Actiunea in carenta – 265, 266 TFUE

Actiunea in carenta consta in posibilitatea pusa la dispozitia statelor, a institutiilor UE, precum si a particularilor de a ataca in fata CJ inactiunea institutiilor, organelor, oficiilor, agentiilor.

Scopul acestei actiuni este acela al obtinerii unei hotarari a UE prin care sa se constate ca o institutie a actionat ilegal prin neadoptarea unei decizii.

Obiectul AC:

- ABTINEREA institutiilor, organelor, oficiilor, agentiilor de a hotari

- OMISIUNEA unei institutii de a-I adresa unei PF/PJ un act cu character obligatoriu

Din jurisprudenta CJ Abstentiunea: refuzul de a actiona al unei institutii UE reprezinta acea situatie in care iinstitutia decide sa nu actioneze intr-un anumit mod.

Omisiunea = refuzul de a adopta un act pe care institutia il poate adopta (intra in competent sa)

Legitimitate procesuala activa:

- SM si institutiile UE – titulari privilegiati – nu sunt tinute sa justifice un interes

- PF/PJ – trebuie sa justifice un interes

Legitimitate procesuala pasiva

- Institutiile UE (cele 5)

- Organe, oficii, agentii

Procedura prealabila

Înainte de a putea introduce o acţiune în constatarea abţinerii de a acţiona, reclamantul trebuie mai întâi să invite instituţia, organul sau organismul Uniunii să acţioneze. Dacă entitatea în cauză nu a adoptat o poziţie după două luni, reclamantul dispune de un termen de alte două luni pentru a introduce în faţa Curţii de Justiţie o acţiune în constatarea abţinerii de a acţiona.

Efecte in cazul admiterii AC

In cazul în care Curtea de Justiţie admite acţiunea, ea se limitează la a constata abţinerea de a acţiona. Altfel spus, Curtea de Justiţie nu poate să se substituie instituţiei pentru a remedia omisiunea. Instituţiei în cauză îi revine sarcina de a acţiona într-un termen rezonabil.

AA si AC sunt de principiu in competenta Tribunalului, care le rezolva atunci cand acestea nu sunt rezervate CJ (ex: cele indreptate impotriva PE sau Consiliului)