8/13/2019 A086_ManuipulareRelationala

http://slidepdf.com/reader/full/a086manuipularerelationala 1/3

8/13/2019 A086_ManuipulareRelationala

http://slidepdf.com/reader/full/a086manuipularerelationala 2/3

  2

„19. Se foloseşte de minciună pentru a afla adevărul, deformează şi interpretează, denaturând întotdeauna adevărul.”

„20. Este egocentric.”„21. Este gelos în toate relaţiile sale.”„22. Nu suportă să fie criticat şi neagă tot ce este evident.”„23. Nu ţine seama de drepturile, de dorinţele sau de necesităţile celorlalţi.”

„24. Aşteaptă de multe ori ultimul moment pentru a da ordine, dispoziţii, obligându-i pe ceilalţisă le execute.”„25. Ceea ce spune pare logic şi coerent, contrar atitudinilor, acţiunilor sau modului său de

viaţă, care se desf ăşoar ă după o schemă opusă.”„26. Flatează, ofer ă  daruri şi face mici servicii ştiind să  fie pe plac şi dând impresia că-l

preocupă problemele celorlalţi.”„27. Provoacă  o stare de proastă  dispoziţie şi un sentiment opresiv de pierdere a libertăţii

(victima se simte prinsă într-o cursă din care nu ştie cum să scape).”„28. Acţiunile sale sunt deosebit de eficace în atingerea obiectivelor personale, dar în

defavoarea celorlalţi.”„29. Ne sugerează  să  facem lucruri pe care altfel nu le-am fi f ăcut niciodată  din proprie

iniţiativă.”„30. Este mereu subiect de discuţie pentru ceilalţi, chiar când nu este de faţă.” 

 Aceste criterii sunt, evident, departe de a fi perfecte. Unele sună poate prea categoric (de ex.„denaturând întotdeauna adevărul” sau „neagă  tot  ce este evident”) sau sunt prea vagi. Totuşi, după părerea autoarei căr ţii, aceste criterii pot constitui un bun reper în încercarea de a analiza (inclusiv aauto-analiza!) comportamentul manipulativ. Manipularea poate fi conştientă  sau inconştientă. Există unele persoane care se folosesc sistematic de manipulare, altele numai uneori.

Care sunt mecanismele manipulării? Cum se manifestă manipularea? În aceiaşi carte, [ „Manipulatorii sunt printre noi”, Isabelle Nazare-Aga], sunt prezentate câteva

dintre mecanismele manipulării. Iată câteva dintre acestea:- Mimetismul . Manipulatorul foloseşte măşti pentru a-şi înşela victima. De exemplu, poate apărea ca opersoană simpatică, altruistă, generoasă. Poate „semăna” deliberat cu cineva care prezintă încredere.- Exploatarea convingerilor tradi ţ ionale. Manipulatorul îl face pe celălalt să creadă că el însuşi ader ă la

principii (de altfel absolutiste şi iraţionale) general acceptate, cum ar fi: „trebuie să  ştii totul”, „nutrebuie să  te înşeli”, „nu trebuie niciodată  să  te ar ăţi ignorant”, „trebuie să  fi perfect în toatecircumstanţele”, „trebuie să-ţi respecţi întotdeauna promisiunile”, „dacă  ţi se dă  ceva trebuie să  daineapărat ceva în schimb” etc.- Seduc ţ ia şi fascinaţ ia. Manipulatorul este capabil de seducţie, el poate exercita o adevărată fascinaţie asupra victimei, pe care o impresionează şi o subjugă emoţional.- Atitudine superioar ă. Manipulatorul se foloseşte de ignoranţa celorlalţi pentru a poza într-o postur ă de superioritate intelectuală, f ăcându-i pe ceilalţi să se simtă inferiori şi să permită astfel să fie abuzaţi.- Flatarea. Aproape orice persoană este sensibilă la laude. Astfel, manipulatorul poate obţine ceea cevrea mult mai uşor dacă ne flatează. Acest aspect are legătur ă şi cu auto-manipularea. Credem ceeace ne face plăcere să credem. Este deci suficient să ni se spună ceea ce ne place să auzim.- Principiul reciprocit ăţ ii . Manipulatorul î ţi poate oferi ceva f ăr ă să îi ceri pentru ca, la un moment decisde el, să  î ţi cear ă  un contra-serviciu. Πşi îndatorează  victima şi apoi abuzează  de principiul

reciprocităţii, aplicat în mod asimetric.- Prejudecata faţă de autoritate. Manipulatorul se foloseşte de faptul că este greu în general să critici oautoritate. Experienţa profesorului Milgram este extrem de interesantă  în acest sens. Subiecţiiexperimentului aplică şocuri electrice de intensitate crescătoare unui elev dacă acesta r ăspunde greşitla nişte întrebări. Deşi elevul se contorsionează  de durere şi strigă, este suficient ca o „autoritate”reprezentată  de un instructor să  îi cear ă să  facă  asta. Peste 90% dintre subiecţii testaţi s-au supustotal instructorului şi au ajuns la pragul maxim al intensităţii şocurilor electrice în ciuda a ceea cevedeau şi auzeau de la elev.

 Aceiaşi carte ne mai dezvăluie şi câteva tipuri de comportamente non-verbale  alemanipulatorului, cum ar fi:- Privirea este fie instabilă (evită contactul vizual direct) fie dominatoare (fixează insistent cu privirea).- Practică ascultarea aversiv ă: manipulatorul nu-şi priveşte interlocutorul care îi vorbeşte, având aerul

că e preocupat de cu totul altceva, sau chiar face altceva. Nu ridică sau nu înclină capul în semn de

 Psihologia Online Biblioteca Online

www.psihologiaonline.ro

8/13/2019 A086_ManuipulareRelationala

http://slidepdf.com/reader/full/a086manuipularerelationala 3/3

  3

salut la apariţia unei persoane în faţa lui. Acest comportament este un tip de agresiune pasivă  şiinduce interlocutorului impresia de inoportunitate şi penibilitate, destabilizând-ul.- Volumul vocii manipulatorului este fie prea slab fie prea puternic. Poate adopta un ton puternicpentru a intimida sau, dimpotrivă, un ton scăzut, pentru a crea o atmosfer ă  de intimitate şi decomplicitate.- Gestica şi mimica manipulatorului sunt fie exagerate fie insignifiante. De exemplu, poate fi singurul

care are o atitudine total relaxată şi dezinvoltă (dar cumva ostentativă) într-un grup în care convenţiilesociale cer o altfel de atitudine. Gesturile adoptate pot crea fie un fals sentiment de securitate fiedimpotrivă, pot fi exagerate. De exemplu, loveşte cu pumnul în masă  urmărind să  intimideze. Îngeneral manipulatorul î şi stăpâneşte bine propriile emoţii şi le poate disimula.

Cum gestionăm situaţiile în care suntem manipulaţi? În [ „Manipulatorii sunt printre noi”, Isabelle Nazare-Aga] sunt prezentate câteva soluţii pe care

le avem la dispoziţie pentru a face faţă manipulării. Iată câteva dintre acestea.Contra-manipularea este o strategie de luptă  împotriva manipulării, bazată  în principal pe

două  tehnici: a r ăspunde cu aceiaşi monedă  şi a păstra o aparentă  indiferenţă. Prima tehnică  serefer ă la a utiliza o formă de comunicare echivocă şi superficială, aşa cum face manipulatorul însuşi. Aceasta poate fi dublată tratarea mai puţin serioasă şi ironizarea manipulatorului.

 A doua tehnică  porneşte de la observarea comportamentului persoanelor (cam 10%) care

posedă arme native contra manipulării. S-a observat că unele dintre aceste persoane r ămân cumvaindiferente. Acest lucru îndepărtează  manipulatorul deoarece el nu reuşeşte să  destabilizezepersoana respectivă (care nu reacţionează la „provocări”).

 În condiţiile muncii în echipă, pentru a evita abuzurile şi manipularea, se recomandă specificarea de contracte clare, aspect tratat şi în cartea [ „Communication ou manipulation”,societatea SIRIC, dir. Marcel Cornelis].

S-a observat că  persoanele care ajung mai frecvent victimele manipulării sunt cele pasive,care au o slabă încredere în sine, care nu s-au afirmat în viaţă. Este vorba despre persoanele care factotul pentru a lăsa altora o impresie bună, care nu ştiu să  refuze. Incapacitatea de a refuza este unhandicap, ca şi timiditatea de altfel. În acest caz trebuie lucrat (de ex. cu ajutorul unui psiholog) pentrua atinge un nivel mai ridicat de încredere în sine şi de a adopta o atitudine „afirmată” (asertivă) îninteracţiunea cu ceilalţi.

O altă  observaţie importantă, este aceea că  mecanismele manipulării sunt mai degrabă  de

natur ă  emoţională  decât raţională. Pentru a rezista la manipulare, se recomandă  mai puţină sensibilitate dar mai multă  raţiune. Există  o metodă  numită  „strategia raţională  emotivă  (S.R.E)”propusă de A. Ellis, care ne ajută să ne confruntăm gândurile şi convingerile cu realitatea. În cartea[ „Communication ou manipulation”, societatea SIRIC, dir. Marcel Cornelis] se explică cum trebuie să reflectăm f ăr ă a amesteca faptele „brute” cu emoţiile, supoziţiile, utopiile etc.

Totuşi, nu este suficient însă să fim raţionali. Mai este necesar şi să fim conştienţi de faptul că,de obicei, ceea ce vedem şi judecăm la un moment dat, este doar o mică părticică din realitate. Unmanipulator poate prezenta îngroşat numai partea din realitate care îi convine lui şi lăsa total pedinafar ă alte aspecte ale realităţii (care nu îi convin). Această limitare a raţiunii se poate corecta printehnici cum ar fi: formularea de întrebări, căutarea deliberată  de perspective cât mai diferite asupraunui aceluiaşi fapt, gândirea laterală şi altele.

 În încheiere.Dintr-un anumit punct de vedere, comunicarea este manipulare. În lipsa unei abordăriraţionale dar care admite existenţa a mai multor puncte de vedere simultan corecte asupra unuiaceluiaşi fapt; în condiţiile amestecului ambiguu dintre emoţional şi raţional; în condiţiile în care seinduce impresia unei logici   aparent corecte (de exemplu bazate pe prejudecăţi) dar false în fond;comunicarea (verbală şi non-verbală) poate fi un bun instrument de manipulare. De acea, este bine să fim conştienţi de acest lucru, mai ales într-o lume în care informaţia, care ne bombardează tot timpuldin diferite direcţii, ocupă un loc tot mai important.

 Psihologia Online Biblioteca Online

www.psihologiaonline.ro