert care, în cele din urmă, îşi devăluia unei lumi interesate comoriledemult înropate şi secretele eilor lui. Dar nu şi secretele ei, încă nu. )rau la'u6or de trei ile şi încă nu se putuse 0otărî să viitee 3emplul lui "ta0 şi



statuia lui +eP0met. De ce oare amân( se întrebă ea. 3ot îmi spun mereu că ofac din cauă că vreau mai întâi să a:u despre familia mea, ca să mă simtmai eipteancă, mai aproape de rădăcinile mele şi de trecutul meu. Dar oareăsta este adevărul( +au era teama( ;ar dacă e teamă, atunci de ce anumemă tem(

$ 'éonie8 Him apăru pe punte, cu o ceaşcă de cafea în mână. +e strâmbă când oustă şi îşi trase un scaun alături de ea. $ )i, ce planuri avem pentru ai( $ =&am ândit că am putea vedea 7alea Reilor se pare cămormintele sunt fascinante. "rivirea lui era sceptică. $ <ără +eP0met ai( $ u astăi, Him. )l sorbi din cafea. Cel pu#in, mormintele vor 4 mai interesante decât săte lup#i cu birocra#i care nu te în#ele, în birouri miere, unde ventilatoarele

letarice din tavan nu făceau nimic ca să înlăture căldura copleşitoare, cidoar răspândeau un nou strat de praf peste 0ârtiile uscate de secole."iramide de 0ârtii se înrămădeau pe dulapuri şi pe podele, ivindu&se pe lacol#uri ca nişte turnuri aplecate, cu marinile răsucite. "oate că una dintre0ârtiile astea fraile, prăfuite, men#ioneaă mor#ile şi naşterile unei familiinumite /a0ri, dar el era mai mult ca siur că nu vor a:a niciodată. $ =&am ândit că ne&am putea duce în unele sate din reiune, spuse'éonie. Am putea vorbi cu oameni, i&am întreba dacă ştiu familii cu numele/a0ri. $ Am să caut un 0id care să poată 4 şi interpret, spuse Him, dar nuvreau ca tu să&#i pui prea mari speran#e, 'éonie. "romite&mi.

'éonie ştia că e6ista doar o posibilitate îndepărtată de a a:a ceva. $ "romit, oftă ea. 5abib Xassin avea doar douăeci şi patru de ani, dar era de!a un 0idcu e6perien#ă. )l era, după cum le spuse clien#ilor săi, mai acasă printremormintele şi templele din trecut, decât în propria sa localitate. $ =&am născut într&un secol reşit, spuse el, şterându&şi oc0elarii decămaşă, când se îndreptară spre 7alea Reilor. Ar 4 trebuit să trăiesc întimpul dinastiei a optspreecea - şi poate c0iar am trăit atunci. 'éonie îl privi curioasă. $ Ce vrei să spui, 5abib( 5abib îşi puse oc0elarii strălucitori pe nasul lui formidabil. *c0ii lui

rotuni şi neri, ca două cireşe, străluceau de entuiasm în spatele lentilelorroase. $ 7ec0ii eipteni credeau că, după moarte, călătoreşti prin lumea dededesubt şi, dacă supravie#uieşti acestei călătorii, te naşti din nou. )u măsimt atât de în larul meu în cultura antică, încât uneori mă ândesc că astas&a întâmplat cu mine. Fi âmbi vesel lui 'éonie. * să în#elee#i ce vreau săspun, când o să a!unem la morminte.



imic din ce spusese 5abib sau fotora4ile sau căr#ile, nu&i preătiserăpentru imensitatea a ceea ce vedeau. 3emplele mortuare ale reelui=ontu0olep al ;;&lea şi ale reinei 5ats0epsut se înăl#au din fundalul stâncilormasive Deir al&/a0ri, impresionante prin mărimea lor colosală şi prinvec0ime.

Him #inu mâna lui 'éonie într&a lui, în timp ce 5abib #esea poveşti dinanul 1.1YY î.e.n. De parcă s&ar 4 întâmplat ieri. )ra imposibil să nu 4i copleşitde măre#ia unui loc care era în acelaşi timp atât de vec0i şi totuşi atât decontemporan. 'éonie se uita prin lumina prăfoasă a mormintelor, la friele pictate.Culorile străluceau luminoase, a teracotă şi coral, turcoa şi auriu. $ u sunt doar poveşti şi leende, murmură 5abib, alături de ea.*amenii aceştia au trăit cu adevărat. Reii aceştia au condus, au avut copii şipalate şi eii lor anume. Deetul lui sublime anumite detalii ale friei./ărbatul pe care&l vede#i, cu boii, a e6istat, el a cultivat pământul ăsta, aveaboii ăştia2 şi arăta e6act aşa cum îl vede#i acolo.

$ Am sena#ia că parcă l&aş cunoaşte, ise 'éonie. $ ;storia nu are vec0ime, pentru că trăieşte în to#i oamenii, spuse5abib. oi to#i suntem pătrunşi de evenimentele din trecut. $ * să meri cu noi, 5abib( întrebă brusc 'éonie. "rin sate. )u trebuiasă&mi ăsesc propriul meu trecut. $ /ineîn#eles, doamnă. 3otuşi, el eită. Him îi e6plicase dorin#a ei, iar el, la rândul lui, sim#ea cănu va ob#ine reultatele dorite. $ Dar satele nu mai sunt ce erau odată. =ul#i oameni au plecat săcaute de lucru la oraş. *amenii sunt răspândi#i acum, la Cairo şi Ale6andria.Au rămas pu#ini acolo, doar mor#ii.

/ra#ul lui arătă spre morminte. *c0ii lui 'éonie îi întâlniră pe ai lui Him. )l ridică din umeri, dar nu spusenimic. $ "utem măcar să încercăm, spuse ea cu încăpă#ânare. Apoi, mâine,vom mere la arnaP. i la +eP0met, se ândi Him. Fn sfârşit. 'éonie era culcată în patul ei şi se uita 46 în tavan. Doar sfârâitul ritmical ventilatoarelor din tavan şi clipocitul blând al râului pe lână casaplutitoare tulburau tăcerea după&amieii 4erbin#i. Him, întins alături de ea,dormea pe burtă, trupul lui ol 4ind umed de transpira#ie. )a întinse o mână,să&l atină. )ra prea cald ca să stea aproape unul de celălalt, ca de obicei, şi

ei îi lipsea contactul 4ic. De ce îl adusese oare aici, în căutarea potcoavelorde cai mor#i( )a nu&şi va ăsi niciodată familia, ştia asta acum. +atelefuseseră deprimante, copleşite de sărăcie şi de muşte. Fn loc să o aducă maiaproape de rădăcini, imainile femeilor bătrâne, îmbrăcate în neru, şi alecaselor din c0irpici, acum de neşters în mintea ei, o făcuseră să se simtă maistrăină decât atunci când totul nu fusese decât un vis va. Dacă acesta eratrecutul ei, atunci ea nu sim#ea că făcea parte din el. 'a Cairo, da, în#eleseseoraşul cu străile 4erbin#i, alomerate şi misterioase uli#e sinuratice, şuP&ul,



pia#a plină de splendori şi de mirodenii, de amintiri ieftine şi scarabei antici şiprăvălioarele sinistre ale căror intrări înuste duceau, ca printr&un tunel, încamere întunecoase, în care se vindea nu se ştie ce. i doamnele eleanteale oraşului, vopsite cu 0enné, ale căror roc0ii veneau de la "aris, dar alecăror cosmetice şi parfumuri se produceau şi se ambalau c0iar aici în şuP iar

oamenii de afaceri, orăşeni, arătoşi, în costume de în proaspăt călcate şi cupălării panama, cumpărând podoabe de aur pentru amante plinu#e, de laartiani care şedeau pe covoraşele lor, cu picioarele încrucişate, modelândcercei minuna#i şi coliere cu modele antice complicate. 'éonie oftă. 'a Cairo, ea se sim#ise o parte din oraş, dar aici nu. )a ştiaacum ce voise să spună 5abib. 7alea Reilor era mai vie decât satele. "oatecă bunicul ei a trăit într&unul din aceste locuri şi a fuit ca să scape detenta#iile trecutului. 'éonie nu şi&l putea înc0ipui pe tatăl ei aici, era mai uşorsă se ândească la el ca la un tânăr atlet îndrăne#, care fermeca fetele cuoc0i strălucitori, în timp ce călărea fără şa, într&un circ, sau poate ca unul careavea anumite sarcini în misterioasele intrări ale şuP&ului din Cairo.

Dar cu +eP0met, cum rămâne( +ă 4e oare şi ăsta tot un vis( /rusc numai putu aştepta. +e va duce la 3emplul lui "ta0 c0iar ai, în după&amiaaasta. +e uită la Him, care mai dormea întins alături de ea. Ar 4 mai bine să seducă sinură. +e furişă uşor !os din pat şi se uită la ceas. )ra patru şi treieci. "e laora cinci, soarele îşi va pierde puterea, iar la cinci, ştia că 5abib va 4 lacafeneaua de lână sta#ia feribotului. 5abib #inea protector o umbrelă de soare deasupra capului lui 'éonie, în timp ce mereau împreună pe lunul bulevard, stră!uit nu de copaci, ci deminuna#i s4ncşi cu coarne, care ducea spre 3emplul lui =ut. Raele soareluimai erau încă 4erbin#i şi ea sim#ea cum picături umede de transpira#ie i se

formeaă pe spate, sub materialul 4n al roc0iei. +e duceau să vadă0ierolifele de pe poarta templului - aceleaşi care erau înscrise pe statuetaei, ce o repreenta pe +eP0met. 5abib începu să&i e6plice istoria întortoc0eata a templului. $ Adesea, când un mare ree eiptean murea, era proclamat eu şiatunci devenea un fel de combina#ie ree&eu. Astfel, la moartea lui, numelereelui Amon a fost leat de eul&+oare, Ra, şi a devenit Amon&Ra. >ei#a =utera consoarta lui şi o simbolia pe ei#a&mamă. 3emplul - din păcate acum oruină - a fost construit de reele Amen 5otep al ;;;&lea, pentru a înlocui oclădire anterioară de pe acelaşi loc. =ut şi /astet, pisica - ei#ă sfântă, iubităde eiptenii din antic0itate, erau strâns leate de +eP0met. =ulte, multe

statui mici ale lui +eP0met au fost ăsite în acest templu - unii ic că pesteşase sute - şi de aici provine probabil statuia dumneavoastră, doamnă. 3emplul era o ruină, doar partea de !os mai arătând mărimea şi măre#ialui anterioară, iar speran#ele lui 'éonie se prăbuşiră şi ele. Coloanele por#ilorerau rupte şi foarte roase, dar piatra încă mai purta urme ale 0ierolifelorcare formau poeia. 5abib trecu un deet peste suprafa#a prăfuită, în timp ce o traduceaELFn veci slăvită să 4e +eP0met Cea adorată de ei, )a sădeşte iubirea în inimi



i este stăpână atotputernică, Cea care fereşte pământul de rele i&i apără pecei pe care&i iubeşte. *c0ii ei baă roaă&n duşmani. +eP0met e reina cruimii. )a moarte şi boală aduce i ea, peste toate stăpână, Cu focul îi arde,

pierându&i "e cei ce&i urăşte2M Restul poeiei dispăruse ca praful în vântul deşertului, iar 'éonie se uita46 la simbolurile misterioase săpate aici de nişte artiani mor#i demult,mesa!ul lor mut 4indu&i devăluit peste secole de tânărul şi blândul eipteande lână ea. De aici provenea statueta ei, deşi nu va şti niciodată cuma!unsese în posesia tatălui ei. )a îşi trecu deetele peste sculptură şi piatra ise păru caldă şi vie sub mână. Acum era preătită pentru +eP0met. 3emplul lui Amon era vast, iar măre#ia lui şi coloanele suferiseră maipu#in de pe urma coroiunii provocate de vânturile uscate ale deşertului.'éonie îşi #inu respira#ia când trecură prin cur#i, minunându&se de frumuse#ea

acestora. 5abib o conduse prin seria de şase minunate por#i cu coloane, pânăcând, în cele din urmă, a!unseră în curtea 3emplului lui "ta0. 'éonie sim#i orăceală trecându&i pe şira spinării. +oarele cobora spre oriont, dar raele luic0i0limbarii dădeau scenei o luminoitate normală. Atunci, de ce să seteamă( )ra doar un templu, trecuse mult timp de când oamenii nu se mairuau acolo. Cu nervoitate, îl urmă pe 5abib în camera cea mai dinspre nord,tremurând de răceala bruscă a idurilor roase de piatră. $ Acesta este sanctuarul lui "ta0 - din păcate, fără splendorile pe carele&a con#inut cândva.

5abib o conduse în cealaltă cameră. $ ;ar aceasta este camera dedicată lui 5at0or, strălucitoarea ei#ă adraostei. >idurile de piatră ale camerei erau uscate şi se sfărâmau, dar aicipăreau să emane o umeeală care era doar par#ial eliminată de raele sub#iride soare care se 4ltrau prin micile desc0iături din iduri şi din acoperiş.'éonie dori brusc ca Him să 4 fost cu ea. +e întoarse cu neplăcere spre a treiacameră. $ Acolo înăuntru ve#i ăsi statuia cea mărea#ă a lui +eP0met. )stecioplită în ranit şi a fost înăl#ată în timpul dinastiei a optspreecea, de cătrereele 30utmose2

'éonie nu prea auea e6plica#iile lui 5abib. )a fu brusc copleşită desena#ia că totul fusese o reşeală. Dorea să plece, să fuă de aici. Dar nuputea. 3rebuia s&o vadă, pe ea. Fnaintă spre intrarea a:ată în umbră, spri!inindu&şi mâna de idul întunecat. $ Aştepta#i, doamnă, am să vin cu dumneavoastră, o striă 5abib. 'éonie înc0ise oc0ii ca să se obişnuiască cu întunericul, iar aerul întunecat îi apăsă pleoapele înc0ise. Ceva foşni în apropiere şi ea desc0ise



oc0ii speriată. C0iar în fa#a ei, se arăta statuia lui +eP0met, ca o apari#ie înspăimântătoare, din altă lume. ;nstinctiv, ea făcu un pas înapoi, luptându&secu sena#ia âtuitoare de roaă, care o amenin#a. * fâşie sub#ire de lumină străbătu întunericul, 4ltrându&şi raa unicăspre capul leonin al lui +eP0met. Discul solar, care simbolia leătura ei cu

eul +oarelui, strălucea ca o coroană prăfuită deasupra fe#ei frumoase, cu ocoamă stiliată. 3rupul era sculptat puternic, totuşi era in4nit de feminin, cusâni înal#i, rotuni şi umeri delica#i. Ca o eitate care dădea via#ă, +eP0met#inea în mâna dreaptă simbolul acesteia, crucea eipteană, iar în mânastână avea un sul de papirus, care arăta puterea ei de a permite vie#ii să în:orească. C0ipul de leu fără vedere nu era emo#ionant, iar 'éonie se mai apropiecu un pas. )ra la distan#ă de un bra#, nu trebuia decât să întindă mâna ca săo atină. <ă&o, îşi spuse în sinea ei. 3o#i aceşti ani, te&ai întrebat despre+eP0met, mai mult c0iar, ai creut că +eP0met are putere asupra ta, căsoarta ta era predestinată. Atine&o.

)a mânâie mâna netedă de ranit. "iatra era rece ca 0ea#a, la pipăit,şi totuşi deetele ei ardeau. %ipă de durere, împiedicându&se când încercă săse retraă. u se putea mişca8 Imbrele se învârteau în !urul ei şi ea se lăsă în enunc0i, aă#ându&se de mâna întinsă a lui +eP0met. =intea îi era vie,plină de omote stranii, de culori şi de căldură. Apoi, deodată, o cuprinse osena#ie de pace nu o mai dureau deetele, ci sim#ea doar călduraliniştitoare a mâinii de ranit într&a ei. 'éonie înăl#ă capul şi se uită la fa#a lui+eP0met, luminată de ultima raă de soare. u reşise în to#i aceşti ani, în#elese asta acum. u putea şti cum sau de ce poate că într&o via#ă dintrecut, fusese leată de +eP0met - dar orice ar 4, trebuie să accepte lucrulacesta.

9ranitul deveni din nou rece ca 0ea#a. 'éonie îşi retrase mâna şi seridică din enunc0i. Dacă venise aici ca să se cure#e de poverile trecutului, nureuşise, dar se împăcase cu ideea de a&şi accepta viitorul, oricare ar 4 fostacesta. Fndepărtându&se de statuie, a!unse la uşă şi, cu o ultimă privire pesteumăr, ieşi în aerul cald al serii. +e uită la mâna ei. )ra um:ată, iar deetele îierau rănite. $ Doamnă, vă sim#i#i bine( 5abib se uită la ea, înri!orat. $ Da, da. =ă simt bine. )l arăta uşurat. $ +unt poveşti stranii în leătură cu statuia aceea şi începusem să mă

înri!ore pentru dumneavoastră. A#i stat acolo atât de mult8 $ "oveşti stranii( $ +eP0met era o ei#ă puternică şi in:uen#a ei se mai simte încă. +&auprodus atacuri împotriva statuii, din partea unor oameni care credeau că easuereaă răul. =ai sunt unii care se !ură că statuia şi&a întins bra#ele şi i&aatins şi se sim#eau ame#i#i în preen#a ei. *c0elarii lui 5abib străluciră în ultima raă de lumină a soarelui,ascunându&i oc0ii.



$ Cine ştie, spuse el, dacă este în bine sau în rău, dar, oricum ar 4,+eP0met afecteaă vie#ile, ea e puternică. 'éonie era tăcută, sleită de e6perien#a ei. 5abib se uită în !os la ea,cum stătea pe o piatră. $ +eP0met era amanta perfectă, adăuă el încet. Fi permitea 4ecărui

bărbat să vadă în ea ceea ce voia el însuşi. $ Ar 4 trebuit să mă laşi să mer cu tine, spuse Him pentru a eceaoară. $ 3rebuia să mă duc sinură, Him. u mă întreba de ce, dar ştiu că aşatrebuia. $ i acum ai venit înapoi, cu povestea asta nebunească. 'éonie se uită la mâna ei. "ete roşii încon!urau marinea e6terioară.*are reşea( *are pur şi simplu leşinase şi întinsese o mână ca să se spri!ine, în cădere( Him era convins de lucrul ăsta. $ 3e duc înapoi, acolo, spuse el cu 0otărâre. * să merem împreună şiatunci o să vedem ce face +eP0met8

'éonie se uita afară pe fereastră. )ra ora opt diminea#a şi soarelestrălucea luminos. 7a 4 o nouă i 4erbinte. /rusc, fu cuprinsă de un dorcopleşitor de peisa!ul familiar al 0anului de la Cap <errat. u mai doreaaceastă lume a deşertului aspru, copt de soare, cu visele ei antice. $ u, nu mai vreau. )a oftă. Du&mă acasă, Him, te ro. )l îi cercetă fa#a în căutarea unui semn al sentimentelor ei adevărate."ărea calmă, cu mintea limpede, c0iar mul#umită. $ /ine, doamnă Hamieson, spuse el uşurat, împac0eteaă&#i bi!uteriileşi să plecăm acasă. Capitolul NY 5otelul din strada Delambres era murdar şi Dieo se uită furios în !ur.

Ce naiba căuta el într&un loc ca acesta( <emeia bătrână, ursuă de la biroulde recep#ie îi întinse o c0eie, iar el îi dădu cei câ#iva franci cât costa o sinurănoapte. )l ura "arisul - şi pe francei8 Covorul cu model de pe scară era rosde trecerea continuă a numeroaselor picioare, culorile lui roşii, cândvavesele, erau de un maroniu ruiniu. * femeie, într&o roc0ie în:orată, se răbipe lână el, #iara ei lăsând în urmă în aer un fum albastru, în#epător. Dieo ourmări cu privirea, când ieşi în stradă pe uşa desc0isă, întorcând capul mai întâi în dreapta şi apoi în stâna, înainte de a porni în !os, pe pantă. )l ştia cefel de 0otel era acesta. "rivirea lui urmări înaintarea femeii. *are e6ista vreoposibilitate de a face ceva bani aici( 'a naiba, peştii ăştia, pe care îi văuse înbaruri, l&ar ucide8 *ricum, nu ieşeau destui bani din afacerea asta. 7oia bani

cu adevărat, de felul celor care î#i pot oferi o cină la Rit, nu o băutură într&unbar ieftin. /roasca uată se desc0ise uşor şi Dieo analiă cameraE un bufetamărât avea pe el un li0ean de spălat, ro, cu :ori, o cană şi un mic prosop,care fusese cândva alb. In sinur scaun stătea sub fereastra murdară, acărei perdea sub#ire ascundea priveliştea deprimantă a spatelui altei clădiri.Dieo aprinse lumina, iar strălucirea bruscă a becului fără aba!ur, care atârnadin tavan, lumină patul. 3ăblia maronie, de lemn, era âriată şi cu cicatrici,



iar cuvertura ro avea nişte pete suspecte. Dieo îşi aruncă valia 4nă depiele pe scaun şi dădu deoparte cuvertura. )ra e6tenuat - de câte nop#i nudormise oare( +e întinse pe pat obosit ar 4 trebuit să&şi dea seama şi să nucontinue să !oace !ocuri de noroc când era obosit dormise doar vreo patrusau cinci ore, în ultimele trei ile. "atul era lăsat la mi!loc, distrus de

nenumărate pasiuni care dureaă doar ece minute, şi Dieo se răsuciincomodat. "e perna albă de alături, era un sinur 4r de păr neru, lun. $ ;isuse Cristoase8 e6clamă el, sărind din pat. Ce dracu faci tu aici,Dieo /enavente( Cu mâinile în buunare, se uită prin camera sărăcăcioasă. $ Fn reulă, Dieo, îşi spuse în sinea lui, un rân!et luminându&i fa#aatrăătoare, aici nu ai nici un viitor. F#i cunoşti vec0ea politicăE atunci când aiprobleme, ia&o de la început - de sus8 'uându&şi valia, ieşi 0otărât din cameră, lăsând uşa desc0isă şi luminaaprinsă. Aleră uşor pe scări, şi se duse direct la recep#ie, punându&şi neatent

baa!ul !os, alături de el. $ Camera nu e potrivită, îi spuse el bătrânei. 7reau banii înapoi. *c0ii ei roşii priveau din semiîntuneric. $ oi nu dăm banii înapoi, spuse ea aran!ându&şi şalul neru. Ai vrut ocameră şi ai plătit pentru ea. Dieo se aplecă peste masă. $ Dă&mi banii, spuse el liniştit. <a#a lui era aproape de a ei, iar în vocea lui !oasă se sim#ea oamenin#are. /ătrâna în0i#i cu nervoitate, nu era nimeni în apropiere, nicimăcar pe stradă. =âna lui Dieo se întinse şi îi apucă şalul, strânându&l în !urul âtului

ei. $ Am spus2 să mi&i dai2 $ Iite, uite aici, ia&i8 )a desc0ise sertarul şi îi dădu cei câ#iva franci. Dieo se uită în sertar. =ai erau câteva bancnote acolo - nu mult, daroricum, cât de pu#ini, îi vor 4 de a!utor. )l luă banii şi îi băă în buunar, fărăsă&i dea drumul bătrânei. Aplecându&se din nou în fa#ă, el îi âmbi, un âmbet încântător, blând, dar vocea lui, deşi moale, era amenin#ătoare. $ Dacă vorbeşti cuiva despre asta, te omor, spuse el âmbind încontinuare. +ă nu ui#i asta. Dieo îşi luă valia şi porni spre uşă, iar bătrâna se uită 46 după el. Fşi

netei şalul cu mâini tremurânde. )ra nebun, putea s&o 4 omorât. Când el ieşipe uşă afară pe stradă, ei îi reveni cura!ul omului crescut în mierie nu eraprima oară când fusese amenin#ată. $ +ă nu te întorci pe&aici, #ipă ea în spatele lui. Fncearcă la Rit8 Dieo îşi lăsă capul pe spate şi râse. * să meară pe !os până la *perăşi apoi o să ia un ta6i, pentru ultima sută de metri în felul acesta, va sosi înstil mare. 5otelul Rit era e6act locul cel mai bun de unde trebuia să înceapă.



Dieo ridică din umeri privind la 0aina lui de seară, proaspăt călcată, şise e6amină în olinda ornamentată cu auriu, îndreptându&şi papionul neru,de mătase, care stătea perfect pe ulerul alb al cămăşii lui proaspete. Fiâmbi cu satisfac#ie imainii sale atrăătoare, în timp ce aprinse o #iară -era păcat că trebuise să amanetee tabac0era de aur a lui )douard, bric0eta

de la Cartier şi butonii cu smaralde din Columbia. Dieo ridică din umeri o sătrebuiască să se lipsească de ele, deocamdată. <ără îndoială că va 4 în staresă le recuperee de la cămătarul prietenos din =ontparnasse, peste o i saudouă. "rin ferestrele luni, cu draperii de catifea, se vedea un cer de searăcare se întuneca rapid, iar luminile din "ia#a 7endUme străluceau în ploaia devară. In omot slab al circula#iei se 4ltra prin eam, în timp ce "arisul sepreătea pentru o nouă seară de distrac#ii, iar Dieo âmbi, în timp ce se uitala camera drău#ă, cu lămpile cu aba!ururi ro şi covoare moi. "atul de nucera solid şi discret, iar cuvertura de mătase rea era imaculată. =ai târiu, înseara asta va 4 împăturită cu ri!ă de o cameristă amabilă, iar cearceafurile

albe, proaspete, vor 4 preătite ademenitor, ata pentru ocupantul lor obosit. Dieo luă portviitul moale de piele vişinie, cu col#uri de aur, şi numărăpu#inele bancnote murdare. Ar 4 trebuit să 4e plin de bancnote de valoaremare, curate, noi, dar, se ândi el 4loso4c, în timp ce băa portviitul înbuunar, cerşetorii nu pot alee. "e masa de lână fereastră era sinura luiavereE biletul de întoarcere cu clasa întâi la Rio de Haneiro. Fl luă în mână şi seuită la el. =ai era Roberto, desiur. 3recuseră doi ani, în fond, nu era de!atimpul să ia din nou leătura cu el( In lucru era siurE după cum îl cunoşteael pe Roberto, acum, după doi ani, cu siuran#ă că s&a plictisit de Amélie8 /arul de la Rit avea o reulă foarte stranieE femeile nu puteau intraneînso#ite, iar Amanda +t. Clair ăsea lucrul ăsta foarte neplăcut. Fn fond,

cum putea o fată să întâlnească un bărbat, dacă nu se putea duce acolo undeerau bărba#i( 'a eK XorP nu era aşa. Dacă o fată era atrăătoare şi bine îmbrăcată, putea să se ducă oriunde - sau, aproape oriunde. Amanda nupunea la socoteală balurile acelea de societate şi alte ocaii asemenea, ci sereferea la cafenele, la restaurante şi baruri, frecventate de obicei de oamenide teatru, scriitori, producători, antreprenori, ca şi de tineri care stăteau laintrarea artiştilor, sau de membri din ansamblu, cum era ea însăşi. Amanda fremăta la intrarea în bar. Când spectacolul s&a suspendatbrusc la 'ondra, i s&a părut o idee bună să&şi folosească toate economiileadunate ca să se ducă la "aris câteva ile, înainte de a se întoarce acasă, daracum nu mai era c0iar atât de siură.

$ +&a întâmplat ceva( Fntrebarea era pusă în enleă şi ea se uită în !ur, surprinsă. /ărbatulera tânăr şi foarte atrăător, sub#ire şi brunet - arăta a străin. $ Dar, de unde ştii( $ Că s&a întâmplat ceva( $ u, că sunt americancă( Dieo râse.



$ <ran#uoaicele nu arată ca dumneata, îi spuse el. <etele din Americasunt mult mai atrăătoare. Amanda îi âmbi încântată. $ u mă lasă să intru în bar, făcu ea o mutră, deşi le&am spus că nu ecorect.

Dieo se înclină în fa#a ei. $ Fmi permi#i să te înso#esc, domnişoară2( Amanda îi âmbi fericită. $ +t. Clair, spuse ea. Amanda +t. Clair din =orristoKn, "ennslvania -deşi acum locuiesc, bineîn#eles, la eK XorP. Dieo îi oferi un bra#, iar ea şi&l strecură pe al ei, cu pielea netedă, albă,pe sub al lui, continuând să vorbească. $ 'ucre în domeniul spectacolelor, spuse ea, când intrară în bar. +untdansatoare, ştii - desiur că şi cânt. De fapt, cânt foarte bine. Domnul 7an9elen, marele producător, ice că merit cu prisosin#ă un rol de solistă înspectacolul următor.

$ Adevărat( +unt foarte impresionat, domnişoară +t. Clair. )u ştiu atâtde pu#ine despre teatru şi toate astea sună totdeauna atât de fascinantpentru cineva din afară, ca mine. Dieo o evaluă rapid, în timp ce&i vorbea avea douăeci şi ceva de aniera îmbrăcată eleant, dar putea paria că îşi c0eltuia 4ecare bănu# pe îmbrăcăminte ambi#ioasă şi posibil în ascensiune cu ceva bani în eantă,pentru prima călătorie la "aris. *are merita o sticlă de şampanie( "rivirea luitrecu peste fa#a ei plină de dorin#ă, avea oc0i de un albastru desc0is, mari şinaivi. i era sinură la "aris. $ C0elner, striă el. ampanie, te ro. Amanda âmbi bucuroasă. ampanie8 *are nu fusese norocoasă( i era

şi atrăător. $ ici măcar nu ştiu cum te c0eamă, îşi dădu ea seama brusc. $ Dieo /enavente. Fi ridică mâna la bue. +unt şi eu străin în "aris. )un mare noroc că ne&am întâlnit, domnişoară +t. Clair. $ A0, spune&mi Amanda, te ro, şopti ea, oc0ii lărindu&i&se cândbuele lui îi atinseră mâna. 7a 4 bine la "aris, în cele din urmă8 $ ampania, domnule. C0elnerul puse frapiera înaltă de arint alături de ei şi desfăcu sticla cumăiestrie, umplând pa0arele de cristal. "use nota de plată în farfurioară,discret, lână cotul lui Dieo, iar acesta se uită la ea nonşalant. $ "une&o în cont, te ro, spuse el. i apropo, vrei să ne re#ii o masă

pentru cină, în restaurant - o masă pentru două persoane, adăuă el cu unâmbet spre Amanda. $ +iur, domnule. /ineîn#eles. 'a ce cameră o pun în cont, domnule( $ Camera trei&doi&cinci, spuse Dieo, punând un bacşiş mare înfarfurioară. $ Da, domnule. =ul#umesc, domnule. $ 3rei&doi&cinci, îşi ise Amanda. Ce coinciden#ă curioasă, eu sunt latrei&doi&şase.



Dieo âmbi în oc0ii ei mari, albaştri. )ra aproape prea uşor. )l îi dădupa0arul de şampanie. $ "entru o foarte fericită coinciden#ă, Amanda, îi şopti el în urec0eadrău#ă. $ Desiur, planta#ia noastră de cafea e foarte vastă, îi spuse el la cină,

în intimitatea lumânărilor, în sufraeria eleantului 0otel. Dar eu am avut întotdeauna ustul aventurii. Asta m&a plimbat în !urul unei !umătă#i de lumepână acum, iar ultimul loc în care m&am a:at s&a dovedit a 4 cel maipro4tabil. Amanda era impresionată. $ i unde era asta( $ Fn Columbia, la mineritul smaraldelor. )ra aproape adevărat, el fusese în Columbia şi fusese în reiunile undese e6ploatau smaralde, dar desiur că nu pusese niciodată piciorul într&omină - erau mi!loace mai uşoare de a pune mâna pe smaralde, decât acelade a le săpa în stânci. i plecase de acolo cu un buunar de pietre

strălucitoare veri - din păcate toate pierdute la !ocurile de noroc, în afară decele două pietre mari, pe care le montase în aur ca să le facă butoni demanşetă şi care erau acum amanetate. "rivirea Amandei se lări mai mult. $ A0, Dieo, smaralde8 Ce emo#ionant8 )şti proprietarul minei( $ /ineîn#eles. Dieo ridică modest din umeri. Dar mă duc rar pe acolo.Columbia e o #ară atât de plicticoasă. )i, eK XorP&ul2 ăsta e un loc undemerită să te a:i. =i&ar plăcea să 4u acolo, cu tine, Amanda. Amanda îşi aran!ă bretonul înfoiat de păr blond, âmbindu&i pe subenele mari, înc0ise. Ce fată norocoasă era că a întâlnit un bărbat atât deperfect în prima ei seară la "aris era frumos, încântător şi boat.

+ă o curtee pe Amanda +t. Clair începea să 4e nu doar plictisitor dar şicostisitor, se ândi Dieo, studiind contul 0otelului, care fusese lăsat discretpe masa lui. Fn plus, trebuia să pretindă că se duce în altă parte, pentruafaceri, în cursul ilei, pentru că nu avea bani ca s&o scoată în oraş apoitrebuia să insiste să ia masa în 4ecare seară la restaurantul Rit, care erascump. )ra mai romantic aici, îi spusese el când ea voise să meară la C0e=artine, pentru că acolo mereau to#i cei din domeniul spectacolului. )laruncă din nou pe masă contul. 7a trebui să facă repede o mişcare, altfel0otelul va face presiuni, şi asta, înainte ca Amanda să&şi c0eltuiască to#i baniipe roc0ii noi, ca să se facă mai frumoasă şi mai tentantă pentru cavalerul eiboat. Diseară va trebui s&o facă.

Dieo era bărbatul cel mai frumos din "aris, se ândi Amanda, şeând în fa#a lui la masa lor din sufraeria de la Rit. Dar el nu era amuant ca deobicei în seara asta, ci era mai tăcut şi părea că are ândurile în altă parte.*are făcuse ea ceva( se întreba cu vinovă#ie. Fl supărase ea oare în vreunfel( +au, mai rău, se plictiseşte de ea( Fn#epătura de îndoială se prefăcu într&una de teamă. )a nu voia să&l piardă, era o captură prea bună. $ Ce se întâmplă, Dieo( *c0ii ei mari, albaştri, erau preocupa#i, iarDieo o bătu pe mână cu blânde#e.



$ /ineîn#eles că trebuia să observi că nu e în reulă ceva, ise el cu unâmbet şăalnic. )şti atât de sensibilă8 Amanda se rela6ă deci, nu era vina ei. $ +pune&mi, îl încura!ă ea, poate am să te a!ut. Dieo privi indispus la fa#a de masă.

$ +ă mă a!u#i( u, nu po#i să mă a!u#i. +e uită în sus şi îi âmbi brusc.5ai să uităm totul, spuse el din nou vesel. +pune&mi mai bine ce&ai făcutastăi. Amanda îşi aminti ce se întâmplase în acea după&amiaă. $ &ai să 0iceşti pe cine am văut ai făcând cumpărături la salonul"oiret. ;isuse, se ândi Dieo, ea îşi c0eltuieşte banii la "oiret acum. $ u, âmbi el. Cu cine( $ Cu 'éonie. Amanda se lăsă pe spătarul scaunului, triumfătoare.<aimoasa cântărea#ă. Am văut&o odată, cu ani în urmă, într&un spectacol laeK XorP şi a fost e6traordinară - bineîn#eles, nu mai apare acum în fa#a

publicului, e măritată, dar e tot atât de frumoasă. 'éonie - numele îi declanşă lui Dieo o reac#ieE coridorul de la "avilionşi vocea lui )douard care vorbea cu ;sabelle. 'éonie - acesta era numelefaimoasei mame fran#uoaice a lui Amélie. Ar putea oare să 4e aceeaşifemeie( 3rebuia să 4e - şi despre ce mai vorbeau( Ceva despre un bărbat,=onsieur8 Asta era, un bărbat care se numea L=onsieurM era un fel deamenin#are la adresa lui Amélie. $ +pune&mi, întrebă el cu un interes brusc, cum arată 'éonie( $ u ştii( Amanda era uluită. ) foarte înaltă şi eleantă. *c0ii ei au ceamai e6traordinară culoare c0i0limbarie şi, când mi&a âmbit, arăta cuadevărat bucuroasă că i&am vorbit. i, bineîn#eles, are coama aceea mare de

păr blond - doar că ai era strâns la spate, pentru că era la cumpărături înoraş e încă atât de frumoasă8 Amanda âmbi, arătându&şi frumoşii ei din#i micu#i. $ A fost cel mai emo#ionant lucru care mi s&a întâmplat la "aris2 înafară de faptul că te&am întâlnit pe tine, desiur. Dieo îi luă mâna şi i&o sărută. )ra ceva în toate astea, dacă ar puteaa:a ce anume - şi cum să pro4te. Cât de mult ştia Amélie - dar Roberto( $ &a fost odată un scandal înroitor în leătură cu ea( întrebă el, la întâmplare. "arcă îmi amintesc de ceva. $ A, vrei să spui de copil8 Asta a fost cu ani în urmă, c0iar la începutulcarierei ei. In tip boat pretindea că el era tatăl 4icei ei şi a încercat să i&o ia.

/ineîn#eles că nu a reuşit, nu ştiu de ce. Cineva mi&a spus odată povestea, separe că fusese pe prima paină în iarele de aici. >iarele. Asta era. =âine va a:a e6act care era povestea. i apoi, o săştie ce să facă. $ Amanda, nu ştiu ce o să mă fac fără tine, spuse el atinându&i bra#ulol cu buele. In 4or o trecu pe Amanda pe şira spinării, la mânâierea lui. $ <ără mine(



Dieo depuse mici sărutări pe bra#ul ei. $ &am vrut să&#i spun, dar am avut veşti proaste de acasă2 tatălmeu2 *c0ii i se lăriră de preocupare. $ u a2 murit(

$ u, dar e foarte bolnav, Amanda, şi trebuie să mă întorc imediat.Dieo eită. u putem face ceea ce plănuisem. $ Ce anume ai plănuit( 'umânarea strălucea pe masă între ei, iar intimitatea cu pere#ii roşii asepareului, lână o plantă în:orită îi ascundea vederii. Doar c0elnerul lorstătea în apropiere şi umetul conversa#iei din sală se îmbina cu acordurilemicii orc0estre din salon. Dieo o privi în oc0i. $ Am vrut să&#i cer să te mări#i cu mine, să te iau cu mine în /railia caso#ia mea, dar acum2 $ A0, Dieo8 Amanda se topi spre el. A0, Dieo, totuşi po#i să&mi ceri.

$ 7rei să te căsătoreşti cu mine, Amanda( 3e iubesc atât de mult, eştifemeia cea mai perfectă pe care am întâlnit&o vreodată. )şti atât desensibilă2 şi atât de talentată. 7oiam să investesc în spectacolul tău, cafrumoasa mea so#ie să poată 4 o stea - ca 'éonie. Amanda îşi #inu respira#ia. $ Da, şopti ea, da, o să mă căsătoresc cu tine. $ "roblema este, spuse Dieo sărutând&o pe obra în timp ce eastrălucea de fericire, că în momentul de fa#ă nu am bani în <ran#a. Aştept uncec de la bancă de la tatăl meu, dar acum nu mai am timp să aştept ca baniisă sosească din /railia. )l ridică din umeri, în semn de scuă, şi se lăsă pe spătarul scaunului.

$ u&mi pot permite nici să cumpăr un bilet pentru viitoarea meamireasă, ca să o iau acasă în /railia, cu mine. $ Dar e în reulă, Dieo, eu am bani. "ot plăti eu însămi. Dieo şedea bă#os pe scaunul lui. $ Ca un entleman, nu te pot lăsa să faci asta, Amanda. $ Dar de ce nu( * să ne căsătorim doar, nu&i aşa( "rivirea lui o întâlnipe a ei. $ C0iar ai face asta( murmură el. Ce norocos sunt că te&am ăsit petine. &am creut că vreo femeie poate 4 atât de perfectă, atât de minunată. Amanda dorea atât de mult să&l sărute. <usese atât de domn şi oconsidera atât de doamnă. u făcuse nimic mai mult decât să o sărute -

deocamdată. Fşi imaină cum va 4, ei doi, oi, în pat, împreună. $ =ai este încă ceva, spuse Dieo cu înri!orare. Am bani băa#i caavans în afacerea asta dacă plec fără să plătesc restul, o s&o pierd. u emare lucru, dar nu&mi place să pierd. $ %i&am spus să nu te înri!orei, ise Amanda fericită, punându&şimâna pe umărul lui. Am ceva bani, poate or să a!ună. Dieo îşi alunecă bra#ul în !urul umerilor ei.



$ 3e iubesc, Amanda, îi şopti el, şi vreau foarte tare să te sărut, să te#in lână mine. <a#a ei drău#ă se întoarse spre a lui şi buele ei desfăcute aşteptau. $ u aici, murmură el, e prea public, draa mea. "utem mere încamera ta(

)l o a!ută să&şi pună !ac0eta frumoasă din dantelă şi îi luă eanta,spunându&i âmbitor Lnoapte bunăM c0elnerului, când plecară, bra# la bra#,prin restaurant, spre 0ol şi la ascensor. <usese o i plină, dar satisfăcătoare. 7alia lui aştepta la uşă, iar Dieoaruncă o ultimă privire prin cameră. +unase la C0e =artine, unde Amanda îlaştepta, şi lăsă un mesa! că va întâria şi că ea să&l aştepte acolo. Asta îlasiura că nu va da nas în nas cu ea când va ieşi din 0otel - după toate celeprin care trecuse, se ândi el cu un rân!et, ar 4 păcat să strice totul. 5amalul venise să&i ia baa!ul şi Dieo îl urmă prin coridorul spa#ios.Acesta era un 0otel bun, se ândi el, îl va folosi şi data viitoare, când va venila "aris. +coase port#iaretul 4n de aur şi aprinse una din #iările tari

fran#ueşti, care începuseră să&i placă. /ric0eta plată de la Cartier eraplăcută în mână, iar butonii cu smaralde străluceau din nou la manşetele lui. 'a uşă, dădu bacşiş 0amalului dintr&un portofel bine arnisit şi se urcă în ta6iul care avea să&l ducă la ară. 7a pleca din C0erbour cu vaporul, înseara asta. Da, se ândi, stând comod în maşină, fusese o i satisfăcătoare. 'aredac#ia iarului, fuseseră foarte amabili să lase un iarist brailian săcercetee pac0etele de colec#ii - şi au fost mai mult decât ferici#i să&itraducă. Aşa că acum ştia. Amélie era neleitimă, mai mult, părea îndoielniccă C0arles d’Aureville era tatăl ei. =onsieur era tatăl. ;ar =onsieur era ducelede Courmont.

)i, ei, ei8 "ăcat că nu putea a!une la duce, ar 4 putut ob#ine ceva deacolo, dar nimeni nu l&a putut primi. Fn plus, era un persona! atât de puternic, încât era cam intimidat de el. u, această informa#ie era cel mai bine să 4eutiliată împotriva lui Amélie. )l va intra din nou în !oc cu Roberto. Dieo râsebrusc tare, iar şoferul ta6iului se uită în !ur, speriat. $ )&n reulă, îi striă Dieo. A fost doar o călătorie foarte bună. Capitolul N1 Roberto îşi luă 0aina, punând mâna la buunar să vadă dacă scrisoareamai era acolo. Aceasta fâşâi liniştitor, iar el âmbi când îşi aruncă 0aina peumeri, ândindu&se cât de bucuroasă avea să 4e Amélie. 7a 4 oare( )l mersepe cărare, de la 0otel, spre vilă. "oate că acum, 4ind însărcinată, nu va 4 atât

de încântată de această veste. "aşii lui se încetiniră, în timp ce contemplaposibila problemă. * piatră era pe cărare, în fa#a lui, şi el o lovi nerăbdător cupiciorul. <usese o i foarte lună şi avea nevoie de un duş şi să mănânceceva repede apoi mai avea ceva de lucru. Conducerea 0otelului de succesd’Aureville era o slu!bă de şapte ile pe săptămână şi adesea lucra pânătâriu, ca să a!ună la i cu 0ârtiile. 3rebuia pur şi simplu să controlee cifrelealea în seara asta. $ Roberto8



7ocea bat!ocoritoare, familiară, a lui Dieo îl opri din drum. Roberto îşiridică încet privirea de la cărare. Dieo îi âmbea, 4ecare linie a fe#ei lui eraimprimată în amintirile lui, oc0ii veri, puternici, sprâncenele nere, buelemari pline şi trupul sub#ire. Dieo era eleant îmbrăcatE o cămaşă imaculată,o 0aină uşoară de in. Arăta mai în vârstă.

$ &ai de ând să salu#i un vec0i prieten( Dieo se îndreptă spre el, cu bra#ele întinse. $ Iităm trecutul( $ Ce cau#i aici( 7orbele păreau smulse din âtul uscat al lui Roberto. $ u puteam sta departe pentru vecie. Aici e şi căminul meu, ştii doar. ;nima lui părea să bată de două ori mai repede. $ +ebastiăo te&a avertiat. $ Roberto, ascultă&mă, te ro. Dieo #inea bra#ele desfăcute, ruător. Atrecut mult timp. u pot sc0imba ce s&a petrecut în trecut, dar sunt foarteruşinat din caua asta. Am fost un tânăr prost, Roberto, am făcut lucruri

înroitoare, dar m&am sc0imbat. Hur. &am să&mi iert niciodată cele întâmplate, dar sper că tu vei uita. $ u te vreau aici, nu vreau să te văd2 nu te mai băa în via#a mea. Roberto îşi strânse umerii, sim#ind cum transpira#ia îi picura pe piept.7oia să treacă de Dieo, dar vec0iul lui prieten îi bloca drumul, însemna să&latină. $ Roberto, î#i promit că sunt altfel. <aptul că m&a e6pediat de&aici a fostlucrul cel mai bun pe care&l putea face +ebastiăo pentru mine. Am fostdeparte de toate vec0ile in:uen#e rele, în lumea lară, pe picioarele mele. 3rebuia să reuşesc. Am plecat în Columbia, am avut o slu!bă acolo, la minelede smaralde. A fost o muncă roanic de dură, Roberto, dar m&am #inut de

ea, am trăit ca un porc într&un oraş minier îndepărtat, la frontieră - îmifăceam într&un fel condamnarea la înc0isoare. 3rebuia s&o fac. %i&o datoram#ie, pentru ceea ce făcusem. Am ieşit din această e6perien#ă un om nou m&am sim#it cură#at de trecut. Roberto se mişcă spre el, împinând deoparte mâna întinsă a lui Dieo,crispându&se la acest contact. $ +tai departe de mine, murmură el. u&mi pasă unde ai fost, sau cumte&ai sc0imbat. Continuă să meară pe cărare, întorcându&se când a!unse la cotitură. $ i stai departe de Amélie, îl avertiă el. Dacă te apropii de ea, Dieo,am să te ucid.

"rivirile lor se întâlniră. Dieo întinse bra#ele lar. $ Roberto8 Cum po#i să 4i aşa8 oi eram ca fra#ii - mai mult decât cafra#ii. >âmbetul lui avea o mie de semni4ca#ii. Roberto plecă, iar Dieo se uită după el, cum mere pe cărare. Ridicădin umeri. /ine, dacă aşa stau lucrurile, atunci va trebui să adopte altătactică.



*nBa stătea culcată într&un col# al camerei lui Amélie, cu capul spri!initde labele mari. =uşc0i de pe spatele ei sub#ire se mişcară leneşi, când omuscă o deran!ă oc0ii ei c0i0limbarii, aproape de aceeaşi culoare cu ai luiAmélie, erau pe !umătate înc0işi, în timp ce o urmărea pe stăpâna eidormind.

Amélie se mişcă, iar *nBa ridică imediat capul. *c0ii ei aşteptau săvadă ce se va întâmpla şi îndată ce Amélie îşi lăsă picioarele !os din pat,felina se ridică în picioare şi se întinse. $ /ună, *nBa ise Amélie căscând. ) timpul să ne sculăm. Roberto o săvină curând acasă. )a îi mânâie blana lucioasă, maronie. Am să te duc laplimbare, mai târiu, promise ea, când se răcoreşte. +e îmbrăcă repede şi îşi perie părul. )ra mai târiu decât creuse.Dormea cu mult mai bine după&amiaa, căci nop#ile o supărau. u c0iar osupărau, se ândi ea, mânâindu&şi burta mare, doar că bebeluşul se treeae6act în cursul nop#ii. * să trebuiască să lămurim treaba asta, când o să tenaşti, îi spuse ea cu afec#iune.

*nBa merse în !os pe scări, în urma lui Amélie, şi ieşi afară pe terasă.Irec0ile i se ridicară, când uşa se desc0ise şi intră Roberto. )l îşi aruncă0aina pe un fotoliu, îşi turnă un pa0ar de K0isP sec la măsu#a de servit şi îldădu repede pe ât. Doamne, parcă se sim#ea mai bine. =âna îi tremuracând puse pa0arul !os. =ai avea nevoie de un pa0ar. $ Roberto8 Amélie veni dinspre terasă. u te&am auit când ai intrat,dar *nBa te&a auit - ei nu&i scapă nimic. +e uită surprinsă la pa0arul cu K0isP din mâna lui. Roberto bea rareori altceva decât vin. $ +&a întâmplat ceva rău( )l se for#ă să âmbească, aplecându&se să o sărute.

$ Desiur că nu, de fapt, c0iar contrariul. Dacă te ui#i în buunarul dela 0aina mea, ai să ăseşti o scrisoare de la )douard. $ De la )douard( )a luă 0aina, căutând nerăbdătoare prin buunare. 3recuseră câtevasăptămâni de când nu mai aveau veşti de la Zara şi )douard din e Gest. $ =i s&a oferit o slu!bă de administrator ad!unct la "alaBo d’Aurevilledin =iami când se desc0ide, luna viitoare, spuse Roberto simplu. Amélie #ipă de fericire. $ Dar asta&i fantastic - când plecăm( )a se uită repede prin scrisoareE emenii erau foarte bine, Zara sesim#ea bine, )douard la fel, 0otelul era aproape ata - în sfârşit - şi era

superb, în ce priveşte familia d’Aureville. Doreau ca Roberto să preia func#ia,cu perspectiva de a deveni administrator plin. )ra cea mai bună veste dinlume şi Roberto era preătit pentru aşa ceva, ştia ea că aşa era. =uncise atâtde mult, încât merita să 4e promovat. Roberto dădu pe ât al doilea K0isP. $ u te deran!eaă că pleci din Rio( Amélie rămase ânditoare, însemna că va naşte copilul în America. )a îi âmbi.



$ u mă deran!eaă, Roberto, copilaşul nostru va 4 un mic american. $ =ă bucur că spui asta. Fi sărută părul. Iite, Amélie, am mult de lucru în seara asta. u prea am c0ef de cină. * să mă înc0id în birou şi o să măapuc de treabă. Ce&ar 4 să te duci la 0otel să iei cina cu bunica( Amélie era deamăită.

$ &ar trebui să sărbătorim, sau aşa ceva( întrebă ea, punându&i unbra# în !urul âtului. )l mirosea în4orător, a K0isP. 3e iubesc, domnule Do+antos, administrator ad!unct al fabulosului "alaBo d’Aureville. Roberto âmbi. $ i eu te iubesc, doamnă de +antos, dar sunt mult prea ocupat ca săsărbătoresc - poate mâine seară. $ "romi#i( Amélie îl sărută pe bue, râând. $ "romit. 7ocea lui Roberto era depărtată, când îşi luă 0aina şi se îndreptă sprescară.

Amélie îl urmări cu un âmbet mul#umit era atât de atrăător, prinfelul cum se modela trupul lui, cu şolduri înuste, şi cum arăta cămaşaalbastră, cu părul lui blond - frumos tuns acum, dar tot destul de lun. $ 5aide, *nBa, spuse ea, trecând un bra# prin arda animalului. 5aisă merem s&o vedem pe bunica. +e aui un omot de !os şi Roberto se uită la ceas. "utea oare să se 4 întors Amélie( u, era prea devreme, era probabil *felia, care făcea curat. +e întoarse din nou la cifrele lui. 7ila d’Aureville din Copacabana nu se sc0imbase, se ândi Dieo,turnându&şi K0isP din sticla de pe masa de servit. 'uă o în0i#itură,savurând alcoolul 4n, aromat. )l prefera Cac0aBa, nimic nu putea depăşi

această băutură, iar el băuse de!a mai multe pa0are. +e aşeă pe canapeauaalbă, spri!inindu&şi picioarele pe masa !oasă de marmură din fa#a lui, sorbinddin K0isP. Fi plăcuse totdeauna casa asta, avea un stil modernist, eleant,neîncărcat, care i se potrivea lui perfect - cu mult mai bine decât ferma. Fşiaminti de uriaşele comode şi bufete din lemn neru, de fotoliile îmbrăcate înpiele şi mesele masive cu picioare rele. u, aici se sim#ea mai în larul lui,familia d’Aureville avea o îndemânare în a combina vec0iul cu noul. +e dusela masa de servit şi îşi turnă al doilea pa0ar de băutură, întorcându&se lacanapea şi aducând sticla cu el, lăsând&o să&i alunece din mâinile lui bruscnesiure, pe masa de marmură. +ticla se sparse e6act în două, iar mirosul deK0isP se îmbină cu parfumul :orilor.

$ "ăcat, murmură Dieo, lăsându&se din nou pe perne, păcat de atâtaK0isP. Roberto era în uşă şi Dieo îşi întoarse spre el oc0ii săi veri care îiâmbeau bat!ocoritor. $ 5ei, bună, vec0iule prieten. Am sosit din nou. $ 3e&am avertiat să stai departe de mine8 3onul lui Roberto era de0ea#ă.



$ 7ino înăuntru, Roberto, simte&te ca acasă. 7ino aici8 vocea lui Dieodeveni nerăbdătoare. 3rebuie să&#i vorbesc. Roberto eită în uşă. $ u avem nimic de vorbit. $ /a da, avem al naibii de multe - iar tu ştii asta, Roberto8 <a#a lui

Dieo era urâtă, când era furios. Acum, vino aici, au fost prea multe lucruri între mine şi tine ca tu să 4i atât de indiferent acum. 7ino aici, Roberto8 Roberto traversă încet camera şi se aşeă pe un fotoliu în fa#a luiDieo. *c0ii lui văură sticla spartă şi băutura vărsată pe masa de marmurăcrem. $ <oarte bine, ise el distant, spune ce ai de spus. Dieo âmbi din nou, acum era mai bine - acum lucrurile erau mai înstilul lui. $ Am nevoie de bani, făcu el abrupt. =ul#i bani - şi c0iar acum8 7reauca tu să mi&i dai, tu, Roberto, iar după ce ai să faci asta, am să plec şi am săte las în pace. Am să mă întorc din nou la "aris, mi&a plăcut acolo. =i se pare

un oraş2 foarte interesant. Desiur, costisitor, pentru un bărbat cu usturilemele. Roberto tăcea. )ra din nou şanta!. Ce putea face( se întrebă nea!utorat.C0iar dacă procura nişte bani şi îi dădea lui Dieo, el avea să vină din nou înapoi - şi din nou. u va face lucrul ăsta, decise el brusc, nu putea, va trebuipur şi simplu să&şi asume consecin#ele. * imaine a c0ipului încreător şifericit al lui Amélie îi veni în minte şi trupul ei rotun!it, care se umplea cubebeluşul lor încă nenăscut. $ Desiur că bordelurile din <ran#a nu sunt c0iar atât de bune ca unelepe care le cunoaştem noi, Roberto, continuă blând Dieo, nu au c0iar aceeaşite0nică, aceeaşi 4ne#e.

)l îşi lăsă picioarele de pe masă şi se duse înapoi la masa de servit sămai caute băutură. )ra o sticlă de coniac - bun şi ăsta. "use sticla cu ri!ă pemasa de marmură. $ 7ei, spuse el cu tandre#e, sunt atent - a fost doar un accident, mi&aalunecat din mână. Râsul lui Dieo umplu camera, iar Amélie se încordă, surprinsă, când înc0ise în urma ei uşa din fa#ă. *nBa îşi ciuli urec0ile, mârâind încet, iar ea îipuse o mână pe cap, ca să o liniştească, şi ascultă. $ 5aide, Roberto, rela6eaă&te2 /ea ceva. "entru vremurile trecute. Dieo turnă coniac într&un pa0ar şi îl împinse spre el. *c0ii lui Amélie se lăriră. u putea 4 Dieo( <runtea i se încruntă.

3recuseră ani. Roberto îi spusese că Dieo fuise de acasă pentru că aveaneplăceri cu poli#ia, că plecase în străinătate şi că nu se va mai întoarceniciodată, că felul lui de a 4 îi venise de 0ac în cele din urmă +trânând mai bine lan#ul lui *nBa, ea intră în salon. $ )i, ei, ia te uită, asta e Amélie. +tăpâna casei - şi viitoare mamă,după cum văd. *c0ii lui Dieo cercetară cu familiaritate trupul ei şi Amélie sim#i că i seroşesc obra!ii.



$ Dieo8 Ce cau#i aici( $ "ur şi simplu, am trecut pe&aici să văd vec0i prieteni. Amélie, nu&midai un sărut prietenos de bun venit( Râsul lui era bat!ocoritor. $ u te&am sărutat niciodată, Dieo /enavente şi n&o s&o fac niciodată.

Amélie se duse să stea alături de Roberto, remarcând sticla spartă.*nBa se retrase de lână masă, evitând mirosul puternic de K0isP. Dieo rân!i. Cu Amélie de fa#ă, situa#ia era perfectă, Roberto nu va îndrăni acum să&l refue. )l se duse la pianul cel mare aşeându&se pescăunel. "a0arul lui lăsă o urmă umedă pe lemnul lustruit, de abanos, alpianului, în timp ce îşi plimba mâinile pe clape. $ =&am ândit că aş putea să vă distre - âmbi - cu o melodie saudouă de la "aris - poate una pe care obişnuia să o cânte mama ta, Amélie. <a#a ei era albă de uimire şi Dieo râse, o să 4e foarte uşor. Roberto o luă pe Amélie de bra# şi o conduse spre uşă. *nBa mersealături de ei, uitându&se cu nervoitate în urmă, sim#ind că atmosfera era

tensionată. $ Du&te sus, Amélie, spuse Roberto liniştit. 'asă&mă să mă ocup eu deasta. *c0ii ei îi întâlniră pe ai lui. $ Ce este, Roberto, ce se întâmplă( $ Am să&#i spun mai târiu, spuse el cu fermitate. Du&te sus, Amélie, tero. %inând strâns lan#ul lui *nBa, ea urcă încet scara, auind uşa înc0iându&se în urma ei. Dormitorul lor era liniştit, cu fereastra desc0isă spre aerul cald al serii,iar ea se aşeă alarmată pe pat, mânâind capul neted al lui *nBa, care îşiciulea urec0ile să audă omotele de la parter. )a nu putea aui nimic şi, cu

un oftat, se culcă pe perne, întrebându&se ce se întâmplă acolo. >omotul vocilor ridicate ibucni în noaptea liniştită şi brusc scrâşnetulsticlei sparte - apoi linişte. Amélie sări în sus. 'iniştea bruscă o sperie. )aapucă lan#ul lui *nBa şi coborî scara. Cei doi bărba#i şedeau unul în fa#a celuilalt. Dieo bea din sticla deconiac iar Roberto îşi #inea mâna la cap, de unde picura sâne, dintr&otăietură. +ticla spartă era răspândită pe podea. )i întoarseră oc0ii spre ea,când intră în cameră, cu *nBa alături de ea. $ Cred că ar 4 mai bine să pleci, Dieo, spuse ea calm. Ai făcut destulepaube pentru o sinură seară. $ &am terminat, âmbetul lui Dieo era inocent. Fncă n&am vorbit cu

tine, Amélie - şi cred că avem o mul#ime de lucruri de discutat. 7ocea lui Amélie sună cu un ton mai ridicată decât normal şi *nBa îşiridică întrebătoare capul. $ u e nimic ce să vreau să discut cu tine - şi nimic ce să vreau să audde la tine. $ Atunci poate ar trebui să vorbesc despre tine. +unt unul sau douălucruri, pe care Roberto s&ar putea să 4e interesat să le audă desprefrumoasa lui so#ie aristocrată.



Amélie se uită la ei uimită. Ce&o vrea să spună( $ i apoi, continuă Dieo, e6istă unul sau două lucruri pe care Améliear vrea poate să le audă despre tine, Roberto, nu( "unând sticla pe masă cu o ri!ă e6aerată, Dieo începu să umble princameră. "unându&şi mâinile în buunare, se uită spre prada sa, sim#indu&şi

puterea. *nBa şedea liniştită, lână Amélie, observând 4ecare mişcare. $ &ai vrea să ştii ceva despre drău#ul tău bărbat, Amélie( *areamănunte prea dure ar deran!a o femeie cu o familie atât de ra4nată ca a ta()i bine, am să&#i spun acum, Amélie d’Aureville Roberto îmi apar#ine mie,suntem lea#i de rela#ii mai puternice decât orice ai în#elee tu, rela#ii desâne, Amélie - şi de carne. Roberto sări spre el, cu o scrumieră rea de alabastru în mână. $ Am să te ucid, Dieo, dacă mai spui un sinur cuvânt, te omor. Dieo îşi dădu capul pe spate şi râse. $ =ă omori( &o să mă omori, Roberto, nu po#i trăi fără mine. 3u ştii

cum suntem noi împreună. 5aide, Roberto, de Amélie ar trebui să tedescotoroseşti. $ Destul, urlă Roberto, e destul. )l ridică amenin#ător scrumiera şi mârâitul !os al lui *nBa străbătucamera. $ tii cine este ea( spuse Dieo râând. ) 4ica unei curve - a unei fetede cabaret aleasă de un bărbat boat să&i 4e amantă. )a nu e o d’Aureville.'éonie n&a fost căsătorită cu C0arles, tatăl ei este L=onsieurM. )l se întoarsespre Amélie. Ai trăit o minciună, draa mea, spuse el încet, o minciună de ovia#ă2 nu eşti o d’Aureviile mai mult decât sunt şi eu. =âna lui Amélie tremura şi *nBa trăea de lan#ul ei, întinându&se

nervoasă înainte. 'acrimile îi în#epau oc0ii lui Amélie. Ce voia el să spună cănu era o d’Aureville( Fl auea pe Roberto #ipând amenin#ător şi râsulbat!ocoritor al lui Dieo, totul părea să vină de la o mare distan#ă, era foartedeparte - parcă se întâmpla în altă parte, nu aici, nu ei. 7iolen#a răsună înaer, când Roberto aleră spre Dieo. Fi putea sim#i furia. Avea să&l omoare peDieo pentru ea, nu&l putea lăsa să facă asta. *nBa era în picioare, cu0earele âriind scândurile lustruite în timp ce se întindea înainte mârâind. $ *nBa, şopti Amélie când animalul se întinse din nou. =uşc0iiumărului fură străbătu#i de o durere şi automat mâna ei se rela6ă. 'an#ulalunecă între deetele ei şi felina cea mare se lansă prin aer la âtul luiDieo. Cu o frac#iune de secundă înainte de a 4 asupra lui, un cu#it străluci în

mâna lui şi el cău !os sub for#a trupului ei, col#ii ei puternici 4ind de!a în4p#i în âtul lui, iar el împinse cu#itul în sus în burta ei. /ărbatul şi animalul ăceau nemişca#i pe podea. <rumosul salon, plinde sticlă spartă şi pătat de K0isP - şi sâne - era tăcut. Amélie în#elese că erau mor#i, c0iar înainte ca Roberto să înenunc0eepeste ei. In om ăcea mort din caua ei şi ea nu sim#ea nimic. De ce oare(se întrebă distant. )a îi dăduse drumul lan#ului lui *nBa şi acum *nBa era şi



ea moartă. <a#a lui Roberto era cenuşie şi vocea lui era tremurată. )l puse unbra# protector în !urul ei. $ Amélie, lasă&mă să te duc sus. $ Ce&o să se întâmple cu mine, Roberto( )a merea ascultătoare,lână el. * să mă ia poli#ia(

Roberto se uită la ea, înroit. $ A fost un accident, Amélie. *nBa l&a omorât. u puteai face nimic. Amélie putea aui tremurul din vocea lui Roberto, el rămânea calm dedraul ei, ştia asta. )ra atât de bun cu ea. Dar nu fusese un accident, ori afost( Roberto o culcă în pat. $ Am să c0em doctorul, spuse el, şi pe bunica. i apoi, trebuie să c0empoli#ia. 3otul o să 4e bine, Amélie. F#i promit. $ Roberto, spuse ea emo#ionată, ce&a vrut să spună, Roberto, că nusunt o d’Aureville( $ )rau prostii, Amélie, doar prostii, voia doar să provoace neplăceri,

spuse Roberto obosit. Iită acum, draa mea, uită. Am eu ri!ă de toate. Roberto coborî din nou scara. 7iolen#a încă mai vibra în aerul tăcut alnop#ii şi el rămase în uşa salonului, uitându&se la cadavre. =âna lui Dieo încă strânea cu#itul care pătrunsese în burta lui *nBa şi oc0ii lui veri, fărăvedere, se uitau în tavan. +ânele din âtul lui sfâşiat trecuse peste cămaşaalbă şi se amestecase cu cel al animalului de pe covor. <a#a lui Roberto se contorsionă de durere şi lacrimile îi cureau peobra!i. A0, Doamne, l&am iubit. Fn ciuda tuturor lucrurilor, l&am iubit8 "oli#ia fusese ri!ulie să nu o tulbure pe sărmana doamnă Do +antosmai mult decât era necesar. $ In asemenea lucru înroitor să i se întâmple doamnei, spusese

căpitanul liniştitor. 3otuşi, nu e prima dată. <elinele astea mari pot devenirele, fără să&#i dai seama. "oli#ia a luat cadavrele repede şi salonul a fost cură#at de sânele lor. $ Ce&au făcut cu Dieo( îl întrebă ea pe Roberto, uitându&se la locul depe podea unde ăcuse el. $ '&au dus la spital. După o pauă, adăuă. * să 4e înmormântatmâine. $ i, ai să te duci la funerarii( $ Amélie, spuse Roberto simplu, trebuie. 'acrimile începură să&i cură pe fa#ă. $ u plâne, Amélie, n&a fost vina ta, într&adevăr n&a fost.

$ u plân pentru Dieo, oftă ea. "lân pentru tine şi pentru mine. uvei, Roberto, lucrurile nu vor mai 4 niciodată la fel. $ /a da, ba da, vor 4, o linişti el. Ai să vei, Amélie. 3otul va 4 e6actaşa cum a fost. 7ino şi stai culcată iar, nu trebuie să te emo#ionei aşa -ândeşte&te la copil. Copilul8 Iitase de copil8 Amélie se cutremură. +lavă Domnului, copilulei nu va şti nimic din toate astea, nu va şti niciodată că mama lui a ucis8



$ Doctorul 7alde o să&#i dea ceva ca să dormi, îi spuse Roberto,mânâindu&i părul de pe fruntea 4erbinte. Diminea#ă ai să te sim#i mai bine.i #ine minte, Amélie, o să plecăm în <lorida peste câteva săptămâni, avemvia#a noastră nouă în fa#ă. )a stătea culcată în camera întunecată, cu oc0ii înc0işi, ândindu&se.

Da, slavă Domnului, era o via#ă nouă în fa#a lor - o via#ă fără Dieo şi fără*nBa. 'acrimile îi cureau de sub pleoapele înc0ise pe pernă, în timp ceplânea pentru *nBa şi pentru inocen#a ei pierdută. Capitolul NJ 'éonie aprinse lumânările şi se dădu înapoi să admire masa. <arfuriilede #ară albastre ca ouăle de prior, cu :oricele de culoare albastru înc0is şialben, erau aşeate pe cinci locuri, :ancate de pa0are de cristal ra#ioase,cu picior înalt. <a#a de masă era de un albastru foarte pal, iar şerve#ele ălbuierau aşeate lână 4ecare farfurie. Două sfeşnice !oase, completate custinătoare #uuiate, care cândva luminaseră fe#e eoriene când se duceaula culcare, aveau lumânări de culoarea mierii, iar ălbenele şi albăstrele

proaspăt culese se revărsau din bolul alben rotund de sticlă cracată. )ra perfectă, decise ea, întorcându&se să inspectee sticlele de vin roécare aşteptau în frapierele de arint, o masă perfectă pentru o cină într&oseară de vară cu nişte vec0i prieteni şi o dublă sărbătorireE a cinceaaniversare a căsătoriei ei şi iua de naştere a nepoatelor ei emene - 'aiş şi'eonore de +antos. $ 'aiş şi 'eonore, le rosti ea numele cu las tare, satisfăcută. 'eonorese născuse la o !umătate de oră după 'aiş, iar Amélie îi spusese în scrisoarecă, în e6presia ei, avusese ceva care îi amintea de 'éonie. Atunci ea sedecisese să&i dea numele 'eonore. "oate fusese pur şi simplu drău#ă, se ândi 'éonie cu un âmbet, dar

dacă era aşa, însemna că era de două ori drău#ă ca să&i dea copiluluinumele mamei pe care de&abia dacă o cunoştea. Amélie începuse să&i scrie înultima lună a sarcinii şi 'éonie nu fusese în stare nici să renun#e la plăcereace i&o producea şi nici să&i refue liniştea ce părea că i&o aduce lui Amélie. Cusiuran#ă că, după to#i aceşti ani, nu mai era periculos să corespondee. 'a început îşi scriau doar scurte bilete în care îi vorbea despre mersulevenimentelor şi cât de mult îi plăcea în <lorida, dar treptat, pe măsură ceprimea răspunsurile lui 'éonie, uşurată de emo#ia e6cesivă, coresponden#alor se devoltă ca între două prietene, 'éonie 4ind un fel de cutie dereonan#ă pentru noile sentimente ale lui Amélie despre via#a ei în America şidespre maternitate.

+&a maturiat, se ândi 'éonie, amintindu&şi de fata tânără, volatilă,care apăruse în cabina ei în acea seară memorabilă şi mai era ceva, înstrăfundul su:etului, care o tulbura. u era triste#e, ci era mai mult conştiin#acă via#a nu înseamnă doar tranda4ri, fericire şi draoste fără eforturi. Aui omotul unui automobil pe şosea, mai sus de vilă şi se răbi spreuşă. Ca de obicei, aceasta stătea lar desc0isă spre aerul de vară, 0ivecelede muşcate ce o :ancau oferind o pată de culoare pe fundalul alb al idului. $ 'éonie, iată&te8 Au trecut veacuri.



Caro arăta bine, într&o fustă de mătase naturală albenă şi o bluă cudecolteu lar, cu părul lăsat liber în !os de data asta, prins în păr#i cu pieptenide baa cu perle. $ Ară#i minunat, e6clamară ele simultan, e6aminându&se una pe alta,pentru a distine noi semne ale trecerii timpului.

$ ici o i mai învârstă, spuse cu fermitate 'éonie. $ ici tu, fu de acord Caro. Râseră de luma lor. $ Cineva ar putea crede că avem şapteeci de ani, spuse Caro, daroricum, tu ară#i la fel ca acum cincispreece ani. Doar că pari mai fericită. 9ura lui 'éonie se desc0ise într&un âmbet. $ )ste o observa#ie foarte intelientă şi asta pentru că, într&adevăr,aşa e - sunt fericită. $ i Him( $ A, Him ar 4 şi mai fericit dacă l&aş lăsa să lucree optspreece ore pei. Acum cumpără terenuri de&a lunul coastei 4ind convins că vor 4

valoroase într&o bună i. Fşi petrece tot timpul plănuind cum să le devolte,asta în caul când nu pleacă repede la eK XorP sau la +an <rancisco. Ineorimă duc cu el, dar de obicei stau aici şi am ri!ă de rădină. Fncep să mălenevesc, Caro. +unt prea leată de acest loc, ca să vreau să&l părăsescvreodată. $ 3otuşi, asta #i&ai dorit dintotdeauna, nu&i aşa( spuse Caro. Aveainevoie de certitudinea de a de#ine pământ. ;ar el cumpără pentru tine,'éonie, el ştie că asta înseamnă mai mult pentru tine, decât diamantele. 'éonie se ândi la lucrul ăsta. $ Da, presupun că da2 într&un fel. Doar că acum îl am pe Him, nu maiam nevoie de nimic altceva. Cu el, mă simt în siuran#ă.

"rivirile lor se întâlniră într&un âmbet. $ =ă bucur, ise Caro. Alp0onse şi =aroc se opriseră cu Him, ca să admire priveliştea olfuluide pe cărare, ferindu&şi oc0ii de soarele ce apunea, ca să vadă promontoriulşi cărările întortoc0eate care duceau peste "oint. $ A0, nu mai pot aştepta, striă 'éonie alerând pe cărare ca să&iprimească şi aruncându&şi bra#ele în !urul lui =aroc. $ Deertorule, râse ea, sărutându&l omotos. u te&am mai văut deaproape şase luni. <a#a ei era la fel de emo#ionată ca atunci când o văuse prima dată,apărând nervoasă pe alee, în spatele maainului +errat, şi e la fel de

frumoasă, se ândi =aroc. $ +unt un om care munceşte, se scuă el, dându&i o cutie uriaşă cutrufele ei favorite de la 3anrades de la "aris. 7ia#a de 0otelier e o via#ăocupată - care te consumă. iciodată n&am timp pentru mine. $ Ar trebui să conduci unul dintre 0otelurile de aici, spuse 'éonie cufermitate. Aşa, cel pu#in te&am vedea mai des. i dacă nu po#i face asta,atunci o să trebuiască să vin mai des în viită la >_ric0.



Revenirea lui =aroc la afacerile cu 0oteluri fusese un succes, dardistan#ele nu erau favorabile pentru o prietenie strânsă. $ Am auit că avem o dublă sărbătorire. )l luă bra#ele lui 'éonie, întimp ce coborau pe cărare spre casă. ) voie să ştiu despre ce&i vorba( $ u, abia după cină, ise ea cu fermitate, atunci o să vă spun.

Fi conduse spre terasă, unde Him le împăr#i pa0are înalte cu vermut dinreiune, cu crenu#e de cimbru proaspăt de pe deal şi cassis aromat, dinfructe de pădure. $ Aici e cu adevărat rai8 e6clamă Caro. De ce oare trăiesc oamenii înaltă parte decât aici( $ )6act la asta mă ândisem şi eu, fu de acord Alp0onse. $ +pune&mi, ise Caro adulmecând aerul, ce avem la cină( =iroaseminunat. $ 7inete umplute, miel fript2 şi înainte de asta, creve#i proaspe#i dinolf, ca să&i mânca#i cu deete cu tot în maioneă proaspătă, făcută dedoamna <renard, şi mai avem sparan0el. ;ar mai târiu, căpşuni şi meură

cât pute#i mânca. 'éonie râse văând fe#ele lor uluite. $ * să înc0in pentru treaba asta, spuse =aroc vesel. i o să înc0in untoast pentru voi doi. Aniversare fericită. $ Aniversare fericită, repetară Caro şi Alp0onse ca un ecou. Him îşi puse bra#ul în !urul umerilor lui 'éonie. $ ici n&a#i crede cât a trebuit să mă #in după ea, ise el cu un âmbet,dar i&am spus că eu sunt unicul bărbat pentru ea. )rau atât de viibil şi total ferici#i, încât oaspe#ii lor se scăldau încăldura pe care o radiau. Cine şi&ar 4 înc0ipuit că 'éonie va 4 vreodată atâtde fericită, se ândi Caro, amintindu&şi de =onsieur. 'éonie îl pomenea

rareori acum - mai ales de când se anun#ase că suferise un atac care îl lăsaseatât de in4rm şi se vonea c0iar că îi afectase coardele vocale şi nu puteavorbi. Cunoscând eneria vitală şi personalitatea puternică a lui =onsieur,vonul era reu de creut, dar părea să 4e adevărat. Cea mai mare parte aanului, locuia într&un uriaş apartament de la 5otel de "aris din =onte Carlo,ieşind cu ia0tul din când în când, deşi se spunea că ieşea din 0otel doar întoiul nop#ii, pentru ca nimeni să nu&l vadă în scaunul cu rotile. Caro secutremură şi sorbi din băutura ei. Dacă pasiunea lui pentru 'éonie ar 4 fost opasiune sănătoasă, ar 4 putut sta el aici, în seara asta, cu bra#ul în !urul ei,sărbătorind aniversarea lor. $ 7eni#i cu to#ii, striă 'éonie, cina e servită. =aroc, tu stai aici în

dreapta mea, iar Alp0onse în stâna. Him #i&o las #ie pe Caro. $ /ravo, ise Him. De ani de ile am încercat să o prind sinură. $ ;a te uită8 +untem căsători#i doar de cinci ani şi de!a îi face curteprietenei mele celei mai bune8 e6clamă ea, în timp ce se aran!au la masă. Apoi, 'éonie ridică pa0arul. $ u mai pot aştepta să vă spun, ise ea cu fa#a luminată de unâmbet. 7reau să be#i un toast pentru 'aiş şi 'eonore de +antos - emenelelui Amélie. epoatele mele.



$ 'éonie8 e6clamă Caro. A0, 'éonie. Ce minunat8 Ce emo#ionant8 =aroc şi Alp0onse âmbiră la bucuria ei viibilă. $ =ai mult, spuse 'éonie, dacă am fost despăr#ită de propria mea 4ică,ea mi&a promis că o să&mi văd nepoatele. Când vor 4 destul de mari, le vaaduce să mă viitee.

Caro se ândi la toate bunicile normale, fericite, care au leătură ilnicăsau săptămânală cu copiii şi nepo#ii lor. ) uluitor cum s&a învă#at 'éonie să 4efericită cu atât de pu#in, se ândi ea ridicând pa0arul să toastee însănătatea noilor bebeluşi o promisiune a unei viite în viitor este su4cientăca să&i umple pa0arul fericirii. Cina a fost îndelunată, plină de un amestec de discu#ii şi bârfă au statapoi pe terasă, din nou, sorbind cafea şi începură să se ândească că etimpul să se întoarcă acasă, la culcare. $ u ştiu de ce nu rămâne#i să sta#i aici în vilă, se plânse 'éonie, cândCaro făcu în cele din urmă un est de plecare. $ u ai un dulap destul de mare pentru 0ainele ei, spuse Alp0onse sec.

De fapt, a trebuit să luăm un apartament cu două dormitoare, ca să&i intretoate lucrurile. i suntem aici doar pentru patru ile8 'éonie o îmbră#işă. $ Fmi pare bine să aud că nu te&ai sc0imbat, din iua în care te&am întâlnit, spuse ea, amintindu&şi dulapurile pline cu mătăsuri şi satinuri şi decutiile cu bi!uterii. $ Ce e o femeie fără podoabele ei, striă Caro când urcară pe cărare.e vedem deci mâine şi am de ând să !ucăm ceva !ocuri de noroc, mai peseară. Alp0onse emu. $ * să mă şi ruinee, acum, spuse el, a!utând&o să urce în maşină.

$ iciodată, îl tac0ină Caro. )u câşti întotdeauna. =aroc trebui să conducă maşina. $ =ul#umesc pentru această seară foarte fericită, ise el încet. Fmilipseşti, 'éonie. Avea o privire tandră. $ i tu îmi lipseşti, vec0iul meu prieten. /ra#ele lui 'éonie îi prinseră cu căldură âtul. Him o luă de mână şi porniră înapoi la lumina lunii, pe cărarea pudrată,ale cărei pietre le pusese ea cu mâna ei, în urmă cu ani. $ Fncă nu #i&am dat cadoul, spuse el. Am vrut să aştept până voi puteasă #i&l arăt, dar acum aproape că e prea târiu.

)l se uită la cer luna era sus, luminând peisa!ul cu o strălucirealbicioasă. "oint arăta ca un decor pictat pe marea cu valuri mici. $ Aşteaptă aici, spuse el, aşeând&o pe 'éonie într&un fotoliu pe terasă.=ă întorc imediat. )a se spri!ini de perne, uitându&se la scena maică. De când trăiaacolo, nu avusese niciodată două nop#i la fel - marea şi cerul erau întotdeauna diferite. *ftă de plăcere. Căminul ei era cel mai minunat loc dinlume.



$ Fnc0ide oc0ii, comandă Him, şi o să vei ce o să cape#i. 'éonie înc0ise ascultătoare oc0ii, sim#ind foşnetul 0ârtiei când el îiaruncă în bra#e un pac0et. )a îl pipăi, întrebătoare. $ "ot să desc0id oc0ii acum( întrebă ea. $ Desc0ide&i, făcu el.

=ai văuse asemenea 0ârtii înainte, documente luni, leale,dactilora4ate în roşu şi cu siilii de ceară. Râse. Act de proprietate, citi ea,cu sentimentul lucrului de!a văut. =onsieur îi dăduse un cadou asemănător,cândva - actul de proprietate al casei acesteia. ;nspiră adânc şi citi maideparte. )ra actul pentru tot terenul de la )st de vilă, tocmai până la "oint,terenul din spate până la dealul de dincolo de drum şi câteva 0ectare în 7est.*c0ii ei îi întâlniră pe ai lui Him, cu uimire. $ )şti stăpână pe tot ce te încon!oară, 'éonie Hamieson, spuse el cu unâmbet mândru. )ste al tău, tot. )a stătea lână el, uitându&se spre peisa!ul luminat de lună. )ra cuadevărat tot al ei, copacii aceia, dealurile, cărările de cretă - toate erau ale

ei. )a îşi puse mâna în mâna lui şi îşi lăsă capul pe umărul lui. Ce era maiminunat era faptul că toate astea nu erau date condi#ionat, cum făcuse=onsieur, ci erau oferite cu draoste. $ Cum aş putea să&#i mul#umesc, şopti ea. ) cel mai minunat cadou pecare mi l&ai 4 putut da. $ tiu, spuse prinându&i mâna într&a lui. )u ştiu întotdeauna de ceanume ai nevoie. 'éonie nu spuse nimic, nu era nevoie. Him ştia de ce anume aveanevoie ca să o facă să se simtă în siuran#ă. i el îi dăduse toate acesteterenuri. * făcuse din nou ceea ce dorise totdeauna să 4e, o femeie cuproprietă#i.

Capitolul NN 'aiş şi 'eonore dormeau liniştite în camera lor, cu obloanele trase împotriva soarelui de după&amiaă, din 7ila )ncantada din e Gest. Amélieavea pe fa#ă un âmbet tandru, în timp ce înc0idea uşa încet în urma ei. =aideparte, pe coridor, băă capul în camera lui 7icente şi a lui Hean&"aul./ăie#ii, în vârstă de şase ani, erau întinşi pe paturile lor, în poi#ii identice, peburtă, cu capetele întoarse spre dreapta, cu oc0ii strâns înc0işi. <usese odiminea#ă neliniştită, căldura îi enerva pe to#i, dar în sfârşit dormeau cu to#iişi poate, când se vor trei, căldura va 4 scăut şi ei vor 4 mai pu#in iritabili. Amélie ieşi pe terasă şi se trânti într&un 0amac, între doi stâlpi. Zara seodi0nea în camera ei şi casa era tăcută. De fapt, tot dealul părea liniştit ai,

păsărelele erau obosite şi doar insectele îşi continuau umetul lor normal. Fnlăturându&şi părul reu de pe frunte, ea se uită la cer. +oarelestrălucea ca arama pe un cer albastru fără nori, şi Amélie oftă se puteauaştepta la o oarecare răcire a timpului, era siură de asta. De ce oare i sepărea că anul acesta e mult mai cald decât de obicei( 3otuşi, era mai bineaici decât la =iami, avusese dreptate să fuă de acea umiditate enervantă.Fncă o săptămână şi 0otelul se va înc0ide pe perioada de trei luni, când nuera seon, iar Roberto şi )douard vor veni şi ei alături de ele. Apoi, când



vremea de vară se va răcori şi va începe noul anotimp, Roberto va 4 nouladministrator. Răspunderea unică pentru un asemenea 0otel minunat va însemna sălucree multe ore, să petreacă mai mult timp la "alaBo decât în mica lorcăsu#ă din rădină - c0iar mai pu#in decât acum.

<runtea i se încruntă. Roberto părea fericit, îşi iubea munca, îşi adoracopiii, o iubea pe ea - dar nu mai era la fel ca înainte. * imaine a salonuluidin 7ila d’Aureville, cu trupurile însânerate, trântite pe podea, îi veni peneaşteptate în minte şi desc0ise brusc oc0ii, în încercarea de a înlăturaamintirea. *are trecuse o sinură i, în ultimii doi ani în care să nu seândească la asta( tia că şi Roberto făcea la fel, deşi el nu mai amintiseniciodată de lucrul ăsta, după funeraliile lui Dieo. +&a terminat, îi spusese elatunci, trebuie să uităm şi să merem mai departe. 3rebuie să ne ândim laviitorul nostru copil şi la via#a noastră împreună. =intea ei clocotise de întrebări, dar poate că el avusese dreptate poate era mai bine că întrebărilerămăseseră fără răspuns. 3otuşi, ea ştiuse că lucrurile nu vor mai 4 cum au

fost. Dieo reuşise, în cele din urmă, cum reuşea întotdeauna, să seamestece între ei. Căldura era insuportabilă, nu era nici un pic de vânt ea se ridică din0amac şi se duse în casă în picioarele oale. Camera ei era mai răcoroasă şi, în întuneric, îşi scoase 0ainele şi se culcă pe pat. Acesta era mare, cucearceafuri albe şi confortabil. )ra bun pentru îndrăosti#i pe timpul siestei,se ândi ea, şi pentru după&amiei ca aceasta, când căldura pasiunii lor s&arpotrivi cu cea de afară. Dar ce ştii tu despre pasiune, Amélie de +antos8 se întrebă ea. tiadespre draoste, pentru că îl iubea pe Roberto, iar el o iubea pe ea, iardraostea pe care o făceau era în ton cu asta. Dar nu era o pasiune care să&i

ardă. u sim#ise niciodată acel en de pasiune - îl va sim#i oare vreodată( )aera doamna de +antos, al cărei so# foarte ocupat o iubea şi îşi avea copiii ei,care să&i umple orice oluri care s&ar 4 putut ivi vreodată în via#a ei. Amélie se răsuci şi înc0ise oc0ii. u era oare asta de a!uns pentru oricefemeie( 5illiard GatPins traversă curtea interioară de la "alaBo d’Aureville, cucoloane ra#ioase, #inând o carte sub bra#, în căutarea unui loc la umbră, cupu#ină briă care să îndepărtee cât de cât căldura nepotolită a ilei. )l sc0i#ădin cap un politicos bună diminea#a spre cele două doamne bătrâne, în roc0iiproaspete de in, cu spinări bă#oase bostoniene şi cu panto4 sport de eK)nland. "ăreau total neafectate de căldură, sinura lor concesie 4ind

pălăriile de paie, umbroase, pe care le purtau atât în interior cât şi afară.<ratele lor era altfel de om bătrânul avea o licărire în oc0i, în spateleoc0elarilor cu ramă de aur, iar pălăria lui panama avea o înclinare de crai.5illiard putea paria că fusese un crai la vremea lui, deşi acum bătrânele fete îl #ineau din scurt, totuşi, 5illiard îl văuse sinur în bar, seara, cânddoamnele se duseseră la culcare, bucurându&se de câteva coniacuri şi stândde vorbă cu Hordan, barmanul.



<ra#ii "eabod erau sinurii oaspe#ii, în afară de el, în măre#ul 0otel înaceastă ultimă săptămână de seon. 5illiard o luă prin terasa umbroasă de marmură care dădea spre mare. 3ende mari prote!au şirurile de ferestre cu sticla metaliată împotriva raelordirecte ale soarelui, dar c0iar şi la umbră nu era nici o briă. +e spri!ini de

balustradă şi privi spre marea care se mişca tăcută sub soarele de aramă.Căldura era teribilă. u te puteai feri de ea camera lui era probabil locul celmai răcoros pentru o lectură liniştită. $ Domnule Do +antos( /ătrâna doamnă stătea dreaptă în fa#a lui Roberto, cu pălăria de pai pecap, cu picioarele imaculat încăl#ate şi uşor depărtate. Fn spatele ei, se ăreafratele ei, mai încovoiat decât surorile lui, cu un nas cu vinişoare albastre,care lăsa să se în#eleaă plăcerea lui pentru coniacul de după cină. $ Domnule Do +antos, fratele meu crede că va 4 furtună. Roberto îi oferi un scaun. $ =i&e teamă că e de aşteptat în acest anotimp al anului, domnişoară

"eabod. )ste sfârşitul seonului acum, şti#i doar. $ u m&a#i în#eles, răspunse ea sec, nu o furtună obişnuită2 unuraan. Roberto se uită la ea surprins. Ce poate şti oare această doamnăbă#oasă din /oston despre uraane( $ 3oate semnele arată aşa ceva, continuă cu fermitate domnişoara"eabod. <ratele meu spune că îl poate sim#i în aer. )l are e6perien#a acestorfurtuni. $ Da, da, făcu bătrânul bărbat din spatele ei. Din marea C0inei de +ud,am fost mul#i ani acolo2 $ +tai liniştit, 5enr, când vorbesc eu. +ora lui îl întrerupse în mi!locul

fraei iar 5enr, sco#ându&şi oc0elarii cu ramă de aur, începu să&i lustruiascăaitat cu o batistă albă imaculată. $ Am vrea să ştim ce precau#ii inten#iona#i să lua#i împotriva furtunii,domnule de +antos. $ =i&e teamă că nu m&am ândit la asta, domnişoară "eabod, nu amfost avertia#i de nici un uraan care s&ar îndrepta în direc#ia noastră. *ricum,0otelul are obloane împotriva furtunii şi saci cu nisip sunt preăti#i pentruferestre şi, bineîn#eles, toate obiectele portabile - mobile, vase de :ori şialtele asemenea - vor 4 aduse înăuntru. Am sentimentul că 0otelul va 4 unadăpost siur în aceste condi#ii. Dar, după cum v&am spus, nu am primit nicio avertiare de uraan.

$ 7ine, spuse brusc 5enr. 3otdeauna începe aşa. Crede&mă pe cuvânt,domnule de +antos, şi face#i&vă preătirile de pe acum. 'a căderea serii, seva produce. )l le âmbi pe sub oc0elari. 7a 4 ca pe vremuri, răspunse elemo#ionat. Fmi amintesc, în şapteeci şi nouă, când eu şi bătrânul Coopee6ploram insulele2 $ <ratele meu a fost în +erviciul )6tern, îi tăie din nou vorbadomnişoara "eabod. 7ă părăsim, ca să pute#i să vă înri!i#i de toatetreburile, domnule de +antos.



Fn ciuda manierelor ei autoritare, era o doamnă de peste şapteeci deani şi Roberto se sim#i răspunător pentru ea. $ Dacă sunte#i preocupată, domnişoară "eabod, a#i putea pleca acumspre ord este un tren care pleacă peste o oră spre +t. Auustine. $ Am plătit pentru încă o săptămână şi inten#ionăm să stăm, vă

mul#umim, domnule de +antos. 5enr o urmă pe sora sa când ieşi din cameră. $ * să 4e un pic de distrac#ie, nu&i aşa( şopti el conspirativ. Cred c0iarcă o să&mi facă plăcere un uraan. )douard aşeă un ultim sac de nisip la locul lui, în fa#a ferestrelor maricare duceau la terasa dinspre mare, şterându&şi transpira#ia de pe frunte, cubatista. Ar 4 fost cu mult mai uşor dacă nu ar 4 redus personalul la minimum,având în vedere că 0otelul se înc0idea săptămâna următoare. "e de altăparte, î#i po#i imaina ce panică ar 4 fost, dacă 0otelul era plin cu oaspe#i. +ecutremură la acest ând. Ridicând capul de la rămada de saci cu nisip, se uită de&a lunul

terasei. 3oată mobila albă, împletită, fusese cărată în interior şi 4ecare0iveci cu :ori sau ciubăr care putea 4 mişcat, fusese înc0is în maaie. 3endele fuseseră strânse şi prinse bine în locurile lor, deşi el presupunea că, în ca de furtună, ele sunt primele care se desprind. Ridică din umeri 4loso4c,sperând ca ăsta să 4e cel mai rău lucru la care se pot aştepta. Deşi era abiaora patru după&amiaă, se înserase. Fncă nu era nici o urmă de vânt înliniştea deplină, nici o pasăre nu ciripea. +e ândi la Zara şi Amélie, a:ate lae Gest, şi spera că sunt bine. Roberto era liniştit, pentru că panicul decoastă îi spusese că nu era nici un pericol pentru ele, a:ate atât de departe în +ud, şi că nici =iami nu va prinde decât coada furtunii. Iitându&se la cer,)douard se întrebă cât de corectă putea 4 această previiune.

Fn interiorul 0otelului, luminile ardeau, strălucind pe marmura alb cuneru a 0olului mare, dar 0otelul avea obloanele trase şi era tăcut. Robertoumbla prin 0olurile oale. 3rimisese cameristele acasă şi sinurii oameni dinpersonal ce locuiau în 0otel şi nu plecaseră nici în vacan#ă erau =ic0el, şefulbucătar, cu cele două a!utoare ale sale, şi Hordan, barmanul. i, desiur, ceipatru oaspe#i ai lor, ultimii din acest seon. )l înc0ise bine uşile mari, lăsând bara de 4er la locul ei. Asta era, toatălumea era înăuntru acum. Altceva nu mai putea face. Domnişoarele "eabod coborâră scara mare, urmate de 5enr, cupanamaua înclinată într&un un0i şi mai şmec0eresc decât de obicei. $ ) aproape de cinci, anun#ă domnişoara "eabod, o să luăm ceaiul în

salonul mic, dacă nu vă deran!eaă. Roberto âmbi. $ Desiur, doamnă. ici un uraan nu putea să deran!ee proramul domnişoarei "eabod. "e la ora şase, vântul urla şi ploaia putea 4 auită bătând în obloane. Fnfundal, se auea omotul bubuitor al mării care se arunca în valuri mari, pe#ărm. )6act la şase şi treieci, se întrerupse lumina electrică. Fn 0ol fură pusetrei suporturi uriaşe de lumânări. 'a lumina lor pâlpâitoare, cele două



domnişoare "eabod, cu 5enr şi cu 5illiard GatPins ca al patrulea, !ucauinterminabile runde de bride, sorbind şampania pe care )douard le&oadusese ca să le ridice moralul şi mestecând sandvişuri, de parcă ar 4 fost laun picnic eleant. 7ântul se ridicase de la un muet aspru în rafale la uneamăt sub#ire ca un bocet, amestecat cu ploaia, iar Roberto umbla neliniştit

prin 0otel. )ra enervant să aui doar ce se întâmplă afară şi să nu po#i vedeanimic. "e la ora nouă, se părea că vântul s&a înte#it la ma6imum. *bloanele şiuşile drănăneau, iar peste urletul vântului, puteau aui omotele deprăbuşire ale unor copaci smulşi din loc şi arunca#i în furtună erau smulsesere, fântâni şi poate c0iar ara!ele şi construc#iile adiacente. Din când încând, o rafală mai puternică âl#âia uşa rea de lemn, ca un răboinic carecere să intre. Roberto ştia pentru ce era înri!orat )douard. 'a oraunspreece, uraanul va atine punctul culminant. u se putea şti cât demari erau valurile, dar, după omot, probabil că apa acoperise de!a pla!a şispăla pa!iştile luni, în pantă, care se întindeau între mare şi terasă. Dacă

vântul mai bătea astfel şi atât de puternic2 5enr "eabod stătea culcat cât era de lun, pe o canapea din 0ol,sforăind încet. ase pa0are de şampanie îl făcuseră somnoros, iar pentru celedouă surori, câte două pa0are de 4ecare avuseseră acelaşi efect. )lemo#ăiau, şeând drepte în fotolii emene, de ambele păr#i ale fratelui lor. Roberto sesiă o linişte cum nu mai sim#ise niciodată în via#a lui.Aproape că îl dureau timpanele din caua liniştii. u fusese o slăbire a for#eivântului, nici o micşorare a intensită#ii lui - pur şi simplu, se oprise. 5enr "eabod se ridică şi căscă, îşi scoase batista şi începu să&şilustruiască oc0elarii. $ +untem în ceea ce se numeşte oc0iul furtuniiE în vârte!. 7ântul va

su:a în !urul nostru la câteva sute de metri mai departe. Desiur, se va întoarce, su:ând de data asta din direc#ia opusă, dar ar 4 destul timp să neuităm afară şi să vedem ce daune sunt. )douard şi Roberto îl priviră uimi#i.5enr "eabod se dovedise a 4 o mină de informa#ii. Cerul indio era calm şi luminat de stele. u era nici măcar urmă debriă, iar aerul era cald şi reu de umeeală. +clipiri de fulere albastre se !ucau fără omot pe cer şi sute de păsări ciripeau omotos, aitându&se şiburând, ascunându&se de&a lunul marinilor acoperişurilor şi pe copaciirămaşi acum fără frune. $ +ărmanele 4in#e, au fost măturate eci de Pilometri, spuse 5enr,făcându&şi drum pe treptele de marmură, de pe unde a trecut uraanul.

*c0ii lor dădură peste o scenă de devastare. Copaci fuseserăderădăcina#i şi arunca#i în piscine. Irne rele de piatră fuseseră aruncate pecărări şi sfărâmate. 3erasa era acoperită cu #ile sparte şi inundată de un râude apă de ploaie, pe care pământul murat şi canalele suprasolicitate nu oputuseră absorbi. *ceanul se arunca spre mal cu un urlet continuu, înspăimântător. 7aluriuriaşe se spăreau pe pa!işti, la câ#iva eci de metri, ridicându&se pe măsură



ce creştea :u6ul. C0iar şi fără vânt, oceanul era o for#ă de care trebuia #inutseama, iar privirea lui )douard i&o întâlni pe a lui Roberto, cu înri!orare. $ * să avem nevoie de mai mul#i saci de nisip, la ferestrele dinspremare, spuse )douard, ar trebui să ne răbim. A!uta#i de 5illiard GatPins şi de şeful bucătar, de cele două a!utoare ale

bucătarului şef de barman, ei puseră la locul lor sacii rei. $ Asta&i tot, âfâi Roberto transpirând din caua efortului. Acceptă curecunoştin#ă #iara oferită de 5illiard şi se spri!ini de balustrada terasei,uitându&se spre marea cu spumă albă. $ 3ot ce putem face acum este să aşteptăm, oftă )douard. "ala bruscă de vânt îl lovi cu o putere uriaşă, măturându&i din fa#a ei,alunându&i nea!utora#i, aruncându&i la pământ. Roberto ăcea acolo uluit. 7ântul îi tăie respira#ia şi el âfâi,ascunându&şi capul în bra#e. Iitându&se printre deete, îl vău pe 5illiard înpatru labe, târându&se spre col#ul 0otelului, iar )douard se #inea debalustrada terasei, alături de el.

$ Apucă balustrada, urlă )douard peste vânt, până a!unem la col#,apoi 0emuieşte&te !os şi fui. Fşi făcură drum, #inându&se de balustradă, în timp ce vântul se aruncaasupra lor dinspre mare şi începu să plouă, pocnindu&i oriontal, orbindu&i. $ ;eşi8 urlă )douard. <ui, acum. Fl urmări pe Roberto dispărând în ploaie şi se ruă să a!ună laadăpostul col#ului. 7edea col#urile albe ale valurilor cum inundau pa!iştile desub el. $ Doamne, âfâi el, peste câteva minute va a!une pe terasă. +e lansă şi el după Roberto, âfâind, alerând într&o parte ca un crab împins de vânt. 'ăsându&şi capul în !os şi îndoindu&se pe vine, se strădui să

a!ună la col# unde Roberto şi 5illiard erau strânşi împreună, în calmul relatival adăpostului unei arcade. )i aşteptară, su:ând reu, în adăpostul lortemporar, ândindu&se ce să facă în continuare. $ Crede#i că putem a!une la uşa principală( întrebă Roberto. $ &avem de ales, replică )douard trist. Dacă rămânem aici, ne înecăm. Cu spatele la id, ei o porniră lateral, de&a lunul aripii de )st a0otelului, clătinându&se şi alunecând în noroi, până a!unseră la ruina uneifrumoase rădini care se întindea între ei şi uşa 0otelului. $ &avem ce face decât să ne târâm cât mai !os putem şi să înaintăm,striă Roberto, pornind înainte, în noapte.

"oate vor reuşi, se ândi )douard, #inând capul în !os şi umerii lăsa#i.Fncă îl mai putea ări pe Roberto înaintea lui şi uşor mai în stâna, dar nu eranici urmă de 5illiard. "almierul derădăcinat veni spre ei cu for#a unui tren e6pres,prinându&i fără veste, în timp ce se luptau, orbi#i de ploaie şi întuneric.Roberto îl vău primul, era o formă neară care se îndrepta spre ei dinnoaptea şi mai neară. Cu un #ipăt, el ridică bra#ele într&un est inutil, de



parcă ar 4 vrut să o prindă. Fi lovi simultan pe )douard şi pe Roberto şi căurăsub lovitură ca nişte piese de domino. 7ântul risipea vocile în !urul lui şi )douard distinse treptat siluete0emuite deasupra lui în ploaie. $ +ă încercăm să ridicăm pomul, o să 4e bine, urlă 5illiard. u încerca

încă să te mişti. )douard îşi dădu brusc seama că era apă în !urul lor şi în#elese cămarea trecuse de!a pe terasă. Fl durea umărul şi îi picura sâne în oc0i, de lao rană la cap. Ridicând şi făcând eforturi, îl eliberară mai întâi pe )douard. )l fuseseprins de partea de sus a copacului şi primise o lovitură la cap, dar cea maimare parte a reută#ii îl lovise în umărul drept. /ra#ul îi atârna moale dinoasele fracturate. Roberto era cel care primise din plin lovitura păr#ii mairele a copacului şi încă era prins dedesubt. $ 3rebuie să&l a!uta#i pe Roberto, striă )douard. "entru Dumneeu,a!uta#i&l2

7ântul împrăştie vorbele lui în noaptea neară. $ Fl aducem şi pe el pe urmă, urlă 5illiard. 3rebuie să te duci înapoi,până nu ne ia marea pe to#i. Cu câte un bărbat care îl spri!inea de 4ecare parte, el se împiedică şi setârî spre uşă, 4ecare pas 4ind o aonie pentru )douard. Desc0iând uşa, ei îl împinseră pe )douard înăuntru şi dispărură înapoi în furtună. )douard sespri!ini de uşă, âfâind. 3ranspira#ia şi ploaia se amestecau cu sânele lui şipicurau pe marmura eleantă. /ătrânele doamne mo#ăiau în luminapâlpâitoare a lumânărilor. Durerea din umăr era insuportabilă şi )douard îşi muşcă bua ca să nu#ipe. A0, Doamne, ce&o 4 cu Roberto( Dacă nu se răbeau, va 4 prea târiu.

+e vor îneca cu to#ii. C0iar în timp ce ândea asta, se aui o buşitură şi unomot de sticlă spartă, când un val se aruncă asupra ferestrelor cu obloaneşi cu saci de nisip. Işa se desc0ise din nou, iar ploaia şi vântul pătrunseră prin 0ol,stinând lumânările, scuturând sfeşnicele şi aruncând la podea pa0are şiobiecte mici, înainte de a 4 înc0isă din nou, cu reu, de for#a reunită a patrubărba#i. 7ocea domnişoarei "eabod suna calmă, neclintită, în întuneric. $ ) cineva aici( Ce se întâmplă( )douard îşi făcu drum spre sfeşnice. $ )&n reulă, domnişoară "eabod. 7ocea îi suna stranie, c0iar şi lui însuşi. * să aprindem lumânările într&o clipă.

'a lumina lumânărilor, vău cum Roberto e cărat prin 0ol şi aşeat curi!ă pe o canapea. /ărba#ii stăteau deoparte, cu respect, evitându&i oc0ii, iar)douard se uită la ei uimit. u putea 4 adevărat8 u voia să creadă că eraadevărat. 3e ro, Doamne, fă să nu 4e asta. Dar Roberto era mort. $ 7re#i, vă ro, să&l lua#i pe domnul de +antos sus( întrebă liniştitdomnişoara "eabod. Fntinde#i&l pe unul din paturi. i adu&i domnului )douard



un pa0ar de coniac, 5enr. +ora mea are e6perien#ă de in4rmieră, îi spuse ealui )douard. * să vă înri!ească umărul. +e mai aui o nouă rafală bruscă şi mai multe omote de sticlă spartă. $ Cred că ar 4 mai bine să mă uit la asta, spuse ea calm, să vedem cese poate face.

)douard se uită amor#it cum ea dispăru în direc#ia salonului mare.Domnişoara "eabod îşi asuma conducerea şi era de neclintit. )l îşi spri!inicapul de fotoliu şi înc0ise oc0ii, în timp ce ei duceau trupul lui Roberto la eta!.Fşi putea aminti clar băie#elul blond, cu >ee, berbecelul lui, şi&l aminti peRoberto tânăr, un atlet cu membre aurii, !ucând polo cu ec0ipa sa Robertocel bun la su:et, mereu împăciuitor între Amélie şi prietenii lui, so#ul luiAmélie, băiatul şi bărbatul pe care ea îl iubise totdeauna, tatăl copiilor ei. iplânse, pentru băiatul pe care&l cunoscuse şi pentru durerea căreia va trebuisă&i facă fa#ă Amélie. Coşmarul încă nu trecuse. =area se ridica pe terasă şi în rădini iarvalurile se aruncau în obloane. "uteau sim#i clădirea tremurând, de parcă era

un vapor care se scufunda, iar ei stăteau în !ur, nervoşi şi temători, bândK0isP, în timp ce noaptea avansa, iar vântul şi marea nu dădeau semne săse liniştească. +urorile şedeau una lână alta pe canapea, tricotând calm şi,de data asta, nu se plânseră când fratele lor se alătură băutorilor de K0isP. Deşi ceasul lui )douard arăta ora şapte diminea#a, nu se ăreau orileprin crăpăturile obloanelor noaptea şi iua erau la fel şi abia la amiaă,vântul începu să slăbească şi cerul începu să se luminee. Iraanul trecuse.Fn urma lui rămâneau doar mor#ii şi daunele. Capitolul NQ Amélie nu&şi putea aminti când anume a fost mai rău, când )douard i&aspus că Roberto murise sau la funeralii, când sărmanul lui trup sfărâmat

fusese pus să se odi0nească sub cerul albastru al unei ile senine în <lorida.*ricum, n&avea importan#ă, se ândi ea obosită, nimic nu mai conta acum. Fşitrase fotoliul lână fereastră şi se uită la olful albastru de !os. 7ila )ncantando era tăcută. /unica se întorsese la Rio, iar Zara şi)douard erau la =iami cu copiii, ai lor şi ai ei. In 0impe de vinovă#ie o în#epă pe Amélie când se ândi la feti#ele ei. 3recuse o lună de când venise lae Gest, înso#ită doar de bunica ei, o lună de când nu&şi mai văuse copiii.i trecuseră două luni de la moartea lui Roberto. <ie şi numai ândul la acestcuvânt o făcea să simtă un 4or interior. Fnc0ise oc0ii împotriva durerii, deparcă ar 4 putut să&l vadă cu palmierul care îi #intuia trupul lui frumos,puternic, în noroi. )ra prea mult, nu putea suporta8 u mai avea pentru ce să

trăiască, emu ea încet în camera oală. imic8 Dar bunica îi spusese căavea pentru ce, erau 'aiş şi 'eonore - copiii lui Roberto - putea să&imul#umească lui Dumneeu că avea această moştenire. Cum putea oarebunica să ştie cât de departe i se păreau acum cele două dulci copile( )leerau prea mici şi prea inocente ca să ştie altceva decât că le lipsea bărbatulacela drău# căruia tocmai învă#aseră să&i spună tată. "oate că bunica aveadreptate şi că ele ar trebui să 4e un spri!in, dar nu erau, iar asta era probabil



din vina ei. )ra o mamă nesim#itoare, îşi neli!a copilele, scăldându&se înpropria ei durere8 Amélie se sim#ea nea!utorată, nu putea face nimic ca să se lupte împotriva sentimentelor ei, era înecată în ele, era copleşită de durere. 7oia sărămână pentru totdeauna în camera întunecată şi să nu trebuiască să

vorbească cu nimeni. )ra mai uşor aşa. )douard o porni de la feribot de&a lunul debarcaderului, cu capulplecat, pierdut în ânduri. +e a:a aici din caua lui Zara, era ideea ei, iar elspera cu ardoare să reuşească. C0eile i se mişcau în buunar, în timp cemerea pe strada principală, la maainul de în0e#ată unde cumpără opor#ie de ciocolată şi una de piersici, favoritele lui Amélie, âmbind denaivitatea lui - ca şi când nişte lucruri copilăreşti, ca în0e#ata preferată, arputea să o a!ute8 ;sabelle îl avertiase că Amélie nu mânca, nu făcea nimic.+tătea în casă, abia lua ceva în ură şi nu voia să vadă pe nimeni. 3rebuiausă facă ceva în leătură cu ea. Atunci Zara venise cu ideea. )douard oftăcând se urcă în ta6i, spera ca ideea să ac#ionee.

Cine putea 4 oare( se întrebă Amélie, speriată de omotul paşilor în0ol. +e uită la ceas. )ra ora patru, şi se pare că a#ipise. "robabil că era doar>ita, mena!era. Dar nu, nu se putea să 4e ea - le dăduse liber cameristelorsăptămână asta, dorise să 4e absolut sinură. Ciuli din nou urec0ile să audăomotul, în timp ce merse în vârful picioarelor la uşa dormitorului şi se oprisă asculte. )ra un omot în bucătărie8 $ Cine&i acolo( striă ea desc0iând lar uşa şi merând de&a lunulaleriei, spre capul scării. $ Amélie8 +unt eu, )douard. )a se spri!ini de balustradă, uşurată, uitându&se în !os la el. $ )douard8 Ce faci aici(

)douard se răbi să urce scara spre ea. $ Am venit să te văd pe tine, bineîn#eles. )a parcă se topise de&a binelea când el îşi puse bra#ele în !urul ei,#inând&o strâns. *asele ei erau ca de păsărică sub mâinile lui. )douard o #inumai departe de el, analiând&o. $ Am fost siur, spuse el acuator. u mănânci. $ =ănânc destul, spuse Amélie apărându&se. +unt bine, )douard, ăucă da. u era nevoie să aleri încoace doar pentru că bunica a plecat. =ăsimt mai bine sinură. $ +unt siur de asta, spuse )douard trist, dar fetele tale nu sunt preabucuroase.

*c0ii lui Amélie se lăriră alarma#i. $ u&i nimic rău cu ele, nu&i aşa( $ u. u e nimic rău cu 'aiş şi 'eonore, numai că săptămâna viitoarevor împlini doi ani şi ar 4 plăcut dacă mama lor ar 4 acolo ca să serbee cuele iua lor de naştere. =ai ales acum, când nu au tată, adăuă el în moddeliberat.



oc0ea&o, îi spusese Zara, trebuie să o scuturi din roanica ei apatie,să&i pui pe umeri răspunderea, să o faci să&şi dea seama de asta, )douard. 3rebuie, de draul copiilor - şi al ei înseşi. Amélie se dădu un pas înapoi. Ce tot vorbea el( u ştia că ea nu puteasuporta să vorbească despre asta(

$ )u2 eu tocmai stăteam culcată în camera mea, şopti ea, îndepărtându&se pu#in pe coridor. )douard o apucă de mână. $ 7ino !os, cu mine, spuse trăând&o după el. Am adus ceva pentrutine. $ )douard, eu2 nu mă simt prea bine, cred că mă duc înapoi încamera mea, să mă culc. A0, am uitat, le&am dat liber săptămână astacameristelor, o să trebuiască să iei cina la +t. Hames. $ i tu, ce&#i propui să mănânci la cină( <a#a ei tăcută răspunse întrebării lui )douard. $ 7ino cu mine, ise, luând&o cu el pe scară.

Cele două cartoane cu în0e#ată se topeau de!a pe masa din bucătărie,iar )douard o aşeă pe Amélie pe un scaun şi puse într&un bol câte o linurădin 4ecare sort. $ Iite, ise el cu un âmbet ironic, favoritele tale. u ştie oare, se întrebă Amélie că nimic nu mai conteaă acum( u în#elee oare asta( *c0ii ei îndurera#i îi întâlniră pe ai lui )douard pedeasupra mesei, în timp ce în0e#ata stătea, neatinsă înaintea ei. $ Dacă nu mănânci, n&o să reolvi nimic, Amélie. Asta n&o să&l aducă înapoi pe Roberto. )a lăsă oc0ii în !os, enele luni, întoarse, făcând umbre pe obra!ii eipalii. "ărul ei, cândva lucios, stătea moale, meşele aurii erau întunecate şi

fără via#ă. =âna lui )douard tremură pe linuri#ă cât de mult ura că trebuiasă o rănească în felul ăsta, dar trebuia să o facă, pentru binele ei. $ 'aiş şi 'eonore sunt foarte bine, spuse el. +e învârtesc prin toatelocurile, nu po#i să le opreşti. Fmi amintesc atât de mult de vremea când tuaveai vârsta lor, Amélie, e minunat să le vei. /ineîn#eles că seamănă şi cutatăl lor Roberto era la fel de blond ca şi tine. 'aiş are oc0ii lui, acel albastrudesc0is frumos2 $ *preşte&te8 <uria pulsa în vocea lui Amélie îndurerată. De ce faciasta( 2 Fnceteaă, )douard. 3e ro. $ Deci, crei că e corect să nu mai vorbeşti niciodată de Roberto acum,după ce a murit( 3rebuie să pretindem cu to#ii că el n&a e6istat niciodată( Ce

prostie mai e şi asta, Amélie( Roberto are dreptul să 4e amintit2 să sevorbească despre el2 să 4e iubit. u vei, Amélie, că moartea lui trebuie sădevină o parte a vie#ii noastre ca to#i să putem trăi cu ideea asta( Amélie se uită la el, cu fa#a împietrită, iar )douard eită. =ersese oareprea departe( Dacă da, oricum nu mai putea da înapoi. $ +unt doi copii la =iami care au nevoie de mama lor. =ai mult decâtatât, Amélie, au dreptul la mama lor 3atăl lor a murit şi viitorul lor e în mâiniletale. Depind de tine, Amélie de +antos.



Amélie ridică bărbia, de parcă ar 4 primit o lovitură. )douard aveadreptate, copiii erau în răspunderea ei. Dar ea nu voia să se întoarcă la=iami, nu voia să se ducă nicăieri, voia doar să stea în siuran#a aceleicamere de la eta!. Cum putea oare să se întoarcă, să râdă şi să se !oace cucopiii, aşa cum s&ar aştepta ei să facă, aşa cum făcuse totdeauna( Acum era

cu totul altfel. 7ia#a devenise oală. )douard scoase c0eile din buunar şi le #inu ridicate în fa#a ei. $ Astea sunt c0eile de la "alaBo d’Aureville, spuse el calm. +unt c0eilepe care i le&aş 4 dat lui Roberto, când ar 4 preluat func#ia de director al0otelului, luna viitoare, o func#ie pentru care a muncit din reu şi pe care nuam eitat să i&o ofer. A meritat&o. )l puse c0eile pe masă, între ei, şi îşi împinse scaunul. "odeaua cu daledădea ecou paşilor lui, în timp ce umbla prin bucătărie. $ +tricăciunile la 0otel au fost reparate, iar terenul este refăcut înrădini. +perăm să&l putem desc0ide la termen şi 0otelul va 4 cel pu#in pe !umătate ocupat în primele două săptămâni, iar după asta, e de!a aran!at

complet pentru tot seonul. ;nstalăm două piscine şi o sală de imnastică, iar=ic0el, bucătarul şef, viseaă mereu feluri noi cu care să&i tentee pe oaspe#iinoştri. "ersonalul e preătit şi aşteaptă. Acum avem nevoie doar de undirector. Amélie şedea bă#oasă la masă, întrebându&se de ce trebuia ea să ştietoate astea, ce importan#ă aveau( *c0ii lui )douard îi sfredeleau pe ai ei. $ Am c0eltuit o rămadă de timp pentru "alaBo d’Aureville eu, Zara,bunica ta, Roberto - şi o roaă de bani. <unc#ia de director e a ta, Amélie. Capul ei se înăl#ă şi oc0ii ei şoca#i priviră într&ai lui. $ Roberto ar 4 vrut să 4e aşa, continuă )douard. 3u ai condus 0otelul

din Rio, pentru bunica, şi l&ai a!utat pe Roberto la "alaBo nu e6istă nici unmotiv ca să nu po#i îndeplini această sarcină. )l ridică mâna când ea începu să protestee. $ u primesc un nu drept răspuns, Amélie, nu va e6ista un alt director.Dacă tu nu accep#i slu!ba, atunci "alaBo d’Aureville se va înc0ide, înainte de ase redesc0ide. )douard se duse la masă şi împinse c0eile spre ea. $ Iite c0eile. "alaBo d’Aureville te aşteaptă. ) o provocare, Amélie, darştiu că po#i face lucrul ăsta. * porni spre uşă, întorcându&se să o privească, iar ea rămase acolotăcută, cu spatele spre el.

$ Ai face mai bine să mănânci în0e#ata, striă el. +e topeşte. In semi&âmbet se ivi pe fa#a lui Amélie. 'ui îi trebuise mult cura! ca să !oace atât de tare, şi îl admira pentru asta. i nu doar atât ea ştia că dacăspusese toate astea, se va #ine de cuvântE dacă ea va refua slu!ba, el va înc0ide "alaBo. u&i lăsase posibilitatea de a alee. )a luă rămada rea dec0ei, cântărindu&le reutatea în palmă, aşa cum făcuse probabil Roberto demulte ori. +caunul scâr#âi pe dale, când ea îl împinse şi se duse spre uşă, să&lcaute pe )douard.



L* provocareM, spusese el va 4 mai mult decât o simplă provocare, va4 o luptă de urcuş, de muncă rea, dar ca idee îi surâdea, Doamne, cât demult îi surâdea8 Capitolul N? Fn iunie 1V1Q, 'éonie nease pericolul unui răboi în )uropa, aşa ceva

4ind ridicol. Cine îşi putea înc0ipui răboiul, când soarele strălucea,=editerana părea mai albastră ca oricând şi brie slabe răcoreau minunateleseri de vară( Cine ar dori să tulbure o asemenea perfec#iune( se întreba ea.i cum putea să 4e răboi, când, în iulie, străile "arisului erau vii, cu tineribucuroşi, îmbrăca#i după ultima modă şic a oraşului, părând întotdeauna căse duc sau că se întorc de la o petrecere aiurită, e6travaantă( =uica planaca o cea#ă deasupra teraselor şi a trotuarelor "arisului, iar deliciosul miros alcafelei şi al pâinii proaspăt coapte provoca plimbăre#ii matinali. Dar franceii îşi citeau iarele în cafenele într&o înri!orare tăcută, iar bârfa trecea de lafemei la răboi, de la vacan#ele petrecute la Deauville la problemele din/alcani2

$ 3rebuie să vină, 'éonie8 Fi spuse Him, punând iarul cu titluri nere pemasă, între ei. 'éonie îşi sorbea cafeaua, uitându&se la terasa alomerată de laCoupole, evitându&i privirea. )a nu voia să&şi strice acea diminea#ă perfectăcu discu#ii despre răboi. $ &are nici un rost să evităm subiectul sau să sperăm în miracole,'éonie. +itua#ia e ravă. $ Dar, toată lumea ice că iarele e6aereaă, că totul se va reolva. $ ) prea târiu, draa mea, maşinăria este de!a în mişcare. 3rebuie săluăm 0otărârea. $ 5otărârea(

$ 3e duc în America( +au rămânem aici, să&i facem fa#ă( +ă părăsească <ran#a când avea să 4e un răboi( +ă părăsească 0anul('a naiba, se luptase şi suferise să&şi realiee căminul, iar acum el suera,pur şi simplu, să plece şi să&l lase duşmanului8 $ iciodată8 e6clamă ea cu pasiune. &am să părăsesc <ran#aniciodată. Am să omor pe oricine încearcă să&mi ia 0anul. Him âmbi el ştiuse ce avea ea să spună. $ Fn reulă. "roblema asta am reolvat&o. Rămânem. A doua întrebareesteE ce vor spune dacă vor avea un american în armata franceă( Cu eoism, 'éonie spera pe !umătate că armata nu&l va accepta.9ândul de a 4 fără Him şi, mai rău, probabilitatea ca el să 4e în luptă, o

înroeau. Him deveni membru al serviciului de contrainforma#ii şi, brusc,'éonie vău o altă latură a bărbatului desc0is şi fără ri!i, care a urmărit&o şia cucerit&o. >âmbetul lui mereu vesel nu&i mai putea ascunde preocupareadin oc0i. "lanurile lui încreătoare pentru viitorul lor se acoperiră de unsentiment tot mai puternic de inutilitate, pe măsură ce evenimenteleinterna#ionale se îndreptau cu rapiditate spre sinura concluie posibilă, iardraostea lui pentru ea căpătă pasiunea unui bărbat nesiur de câte ile vormai petrece împreună.



Deşi fusese anticipat, răboiul păru că ibucnise brusc. Armatelemărşăluiau prin )uropa, trupele se maşau la frontiere şi tinerii bărba#i ai"arisului intrară rapid în uniforme şi plecară pe front. 'éonie era sinură la 0an. Him plecase în diminea#a aceea spre "aris, îşiluaseră rămas bun cu calm şi fără lacrimi, deşi, de data asta, pe Him îl

părăsise aproape complet optimismul. $ u ştiu cât o să duree, 'éonie, îi şopti el, #inând&o strâns. i nu ştiucând am să te văd din nou, dar #ine minte că te iubesc2 ai să ştii vreodatăcât de mult te iubesc( $ imic rău n&o să #i se întâmple, spuse 'éonie cu încredere. +untsiură de asta. ici un răboi nu ne poate distrue8 =ica pisicu#ă, sim#ind că se petrece ceva rău, sărise în bra#ele ei şistătea tremurând, mieunatul ei pe ton înalt devenind un eamăt răuşit,când maşina lui Him dispăru în depărtare. )ra aproape de necreut când el o sună de la "aris, în iua următoare,şi apoi în 4ecare seară, timp de o lună. După aceea, nimic timp de

săptămâni. Apoi, brusc, veni acasă - doar pentru câteva ile - şi li se păru căvia#a era din nou normală, până sosi momentul roanic - el trebuind săplece din nou. După câteva luni, 'éonie nu mai putu suporta aşteptarea şiinactivitatea. Răboiul se ducea în ord, pe dealuri şi în tranşee, departe defrumoasa ei "rovence, albastră şi aurie, dar efectele lui se vedeau pe fe#ele întunecate ale femeilor din pia#ă, înri!orate pentru 4ii şi so#ii lor la !ocul deboole, din pia#ă, !ucau doar bărba#i bătrâni, obosi#i se sim#ea lipsa oamenilortineri pe străi. Fi trebuiseră două ile ca s&o poată suna la telefon pe Caro, la "aris, darreuşi e6act ceea ce dorise. După o oră, 0ainele erau împac0etate, C0ocolat

era aşeată în coşule#ul ei, în spatele maşinii, benina fu căpătată, curuămin#i, de la un prieten vec0i de la un ara! şi ea era în drum spre "aris -şi apoi spre front. $ u ne lasă să luptăm, spuse Caro cu oc0ii strălucind de emo#ie, darsunt şi alte feluri în care putem a!uta. $ )u vreau să 4u acolo, insistă 'éonie, pe front, nu să mă ascund aici, în spate, să rule banda!e. u&i putem a!uta măcar pe răni#i( Au nevoie deambulan#e, nu&i aşa( Atunci, 0ai să le dăm ambulan#e, Caro8 Fmpreună, adunară fonduri pentru un rup de douăspreece ambulan#e,ducându&le pe front cu trupa lor de doamne, cândva frumoase pariiene, îmbrăcate în uniforme eleante dar practice, ri cu roşu, create de croitorul

favorit al lui Caro. imic nu le&ar 4 putut preăti pentru ororile ce rămân dupăo bătălie, pe câmpul de luptă, dar ele îşi duceau încărcătura de bărba#i,for#ându&se să nu dea aten#ie #ipetelor de durere şi emetelor, sunetelor şimirosurilor răboiului. =erând tot mai aproape de front, mânate de ura fa#ăde un duşman atât de implacabil de brutal, ele salvau rămăşi#ele sfărâmate, însânerate, a ceea ce fusese cândva tineretul <ran#ei şi Anliei. L7ictoriile cu aripiM le&au poreclit bărba#ii, pentru felul cum conduceauambulan#ele - ca nişte lilieci din iad - inorând sc0i!ele şi focul, burând



peste câmpuri aspre noroioase, de parcă ve0iculele lor ar 4 avut aripi. ;arpentru 'éonie, ironia era că ambulan#ele pe care le conduceau erau ve0iculeDe Courmont, puştile solda#ilor erau fabricate în vastele uine de armamentDe Courmont de la 7alenciennes, iar tunurile rele, ale căror tiruri neîncetatele asureau ile întrei, erau produse din o#el De Courmont.

Din când în când, atunci când totul depăşea măsura, când 'éoniesim#ea că nu mai suportă să vadă răni căscate, sânerânde, oc0i speria#iaoniând, sau să mai aprindă #iări pe care să le pună tremurând între buea:ate pe moarte, ea şi Caro luau în ve0iculele lor o duină de bărba#i tineri cuoc0i pierdu#i în ol, nerăni#i dar şoca#i, ce păreau că privesc mereu într&un iadprea particular pentru a 4 descris şi care nu putea 4 uitat niciodată. Ficonduceau cu maşinile spre +ud, la veşnic primitorul 0an şi la înri!ireablândă a domnului şi doamnei <renard, cu speran#a că liniştea de acolo arputea să&i facă să se simtă din nou oameni. ;ar uneori, când reuşeau, sim#eaudin nou că e6istă speran#a. Ineori, în aceste viite, Him apărea din senin şi aveau câteva ile de

e6ta împreună, dar care deveneau rele din caua plecării lui iminente. uvorbeau niciodată despre ce anume făcea şi, aparent era acelaşi bărbatvesel, ironic, dar ea sim#ea noua lui amărăciune la fel de adâncă precum eraşi a ei. Alp0onse, a cărui mândrie suferise o lovitură amară când îi spuseserăcă era prea bătrân pentru serviciul militar, rămăsese la "aris, adânc implicat în neocieri pentru împrumuturi interna#ionale în vederea sus#inerii efortuluide răboi. Activitatea lui pentru <ran#a era foarte valoroasă, dar nu compensasepararea lui 4ică de locul unde sim#ea că trebuia să se a:eE pe liniafrontului, luptând pentru #ara sa. Him a fost acela care a adus vestea mor#ii lui. Caro, revenită dintr&un

lun sc0imb de serviciu pe ambulan#ă, îşi #inu bărbia sus când el îi spuseceea ce presim#ise de!a că avea să&i comunice. Alp0onse căuse victimă nuloan#elor duşmane ci ripei care bântuia #ara. $ u m&am căsătorit cu el, spuse Caro încet, în timp ce lacrimi de şoc îicureau pe obra!i, şi n&am să&mi iert niciodată asta - şi pentru că nu am fostacolo, cu el. )l nu a căpătat niciodată uniforma, dar a murit pentru #ara lui.tiu că el s&ar aştepta să mă comport ca so#ia unui o4#er şi a unui bărbatvitea. +per că ştia, 'éonie, sper că ştia că&l iubeam. "lecase a doua i diminea#ă pe front, cu oc0ii usca#i şi 0otărâtă că,dacă nu putea ucide duşmanul, măcar să salvee cât mai mul#i francei cuputin#ă.

Ineori, o scrisoare a!unea la 'éonie de la Amélie din <lorida, de parcăera dintr&o altă planetă, unde lumea era încă plină de culori în loc ca totul să4e cenuşiu. 'éonie era încântată de veştile despre nepoatele ei emene. )leo umpleau cu o speran#ă de viitor, ale cărui probleme deveniseră brusc maimari decât fuseseră vreodată amenin#ările personale din partea lui =onsieur.Dar triste#ea mor#ii lui Roberto, la fel de sălbatică şi nemeritată ca şi oricaremoarte de pe câmpul de luptă, despre care a:ase după câteva luni de laeveniment, dintr&o noti#ă mâălită venită de la Amélie, se adăuă la



amărăciunea depărtării de 4ica ei, la ale cărei bucurii în via#ă nu putuse săparticipe şi la ale cărei nefericiri nu se a:a acolo ca să&i ofere alinare. 'a fel de brusc cum începuseră, lucrurile luară altă întorsătură. Fn varalui 1V1T, odată cu înaintarea for#elor aliate spre victorie, cerul <ran#ei selumină şi el şi speran#a reveni în inimile tuturor. Fn noiembrie, în acelaşi an,

"arisul şi 'ondra sărbătoreau armisti#iul cu muică şi vin, cu dans pe străi şifocuri de arti4cii. "entru Him şi 'éonie era su4cient că erau din nou împreună,uitându&se afară spre marea întunecată, din patul acela mare, alb, dincamera simplă a vec0iului 0an. =ai era un post scriptum la răboi, care pentru 'éonie subliniaL+fârşitulM. ;nforma#ia era cuprinsă doar în câteva pararafe din iare,datorită importan#ei familiei bărbatului respectiv - în special prin asociereaprin căsătorie cu una dintre cele mai mari producătoare de o#el şi armament,familia rummer. +e întâmplase în iua de după declararea armisti#iului, iarRupert von 5ollensmarP era în drum spre fabrica rummer din )ssen, cândmaşina lui a sărit de pe şosea din caua ce#ii dese. A murit pe loc.

"limbându&se sinură de&a lunul pla!ei, 'éonie încercă să&şiamintească timpul petrecut împreună cu el, ce tineri fuseseră, atât de înspăimântător de tineri, şi cât de mult îl iubise. 3oate evenimenteleimportante ale vie#ii ei se desfăşuraseră aici la 0an, unde o adusese el. 3oateleăturile ei încâlcite şi iubirile ei =onsieur care cumpărase 0anul pentru eaC0arles care i&o dăduse pe Amélie şi acum, via#a ei aici cu Him. Draosteapierdută lasă rerete dulci&amare şi ea se întrista cu ândul la Rupert şi la"uşc0i. Capitolul N@ Amélie se îndreptă înapoi prin rădinile de la "alaBo d’Aureville spremicu#a casă albă cu rădina ei încon!urată de iduri, care era căminul ei şi al

micii ei familii. Fşi controlă ceasul mare de la mână, căci timpul era acum unelement important în via#a ei. )ra ora şase. Avea e6act o oră ca să facă baieşi să se !oace cu feti#ele, înainte de ora lor de culcare şi apoi se va întoarce la0otel să controlee re#inerile de camere. u mai putea admite osuprasolicitare aşa cum se întâmplase luna trecută, iar ea nu descoperise încă de ce se întâmplase reşeala aceea. )ra de nescuat, iar faptul că aşaceva nu se mai întâmplase până atunci în cei trei ani de când era în func#ie,nu conta. &ar 4 trebuit să se repete şi ea era cea care avea oblia#ia să seasiure că nu se va mai întâmpla. Dar întotdeauna apărea câte ceva, seândi ea cu un âmbet, când împinse poarta şi merse pe cărare spre uşaprincipală, mereu desc0isă.

$ =amă, mamă8 7ocile feti#elor #ipau la unison când acestea se năpustiră pe uşa dinfa#ă - două capete blonde, cu bucle, plinu#e, cu picioare bronate, alerând, împinându&se cu bra#ele. 'aiş era cea care se împinea înainte, desiur, întimp ce 'eonore âmbea doar şi o lăsa în pace. $ )u prima8 âfâi 'aiş, aruncându&şi bra#ele în !urul enunc0ilormamei. +ebastiăo e aici, anun#ă ea, când Amélie se aplecă să o sărute.



$ Aici sunt, mama8 'eonore îşi ridică fa#a ei mică pentru un sărut.+ebastiăo e aici. $ Ce bine8 Amélie le luă de mână şi merse pe cărare cu ele. $ "un pariu că v&a adus cadouri.

'aiş o privi cu oc0ii albaştri ai lui Roberto. $ Cea mai mare - cea mai mare păpuşă pe care ai văut&o vreodată. =âinile ei descriseră mărimea şi Amélie râse cunoştea puterea de ae6aera a 4icei ei. $ u, e atât de mare8 =âinile lui 'eonore conturară o mărime mai modestă. $ =ie tot mi se pare foarte mare, ise Amélie cu veselie. 5ai să neuităm la păpuşile alea. $ Ce face femeia muncitoare( <rumuse#ea lui +ebastiăo îi amintea totdeauna de Roberto. $ Fncântătoare şi frumoasă, ca întotdeauna, după cum văd, spuse el,

sărutând&o. Amélie se aruncă într&un fotoliu. $ )u nu mă simt atât de încântătoare, âmbi ea. Dar e drău# dinpartea ta că o spui. i mă simt cu mult mai bine pentru că te văd pe tine. $ 7orbele astea sună ca o muică pentru urec0ile mele, spuse el,dându&i un pac0et. u puteam să te uit tocmai pe tine, nu&i aşa( $ In cadou( A0, +ebastiăo, nu trebuia să te preocupe2 eşti prea bun,ne aduci întotdeauna daruri. Ce s&ar face fără el( se întrebă ea. )l fusese stânca de care se spri!iniseea în aceşti ultimi ani. )l asculta toate problemele ei, discuta toate înri!orările ei, trăia toate îndoielile ei în for#ele proprii. )l o alina, o încura!a

şi, când era necesar, o certa, iar ea îl iubea pentru toate astea. Cutia albă era leată cu o panlică arintie şi purta numele unui micmaain din eK XorP. Fn ea era cea mai frumoasă bluă de dantelă. $ =i&au spus că este ultima modă, ise el cu înri!orare, aşteptând săvadă dacă îi plăcea. Amélie #inu lână ea dantela frailă şi îi âmbi lar. $ )ste cel mai frumos lucru din arderoba mea, spuse ea. Ce intelientdin partea ta să o alei, +ebastiăo. Râse la ideea că el intrase într&un maainpentru femei. Ai avut cura!8 adăuă ea. Amélie aruncă o privire la roc0ia pe care o purta. 3recuseră ani de cândnu&şi mai cumpărase nimic nou pur şi simplu, nu avusese destul timp liber

pentru cumpărături. u avea timp pentru nimic - doar 0otelul şi copii - şi semişca între cele două ca limbile unui pendul, 4ecare minut 4ind socotit. u&imai rămânea timp pentru ea. $ De fapt, te&am mituit, ca să 4u siur că iei cina cu mine. $ 7ai, +ebastiăo, dar trebuie să mă întorc la 0otel. 3rebuie să controlere#inerile de camere pe luna viitoare şi mai am cina de aniversare a căsătorieidomnului şi doamnei <reeland, iar diseară dans în camera de bal. 3rebuieneapărat să 4u acolo, să văd să nu 4e vreun deastru.



$ Amélie, nu #i&a spus nimeni niciodată că secretul succesului este săştii să delei( Deleaă pe cineva, draa mea, pune o parte a poverii peumerii ana!a#ilor tăi, că pentru asta sunt ei acolo. Amélie âmbi. $ tiu, ştiu. Doar că2 păi2 ştiu, +ebastiăo, în 4nal răspunderea e a

mea şi nu vreau să meară ceva prost. )douard are încredere în mine. $ 3e cred că are încredere în tine, după treaba pe care ai făcut&o. Fn treiani, localul a devenit 0otelul cu cel mai mare succes din <lorida. De ce nu aravea încredere în tine( i de ce să nu ai tu încredere în ana!a#ii tăi( Fn fond,tu i&ai ales. $ Ai dreptate, bănuiesc că ar trebui să&şi vadă de treabă. "roblemaeste că eu sunt atât de al naibii de interesată de treabă, încât nu suport să nu4u implicată îmi place 4ecare amănunt al muncii. Amélie râse, ridicând&o pe 'eonore pe enunc0iul ei. $ Dar ăsta e timpul vostru, nu&i aşa, draa mea( spuse sărutând&o. Ce&i cu baia aia(

*c0ii lui 'eonore erau c0i0limbarii maronii, ca ai lui Amélie şi ai lui'éonie. $ ) rândul meu să stau în capătul fără dop, al căii, spuse ea trăând&ope Amélie de bra#. +pune&i, spune&i lui 'aiş acum, mamă. u ai voie să teaşei în capătul meu, o aten#ionă ea pe sora sa. 'aiş sări în picioare şi aleră prin cameră la uşă. $ Dacă a!un prima, am să mă aşe unde vreau, striă ea, aruncându&şi îmbrăcămintea în drum. Amélie şi +ebastiăo râseră. $ u te înri!ora, 'eonore. 7oi avea ri!ă să cape#i tu locul fără dop. +ebastiăo luă feti#a şi o aruncă pe umerii lui.

$ 5aide, spuse el, să vedem cum ştii să îno#i. )l se uită la Amélie, când urcară scara împreună. $ Cum rămâne cu cina aia - sau am venit tocmai de la eK XorP să tevăd şi apoi să cine sinur( $ A0, cât patos8 Amélie âmbi spre el. Fi face cu adevărat plăcere să&lvadă. *ra ece e prea târiu( $ *ra ece, s&a făcut8 Amélie purta blua de dantelă cu o fustă albă, lară. "ărul îi era ridicat în sus, cu piepteni cu perle, în urec0i îi atârnau perle&lacrimă, iar un cordonde arint îi strânea talia. +e sim#ea drău#ă. )ra ceva la care nu se ândiseprea mult în ultima vreme, dar era momentul să înceapă s&o facă. +e întreba

ce va ândi oare +ebastiăo de această idee a ei. +ebastiăo o aştepta la masa ei specială din restaurantul de la "alaBo.)ra ece şi ece minute şi sala era alomerată cu oaspe#i care se bucurau demâncărurile superbe ale lui =ic0ael şi de ambian#a eleantă. 9ustul luiAmélie se sim#ea peste tot, în fe#ele de mese de cel mai pal verde şi întacâmurile rele, simple, de arint, în farfuriile de 'imoes şi în :orilepreferate. 9ustul ei fusese format şi îndrumat de ;sabelle şi era fără reşeală.'a fel era şi ea, se ândi +ebastiăo, împinându&şi înapoi scaunul când



Amélie veni spre el. )l se întreba ce va spune ea când o va cere de so#ie.=omentul era potrivit acum, aşa sim#ea el. )rau de!a atât de apropia#i. $ +ebastiăo, am o idee şi vreau să&mi spui ce crei despre ea. Arăta atât de sinceră, încât +ebastiăo se întreba ce putea 4. "lănuiaoare o e6tindere de cincieci de camere( +au să mai adaue alte terenuri de

tenis sau un teren de polo( )l nu considera că ar 4 ceva care ar putea depăşiimaina#ia sau :erul ei părea să aibă un sim# special pentru lucrurile desucces. $ <oarte bine, spune&mi, despre ce&i vorba, ise el, ândindu&se cedrău#ă era în blua albă de dantelă. $ Răboiul în <ran#a s&a terminat, în sfârşit. Aş vrea să duc copiii s&ovadă pe bunica lor. +inurul lucru care l&ar 4 surprins mai mult ar 4 fost dacă i&ar 4 spus căse retrăea şi lăsa 0otelul în seama altcuiva care să&l conducă. )l ştia căAmélie îi scria lui 'éonie, deşi rareori vorbea despre ea, dar era clar că ideeaasta i se copsese de mult în minte.

$ =i se pare o idee bună, spuse el cu ri!ă, dacă 'éonie e de acord. )l îşi aminti fua lor din <ran#a, ultima oară, când 'éonie fuseseconvinsă că Amélie era încă în pericol. $ u am de ând să&i spun, ise ea. Am să mă duc, pur şi simplu, acoloşi am s&o ăsesc. $ Ca ultima dată, +ebastiăo ridică din sprâncene. $ u ca ultima oară. De data asta n&am să mai fu. *rice problemă o 4fost când eram copil, trebuie să se 4 terminat până acum. Am douăeci şipatru de ani acum - şi sunt văduvă cu doi copii. Amélie ridică din umeri. ue6istă nici un pericol, decât în capul lui 'éonie, iar eu cred că au dreptul şicopiii mei să&şi cunoască bunica.

+ebastiăo îi luă mâna. $ Ai dreptate, e o idee bună, bună atât pentru tine cât şi pentru 'aiş şi'eonore. i pentru 'éonie. Amélie âmbi uşurată +ebastiăo avea capul pe umeri dacă ar 4 încercat să o abată de la idee, ar 4 trebuit să&şi reconsidere 0otărârea - saumăcar să asculte arumentele lui împotrivă. $ A0, atunci e bine8 răsu:ă uşurată. +unt bucuroasă că eşti de acord.* să&mi 4e mai uşor când am să&i spun lui )douard. 7ec0ea însu:e#ire îi lumină c0ipul şi, pentru o clipă, avu imainea feteitinere, vioaie, care fusese cândva. $ A0, +ebastiăo, sunt atât de emo#ionată8

*c0ii lui +ebastiăo îi întâlniră pe ai ei. $ Amélie, de ce să te duci sinură( u pot mere şi eu cu tine( $ Doar nu vrei să 4i târât prin )uropa de o văduvă şi de copiii ei8 3u aibiroul de ar0itectură la eK XorP, de care trebuie să ai ri!ă - şi ai fără îndoială, o duină de prietene frumoase şi înnebunitor de eleante8 Amélie respinse ideea cu 0a, aşa cum putea face cu un vec0i prieten,dar +ebastiăo nu se lăsă respins. $ Amélie, nu mă ândeam aşa, pur şi simplu2 aş vrea să 4i so#ia mea.



9enele ei luni, mai înc0ise la vârfuri, se încruntară. $ 3e&am iubit dintotdeauna, continuă el am putea 4 ferici#i împreună,aşa ca acum. Cele mai frumoase ile din via#a mea sunt acelea când mă a:uaici, cu tine şi cu copiii. )l era cel mai dra prieten al ei din lume şi totdeauna fusese la fel - şi

era adevărat că erau ferici#i când erau împreună. * căsătorie cu +ebastiăo ar4 calmă şi ra#ională şi totdeauna confortabil de iubitoare. Amintirile despreRoberto îi năvăliră prin minte fusese o căsătorie plină de tinere#e şi blândă şiminunată. Dar acum, ea era diferită. )ra femeie şi voia să se simtă ca ofemeie. "oate undeva, cândva, va 4 cineva care va trei în ea pasiunea pecare sim#ea că o posedă. $ +ebastiăo. *c0ii ruători c0i0limbarii ai lui Amélie îi întâlniră pe ailui. u pot - oricum, nu acum. u sunt preătită pentru căsătorie, dar şi eu teiubesc, cu adevărat. Fi strânse mâinile cu înri!orare. Doar că în <ran#a trebuiesă mă duc sinură. Fmi trebuie mai mult timp să&mi clari4c sentimentele. "oate că a ac#ionat prea în rabă au trecut doar trei ani, în fond.

$ Atunci, am să 4u aici când ai să te întorci, ise el cu un âmbet, dacăai nevoie de mine. Amélie oftă uşurată. $ Am să am întotdeauna nevoie de tine, de fapt am nevoie c0iar şiacum. 7reau să duc copiii la "aris pentru câteva ile, înainte de a coborî peCoasta de Aur. u ai prieteni acolo( =i&ar plăcea să ştiu că e6istă cinevacăruia să mă pot adresa dacă se întâmplă ceva rău. +ebastiăo se ândi la 9érard de Courmont - era o şansă pentru el s&ocunoască, în sfârşit, pe Amélie. $ Desiur, am un prieten foarte bun. Am să&i scriu imediat şi am să&linforme că vii. 7a 4 mai mult decât fericit să&#i arate "arisul.

$ =inunat, ise Amélie când veni c0elnerul să le aducă mâncarea.Aştept cu nerăbdare să&l cunosc. Capitolul N 9érard conducea prin noapte maşina lui de un albastru înc0is 4ecarePilometru înreistrat pe Pilometra!ul de la bordul din fa#a lui mărea distan#a între el şi tatăl lui a:at la =onte Carlo. iciodată nu&i era uşor să&şi petreacătimpul alături de el, deşi acum, când 9illes putea vorbi din nou, sentimentulroanic de iolare din !urul tatălui său pe care îl sim#ise 9érard, mai slăbise. 3rebuie să recunosc, se ândi 9érard, în timp ce se iveau orile şi a!unsese în împre!urimile "arisului, că bătrânul e un luptător, că are cura!. Avusesenevoie de aşa ceva, pentru a trece prin ce a trecut el. Cea mai dură lovitură

era incapacitatea lui de a umbla. 9illes de Courmont nu a acceptat uşor via#ade in4rm, ura scaunul său cu rotile şi picioarele sale nefolositoare. "entru adoua oară în via#a lui, se lupta să facă e6erci#ii ilnice care ar 4 înfrânt c0iarşi un bărbat ce ar 4 avut !umătate din vârsta lui ultimul lui triumf din aniitrecu#i fusese iua în care stătuse în picioare fără a!utor, alături de scaunulsău - stătuse drept, pe picioarele lui, pentru prima dată după cinci ani. 'aşaieci şi patru de ani, era încă un bărbat frumos, se ândi 9érard. Fn modnormal, un bărbat cu 4icul şi cu poi#ia lui, s&ar 4 bucurat de via#ă cu vreo



femeie drău#ă la bra#, dar nu era caul cu tatăl său el probabil că se aă#atot de trecut şi de unica draoste a vie#ii luiE 'éonie. imic nu se vorbeavreodată despre ea - nu e6istau conversa#ii între tată şi 4u - dar el bănuia căea mai era încă acolo, în mintea întortoc0eată a tatălui său. 3recu cu maşina peste pod şi opri pe `uai d’*rléans, spre casa cea

mare. Fntrucât tatăl lui începuse să trăiască permanent la =onte Carlo, =arie&<rance preluase casa din oraş a familiei, desc0iând ferestrele spre aerulproaspăt şi înveselindu&i suprafe#ele întunecate cu vopsea nouă, cu lemnărienouă şi frumoase draperii noi. "entru prima oară în ani de ile, în ciudamărimii şi randorii ei, casa devenise un cămin. )ra e6act ora şase şi treieci, când 9érard intră în 0ol. )ra timpulpentru micul de!un şi o stacană mare de cafea, înainte de a pleca la birou."lanurile pentru e6tinderea aleriei de artă preentau nişte problemefascinante în privin#a iluminatului. * rămadă de scrisori aşteptau pe masa lui de lucru şi el le răsfoirepede. Ina era de la +ebastiăo - bine, trecuse mult timp. Ce o mai 4 făcând(

/ravo, deci micu#a Amélie d’Aureville venea la "aris. Fşi aminti de scrisorilepe care i le arăta +ebastiăo, cu micile desene cara0ioase. Amélie, cea cufa#a rotundă şi păr ondulat, cu âmbetul mare, cu col#urile urii în sus cândera fericită, şi cu ele în !os când nu era. 9érard puse scrisoarea pe masă. +e întrebă cât de fericită putea 4acum, o tânără văduvă cu doi copii mici. )i, el va 4 ocupat, dar îşi va facetimp s&o vadă, de draul lui +ebastiăo. "arisul se desc0idea în fa#a lor ca o :oare, se ândi Amélie, cândnaviau pe +ena, trecând liniştit pe sub poduri vec0i şi plutind prin oraş,minunându&se că fuseseră aşeate pe malul râului asemenea clădirisplendide pentru a 4 admirate de viitatori la fel ca şi ea. 'aiş şi 'eonore se

aplecau pe marinea vaporaşului iar uvernanta lor le #inea bine ca nucumva să se aplece prea mult. Amélie se rela6ă pe spătarul scaunului de lemn. )ra plăcut să aluneciastfel, să ascul#i e6plica#iile monotone ale 0idului, în timp ce pronun#a numeşi amintea date era plăcut să se a:e din nou la "aris. "aris8 De data asta,dorea într&adevăr să&l cunoască, ultima ei viită fusese atât de scurtă8 )ra într&adevăr curios lucru, se ândi ea, că acum, odată a!unsă aici în <ran#a, nui se mai părea atât de urent să alere în +ud se sim#ea bine doar să 4e cufeti#ele, iar lor le plăcea că o aveau doar pentru ele. De fapt, în:oreau suboc0ii ei şi poate că deveneau pu#in răsfă#ate8 i de ce nu( se ândi ea cuindulen#ă, deşi, într&adevăr, ar trebui să doarmă în după&amiaa asta, altfel,

nu vor reista până la masa de seară. 7aporul frumos îşi croi drum înapoi la debarcader iar copilele săriră !os,alerând apoi în sus pe treptele cenuşii de piatră, cu uvernanta după ele.Da, era timpul pentru o masă de prân liniştită şi apoi la culcare cu feteleastea8 Apartamentul de la 0otelul Crillon era luminat de soare şi liniştit, cândAmélie citi biletul de la 9érard de Courmont. Acesta era prietenul despre care îi vorbise +ebastiăo - prietenul Lfoarte bunM, spusese el. )a se bucurase de



sinurătate şi de 4icele ei atât de mult, încât, pentru un moment, aproape căreretă că 9érard o invitase la masa de prân în iua următoare totuşi,presupunea că îi va face bine să se despartă de copile o oră sau două. i, înfond, s&ar putea să 4e distractiv să ia masa cu un france, la "aris8 Amélie se duse la dulap şi se uită la şirul de roc0ii care atârnau acolo.

De ce oare "arisul o făcea să se simtă fără ust şi demodată( u avea nimicde îmbrăcat pentru o masă de prân cu un bărbat. 3rebuia să facă niştecumpărături. i poate ar trebui să&şi aran!ee şi părul, să încerce opieptănătură nouă, ceva mai eleantă( 9érard se uită la femeia înaltă, blondă, într&o roc0ie de vară albenă,ce venea spre el prin 0olul de la Crillon, cu o tresărire de recunoaştere.7orbele lui +ebastiăo, din urmă cu ani, îi fulerară prin minte. Amélie semănacu 'éonie, spusese el, e6act cu ea. i aşa era8 u spusese oare +ebastiăo căo 4 vreo rudă pierdută demult( $ Doamna Do +antos( Amélie îi âmbi, un âmbet lar, care făcea să&i strălucească oc0ii

maronii şi care îi păru lui 9érard că lumina 0otelul Crillon mai bine decâtnumeroasele lui candelabre. $ Dumneata trebuie să 4i 9érard de Courmont, îi spuse ea într&ofranceă perfectă. 3e&aş 4 recunoscut oriunde, după descrierea lui +ebastiăo- şi era :atantă, domnule de Courmont. )l mi&a spus că vei 4 cel mai frumosbărbat pe care&l voi vedea. Râsul lui Amélie răsună în 0olul tăcut de la Crillon şi 9érard îi luă mâna. $ i, desiur, dumneata nu po#i 4 decât Amélie, ise el, un âmbetluminându&i şi lui fa#a. 3e&aş 4 recunoscut oriunde. $ Atunci, mă bucur că +ebastiăo nu ne&a deamăit pe niciunul. Ar 4fost foarte neplăcut dacă ar 4 e6istat doi bărba#i frumoşi în 0ol, care să 4e

deran!a#i de o femeie străină, curioasă. 9érard sim#i cum îi creşte buna dispoi#ie, când se priviră unul pe altulcu o apreciere mută. 'uând&o pe Amélie de bra#, merse cu ea spre uşă,sc0imbându&şi mental planurile pe care şi le făcuse pentru restaurantuleleant, o4cial. )ra cu o femeie frumoasă, care îl intria, într&o i minunatăde vară şi era un sinur loc unde putea să o ducă, la /ois. Rae ălbui de soare se 4ltrau printre copaci, în timp ce mereau cumaşina prin parc, pictând cu lumini verui părul lui Amélie de culoareaşampaniei şi întunecându&i fa#a limpede şi pielea ca piersica, de parcă eraumici norişori. 9ura ei era curbată într&o e6presie de încântare, când se uita în !urul ei, iar roc0ia ei albenă îşi re:ecta culoarea sub bărbia delicată ca

petalele unei :ori. )a era, se ândea 9érard, femeia cea mai frumoasă, mai demnă dedorit pe care o întâlnise vreodată. +ebastiăo spusese întotdeauna că era îndrăostit de ea acum ştia de ce. =esele restaurantului erau aşeate la umbra unui castan uriaş şi erau încon!urate de :ori.



$ )ste într&adevăr locul cel mai perfect pentru a lua prânul într&o ifrumoasă, remarcă Amélie, sim#indu&se brusc pu#in timidă acum, cândşedeau unul în fa#a celuilalt. Fntr&adevăr, el era foarte frumos, înalt, cu umeri la#i, iar fa#a lui, deşi îiâmbea, era a unui bărbat serios. *c0ii lui erau de un albastru indio, adânci

ca cea mai întunecată parte a oceanului, iar părul neru era dat spre spate,uşor ondulat, de pe o frunte lată, intelientă. Avea un fel de for#ă, dădea osena#ie de putere re#inută, care o făcea pu#in neliniştită, dar era foarteplăcut. $ +ebastiăo mi&a spus că eşti văduvă de curând, spuse el, vorbelecăând şocant în aerul blând al ilei. 7oiam să&mi e6prim compasiunea. Amélie se sperie - nu se aşteptase să spună aşa ceva. De ce oare nufăcea o conversa#ie obişnuită, de prân( $ =ul#umesc, făcu ea riidă. Au trecut de!a ani. $ Amélie, dacă vrem să ne cunoaştem unul pe celălalt, acest lucrutrebuie să 4e spus. Altfel, am 4 avut doar un prân plăcut. "utem vorbi

despre "aris şi despre călătoria ta şi cu asta basta, dar eu aş vrea să tecunosc mai bine. "entru prima oară în via#a ei, Amélie nu ăsi cuvinte şi se uită 46 la el,la acest străin puternic care dorea să o cunoască mai bine oc0ii ei serotun!iră surprinşi. $ Deşi, continuă 9érard, am sentimentul că te cunosc de!a. +ebastiăoobişnuia să&mi arate scrisorile tale - cele cu micile desene. $ Fmi amintesc, obişnuiam să fac 0ăr#i cu locurile pe unde călăreamsau desene cu pisicile mele. $ i erau desene despre tine - o fa#ă mică, rotundă şi o masă de părcre# - nu c0iar atât de corecte, dacă e să !udec după ceea ce văd acum.

<a#a lui se lumină, când Amélie râse. $ /ine, acum eşti rela6ată, continuă el, putem sta de vorbă ca vec0iprieteni şi nu ca nişte proaspete cunoştin#e. )l îi #inu privirea un moment prelunit. $ )şti foarte direct, 9érard de Courmont, spuse Amélie, coborându&şiprivirea spre lista de bucate din fa#a ei. $ Am sim#it, pur şi simplu că am putea 4 prieteni, tu şi cu mine. "arisulpoate 4 un oraş însinurat pentru un viitator - mi&ar plăcea să #i&l arăt, dacă îmi dai voie. *c0ii lor se întâlniră din nou, iar inima lui Amélie se opri o clipă, în timpce o roşea#ă de bucurie îi coloră obra!ii.

$ Cred că mi&ar plăcea, murmură ea. "entru un bărbat pe care îl văuse atât de serios când traversase 0olulde la Crillon ca să&l întâlnească, 9érard se dovedi foarte amuant,povestindu&i întâmplări din vremea studen#iei cu +ebastiăo, încât ea îi văubrusc pe amândoi în cu totul altă lumină, ca studen#i la ar0itectură, fără ri!i,implica#i în escapade prosteşti de tinere#e. ;ar fa#ă de 9érard era atât de uşorsă vorbeşti încât poveştile ieşeau pur şi simplu din ea, amintiri din copilăriede la 7ila d’Aureville din Copacabana, cu +ebastiăo, Roberto, )douard şi



bunica. +e trei amintindu&şi de lucruri pe care le făcuseră şi care trebuiau să4 fost înropate în ascunişurile min#ii ei iar râsul ei răsuna, în timp ce le împărtăşea cu 9érard de Courmont. $ tii, e curios, spuse el în cele din urmă, dar eu am creut cumvatotdeauna că +ebastiăo voia să se însoare cu tine.

Amélie se uită în !os, la bolul de căpşuni din fa#a ei. >eama lor roşie, cua0ăr, pătase bolul de arint şi aroma lor era văratică. /ărbatul cu oc0ii deun albastru înc0is ştia aproape prea multe despre ea - ştia c0iar şi de+ebastiăo. )ra un avanta! incorect, când ea ştia atât de pu#ine despre el. Dinanumite motive, ea nu dorea ca el să ştie că +ebastiăo o ceruse în căsătorie,oricum, nu încă. $ u, totdeauna a fost Roberto. +ebastiăo ştia asta. 9érard luă o căpşună din bol şi i&o oferi, âmbind când ea o luă în uraei delicată, roalie. $ +pune&mi, Amélie, pentru ce ai venit la "aris( )şti sinură( $ u sunt sinură, am feti#ele cu mine.

9érard voia să o sărute, era şi ea ca un copil în naivitatea ei, nu ştia să:irtee cu el. $ "lănuisem să petrec aici o săptămână, apoi plec spre sud, pe Coastade Aur. umele îi suna e6otic pe bue, plin de misterul necunoscutuluiminunat. $ ici acolo, nu e locul unde să te duci sinură. Amélie roşi. Ce voia să spună oare( $ u sunt sinură. =ă duc să viite pe cineva2 o vec0e prietenă deacolo. u&i putea spune despre 'éonie. De abia îl cunoştea.

$ tii, spuse brusc 9érard, este un teatru de marionete în Hardins de'u6embour şi e6istă un minunat maain de !ucării în <aubour +aint5onoré şi ştiu e6act locul care le&ar plăcea feti#elor tale ca să ia masa deprân acolo. Amélie se lăsă pe spătarul scaunului el era plin de surprie. $ Inde( "entru masa de prân, vreau să spun( $ In picnic, c0iar aici, în /ois. Apoi, mai este circul2 Amélie ibucni în râs, era şi deştept8 Drumul cel mai siur spre inima eiera prin intermediul copiilor. $ =âine( +prâncenele lui erau ridicate întrebător. $ =âine, fu ea de acord, râând încă. Aştept cu nerăbdare.

)ra după&amiaă târiu, când 9érard o aduse din nou la 0otel. $ Dă&mi voie să te scot la cină, spuse el, când o conduse prin 0olul0otelului. $ u pot face asta - mă aşteaptă copiii. $ Atunci o să iau cina cu tine şi cu copiii tăi. Amélie clătină din cap. $ u se poate, vor 4 obosite şi vreau să mănânce în apartament,devreme.



=icul ascensor eleant aurit se opri şi uşile se desc0iseră. 9érard întinse o mână. $ u spune nu, se ruă el. Desiur copiii trebuie să se culce la unmoment dat8 Dacă nu putem lua cina, poate merem la teatru, sau poate la oplimbare - nu te&ar tenta să vei "arisul noaptea(

Amélie cedă cu un âmbet în fa#a farmecului lui convinător. $ <oarte bine, de ce n&ai veni să&mi cunoşti 4icele în seara asta, înaintede a se culca( i apoi, mi&ar face plăcere o plimbare, n&am văut nimic din"aris, noaptea. $ Atunci, am să #i&l arăt eu8 e6clamă el, mul#umit de sine. Fmi voi aminti întotdeauna de plimbarea asta, se ândi Amélie,merând mână&n mână cu 9érard pe malul +enei. "arisul era acoperit culuciul albastru al unui cer de vară şi lămpi albene le punctau drumul,luminând perec0i ca şi ei care se bucurau de aerul îmbălsămat de seară şiunul de celălalt. Doar că aceia erau probabil îndrăosti#i, se ândi Amélie,dându&şi seama de bra#ele lor împletite şi privirile lanuroase, iar noi nu

suntem. oi suntem doar prieteni. *are aşa era( *are nu sim#ea mâna ei4ecare milimetru al contactului cu mâna lui( *are nu îşi dădea seama de felul în care deetele lui erau îmbinate cu ale lui( i de înăl#imea lui şi de umeriilui puternici. +e uită la pro4lul lui, la silueta ce se pro4la pe fundalul ceruluiera plăcut, provocator, de fapt, emana o for#ă care o atrăea. Arăta ca unbărbat care ştia ce voia. 9érard o conduse prin oraş, văându&l el însuşi cu al#i oc0i. 3otul aratădiferit, când te îndrăosteşti, se ândi el, iar acum ştiu că nu am mai fost îndrăostit niciodată. =esele cafenelei se întindeau pe trotuar, pe sub copaci, iar ei seaşeară, la fel ca şi alte perec0i, sorbind băuturi cu ust de lemn dulce, şi

uitându&se unul în oc0ii celuilalt, vorbind pu#in. 3otul se petrece prea repede,se ândi Amélie, nu poate 4 adevărat, asta e doar pentru că sunt sinură la"aris şi acesta este primul bărbat pe care l&am întâlnit de multă vreme - şi eatât de atrăător. $ 3rebuie să mă întorc, spuse ea luându&şi poşeta. ) târiu. $ 3e ro, mai stai cu mine. *c0ii lui erau intenşi, păreau să&i citească ândurile cele mai secrete. $ u pot, copiii2 $ 3e ro, Amélie. )a îşi împinse scaunul cu 0otărâre. $ u, trebuie să plec.

)l şeu aproape de ea în ta6i şi nu făcu încercarea de a o săruta. )arămase cu mâna în mâna lui, când traversară din nou 0olul 0otelului. $ "e mâine, atunci, spuse el, ridicându&i mâna la bue. *c0ii adânci albaştri ai lui 9érard au fost ultimul lucru pe care&l vău,când ascensorul o luă de lână el, iar Amélie se uită în !os la mâna ei, pe carebuele lui se opriseră atât de uşor, e6act cu un moment mai înainte. Ca oelevă, ea nu vru să&şi spele mâna, pentru că ar 4 spălat sărutul lui.



'eonore şi 'aiş mereau mână în mână cu 9érard, în roc0i#ele lor în:orate, arătând ca nişte îneraşi murdari. osetele le intrau în panto4i albişi, la 4ecare câ#iva paşi, 'eonore se oprea pu#in, străduindu&se să le ridice.'aiş însă nu via#a era prea plină pentru ea, ca să se preocupe de ciorapi, iarcapul ei era prea plin de călărit fără şa pe ponei albi şi de trapeiste în

costume cu paiete, atârnând cu capul în !os. )mo#ia se revărsa din ea prinscurte ibucniri în râs şi mici #ipete, în timp ce #opăia #inându&l pe 9érard demână. $ u mi&au plăcut clovnii, 9érard, spuse 'eonore, strânându&i mânamai tare. =&au speriat. $ 3e&au speriat, 'eonore( Am creut c&au să te facă să râi. $ Ineori, când cădeau, dar nu cel trist, cu fa#a albă şi pălăria#uuiată2 el mă speria, cu adevărat. $ )a se teme, spuse 'aiş în bătaie de !oc. /ineîn#eles că nu trebuie săte sperii, dar tu eşti o fricoasă8 /ua de !os a lui 'eonore tremură, iar 9érard îi strânse mâna cu

simpatie. $ Ineori, aşa e, o linişti el. Cred că din cauă că "ierrot e întotdeaunafoarte trist. Dar în realitate, nu e aşa, e şi el un om oarecare - poate are şi elnişte feti#e ca voi. $ >ău( <a#a înri!orată a lui 'eonore se lumină uşurată. )ra plăcut să 4i cu9érard, el în#eleea lucrurile. )a începu să #opăie, sărind peste crăpăturile depe drum. Amélie le făcu semne cu mâna, când apărură de după col#. Hudecânddupă aspectul lor, se părea că s&au distrat bine. <usese drău# din partea lui9érard că a vrut să le ducă el sinur la circ, deşi ea avusese îndoieli în

privin#a asta. 7reau să le cunosc, îi spusese el, la fel cum încep să te cunoscpe tine. Roşind, ea îşi aminti privirea lui când spusese asta. u încăpea îndoială că începeau să se cunoască destul de bine unul pe celălalt celecâteva ile la "aris se transformaseră în aproape două săptămâni. 9érard îşipetrecuse 4ecare după&amiaă cu ea, şi cu feti#ele, iar ele îl adorau de!a. )raunc0iul fermecător care le ducea la spectacolul de păpuşi, la călărit pe ponei,care vâslea pe lacul din parc şi aducea minunate coşuri de picnic cu bunătă#icare ştia că vor plăcea copiilor şi se părea că nu&l deran!au niciodată deetelelor lipicioase pe 0aina lui eleantă. Amélie privea în timp ce ele se răbeau spre ea, clătinându&se aă#atede mâinile lui, râând de o lumă ce o savurau împreună. 'aiş şi 'eonore îl

adoptaseră pe 9érard în familie, de parcă l&ar 4 cunoscut toată via#a lor. )aera cea care se re#inea. )a era cea care păstrase prietenia lor tot mai intimădoar în aceste limite. ici măcar nu&l sărutase încă. Dacă fac asta, se ândiAmélie âmbind în oc0ii lui, s&ar putea să se sc0imbe totul, s&ar putea să nu4e ce speram eu. 7ocile emo#ionate ale copilelor îi solicitau aten#ia cu relatări de la circ. $ )i, se pare că v&a#i distrat bine.



Amélie le netei părul şi le sărută, leându&le fundele şi ridicându&leşosetele. $ )i, acum e mai bine. Ce&a#i ice de un pa0ar cu lapte, iar cafeneauaasta are cea mai bună pră!itură din lume. *c0ii lor se rotun!iseră la vederea pră!iturii cu multe straturi de

ciocolată, iar deetele lui 'aiş erau de!a pe por#ia ei. $ +ă nu îndrăneşti, 'aiş de +antos, făcu Amélie încruntându&se.<oloseşte furculi#a. 9érard râse văând fa#a deamăită a lui 'aiş pră!itura era foartetentantă pentru deetele ei micu#e. $ +unt un bărbat foarte norocos că m&am îndrăostit de o femeie cudouă fete atât de încântătoare. Ca şi mama lor, e uşor să te îndrăosteşti deele. Amélie îşi #inu răsu:area. $ &ar trebui să spui asemenea lucruri, murmură în timp ce oc0iifeti#elor se ridicară de la pră!iturile lor, spre fa#a ei înroşită.

$ Asta înseamnă că ne iubeşte pe toate, mamă( întrebă 'eonore. *c0ii ei c0i0limbarii erau serioşi, iar ura ei era murdară de ciocolată. $ /ineîn#eles că da, răspunse emfatic 9érard. Acum, mânca#i&văpră!iturile şi eu am să vorbesc cu mama voastră. 7rei să iei cina cu minediseară( $ Desiur. )a luase cina cu el în 4ecare seară şi el părea să cunoască 4ecarebistro intim din "aris, care avea lumânări pe mese şi era frecventat de îndrăosti#i. +e #ineau de mână şi vorbeau, iar el îi săruta obraul. )acunoştea mirosul coloniei lui, de parcă ar 4 fost a ei, ştia cum se puteasc0imba fa#a lui într&un âmbet brusc, fermecător, cum i se mişca ura lui

bine conturată, atunci când vorbea. Contactul cu mâna lui o bucura şi o înspăimânta, îi sim#ea 4ecare os ba c0iar şi striurile de pe un0ii. 'eonore se spri!ini de ea, somnoroasă. $ 3rebuie să ne întoarcem, ise Amélie, ridicând&o de pe scaun pe 4icaei. 9érard o luă pe 'aiş. $ 5aide#i, atunci, spuse el blând către feti#e, e timpul băii. Doamna de la casa din mi!locul bistroului îi urmări cu o privireindulentă. <useseră aici trei seri la rând şi erau o perec0e atât deatrăătoare şi păreau atât de îndrăosti#i8 +e aă#au 4ecare de vorbeleceluilalt, mâinile lor desprinându&se doar pentru a mânca bucă#elele puse în

fa#a lor. Cu un oftat de invidie, ea primi banii pe care i&i întindea un clientcare pleca. 3rebuie să 4e plăcut să 4i tânăr, fără ri!i şi atât de îndrăostit. $ 3rebuie cu adevărat să părăsesc în curând "arisul, spuse Amélie, împinând deoparte farfuria. +e sim#ea prea fără su:u ca să mănânce, prea încordată. $ u pleca, te ro. *c0ii întuneca#i ai lui 9érard o implorau. +tai aici cumine. $ 3rebuie să mă duc, doar ăsta e motivul venirii mele aici.



$ 3e aşteaptă atât de curând prietenii tăi( u po#i să le spui că te veiduce mai târiu( 3e ro, Amélie, nu vreau să te pierd, acum2 abia am început. )a nu l&a întrebat ce voia să spună cu asta, căci ştia care va 4răspunsul şi nu era siură dacă era preătită pentru acest răspuns. Fl

cunoştea doar de două săptămâni era posibil oare să te îndrăosteşti în doardouă săptămâni( Cu Roberto fusese o via#ă. Da, dar asta e altceva - nu&i aşa( $ Dar trebuie să plec neapărat, acum. 7ocea ei nu era bucuroasă şi 9érard oftă uşurat. )ra o victorie mică,dar măcar nu va dispărea mâine. $ 5ai să merem, spuse el ridicând&o. 7reau să te duc undeva unde săpot dansa cu tine. =ăcar în felul acesta, putea să o #ină în bra#e. Casiera oftă din nou, când primi plata, privirea ei urmărindu&i cum ies înnoaptea caldă de vară. Da, via#a e frumoasă când iubeşti aşa. 9érard o sărută în "lace de la Concorde, la ora trei diminea#a, când

mereau împreună spre casă, după ce dansaseră, cu trupurile apropiate şi cubra#ele înfăşurate, unul în !urul celuilalt, ore în şir. "asiunea se ridica în ea caseva într&un copac tânăr, în timp ce se lipea de ura lui caldă. Fn cele dinurmă, 9érard îi dădu drumul şi se uitară unul în oc0ii celuilalt, căutândrăspunsuri la întrebările secrete pe care şi le pun îndrăosti#ii. $ 7reau să fac draoste cu tine, murmură el la urec0ea ei. 7reau să te#in, să te mânâi şi să te sărut. u vreau să te mai părăsesc, Amélie. 7reausă 4u lână tine când mă treesc diminea#a. Rămâi cu mine, te ro, stai cumine8 Amélie sim#i că i se înmoaie enunc0ii, dacă nu ar 4 fost bra#ele lui în !urul ei, ar 4 căut. Copiii ei dormeau la 0otel, iar ea ar 4 trebuit să 4e acolo

ce făcea ea, sărutându&l pe 9érard în mi!locul pie#ei Concorde( /a mai rău,cum de se sim#ea astfel( Abia de&l cunoştea. $ 3rebuie să mă întorc la mine acasă. C0iar şi ei, vorbele îi păreau prosteşti. Ce voia să spună de fapt, era că îl iubeşte, că şi ea îl doreşte. /ra#ul lui 9érard îi încercui talia, în timp ce mereau, iar ondulareauşoară a şoldurilor ei îi transmitea pulsa#ii în cap. $ =âine, şopti el, vreau să te duc într&un loc special. $ /ine, şopti ea. *riunde, se va duce oriunde cu el - mâine.

9érard o sărută pe vârful nasului, când o lăsă la 0otel. $ 7om lua ceaiul cu mama mea. 7reau s&o cunoască pe femeia pe caream s&o iau de nevastă. Amélie se uită uimită la el, în timp ce se retrăea. Ce spusese( Auiseoare bine( ;ntră în ascensor, spri!inindu&se de peretele capitonat. In âmbet îi lumină fa#a, iar când ascensorul se opri, ea sări afară şi dansă pe coridor,râând. 7ia#a era minunată, minunată8 Cunoscuse un bărbat doar de două



săptămâni, era îndrăostită nebuneşte şi aproape că o ceruse în căsătorie.Ce&i mai trebuia unei fete ca să 4e fericită( Casa era mărea#ă şi Amélie se uită la tavanul înalt cu frescă, în timp cevaletul o conducea prin 0olul de marmură spre micul salon unde ducesa deCourmont îi aştepta.

$ u ştiam că familia ta e c0iar atât de importantă, îi şopti ea lui9érard, auind cum fac ecou paşii ei pe dale. $ u este, şopti el la rândul lui. Irâm cu to#ii casa asta, dar econvenabilă când suntem la "aris. =arie&<rance de Courmont era micu#ă, âmbitoare şi drău#ă, iar dacăâmbetul ei părea că eită pu#in, Amélie nu&şi dădu seama de asta, în timp ce9érard o preentă mamei lui. =arie&<rance avu sena#ia că o mai văuse, când îi luă mâna în mânaei. <ata care stătea înaintea ei arăta ca 'éonie în urmă cu douăeci de ani."oate era pu#in mai înaltă, ceva mai sub#ire, bărbia uşor mai înustă, dar era'éonie întreaă. +e uită la 4ul ei oare el nu observase( Dar el, de fapt, nu o

cunoscuse pe 'éonie - din câte ştia ea, el nu o întâlnise niciodată, deşi ovăuse pe scenă. Controlându&şi sentimentele, ea făcu o conversa#ie politicoasă. Fi dădufetei o ceaşcă de ceai. $ 9érard mi&a spus că locuieşti în /railia, doamnă de +antos8 $ Da, doamnă, sau mai bine is, locuiam. Acum stau în <lorida. =arie&<rance îşi amesteca ceaiul pentru a ecea oară. umele fetei eraAmélie - ca şi numele 4icei lui 'éonie, copila pe care aceasta trebuise să oascundă de 9illes. i cea despre care 9illes pretindea că e a lui. A0, Doamne,ce se întâmplă( u poate 4 adevărat, nu&i aşa( $ <amilia mea e franceă, spuse Amélie.

9érard se servi cu un sandvici sub#ire, uitându&se la amândouă cumstăteau de vorbă. Dacă mama sa fusese surprinsă de anun#ul lui brusc căvoia să se însoare cu o fată pe care o cunoscuse doar de două săptămâni -nu mai pu#in decât o văduvă cu două feti#e mici - ea nu arătase asta. Defapt, ea îi spusese că saluta ideea - două nepo#ele ata făcute aveau ocalitate foarte atrăătoare. $ ;artă&mă că te întreb, spuse brusc =arie&<rance, dar numele dumitalede familie este d’Aureville( *c0ii lui Amélie se lăriră surprinşi. $ A, da. Dar de unde ştia#i( Ceaşca delicată sună în farfurioară, când =arie&<rance o puse pe masă.

$ Am cunoscut&o pe mama dumitale - cu mul#i ani în urmă. *c0ii ei întâlniră oc0ii lui 9érard, plini de întrebări. )l nu ştia - nu ştiuseniciodată - despre procesul pe care&l intentase 9illes pentru custodia copiluluilui 'éonie. )l nu ştia că 9illes pretinsese că Amélie era 4ica lui, doar 'éonieştia adevărul. =arie&<rance o creuse, cu atâ#ia ani în urmă, dar acum2( $ A#i cunoscut&o pe 'éonie( imic din ce i&ar 4 putut spune ducesa de Courmont, nu o putea uimimai mult pe Amélie.



$ A fost demult, eu2 ne&am întâlnit la o petrecere, cred. =arie&<rance făcu un efort mare. $ )ra o femeie remarcabilă încă de pe atunci, continuă ea. "rivirea lui 9érard era 46ată asupra mamei lui. +punea ea oare ceea ceândea el că spunea( Că Amélie era 4ica lui 'éonie( )l se lăsă uluit pe

spătarul fotoliului său. Desiur că era adevărat, vorbele veniseră din partealui Amélie. 3oate elementele se aşeară în mintea lui, ca loan#ele în încărcătorul unui revolver. 'éonie - femeia care stătuse ca o umbră asupracopilăriei lui şi a tinere#ii, obiectul obsesiei nebune a tatălui său2 Doamne,era suprema ironie. Călcase pe urmele tatălui său, se îndrăostise de 4ica lui'éonie. =arie&<rance făcea conversa#ie politicoasă despre punctele turistice ale"arisului şi despre cele două feti#e ale lui Amélie, dar 9érard abia aueadespre ce vorbeau. 3atăl lui le stricase destul vie#ile, dar de data asta se vaopri. imic nu&l va face să renun#e la Amélie. +e ducea în +ud, desiur, să ovadă pe mama ei - asta era8 )l ştia acum ce avea de făcut. 7a reolva

lucrurile cu tatăl lui, odată pentru totdeauna8 Ceaiul i se păruse interminabil, se ândi nefericită Amélie, când îşi luărămas bun de la =arie&<rance. Ce se întâmpla cu 9érard( )l nu spusese nimic în ultima !umătate de oră. "oate că rereta că o adusese aici, poate că ea nuera potrivită pentru această casă mărea#ă, cu servitori şi vale#i. A0,Dumneeule, ce nu merea( Imerii ei se lăsară în !os, obosi#i, în timp cetraversau 0olul. 9érard o luă de cot şi o răbi. $ 7reau să&#i faci baa!ul, îi spuse el aitat, şi mâine să 4i ata deplecare. Amélie se uită la el uluită. Fi cerea el oare să plece de acolo(

$ =erem în +ud, îi spuse el, conducând&o pe scară în !os şi apoi princurte. * să merem împreună cu maşina. $ Dar de ce( $ "entru că trebuie să o cunosc pe mama ta, draa mea Amélie. 9érard se uită în oc0ii ei frumoşi. Cum putea să&i spună unei 4ice cămama ei a fost amanta tatălui său ani de ile( $ i vreau să&l cunoşti pe =onsieur, continuă el. =emoria lui Amélie se declanşă ca un resort, la auul acestui numefa#a lui Dieo îi rân!i din trecut. Lu eşti o d’Aureville, tatăl tău e =onsieur8Mspusese el. $ =onsieur este tatăl meu, spuse 9érard, sărutându&i fa#a înri!orată i

se spunea totdeauna doar =onsieur. )a avea fa#a atât de albă şi de tensionată, în timp ce şedea lână el înmaşină, încât el creu că era bolnavă. $ 3e&a supărat mama mea( întrebă el, dând col#ul spre podul +ull. 3rebuia să&mi dau seama că 'éonie e mama ta - semeni cu ea. Amélie nu putea vorbi, se sim#ea leşinată. 3rebuia să plece de lână el,să scape de toată situa#ia asta. =intea ei înspăimântată nu putea admite



teribilul adevăr, dacă Dieo avusese dreptate, atunci ea şi 9érard erauamândoi copiii aceluiaşi tată. Amélie se aita în apartamentul de 0otel, aruncând înnebunită lucrurile în valiele mari, răbind uvernanta şi liniştind copilele ame#ite. $ =erem la mare, le spuse ea. /unica aşteaptă să vă vadă.

+tătuse treaă, plânând în pernă, blestemându&l pe Dieo o dureacapul, iar mintea ei refua să mai analiee încă o dată posibilită#ile. u aveanici un rost, se ândi ea cu disperare, doar o sinură persoană ştia adevărul. 3rebuia să se ducă la 0an, să o întrebe pe mama ei. 3renul 0urducăia pe şine, vaonul era în4erbântat şi înăbuşitor. Cânddesc0idea fereastra, intra ură şi fum peste ele, iar când o înc0ideau sesufocau. Copilele se plictiseau şi erau nervoase, iar pe Amélie o durea capul.Credea că nu se va mai termina niciodată călătoria asta. Fn cele din urmă,trenul încetini, merând de&a lunul coastei, pe lână =editerana ceaalbastră trecând de livei de măslini şi portocali, lămâi. Fşi reveni pu#in laaceastă frumuse#e paşnică, curând, o va vedea pe 'éonie. 7a a:a mama ei

va trebui să&i spună adevărul. Capitolul NT +oarele ardea pe un cer fără nori, când 'éonie merea pe cărarea ca decretă, în !urul lui "oint +aint&5ospice, cu C0ocolat pe urmele ei. )ra ora cincicurând, soarele va începe să&şi piardă puterea şi seara va 4 blândă şiparfumată era momentul băuturii pe terasă, cu Him. 7ia#a era aproapeperfectă, c0iar şi plecările lui Him în America nu făceau decât să le sporeascăfericirea când se întorcea şi erau din nou împreună. 3oate celelalte vie#i ale eipăreau atât de departe, iar ce rămăsese era solid şi realE munca ei cu orfaniide la castelul d’Aureville, bunii ei prieteni, căminul şi pământul ei - şi, maimult decât toate draostea pentru Him. )l era bucuria vie#ii ei, cel cu care

împăr#ea plăcerile, 4e că era o farfurie de lanuste proaspete din olf, ocălătorie în străinătate, sau o noapte înstelată pe terasa 0anului, ascultândomotul mării. C0iar şi =onsieur dispăruse în fundal, deşi ia0tul era adesea în olf. i, odată cu slăbirea amenin#ării, +eP0met îşi slăbise in:uen#a asupraimaina#iei lui 'éonie. 'éonie o ridică pe mica C0ocolat, purtând&o pe umăr şiauind torsul ei recunoscător. *are era imaina#ia ei( *are se convinsese în to#i aceşti ani, că+eP0met îi conducea destinul( Ridicând din umeri, răbi pasul nu avea să semai ândească la asta acum. )ra ceva îndepărtat, foarte departe - un trecutmort demult adevărul era aici sub oc0ii ei, în soarele ce strălucea pevârfurile micilor valuri în olful albastru, în liveile de măslini şi în parfumul

:orilor şi al ierburilor sălbatice. Ircă uşor treptele late care duceau de la pla!ăspre casă, oprindu&se la !umătatea drumului, să asculte. Ce era asta( i sepăru că aude râsete de copii. Da, se aueau din nou. Două feti#e identice seuitau la ea peste balustrada terasei, 'aiş şi 'eonore făcându&i semne cumâna şi #inându&se de balustradă. $ /ună, bună, bunico, striă 'eonore. Am venit să te viităm. In moment, 'éonie nu în#elese nimic, apoi, cu un Lbun venitM veselaleră pe scară, spre nepoatele ei.



<e#ele lor ridicate, âmbitoare, aşteptau sărutările ei, iar bra#ele lorerau dornice să o strână. Copiii ăştia nu aveau in0ibi#ii, se ândi ea,re#inându&şi lacrimile de bucurie, în timp ce le #inea lână ea. $ 'ăsa#i&mă să vă văd, spuse ea cu un râs tremurat, #inându&le laoarecare depărtare. 3u eşti 'eonore, 4indcă ai oc0ii c0i0limbarii ai mamei

tale, iar tu eşti 'aiş, cu oc0ii albaştri ai tatălui tău. $ ;ar tu ară#i e6act ca mama, spuse 'aiş. $ Doar că e mai drău#ă, adăuă 'eonore, aă#ându&se de mâna lui'éonie. =ama a spus că erai foarte frumoasă şi ai aşteptat mult timp ca să nevei. $ De când v&a#i născut, con4rmă 'éonie, #inând mânu#ele lor calde înmâinile ei. $ u ne&ai văut, atunci când ne&am născut( întrebă 'aiş. $ u. Acum e prima dată2 şi sunt atât de bucuroasă că v&am ăsitaici, pe terasa mea. Dar unde&i mama( $ ) înăuntru, vorbeşte cu Him. =ă duc după ea, ise 'aiş alerând în

casă. 'eonore mânâie blana moale maronie, a lui C0ocolat şi pisica se frecăde picioarele ei, apoi se rostooli, #inându&şi capul într&o parte, aşteptând să4e mânâiată. $ A0, ce drău#ă e. =âna 'eonorei era blândă când îi mânâie blana moale de pe burtă. $ =amă8 *c0ii lui 'éonie îi întâlniseră pe ai 4icei ei şi anii de despăr#ire sesfârşiră deodată ca şi foile înc0ise ale unei căr#i de!a terminate. $ =amă, a trebuit să te văd. Amélie îşi aruncă bra#ele în !urul lui 'éonie şi lacrimile îi alunecară pe

obra. $ Am nevoie de tine, şopti ea. $ Desiur, desiur, draa mea. =âna lui 'éonie trecu liniştitoare pestepărul moale al lui Amélie. Acum eşti aici, totul va 4 cum trebuie. 'uând&o pe Amélie de mână, o conduse în răcoarea salonului. Creusecă via#a era aproape perfectă, abia în urmă cu o oră - iar acum într&adevărera. <iica ei era cu ea, în cele din urmă. Avea nevoie de ea. i îi spuseseLmamăM. Him le aştepta, când se întoarseră în salon, cu cele două copile veninddupă ele. <a#a lui 'éonie era blândă, cu o mul#umire âmbitoare, când oaşeă pe Amélie pe canapea, lână ea, dar fata plânea. Him sim#ise

încordarea lui Amélie, în timp ce aşteptaseră împreună întoarcerea lui 'éonie.; se păruse obosită şi distrată deşi copilele fuseseră destul de vioaie dupăcălătorie. )le stăteau acum în uşă, 'eonore cu un deet în ură şi 'aiş sărindde pe un picior pe altul. +lavă Domnului că 'éonie trecuse uşor peste momentul acesta artrebui să 4e una dintre cele mai fericite ile ale vie#ii ei, iar cât îl priveşte peel, c0iar aşa va 4. 'e va lăsa sinure, să&şi spună una alteia ce aveau despus.



$ 7eni#i voi două, striă el, luând fetele de mână, 0ai să vedem ce arepentru voi la bucătărie doamna <renard - face nişte pră!ituri roave - şi apoi,v&ar plăcea să mere#i !os la pla!ă( Amélie îşi şterse lacrimile de pe ene cu dosul mâinii. $ ) un om atât de drău#, so#ul tău, spuse ea. ) atât de în#eleător.

'éonie se întrebă ce anume provocase lacrimile era mai mult decâtdoar reîntâlnirea, era siură de asta. Amélie nu părea să 4e o persoană careplâne uşor. $ ici nu pot să&#i spun cât sunt de fericită că eşti aici, Amélie - şi cufeti#ele. +unt atât de drău#e şi atât de uluitor de asemănătoare. +per că aivenit să stai câtva timp. +e temu brusc că le putea pierde tot atât de repede pe cât le ăsise. Amélie inspiră adânc. $ Am fost la "aris. )ram în drum să te văd, dar2 Am întâlnit pe cinevaacolo. A0, totul e atât de complicat, mamă. Fi apărură din nou lacrimi în oc0işi ea se enervă. Fmi pare rău, n&am vrut să plân. 3rebuia să 4e o viită

fericită - aduceam fetele să le cunoşti - a0, dar vei, mamă, am cunoscut pecineva la "aris şi m&am îndrăostit. 'acrimile îi cureau în voie pe obra!i. i 'éonie îi dădu o batistă. $ /ine, draa mea, dar asta sună foarte natural şi e un lucru foarteplăcut. Dar de ce atâtea lacrimi( Amélie îşi şterse oc0ii. $ u vreau să te rănesc întrebându&te2 u vreau să mă amestec învia#a ta, mamă. ;nspiră adânc. umele bărbatului de care m&am îndrăostiteste 9érard de Courmont. 'éonie se luptă să nu ibucnească într&un râs isteric. Doar cu pu#in timp în urmă se felicitase că trecutul era în sfârşit uitat şi că =onsieur dispăruse

din via#a ei. 9érard de Courmont8 <iul mai mare, bărbatul din cafenea, cuatâ#ia ani în urmă semăna cu =onsieur, îşi aminti ea, păr neru, acelaşi pro4laroant. +e spri!ini obosită de pernele canapelei. Amélie se îndrăostise de4ul lui =onsieur. Amélie se uita la mama ei, să&i vadă reac#ia. Fn oc0ii lui 'éonie eraoboseală şi triste#e, dar nu roaa la care s&ar 4 aşteptat, dacă2 $ =amă - întinse mâna şi o prinse pe a lui 'éonie - eu ştiu doar unelepăr#i ale poveştii, doar faptele de la suprafa#ă, şi nu mă amestec în via#a ta şinu critic, dar în#elei, trebuie să ştiu adevărul. =ai inspiră o dată adânc. +untcu adevărat o d’Aureville2 sau2 sau sunt şi eu o De Courmont( *c0ii mamei ei o priviră surprinşi nu era nici o eitare, nici nu

ascundea vreun secret. $ De ce( /ineîn#eles că eşti 4ica lui C0arles d’Aureville. De ce te&aş 4dat altfel familiei lui să te crească( ;mplica#ia întrebării lui Amélie o lovi brusc.A0, sărmana mea fată, sărmana mea draă, să&#i spun ce s&a întâmplat, tutrebuie să ştii. $ u. Işurarea lui Amélie era atât de mare, încât nu mai avea nevoie de altee6plica#ii.



$ u, n&are importan#ă, continuă ea. Asta&i tot ce aveam nevoie săştiu. *c0ii ei străluceau de lacrimi de fericire. Ar 4 fost prea roanic mamă,9érard vrea să mă căsătoresc cu el, m&a dus acasă la el să o cunosc pemama lui2 Aşa am descoperit. 'éonie fu cuprinsă brusc de suspiciuni. <iul lui =onsieur pretindea că e

îndrăostit de Amélie, dar era oare( "oate !uca doar un !oc, poate era încombina#ie cu tatăl lui, poate că =onsieur o are în mână în cele din urmă, peAmélie. A0, Doamne, dar ea nu putea s&o lase pe Amélie să aibă asemeneasuspiciuni, fata trecuse de!a prin destule. Ce trebuia oare să facă( $ 9érard vrea să te căsătoreşti cu el( $ Da, a0, e atât de minunat, mamă, nici nu pot să&#i spun2 nu m&amsim#it niciodată aşa. '&am iubit pe Roberto toată via#a, dar nu era aşa. tiu cătu şi tatăl lui 9érard2 că vă urâ#i unul pe celălalt, dar nu s&a terminat acum(Au trecut atâ#ia ani, mai conteaă acum cu adevărat( +ărmana Amélie, sărmana, sărmana fată. )a nu ştie că =onsieur poartărăspunderea mor#ii propriului ei tată, pentru uciderea lui8 i 9érard - era oare

ca şi 9illes, era oare nemilos şi căuta răbunarea pe care o dorise =onsieur(*c0ii lui Amélie aşteptau cu încredere răspunsul ei cum ar putea să&i spunăadevărurile astea înroitoare( i dacă i le&ar spune - de data asta pentrutotdeauna( )ra un risc pe care nu era preătită să şi&l asume. 'éonie inspirăadânc, va trebui să se ocupe de asta ea însăşi, deşi nu prea ştia cum anume. $ 3ocmai mă ândeam, când mă plimbam mai înainte, că totul mi sepărea atât de îndepărtat, pierdut în trecut. Acum, preentul conteaă, Amélie,ai dreptate. )i, când am să&l cunosc pe 9érard de Courmont( Amélie arăta tristă. $ u ştiu. tii, am fuit, pur şi simplu, adică, n&am putut să mai stau la"aris, nu puteam să 4u cu el - până nu ştiam adevărul. A0, mamă draă, el

trebuie să creadă că&l urăsc, ce să mă fac( "oate ar trebui să&i telefone şi să&i e6plic. 'éonie reuşi să âmbească slab. $ Dacă 9érard seamănă cât de cât cu tatăl lui, ştie e6act unde eşti şi ede!a pe drum. Ceva nu era în reulă. Him o urmări pe 'éonie cum îi âmbea familiei eila masa de seară, a:ându&se împreună pentru prima dată. )6uberan#a einaturală era umbrită o uşoară înri!orare se ascundea în oc0ii ei. Cusiuran#ă că nu mai putea 4 preocupată de 9illes de Courmont, bărbatul eraun in4rm, fără putere şi, probabil, încă trăia cu frică de asasinul acela care îlşanta!ase spunându&i că se va întoarce să&l amenin#e din nou.

$ )i bine, asta este o adevărată sărbătoare. Him bătu uşor pe mâna feti#ei de lână el. $ 3u eşti 'aiş sau 'eonore( întrebă el, cu un âmbet mali#ios. <eti#a c0icoti. $ 'aiş. $ <oarte bine, 'aiş, uite nişte limonadă pentru tine - şi pentru 'eonore. Him le umplu pa0arele turnând limonadă din cana mare de cristal, cufelii strălucitoare de lămâie.



$ i o să bem cu to#ii pentru un toast. "entru mama şi pentru bunicavoastră, care sunt în sfârşit împreună. )l ciocni pa0arele cu feti#ele, râând când picături de limonadă stropirămasa. $ Asta trebuie să 4e cea mai fericită i din via#a mamei tale, îi spuse el

lui Amélie. A aşteptat ani de ile ca acest lucru să se întâmple. Amélie se rela6ă de parcă i&ar 4 cunoscut dintotdeauna se sim#ea atâtde în larul ei, atât de bine cu ei8 $ Acum o să ne vede#i probabil mai mult, dacă o să mă căsătoresc cuun france. Cel pu#in aşa cred, că o să mă căsătoresc2 dacă mă mai vrea. $ In france( Amélie semăna atât de mult cu 'éonie când âmbea8 >âmbetul îilumina toată fa#a. $ 9érard de Courmont. u #i&a spus mama( *c0ii lui Him îi întâlniră pe ai lui 'éonie. Deci, asta era. Doamne, fata seândeşte să se mărite cu 4ul lui =onsieur8

$ =ă bucur, Amélie, spuse el, servind&o cu pui fript. Cum o să se descurce 'éonie cu treaba asta( )l se uită la ea îşi sorbeavinul, #inând pa0arul pu#in prea strâns. )i bine, la aşa ceva nu se ândiseră.i, ce va mai urma( "ovestea pe care mama sa i&o spusese în cele din urmă, i se tot învârtea în minte lui 9érard, în timp ce conducea maşina sa mare, albastră,De Courmont, în noapte. u e de mirare că Amélie fuise şi nu era decât osinură persoană la care s&ar 4 putut refuia, 'éonie. )l nu ştiuse de teribilateamă care era în mintea ei, până când =arie&<rance nu&i spusese totul, darse !urase că 'éonie îi spusese adevărul - ştia asta. =onsieur fusese amantullui 'éonie, dar nu era tatăl copilului ei. 9érard apăsă piciorul pe accelerator,

cu furie. imic nu va sta în calea lui, nici tatăl său, nici 'éonie. )l şi Amélieerau viitorul şi aveau dreptul la fericirea lor. =aşina încetini, când o coti lamarinea işei şi o luă spre şoseaua de coastă era aproape, câ#iva Pilometri încă şi va 4 cu Amélie. +oarele încălea dealul, când el opri maşina în cele din urmă. 'a ceasulde la bord era şapte, foarte devreme pentru o asemenea viită. Dar dacăAmélie nu era acolo( Fnlătură ideea, când sări din maşină, trântind uşa înurma lui. /ineîn#eles că era acolo, unde să se ducă în altă parte( Işa din fa#ăera desc0isă şi el putea aui plescăitul uşor al unei cârpe pe o podea udă,când eită cu mâna pe clopo#el. $ Alo, striă el încet.

* fa#ă apăru de după uşă, în capătul îndepărtat al 0olului. $ /ună, făcu 9érard. Fmi pare rău că vă deran!e atât de devreme, darvin cu maşina tocmai de la "aris. +&a treit cineva( Doamna <renard dădu din cap. $ Dumneata trebuie să 4i 9érard de Courmont. Doamna 'éonie teaşteaptă, am să&i spun că eşti aici. 9érard se uită după ea cu surprindere. Fl aştepta( Doamna <renard se întoarse.



$ Doamna vă roaă să aştepta#i în salon, domnule. * să vă aduc niştecafea şi doamna o să vină în câteva minute. )a îl conduse în salon şi dispăru din nou. 9érard se aşeă pe canapea,apoi se ridică din nou, învârtindu&se cu nervoitate în camera încântătoare.7a 4 straniu să o întâlnească pentru prima oară pe femeia a cărei preen#ă a

dominat, ca o umbră, întreaa lui via#ă. 'éonie stătea în uşă, cu Him în spatele ei. )l refuase să o lase să facăfa#ă sinură situa#iei. u mai eşti sinură, arumentase el. 3reaba asta măafecteaă şi pe mine, la fel ca şi pe tine, oricum. )a acceptase curecunoştin#ă. u era deloc siură ce anume avea să se întâmple. "ărerea lui Him în leătură cu onestitatea lui 9érard va 4 un factor decisiv. $ /ună diminea#a8 7ocea lui 'éonie era !oasă, iar el se întoarse surprins. $ Doamnă8 )l porni înainte, cu mâna întinsă. Arăta ca =onsieur când îl întâlnise eaprima oară, se ândi 'éonie şi sim#i aceeaşi natură plină de for#ă, aceeaşi

voin#ă puternică, ce&l făcuseră pe =onsieur atât de bun în afaceri. Dar avea oprivire mai blândă şi cu riduri vesele în col#urile oc0ilor. Fi âmbea ei acum, unâmbet desc0is, care înlătura înri!orarea şi oboseala de pe fa#a lui. $ +o#ul meu. $ )i, acum, spuse Him, turnând cafeaua, să auim ce ai de spus,domnule De Courmont. Amélie e aici, cu mama ei, dar cred că mai e nevoiede câteva e6plica#ii, înainte de a o vedea pe ea. )l se uita întrebător la 9érard, în timp ce îşi turna cafeaua, ca un tatăcare analieaă bărbatul care va cere mâna 4icei sale, se ândi 'éonierecunoscătoare. 9érard eită.

$ u e uşor2 $ "o#i vorbi liber, 9érard, spuse 'éonie liniştit. Fn casa asta nu e6istăsecrete. $ <oarte bine, doamnă, deşi eu am foarte pu#ine de spus. * iubesc peAmélie. e&am întâlnit la "aris în urmă cu câteva săptămâni, deşi, s&ar puteaspune că am ştiut despre ea de ani de ile, prin prietenia mea cu vărul ei,+ebastiăo de +antos. &am ştiut că este 4ica dumneavoastră, până cândmama mea n&a cunoscut&o pe Amélie atunci bineîn#eles, ea şi&a dat seama.=i&a vorbit despre procesul pe care tata vi l&a intentat şi cum a#i ascuns&o pe4ica dumneavoastră de el. <iica dumneavoastră, doamnă, nu a lui. 9érard se opri, pentru a&şi sublinia ideea.

'éonie aprobă din cap, încet. $ Continuă. $ Am venit aici să&i cer lui Amélie să se mărite cu mine - şi să vă rosă nu permite#i ca trecutul să ne strice viitorul nostru împreună. A fosttrecutul dumneavoastră, doamnă, şi al tatălui meu. 7ă implor să nu lăsa#i careşelile lui - păcatele lui - să vă in:uen#ee !udecata. =ă a:u aici doarpentru că o iubesc pe Amélie poate tot aşa de mult cum v&a iubit tatăl meucândva.



$ 3atăl dumitale nu m&a iubit niciodată. 7orbele îi săriră de pe bue, de parcă stătuseră acolo tremurând,aşteptând să 4e rostite de ani de ile. $ ;erta#i&mă, doamnă, dar cred că reşi#i. 3raedia tatălui meu a fostcă îi păsa prea mult de asta şi, din caua unui defect în caracterul lui, nu

putea să arate lucrul ăsta. 'éonie evită oc0ii lui Him. De ce oare îi bătea inima atât de tare( $ i cum crei că va reac#iona tatăl dumitale la faptul că vrei să tecăsătoreşti cu 4ica mea - fata despre care pretinsese cândva că este a lui( 9érard ridică din umeri foarte e6presiv. $ &am ştiut niciodată ce simte tatăl meu, dar oricum, asta nu vaafecta în nici un fel inten#iile mele de a mă căsători cu Amélie. 7ia#a mea îmiapar#ine. 'éonie îl creu, fa#a lui era cinstită şi înri!orată. )ra un tânăr îndrăostit la disperare. u voia să spună lucrul ăsta, dar trebuia. $ =ai e ceva ce trebuie să ştii despre tatăl dumitale şi atunci vei

în#elee de ce sunt înri!orată pentru siuran#a lui Amélie şi am nevoie deasiurări din partea dumitale. Fmi vine reu să&#i spun asta, 9érard, dar tatăldumitale a fost2 amestecat în moartea lui C0arles d’Aureville. "rivirea lui 9érard se ascu#i. $ =oartea lui( $ A fost un accident, nu s&a dovedit niciodată nimic, dar am motive săcred că el a fost2 amestecat. 3oate astea nu mai aveau un sfârşit( 9érard îşi lăsă capul în mâini. *putea aui pe 'éonie vorbind, ca din depărtare. $ 3atăl tău m&a făcut să mă tem pentru siuran#a lui Amélie. Din caualui am fost nevoită să o ascund în /railia, cu familia d’Aureville2 din caua

lui, n&am putut avea copilul alături de mine. 9érard se uita nefericit la podea. )ra mai rău decât şi&ar 4 înc0ipuitvreodată. Fl cunoştea pe tatăl lui destul de bine, ca să ştie cum trebuie să o 4torturat, dar să 4e oare amestecat în moartea lui C0arles d’Aureville( $ '&a ucis tatăl meu( întrebă el răuşit. $ u2 nu, nu l&a ucis. A fost implicat. 'éonie nu&l putea răni mai mult, nu era vina lui. Cum putea să&i spunăcă tatăl lui era un criminal( $ Doamnă 'éonie, tatăl meu e un bărbat bătrân - mai bătrân c0iardecât vârsta lui. ) şi in4rm. Ani de ile nici n&a putut vorbi, dar cu strădaniilecele mai teribile, a reuşit să&şi învină cât de cât boala. *rice s&a întâmplat în

trecut, acum vă pot asiura că nu e în stare să se înri!ească sinur, arenevoie de înri!ire permanentă. u pot spune că a uitat trecutul, pentru că nuştiu. &am fost niciodată apropiat de el. imeni nu a fost vreodată, poatedoar dumneavoastră. Dar vă pot promite atâtE lui Amélie nu i se va întâmplaniciodată nimic rău. ) în siuran#ă acum, doamnă, sunt siur de asta. u văpot cere să&i ierta#i păcatele tatălui meu, dar vă implor să nu le lăsa#i să neafectee pe noi. u lăsa#i ca lupta asta să continue, doamnă, iar Amélie şi cumine să devenim unicele victime8



Him se duse la 'éonie şi îşi puse bra#ul în !urul umerilor ei. $ 9érard are dreptate, trecutul, este trecut. Dacă el şi Amélie seiubesc, asta&i tot ce conteaă. "rivirea lui 9érard i&o întâlnise pe a lui, cu recunoştin#ă dacă avusesevreodată nevoie de un aliat, acesta era momentul.

'éonie prinse mâna lui Him voia să&l creadă, voia cu adevărat să&lcreadă. $ 9érard8 Amélie stătea în uşă, iar feti#ele se uitau pe la spatele fustei luni acapotului ei. +omnul le dispăru din oc0i, când îl recunoscură. $ 9érard, e 9érard8 striară ele, alerând spre bra#ele lui desc0ise. 'éonie vău draostea pe fa#a radioasă a 4icei ei. )a se uită la 9érard,cu nepoatele ei coco#ate pe enunc0ii lui, în timp ce el îi âmbea lui Améliepeste capetele lor. /ineîn#eles că o iubea. )i îşi apar#ineau unul altuia şi ea nuavea dreptul să&i despartă. 3recutul era trecut - al ei şi al lui =onsieur. 9érardse !urase că acum el era neputincios. )a se uită în sus, la Him, şi el îi întâlni

privirea, încura!ator. $ )i, făcu el cu veselie, e cam devreme pentru şampanie, dar propunsă sărbătorim cu un mic de!un. 5aide, 'éonie, să&i lăsăm sinuri pe cei doi.'aiş, 'eonore, 0aide#i să vedem ce ni se preăteşte pentru micul de!un. 9érard şi Amélie se priviră în oc0i de la distan#ă. $ Ai auit povestea, nu&i aşa( )l aprobă din cap. $ ) povestea lor, nu a noastră. 9érard traversă camera şi o luă în bra#e, acolo unde îi era locul. $ 3e iubesc, Amélie, şopti el. +ă nu mai fui de mine, niciodată. $ iciodată.

<a#a ei era înropată în umărul lui şi părul ei mirosea dulce. $ Amélie, tatăl meu este bărbatul de care mama ta s&a temut to#i aniiăştia, cel despre care sim#ea că vrea să&#i facă rău. )a se mişcă în bra#ele lui şi se uită la el uluită. $ "entru noi e reu să în#eleem asemenea emo#ii, continuă el dar numă îndoiesc că erau reale - atunci. Dar totul apar#ine trecutului, Amélie. )l eun om bătrân, e in4rm şi nea!utorat. 7reau să scăpăm de această povară,odată pentru totdeauna. 7rei să vii cu mine după prân să&l cunoşti - caviitoarea lui noră( 3e ro, Amélie, fă&o de draul meu8 $ /ineîn#eles. Amélie nu eită. Dacă 9érard spunea că aşa era bine, atunci aşa va 4.

9érard scoase un oftat de uşurare. 3recutul va 4 înmormântat şi vorscăpa de el, c0iar ai. Apartamentul lui 9illes de Courmont de la 5otel de "aris, ocupa o !umătate de eta!. <erestrele mari, cu balcoane, care dădeau spre rădinile tropicale şispre olf, erau acoperite împotriva soarelui puternic de după&amiaă, lăsândcamera într&un întuneric aproape prea răcoros. 9érard o conduse pe Améliela un fotoliu, lână fereastră, şi desc0ise oblonul ca soarele să pătrundă



înăuntru, în timp ce servitorul se duse să&l informee pe domnul duce că ausosit. $ )&n reulă, îi şopti 9érard. Când l&am văut ai diminea#ă, era înbună dispoi#ie. A spus că e vestea cea mai bună pe care a auit&o de ani deile şi că ar 4 fericit să te cunoască. )l speră că in4rmitatea lui să nu te

deran!ee - şi nici necaurile din trecut. Deşi îi âmbea, el vedea că era foarte nervoasă, nu încăpea îndoială. Fnfond, tatăl lui era motivul pentru care ea nu putuse să 4e împreună cu mamaei, nu putuse să se întoarcă în <ran#a. $ Domnul duce o să vă primească acum, domnule, doamnă. 9illes şedea în spatele unui birou uriaş, cu tăblia îmbrăcată în piele.+uprafa#a lui era acoperită de căr#i şi 0ârtii, iar o perec0e de oc0elari de cititserveau drept semn la un volum desc0is în fa#a lui. In oblon fusese desc0isşi lumina pătrundea din spatele lui, astfel încât era reu, la început, să&i veifa#a, iar Amélie rămase nesiură în fa#a biroului. $ ;artă&mă că nu te pot saluta cum se cuvine, dar eşti foarte bine

venită, draa mea. Am aşteptat mult timp acest moment. 7ocea lui era !oasă şi uşor răuşită, iar fraele erau întrerupte, cândrespira. )fortul pe care trebuia să&l facă era imens, iar simpatia lui Amélie se îndrepta spre el. $ i eu mă bucur să vă cunosc, =onsieur. ;nconştient, îi spusese cu vec0iul nume folosit de 'éonie, iar 9illestresări. +emăna atât de mult cu mama ei, încât era dureros, părul ei era la felde blond - culoarea şampaniei bune îşi aminti că aşa fusese ea cu ani înurmă, pe ia0t, când o văuse prima oară. Fşi obliă ândurile să se întoarcădin nou spre preent, la lasul lui 9érard. $ * să&#i placă feti#ele, tată, două nepoate ata crescute. Ce&ar mai

putea dori un bărbat( epoatele lui 'éonie( Desiur8 9illes se lăsă pe spate cu un âmbet,contemplându&şi norocul. Aici era fata pe care o căutase de peste douăecide ani şi acum era a lui, în sfârşit, căsătoria ei cu 9érard va asiura treabaasta. i nu doar atât, copiii ei vor 4 tot ai lui, în puterea lui, vor 4 ai lui, îi vamodela după voia sa. In âmbet de satisfac#ie îi apăru în !urul urii şi,observându&l, 9érard fu bucuros. /ătrânul bărbat arăta fericit, pentru primadată în ani de ile. Acesta e cel mai bun lucru care se putea întâmpla. In c0elner apăru cu ceai rece şi 9érard îi întinse un pa0ar tatălui lui,observând tremurul involuntar al mâinii lui. +pera că nu&l emo#ioneaăe6cesiv în fond, pentru el, era cam mult de acceptat într&o sinură i.

$ * să plecăm curând, tată, ise el, sorbind ceaiul, nu vreau să teobosim. $ "rostii8 3onul lui 9illes era ferm. u sunt obosit. Aş vrea să&mi cunoscnepoatele cât de curând. Aduce&#i&le pe ia0t mâine, pentru toată iua, cred căle va face plăcere. $ +unt siură de asta. Amélie îşi mişcă pu#in scaunul mai aproape ca să&l vadă mai bine.;ubitul mamei ei îi întâlni privirea cu răceală. *c0ii lui erau ca ai lui 9érard,



dar erau mai înc0işi, şi cu o privire mai intensă, dar asta putea 4 din cauavederii slabe. )ra încă un bărbat bine, dar cu un aer de frailitate, care seobservă la invaliii permanen#i. 3otuşi, avea umerii la#i şi ea putea vedea cebărbat puternic fusese cândva. L"uternic şi nemilosM, îl descrisese 'éonie şipoate că aşa fusese cu ea. Dar acum, era doar un bărbat care îmbătrânea

sinur, victima unei paraliii care îl făcea in4rm. $ 3e lăsăm acum, tată, a fost destul pentru o sinură i. * să ne întoarcem mâine, cu feti#ele. $ Devreme, spuse 9illes, să veni#i devreme. $ * să 4m la micul de!un, spuse Amélie râând. Copiii o să aştepte cunerăbdare. )a încon!ură biroul de data asta, ca să dea mâna cu el, evitând să seuite la scaunul cu rotile pe care, era clar, el nu voise ca ea să&l vadă. =âna lui Amélie era răcoroasă în mâna lui =onsieur se uită în oc0ii eişi fu transportat din nou într&o lume a amintirilor - de privirea ei - aceeaşiprivire a lui 'éonie.

$ Atunci, pe mâine8 spuse ea, aplecându&se impulsiv să depună unsărut pe obraul lui. 9illes se uită după amândoi, merând mână&n mână prin birou, întorcându&se să&i facă semne din uşă. Deci 4ul său câştiase acolo unde elpierduse8 Deetele lui se mişcară încet pe locul unde îl sărutase Amélie. Darel nici măcar nu era sfârşit. A0, nu8 Fncă nu pierduse de fapt, !ocul abia începea. 5osPins predă biletul personal condusese maşina de la =onte Carlo la0an şi acum aştepta răspunsul. 'éonie era sinură. Fl putea vedea de peterasă pe Him, într&o mică barcă lână "oint, pescuind, iar 9érard şi Amélieluaseră copiii la isa, pentru restul după&amieii.

=aşina mare, albastră, cu blaonul pe portieră, era parcată pe alee, iar5osPins aştepta nerăbdător răspunsul. )a se uită din nou la cartea de viită rea, simplă, albă ravată doar cuLDe CourmontM. +crisul lui era ceva mai pu#in ferm dar totuşi familiar şi încămai sim#i în inimă o tresărire de teamă. L'éonie, scria el, cred că trebuie să ne întâlnim şi să discutăm situa#ia.+unt siur că vei 4 de acord că sunt multe de spus. Fmi vei face onoarea săbei un pa0ar cu mine pe ia0t în seara asta, pe la @ENY( 9illesM. )a măsura aitată terasa. )ra o fascina#ie teribilă în ideea de a&l întâlnidin nou. Fşi atinse cu mâna părul - oare o va mai ăsi frumoasă( Dar ea ceanume ândea( u putea să&l întâlnească. &ar trebui8 3otuşi, el avea

dreptate. Desiur că trebuiau să se întâlnească şi să discute situa#ia - oarenu plănuiau copiii lor să se căsătorească( +e uită din nou la cuvintele scrise.)rau destul de nevinovate, dar ea nu avea încredere în ele. 9illes eradeştept nu fusese nici un moment în care el să nu complotee ceva. ;ar eaera siură că el nu renun#ase încă la ea. +e duse de pe terasă în dormitorul ei. * raă de soare se re:ecta de pestatuia lui +eP0met şi 'éonie se opri o clipă în fa#a ei, privind în oc0ii ei fără



vedere. Fntinse cu eitare o mână şi atinse 4ura familiară piatra era caldă,de la soare, caldă ca şi carnea vie. C0ocolat se rostooli pe spate pe pat, unde a#ipise, dar de data asta'éonie o inoră. +co#ând un top de 0ârtie, scrise repede. LAm să 4u acolo - 'éonieM. i înainte de a se putea răândi, se răbi

pe cărare 4 i&o dădu lui 5osPins. )l îşi atinse şapca în semn de salut şi îi mul#umi. $ Domnul a spus că trebuie să mă întorc la ora şase să vă iau,doamnă8 spuse el, când se urcă în maşină. Am să 4u aici e6act la oraindicată. 'éonie se uită după maşină, când aceasta plecă pe alee, urmată de unnor de praf. =onsieur ştiuse că ea va veni. Capitolul NV 'éonie îşi înfăşură cordonul moale în !urul taliei şi îşi netei fusta roc0ieisimple de in, de culoarea caisei. ;mainea ei din olindă arăta o femeieslăbu#ă, de un şic necăutat, cu păr blond bine periat şi cu o fa#ă cu oase mari,

vioaie, aurie din caua soarelui. 3ot în această cameră se preătise, ca tânărăfată, să&l întâlnească pe =onsieur. +e dusese să&l întâlnească pe =onsieur peia0t, e6act cum făcea şi acum. Doar că atunci făcuse draoste cu ea. )a luăeanta mică, albă, de piele, şi se uită înăuntru. Revolverul arăta delicat,cuibărit în căptuşeala albă a en#ii şi doar culoarea lui neară avea cevaluubru. )a înc0ise eanta şi o puse sub bra#. )ra ata. ;a0tul era la capătul micului debarcader, iolat de alte ambarca#iunimai mici, ancorat la apa mai adâncă. )ra e6act şase şi treieci, când 'éoniepăşi pe scară şi merse de&a lunul pun#ii familiare. Amintirile o inundară şi eastătu un moment, privind în !ur. Acolo sus fusese locul unde, în aceaprimăvară petrecută împreună, făcuseră pla!ă, oi, şi ea îl 0rănise cu fructe la

masa de prân apoi săriseră, de pe platformă, în cea mai albastră mare.Imblaseră pe aceste pun#i multe nop#i înstelate, după o cină prelunită,lanuroasă, înso#ită de şampanie, înainte de a o duce în acel dormitorspartan unde se devoraseră unul pe celălalt, într&un e6ces de pasiune. 3eama îi rodea stomacul, sim#ea un ol enervant care la început oobliase să&şi apese mi!locul cu mâna, ca să încerce să&l înlăture, dar apoi îicuprinse tot corpul, încât trebui să se spri!ine de balustrada pun#ii,tremurând. imeni nu era în !ur şi ea ştia că era sinură pe ia0t cu =onsieur.)l o aştepta în salonul bar. Ce avea să&i spună oare( Ce avea să facă( 'éonie se concentră. "oate că ea reşea şi el nu complota absolutnimic, poate că el era doar un bărbat bolnav, obosit. Dar dacă nu era aşa( Fşi

aşeă mai bine mica poşetă albă sub bra# şi îşi îndreptă umerii. Dându&şicapul pe spate şi ridicând bărbia, o porni spre birou. =onsieur stătea în picioare, lână masă, iar pe perete, în spatele lui,atârna portretul ei, pictat de Alain 7almont. 3rebuia să 4 ştiut, se ândi ea cuamărăciune. )l se spri!inea cu reu cu mâna dreaptă de bastonul cu mânerde arint, iar un scaun cu rotile aştepta - amenin#ător - alături. Fn afară debaston şi de slăbiciunea neobişnuită, ceasul putea să 4 fost dat înapoi cuaproape treieci de ani şi, stând în uşă, 'éonie îşi #inu respira#ia. u sim#ea



teamă, ci vec0ea maie. Fn timp ce oc0ii ei se obişnuiau cu odaia întunecată,ea vău noile semne ale bolii şi durerii de pe fa#a lui, tremurul slab al mâiniilui care #inea bastonul. Dar oc0ii lui erau aceiaşi, de un albastru adânc, înc0is, de nedescifrat, privind&o cu vec0ea intensitate. eputin#a 4ică a lui=onsieur nu&i afectase mintea şi nici emo#iile.

$ 'éonie8 7ocea lui era rece şi curtenitoare, dar mai răuşită decâtodinioară. =ă bucur că ai venit. )a aşteptă ca el să&şi traă respira#ia, înainte de a continua. $ Ară#i la fel de frumoasă, desiur. Culoarea asta mi&a plăcut întotdeauna la tine. 'éonie mai stătea încă la uşă, pe !umătate înăuntru şi pe !umătateafară. $ u vrei să intri( După cum vei, şampania aşteaptă. +ticla de Roederer Cristal era într&o frapieră de arint, acoperită debroboane reci. %iara lui de foi mocnea într&o scrumieră iar un 4r boat defum albastru străbătea aerul. +pri!inindu&se cu reu de baston, =onsieur

întinse o mână spre ea. $ 3e ro, 'éonie. Ai venit până aici2 )itând, 'éonie se mişcă în cameră, merând cu aten#ie, ca pe sârmă.)a putu vedea încordarea de pe fa#a lui când o aştepta şi îşi dădu seama cătrebuie să 4 făcut un efort suprem ca să stea în picioare, la sosirea ei.)vitându&i mâna, ea se aşeă în fa#a lui, urmărind fără nici un sim#ământ detriumf nea!utorarea lui, când se lăsă în fotoliul mare de piele verde - acelaşipe care îl alesese ea pentru biroul lui din casa din "ia#a +aint&9eores. $ Aşa8 ise =onsieur, turnând şampanie în pa0arele de cristal careaşteptau, acum s&a întors roata, de la prima ta viită pe ia0tul ăsta, 'éonie. F#iaminteşti de iua aceea( )rai o fată tânără, săracă şi disperată, abandonată

de iubitul ei. 3u erai nea!utorată şi eu eram cel puternic. )i, uită&te la mine,acum. Inii ar spune că e răbunarea lui Dumneeu, bănuiesc - pentru cinecrede în Dumneeu. $ &am venit aici să discut despre trecut, =onsieur, sau despre noi. 9illes ridică un pa0ar şi îl întinse spre ea. $ Fmi pare rău, nu mă mai pot ridica din nou să #i&l aduc. =âna ei i&o atinse pe a lui când luă pa0arul şi micul contact iscă oreac#ie în 4ecare dintre ei. 'éonie se aşeă repede. )a sorbea şampania delicată şi îl urmărea pedeasupra pa0arului. $ 'éonie, dacă ai veni înapoi la mine, totul ar 4 din nou cum trebuie,

ştii asta. 3u ai destulă for#ă pentru doi - cu tine aş 4 din nou cum am fost. "rivirea lui era aproape fanatică în intensitatea ei şi el se aplecă înainte, în dorin#a lui, apucând capul bastonului cu o mână uşortremurătoare. $ u vei, 'éonie, acum am eu nevoie de tine, iar tu, ai şi tu nevoie demine - deşi pretini că nu. tiu că şi tu sim#i ceea ce simt şi eu, totdeauna afost uşor. 7ocea lui 'éonie era fermă şi clară ca 0ea#a.



$ 7orbeşti prostii, =onsieur. i, după cum am is mai înainte, nu amvenit aici să discut vie#ile noastre, am venit să discutăm despre copiii noştri. $ 'éonie, uită trecutul, uită totul în afară de tine şi de mine. F#i cer săvii înapoi la mine2 o să 4m din nou împreună, ai să trăieşti ca o reină. Amsă&#i dau tot ce vrei. +pune&mi doar că vei reveni înapoi la mine. Am nevoie

de tine, 'éonie. Acum avea nevoie de ea. Acum ar face orice să o determine să rămână.<uria crescu în ea, e6plodându&i într&un frison care o uduia 4ic. $ u în#elei, =onsieur, că te urăsc pentru ceea ce mi&ai făcut( &amsă mă întorc niciodată la tine. +unt o femeie fericită, am un so# care măiubeşte - mă iubeşte cu adevărat, =onsieur, nu e cineva care mă doreşte cuo nebunie obsesivă. i eu îl iubesc. 7ia#a mea e plină, iar acum, când o am pe4ica mea şi pe nepoatele mele, nu&mi mai pot dori nimic altceva. 7ocea lui 'éonie era !oasă, furia ei era controlată, iar =onsieur sestrânse auind vorbele ei, de parcă l&ar 4 lovit. $ Am venit aici cu un sinur scop, ca să discutăm despre 4ica mea şi

4ul tău. $ <iica ta( 7orbele îi ieşiseră din ură cu venin. Doar 4ica ta, 'éonie(*are nu ui#i ceva( *are el credea cu adevărat că Amélie era 4ica lui sau purşi simplu o c0inuia pe ea( u putea să ştie deoarece, ca de obicei, fa#a lui nuarătă nimic. $ Amélie este 4ica lui C0arles d’Aureville2 şi să nu&l uităm pe acestC0arles d’Aureville. =onsieur nu #inu seama de amenin#area vaă. $ Asta s&a întâmplat de mult, totul s&a pierdut, e uitat în trecut. Amélieeste preentul apropiat. Doar tu ştii al cui copil este, dar prin tot ce este loic,ea e a mea.

$ 'oica nu a !ucat niciodată un rol în vie#ile noastre, =onsieur, şi eprea târiu să o foloseşti acum. 3rebuie oare să în#ele că nu o să permi#icăsătoria lui 9érard cu Amélie din caua asta - din caua preten#iei acesteiaabsurde( ampania se prelinse pe fusta ei, când puse pa0arul pe masă cu omână tremurătoare. $ Deloc, 'éonie. +unt încântat că se vor căsători. 9ândeşte&te, Amélieva 4 o membră a familiei mele2 în cele din urmă. Fndrănesc să spun că nevom vedea des unii cu al#ii, dacă se căsătoreşte cu 9érard. 9ândeşte&te,după to#i aceşti ani de aşteptare, va 4 a mea. 'éonie se încordă. )6presia lui era atât de triumfătoare, încât ea

în#elese că el complota ceva avea aerul pe care&l avusese totdeauna, cândcâştia. $ Desiur, ar 4 cu atât mai plăcut, continuă el, dacă ai 4 şi tu cu mine.Am putea 4 o sinură mare familie fericită. =ai sunt şi copilele alea drău#e -acum au să 4e şi nepoatele mele. Da, am învă#at mult, de la C0arlesd’Aureville încoace. Atunci eram mai tânăr şi mai impetuos2 +unt şi alte căide a&#i atine scopurile, în afară de crimă. )u am învă#at - cu reu - să aşteptmomentul potrivit. +unt căi in4nite de a tortura oamenii2 o vorbă aici, o



suspiciune colo2 7a 4 uşor să îndrum asemenea min#i tinere împotrivamamei lor - sărmane 4in#e, neli!ate de ea. i sărmanul 9érard8 +o#ia lui etotdeauna atât de ocupată, când el e plecat pentru afaceri, încât lumea ovede ba ici, ba colo, peste tot, poate cu un anume bărbat. 3otul e atât deuşor, 'éonie. )u pot aran!a totul. Dacă nu vii înapoi la mine, bineîn#eles.

)l îi urmărea fa#a, aşteptând o reac#ie, dar e6presia ei era îndepărtată,oc0ii ei priveau fără să vadă, dincolo de el, de parcă ărea viitorul pe care îlpreenta el. $ +ărmanele feti#e, murmură el, sărmanele micu#e nepo#ele8 >âmbetul lui îi spunea că el era siur că va câştia. =icul revolver părea foarte neru în mâna ei - şi =onsieur se uită la elcu surprindere. u putea 4 serioasă, nu ea, 'éonie a lui. Fl folosea ca să&lsperie. Râsul lui =onsieur răsună în cameră, cu o e6presie de dispre#, fărăbucurie. $ &o să scapi niciodată făcând aşa ceva, spuse el în bătaie de !oc, şi

oricum, n&o vei face niciodată. 9ândeşte&te doar la titluriE L'éonie îşi ucideamantul - 4ica ei se căsătoreşte cu 4ul lui.M 3otul era atât de cara0ios, atât de teribil de cara0ios8 Cum putea easă îndrepte revolverul spre el( Acum era atât de aproape de el8 $ u&mi mai po#i manipula via#a, şopti ea cu fa#a aproape de a lui. )destul, nu mai suport. Râsul lui =onsieur încetă brusc. <a#a ei era calmă şi 0otărâtă cândridică revolverul şi îl puse la tâmpla lui. )ra rece la atinerea cu pielea lui şi îlstrăbătu teama. Doamne, c0iar avea de ând s&o facă, o să mă omoare8 Fntinândbra#ul, el o apucă de înc0eietura mâinii. 'éonie îşi trase mâna, iar el se

aplecă apoi înainte. Aproape că era să&l apuce, aproape. )l strânse mai tare,c0iar şi in4rm, era mai puternic decât ea. ;nima lui tresări şi el âfâi, iar mâna îi cău moale în poală. ;nima îi vibra, se bătea aoniant în pieptul lui. A0,Doamne, nu mai vreau, nu mai vreau. 3ot pieptul parcă îi era încins cu un 4erroşu. De ce nu&l a!uta ea, de ce( /uele lui încercau să formulee cuvintele,dar nu putea, nu putea spune acum, nu va aui niciodată. 'éonie, 'éonie, nuştii că te iubesc( A!ută&mă8 Revolverul cău din mâna ei neputincioasă şi ăcea, strălucitor şi uitat,pe covorul moale. 3rupul lui era contorsionat în aonie, fa#a îi era transpiratăşi el căscă ura, să respire. )a se aplecă mai aproape, să audă vorbele carenu mai veneau. 7ai, Doamne, ce se întâmplă( &or 4 nişte pilule pe undeva(

'éonie se uită în !os la revolver. Doar cu câteva momente mai înainte, fusesepreătită să apese pe trăaci. +e uită din nou la el. *c0ii lui albaştri aşteptauorice avea să facă. 7ântul bătea mai puternic acum, fumul de la #iara de foi îi în#epă oc0iişi 'éonie ridică mâna să şteară lacrimile produse de fumul acru. 3rebuia săăsească pilulele, trebuia, el era în aonie, nu putea suporta durerea lui. $ "ilulele, şopti ea, strânându&i mâinile în ale ei, pilulele, a0, draulmeu, spune&mi unde sunt. Inde(



*c0ii lui întuneca#i, aproape neri de durere, se uitau în oc0ii ei. Fispusese LdraulM ei - Doamne, îl făcea atât de fericit8 =onsieur âfâi, cânddurerea îl lovi din nou trebuia să facă ceva ce voia el, trebuia, trebuia nuştia ea oare, nu&i putea citi oare în su:et( ici un fel de pilule nu&l puteausalva acum, dar nu putea muri fără s&o #ină în bra#ele lui, fără buele ei pe

ale lui2 sărutul ei2 draostea ei. $ +pune&mi, se ruă 'éonie, te ro, te ro, =onsieur8 )a nu putea suporta să&l vadă suferind, nu&l putea lăsa să moară, nu pe=onsieur, cel atât de puternic, de neînfrânt. 3oate lucrurile împotriva cărorase luptase erau aceleaşi calită#i pe care le iubea. Fi luă mâinile într&ale ei,depunând sărutări pe ele. $ 3rebuie să mă duc după a!utor, =onsieur, şopti ea. =ă duc după undoctor. )l nu putea suporta plecarea ei şi să rămână din nou sinur, cudurerea. )a îi #inea mâinile, dar el nu sim#ea, nu putea sim#i pielea ei ca decatifea, dar sim#ea parfumul proaspăt de vară al părului ei şi iasomia. +ărută&

mă 'éonie, doar sărută&mă dă&mi puterea ta, pentru că tu eşti mai puternicădecât noi to#i. 'éonie puse mâinile pe ceafa lui, aşeând perna la locul ei, încercândcu disperare să&l facă să stea mai comod, ca să poată respira mai uşor. *c0iilui se uitară în sus, în oc0ii ei, atât de albaştri, de întuneca#i, de întrebători.Aplecându&şi capul, ea îşi puse buele pe ale lui, #inându&i fa#a în mâinile ei. Retrăându&se de lână el, se duse din nou spre uşă. $ =ă duc, =onsieur, mă duc să caut a!utor pentru tine. =ă întorc câtpot mai repede. Aşteaptă&mă8 )a se răsuci şi dispăru pe uşă. )l îi aui paşii pe puntea lustruită dinlemn de tec - fuea de el. )l rămase nemişcat, cu oc0ii 46a#i la uşă, ruându&

se ca ea să reapară, să vină înapoi, să nu mai poată să&l părăsească. Fnc0iseoc0ii, amintindu&şi ce sim#ise când ea îl sărutase. /uele ei pe ale lui, mâinileei pe fa#a lui, respira#ia ei pe obraul lui. Aşteaptă, spusese, aşteaptă&mă.*are ea nu ştia că&şi petrecuse toată via#a aşteptând&o( C0iar şi atunci cândtrăiau împreună şi el pleca la birou, aştepta doar, aştepta până putea să 4edin nou cu ea. )l nu&şi mai amintea acum plăcerea pe care o avusese îndurerea de a pleca şi a o părăsi, obliându&se să 4e fără ea, ca să simtă maidin plin plăcerea reîntoarcerii şi a reuniunii lor. 'éonie, 'éonie, vino înapoi,vino înapoi la mine8 * briă bruscă su:ă în cabină, :uturând perdelele, mânâindu&i obraulcum făcuse şi respira#ia ei caldă. "utea sim#i fumul #iării lui de foi, boat şi

puternic. Cu un efort, desc0ise oc0ii, uitându&se lateral la masa de subfereastră. <rapiera de arint în care fusese sticla cu şampania lor specialăstrălucea de umeeală - iar cele două pa0are, încă pline, erau lână ea. %iara de foi stătea mocnind pe suprafa#a de lemn lustruită a mesei. Fn timpce se uita, vău că se produceau um:ături sub luciul neted. "erdeaua sub#ire,aurie, :utura în bătaia briei, în timp ce #iara se rostoolea spre ea şi seopri sub faldurile acesteia. )l privea uluit cum frumoasa perdea se mişcăuşor, acoperindu&i secretul - dar pentru cât timp, pentru cât timp( Apoi,



prima :ăcăruie luase pâna albastră, transformând&o în cenuşă ri. i apoi,vău o săeată mare de :acără portocalie. )ra frumos cum aluneca pe masă,spre el. +caunul cu rotile aştepta, doar la doi paşi de unde şedea el. 'a fel debrusc putea să 4e la sute de metri. )l fusese prea mândru să o lase să&l vadă

în scaunul acela cu rotile, nu voise ca ea să ştie că era un in4rm. i acum, nuo să o mai vadă niciodată. Durerea din piept îl strânse şi mai tare, înc0iseoc0ii împotriva acesteia şi vău c0ipul ei. 'éonie, a0, 'éonie, te iubesc8 +elupta ca să poată respira, în timp ce :ăcările se târau mai aproape iar fumulera în#epător înecându l inima lui îl părăsea aruncându l în întuneric

elizabeth adler - amelie

Documents