INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

A VIII-a Conferinţă Naţională

pentru Sănătate şi Mediu

Cu mulțumiri pentru colaborarea specialiștilor

din Institutul Național de Sănătate Publică,

Ministerul Sănătății și

Direcțiile de Sănătăte Publică județene

26 - 28 SEPTEMBRIE 2018

2

CUPRINS

Mai mult de 100 de ani de igiena si medicina muncii ? ........................................................... 4

Alimente destinate unor grupuri specifice, scurt istoric și reglementări actuale ..................... 7

100 de ani de aplicaţii ale câmpurilor electromagnetice: Dezvoltarea tehnologiilor şi protecţia

sănătăţii ....................................................................................................................................

10

TOXICOLOGIA INDUSTRIALĂ între trecut și viitor .......................................................... 11

Igiena apei în România: trecut, prezent şi viitor ...................................................................... 13

Aditivii alimentari – actualizări și provocări viitoare .............................................................. 14

Rolul alimentului în izbucnirile de toxiinfecţii alimentare – 2017 .......................................... 15

Priorităţi privind starea de sănătate şi dezvoltarea urbană ....................................................... 16

Evaluarea activității bactericide a antisepticelor și dezinfectanților din categoria TP2 .......... 17

Considerații privind hidrocarburile policiclice aromatice din apa potabilă ............................. 18

Aspecte privind supravegherea calităţii apei potabile distribuite în sistem centralizat în zonele mici

de aprovizionare cu apă potabilă din România în 2017 ..........................................................................

19

Asigurarea suportului informațional în vederea implementării și monitorizării la nivel

național a activităților de audit clinic în practicile radiologice medicale .................................

21

Dezechilibre în alimentaţie şi impactul pe starea de sănătate a populaţiei in 2017 ................. 23

Evoluția calității apelor de îmbăiere din zonele naturale de îmbăiere ale României din

momentul clasificării lor pâna la nivelul anului 2017 .......................................................

24

Nivelurile superioare de consum admise pentru micronutrienţii vitaminici şi minerali din

produse alimentare ..................................................................................................................

25

Posibilitati si limite in utilizarea instalatiilor comerciale ce folosesc tehnica LSC "triple to

double coincidence ratio" in determinarea radioactivitatii apei potabile .................................

26

Aspecte privind intoxicaţiile acute neprofesionale de etiologie chimică– 2017 ...................... 27

Intoxicaţii acute cu alcool, droguri, medicamente, ciuperci în România– 2017 ...................... 28

Monitorizarea alimentelor tratate cu radiaţii ionizante- 2017 .................................................. 29

Riscul contractării tuberculozei pulmonare (ca boală profesională) la personalul angajat în

unităţile medicale din România ...............................................................................................

30

Corelaţii între indicatorii de expunere şi cei de efect în expunerea ocupaţională la radiaţii

ionizante a personalului din sectorul medical ..........................................................................

31

Frecvenţa şi distribuţia Legionella pneumophila în sistemele de aprovizionare cu apă din

regiunea de Nord-Est a României .............................................................................................

32

Monitorizarea apelor minereale îmbuteliate din România ..................................................... 33

3

Monitorizarea consumului de aditivi alimentari – determinarea sulfiților din bere ............... 34

Monitorizarea apelor potabile îmbuteliate – altele decât apele minerale naturale sau decât

apele de izvor ...........................................................................................................................

35

Aspecte privind bolile profesionale osteo-musculo-articulare (OMA) şi cele generate de

expunerea profesională la vibraţii .............................................................................................

36

Masa rotunda 1

“Analiza și diagnoza situației și a resurselor pentru realizarea strategiei naționale în

domeniul securității și sănătății în muncă” ..............................................................................

37

Masa rotunda 2

“Reglementări tehnice și legislative în domeniul gestionării ..................................................

38

Masa rotunda 3

Actualități în domeniul Radiațiilor Ionizante ..........................................................................

42

Atelier de lucru 1

Noile reglementări europene în domeniul dezinfectanților pentru apa potabilă: implicații

pentru producătorii de produs biocid, producătorii de apa potabilă și autorități ......................

48

Atelier de lucru 2

Implementarea actelor normative de punere în aplicare a regulamentelor europene și a

legislației naționale în domeniul alimentului: suplimente alimentare, alimente cu adaos de

vitamine/minerale, alimente noi, mențiuni nutriționale/de sănătate, ingrediente alimentare,

alimentele pentru copii și alimentele destinate unor scopuri medicale speciale ......................

50

Atelier de lucru 3

Noile directive europene privind agenţii chimici, cancerigeni şi mutageni la locurile de

muncă – rolul autorităţilor de sănătate publică în implementare, aplicare și promovarea

sănătății în rândul lucrătorilor .................................................................................................

54

Atelier de lucru 4

REGISTRUL RISCURI DE MEDIU – RESANMED ............................................................

57

4

Mai mult de 100 de ani de igiena si medicina muncii ? Andra Neamțu, Anca Tudor, Luminita Smaranda Iancu, Mihaela Noditi, Klara Jeszenszky

INSP

Hygeia este zeita iubitoare care odata s-a uitat asupra starii de sanatate a atenienilor. Ea este

aparatorul sanatatii si simbolizeaza credinta ca omul poate ramane sanatos daca traieste in anumite

limite rationale. De-a lungul timpului Hygeia a continuat sa simbolizeze virtutea unei vieti sanatoase intr-

un mediu sanatos, idealul pentru “mens sana in corpore sano”.Numele Hygeia deriva dintr-un cuvant

abstract care inseamna sanatate. Mitul Hygeiei ne spune ca sanatatea reprezinta o ordine naturala a

lucrurilor, un atribut pozitiv pe care oamenii il pot pastra daca isi traiesc viata in mod ordonat.

Conform acestora rolul cel mai important al medicinei este sa descopere si sa invete legile naturii.

Printre precursorii igienei în România se numără medicul Constantin Caracaş (1773-1828) –

medic comunal în Bucureşti, care a propus înlocuirea unor legi şi regulamente sanitare, precum

şi înfiinţarea unui organ sanitar (de poliţie medicală), care să supravegheze aspectele ce se

referă la păstrarea sănătăţii şi a vieţii private şi publice. În secolul al XVIII-lea au început

activităţi importante de organizare sanitară. Atunci se iau primele măsuri de “poliţie sanitară”

prin înfiinţarea primelor carantine la frontiere, angajarea medicilor de oraşe plătiţi din buget,

popularizarea cunoştinţelor de igienă. Sunt prevăzute şi măsuri pentru curăţenia străzilor,

târgurilor şi satelor, cercetarea locurilor de alimentaţie etc. În anul 1830 au loc două evenimente

importante: adoptarea Regulamentului pentru îmbunătăţirea şi buna orânduială în poliţia

Bucureştiului şi Instalarea carantinei de-a lungul Dunării. Conform Regulamentului, medicii

angajaţi aveau obligaţii nu numai curative, ci şi de inspecţie a pieţei de produse alimentare,

sesizarea aspectelor de igienă publică.

Invatamantul romanesc de igiena a fost inaugurat oficial in 1861, prin infiintarea, in cadrul

Scolii nationale de medicina si farmacie din Bucuresti, a unei catedere independente de igiena.

Asfel la initiativa Dr.lui Carol Davila, i-a fost incredintata aceasta catedra lui Iacob

Felix (1832-1905), care a deţinut mai multe funcţii în administraţia sanitară a statului. Acesta

a scris primul volum din Tratatul de igiena publica si politie sanitara, in anul care a urmat

infiintarii Facultatii de medicina din Bucuresti. In acest Tratat, sunt expuse noţiunile privind

igiena atmosferei şi a solului, igiena locuinţelor, salubritatea satelor şi oraşelor, cerinţele

igienice la înhumarea cadavrelor. Dr. Iacob Felix pune problema înfiinţării laboratoarelor de

igienă. El este fondatorul igienei ştiinţifice în România, jucând un rol foarte important în

dezvoltarea sănătăţii publice la sfârşitul secolului XIX, când se pun bazele unei organizări

sanitare moderne. Dr. Iacob Felix a scris Istoria igienei în România în secolul al XIX-lea. În

această lucrare el îşi expune concepţiile progresiste privind influenţa condiţiilor socio-

economice asupra sănătăţii populaţiei.

Dr. Iacob Felix 1832-1905 Prof dr Iuliu Moldovan 1882 –1966 Prof. Mihai Ciuca 1883-1969

5

De asemenea, nu trebuie uitată nici personalitaea dr.ului Victor Babeş (1854-1926), care a

activat nu numai сa anatomopatolog şi bacteriolog, ci şi сa igienist. El a deschis o cale nouă în

igienă, promovând cercetarea sistematică chimică şi bacteriologică a mediului. Lucrând în

Institutul de Patologie şi Bacteriologie, V. Babeş a efectuat unele lucrări experimentale

originale în domeniul igienei mediului. S-a referit la problemele igienice ale asigurării

populaţiei din Bucureşti cu apă potabilă. El publică rezultatele cercetărilor sale în lucrările:

Studiul filtrelor de nisip şi apeductului oraşului Bucureşti (1889), Asupra unui nou principiu

aplicat în sterilizarea apei (1892). Victor Babeş propune principiul coagulării cu ajutorul

substanţelor chimice, în domeniul tratării apei pentru a fi potabilă. În perioada 1896-1898

efectuează remarcabile cercetări pentru verificarea eficienţei aparatelor şi a mijloacelor

destinate dezinfecţiei aerului din încăperi.

Realizări importante au fost obţinute de dr. Ion Cantacuzino (1863-1934). Fiind preocupat mult

de problemele sănătăţii publice, el contribuie la organizarea şi dezvoltarea bazei materiale

igienico-sanitare. Cea mai importantă realizare a lui I. Cantacuzino este înfiinţarea

laboratoarelor de igienă în mai multe oraşe ale ţării

In anul 1903 – Asociatia generala a medicilor din Romania a intocmit si a publicat anteproiectul

unei legi sanitare si expunerea de motive, unde se mentiona: “prima din datoriile statului este

garantarea sanatatii publice, aceasta fiind temelia prosperitatii populatiunii”

La numai patru ani de la infiintarea Organizatiei de Igiena a Societatii Natiunilor Unite de la

Geneva (1923), in anul 1927 se infiinteaza la Bucuresti cu sprijinul Fundatiei Rockfeller , prin

Decret Regal– Institutul de Igiena si Sanatate Publica din Bucuresti, care a fost temelia igienei

si sanatatii publice.

În baza Prevederilor Legii Sanitare şi de Ocrotire promulgate la 4 iulie 1930 se înfiinţează în

acelaşi an, prin Înalt Decret Regal, în vechea cetate a istoriei şi culturii naţionale, oraşul Iaşi,

Institutul de Igienă şi Sănătate Publică, aşezământ medical și ştiinţific în care, s-au afirmat

valori de răsunet naţional şi internaţional în domeniul medicinii preventive. Institutul ieşean,

care a cuprins teritorial problemele de sănătate publică din Moldova, a funcţionat pentru

început pe lângă Facultatea de Medicină, având la conducere în perioada 1930-1938 pe

Profesorul Al. Slătineanu, titularul cetedrei de bacteriologie din Iaşi, spirit creator cu vastă

experienţă în organizarea de acţiuni medico-sanitare complexe cu caracter profilactic şi social.

Catedra de igienă de la Iaşi a fost condusa în perioada 1922-1934 de către remarcabilul profesor

Mihai Ciucă (1883-1969),

Învăţământul medical se va dezvolta atât la Bucureşti, unde Catedra de igienă este condusă de

Dimitrie Mezincescu (1880-1961), cât şi la Cluj prin Catedra de igienă condusă de Iuliu

Moldovan (1882-1966). Un puternic curent de medicină preventivă a fost creat de Şcoala de

igienă din Cluj. Rezultatele întregii activităţi ale lui I. Moldovan ca igienist şi organizator de

sănătate se află în Tratatul de sănătate publică (1947).

Institutele de igienă din Bucureşti, Cluj şi Iaşi au au fost deschizatoarele de drumuri în

domeniul igienei.

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională Regele Mihai I al României a decretat in

10.08.1946 actul de inființare al Institutului de igiena si sanatate publica Timisoara apărut în

Monitorul Oficial ca Legea nr.644 din 16 august 1946, cu 23 de angajați. Primul director a fost

Prof.Dr.Petre Rîmneanțu (1946-1951), urmat de Dr.Vl. Bușilă (1951-1953), care a reorganizat

institutul introducand cercetarea biomedicală. În această perioadă s-a ridicat aripa mijlocie a

clădirii cu un amfiteatru și o bibliotecă.

In 1966 se înființeză Baza de Cercetări Științifice Tg. Mureș. Unitatea avea 2 secții: Secția de

cercetare medicală și Secția de cercetări istorice. Pe baza Ordinului Ministrului Învățăntului nr.

466 din 27 mai 1966 se transmite corpul de clădire nr. IV. din administrarea Institului de

Medicină și Farmacie Tg. Mureș în administrarea Academiei Republicii Socialiste România în

care funcționează unitatea.

6

Daca igiena s-a referit intotdeauna la tot ce inseamna mediul ambiant si actiunea asupra omului,

medicina muncii este acea ramura care are grija ca omul sa fie protejat atunci cand munceste.

Îmbolnăvirile legate de practicarea unei meserii au fost cunoscute dintotdeauna. Intoxicaţia cu

oxid de carbon trebuie să fi fost des observată în atelierele şi forjele primitive, unde se prelucra

fierul încă cu 4.000 ani Î.C. Prima lucrare care face legătura între condiţiile de muncă şi bolile

profesionale apare în secolul al XVI-lea şi aparţine cunoscutului filozof, medic şi chimist

Georg Bauer cunoscut şi sub numele de Georgius Agricola. Acesta se stabileşte în 1526 în

Boemia, unde se găseau minele, celebre pe atunci, pentru exploatarea argintului, şi mai târziu,

prin descoperirea în minereuri a uraniului şi a radiului.

Părintele de necontestat al medicinei muncii este Bernard Ramazzini, profesor în 1671 la

Modena şi în 1700 la catedra de medicină din Padova. La vârsta de 67 de ani, în 1700 el publică

lucrarea,,De morbis artificum diatriba’’.Ramazzini spunea: ,,Medicina, ca şi dreptul, trebuie să

dea o contribuţie la bunăstarea muncitorilor şi să vadă atât cât poate mai bine, dacă ei pot să

lucreze meseriile lor fără neajunsuri. Astfel, eu, din partea mea, am făcut ce am putut şi nu am

socotit nepotrivit să intru şi în cele mai mizerabile ateliere, pentru a studia misterele artelor

mecanice. Când un doctor vizitează o casă a unui muncitor, să fie mulţumit a sta pe un scaun

cu trei picioare, dacă acolo nu există un scaun cu spetează, să ştie să aibe timp pentru examinare

şi la întrebările recomandate de Hippocrat, să mai adauge una: „care este ocupaţia dumitale?”.

Cu aceste cuvinte simple s-a deschis un nou orizont medical şi medico-

social.

În România, un început organizatoric de mare importanţă l-a constituit crearea în 1920 a

Departamentului Muncii şi Ocrotirii Sociale,cu preocupări în domeniul „medicinei asigurărilor

şi igienei industriale”.

Legea sanitară din 1930 şi următoarele din acest domeniu aduc îmbunătăţiri organizatorice în

raport cu problemele concrete de sănătate ale salariaţilor din întreprinderi.În domeniul

învăţământului de medicina muncii, dr. Constantin Poenaru-Căplescu a fost cel care a susţinut

primele cursuri. În 1934 el publică o lucrare de referinţă „Accidentele muncii,

bolile profesionale şi asigurările sociale”

În 1951 se organizează centrele sanitare şi antiepidemice în toată ţara, având şi o secţie de

igienă industrială. În perioada imediat următoare se reglementează declararea obligatorie a

bolilor profesionale, reorganizarea asistenţei medicale în întreprinderi, obligativitatea

examenului medical la angajare şi periodic, participarea financiară, precum şi asigurarea bazei

materiale de către întreprinderi. În acelaşi timp, apar primele servicii încadrate cu medici de

specialitatea medicina muncii în întreprinderile mari. Prin stabilirea, începând cu 1970, a unui

concept unitar de activitate de medicina muncii se creează premizele sistemului actual în acest

domeniu.

7

Alimente destinate unor grupuri specifice, scurt istoric

și reglementări actuale dr. Cristina Viman, Dr. Mariana Vlad – CRSP Cluj

Introducere

Alimentația grupurilor de persoane vulnerabile (sugari și copii mici, persoane bolnave

și obeze) au preocupat omenirea încă din antichitate. Inițial empiric, apoi pe baza dovezilor

științifice aduse de cercetători au fost dezvoltate alimente speciale care să asigure sănătatea și

protecția acestor persoane, în timp apărând și reglementări legislative care să asigure atingerea

scopurilor propuse.

Istoricul alimentației artificiale - formulele de început și de continuare

În timpul perioadei preindustriale alimentația sugarilor a variat foarte puțin și șansa de

supraviețuire a fost strâns legată de alăptarea naturală maternă sau de la doică. Doicile au fost

cea mai bună alternativă la laptele matern, încă din antichitate, până la revoluția pasteurizării.

Dezvoltarea alimentației cu biberon și disponibilitatea laptelui animal au dus la dispariția până

în 1900 a meseriei de doică. În lipsa alăptării naturale sugarii erau hrăniți cu lapte animal (vacă,

bivoliță, oaie, cămilă, măgăriță, iapă etc.), alimente mestecate sau terci, sărace în nutrienți sau

contaminate, cauzând rate ridicate de mortalitate.

O dată cu începutul Revoluției Industriale, cu inventarea biberoanelor moderne și a

tetinelor, disponibilitatea laptelui animal și, ulterior, a formulelor (lapte diluat, pe bază de făină,

praf, soia) și a scăderii acceptanței în societate a doicilor, alimentația artificială a devenit o

alegere populară.

Istoricul alimentației artificiale – preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii

mici De-a lungul istoriei, în multe culturi sugarii erau alimentați complementar cu alimente

mestecate sau cu terci, variante de păsat sau „panada”, fierturi de zeamă de carne și firimituri

de pâine, fiertură de orz și hrișcă (amestecuri semisolide de cereale și apă, lapte animal sau

supă).

Schimbările au survenit o dată cu Revoluția Industrială, astfel în 1865, chimistul Justus

von Leibig a dezvoltat, patentat și comercializat un aliment pentru sugari, mai întâi sub formă

lichidă și mai apoi sub formă de pudră pentru o mai bună conservare. Formula lui Leibig, ce

conținea lapte de vacă, făină de grâu și de malț și bicarbonat de potasiu, era considerată

mâncarea perfectă pentru un copil. Până în 1883 existau 27 de produse alimentare pentru sugari

brevetate. Aceste produse veneau sub formă de pudră și consistau în carbohidrați precum

zaharurile care erau adăugate laptelui.

Producătorii au dezvoltat de-a lungul timpului produse tot mai variate și mai adecvate

scopului propus, reglementările legislative fiind adoptate și modificate succesiv pentru a

asigura protecția sănătății sugarilor și copiilor mici.

8

Istoricul înlocuitorilor (totali) ai dietei în scop de control al greutății În 1960 compania Mead Johnson a produs Metrecal, primul shake ambalat în cutie de

metal. În anii 1970 înlocuitorii dietelor au început să fie produși inițial ca alimente cu scop

medical, nefiind modificați specific pentru pierdere în greutate și beneficii pentru sănătate. În

1977 Thompson Medical a lansat produsul Slim Fast, care a deschis drumul pentru o cale de a

lupta împotriva „epidemiei” de obezitate. În timp au fost dezvoltate numeroase produse, ceea

ce a condus la nevoia reglementării lor din punct de vedere legislativ prin impunerea unor

criterii compoziționale și de administrare care să protejeze sănătatea persoanelor cărora le sunt

destinate.

Istoricul alimentelor destinate unor scopuri medicale speciale

Scopul acestor alimente este pentru managementul evoluției unei boli și nu pentru

tratarea acesteia. În anii 1940 au fost dezvoltate în SUA primele alimente cu scopuri medicale

special, formulate din proteine din zer, carbohidrați și lipide pentru pacienți vârstnici din case

de bătrâni și spitale. În 1960 a apărut primul produs comercial, Lofenalac, o formulă pentru

sugari bolnavi de fenilcetonurie (PKU). În SUA în 1983 aceste alimente au fost definite în

documentul Orphan Drug Act ca fiind amestecuri special formulate de nutrienți și fitochimicale

pentru a fi utilizate sub supraveghere medicală, fără a avea nevoie de rețetă, iar în Europa prin

Directiva 89/398/EEC au fost clasificate ca „Alimente dietetice destinate unor scopuri medicale

speciale”.

Istoricul legislativ european și reglementări actuale

În Europa primul control al produselor alimentare destinate unei alimentații speciale a

fost prin Directiva 77/94/CEE a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre privind

produsele alimentare destinate unei alimentații speciale. A fost creat și definit conceptul

„produse alimentare cu destinație nutrițională specială” (ADNS = PARNUTS - Foodstuffs for

PARticular NUTritional uses). A fost rezervată utilizarea cuvântului „dietetic” pentru alimente

care au fost conforme cu definiția ADNS de la momentul respectiv. O dată cu crearea „Pieței

interne” a fost înlocuită de Directiva 89/398/EEC, care acoperă produse alimentare destinate

unei alimentații speciale (9 categorii de alimentele dietetice), și care a fost modificată prin

Directiva 96/84/CE. În 1999 Directiva CE nr. 99/41 a redus această listă la 6 categorii și a fost

adoptată fost adoptată Directiva 1999/21/CE a Comisiei privind alimentele dietetice destinate

unor scopuri medicale speciale, o directivă specială în sensul articolului 4 alineatul (1) din

Directiva 89/398/CEE .

În 2009 a fost publicată Directiva (CE) nr. 2009/39, (“PARNUTs Directive”), care

caracterizează ADNS-urile ca „produse alimentare care, datorită compoziției lor speciale sau a

procesului de fabricație, se pot distinge ușor de produsele alimentare destinate consumului

normal, care sunt corespunzătoare obiectivului nutrițional indicat și comercializate astfel încât

să indice că răspund acestui obiectiv.

Ordinul comun MSF/MAAP nr. 387/251/2002 pentru aprobarea Normelor privind

alimentele cu destinaţie nutriţională specială transpune în legislația noastră Directivele

referitoare la alimentele pentru grupuri specifice – AGS.

9

În 2011 Comisia a propus o structură simplificată care să limiteze controlul la 4

categorii principale, care a fost adoptată în 2013 sub forma Regulamentului (UE) nr. 609/2013

privind alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică, alimentele destinate unor

scopuri medicale speciale și înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutății - denumit

Regulamentul „Food for Specific Groups - FSG” (alimente pentru grupuri specifice - AGS)

pentru a acoperi aceste categorii și pentru a înlocui acronimul PARNUTS (ADNS).

Regulament a intrat în vigoare începând cu 20 iulie 2016, el elimină conceptul de aliment

„dietetic” și stabilește cadrul pentru controlul specific la doar 4 categorii de alimente: formulele

de început și formulele de continuare; preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii;

produsele alimentare destinate unor scopuri medicale speciale și înlocuitori ai unei diete totale

pentru controlul greutății. Pentru clarificări până în prezent au fost adoptate următoarele acte

delegate:

- Regulamentul Delegat (UE) 2016/127 în ceea ce privește cerințele specifice privind

compoziția și informarea pentru formulele de început și formulele de continuare și în ceea ce

privește cerințele privind informațiile privitoare la alimentația sugarilor și a copiilor de vârstă

mică,

- Regulamentul Delegat (UE) 2016/128 în ceea ce privește cerințele specifice privind

compoziția și informarea aplicabile alimentelor destinate unor scopuri medicale speciale,

- Regulamentul Delegat (UE) 2017/1798 în ceea ce privește cerințele specifice privind

compoziția și informațiile aplicabile înlocuitorilor totali ai dietei în scop de control al greutății.

De precizat că Regulamentul (CE) nr. 41/2009 care a reglementat compoziția și

etichetarea alimentelor fără gluten sau cu conținut redus de gluten, adoptat în cadrul Directivei

(CE) 39/2009, a fost abrogat de Regulamentul nr. 609/2013 începând cu 20 iulie 2016, dată de

la acest grup de alimente este reglementat de legislația europeană orizontală din domeniul

alimentar aplicabilă alimentației normale, în mod particular de Regulamentul (UE) nr.

1169/2011 privind informarea corectă a consumatorilor cu privire la produsele alimentare și

de Regulamentul (UE) nr. 828/2014, care stipulează cerințe specifice pentru furnizarea

informației asupra absenței sau prezenței reduse a glutenului.

Etichetarea produselor „fără lactoză” este în prezent reglementată în cadrul

Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 privind informarea corectă a consumatorilor cu privire la

produsele alimentare deoarece Regulamentul (UE) nr. 609/2013 abrogă reglementările

anterioare privind alimentele cu destinație nutrițională specială și produsele fără lactoză sunt

considerate alimente pentru consum normal.

Directiva (CE) 2009/39 („PARNUTs Directive”) a prevăzut posibilitatea adoptării unei

Directive speciale pentru persoanele care suferă de tulburări ale metabolismului glucidic

(diabet), dar un Raport al Comisiei a concluzionat că nu există bază științifică pentru stabilirea

unor reglementări compoziționale specifice pentru produse alimentare pentru „diabetici”,

controlul diabetului fiind realizat prin managementul alimentației normale.

Toate ingredientele utilizate la producerea alimentelor destinate grupurilor specifice

(AGS) sunt adecvate, adecvare demonstrată, după caz, prin studii corespunzătoare.

Este responsabilitatea operatorilor din sectorul alimentar de a demonstra această

adecvare și a autorităților naționale competente din domeniul sănătății de a lua în considerare,

de la caz la caz, dacă acest lucru este îndeplinit pentru a contribui la furnizarea unei alimentații

sigure și sănătoase.

10

100 de ani de aplicaţii ale câmpurilor electromagnetice:

Dezvoltarea tehnologiilor şi protecţia sănătăţii Cristian Goiceanu, Răzvan Dănulescu, Eugenia Dănulescu - INSP – CRSP Iaşi,

Violeta Calotă, Andra Neamţu - INSP – CNMRMC

Aplicaţiile electromagnetismului au condus la o revoluţie nu numai în domeniul

comunicaţiilor, ci şi al transporturilor şi al medicinii. Principiile electromagnetismului sunt

utilizate în domeniul transmisiunilor, al transportului feroviar, al aeronauticii, la generarea

energiei electrice (turbine hidroelectrice, eoliene sau cu aburi şi panouri fotovoltaice), la

aparatele de uz casnic (cuptorul cu microunde, cuptorul cu inducţie), precum şi în laboratoarele

de cercetare.Printre cele mai importante aplicaţii ale ultimei sute de ani sunt: radioul, telefonul,

computerul, comunicaţiile prin satelit, tehnologia celulară, internetul wireless. Internetul

găzduieşte o bază enormă de informaţii şi educaţia online face posibilă predarea cunoştinţelor

oriunde în lume.

În domeniul medicinii, aplicaţiile care utilizează câmpuri electromagnetice ajută atât la

diagnosticarea bolilor, cât şi la tratarea lor, fie prin metode neinvazive, fie prin intermediul

chirurgiei. Imagistica prin rezonanţă magnetică permite determinarea cu acurateţe a

diagnosticului şi monitorizarea unui tratament, într-un mod neinvaziv. Electroterapia şi

magnetoterapia sunt utilizate pe scară largă în tratarea diverselor afecţiuni. Electrochirurgia

reprezintă o metodă modernă şi eficientă de intervenţie terapeutică invazivă, iar telemedicina

ajută la salvarea de vieţi de la distanţă.

O consecinţă a folosirii tehnologiilor care utilizează câmpuri electromagnetice este

aceea că expunerea omului la aceste câmpuri s-a modificat de-a lungul ultimilor 100 de ani faţă

de expunerea doar la câmpurile naturale. Astfel, a devenit necesară limitarea expunerii umane

la câmpurile electromagnetice artificiale. ICNIRP – Comisia Internaţionala pentru Protecţia

faţă de Radiaţiile Neionizante este principalul organism care elaborează recomandări pentru

limitarea expunerii populaţiei şi a lucrătorilor. ICNIRP şi-a început activitatea în 1973, pe

atunci parte a Asociaţiei Internaţionale pentru Protecţia Radiologică (IRPA) şi colaborează cu

OMS.

La nivel comunitar, reglementările UE în domeniul expunerii la câmpuri

electromagnetice au la bază recomandările ICNIRP. În 1999 au apărut primele recomandări

ale CE referitoare la expunerea populaţiei, aceste recomandări fiind în vigoare până în prezent.

În 2004 a fost emisă prima directivă CE referitoare la expunerea lucrătorilor, modificată

ulterior prin directiva din anul 2013.

În România, primele norme au fost adoptate în anul 1996 şi priveau doar expunerea

lucrătorilor la câmpuri electromagnetice, insă ulterior în 2002 au apărut şi primele reglementări

pentru expunerea populaţiei. Ambele norme au fost înlocuite pe parcurs cu reglementări noi.

Reglementările în vigoare datează din anul 2006 pentru expunerea populaţiei şi din anul 2016

în cazul expunerii lucrătorilor şi transpun în legislaţia naţională actualele reglementări

europene.

În toată această perioadă de peste două decenii de reglementare la nivel naţional a

expunerii umane la câmpuri electromagnetice INSP a contribuit activ la politicile de protecţie

a sănătăţii, atât prin efectuarea de studii privind efectele câmpurilor asupra sănătăţii, cât şi prin

propunerea de norme de expunere. Anul acesta, ca urmare a întregii experienţe acumulate şi

ţinând cont de complexitatea noilor norme, specialiştii INSP au realizat un ghid practic pentru

facilitarea aplicării prevederilor normelor de expunere a lucrătorilor la câmpuri

electromagnetice.

11

TOXICOLOGIA INDUSTRIALĂ între trecut și viitor

Daniela Rusea, Marioara Georgescu

INSTITUTUL NATIONAL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI

Toxicologia sau știința otrăvurilor este o știința socială binefăcătoare care permite să se asigure

protecția oamenilor împotriva pericolelelor de intoxicare (otrăvire) la care se pot expune în

activitatea lor (R. FABRE).

Evoluția toxicologiei s-a desfășurat paralel cu progresele realizate de științele fizice, chimice

și biologice. Adevăratele baze ale toxicologie le-a pus Orfila Mathieu Joseph Bonaventure,

medic și chimist francez care publică în 1814 un tratat de toxicologie generală.

Studiul subsatntelor de la locul de muncă, care dăunează sănătății lucrătorilor este una din

problemele esențiale ale toxicologiei moderne si de care se ocupă toxicologia din domeniul

igienei industriale.

TOXICOLOGIA INDUSTRIALĂ este știința care studiază acțiunea asupra organismelor

umane, a noxelor chimice care apar în cursul proceselor de producție în scopul stabilirii

metodelor de prevenire și combatere a intoxicațiilor industriale produse din aceasta. Sub

aspectul metodelor de cercetare și a normelor de prevenire a intoxicațiilor este strâns legată de

farmacologie, chimie, medicina muncii, medicină internă, etc.

Obiectivele toxicologiei industriale sunt:

1. cunoașterea stucturii chimice a toxicului și a proprietăților sale fizico-chimice pentru

a anticipa acțiunea lui asupra organismului. Acestea se completează cu studii

experimentale, studii care se fac inainte de introducere substantelor in procesul

tehnologic.

2. studiul stării de sănătate a muncitorilor expuși acțiunii diferitelor noxe.

3. stabilirea concentrațiilor maxim admisibile ale substanțelor chimice în atmosfera

zonei de muncă.

Medicina muncii, in sensul cel mai larg definita, este specialitatea medicala care studiaza

specific interelatia dintre sanatate si munca. Cuprinde o serie de domenii specifice, care ii

definesc insasi continutul, printre care si toxicologia industriala.

Pentru a înțelege poziția toxicologiei industriale în situația prezentă, ca o știință cu un conținut

social atât de larg, o scurtă privire istorică este necesară.

Preocupările în domediul toxicologiei industriale au existat încă de la fondarea Institutului de

Igienă și Sănătate Publică din București.În anul 1930 a fost creată în cadrul acestuia Secția de

Igienă Industrială și Toxicologie, sectie care în 1943 adoptă denumirea de Secția de Igiena

Muncii și boli profesionale. Practic, problemele igienei industriale erau rezolvate doar de un

laborator de chimie.În cadrul secției se realizau cicluri de prelegeri și lucrări practice ( cu durată

până la trei luni) pentru specializarea în problemele toxicologiei industriale și ale protecției

muncii.Cercetările științifice efectuate de colectivul secției și-au găsit valorificarea publicistică

mai ales în „Revista de Igienă Socială”.

Fondarea în 1951 a Centrului, iar în 1954 a Institutului de igiena muncii și boli

profesionale a constituit un moment de seamă în afirmarea medicinii muncii la noi în țară.

In perioada urmatoare, până în anul 1977, Secția de Medicina Muncii din cadrul

Institutului s-a tot dezvoltat devenind una dintre cele mai mari secții. S-au creat laboratoare de

specialitate pentru investigarea condițiilor de muncă: toxicologie și chimie sanitară industrială,

toxicodinamie, pneumoconioze, ergonomie, factori fizici, etc. Cum era și firesc, aceste

12

compartimente erau populate cu specialiști de diferite profiluri: medici, clinicieni, chimiști,

biologi, matematicieni, sociologi, etc.

In afara Institutului, in teritoriu, activitatea de toxicologie industriala se desfasura conform

Ordinul MS 75/1973, in care se precizau atributiile laboratoarelor de toxicologie industriala

ale intreprinderii sau laboratorul de toxicologie industriala al Centrului Sanitaro-Antiepidemic,

de a efectua investigatii biotoxicologice, biochimice si hematologice, concomitent cu

cercetarea noxelor la locul de munca.

In prezent, activitatea de toxicologie industriala, se desfasoara atat in cadrul Institutului

National de Sanatate Publica cat si in cadrul Directiilor de Sanatate Publica Judetene.

Semnalam organizarea in sistem privat a unor structuri diverse ca forme de activitate de

profil(centre de sanatate, laboratoare de toxicologie particulare, asociatii profesionale, etc.),

care au aparut spotan, firesc, din necesitatea resimtita privind rolul si importanta activitatii de

toxicologie industriala in noul context economic al Romaniei.

TOXICOLOGIA INDUSTRIALA, este in ACTUALITATE dat fiind schimbarile majore in

toate sectoarele de munca, atat in perioada pe care o parcurgem cat si in anii urmatori, conform

studiilor de prognoza.

13

Igiena apei în România: trecut, prezent şi viitor Ioan Chirila, Anca Tudor, Andra Neamţu, Oana Iacob, Nicoleta Florescu, Edit Vartic

INSP - CRSP Timisoara, INSP- CNMRMC

Apa este însăşi esenţa vieţii, având un rol determinant pentru sănătate. Igiena, ca

specialitate a medicinei preventive care studiază acţiunea factorilor de mediu asupra sănătăţii

populaţiei, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor, a ţinerii sub control a riscurilor de mediu, a

scăderii expunerii la factorii de risc a populaţiei prin eforturi concertate ale societăţii şi

utilizarea eficientă a resurselor a acordat întotdeauna o atenţie deosebită apei, în special celei

utilizate pentru consumul uman.

Personalităţi medicale precum: Felix Iacob (1832-1905, fondatorul igienei ştiinţifice în

România), Victor Babeş (1854-1926), Ion Cantacuzino (1863-1934), Dimitrie Mezincescu

(1880-1961), Iuliu Moldovan (1882-1966) sau Mihai Ciucă (1883-1969) au adus contribuţii

valoroase la dezvoltarea igienei şi, implicit, la îmbunătăţirea condiţiilor sanitare din România.

Deşi în 1903, „acţiunea morbiferă a unei ape rele“ nu pare să fi „atras încă, în mod serios,

atenţiunea publicului şi nu a suscitat un interes real nici în clasele sociale mai ridicate“, Direcţia

Sanitară a întreprins, doi ani mai târziu, o anchetă asupra calităţii apei de băut la nivelul întregii

ţări, „cu statistica şi harta corespunzătoare pentru România", dovadă a importanţei care i se

acorda acestei probleme de către igienişti.

Ulterior, legislaţia sanitară din România a cuprins capitole tot mai vaste de reglementări

în privinţa apei, iar curricula de pregătire a igieniştilor a acoperit tematici precum: nevoile de

apă ale individului şi colectivităţilorşi modalităţi de acoperire a acestora; caracterizarea sanitară

a surselor de apă; autopurificarea apelor; criterii de calitate ale apei potabile; tratarea apei în

vederea potabilizării; compoziţia minerală a apei în relaţie cu sănătatea; patologia hidrică

neinfecţioasă (poluarea chimică a apei) şi infecţioasă (poluarea biologică a apei); criterii de

calitate, riscuri pentru sănătate, măsuri de prevenire şi combatere a efectelor nocive pentru

apelerecreaţionale.

Astăzi România este parte activă a Protocolului Apa şi Sănătatea (ratificat încă din anul

2000) şi face eforturi pentru atingerea ţintelor propuse, iar ca stat membru al Uniunii Europene

a transpus în legislaţia naţională directivele europene privind calitatea apei potabile.

România aderă la conceptele şi strategiile Organizaţiei Naţiunilor Unite (organizaţie cu

vocaţie universală, care reprezintă cadrul multilateral cel mai extins pentru abordarea marilor

teme globale, inclusiv aspecte legate de dezvoltarea pe termen lung) şi este angajată să

implementeze Obiectivele de Dezvoltare Durabilă la nivel naţional. Obiectivul 6 din Agenda

2030 pentru dezvoltare durabilă, prevede asigurarea disponibilităţii şi managementului durabil

al apei şi sanitaţie pentru toţi, stabilind ca ţinte până în 2030: asigurarea accesului universal şi

sigur la apă potabilă, asigurarea accesului adecvat şi echitabil la igienă, îmbunătăţirea calităţii

apei prin reducerea poluării, protejarea şi restaurarea ecosistemelor legate de apă, sprijinirea şi

îmbunătăţirea participării comunităţilor locale în managementul apei şi al igienei.

Instrumentele oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (precum programul WASH –

Water, sanitation and hygiene) vor contribui la îmbunătăţirea condiţiilor igienice, în general şi

în special la nivelul unităţilor medicale şi de învăţământ.

14

Aditivii alimentari – actualizări și provocări viitoare Dr.Corina-Aurelia Zugravu, CNMRMC

Aditivii alimentari, alături de arome și enzyme, aparțin unei grupe mai mari de

substanțe, denumite agenți de ameliorare a alimentelor. Deși reglementarea folosirii lor este de

dată mai recentă, aditivii sunt folosiți în diferite scopuri și în forme necontrolare ca puritate

încă din vremuri care țîn de istorie. Utilizarea lor era realizată fie folosindu-se substanța izolată,

fie era vorba de produse care conțineau în mod natural ceea ce am clasifica astăzi că aditivi

alimentari, chiar dacă unii nu mai sunt acceptați în legislația UE. Amintim în acest sens

bicarbonatul de sodiu, folosit pentru prăjituri, silitra (nitrit de sodiu și potasiu) aplicata pentru

conservarea cărnii, glutamatul, pentru a aduce gust umami mâncărurilor, coșenila din insecte

pentru culoare, acidul acetic sau ascorbic sub formă de oțet sau zeamă de lămâie, ca agenți

conservanți, sulfatul de sodiu în vinuri, curcumina, ca agent colorant, fumul, ca agent

conservant, lecitinele din gălbenuș că agenți emulsifiant, etc. Alimentele procesate foarte

consumate de omul modern necesită adaos de aditivi pentru diferite obiective tehnologice.

Totuși interesul consumatorilor este întotdeauna avut în vedere, legislația precizând că simplă

necesitate tehnologică nu este suficientă pentru a se admite introducerea unui aditiv alimentar

într-un produs. Aditivii trebuie obligatoriu să prezinte avantaje și să fie folosiți în interesul

consumatorilor (Art.6 (1), reg 1333/2008)

În condițiile în care oamenii au devenit din ce în ce mai preocupați în a evita asa-zisele

“substanțe chimice” din alimente, aditivii alimentari au devenit țapul ispășitor în cazul multor

probleme care țîn de sănătatea consumatorilor. În ciuda verificării minuțioase a siguranței

aditivilor de către organisme științifice de frunte (în cazul Europei, EFSA), consumatorii sunt

cu mult mai receptivi față de informatii care descriu aditivii alimentari ca substanțe toxice și

cauzatoare de îmbolnăvire. În acest cadru, industria a trebuit să găsească soluții de compromis

care să permită atât asigurarea necesităților tehnologice de producție a unor alimentelor

procesate cu anumite caracteristici de siguranță și organoleptice, cât și menajarea

susceptibilitatii consumatorilor referitor la aditivi.

Printre soluțiile și provocările în domeniu amintim:

- necesitatea fabricării de produse care să permită o “eticheta curată”. În acest context, unii

producători recurg la alternative ilegale (folosirea de extracte vegetale foarte bogate în nitriti,

introduse în produsele de carne)

- creșterea cererii de îndulcitori hipocalorici în contextul epidemiei de obezitate dar și

punerea sub semnul întrebării de către consumatori a siguranței unor substanțe din categoria

respectivă (in ciuda lipsei de risc evidentiata de evaluarile EFSA)

- înlocuirea de îndulcitori discutabili (din punct de vedere al percepției: aspartam) cu

îndulcitori “naturali’ (glicozizii de steviol; în ciuda faptului că obținerea lor înseamnă procesare

intensă a materiei prime, sunt mai bine acceptați de consumatori)

- legislația aditivilor, uneori diferită care guvernează piețele (UE versus Rusia, Japonia sau

SUA)

- necesitatea de a găsi aditivi cu rol de conservare cât mai eficienți, dar și mai naturali, în

contextul globalizării piețelor și a aparitiei segmentului de e-commerce care este în extindere.

15

Rolul alimentului în izbucnirile de toxiinfecţii alimentare - 2017 Rodica - Irina Ferezan - INSP – CRSP Bucureşti,

Mirela Nedelesc - INSP – CNMRMC

Introducere Toxiinfecţiile alimentare reprezintă conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) ”orice

boală de natură toxică sau infecţioasă provocată de consumul de alimente”.

Obiective -

cunoaşterea caracteristicilor focarelor TIA prin identificarea rolului alimentelor contaminate,

a agenţilor etiologici implicaţi, a factorilor favorizanţi, etc. în vederea prevenirii apariţiei altor

focare TIA, îmbunătăţind astfel starea de sănătate a populaţiei;

-elaborarea unor programe de educaţie sanitară eficiente, realizate datorita evidenţierii

practicilor neigienice în unităţile de alimentaţie publică sau în familie.

Material şi metodă

Analiza focarelor TIA se efectuează în cadrul unei sinteze retrospective elaborată în

conformitate cu Ordinul M.S. nr. 377/2017 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a

Programelor Naţionale de Sănătate Publică pentru anii 2017 şi 2018.

Datele din focarele TIA sunt comunicate la INSP, CRSP Bucureşti – Igiena Alimentaţiei şi

Nutriţiei, prin intermediul fişelor de raportare tip OMS a focarului TIA care folosesc anual

pentru coerenţa raportării aceleaşi coduri: de aliment, agent cauzal, mod de comercializare,

mod de consum, loc al contaminării, loc al achiziţiei alimentului, factori favorizanţi, etc. Monitorizarea TIA în România (conform metodologiei actuale) constă în:

-raportarea la emiterea suspiciunii de focar TIA către CNSCBT pentru luarea măsurilor de

prevenire şi control în timp real şi la închiderea focarului, pentru confirmare;

-completarea fişei de raportare TIA tip OMS la închiderea focarului şi trimiterea ei prin poştă

la CRSP Bucureşti pentru a putea participa la elaborarea sintezei TIA în cadrul PN II.

Rezultate În

anul 2017 au fost comunicate 34 de focare TIA, în care s-au înregistrat 2176 consumatori dintre

care 501 bolnavi, iar 174 internaţi, fără decese în fişele analizate. Numărul mare de consumatori

raportaţi se datorează focarelor TIA - alimentaţie colectivă.

Alimentele incriminate în focarele TIA 2017 sunt reprezentate de: lapte şi produse lactate

(23,53%), carne de porc şi preparate (20,58%), ouă şi preparate din ou (14,71%), carne de

pasăre şi preparate (11,76%), prăjituri (11,76%), mese gata pentru servit (8,82%), carne de

vită şi preparate (5,88 %), alimentaţie de tip familial (2,94%).

Agenţii etiologici depistaţi în focarele TIA/2017 sunt reprezentaţi de Staphylococcus Sp.

(Aureus), Salmonella Sp. (Enteritidis, Typhimurium), asociere de 2 sau mai multe bacterii

(Staphylococcus şi Escherichia coli), Escherichia coli, Trichinella.

Repartiţia focarelor / medii de provenienţă indică apariţia a 19 focare TIA în mediul urban

(55,9%) si 15 focare TIA în mediul rural (44,1%).

Repartiţia focarelor TIA / luni evidenţiază un maxim de izbucniri în lunile calde: luna august

(11 focare), luna mai (7 focare), luna iunie (5 focare), luna martie (3 focare), etc.

Factorii favorizanţi în contaminarea alimentelor au fost reprezentaţi în majoritatea focarelor

TIA analizate în anul 2017, de “gătirea neadecvată a alimentelor” şi “păstrarea neadecvată a

alimentelor după preparare”

16

Priorităţi privind starea de sănătate şi dezvoltarea urbană Doina Lupulescu, Felicia Stroe, Mihaela Fulga - INSP – CNMRMC

În mediul urban în permanentă schimbare, adaptarea permanentă şi viabilă este singura soluţie,

în cursa cu timpul care aduce schimbări diverse şi majore: încalzirea globală, dezvoltarea

extrem de rapidă a unor zone defavorizate de pe Glob, supra aglomerarea unor regiuni

concomitent cu părăsirea altora.

În ţările dezvoltate se observă o mişcare dinspre urbanizare spre “suburbanizare” pe măsură ce

oamenii, dar şi activitățile industriale, caută locaţii în jurul marilor oraşe. Trebuie subliniat

totuşi că, mişcarea netă a populaţiei în ţările dezvoltate este spre urbanizare.

Metodologie

Propunerea acestui studiu, în cadrul PN II a avut ca premiză, realizarea unui mediu sănătos de

viață în contextul supraaglomerarii urbane, precum și evaluarea riscului de poluare cu

amprentă ecologică redusă, pentru proiecte noi sau de modernizare a unor obiective /activităţi,

cu posibil impact negativ asupra sănătăţii şi mediului de viaţă. Au fost aplicate chestionare de

DSP, la nivel naţional.

Scop şi obiective

În ultimi ani s-au identificat ca priorități:

Necesitatea elaborarii unor criterii de evaluare si măsurare a riscurilor , în condiţiile

unor neconformitati privind legislaţia în vigoare,

Stabilirea unei baze de date la nivelul DSP, privind elaborarea studiilor de impact

asupra sănătăţii populaţiei (SIS) precum şi monitorizarea obiectivelor/activităţi, cu

impact negativ asupra sănătăţii şi mediului de viaţă, în general.

Rezultate şi concluzii preliminare

1. Cele mai multe SIS în perioada 2014-2016 au fost în jud. Prahova, în număr de 190 ,

jud. Cluj cu 161 studii, urmează 3 județe cu 50-60 studii, iar în rest numărul SIS este

mai mic de 10.

2. După tipul obiectivelor şi numărul lor, cea mai mare frecvenţă numerică o au

construcţiile şi PUZ de locuinţe urmate de cele zootehnice (grafic 1)

3. Numărul mare de SIS pentru anumite judeţe, în funcţie de tipul de dezvoltare urbană / rurală

se corelează cu solicitarea unor modificări ale OMS nr. 119/2014 , art. Art 11. alin. (1),

referitoare la distanţele minime de protecţie sanitară între teritoriile protejate şi unităţi care

produc disconfort şi riscuri asupra sănătăţii populaţiei, situaţie întâlnită pentru majoritatea SIS.

Pentru unitățile, care prin specificul activității lor necesită protecție specială: spitale, case de

sănătate, centre de diagnostic, centre multifuncţionale, ambulatorii de specialitate, creşe,

grădiniţe, şcoli, ponderea notificărilor DSP a fost redusă.

0 50 100 150 200

constructii locuinte

constructii zootehnie

statie comunicatii

hala productie

invatamant/sanatate

17

Evaluarea activității bactericide a antisepticelor și dezinfectanților

din categoria TP2

Liliana Neagu, Violeta Martin , Niculina Coman

INSP - CRSP București

Introducere:

Biocidele joacă un rol esenţial în prevenirea sau limitarea răspândirii bolilor infecţioase,

devenind o componentă fundamentală a vieţii cotidiene, cu o varietate de aplicaţii în sectorul casnic,

industrial sau medical.

Scop:

Metodologia ,,Evaluarea activității bactericide a antisepticelor și dezinfectantelor chimice

din categoria TP 2ˮ - produse utilizate pentru dezinfecția apei din piscine și a suprafețelor bazinelor de

înot şi-a propus să demonstreze prin teste de eficacitate bactericidă că substanţele active incluse în

compoziţia biocidelor au capacitatea de a inhiba dezvoltarea microorganismelor, în condiţiile specifice

de utilizare.

Material și metodă: În perioada 09.2017- 03.2018, în laboratoarele din cadrul INSP București şi DSP Ialomiţa s-au

analizat din punct de vedere a activităţii bactericide 22 de probe de biocide din categoria TP 2.

Conform cerinţelor SR EN ISO 14885/2015, demonstrarea eficacităţii bactericide a biocidelor

TP 2 utilizate pentru dezinfecția apei de piscine și a suprafețelor bazinelor de înot a fost realizată

utilizând standardul de metodă SR EN 1276/AC:2011 care permite testarea cantitativă a suspensiilor

microbiene în condiţii reprezentative celor din practică. Pentru evaluarea activității bactericide a

antisepticelor și dezinfectantelor chimice s-a utilizat metoda diluție - neutralizare.

Probele au fost analizate în laboratorul de microbiologie – LNRSCA din cadrul Institutului

Național de Sănătate Publică - Centrul Regional de Sănătate Publică București și în Laboratorul de

Diagnostic și Investigare în Sănătate Publică din cadrul DSP Ialomița.

Rezultate:

Rezultatul principal al metodologiei privind evaluarea eficacității produselor biocide este

implementarea metodelor de testare pentru analiza din punct de vedere a activității bactericide a

produselor biocide, comercializate pe teritoriul țării și ulterior acreditarea laboratoarului din cadrul

DSPJ și a INSP.

Concluzie:

Rezultatele obținute arată că produsele biocide testate au activitate bactericidă la concentrațiile

recomandate de producător.

Rezultatele evaluării eficacităţii bactericide a biocidelor TP 2 pot forma o bază informaţională

actualizată ce se poate constitui într-un suport de decizie în funcţie de care poate fi elaborat și

implementat un program eficient de prevenire și control a evenimentelor epidemiologice, cu impact

asupra sănătăţii populaţiei.

18

Considerații privind hidrocarburile policiclice aromatice din apa potabilă

Daniela Rusea -INSPCNMRMC, Andreea Donise, Florica Tudose, Ruxandra Moisescu –

INSP-CRSP Bucuresti

INTRODUCERE

Hidrocarburile policiclice aromatice (HPA) constituie o clasă largă de compuși organici ce

conțin două sau mai multe inele aromatice condensate. Acești compuși au caracter ubicuitar și

rezultă din combustii incomplete: casnice, industriale, transport și fumat.

Pentru populația generală, căile principale de expunere la HPA-uri sunt: alimente (afumate,

prăjite), mediul înconjurător (aer, apă, sol), apa potabilă, aerul interior, fumatul și produsele

farmaceutice.În apele de suprafață, HPA-urile au proveniență exogenă (apele reziduale

industriale și apele reziduale menajere) și exogenă (sintetizate de către unele microorganisme

și plante, telurice și acvatice).Creșterile importante a concentratiei de HPA-uri în apa potabilă

de la robinet se datorează însă rezervoarelor, aducțiilor și conductelor de apă (toate aceste

materiale în contact cu apa potabilă sunt tratare cu gudron, bitum, smoală).

În acord cu Directivele EEC (1980) care urmează recomandările OMS (1971), în apa potabilă

trebuie sa se determine concentrația a șase compuși de referință (cunoscuți ca BORNEFF

PAH): benz(a)piren (B(a)P), benzo(b)fluorantren (B(b)F), benzo(k)fluorantren (B(k)F),

benzo(ghi)perilen (B(ghi)P), indeno(1,2,3-cd)piren (I(1,2,3,-cd)P), fluoranten (F), pentru a se

verifica conformitatea cu valoarea limită cumulativă a clasei PAH.

În prezentul studiu s-a urmărit cuantificarea conținutului de HPA-uri din probele de apă

potabilă distribuite în sistem centralizat și recoltate în cadrul monitorizării de audit.

METODĂ Identificarea și cuantificarea a 16 PAH-uri s-a facut prin tehnica cromatografiei de lichide de

înaltă performanță (HPLC) utilizându-se un echipament HPLC model Agilent 1100 Series cu

detector de fluorescență.

REZULTATE

În cadrul studiului, analizând cele 6 HPA-uri BORNEFF, s-a constatat:

concentrația B(a)P(<1,73 ng/L), B(b)F(<1,70 ng/L), (B(k)F(<1,93ng/L),

B(ghi)P(<1,07ng/L), I(1,2,3,-cd), P(<3,37 ng/L) si F(2,71 ng/L) se află sub limita

de cuantificare a procedurii

S-a constatat prezența urmatoarelor HAP-uri:

acenaften (concentrația 23-305 ppb);

crisen (concentrația 132 ppb);

fenantren (concentrația 9 ppb);

antracen (concentrația 6,3 ppb);

piren (concentrația 1,97 ppm);

naftalină (concentrația 0,86-17,3 ppb).

CONCLUZII

Concentrațiile HPA-urilor determinate în prezentul studiu se află sub cencentrația maxim

admisă conform Legii apei potabile 458/2002 cu modificările anterioare.

S-a observat prezența unor HPA-uri care sunt normate în analiza apelor reziduale de către

USEPA (US Environmental Protection Agency) și de catre Autoritările Norvegiene (State

Pollution Control Authority and Norvegian Food Control Authority) pentru sănătate și mediu:

acenaften, antracen, crisen, fenantren, piren, naftalină.

19

Aspecte privind supravegherea calităţii apei potabile distribuite în sistem

centralizat în zonele mici de aprovizionare cu apă potabilă din România în 2017 Marta Bajureanu, Edit Vartic, Mariana Vlad INSP–C.R.S.P. Cluj

Colaboratori: C.R.S.P Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara şi Târgu Mureş, D.S.P. judeţene

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă îşi propune să facă o evaluare a calităţii apei potabile distribuite

populaţiei de către sistemele mici de aprovizionare cu apă potabilă de pe teritoriul României în

anul 2017, pe baza rezultatelor monitorizării parametrilor microbiologici, chimici şi indicatori,

raportate de D.S.P. judeţene.

MATERIAL ŞI METODĂ

Colectare datelor de monitorizare a privind calitatea apei potabile furnizate de

sistemele mici de aprovizionare cu apă potabilă din România în anul 2017 s-a făcut pe baza

raportărilor transmise de Direcţiile de Sănătate Publică judeţene. Machetele de reportare au fost

concepute pe baza cerinţelor din ghidul de raportare către Comisia Europeană. Parametrii

microbiologici, chimici şi indicatori menţionaţi în machetele de raportare au fost: Escherichia

coli, Enterococci, colonii la 220 C, bacterii coliforme, Clostridium Perfringens, culoare, miros,

gust, turbiditate, TOC, conductivitate, pH, oxidabilitate, nitrat, nitrit la ieşirea din uzină, nitrit

la robinetul consumatorului, amoniu, cloruri, sulfaţi, fluoruri, bromaţi, cianuri, antimoniu,

aluminiu, arsen, bor, cadmiu, crom, cupru, plumb, mercur, nichel, fier, mangan, sodiu, benzen,

benzo(a)piren, 1,2dicloretan, hidrocarburi aromatice policiclice, pesticide totale (lista scurtă de

pesticide individuale), tetracloretenă şi tricloretenă, trihalometani, tritiu şi total doza

orientativă.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

În anul 2017, Direcţiile de Sănătate Publică judeţene au raportat un număr total de 2530

sisteme mici de aprovizionare cu apă potabilă care au furnizat un volum total de

146005296,2m3apă/an, deservind un număr de 3078587 locuitori.

Tabel 1 Situaţia monitorizării ZAP mici din România în 2017 (pentru parametrii cu număr crescut

de analize neconforme)

PARAMETRI

Nr. total

analize

efectuate

Nr total

analize

neconforme

PARAMETRI

Nr. total

analize

efectuate

Nr total

analize

neconforme

Escherichia coli 2386 369 Aluminiu 223 5

Enterococi 2385 396 Amoniu 2309 273

Arsen 634 21 Bacterii colif. 2273 650

Bor 299 10 Clostridium perf. 245 30

Nitraţi 2335 125 Fier 1893 242

Nitriţi 2272 73 Mangan 829 112

Plumb 1018 2 Nr. colonii 220C 1933 328

În tabelul nr. 1 am redat numărul total de analize efectuate precum şi numărul de analize

neconforme pentru parametrii care s-au evidenţiat prin numărul crescut de situaţii de

neconformare.

Pe graficul din figura nr. 1 sunt reprezentate procentele de analize neconforme raportate

la numărul total de analize efectuate pentru parametrii: microbiologici, unii parametri chimici

(nitriţi, nitraţi) şi indicatori (amoniu).

Se observă că parametrii microbiologici pentru care s-au înregistrat cele mai mari

procente de neconformare au fost: bacteriile coliforme (7,63%), nr. colonii la 370C (5,06%),

20

nr. colonii la 220C (4,62%) şi Clostridium perfringens (4,4%). Procente mai mici de

neconformare s-au înregistrat pentru: E. Coli (2,99%), şi Enterococi (3,13%). În cazul

parametrilor chimici: nitriţi, nitraţi şi amoniu, se remarcă procentul crescut de neconformare

pentru amoniu (8,83%) şi nitraţi (4,82%) comparativ cu procentul mai mic în cazul nitriţilor

(1,68%).

Pe graficul din figura nr. 2 sunt reprezentate procentele de analize neconforme raportate

în urma monitorizării unor metale/metaloizi din probele de apă potabilă recoltate din sisteme

mici de aprovizionare. Este de remarcat procentul crescut de analize neconforme în cazul:

manganului (12,67%), fierului (8,81%), borului (5,36%) şi arsenului (4,61%) comparativ cu

procentul mai mic de analize neconforme pentru aluminiu (1,05%) şi plumb (0,36%).

Fig.1 Fig.2

D.S.P. judeţene au raportat prin intermediul machetelor şi informaţii cu privire la

cauzele care au generat situaţiile de neconformare pentru anumiţi parametri precum şi cu

privire la măsurile de remediere care s-au aplicat.

În cazul parametrilor microbiologici, cauzele care au generat neconformare au fost

legate în special de procesul de tratare şi de starea sistemului de distribuţie. În cazul

parametrilor precum: arsen, bor, sodiu, amoniu, cloruri, nitrat, pH, conductivitate, cauzele de

neconformare au fost legate în principal de zona de captare. Pentru parametrii THM, aluminiu

şi culoare cauzele de neconformare au fost constituite de deficienţele de tratare. Pentru

remedierea situaţiilor de neconformare constatate se impun măsuri de modernizare şi

îmbunătăţire a tratării apei distribuite în cazurile de depăşire a CMA în special pentru

parametrii: microbiologici, nitraţi, nitriţi, mangan, fier, amoniu precum şi măsuri de: curăţare,

spălare, dezinfectare a componentelor contaminate şi a instalaţiilor exterioare şi interioare.

CONCLUZII

Rezultatele monitorizări calității apei potabile furnizate de sistemele mici de aprovizionare cu

apă potabilă din România trebuie să conducă la identificarea cauzelor/ situaţiilor de

neconformare şi aplicarea măsurilor de remediere adecvate

Procente de analize neconforme raportate de DSP judeţene

pentru parametrii: microbiologici, nitriţi, nitraţi şi amoniu în

apa potabilă

Amoniu: 8,83%

Nitriţi: 1,68%

Nitraţi: 4,82%

Escherichia coli:

2,99% Enterococi: 3,31%

Bacterii coliforme:

7,63%

Clostridium perf.:

4,4%Nr. colonii la 22C:

4,62%

Nr. colonii la 37C:

5,06%

Procente de analize neconforme raportate de DSP judeţene

pentru unele metale din apa potabilă

Bor: 5,36%

Arsen: 4,61%

Fier: 8,81%

Mangan: 12,67%

Aluminiu: 1,05%

Plumb: 0,36%

21

Asigurarea suportului informațional în vederea implementării și monitorizării la nivel

național a activităților de audit clinic în practicile radiologice medicale

Loredana Bogdan, Rita Burkhardt, Teodora Dan – INSP-CRSP Cluj

Introducere

Studiul “Asigurarea suportului informațional în vederea implementării și monitorizării la nivel

național a activităților de audit clinic în practicile radiologice medicale”, propus pentru

perioada 2017-2018, are ca scop susținerea la nivel național a implementarii cerințelor

Directivei 2013/59/EURATOM referitoare la auditul clinic, în vederea îmbunatăţirii calităţii

îngrijirii pacientului.

Obiective

În anul 2017 s-au urmărit ca obiective principale:

- dezvoltarea metodologiei de efectuare și de monitorizare la nivel naţional a activităţilor de

audit clinic în practicile radiologice medicale.

- dezvoltarea de instrumente utile în aplicarea auditurilor clinice personalizate

- creşterea gradului de conştientizare, la nivel naţional, în randul furnizorilor de servicii

medicale, a asociaţiilor profesionale şi a personalului de specialitate cu privire la importanţa

efectuării auditului clinic

- oferirea de resurse informaţionale specifice pentru instruirea personalului

Metodă

În vederea atingerii obiectivelor specifice stabilite s-au desfășurat urmatoarele activități,

conform planului strategic privind implementarea auditului clinic în practicile radiologice

medicale:

- analiza literaturii de specialitate privind modalităţile de efectuare a auditului clinic

- comunicarea cu autorităţile competente în vederea finalizarii cadrului legislativ de

implementare a auditului clinic în practicile radiologice medicale

- realizarea de instrumente specifice, utile în efectuarea auditurilor clinice (ex.: ghid privind

auditul clinic în radiologia de diagnostic si intervenţională, modele formulare de audit,

template raport anual de audit)

- elaborarea metodologiei de monitorizare a activităţii de audit clinic la nivel naţional

- diseminare informații

Rezultate și discuții

Ca urmare a comunicării cu autorităţile competente, în vederea finalizării cadrului legislativ de

implementare a auditului clinic în practicile radiologice medicale, s-au revizuit propunerile de:

- “Ordin pentru aprobarea Normelor privind auditul clinic în practicile radiologice medicale” -

care transpune Articolul 58 (e) din Directiva 2013/59/Euratom și

- “Normele privind auditul clinic în practicile radiologice medicale” - care transpun

Recomandările Comisiei Europene privind auditul clinic pentru practicile medicale radiologice

(RP 159/2009).

Față de variantele inițiale, propunerea de ordin introduce activitatea de monitorizare la nivel

național a auditul clinic în practicile radiologice medicale ca responsabilitate a Institutului

Național de Sănătate Publică, iar propunerea de “Norme privind auditul clinic în practicile

radiologice medicale” conține în anexe:

- criterii generale minime prioritare de bună practică în practicile radiologice medicale - care

corespund cu cerințele cap VII privind expunerile medicale din Directiva 2013/59/Euratom și

- template-uri pentru principalele documente utilizate în activitățile de audit clinic: raport de

audit, plan de îmbunătățire, raport de progres, raport anual de audit.

22

Deoarece la momentul prezent nu există un organism de audit clinic recunoscut la nivel

național, noua propunere de norme doar definește auditurile clinice externe și cere efectuarea

lor cu o frecvență de minim cinci ani.

Proiectul revizuit de “Ordin pentru aprobarea Normelor privind auditul clinic în practicile

radiologice medicale”, împreună cu nota de fundamentare și tabelul cu concordanta dintre

articolele Directivei EURATOM 59/2013 și transpunerea lor în proiectul de ordin au fost

transmise spre consultare catre specialiștii INSP.

S-au elaborat draft-uri pentru “Ghidul privind auditul clinic în practica de radiologie de

diagnostic si intervenţională” și “Metodologia de monitorizare a activităţii de audit clinic la

nivel național”, urmănd ca forma finală să fie stabilită după aprobarea Normelor privind auditul

clinic în practicile radiologice medicale, în scopul oferirii unor informații coerente și unitare.

Demersurile efectuate la nivel național privind implementarea auditului clinic în practicile

radiologice medicale au fost sintetizate în lucrarea “First Steps in Clinical Audit in Romania”

și prezentate la sectiunea The Voice of EPOSTM a Congresului European de Radiologie (ECR),

Viena 1-4 martie 2017.

Concluzii Activitățile desfășurate în cadrul prezentului proiect duc la creşterea capacităţilor furnizorilor

de servicii medicale de implementare a activitatilor de audit clinic în practicile radiologice

medicale in vederea monitorizarii lor la nivel naţional.

În vederea creării unui mediu adecvat la nivel naţional şi local, se impune implicarea atât a

societăților profesionale cât şi a organismelor de reglementare pentru:

- adoptarea ghidurilor de bună practică specifice pentru fiecare tip de procedura care implică

expunerea medical, general acceptate la nivel național;

- crearea unor structuri pentru pregătirea şi certificarea personalului implicat in activitățile de

audit clinic, atât intern cât și extern.

Toate acestea răspund necesităţii implementării în practică a recomandarilor Directivei

59/2013/Euratom privind audit clinic în practicile radiologice medicale și nevoii de

îmbunătăţire a calităţii serviciilor de sănătate din punctul de vedere al siguranţei, eficienţei,

eficacitaţii rentabilităţii şi orientării spre pacient, în vederea creşterii gradului de satisfacţie al

pacientului.

23

Dezechilibre în alimentaţie şi impactul pe starea de sănătate

a populaţiei in 2017 dr. Horaţiu Zăpîrţan -INSP- CRSP Cluj

Evaluarea stării de nutriţie a populaţiei şi cuantificarea lipsurilor și exceselor din

alimentaţia populaţiei în legătură cu starea de sănătate se impune cu scopul de a puncta riscurile

determinate de dezechilibrele alimentare în vederea conturării de măsuri profilactice, de

limitare şi reducere a acestora.

Factorii nutriţionali sunt consideraţi actualmente, după agenţii infecţioşi, drept cei mai

importanţi determinanţi ai îmbolnăvirilor. Modul de alimentaţie, originea produselor,

obiceiurile alimentare în general au o importanţă majoră în echilibrul organismului.

Lipsurile sau excesele din alimentaţia subiecţilor participanţi la acest studiu au

determinat desprinderea următoarelor observaţii la nivelul grupului (1104 de subiecţi, din care

femei 59,4% şi 40,6% bărbaţi cu vârsta medie de 51,45 ani) :

- aportul caloric, în medie este ușor sub recomandările energetice din ţara noastră,

singurele depăşiri faţă de recomandări înregistrându-se atât la bărbaţi cât şi la femei, la

categoriile de vârstă peste 62, respectiv 60 de ani.

- aportul insuficient de carbohidraţi, doar 41,3% din raţia energetică este acoperită de

glucide faţă de 55% cât ar fi raţional.

- aportul de fibre alimentare de doar 11g/zi faţă de 25-30g/zi cât ar fi necesar.

- aportul mare de grăsimi totale şi în special de grăsimi saturate şi colesterol, care face

ca procentul din raţia energetică acoperită de grăsimi să fie de 40,3% faţă de 15-30%

recomandat, iar aportul de colesterol să fie mai mult de dublu (660g/zi) faţă de limita

considerată tolerabilă în alimentaţie (300 mg/zi).

- aport crecut de proteine faţă de recomandări, predominant de origine animală, cu raţia

energetică acoperită în procent de 18,35% de proteine, faţă de 15% recomandat.

- aport crecut de sare, peste 5,95 g/zi - sare adăugată- care conduce la un cosum total estimat

de peste 10g/zi consum total

- aport insuficient de calciu, magneziu şi Vitamina C, din punct de vedere al micronutrieţilor.

Toate aceste dezechilibre alimentare decelate şi anume o alimentaţie axată pe

produse bogate în grăsimi și proteine de origine animală, se transpun în indicii antropometrici

studiaţi, cu procente crescute de supraponderali (45,8% la bărbați, respectiv 36,9% la femei),

şi de obezi (27,7% la bărbaţi, respectiv 22,6% la femei)

Aceste dezechilibre alimentare au afectat starea de sănătate a subiecților investigați,

înregistrându-se un procent crescut de hipertensivi ( 24,1%) şi de diabetici (7,9%).

Aportul zilnic crescut de grăsimi saturate şi de proteine de origine prepoderent animală

din consumul alimentar a avut efecte asupra valorilor parametrilor biochimici ai subiecţilor.

Nivelul colesterolului sanguin total la subiecţii incluşi în studiu a fost crescut la 21,6% din

subiecţi, HDL-colesterolul a fost scăzut la 12,5% dintre subiecţi, nivelul lipidelor serice totale

crescut a fost înregistrat la 17,7% din totalul populaţiei în studiu, iar valorile trigliceridelor

serice au înregistrat valori crescute la 39,2% din totalul subiecţilor.

● Aportul scăzut de minerale din alimentaţia lotului se transpune în procentaje de

36,2% subiecţi cu hipomagnezemie şi de 63,6% subiecţi cu hiposideremie.

Promovarea sănătăţii nutriţionale trebuie considerată o prioritate. Acţiunile de

informare a populaţiei referitor la consumul alimentar sănătos trebuie realizate constant . O alta

prioritate ar fi reorientarea sistemului de sănătate în vederea abordării prevenirii şi controlului

bolilor netransmisibile legate de dietă, subnutriţie şi deficienţe de micronutriente prin servicii

de asistenţă medicală primară orientate spre populaţie.

24

Evoluția calității apelor de îmbăiere din zonele naturale de îmbăiere ale

României din momentul clasificării lor pâna la nivelul anului 2017 Ioana-Rodica Lupşa, Ofelia Cătănescu, Daniela Tulhină,

Gabriela Gârban, Mihaela Coman-INSP –CRSP Timisoara,

DSP Constanţa, DSP Tulcea

Introducere

Conform HG nr. 546/2008, document care transpune în legislaţia din România Directiva

2006/7/CE a PARLAMENTULUI EUROPEAN şi a CONSILIULUI, din 15 februarie 2006,

privind gestionarea calității apei pentru scăldat și de abrogare a Directivei 76/160/CEE,

prevede la Art. 24 (1) clasificarea apelor de îmbăiere din zonele naturale de îmbăiere, în

vederea asigurării unor condiţii sanogene de îmbăiere pentru populaţia care le frecventează.

Această clasificare se efectuează pentru România anual începând cu 2015. Prezentăm în această

lucrare dinamica evoluției calității apelor de îmbăiere din toate zonele de îmbăiere din România

raportate la CE pe perioada 2015-2017.

Metodologie

Clasificarea apelor s-a efectuat pe baza rezultatelor evaluării efectuate în conformitate cu

prevederile HG nr. 546/2008, art. 18-23, şi a dispozitiilor anexei nr. 2 - Proceduri privind

evaluarea și clasificarea apelor de îmbăiere, ca fiind de calitate: a) nesatisfacatoare; b)

satisfacatoare; c) bună; d) excelentă; calculul statistic a utilizat percentila 95, respectiv a percentia

90, conform HG nr. 546/2008 Anexa nr. 2 - Proceduri privind evaluarea și clasificarea apelor de

îmbăiere.

Rezultate

În România clasificarea apelor de îmbăiere s-a realizat pentru 49 din zonele naturale de

îmbăiere din categoria „ape costiere şi de tranziţie” (judeţele Constanţa şi Tulcea), respectiv

pentru o zonă din categoria ”ape interioare” (județul Tulcea), pentru care în perioada 2013-

2017 s-au efectuat monitorizări ale calităţii lor referitor la valorile E. Coli şi enterococi

intestinali. Clasificarea apelor de îmbăiere a eviențiat următoarele evoluții a calității lor:

pozitivă 14 (28%), constantă 20 (40%) – calitate ”bună” 9 (45%; 18% din total), respectiv

calitate ”excelentă” 11 (55%; 22% din total), negativă 4 (8%) și fluctuantă 12 (24%).

Concluzii

Calitatea apelor de îmbăiere din zonele naturale din România evaluate în dinamică pe perioada

2015-2017 evidențiază modificări evolutive la 80% din apele de îmbăiere, fără a se putea stabili

cauze concrete (surse de poluare constante eliminate sau noi apărute), motiv pentru care nici

zonele cu caliate constant ”bună” nu a evoluat spre ”excelentă”. Se impune revizuirea profilelor

zonelor de îmbăiere pentru depistarea potențialelor surse de poluare.

25

Nivelurile superioare de consum admise pentru micronutrienţii

vitaminici şi minerali din produse alimentare Gârban Gabriela, Lupşa Ioana-Rodica, Bratan Alina, Sârb Bianca, Lungu Camelia,

Sîrb Liliana -INSP-CRSP Timisoara

În ultimul deceniu, atât la nivel naţional cât şi în Statele Membre ale Uniunii Europene,

comercializarea suplimentelor alimentare a luat o deosebită anvergură.

Aşa cum se ştie deja, în Directiva CE nr. 46/2002 a fost formulată - pentru prima dată -

definiţia suplimentelor alimentare. Conform definiţiei, suplimentele alimentare sunt

„produsele alimentare al căror scop este să completeze dieta normală şi care sunt surse

concentrate de nutrienţi sau alte substanţe cu efect nutriţional ori fiziologic, separat sau în

combinaţie, comercializate sub formă de doză, ............ destinate consumului în cantităţi mici,

măsurabile”

Pe parcursul anilor, Directiva iniţială a fost preluată în legislaţiile naţionale şi a fost

permanent modificată în conformitate cu ultimele date ştiinţifice apărute.

În prezent, la nivel naţional comercializarea suplimentelor alimentare este admisă doar

după o prealabilă notificare. Emiterea unui act care să ateste notificarea suplimentelor

alimentare, în funcţie de ingredientele din compoziţia acestora, cade în sarcina Ministerului

Sănătăţii, a Institutului Naţional de Sănătate Publică prin cele trei Centre Regionale de Sănătate

Publică (Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara) şi a Institutului Naţional de Bioresurse Alimentare

Bucureşti.

Dat fiind faptul că la solicitările de notificare din ultima perioadă au fost depuse

documente care atestă prezenţa unor micronutrienţi vitaminici şi minerali în cantităţi din ce în

ce mai mari, intituţiile notificatoare au fost puşi în situaţia de a recomanda modificări în modul

de aministrare sau de a refuza notificarea anumitor suplimente alimentare.

Deşi, atât în Directiva CE nr.46/2002 cât şi în legislaţia naţională - Ordin MS nr.

1069/2007, Art.5 cantităţile de vitamine şi minerale sunt fixate de fabricant ţinându-se cont de

de faptul că „limitele superioare de securitate pentru vitaminele şi mineralele stabilite după o

evaluare ştiinţifică a riscurilor, în baza datelor ştiinţifice general acceptate, ţinându-se cont,

după caz, de diferenţa nivelurilor de sensibilitate ale diferitelor grupuri de consumatori”,

solicitanţii nu respectă această prevedere.

Recent, în septembrie 2017, EFSA a emis un act oficial în care sunt menţionate

nivelurile superioare de vitamine şi minerale care pot fi utilizate ca ingrediente în suplimente

alimentare. Având în vedere faptul că la nivel naţional nu există prevederi legislative specifice

privind limitele maxime admise pentru aceşti micronutrienţi şi de faptul că România este Stat

Membru UE specialiştii aparţinând Ministerului Sănătăţii pot solicita operatorului economic

care a cerut notificarea de suplimente alimentare cu cantităţi excesive de micronutrienţi

scăderea acestora sau reducerea porţiei zilnice recomandată.

26

Posibilitati si limite in utilizarea instalatiilor comerciale ce folosesc tehnica

LSC "triple to double coincidence ratio" in determinarea radioactivitatii

apei potabile. Laszlo Toro INSP - CRSP Timisoara

Legea nr. 301/2015 privind stabilirea cerințelor de protecție a sănătății populației în ceea ce

privește substanțele radioactive din apa potabilă prin tabelul 3.2 din Anexa 3 impune valori

maxime privind limitele de detectie penru instalatiile de masurare utilizate.

Prezenta lucare investigheaza posibilitatile si limitele utilizarii tehnicii LSC (liquid stincillation

counting) pentru cuantificarea radionuclizilor alfa activi (izotopii uraniului, plutoniului,

curiului, 241Am, etc.). Scopul final al lucrării este de a stabili posibilitatile de utilizare a acestei

tehnicii ca un back-up in cazul in care instalatiile “clasice” de spectrometrie alfa cu detectori

cu semiconductori sunt indisponibile. Experimentele au fost efectuate cu singura instalatie

comercială existentă ce utilizeaza tehnica TDCR (triple to double coincidence ratio).

Metodologie:

Radionuclizi trasori au fost adaugati la cocktail-ul LSC (doua tipuri : Ultima Gold si Aqua

Light). Trasori utilizati:

243Am — 2 Bq in solutie HNO3 3M

242Pu — 1.5 Bq in solutie HNO3 2M

232U — 2 Bq in solutie HNO3 3M

Rezultate

Spectrele alfa ce corespund celor trei trasori:

Spectru experimental si simulat

o 243A si 241Am

o 242Pu respectiv 238Pu si 239+240Pu

o 232U si descendeti, 228Th and 224Ra in echilibru secular respectiv 220Rn, 216Po, 212Bi impreună cu spectrul aceluiasi radionuclid obtinut cu specrometru alfa cu

detector de semiconductor

Diferente inexplicabile intre pozitia picului 216Po simulat si obtinut experimental

Concluzii

In unele cazuri picurile alfa sunt neasteptat de largi (FWHM foarte mare)

Deplasare inexplicabila a picurilor la energii mari (6000-7000keV)

Rezolutia sitemului LSC nu este suficenta pentru a separa picurile provenite de la trasor

si radionuclidul cautat

Sistemul poate fi utilizat pentru determinarea radionuclizior alfa activi, dar

Utilizarea trasorilor nu este posibila datorita rezolutiei scazute

1 Bq 242Pu + 0.25 Bq 238Pu+0.25 Bq 239+240Pu 2 Bq 243Am + 0.5 Bq 241Am 232U si descendenti:228Th and 224Ra in ecilibru secular, 220Rn, 216Po, 212Bi

Spectru detector PIPPS

27

Aspecte privind intoxicaţiile acute neprofesionale de etiologie chimică–

2017 Gabriela Albu INSP – CRSP Iaşi, Andra Neamţu INSP-CNMRMC

Introducere: Multe dintre produsele chimice utilizate în viaţa de zi cu zi, pentru prevenirea şi

controlul bolilor, dăunătorilor, fito-patogenilor, pot, în special dacă nu sunt utilizate în mod

corespunzător, să pună în pericol sănătatea noastră şi mediul. Conform Reg.(CE) nr. 1272/2008

(CLP), ETICHETA este „legea” privind siguranţa (fişa de securitate, pentru profesionali).

Incepând cu anul 2013, CNMRMC a dispus şi a coordonat acţiunea de monitorizare a

intoxicaţiilor acute cu produse chimice (inclusiv pesticide) în rândul populaţiei generale pentru

identificarea eventualelor pericole, prin declararea nominală obligatorie.

Obiective: Reducerea incidenţei intoxicaţiilor grave prin stimularea măsurilor preventive de

către producători şi a autorităţilor de reglementare şi prin evaluarea eficacităţii acestor măsuri,

îmbunătăţirea cunoştinţelor despre efectele chimice asupra sănătăţii.

Metoda: Declararea cazurilor de intoxicaţie cu substanţe chimice s-a realizat de către unitaţile

medicale de urgenţă şi de medicină legală prin anunţarea DSP/judeţ care investighează cauzele

şi completează fişa tip. Date centralizate la CRSP Iaşi (baza de date), au fost transmise la

CNMRMC. Din iulie 2017, expunerile la chimicale se raportează la INSP în registrul ReTox.

Rezultate: In 2017 au fost înregistrate 721 cazuri de intoxicaţie cu produse chimice şi 25 cazuri

letale. Acestea au fost încadrate şi analizate după următoarele criterii:

După grupa de vârstă: 0-5 ani (244 cazuri), 4-14 ani (52 cazuri), 15-60 ani (353 cazuri), peste

60 ani (94 cazuri). Pe medii: urban 313 cazuri, rural 379 cazuri, neprecizat 53 cazuri.

După circumstanţele de expunere: accidentale (neintenţionate/neaşteptate) 474 cazuri,

voluntare 257 cazuri, imprecise 10 cazuri, necunoscute 17 cazuri.

După calea de expunere: orală 649 cazuri (înghiţire voluntară/accidentală), inhalare 80 cazuri,

dermală 11 cazuri, oculară 9 cazuri, necunoscută 8 cazuri.

După clasa şi tipul de produs: substanţe de curăţat/detergenţi 100 cazuri (Ariel 27), cu

dezinfectanţi 119 cazuri (prin inhalare de vapori de clor 28); cu pesticide neagricole 76 cazuri

(insecticide/uz veterinar, rodenticide,); cu pesticide agricole 86 cazuri (insecticide 47, erbicide

20, fungicide 8, îngrăşăminte 5), altele precizate: cu vopsea 20, cu diluanţi 49, cosmetice 8,

antigel 65, sodă caustică 42, metanol 16, acizi 7, petrol 9, adezivi 4, formol 2, necunoscute 22.

Un alt aspect analizat de către specialişti este gravitatea simptomelor locale/sistemice: de formă

gravă/medie/uşoară/fără simptome.

Decesele (26) au fost înregistrate prin intoxicaţie voluntară: cu insecticide agricole 13 cazuri,

cu antigel 6, metanol 3, cu formaldehidă 2, cu pesticid neagricol un caz, cu dezinfectant un caz.

Alte intoxicaţii - cu monoxid de carbon, alcool, droguri, medicamente, ciuperci, care nu fac

obiectul ReTox sunt prezentate în alt poster.

Concluzii: Copiii de 0-3 ani sunt cei mai vulnerabili la intoxicaţii (cu detergent Ariel - în Sibiu

4 copii, în Bucureşti 9 şi alţii, cu simptome: edem perioral, faringe congestionat, vărsături,

iritaţie conjunctivală, precum şi cu alte produse: dezinfectanţi, spirt, diluanţi, acetonă, antigel,

raticide, medicamente lăsate la îndemâna lor, alimente contaminate.

Persoanele în vârstă sunt vulnerabile la intoxicaţii prin inhalare de vapori de clor, insecticide,

medicamente, cu monoxid de carbon/gaze emanate de instalaţii defecte, sobe necurăţate.

Deşi în ultimii ani s-au facut progrese în reglementarea substanţelor chimice, în clasificarea,

etichetarea şi restricţionarea furnizării unor substanţe periculoase publicului larg, unii adulţi/

părinţi ignoră avertismentele şi precauţiile de pe etichetă şi din mass-media.

EDUCAŢIA POPULAŢIEI privind utilizarea corectă a chimicalelor este încă DEFICITARĂ!

28

Intoxicaţii acute cu alcool, droguri, medicamente, ciuperci în România–

2017 Gabriela Albu INSP – CRSP Iaşi, Andra Neamţu INSP-CNMRMC

Introducere: Consumul excesiv şi frecvent de alcool poate determina serioase probleme de

sănătate şi chiar decese. Conform OMS, alcoolul este a treia cauză de boală şi moarte prematură

pentru populaţia generală. Abuzul de alcool şi consumul de substanţe cu efect psihoactiv ilicite

(etnobotanice, canabis/marijuana, ş.a.), adicţia, au consecinţe severe asupra stării de sănătate

şi vieţii sociale. Statisticile pentru consumul de droguri la tineri sunt incomplete.

Obiective: Identificarea persoanelor vulnerabile, a cauzelor, conştientizarea pericolelor de

către factorii responsabili cu protejarea sănătăţii, luarea unor decizii ferme la nivel

politic/administraţii locale pentru combaterea alcoolismului/nemuncii prin aplicarea de

sancţiuni financiare/muncă în folosul comunităţii pentru recuperarea cheltuielilor cu

spitalizarea, la nivelul autorităţilor din sănătate prin intensificarea acţiunilor educative pentru

o viaţă sănătoasă, responsabilă.

Metoda: Monitorizarea intoxicaţiilor cu produse nocive care nu sunt vizate de registrul ReTox

s-a realizat prin înregistrarea cazurilor de către DSP-uri de la CPU/spitalele de urgenţă şi IML

pe fişe tip. Acestea au fost centralizate la CRSP Iaşi, iar situaţia preliminară trimisă la

CNMRMC.

Rezultate şi discuţii: In 2017 au fost raportate la nivel naţional un număr de 8490 cazuri de

intoxicaţii acute, în trim. II, III, IV cele mai multe.

Un număr mai mare au fost din judeţele: Brăila-1113, Bucureşti-1039, Galaţi-713, Bihor-619,

Iaşi-389, Caraş-Severin-365, Ialomiţa-358, Bacău-346, Prahova-327, Argeş-312, Mureş-309,

în rural şi în urban. Cca. 50 % dintre acestea au fost centralizate şi repartizate după categoria

de produs/ circumstanţe, astfel: intoxicaţii voluntare cu alcool în exces cca. 3000 cazuri (34

decese), 159 cazuri cu alcool asociat cu alte substanţe/droguri/medicamente, 785 cu

medicamente (151 accidental, 634 voluntare/suicid, 17 letale), 198 cazuri după

inhalare/consum de droguri (3 decese), 199 cu monoxid de carbon (43 decese), altele 2 cu

nicotină, 14 cazuri cu plante toxice la copii (cu mătrăgună, omag, philocazia). Intoxicaţiile cu

ciuperci-124 cazuri (2 decese), în judeţele Arad-40, Sălaj-13, Bistriţa Năsăud-11, Vâlcea-9,

Bacău şi Iaşi câte 8, Neamţ, Mureş, Bihor şi în alte judeţe-6. 2/3 din numărul total centralizat,

se referă la pacienţi care au consumat băuturi alcoolice în exces – majoritatea bărbaţi tineri şi

adulţi (adolescenţii sub 18 ani-400 cazuri, femei-298 cazuri), în general cu simptome specifice

intoxicaţiei etanolice (halenă, greţuri, vărsături, cefalee, logoree, agitaţie, somnolenţă, comă,

cu escoriaţii, traumatisme prin cădere). Unii au fost aduşi de poliţie după conflicte în

familie/spaţiul public/pentru încălcarea legislaţiei rutiere/după accidente pe fondul consumului

de alcool/droguri; cu tulburări de comportament /manifestări agresive/sevraj, tentative de

suicid/crimă, cazuri sociale cu stare generală degradată. Cheltuielile cu

îngrijirea/tratamentul/spitalizarea, pentru un număr atât de mare de intoxicaţii, în

UPU/spital/ATI/Psihiatrie/alte secţii sunt incomensurabile (ex. pentru 544 dintre cazuri,

300.000 RON). Au fost raportate şi 20 cazuri intoxicaţii accidentale cu alcooli toxici

(antigel/metanol, spirt sanitar, alcool iodat) la adulţi şi copii, ca urmare a neglijenţei.

Concluzii: Alcoolul este unul dintre principalii factori care cauzează deces şi incapacitate. In

cadrul acestei metodologii, cele mai multe intoxicaţii au fost prin consumul voluntar de alcool,

şi ca urmare a obiceiului de a bea peste măsură şi des - la orice ocazie, eveniment, sărbătoare,

parastas, la birt, bar, în cluburi. Tinerii expuşi unor factori de vulnerabilitate, sărăcie, din familii

dezorganizate, probabil au riscuri asociate consumului cu mult mai mari decât cei din rândul

populaţiei avantajate. Trebuie să înţelegem consecinţele şi gravitatea acestor situaţii! Să le

prevenim! - în primul rând prin EDUCAŢIE – EDUCAŢIE – EDUCAŢIE şi sprijin psihologic.

29

Monitorizarea alimentelor tratate cu radiaţii ionizante- 2017 Cristina Cîmpeanu- INSP- CRSP Iaşi

Scopul lucrării:

Supravegherea comercializării produselor/ingredientelor alimentare tratate cu radiaţii

ionizante, în vederea respectării legislaţiei europene şi naţionale din domeniu, pentru

asigurarea securităţii alimentare şi protejarea sănătăţii consumatorilor

Material si metodă:

Metodologia de lucru a cuprins etapa de verificare a etichetării produselor alimentare permise

a fi iradiate în condiţiile prevederilor legale precum şi etapa de detecţie a iradierii în cazul unor

produse/ingrediente alimentare importate din ţări terţe, aflate la raft.

Verificarea etichetării- Au fost verificate prin sondaj etichetele unor condimente, plante

aromatice uscate, ingrediente vegetale uscate (prezente ca atare sau ca ingrediente în unele

suplimente alimentare vegetale), din unităţi de desfacere de tip supermarket/hipermarket,

magazine alimentare, unităţi de desfacere produse naturiste, farmacii precum şi din unele

depozite. La această etapă au participat 30 DSP judeţene care au verificat 4934 produse

indigene sau din import (2280 condimente, 1431 plante aromatice uscate, 622 ingrediente

vegetale uscate şi 601 suplimente alimentare vegetale), din 309 unităţi (232 unităţi de desfacere

de tip supermarket/hipermarket şi magazine alimentare, 68 unităţi de desfacere produse

naturiste şi farmacii, 9 unităţi de depozitare produse naturiste).

Detecţia iradierii: 39 DSP au analizat la IISPV Bucureşti 78 de probe de produse importate în

special din ţări asiatice (câte 2 probe/DSP): 48 suplimente alimentare vegetale, 17 condimente,

10 plante aromatice uscate şi 3 ingrediente vegetale uscate, s-a aplicat standardul: SR EN

13751: 2009- Produse alimentare. Detecţia alimentelor iradiate prin fotoluminescenţă

Rezultate: Verificarea etichetării produselor/ingredientelor alimentare permise a fi iradiate nu a evidenţiat

prezenţa menţiunii tratamentului cu radiaţii ionizante - „iradiat” sau „tratat cu radiaţii

ionizante”- la niciunul dintre produsele controlate (4934 produse).

Analiza de detecţie a iradierii efectuată celor 78 de probe nu a identificat nicio probă iradiată

(100 % probe conforme); probele recoltate au reprezentat 92,86 % din numărul total propus

pentru anul 2017 (84 de probe).

Concluzii:

- în anul 2017, ca şi în anii precedenţi, nu au fost identificate la raft produse alimentare/

ingrediente cu menţiunea tratamentului de iradiere pe etichetă, putând concluziona faptul că în

România există un import redus de astfel de produse;

- analiza de detecţie a iradierii nu a identificat nicio probă iradiată, sugerând faptul că

importatorii în special de produse alimentare provenite din ţări terţe s-au conformat într-o mare

măsură legislaţiei; rezultatele sunt comparabile cu anii 2013 şi 2016 (100% probe conforme);

- este necesară participarea tuturor DSP la supravegherea pieţei de desfacere a

alimentelor/ingredientelor iradiate pentru asigurarea respectării prevederilor legale comunitare

şi naţionale având drept scop final informarea şi protejarea sănătăţii consumatorilor; de

asemenea, datele sintezei stau la baza elaborării Raportului de ţară, inclus în Raportul anual al

Comisiei Europene.

Cuvinte cheie: etichetare, radiaţii ionizante, detecţie, legislaţie comunitară, ţări terţe.

30

Riscul contractării tuberculozei pulmonare (ca boală profesională) la

personalul angajat în unităţile medicale din România Micaela Mărgineanu, Carmen Cozmei, Mădălina Ipate, Carmen Croitoru, Eugenia Dănulescu,

Felicia Grădinariu -INSP - CRSP Iaşi

Introducere Cu 15.195 de cazuri noi de tuberculoză în 2015, cu o rată de 76,5 cazuri %000

locuitori, (conform European TB surveillance and monitoring report in Europe 2017

ECDC/WHO 2017), România rămâne una din țările europene cu cea mai mare incidenţă a

cazurilor de tuberculoză activă (în 2016 de 5 ori peste media UE) reprezentând aproximativ

20% din cazurile de TB din UE in condiţiile în care deţine doar 4% din populaţia UE.

Personalul care lucrează în unităţile sanitare se regăseste in categoria grupurilor vulnerabile

pentru TB, si este necesar a fi monitorizat cu o atenţie specială, in cadrul acţiunilor de depistare

intensivă.

Obiectiv: Întocmirea unei baze de date naţionale cu angajaţii din sectorul medical cu scopul

de a realiza o strategie de evaluare a riscului ocupaţional de contractare a TB, distribuirea ei

către structurile sanitare implicate în supravegherea stării de sănătate a personalului medical si

diseminarea măsurilor care sa contribuie la protecţia personalului din sectorul medical in

scopul de prevenire a bolilor profesionale şi a bolilor legate de profesie;

Material şi metode: În anul 2017 am conceput formularul de raportare (Fişa unităţii sanitare)

cu scopul de a realiza o colectare cât mai completă şi uniformă a datelor, pe care

l-am distribuit tuturor DSP-urilor din ţară pentru a realiza catagrafia personalului angajat în

unităţile sanitare cu paturi şi a afla care sectoare sunt mai expuse la TB. În acest scop am

efectuat instruirea şi formarea personalului direcţiilor de sănătate publică pentru aplicarea

unitară a metodologiilor naţionale. Datele cuprinse in formularele completate care ne-au

parvenit de la unităţile spitaliceşti au fost introduse într-o bază de date electronică, care este

permanent actualizată.

Rezultate şi discuţii: Din prelucrarea informaţiilor primite din teritoriu (de la 30 DSP-uri)

până la sfârşitul anului 2017, de multe ori incorecte sau/şi incomplete, am obţinut următoarele

date:

- în spitalele din România în cursul anului 2017 au fost confirmaţi cu tuberculoză un număr de

3330 pacienţi;

- la nivelul personalului medical din unităţile spitaliceşti au fost diagnosticate un număr de 21

de cazuri de TB dintre care 6 cazuri au fost declarate ca fiind TB profesională (4 din spitale de

pneumoftiziologie)

Concluzii: Este cunoscut riscul ocupaţional major de contractare a tuberculozei ca boală

profesională la personalul medico-sanitar din unităţile de pneumoftiziologie dar există şi un

risc important (a cărui pondere încercăm să o evaluam) în secţiile de altă specialitate întrucât

un pacient încă nediagnosticat cu TB poate să circule prin diverse unităţi sanitare până la

stabilirea diagnosticului, perioada în care riscul de contaminare cu Mycobacterium tuberculosis

pentru contacţi este maxim.

Tot demersul nostru are ca scop final identificarea gradului de risc şi, în consecinţă, propunerea

unor măsuri preventive ca ăi elaborarea de politici şi proceduri concrete de luptă şi evaluări

periodice a măsurilor necesare pentru limitarea riscului de transmitere a Mycobacterium

tuberculosis în funcţie de priorităţile stabilite la nivelul Ministerului Sănătăţii.

31

Corelaţii între indicatorii de expunere şi cei de efect în expunerea

ocupaţională la radiaţii ionizante a personalului din sectorul medical Felicia Grădinariu, Diana Costin, Andreea Teodor,

Irina Anca Popescu -INSP-CRSP Iasi

Introducere: monitorizarea stării de sănătate a personalului expus la radiaţii ionizante (RI) se

efectuează la personalul medical din departamentele de radiologie convenţională, medicină

nucleară, radioterapie şi chirurgie intervenţională, acesta din urmă incluzând personalul din

secţiile de ortopedie, urologie şi cardiologie. Riscul în expunerea ocupaţională la RI este mai

mare la personalul din laboratoarele de radioizotopi, care manipulează radiofarmaceutice, dar

şi la chirurgi, posibil datorită duratei prelungite a intervenţiilor, ceea ce determină implicit o

durată crescută a expunerii, ale cărei efecte sunt măsurabile, în pofida progreselor notabile

înregistrate în domeniul protecţiei radiologice individuale a celor expuşi.

Obiectiv: analiza rezultatelor privind supravegherea diferitelor categorii de personal medical

în dinamică, a evidenţiat faptul că frecvenţa micronucleilor (MN) în limfocitele periferice a

fost în mod constant mai scăzută la personalul din serviciile de radiologie diagnostică, faţă de

salariaţii din celelalte departamente care utilizează RI în actul medical. În acest context, în

etapele de monitorizare periodic a personalul din două unităţi sanitare, pe lângă frecvenţa MN

din limfocitele periferice (biodozimetria standard) s-au urmărit şi alţi indicatori de efect, în

special de stress oxidativ: nivelul lipoperoxizilor serici (LP) şi activitatea superoxiddismutazei

eritrocitare (SOD). Scopul acestui studiu a fost analiza variaţiei acestor parametric şi

interpretarea lor în contextual expunerii profesionale.

Materiale şi metode: loturile incluse în studiu: lotul I cu13 subiecţi din serviciul de

radioterapie (6 bărbaţi, 3 fumători) cu vârsta medie de 43,0±8,5 ani şi vechimea profesională

de 7,3±5,1 ani; lotul II reprezentat de 16 lucrători de la un laborator de medicină nuclear (5

bărbaţi, 4 fumători) cu vârsta medie de 38,6±9,1 ani și vechimea în RI de 8,7±6,2 ani. MN s-

au determinat printestul cu blocarea citochinezei cu citocalazină (CBMN), rezultatele

exprimându-se prin numărul MN/1000 celule examinate. LP serici s-au dozat colorimetric prin

reacţia cu acid tiobarbituric, iar activitatea SOD din lizatul eritrocitar s-a determinat prin

metoda cu xantin-oxidază. Rezultatele obţinute au fost prelucrate statistic cu ajutorul testelelor

t student şi Pearson.

Rezultate: între cele 2 loturi a existat o diferenţă semnificativă a incidenţei MN de 61,5% la

lotul I faţă de 37,5% la al II-lea (p=0,10). Cu toate acestea, media frecvenţei MN este apropiată

la cele 2 loturi (1,62±0,92 la lotul I şi 1,33±0,82 la lotul II). Atât nivelul LP cât şi activitatea

SOD au fost semnificativ mai mari la lotul I faţă de lotul II (t=4,13; p=0,0003 respectiv t=2,32;

p=0,028). Pe loturile reunite (I+II, n=29) frecvenţa MN s-a corelat direct cu vârsta (r=0,54;

p=0,047). Vechimea în RI s-a corelat cu frecvenţa MN doar la barbaţi (r=0,97; p=0,002).

Frecvenţa medie a MN a fost statistic mai mare la cadrele medii comparativ cu personalul cu

studii superioare (2,25 faţă de 1,00; p=0,04). Nivelul LP s-a corelat direct cu indicele fumatului

(r=0,52; p=0,004) corelaţia fiind şi mai semnificativă în cazul subiecţilor care prezentau şi MN

(r=0,63; p=0,016).

Concluzii: corelaţiile găsite ilustrează nu doar efectele RI asupra sistemului de protecţie

antioxidantă al organismului, dar şi influenţa stilului de viaţă asupra parametrilor de

monitorizare biologică a personalului medical expus ocupaţional la RI. Se impune periodic

monitorizarea biodozimetrică prin CBMN concomitent cu respectarea normelor de securitate

radiologică specific fiecărui loc de muncă în care există expunere la RI. De asemenea este

necesară şi căutarea de noi biomarkeri care să surprindă cât mai precoce efectele radiobiologice

induse prin expunerea profesională.

32

Frecvenţa şi distribuţia Legionella pneumophila în sistemele de

aprovizionare cu apă din regiunea de Nord-Est a României Manuela Luminiţa Minea, Cătălina Luncă, Teodora Vremeră

INSP-CRSP Iasi, UMF “”Grigore T. Popa”Iasi

Introducere: Legionella pneumophila este un microorganism ubicvitar, frecvent detectat în

diverse ecosisteme acvatice naturale (lacuri, râuri, ape subterane, ape marine) şi soluri umede.

Capacitatea de a supravieţui şi a se multiplica la temperaturi cuprinse între 00-550C, în

condiţiile unor variaţii extreme ale pH–ului (2,3-8,5) şi în prezenţa biofilmului care le oferă

acestor bacterii nutrienţii necesari activităţii metabolice, reprezintă caracteristici ce conduc la

colonizarea reţelelor de distribuţie a apei şi diseminarea în mediu.

Obiective: În acest studiu ne-am propus să evidenţiem elementele comune şi particularităţile

distinctive ale prezenţei L. pneumophila în apa potabilă în relaţie cu factorii fizico-chimici

(temperatură, clor rezidual) implicaţi în favorizarea colonizării reţelelor de distribuţie, ce vor permite

conturarea teritoriilor şi a colectivităţilor cu risc crescut.

Material şi metodă: În perioada septembrie-octombrie 2017, am analizat 44 de probe de apă

şi 39 de tampoane biofilm (robinet şi duş) care au fost recoltate, respectând cerinţele SR EN

ISO 19148: 2007, din 21 de sisteme de aprovizionare mici (ZAP variind între 10-1000 m³/zi),

situate în comunităţi rurale din judeţele Bacău, Botoşani, Buzău, Iaşi, Galaţi, Neamţ, Prahova,

Suceava, Vaslui şi Vrancea. Probele au fost concentrate prin filtrare (1000 ml apă) respectiv

centrifugare (5 ml/tampon biofilm), iar după inactivarea chimică au fost cultivate pe medii

adecvate conform SR EN ISO 11731-2: 2008. Temperatura apei şi nivelul clorului rezidual au

fost măsurate în timpul recoltării probelor. Rezultatele obţinute au fost prelucrate şi interpretate

folosind programul PASW Statistics 17.0, iar valoarea p < 0,05 a fost considerată ca având

semnificaţie statistică.

Rezultate: Prezenţa L. pneumophilla (serogrup 2-14) a fost detectată doar în 5 probe de apă

(11,4%), provenind din 2 sisteme de aprovizionare localizate în judeţul Bacău. În peste 2/3 din

probele de apă în care am identificat acest agent patogen, nivelul contaminării a fost redus (<

102 UFC/1000 ml). De asemenea, am evidenţiat o cauzalitate semnificativă între nivelul

clorului rezidual (χ2= 4,46; p < 0,05) respectiv valoarea temperaturii apei (χ2= 4,07; p < 0,05)

şi probabilitatea izolării L. peumophila. Aplicând modelul regresiei liniare pentru factorii

studiaţi, predictorul semnificativ al prezenţei acestui microorganism a fost confirmat ca fiind

temperatura apei >200C (R t= 0,304; p = 0,045; y = 2,18 - 0,2t). Am apreciat că din cauza

numărului mic de probe examinate, nu am reuşit să demonstrăm o corelaţie între prezenţa L.

peumophila şi nivelul clorului rezidual < 0,1 mg/l (RC l= 0,309; p = 0,712; y = 2,13 - 0,2t +

0,17Cl).

Concluzie: Rezultatele acestui studiu dovedesc necesitatea implementării monitorizării

prezenţei L. pneumophila pentru crearea unor reţele sigure de distribuţie a apei potabile,

reprezentând o abordare preventivă care poate asigura protejarea sănătăţii populaţiei şi a

mediului ambiant de impactul declanşării unor evenimente epidemiologice.

33

Monitorizarea apelor minereale îmbuteliate din România

Jeszenszky Klára, Vitályos Orsolya, Csiszér Attila, Kelemen Eszter, Szász Andrea, Butiulva

Zorina, Iurian Anabela, Oroian Monica, Jeszenszky Csengele Monika, Vitus Nándor-, DSP

Județene

SCOPUL: Monitorizarea şi supravegherea calităţii apei minerale naturale îmbuteliate în anul

2017.

OBIECTIVE: Protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate de consumul de apă

minerală naturală îmbuteliată.

MATERIAL ȘI METODĂ:

Conform OAP 22/2016 a Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale în România sunt recunoscute

oficial 68 de sortimente de apă minerală naturală îmbuteliate din 73 de surse, localizate în 17

judeţe. Conform raportărilor DSP în anul 2017 din cele 73 de surse au fost exploatate 35 de

surse de apă minerală naturală, 38 surse fiind neexploatate sau în conservare. Din cele 35 de

surse exploatate au fost monitorizate 35 surse (100 %), din care se îmbuteliază 51 sortimente

de apă minerală de către 25 unităţi de producţie. S-a prelevat probă pentru analize din toate

sortimentele îmbuteliate. Conform Metodologiei de lucru s-a prevăzut efectuarea a 8 de

parametrii din cele 35 de surse (în total 280 analize) şi 17 parametri din cele 51 de sortimente

prelevate (867 analize), în total 1147 analize.

REZULTATE:

Au fost efectuate 276 analize din surse (98,57 %) și 861 analize din sortimente (99,30 %), în

total 1137 analize (99,12 %), în laboratoarele acreditate ele DSP județene, CRSP Mureș și

CRSP Cluj, conform metodologiei de lucru;

Surse: 11 analize (3,98 %) din 276 au depăşit CMA, respectiv limitele admise, conform HG

1020/2005 Hotărâre pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a

apelor minerale naturale. Valori depăşite ale CMA s-au constatat la parametrii la parametrii

microbiologici din 4 surse (NTG la 22oC, NTG la 37oC, Esherichia coli, enterococi intestinali).

Sortimente: 5 analize (0,58 %) din 861 au depăşit CMA, respectiv limitele admise, conform

HG 1020/2005 Hotărâre pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a

apelor minerale naturale. Valori depăşite ale CMA s-au constatat la parametrii: bariu (3

sortimente), nichel (1 sortiment), enterococi intestinali (1 sortiment).

CONCLUZII:

S-a monitorizat calitatea apelor minerale naturale la sursă şi după îmbuteliere. Numărul

analizelor neconforme prezintă o tendinţă de scădere faţă de anii anteriori. Inspectorii

Serviciului de Control de Sănătate Publică din cadrul DSP-urilor judeţene au anunţat

producătorii despre neconformităţile constate și producătorii au luat măsuri de remediere

pentru rezolvarea neconformităţilor în timp util.

Se recomandă continuarea sintezei, scopul principal fiind creşterea numărului produselor

controlate în cadrul programului naţional, creşterea eficacităţii controlului oficial prin stabilirea

şi sancţionarea contravenţiilor la normele din domeniul sănătăţii publice din partea DSPJ.

34

Monitorizarea consumului de aditivi alimentari – determinarea

sulfiților din bere

Fárr Ana-Maria¹, Demeter Eszter², Tarcea Monica¹, Jeszenszky Klára²

1-INSP-CRSP Tg.Mureș, UMF Tg.Mureș

2-INSP-CRSP Tg.Mureș

Introducere. Respectarea normelor în vigoare, care reglementează aditivii alimentari

destinaţi produselor alimentare pentru consumul uman, este importantă şi necesară în

supravegherea calităţii alimentelor şi prevenirea riscurilor asupra sănătăţii.

Scop. Introducerea mai largă în controlul oficial a monitorizării cantitative a aditivilor

utilizaţi în produsele alimentare, ca urmare protejarea populaţiei împotriva efectelor datorate

consumului inadecvat de aditivi alimentari, depistarea precoce şi înlăturarea sau limitarea

factorilor de risc pentru sănătatea populaţiei.

Material și metode. Determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari „E 220-228

Dioxid de sulf – Sulfiţi”din bere. S-a determinat dioxidul de sulf liber şi total din berea produsă

în România. Probele au fost recoltate de către inspectorii sanitari în colaborare cu medicul

responsabil pentru derularea PN II din cadrul Serviciului de supraveghere, de la nivelul

Direcțiilor de Sănătate Publică județene Probele s-au recoltat din următoarele categorii de

alimente (descriere din Codex Alimentarius): 14.2.1. Bere şi băuturi pe bază de malţ definite

în Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 - în ambalaje de sticlă închise ermetic (îmbuteliate), în

cutii de aluminiu, gata pentru comercializare. Probele recoltate, împreună cu chestionarele

completate conform metodologiei au fost trimise la Centrul Regional de Sănătate Publică

Tg.Mureș pentru centralizarea şi prelucrarea datelor. Analizele s-au efectuat prin metoda

validată conform SR EN 1988:2-2003 – Partea 2 – Metoda enzimatică. Buletinele de analiză

au fost trimise la Direcțiile de Sănătate Publică județene pentru ca în cazul apariţiei unor

neconformităţi Serviciul de control în sănătate publică din cadrul DSP-urilor să dispună

măsurile legale care se impun, conform competenţelor, urmând ca în cazul apariţiei unor

neconformităţi să fie comunicate de către inspectorii sanitari măsurile legale care s-au impus

producătorilor.

Rezultate. Metodologia sintezei naţionale a fost trimisă către toate cele 42 DSP-uri (41

DSP-uri judeţene şi DSP Bucureşti) din ţară în format electronic pe e-mail. Au trimis raportări

34 DSP-uri, din care 19 DSP-uri au raportat că pe teritoriul judeţului nu funcţionează

producători de bere, fiind astfel înregistrate și prelucrate 50 de probe de bere pentru

determinarea sulfiților totali. Nu au fost identificate probe neconforme din punct de vedere a

aditivilor utilizați.

Concluzii. La CRSP Tg.Mureș au fost analizate în total 50 de probe de bere. Nu s-au

înregistrat depășiri ale cantității de sulfiți din probele de bere analizate.

35

Monitorizarea apelor potabile îmbuteliate –

altele decât apele minerale naturale sau decât apele de izvor dr. Orbán Antónia, chim. Csiszér Attila - INSP – CRSP Târgu Mureş

OBIECTIV

I. Evaluarea implementării legislaţiei în domeniul apelor potabile îmbuteliate:

II. Efectuarea unui control de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări prin

determinarea concentraţiei de metale din sortimentele îmbuteliate - Determinarea cantitativă a

11 metale -As, B, Cd, Cr, Cu, Fe, Mn, Hg, Ni, Pb, Se – din fiecare sortiment îmbuteliat.

MATERIAL ŞI METODĂ

Activităţile s-au derulat: la nivel DSPJ înregistrarea datelor, trimiterea probelor și

chestionarelor, la nivel CRSP Tg. Mureş și București efectuarea analizei a 11 metale, la nivel

CRSP Tg. Mureş prelucrarea datelor și redactarea sintezei.

REZULTATE

I. Evaluarea implementării legislaţiei în domeniul apelor potabile îmbuteliate Au trimis raportări 29 DSPJ, din care 6 DSPJ a raportat că pe teritoriul judeţului nu

funcţionează producător/importator de apă potabilă îmbuteliată, în final au fost prelucrate

datele de monitorizare a 55 produse de la 37 producători din 23 judeţe.

Dintre producătorii raportaţi 2,56% (1 prod.) funcţionează fără autorizaţie sanitară, și toți

dispun de HACCP. Dintre produsele raportate 3,64% (2 produse) nu sunt notificate, 9,09% (5

produse) nu sunt înregistrate în “Registrul Naţional al apelor potabile îmbuteliate”.

Monitorizarea calităţii apei îmbuteliate se desfăşoară prin monitorizarea de control şi de audit,

iar parametri analizaţi şi numărul de probe de prelevat anual se stabileşte în funcţie de cantitatea

medie anuală îmbuteliată conform legislaţiei. În totalitate s-au raportat 21 valori neconforme

(16 valori neconforme în cadrul monitorizării de control şi 5 valori neconforme în cadrul

monitorizării de audit) din 7 produse (7 producători), la 9 parametri, şi anume: Bacterii

coliforme, Bor, Duritate tot., Culoare, E.coli, Fier total, Mangan, Nr. col. la 22 şi Nr. col. la

37° C).

II. Efectuarea unui control de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări prin

determinarea concentraţiei de metale din sortimentele îmbuteliate.

22 DSPJ au trimis 52 probe pentru determinarea conţinutului de metale, 1 probă (1,92%) este

neconformă - 2 analize (0,34%) din cele 534 analize efectuate - la parametrul Mn și B. Toate

situaţiile privind parametrii cu valori neconforme au fost remediate.

PROBLEME IDENTIFICATE ŞI RECOMANDĂRI Probleme identificate: deficienţe în implementarea legislaţiei în domeniu: notificarea,

înregistrarea, monitorizarea produselor raportate; prezenţa pe piaţă a unor produse denumite

ca “Apă de masă” care nu sunt notificate şi înregistrate; ineficienţa monitorizării de control şi

de audit a produselor. Recomandări: continuarea sintezei naţionale, inclusiv controlul de

calitate în vederea depistării posibilelor contaminări şi în următorii ani, scopul principal fiind

creşterea numărului produselor evaluate, creşterea numărului produselor controlate în cadrul

programului naţional şi astfel conştientizarea operatorilor economici privind obligativitatea

monitorizării calităţii apelor potabile îmbuteliate.

36

Aspecte privind bolile profesionale osteo-musculo-articulare (OMA) şi cele

generate de expunerea profesională la vibraţii

Eugenia Herlea –INSP CRSP Bucuresti, Felicia Steliana Popescu, Lavinia Delia

Călugăreanu INSP-CNMRMC

Introducere: Bolile profesionale OMA creează un grup de afecţiuni generate de activităţile

desfăşurate cu efort fizic mare, în poziţii vicioase, neanatomice sau/şi în contextul expunerii la

riscuri fizice cum ar fi vibraţiile cu frecvenţe medii şi ridicate, ori a microclimatului rece.

Analiza de faţă va compara numeric bolile profesionale OMA, cele generate de expunerea la

vibraţii şi totalul bolilor profesionale declarate în perioada 2015-2017.

Material şi metodă: Bolile profesionale au fost investigate prin aplicarea unor chestionare A3

adresate medicilor de medicina muncii din Direcţiile de Sănătate Publică în care se cereau

informaţii despre bolile profesionale declarate din domeniul musculo-scheletal sau cele induse

de expunerea profesională la vibraţii, pentru anii 2015-2017, date coroborate cu cele provenind

din Sinteza Naţională anuală privind morbiditatea profesională, respectiv totalul bolilor

profesionale.

Rezultate şi discuţii: Totalul bolilor profesionale a evoluat astfel în perioada 2015- 2017: în

2015 au fost inregistrate 854 de afecţiuni, în 2016 au fost 626 şi în 2017 se declară 553 de boli

profesionale. Tendinţa este descrescătoare asemănatoare bolilor profesionale OMA cu 341 de

boli profesionale în 2015, 315 în 2016 şi 260 în 2017; aceste afecţiuni se situează pe primele

locuri în totalul bolilor profesionale declarate. Bolile profesionale generate de expunerea la

vibraţii ocupă niveluri de ordinul unităţilor, fiind declarate 3 în 2015, una în 2016 şi 6 în 2017.

Raportul dintre bolile generate de vibraţii şi cele OMA declarate este scris în grafic în culorile

cu care numărul lor este ilustrat şi este de 1:100 pentru 2015, 1:300 pentru 2016 si 1:43 pentru

2017. În acest ultim an raportul a scăzut deoarece a crescut împarţitorul (număr de boli

profesionale date de vibraţii) la 6 şi a scăzut deîmpărţitul (număr de boli profesionale OMA).

Referitor la numărul total de boli profesionale declarate în perioada 2015 – 2017 cel mai mare

raport a fost înregistrat în 2016, o boală profesională, dată de vibraţiile profesionale la un număr

total de 626 boli profesionale declarate, raport de aproximativ 1: 600. Cel mai mic raport a fost

în 2017, de 1:92. Astfel în 2015 bolile profesionale generate de vibraţii au reprezentat 0,35%

din totalul bolilor profesionale, raportul a scăzut în 2016 la 0,16% şi a crescut în 2017 la 1,1%.

2015 2016 2017

3 1 6

341 315260

854

626 553

ANALIZA COMPARATIVĂ A BOLILOR PROFESIONALE GENERATE DE VIBRAŢII CU TOTALUL

BOLILOR PROFESIONALE OSTEO-MUSCULO-ARTICULARE GENERATE ŞI DE ALTE CAUZE ŞI

NUMĂRUL TOTAL DE BOLI PROFESIONALE, ÎN PERIOADA 2015 - 2017

BP generate de vibratii BP OMA total BP

1: 2,5

1:300

1:100

1: 2

1:600

1:300 1:43

1: 2

1:92

37

Masa rotunda

“Analiza și diagnoza situației și a resurselor pentru realizarea strategiei

naționale în domeniul securității și sănătății în muncă”

Moderatori: Felicia Steliana Popescu, Lavinia Delia Calugareanu, Cristina Bunghez - INSP

– CNMRMCDana Mates, Corneliu Neagu, Eugnia Herlea – INSP – CRSP Bucuresti

La nivelul Uniunii Europene problematica securității și sănătății în muncă a constituit

și constituie un domeniu foarte important, cu un impact socio-economic deosebit. Existența

unui cadru strategic în domeniu, la nivel european, a provocat statele membre să identifice

strategii coerente și măsuri practice pentru promovarea securității și sănătății în muncă.

Cadrul legislativ al domeniului securității și sănătății în muncă a fost construit

urmărind integrarea sistemului românesc în principiile cadrului european de SSM. Pornind de

la dreptul, garantat constituțional, la securitate și sănătate în muncă, domeniul securității și

sănătății în muncă este guvernat de prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, de

legislația privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, de statutul

medicului de medicina muncii, de acte normative care asigura supravegherea starii de sanatate

a lucratorilor, precum şi de strategia naţională de sănătate 2014-2020; din 16 aprilie 2018 a

intrat in vigoare H.G. nr. 191/2018 pentru aprobarea Strategiei naționale în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020.

Strategia națională în domeniul securității și sănătății în muncă 2018-2020 stabilește

obiectivele generale și specifice la nivel național pe termen scurt și mediu și este elaborată în

concordanță cu necesitățile identificate în contextul dezvoltării României, precum și cu

obiectivele cadrului strategic comunitar. Scopul este de a continua acțiunile specifice stabilite

la nivel național, ținând cont de provocările principale stabilite la nivelul Uniunii Europene,

cât și de obiectivele strategice stabilite prin Cadrul strategic european 2014-2020 privind

securitatea și sănătatea la locul de muncă.

Obiectivele generale si specifice se vor realiza potrivit Planului național de acțiuni

pentru implementarea Strategiei naționale din domeniul securității și sănătății în muncă pentru

perioada 2018-2020, elaborat pe baza consensului tuturor părților implicate.

Actiuni ce implica Ministerul Sănătăţii:

- Revizuirea legislației din domeniul securității și sănătății în muncă în vederea soluționării

problemelor identificate în procesul de implementare corelate cu schimbările de pe piața

muncii;

- Revizuirea legislației din domeniul asigurării privind accidentele de muncă și bolile

profesionale în vederea soluționării problemelor identificate în procesul de implementare;

- Revizuirea cadrului legislativ privind serviciile de sănătate în muncă în scopul simplificării

procedurii de semnalare și declarare a bolilor profesionale și a actualizării tabelului bolilor

profesionale;

- Dezvoltarea sistemului de supraveghere a expunerii lucrătorilor la agenți cancerigeni;

- Creșterea calității și competitivității furnizorilor de servicii de medicina muncii;

- Dezvoltarea unor instrumente și ghiduri practice în sprijinul implementării legislației din

domeniul securității și sănătății în muncă; elaborarea unor ghiduri de specialitate pentru

supravegherea sănătății lucrătorilor;

- Campanii și acțiuni de sensibilizare cu privire la respectarea legislației din domeniul

securității și sănătății în muncă;

- Organizarea de evenimente și acțiuni cu prilejul Săptămânii europene pentru securitate și

sănătate în muncă pe tematicile lansate de Agenția Europeană pentru SSM;

38

- Îmbunătățirea cunoștințelor legate de promovarea sănătății și aplicarea legislației în

domeniul medicinii muncii

- Conștientizarea importanței măsurilor de prevenire;

- Asigurarea și monitorizarea calității serviciilor de medicina muncii, publice și private

- Creșterea calității serviciilor oferite de laboratoarele de toxicologie profesională și a

laboratoarelor de radiații ionizante din INSP;

- Monitorizarea morbidității profesionale la nivel național si imbunătățirea sistemului de

raportare a bolilor profesionale.

Puncte slabe si aspecte deficitare identificate:

- lipsa corelării prevederilor legislative din domeniul SSM cu schimbările și evoluțiile de

pe piața muncii;

- informații insuficiente pentru abordarea corectă a gestionării riscurilor noi și emergente;

- număr insuficient de instrumente în domeniul SSM necesare pentru abordarea unitară a

procesului de aplicare a prevederilor legale, la nivelul angajatorilor;

- limitarea serviciilor medicale preponderent către acțiuni de evaluare a stării de sănătate,

în detrimentul programelor de prevenire și promovare a sănătății; - subdiagnosticarea și subraportarea bolilor profesionale și a celor legate de profesie;

- absența unor instrumente eficiente în raportare și monitorizare a activității de

supraveghere medicală a lucrătorilor;

- dificultăți în colectarea datelor statistice și crearea bazelor de date privind nivelul de

expunere, numărul de lucrători expuși și bolile profesionale;

- dificultăți în managementul activității medicale de medicina muncii;

- numărul insuficient de medici de medicina muncii din direcțiile de sănătate publică.

- constrângeri financiare care limitează derularea activităților;

- manifestarea unor riscuri noi și emergente, provocări determinate de modificările

demografice, îmbătrânirea populației și prelungirea perioadei de activitate profesională a

forței de muncă.

Intâlnirea se va baza pe prezentări ale specialiștilor în medicina muncii din INSP –

CNMRMC și CRSP, ale invitaților din Direcțiile de Sănătate Publică, Ministerul Muncii și

Justiției Sociale, ITM, din Ministerul Sănătății, Clinicile de Medicina Muncii, Casa Națională

de Pensii Publice, INCDPM "Alexandru Darabont".

Principiul desfăşurării mesei rotunde va fi cel al abordării participative bazată pe

consens. Luările de cuvânt vor sublinia aspecte legate de dificultăţile întâmpinate în realizarea

acţiunilor, în vederea identificării resurselor pentru depăşirea acestora. Sperăm astfel să

contribuim la asigurarea colaborării între factorii de decizie din ambele ministere (MS si

MMJS) şi să demonstrăm înca o dată utilitatea lucrului îin echipe pluridisciplinare, grupuri de

lucru.

39

Masa rotunda 2

“Reglementări tehnice și legislative în domeniul gestionării deșeurilor

medicale – trecut și prezent “ Oana Curea, Ana-Maria Bratu, Mădălina Constantin

Institutul Naţional de Sănătate Publică-CNMRMC

Înca din cele mai vechi timpuri o preocupare importanta a omului a fost știința de a

folosi anumite „leacuri” pentru tratarea semenilor de boli. Ulterior această știință a fost

denumită medicină, știința care s-a dezvoltat concomitent cu dezvoltarea speciei umane. De-a

lungul timpului, medicina a cunoscut diferite etape de dezvoltare, cu realizări/descoperiri

remarcabile în anumite ramuri ale sale. Odată cu apariția de noi instrumente și tratamente

pentru diferite boli au aparut și preocupări legate de „resturile” tratamentului medical.

Astfel, apariția unor maladii grave sau chiar incurabile care puteau fi transmise de la un

pacient la altul sau de la un pacient la personalul medical, atât prin intermediul instrumentarului

medical folosit, cât și prin „resturile”(deșeurile) rezultate din actul medical, au dus la

conștientizarea personalului medical și a populației asupra riscurilor/pericolelor pe care le

reprezintă deșeurile medicale. Situația aceasta a determinat apariția unor preocupări și

necesitatea introducerii unui sistem de gestionare a acestor categorii de deșeuri, devenind un

aspect tot mai stringent, la nivelul unității sanitare. Aceasta a constituit punctul de plecare

pentru industria de producere a ambalajelor pentru colectarea separată a deșeurilor medicale,

precum și apariția instalațiilor de eliminare finală, în condiții de siguranță pentru sănătate și

mediu. Folosirea ambalajelor speciale pentru deșeurile medicale și creșterea utilizării

materialelor sanitare de unică folosință a dus la schimbarea radicală a compoziției deșeurilor

medicale, pe parcursul anilor.

În scopul dezvoltării și sprijinirii acestui domeniu, cu impact pe segmentul protecției

mediului și a sănătății populației, în anul 1997, Institutul de Sănătate Publică ia inițiativa și

demarează un studiu la nivelul a 6 spitale din țară (București - 1 spital, județul Sălaj – 1 spital,

județul Iași – 2 spitale; județul Galați – 1 spital; județul Argeș – 1 spital), urmărind identificarea

componentelor sistemului de gestionare, determinarea cantitativă și calitativă a deșeurilor

rezultate din activitatea de îngrijire medicală. În urma studiului s-a constatat că practica curentă

folosită în colectarea deșeurilor era deficitară, fără separare pe categorii, direct în găleți fără

saci de polietilenă și transportul acestora în afara spitalului și golirea în containere, urmând a

fi eliminate prin ardere în instalații rudimentare numite crematorii sau instalații improvizate.

De asemenea, s-a constata la acea vreme că managerii spitalelor nu aveau suficiente cunoștinte

privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală și nici nu cunoșteau cantitățile

produse în unităților lor.

Ca urmare a acestui studiu, în cadrul colectivului Inginerie Sanitară și Habitaturi

Speciale – Secția Medicina Mediului-Institutul de Sănătate Publică, s-au elaborat Normele

tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și Metodologia

culegerii de date pentru baza națională de date, transpunse în prima reglementare legislativă

(care nu a fost publicată în Monitorul Oficial), respectiv Ordinul Ministrului Sănătății nr.

663/04.10.1999, dar care a reprezentat pentru o vreme un instrument util în acest domeniu.

Acea reglementare legislativă impunea atât o colectare separată pe categorii, cât și o

monitorizare a trei catogorii de deăeuri, un cod de culori al ambalajelor/recipientelor de

colectare a deșeurilor, informații privind depozitarea temporară, precum și condițiile igienico-

sanitare ale acestuia și metodele de neutralizare a deșeurilor.

În vederea cunoașterii cantităților de deșeuri produse se aplică Metodologia de

investigație-sondaj pentru culegerea periodică a datelor, care cuprindea, la aceea vreme un

formular pentru înscrierea celor 6 cântăriri într-un interval de timp 48 ore, pe cele 3 categorii

de deșeuri (nepericuloase/infecțioase/înțepătoare-tăietoare), pentru fiecare

40

secție/compartiment/laborator; un chestionar pentru evaluarea sistemului de gestionare a

deșeurilor rezultate din activitatea medicală și un formular de identificare pentru transport și

neutralizare, urmând ca direcțiile de sănătate publică teritorială să raporteze trimestrial aceste

date pentru baza de date naționale, conform Metodologiei.

În anul 2002, în vederea atingerii Aqui-ului Comunitar în domeniul protecției

mediului, ce includea și managementul deșeurilor medicale, un prim pas care trebuia realizat

de România era alinerea legislativă la normele și standardele Uniunii Europene. În acest sens,

s-a elaborat reglementarea tehnica specifică domeniului, și anume Ordinul Ministrului Sănătății

nr. 219/2002 (publicat în Monitorul Oficial) cu modificările și completările ulterioare, care

aprobă Normele tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și

Metodologia de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din

activitățile medicale.

În cadrul sistemul de gestionare a deșeurilor s-a constat, printre altele, o deficiența în

ceea ce privește colectarea separată pe categorii a deșeurilor în ambalaje corespunzătoare, în

special pentru deșeurile înțepătoare-tăietoare, prin faptul că existau ambalaje improvizate

pentru această categorie de deșeuri. Astfel, se inițiază elaborarea unui Standard Roman pentru

“Recipiente de colectare a deșeurilor înțepătoare-tăietoare rezultate din activitățile medicale”

cu Asociația de Standardizare din România (ASRO), aceasta activitate s-a concretizat prin

publicarea în anul 2003 a standardului SR1348/iunie 2003.

De asemenea, în scopul conformării la prevederile legislative de protecția mediului a

unităților sanitare generatoare de deșeuri medicale periculoase, în anul 2004 se incheie un

Protocolul între Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, Ministerul Sănătății și Autoritatea

Națională de Control-Garda Națională de Mediu prin care s-a stabilit un Plan de inchidere

etapizată a celor 346 de crematorii între anii 2004-2008.

Dupa inchiderea etapizată a acestor crematorii, eliminarea deșeurilor este externalizată,

astfel apare agentul economic ce are implicare acerbă privind transportul deșeurilor medicale

de la unitatea sanitara la incinerator/stație de neutralizare. În scopul implementarii unei

metodologii privind transportul deșeurilor medicale, autoritațile și implicit Institutul Național

de Sănătate Publică, în anul 2008, a elaborat și aprobat HG nr. 1061 privind transportul

deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României. În cadrul acestui act normative,

exista un capitol țintit, numai pe “transportul deșeurilor rezultate din activitatea medicală”, în

care se precizează de asemenea necesitatea elaborării unei Metodologii de evaluare a

autovehiculelor ulitilizate pentru transportul deșeurilor medicale, cu implicarea institutelor de

săntătate publică. Așadar, la mijlocul anului 2009 apare Ordinul MS nr. 613 care aprobă

Metodologia de evaluare a autovehiculelor utilizate pentru transportul deșeurilor periculoase

rezultate din activitatea medicală.

După aproximativ zece ani de aplicare a Normelor și a Metodologiei de culegere a

datelor, din Ordinul MS nr.219/2002, se ințiază elaborarea unui nou ordin care să se

conformeze la Catalogul European al Deșeurilor, respectiv monitorizarea lunară a celor 9

coduri de deșeuri din grupa 18 01, precum și funizarea de informații de către unitățile sanitare,

privind gestionarea deșeurilor, concretizate în ordinul MS nr. 1226/2012. Implementarea

acestui ordin s-a realizat prin utilizarea unor machete în format Excel, care a contribuit la

acuratețea datelor și o prelucrare mai ușoara a acestor date, cu sprijinul tuturor autorităților

implicate. De menționat, de asemenea, faptul că în acest ordin se precizează obligativitatea

Institutului Național de Sănătate Publică de a elabora Strategia și Planul național de gestionare

a deșeurilor rezultate din activitatea medicală. Astfel, în intervalul 2013 – ianuarie 2014, se

elaborează Proiectul de Strategie și Planul național de gestionare a deșeurilor rezultate din

activitatea medicală, care până în momentul de față nu a fost aprobate.

41

În concluzie, chiar dacă au trecut peste 20 de ani de la prima inițiativă a Institutului de

Sănătate Publică București în acest domeniu destul de sensibil, tocmai prin prisma faptului că

la anumite niveluri a existat o oarecare reticență față de aceasta activitate privind deșeurile

medicale, dar care pot reprezenta un pericol real pentru mediul de viața înconjurator și sănătatea

umană, în situația în care nu sunt gestionate corect, propunem în continuare o revizuire a două

reglementări tehnice specifie acestei categorii a deșeurilor, respectiv Ordinul MS nr. 1226/2012

și Ordinul MS nr. 613/2009 cu implicarea direcțiilor de sănătate publică județene și a

municipiului Bucuresti.

În continuare este reprezentat grafic evoluția gradului de responsivitate a unităților

sanitare publice și private, cu/fără paturi și al direcțiilor de sănătate publică județene și a

municipiului București, care au raportat date, în intervalul 1999-2017

11 15 29 28 36 36 42 42 42 42 42 42 42 42 42 42 42 42 4251 5098

160198220

304344363378375391

447

341

553598

761805807

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

1995 2000 2005 2010 2015 2020

DSP-uri

42

Masa rotunda 3

Actualități în domeniul Radiațiilor Ionizante Moderator: Alexandra Cucu - INSP –CRSP București

Dr. Alexandra Cucu, Dr. Silvia Teodorescu, Dr. Cristina May, Fiz.Olga Gârjoabã, Fiz. Alina Dumitrescu,

Blg.Doia Odreja, Chim. Ion Vasilica, Ing. Anca Sorescu, INSP-CNMRMC, Laborator Igiena Radiatiilor

Scopul intalnirii din cadrul Masei Rotunde organizata in cadrul Conferintei Nationale pentru

Sanatate si Mediu a INSP, 2018, il constituie trecerea în revistã a situatiei actuale privind

activitatile desfasurate in cadrul Programului National de Monitorizare a factorilor

Determinanti din Mediul de Viata si Munca, respectiv domeniul privind protejarea sanatatii si

prevenirea imbolnavirilor asociate radiatiilor ionizante. De asemenea, cu ocazia organizarii

Mesei Rotunde vor avea loc discutii despre starea actuala, problemele identificate si totodata

despre reperele activitatii anului viitor.

Temele de discutie se vor axa pe urmatoarele domenii:

1. Monitorizarea radioprotectiei pacientului in expunerea medicala la radiatii

ionizante si stabilirea nivelurilor de referinta in diagnostic

Cadrul legislativ national, armonizat cu prevederile comunitare in domeniu prevad

obligativitatea si responsabilitatea retelei de sanatate publica de a asigura protectia radiologica

a pacientului in cazul expunerii medicale la radiatii ionizante. Expunerea medicala este

analizata la nivelul INSP prin doua sinteze nationale anuale: “Expunerea medicala a populatiei

la radiatii ionizante” si “Supravegherea nivelurilor de referinta in diagnostic in expunerile

medicale la radiatii ionizante”.

Sinteza nationala „Expunerea medicala a populatiei la radiatii ionizante” prezinta anual

rezultatele procesului de monitorizare a nivelului expunerii populatiei datorat examinarilor

medicale cu radiatii ionizante si are drept scop reducerea riscului asociat expunerii medicale

diagnostice cu radiatii X, prin optimizarea calitatii actului radiologic, constand in obtinerea

unei imagini radiologice de buna calitate cu minimum de expunere pentru pacient.

Obiectivul sintezei este estimarea contributiei principalelor tipuri de expuneri medicale la

consumul radiologic total, aceasta fiind exprimata prin numarul de echipamente radiologice,

numarul examenelor radiologice si de tratament per tip de examinare/procedura medicala,

frecventa anuala a diferitelor tipuri de expuneri medicale de diagnostic si de tratament pe grupe

de varsta si grupe de gen, marimi de doza specifice si doze efective medii pe tip de

examinare/procedura de diagnostic, precum si doza colectiva anuala.

Sinteza a fost initiata in anul 2006 cand a fost promovat Ordinul M.S.P. nr. 1542/2006 privind

inregistrarea si raportarea dozei pacientilor, ceea ce a asigurat reglementarea sistemului de

inregistare si raportare a datelor privind expunerea medicala la radiatii ionizante. Ca urmare a

observatiilor desprinse de-a lungul anilor in urma monitorizarii datelor raportate de catre

unitatile sanitare privind expunerea medicala la radiatii ionizante si in vederea imbunatatirii

sistemului de raportare a dozelor pacientilor implementat prin Ordinele MS nr. 1542/2006 si

nr. 1003/2008, a fost emis Ordinul MS nr. 1255/07.11.2016 privind aprobarea Normelor

privind inregistrarea, centralizarea si raportarea informatiilor privind expunerea medicala a

populatiei la radiatii ionizante, publicat in M.O, Partea I nr 916/15.11.2016, ca parte a

programului de implementare in Romania a Directivei Europene 2013/59/EURATOM si care

43

a intrat in vigoare la 01.01.2017. Acesta a definit institutiile implicate si modalitatea de

inspectie si control, responsabilitatile privind inregistrarea, centralizarea si raportarea datelor

privind expunerea medicala, circuitul informatiilor, precum si formularele de inregistrare si

raportare centralizata a datelor.

Daca sinteza nationala “Expunerea medicala a populatiei la radiatii ionizante” are o anumita

vechime, in schimb sinteza nationala intitulata “Supravegherea nivelurilor de referinta in

diagnostic in expunerile medicale la radiatii ionizante“ este o noutate in Romania in domeniul

expunerilor medicale, avand drept scop stabilirea la nivel national a nivelurilor de referinta in

radiodiagnostic si medicina nucleara de diagnostic (DRL/NDR) si revizuirea acestora ori de

cate ori este cazul, in functie de evolutia cunostintelor si de nivelurile de referinta stabilite de

Comisia Europeana.

Nivelurile de referinta constituie un set de valori pentru examinarile RX standard, stabilite

pentru grupuri de pacienti, care sunt aplicabile pentru procedurile de diagnostic, atat in

practicile de radiologie cat si de medicina nucleara. Nivelurile de referinta in diagnostic

impreuna cu rezultatele monitorizarii radioprotectiei pacientilor in expunerea medicala sunt

utilizate in optimizarea practicilor de radiologie si de medicina nucleara.

Obiectivul sintezei este estimarea valorilor de referinta pentru investigatiile RX standard

exprimate in termeni de produs doza-arie DAP (Gy x cm2) si kerma in aer la suprafata de intrare

ESAK (mGy) pentru investigatiile radiologice de grafie si fluoroscopie cu/fara DAP-metru,

produs doza-lungime scanata DLP (mGy x cm) pentru echipamentele de tomografie

computerizata, doza medie glandulara MGD (mGy) pentru echipamentele de mamografie si

activitate administrata de substanta radioactiva (MBq) in cazul investigatiilor de medicina

nucleara.

Actul normativ in vigoare care stabileste cadrul generic pentru monitorizarea radioprotectiei

pacientului in expunerea medicala la radiatii ionizanate este “Norma privind radioprotectia

persoanelor in cazul expunerilor medicale la radiatii ionizante” (NSD 04) aprobata prin Ordinul

comun MSF si CNCAN nr 285/79/2002 si publicata in M.O. Partea I, nr 446 bis din 25 iunie

2002. Totodata, Directiva UE 2013/59 EURATOM, care este in curs de transpunere in

legislatia nationala, stabileste ca “Statele membre asigura stabilirea, revizuirea periodica si

utilizarea nivelurilor de referinta de diagnostic pentru examinarile de radiodiagnosticare”.

In acest sens, in vederea stabilirii si revizuirii nivelurilor de referinta pentru dozele primite de

pacienti din expunerile medicale, a fost emis Ordinul MS nr. 1255/07.11.2016 privind

aprobarea Normelor privind inregistrarea, centralizarea si raportarea informatiilor privind

expunerea medicala a populatiei la radiatii ionizante, publicat in M.O, Partea I nr

916/15.11.2016, ordin care a intrat in vigoare la 01.01.2017.

2. Cresterea informarii si constientizarii populatiei privind protejarea sanatatii si

prevenirea imbolnavirilor asociate cu expunerea la radon

Asemeni celorlalte tari europene, Romania abordeaza strategia de crestere a informarii si

constientizarii populatiei privind protejarea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor asociate cu

expunerea la radonul de interior. Directiva 2013/59/Euratom de stabilire a normelor de

securitate de baza privind protectia impotriva pericolelor asociate cu expunerea la radiatii

ionizante, transpusa in legislatia nationalã prin Legea nr.111/1996 privind desfăşurarea în

siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul

activităţilor nucleare, republicată, cu modificările și completările ulterioare şi HG 526/2018

pentru aprobarea Planului National de Actiune la Radon (PNAR), reglementeaza protectia

impotriva expunerii la radonul din interiorul locuintelor, clãdirilor cu acces public şi la locul

44

de munca, adresând în acelaşi timp şi riscurile pe termen lung pentru sãnãtate ca urmare a

expunerii la radon.

In cadrul celor şase directii strategice ale PNAR, se regãseşte “Realizarea Strategiei de

Informare, Educare şi Comunicare pentru sensibilizarea populaţiei şi informarea factorilor

locali de decizie, a angajatorilor şi a angajaţilor cu privire la riscurile prezentate de radon”

Abordate în anii anteriori, etapele premergãtoare dezvoltarii acestei strategii au identificat şi

documentat diverse modalitãţi prin care problematica referitoare la riscul pentru sãnãtate ca

urmare a expunerii la radonul din interior cãt şi mãsuri specifice de protecţie, respective

prevenţie pot fi communicate atât publicului larg cât şi altor factori interesaţi.

Activitatile de competenta structurilor de sanatate publica vor fi detaliate si clarificate cu

prilejul noii noii etape a sintezei care va fi elaboratã incepand cu 2019.

3. Supravegherea continutului radioactiv natural si artifical al alimentelor si al apei

potabile conform cerintelor EURATOM

Activitatea de supraveghere a radioactivitatii apei potabile si alimentelor, factori de mediu al

caror continut radioactiv contribuie la expunerea la radiatii ionizante a populatiei, asigura

mentinerea dozei efective prin ingestie in limitele prevazute de norme si face parte din

responsabilitatile sistemului de sanatate publica ca raspuns la cerintele Recomandarii

2000/473/Euratom privind monitorizarea nivelurilor de radioactivitate in mediu in scopul

evaluarii expunerii populatiei.

În plus, responsabilitatile legale din Legea nr 301/2015 privind stabilirea cerintelor de protectie

a sanatatii populatiei in ceea ce priveste substantele radioactive din apa potabila care transpune

prevederile Directivei 2013/51/EURATOM privind radioactivitatea apei potabile stabilesc

obligativitatea si responsabilitatea retelei de sanatate publica de a asigura monitorizarea

radiologica a apei potabile.

Actualitatile domeniului si perspectivele de coordonare si implementare a activitatilor in viitor

vor fi prezentate si va fi elaborat un plan de actiune operational. Totodatã, va fi prezentat stadiul

proiectului POIM din Axa Prioritara 3, Obiectivul Specific 3.2, aflat in etapa finalizarii fisei de

proiect privind dotarile laboratoarelor LIR.

4. Supravegherea expunerii personalului medical la radiatii ionizante

Sinteza face parte din cadrul responsabilitatilor legale ale sistemului de sanatate publica, ȋn

conformitate cu cadrul European constituit de articolele 33, 34, 35 ale Tratatului Euratom si al

Directivei cadru 2013/59/EURATOM si urmareste evolutia expunerii profesionale a

personalului medical la radiatii ionizante ȋn vederea supravegherii si controlului modului de

organizare si functionare a masurilor de radioprotectie ȋn activitatile nucleare, constituirea

bazei de date cu privire la supravegherea starii de sanatate a expusului, tipurile de expunere si

activitati, profesie si existenta si efectele suprairadierilor la locul de munca, raportate de catre

serviciile de dozimetrie individuala.

Aceasta sinteza urmareste reducerea riscului asociat expunerii profesionale la radiatii ionizante

a personalului LIR INSP, LIR DSP si al celorlalte structuri din subordinea MS.

45

Fundamentarea este data de cadrul legislativ national (Legea nr 111/1996 privind desfasurarea

in siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor nucleare, cu modificarile si

completarile ulterioare si Ordinul C.N.C.A.N 14/2000, Norme fundamentale de securitate

radiologica, armonizat cu cel comunitar (Directiva 2013/59 Euratom) prevede obligativitatea

supravegherii expusului profesional la radiatiile ionizante. Activitatea de monitorizare este

necesara pentru radioprotectia personalului expus profesional si mentinerea dozei in limitele

prevazute de norme si face parte din responsabilitatile sistemului de sanatate publica.

Obiectivul general este reprezentat de monitorizarea nivelului expunerii profesionale prin

dozimetrie individuala utilizand metoda film-dozimetrica.

5. Supravegherea starii de sanatate in relatie cu radioactivitatea antropica

Activitatile de supraveghere a sanatatii in relatie cu radiatiile ionizante se realizeaza sub

coordonarea Laboratoarelor de Igiena Radiatiilor Ionizante care functioneaza la nivelul

Centrelor Regionale de Sanatate Publica Bucuresti, Cluj si Timisoara din cadrul Institutului

National de Sanatate Publica.

Activitatile derulate in anul 2016-2017 s-au realizat in cadrul Programului national al

Ministerului Sanatatii privind sanatatea in relatie cu factorii determinanti din mediul de viata

si munca, obiectivul privind prevenirea efectelor asociate radiatiilor ionizante.

Cadrul juridic al activitati este reprezentat de Legea nr. 95, privind reforma in domeniul

sanatatii, Titlul I, Sanatatea publica, articolele 5 si 6 care prevad ca functie esentiala a santatii

publice domeniu prioritar de interventie protejarea sanatatii populatiei impotriva riscurilor din

mediu si Legea nr. 111, privind desfãsurarea in sigurantã a activitãtilor nucleare, modificata,

completata si republicata.

Prin monitorizarea starii de sanatate a populatiei din jurul unor obiective nucleare se realizeaza

nu numai un tablou momentan al indicatorilor de morbiditate si mortalitate, dar se poate urmari

si in dinamica evolutia acestor indicatori. Acest lucru este important mai ales in cazurile in care

posibilele modificari ale starii de sanatate pot aparea dupa perioade lungi de timp (10 – 20 de

ani). Monitorizarea radioactivitatii factorilor de mediu asigura depistarea in cel mai scurt timp

a oricaror depasiri ale valorilor normale.

Sinteze noi

6. Supravegherea stãrii de sãnãtate a populaţiei Romãniei în relaţie cu expunerea la

radonul din interiorul locuinţelor, cladirilor cu acces public şi a locurilor de

muncã.

Cancerul bronho-pulmonar reprezintă una din cele cea mai importante neoplaziii umană în

termenii incidenţei şi mortalităţii. În Uniunea Europeană, cancerul pulmonar este al patrulea

cel mai frecvent diagnosticat cancer, afectând mai mult de 312.000 de oameni în fiecare an.

Numai cancerele de sân, colorectul și prostata prezintă rate de incidență mai mari (LuCE,

2016). Printre carcinogeni specifici cancerului pulmonar, radonul este a doua cauza principala

dupa fumat şi are un efect sinergic cu fumatul (IARC, 1988, 2009). În multe țări europene s-au

efectuat studii Radonul este clasificat de IARC drept carcinogen pentru om (tip 1, 1988) cu

acțiune genotoxică. Nu se poate determina un nivel de expunere sigur (WHO, 2000a).

In contextul transpunerii Directivei 2013/59/Euratom in legislatia nationalã prin Legea

nr.111/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare şi HG 526/2018 pentru

aprobarea Planului National de Actiune la Radon (PNAR) care adreseazã riscurile pe termen

46

lung pentru sãnãtate ca urmare a expunerii la radonul din interiorul locuinţelor, clãdirilor cu

acces public şi al locurilor de muncã, demararea studiului privind supravegherea stãrii de

sãnãtate a populaţiei Romãniei în relaţie cu expunerea la radonul de interior se încadreazã în

trendul studiilor europene de estimare a riscului de cancer pulmonar asociat cu expunerea la

radon rezidențială (Lagarde et al., 1997, Bochicchio, 2005, 2008, Darby et al., 2005, 2006),

fiind de asemena, una dintre direcţiile strategice ale PNAR.

Având ca obiecti general realizarea unui profil de sãnãtate al populaţiei generale în raport cu

expunerea la radon, sinteza propune urmãtoarele obiective specifice: 1) Caracterizarea

riscului de cancer pulmonar pe durata vieții asociate cu expunerea la radon pe baza diferitelor

modele de risc, scenarii de expunere şi a mãsurãtorilor concentraţiilor de radon, pentru zonele

unde mãsurãtorile concentraţiilor de radon sunt reprezentative (studiu pilot în judeţele Cluj şi

Bucuresti); 2) Analiza frecvenţelor incidenţei cancerului pulmonar şi a mortalitãţii prin cancer

pulmonar raportat la distribuţia concentratiilor de radon din interiorul locuinţelor, cladirilor cu

acces public şi a locurilor de muncã; şi 3) Estimarea poverii bolii (BoD) exprimată prin anii

de viaţă ajustaţi la incapacitate (DALY ), (funcție de vârstă, sex și macroregiune), ca urmare

a expunerii la radonul de interior, în zonele din România unde mãsurãtorile concentraţiilor de

radon sunt reprezentative.

Vor fi prezentate actualitatile domeniului si perspectivele de coordonare si implementare a

activitatilor in viitor cât şi planul de actiune operational din cadrul propunerii sintezei.

7. Înbunãtãţirea şi Sustenabilitatea Rãspunsului de Sãnãtate Publicã în Caz de

Eveniment sau Urgenţã Radiologicã şi/sau Nuclearã a Reţelei Laboratoarelor de

Igiena Radiaţiilor

Planificarea, pregatirea si interventia in caz de eveniment/urgenta nucleara sau radiologica,

precum si elaborarea planurilor de prevenire si interventie pentru urgente nucleare si

radiologice, a reţelei laboratoarelor de igiena radiatiilor constituie o componentã majorã a

rãspunsului de sãnãtate publicã coordonat în cazul evenimentelor mai sus menţionate. Sinteza

propusã are ca scop atât îmbunãtãţirea cât şi menţinerea sustenabilitãţii rãspunsului de sãnãtate

publicã la nivel naţional şi teritorial.

Sinteza are patru obiective specifice:

1. Documentarea conformitãţii cu standardele naţionale/internaţionale privind nivelurile

de intervenţie specific sãnãtãţii publice în caz de eveniment/urgenţa radiologicã sau

nuclearã;

2. Documentarea şi determinarea capabilitãţii şi a timpului de rãspuns a LIR privind

determinarea conţinutului radioactiv în apa potabilã şi aliment în caz de

eveniment/urgenţa radiologicã sau nuclearã;

3. Documentarea şi determinarea capabilitãţii şi a timpului de rãspuns privind estimarea

rapidã a dozelor prin metode citogenetice în caz de eveniment/urgenţa radiologicã sau

nuclearã;

4. Înbunãtãţirea şi testarea comunicãrii de risc pentru sãnãtate în caz de eveniment/urgenţa

radiologicã sau nuclearã;

Realizarea acestei sinteze are ca scop final realizarea unui model predictiv a capacitãţii şi

timpului mediu de rãspuns a retelei LIR în caz de eveniment/urgenţa radiologicã sau nuclearã

privind determinarea conţinutului radioactiv în apa potabilã şi aliment, implementarea unui

47

sistem de estimare rapidã a dozelor efective prin metode citogenetice în caz de

eveniment/urgenţa radiologicã sau nuclearã, implementarea şi sustenabilitatea unui sistem de

notificare şi comunicare inter-LIR în caz de eveniment/urgenţa radiologicã sau nuclearã,

realizarea unui model a rãspunsului psiho-social la un eveniment/urgenţa radiologicã sau

nuclearã a populaţiei Romãniei, cât şi realizarea unui ghid practic de intervenţie specificã

sãnãtãţii publice de limitare a expunerii populaţiei prin toate cãile de expunere în caz de

eveniment/urgenţa radiologicã sau nuclearã.

Vor fi prezentate actualitatile domeniului si perspectivele de coordonare si implementare a

activitatilor in viitor cât şi planul operational de lucru în cadrul propunerii sintezei.

48

Atelier de lucru 1

Noile reglementări europene în domeniul dezinfectanților pentru apa potabilă:

implicații pentru producătorii de produs biocid, producătorii de apa potabilă și

autorități

Moderatori: Gabriela Cilincă, Irina Tănase –INSP-CNMRMC

INTRODUCERE

Regulamentul (UE) nr. 528/2012 privind produsele biocide (BPR) se referă la punerea la

dispoziție pe piață și la utilizarea produselor biocide fiind adoptat în 2012 și a intrat în vigoare

la 1 septembrie 2013.

Sub incidenţa acestei legislatii europene intră dezinfectanţii clorigeni de apă potabilă, care

conţin hipoclorit de sodiu, hipoclorit de calciu şi clor.

Deciziile de aprobare1 2 3 ale acestor substanțe active au fost emise de Comisia Europeana în

14 iulie 2017, aprobarea fiind prevăzută să intre în vigoare la 1 ianuarie 2019– dată până la

care trebuie depuse cereri de autorizare europeană prin Registrul European al Produselor

Biocide (R4BP). În caz contrar, produsele biocide care conţin substanţe active aprobate trebuie

retrase de pe piaţă (şi anume, interzise a mai fi folosite la dezinfectia apei cu scop de

potabilizare) până cel târziu 31 decembrie 2019.

O scrisoare de acces va permite Agenţiei Europene pentru Produse Chimice (ECHA) sau

autoritățiilor competente din România (Ministerul Sănătăţii, Ministerul Mediului şi Autoritatea

Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor) să acceseze datele din dosarul

substanței active în scopul autorizării produsului biocid, în numele unui terț.

Prezenta măsură de reglementare vizează producătorii sau importatorii sau distribuitorii de

substanţe active şi produsele biocide care le conţin, utilizatorii de produse biocide (producătorii

de apă), dar şi autorităţile de supraveghere şi control (Direcţiile de Sănătate Publică judeţene

şi a municipiului Bucureşti).

Conform datelor existente la nivelul CNMRMC 4 , din totalul de 80 de sisteme mici

supravegheate în anul 2014, 96,75% din sistemele de aprovizionare cu apă utilizează diverse

preparate de substanţe clorigene (hipoclorit de sodiu, var cloros, clor gazos).

1 REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/1273 AL COMISIEI din 14 iulie 2017 de aprobare a

clorului activ eliberat din hipoclorit de sodiu ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide

aparținând tipurilor de produs 1, 2, 3, 4 și 5 2 REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/1274 AL COMISIEI din 14 iulie 2017 de aprobare a

clorului activ eliberat din hipoclorit de calciu ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide

aparținând tipurilor de produs 2, 3, 4 și 5 3 REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/1275 AL COMISIEI din 14 iulie 2017 de aprobare a

clorului activ eliberat din clor ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipurilor

de produs 2 și 5 4 Institutul National de Sanatate Publica. Centrul National pentru Monitorizarea Riscurilor in Mediul Comunitar.

(2014) Raport pentru sanatate si mediu.p.27 disponibil la https://cnmrmc.insp.gov.ro/images/rapoarte/Raport-

SM-2014.pdf

49

Conform Listei pentru articolul 95 publicată pe site-ul ECHA, există 2 furnizori din România,

pentru dezinfectanţi de apă potabilă care conţin respectivele substanţe active (hipoclorit de

sodiu şi clor): OLTCHIM SA şi Chimcomplex SA Borzeşti

SCOPUL ATELIERULUI DE LUCRU

Să faciliteze punerea în aplicare la nivel național a deciziilor de aprobare ale substanţelor active

clorigene, inclusiv prin sprijinirea părților în conformarea la legislatia sus-menţionată.

OBIECTIVE

Înţelegerea proceselor, metodologiei și legislației aplicabile dezinfectanţilor clorigeni pentru

apă potabilă din perspectiva interesului strategic de sănătate publică în contextul autorizării

produselor biocide sub BPR.

REZULTATE AȘTEPTATE

1. Prezentarea legislaţiei aplicabile

2. Discutarea aspectelor tehnice din ultima versiune a Ghidului ECHA 5 pentru evaluarea

eficacităţii dezinfectanţilor clorigeni folosiţi la potabilizarea apei pentru consum uman, legate

de:

Subgrupele dezinfectanţilor clorigeni în functie de aplicarea acestora:

o 1. Dezinfecţia la furnizorii de apă potabilă și sistemele lor de distribuție a apei

o 2. Dezinfecţia apei brute pentru aprovizionare individuală (1-2 incinte)

o 3. Dezinfecţia a în sistemele colective de apă potabilă

o 4. Dezinfecţia apei în rezervoare

o 5. Dezinfecţia apei de calitate nedefinită pentru utilizare la scară mică (până la

5 l / persoană / zi)

- Cerințe și criteriile de acceptare pentru cele mai frecvente utilizări specificate

3. Evaluarea resurselor de punere în aplicare

4. Acțiuni ex-ante ce pot fi întreprinse

CONCLUZII

Principala responsabilitate pentru punerea în aplicare eficace a cerințelor prevăzute în

Regulamentul (UE) nr. 528/2012 privind produsele biocide revine autorității naționale

competente, Ministerul Sănătăţii, care deţine şi poziţia de autoritate responsabilă în domeniul

apei potabile.

Prin organizarea acestui atelier de lucru se va ajunge la un consens asupra:

- Rolului cheie al unei autorizări armonizate și eficiente a dezinfectantilor clorigeni folosiţi

pentru apa potabilă în condiţiile pedo-climatice specifice României

- Abordării preventive prin convenirea unor căi armonizate sau orientări pentru a evita

eventualele dezacorduri privind recunoaşterea reciprocă a unei autorizaţii emisă de către un

alt stat membru

5 Guidance on the Biocidal Products Regulation. Volume II Efficacy - Assessment and Evaluation (Parts B+C)

Version 3.0 April 2018

50

Atelier de lucru 2

Implementarea actelor normative de punere în aplicare a regulamentelor

europene și a legislației naționale în domeniul alimentului: suplimente

alimentare, alimente cu adaos de vitamine/minerale, alimente noi, mențiuni

nutriționale/de sănătate, ingrediente alimentare, alimentele pentru copii și

alimentele destinate unor scopuri medicale speciale

Daniela Nuță; Corina Zugravu, Mirela Nedelescu -INSP-CNMRMC, Gabriela

Garban –INSP –CRSP Timisoara, Mariana Vlad-INSP-CRSP CLUJ, Nicoleta Florescu –

INSP-CRSP Iasi

Ordinea de drept a Uniunii Europene deosebeşte între dreptul primar şi cel secundar,

primul referindu-se la dreptul european al tratatelor, care conţine ordinea de drept comună şi

are aplicare nemijlocită în statele membre (SM), având caracter obligatoriu. Dreptul secundar

al UE este format din actele normative formale, emise de organele UE, în special sub formă de

regulamente, directive, decizii, precum şi decizii cadru. Spre deosebire de regulamente,

directivele sunt reglementări cadru, ale căror obiective trebuie realizate prin legislaţia internă

a fiecărui SM, în termenul stabilit în directivă. Directivele au fost înlocuite de Regulamente

care au aplicabilitate generală, ca o lege internă.

Suplimentele alimentare

Conceptul de “supliment alimentar” este relativ nou, fiind introdus în vocabularul uzual

din domeniul alimentaţiei şi nutriţiei în ultimele două decenii ale secoului XX.

Adoptarea Directivei CE nr. 46/2002 a constituit punctul de plecare pentru numeroase

schimbări survenite în domeniul alimentelor, atât în cadrul ţărilor membre UE cât şi în celelalte

ţări europene. Ulterior, Directiva menţionată a fost modificată şi completată cu: Directiva CE

nr. 37/2006; Regulament CE nr. 1170/2009; Regulamente UE: nr. 1161/2011; 119/2014;

414/2015; 1203/2017.

Conform Directivei CE nr. 46/2002: “suplimentele alimentare reprezintă produsele

alimentare ale căror scop este să completeze dieta normală şi care sunt surse concentrate de

nutrienţi sau alte substanţe cu efect nutriţional ori fiziologic, separat sau în combinaţie,

comercializate sub formă de doză, cum ar fi: capsule, pastile, tablete, pilule şi alte forme

similare, pachete de pulbere, fiole cu lichid, sticle cu picurător şi alte forme asemănătoare de

preparate lichide sau pulberi destinate consumului în cantităţi mici, măsurabile.”

Suplimentele alimentare sunt destinate consumului (administrării) pe cale orală de către

persoane sănătoase care necesită un aport exogen mai ridicat datorită unor cerinţe nutriţionale

specifice legate de: starea fiziologică, cum ar fi sarcina, lactaţia ; perioada de vârstă, de

exemplu copiii de vârstă mică, adolescenţii, persoane de vârsta a treia; activităţi fizice intense

– cazul sportivilor de performanţă, profesiilor bazate pe efortul fizic etc.

Legislaţia Uniunii Europene privind suplimentele alimentare a fost transpusă şi în

România, fiind reglementată treptat. Iniţial au fost emise următoarele acte legislative: Ordinul

1214/2003 al ministrului sănătăţii; Ordinul 622/2004 al ministrului sănătăţii; Ordinul comun

244/401/2005 al ministrului sănătăţii, al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale,

Legea 412/2004 şi Legea 491/2003, Ordinul comun MAPDR/MS/ANSVSA 1228/2005/244

/63/2006. În anul în care România a devenit Stat Membru al Uniunii Europene s-a transpus,

aproape integral în legislaţia naţională şi Directiva UE 46/2002 prin Ordinul ministrului

sănătăţii nr. 1069/2007.

51

În prezent, la nivel de Comisie, se discută completarea Listei cu substanţe interzise în

suplimente alimentare şi alimente cu adaos.

Alimentele noi

„Alimentul nou” este definit ca orice aliment care nu a fost utilizat pentru consumul

uman la un nivel semnificativ pe teritoriul Uniunii înainte de 15 mai 1997, indiferent de data

aderării statelor membre la Uniune și care intră cel puțin în una dintre următoarele categorii:

alimente cu o nouă structură moleculară, alimente care au la bază microorganisme, ciuperci

sau alge sau care sunt izolate ori produse din acestea, alimente care au la bază materiale de

origine minerală sau care sunt izolate ori produse din acestea; alimente care au la bază plante

sau animale sau părţi din acestea sau care sunt izolate ori produse din acestea, alimente

obţinute printr-un nou tip de proces de producere, care nu a fost utilizat pentru producerea de

alimente pe teritoriul Uniunii înainte de 15 mai 1997, alimente care conţin sau care au la bază

nanomateriale fabricate, alimente utilizate exclusiv în suplimente alimentare pe teritoriul

Uniunii înainte de 15 mai 1997, în cazul în care urmează să fie utilizate în alte alimente decât

suplimentele alimentare.

În prezent, orice aliment care se încadrează în una din definiţiile de mai sus, înainte de

punerea pe piaţa europeană (inclusiv în Romania), trebuie sa fie autorizat/notificat conform

Regulamentului nr. 2283/2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE)

nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului

(CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr.

1852/2001 al Comisiei. Acest regulament are aplicabilitate incepand cu 1 ianuarie 2018.

În cazul în care operatorii economici din sectorul alimentar nu sunt siguri ca produsul

pe care doresc sa-l puna pe piata se incadreaza in domeniul de aplicare al prezentului

regulament, pot consulta statul membru conform Regulamentului de punere în aplicare (UE)

2018/456 al Comisiei din 19 martie 2018 privind etapele procedurale ale procesului de

consultare pentru stabilirea statutului de aliment nou.

Alimentele pentru copii și alimentele destinate unor scopuri medicale speciale

Un număr limitat de categorii de alimente reprezintă o sursă parțială de hrană sau

constituie singura sursă de hrană pentru anumite grupuri ale populației. Astfel de categorii de

alimente sunt vitale pentru gestionarea anumitor afecțiuni și/sau sunt esențiale pentru

satisfacerea cerințelor nutriționale ale anumitor grupuri vulnerabile ale populației, clar

identificate. Aceste categorii de alimente includ formula de început și formula de continuare,

preparatele pe bază de cereale, alimentele pentru copii și alimentele destinate unor scopuri

medicale speciale.

Directiva 2006/141/CE a Comisiei stabilește norme armonizate privind formulele de

început și formulele de continuare, în cadrul Directivei 2009/39/CE a Parlamentului European

și a Consiliului abrogată de Regulamentul Delegat (UE) 2016/127 al Comisiei de completare a

Regulamentului (UE) nr. 609/2013 în ceea ce privește cerințele specifice privind compoziția și

informarea pentru formulele de început și formulele de continuare.

Directiva 2009/39/CE privind produsele alimentare cu destinație nutrițională specială

și Directiva 1999/21/CE privind alimentele dietetice cu scopuri medicale speciale sunt

transpuse în legislația noastră prin Ord. comun MSF/MAP nr. 387/251 pentru aprobarea

Normelor privind alimentele cu destinaţie nutrițională specială, în vigoare, , cu modificările și

completările ulterioare.

Directiva 2009/39/CE este abrogată și se aplică până la intrarea în vigoare a Reg.

Delegat (UE) 128/2016, respectiv a Reg. Delegat (UE) 2017/1798 de completare a

Regulamentului (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului și care acoperă

un număr limitat de categorii de alimente pentru grupuri specifice de populație, care au fost

numite anterior ADNS: formule de început și formule de continuare; preparatele pe bază de

52

cereale și alimentele pentru copii; înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutăţii;

alimentele destinate unor scopuri medicale speciale

În cazul Regulamentului delegat al Comisiei privind produsele alimentare și produsele

alimentare pentru copii pe bază de cereale s-a folosit dreptul de veto în Parlamentul European

la data de 22 ianuarie 2016 și reglementarea nu a putut intra în vigoare, CE trebuind să prezinte

un nou regulament cu privire la aceste produse. Până atunci, normele existente stabilite în

Directiva 125/2006 se vor aplica în continuare.

Noul Regulament a fost propus pentru remedierea inconsistenţelor în interpretarea de

către SM a Directivei 2009/39/CE privind “Hrana pentru alimentații speciale” și pentru a

suplini lacunele juridice. Alimente care nu vor mai intra în domeniul de aplicare al

Regulamentului 609/2013, cum ar fi batoanele cu proteine pentru sportivi, batoanele de cereale

cu un conținut scăzut de calorii, alimentele fortifiante potrivite pentru persoanele în varstă,

suplimentele pentru femei gravide, produsele de slabire și alimentele pentru dietă vor fi

considerate ca fiind “alimente normale” și vor fi reglementate în conformitate cu Regulamentul

CE 1169/2011, cu excepția cazului în care au o mențiune nutrițională sau mențiuni de sănătate.

Menţiuni nutriţionale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii consumatorilor şi pentru

garantarea dreptului acestora la informare, trebuie să se asigure informarea corespunzătoare a

consumatorilor, printr-o etichetare adecvată a produselor alimentare. Astfel, Regulamentul

(UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare

reglementează normele de etichetare obligatorie a alimentelor.

De asemenea, Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 reglementează menţiunile nutriţionale

şi de sănătate privind produsele alimentare., regulament care a fost implementat nivel naţional

prin HG nr.723 din 20.07.2011. Lista de menţiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele

alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire şi la dezvoltarea

şi sănătatea copiilor este prevăzută în Regulamentul UE nr. 432/2012.

În conformitate cu Reg. (CE) nr. 1924/2006, ”menţiune” înseamnă orice mesaj sau

reprezentare care nu este obligatorie conform legislaţiei comunitare sau naţionale, inclusiv

reprezentare pictorială, grafică, de orice formă, care afirmă, sugerează sau implică faptul că

alimentul are caracteristici speciale.

“Menţiune nutriţională” înseamnă orice menţiune care declară, sugerează sau implică

faptul că un produs alimentar are proprietăţi nutriţionale benefice speciale datorită: (a) valorii

energetice (calorice); (b) nutrienţilor sau altor substanţe.

“Menţiune de sănătate” înseamnă orice menţiune care declară, sugerează sau implică

că există o relaţie între o categorie de produse alimentare, un produs alimentar sau unul din

constituenţii săi şi sănătate.

Pentru a facilita o monitorizare eficientă a produselor alimentare care poartă menţiuni

nutriţionale sau de sănătate, producătorul sau persoana care introduce astfel de produse

alimentare pe piaţă trebuie să notifice autoritatea competentă (MS) în legătură cu această

introducere pe piaţă prin transmiterea unui model de etichetă folosit pentru produs. MS prin

Institutul Naţional de Sănătate Publică, întocmeşte şi actualizează Registrul naţional al

menţiunilor nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare. La nivelul CE există

un registru comunitar privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate referitoare la produsele

alimentare.

Noi iniţiative legislative în domeniul nutriţiei la nivel naţional în anul 2017:

- Proiectul de Hotărâre de guvern privind stabilirea unor masuri pentru prevenirea si

limitarea efectelor consumului de bauturi energizante de catre populatie avand drept scop

interzicerea comercializarii de bauturi energizante catre minori, alături de informarea

53

corectă a consumatorilor privind conţinutul băuturilor energizante şi posibilele efecte în

urma consumului acestor produse.

- Proiectul de Hotarare de guvern privind stabilirea cadrului instituțional și a unor măsuri

pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European

și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a

Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de

abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și

a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001 al Comisiei precum şi a Regulamentului de punere

în aplicare (UE) 2018/456 al Comisiei privind etapele procedurale ale procesului de

consultare pentru stabilirea statutului de aliment nou în conformitate cu Regulamentul

(UE) 2015/2283 al Parlamentului European şi al Consiliului privind alimentele noi.

- Propunerea de Lege privind limitarea continutului de acizi grași trans industriali la maxim

2% în produsele disponibile pe piață. Într-adevăr, atât Comisia, cât și OMS, consideră că

aceasta e măsura cea mai eficientă pentru reducerea ingestiei de acizi grași trans. Comisia

ia în considerare în acest moment instituirea unui regulament european de limitare a

grăsimilor trans. Legea românească a obţinut votul în Senat, a fost notificată la Comisie,

de unde a revenit cu modificări minore referitoare la punerea în practică și așteaptă un vot

în Camera Deputaților.

- O altă propunere legislativă lansată recent se referă la instituirea unei taxe pe zahăr în cazul

băuturilor cu zahăr adăugat și constă, de fapt, într-o serie de amendamene la Codul Fiscal.

Este cunoscut faptul că atât în Europa, cât și în alte state de pe alte continente (ex. Mexico),

astfel de măsuri au dus la o reducere a consumului de “calorii lichide” și vor avea drept

consecințe probabile, pe termen lung, nu numai profiaxia obezității, îndeosebi în rândul

copiilor şi tinerilor, dar și o corectare a obiceiurilor alimentare, cu descurajarea

consumului de alimente și băuturi dezechilibrate nutrițional.

54

Atelier de lucru 3

Noile directive europene privind agenţii chimici, cancerigeni şi mutageni la locurile de

muncă – rolul autorităţilor de sănătate publică în implementare, aplicare și promovarea

sănătății în rândul lucrătorilor

Dana Mates, Corneliu Neagu, Mihaela Negru – CRSP- Bucuresti

Introducere Măsurarea/determinarea nivelelor de expunere profesională la agenţi chimici în

aerul zonelor de muncă are un rol important în evaluarea efectelor asupra stării de sănătate a

personalului muncitor. În această situaţie, este nevoie de un sistem de referinţă față de care care

nivelele de concentraţie găsite să fie comparate. Acest sistem de referinţa este reprezentat în

general de valorile limită maxime.

Valoarea limită de expunere profesională este, daca nu se specifică altfel, limita mediei

ponderate în funcţie de timp a concentraţiei unui agent chimic în aerul zonei în care respiră un

lucrător, pentru o perioada de referinţă specificată, pentru 8 ore sau pentru un termen scurt de

maximum 15 minute ( HG 1218/2006) .

Pentru orice agent chimic pentru care este stabilită la nivelul Uniunii Europene o valoare limită

orientativă privind expunerea profesională, se stabileşte o valoare limita obligatorie naţională

de expunere profesională, ţinând cont de valoarea limită existentă la nivel comunitar.

Pentru agenții cancerigeni și mutageni, sunt stabilite valori limită de expunere profesională,

obligatorii pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.

Legislaţia europeană în domeniu valorilor limită pentru agenţi chimici o Directiva 98/24/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de

expunerea lor la agenţi chimici în muncă (a paisprezecea directivă specifică in sensul articolului

16 paragraful 1 al Directivei 89/391/CEE);

o Directiva 91/322/CEE privind stabilirea valorilor limită cu caracter orientativ pentru

aplicarea Directivei Consiliului 80/1107/CEE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor

legate de expunerea lor la agenţi chimici, fizici şi biologici în timpul lucrului;

o Directiva 2000/39/CE de stabilire a primei liste de valori limită orientative ale expunerii

profesionale în aplicarea Directivei Consiliului 98/24/CE privind protecţia sănătaţii şi

securităţii lucratorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agentilor chimici la locul de

muncă,

o Directiva 2006/15/CE pentru stabilirea celei de a doua liste de valori limită orientative

de expunere profesională în aplicarea Directivei Consiliului 98/24/CE şi pentru modificarea

directivelor 91/322/CEE şi 2000/39/CE;

o Directiva 2009/161/UE pentru stabilirea celei de a treia liste de valori limită orientative

de expunere profesională în aplicarea Directivei Consiliului 98/24/CE şi pentru modificarea

directivei 2000/39/CE;

o Directiva (UE) 2017/164 de stabilire a unei a patra liste de valori-limită orientative de

expunere profesională în temeiul Directivei 98/24/CE a Consiliului și de modificare a

Directivelor 91/322/CEE, 2000/39/CE și 2009/161/UE ale Comisiei

Primele 5 Directive au fost transpuse în legislaţia românească prin 3 HG-uri ( HG1218/2006,

HG1/ 2012 si HG 359/2015).

Ultima Directivă trebuie transpusă în legislaţia românească prin HG pana la 21 august 2018 si

conţine valori limită pentru 31 agenţi chimici, de asemenea în proiectul de HG sunt introduse

şi modificarile facute la valorile limită biologice existente în HG 1218/2006.

55

Legislaţia europeană în domeniu valorilor limită pentru agenţi chimici, cancerigeni şi

mutageni:

o Directiva 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de

expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă transpusă in legislaţia

românească prin HG 1093/2006

o Directiva 2017/2398/UE care modifica Directiva 2004/37/CE privind protecția

lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul

de muncă care are termen de transpunere până la 17 ianuarie 2020. Directiva conţine valori

limită pentru 14 agenţi cancerigeni.

La nivel european sunt în lucru alte doua loturi de agenţi cancerigeni – lotul II care iniţial a

avut în studiu 5 agenţi pentru care s-au propus valori limită, la care s-au mai adăugat valori

limita pentru emisiile de la motoarele Diesel şi 8 agenţi pentru care se propune indicativul

„piele”. Lotul III este format din 5 agenţi chimici.

Provocări pentru medicina muncii şi laboratoarele de toxicologie

1. In ceea ce priveşte expunerea la metale, mai ales la cele cancerigene (crom, cadmiu

beriliu), dar si mangan, valorile limită propuse sunt mult mai mici decât cele existente

în legislaţia noastră. Acest lucru ridică mai multe probleme:

pentru toxicologi – prelevarea unui volum de aer mai mare, utilizarea unor metode

sensibile de determinare ceea ce implică şi validarea metodei în special pentru

stabilirea unor limite de detectie cât mai bune şi a unui domeniu de concentraţii

corespunzator;

pentru medici de medicina muncii – identificarea efectelor asupra sanataţii chiar în

situaţia existenţei acestor metale în cantitati mici în diferite procese industriale;

2. In cazul expunerii la formaldehidă ( din lotul III de agenţi cancerigeni), pe baza datelor

primite de la DSP-uri se poate concluziona că utilizarea acesteia în domeniul medical

ridică probleme în ceea ce priveşte nivelele de concentraţii şi trebuie gasite mijloace

de reducere a expunerii la aceasta.

3. Într-o anchetă realizată de Institutul Național de Sănătate Publică în care direcțiile de

sănătate publică au fost solicitate să evalueze capacitatea laboratoarelor proprii de

toxicologie de a măsura concentrația în aer a celor 13 agenți din lotul I, rezultatele au

arătat că doar o mică proporție dintre laboratoare poate efectua aceste determinări.

Cauzele sunt lipsa echipamentelor, a metodelor analitice și a personalului de

specialitate. În următorii doi ani va fi foarte important să se asigure condițiile pentru ca

aceste determinări să se efectueze la parametrii analitici necesari pentru a detecta și

măsura concentrații foarte mici ale agenților chimici în mediul de muncă.

4. În ceea ce privește expunerea la agenți cancerigeni și mutageni, evaluarea expunerii va

fi înlocuită cu măsurarea nivelurilor de expunere, în considerarea faptului că textul

Directivei 2017/2398/UE face trimitere, în recomandările sale, la monitorizarea

expunerii la orice valoare-limită recomandată a expunerii profesionale și la valorile

biologice limită

5. Pentru medicina muncii (autorități și medici) o provocare majoră va fi noul articol

prevăzut de Directiva 2017/2398/UE care prevede că: ”Medicul sau autoritatea

răspunzătoare de supravegherea medicală a lucrătorilor poate indica faptul că

56

supravegherea stării de sănătate trebuie să continue după încetarea expunerii, pe durata

pe care o consideră necesară pentru a proteja sănătatea lucrătorului în cauză”

6. promovarea sănătății la locurile de muncă unde există riscurile de expunere la agenții

chimici, cancerigeni și mutageni prin furnizarea de informaţii potrivite şi la timp pentru

a ajuta lucrătorii din aceste locuri de muncă să facă „alegeri sănătoase”, să adopte

comportamente noi care să să încurajezi oamenii să adopte comportamente noi care să

prevină cumularea factorilor de risc profesionali cu factori de risc ai stilului de viață.

Concluzii

Este de așteptat ca în viitor, valorile-limită stabilite în aceste noi directive să fie revizuite, după

caz, pe baza informațiilor disponibile, inclusiv a noilor date științifice și tehnice și a bunelor

practici, a tehnicilor și a protocoalelor bazate pe dovezi, destinate măsurării nivelurilor de

expunere la locul de muncă.

În scopul promovării sănătăţii la locurile de muncă unde există risc de expunere profesională

la agenți chimici, cancerigeni și mutageni, o bună colaborare între medicii de medicina muncii

și toxicologi este deosebit de valoroasă atât pentru eforturile de a se limita riscurile de expunere

cât și pentru a crește standardele generale de sănătate în rîndul lucrătorilor prin îmbunătăţirea

cunoştinţelor despre acești factori de risc şi încurajarea lor să adopte comportamente şi stiluri

de viaţă sănătoase.

57

Atelier de lucru 4

REGISTRUL RISCURI DE MEDIU – RESANMED

Staicu Catalin Alexandru, Angelica Marilena Voinoiu, Madalina Constantin, Georgeta Botin, Andra Neamtu

Institutul National de Sanatate Publica – CNMRMC

Introducere

Programul RO 19.05 “ Inițiative în sănătatea publică”- Lărgirea gamei și îmbunătățirea

planificării serviciilor acordate pacientului prin registre de boli îmbunătățite, prin includerea

unui registru legat de riscurile de mediu si actiunea asupra sanatatii populatiei, a fost primul

proiect care a avut in vedere crearea oportunitatii de a infiinta un sistem informatic de raportare

a datelor/informatiilor/indicatorilor de sanatatea populatiei care pot fi influentati de calitatea

factorilor de mediu.

Principalele obiective ale registrului au fost:

Crearea unei baze de date de boli cronice in care, in mod evident si demonstrat, calitatea

factorilor de mediu actioneaza ca factori de risc sau etiologic. In acest caz s-a ales ca si

patologie gusa endemica, care este demonstrat stiintific ca este influentata prin carenta

aportului de iod, cunoscandu-se faptul ca Romania este o regiune endemica, insa in

acest moment nu se mai cunoaste exact care este aceasta regiune (s-a marit/micsorat?),

cu atat mai mult cu cat este aplicata preventia prin folosirea obligatorie a sarii iodate de

o perioada relativ lunga.

Crearea unei baze de date determinate de poluarea chimica a apei, care prezinta riscuri

importante de tip acut in determinarea cazurilor de Methemoglobinemie infantila, prin

prezenta nitratilor in concentratii mari in apa, in special din surse individuale.

Crearea unei baze de date de boli care pot fi influentate de schimbarile climatice prin

expuneri la temperaturi si fenomene extreme, care in timp poate duce la adoptarea unor

politici de asistenta spitaliceasca particulara pentru zonele vulnerabile.

Infiintarea unui modul de alerta, de informare rapida in cazul existentei unui eveniment

de poluare accidentala.

Rezultate dupa un an de functionare

Methemoglobinemie

In anul 2017, pentru modulul de Methemoglobinemie, s-au raportat un total de 38 de cazuri.

Din cele 41 DSP judetene si municipiul Bucuresti, 18 DSP -uri au accesat si inregistrat cazuri

de Methemoglobinemie utilizand platforma electronica ReSanMed.

Frecventa cea mai mare s-a inregistrat la grupa de varsta 0-3 luni si 3-6 luni, atat pentru cazurile

de sex Feminin cat si pentru cazurile sex Masculin. Pentru a patra grupa de varsta, (>12 luni),

58

au fost inregistrate in platforma, 8 cazuri (5-Feminin, 3-Masculin), media de varsta fiind mai

mare de 20 de luni.

Gusa endemica

In anul 2017, in modulul de Gusa Endemica sau introdus un numar de 434 inregistrari/cazuri,

raportate de catre 18 Directii de Sanatate Publica judetene. Cele mai multe cazuri le intalnim

in judetele: Maramures (97 cazuri), Arges (80 cazuri), Neamt (65 cazuri), Iasi (64 cazuri) si

Botosani (52 cazuri). Frecventa cea mai mare privind cazurile de Gusa Endemica s-a inregistrat

la grupele de varsta 55-64 ani si 65-74 ani, ocupand un procent peste 57% din numarul total de

cazuri.

Schimbari climatice

In anul 2017, in modulul de Schimbari Climatice s-au introdus un numar de 1459

inregistrari/cazuri, raportate de catre 37 dintr-un total de 42 de Directii de Sanatate Publica

judetene.

Incident/accident de mediu

In anul 2017, in modulul de Incident/Accident de Mediu, au fost raportate 13 inregistrari de

catre 7 judete (Alba - 3,Botosani – 1,Brasov – 1,Cluj – 1,Prahova – 2,Valcea – 1,Vaslui – 4).

Din totalul celor 13 incidente/accidente de Mediu, principala cauza a producerii accidentelor a

fost reprezentata de incendiu urmata de poluare, fenomene ale naturii reprezentate de

fulgere/tunete si inundatii.

Un total de 217 persoane au fost afectatate in cele 13 incidente/accidente de mediu printre care

2 persoane au decedat , cauza decesului fiind fulgerul/tunetul.

Din momentul inregistrarii incidentelelor/accidentelor de mediu in platforma electronica

ReSanMed, fiecare inregistrare a fost transmisa catre Ministerul Sanatatii prin adresa oficiala.

Concluzii

Aceasta platforma, Registrul electronic ReSanMed, creata la nivel national de

administrare/gestionare a informatiilor referitoare la impactul factorilor de mediu asupra

sanatatii populatiei identifica, obținerea și analiza unor informații referitoare la rolul factorilor

de mediu în declanșarea sau agravarea unor boli în rândul populației generale, în vederea

aplicării unor măsuri de profilaxie și luării celor mai bune decizii pentru îmbunătățirea stării

de sănătate a populației.

Atelierul de lucru isi propune sa discute principalele problem pe care furnizorii de date (DSP

urile) le intampina in accesarea registrului sau in culegerea datelor.