ghid practic pentru evaluarea ... - cnmrmc.insp.gov.ro · ghid practic pentru evaluarea...

2018

Ministerul Sănătăţii Institutul Naţional de Sănătate Publică

Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar Centrul Regional de Sănătate Publică Iaşi

Cristian Goiceanu Violeta Calotă Răzvan Dănulescu

Andra Neamţu Eugenia Dănulescu

GHID PRACTIC

PENTRU EVALUAREA CONFORMITĂŢII

CU NORMELE NAŢIONALE DE EXPUNERE

A LUCRĂTORILOR

LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE

(ADOPTATE PRIN HG 520/2016)

2

Ministerul Sănătăţii

Institutul Naţional de Sănătate Publică

Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar

Centrul Regional de Sănătate Publică Iaşi

GHID PRACTIC

PENTRU EVALUAREA CONFORMITĂŢII

CU NORMELE NAŢIONALE DE EXPUNERE

A LUCRĂTORILOR

LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE

(ADOPTATE PRIN HG 520/2016)

Cristian Goiceanu, Violeta Calotă, Răzvan Dănulescu,

Andra Neamţu, Eugenia Dănulescu

Material publicat prin Programul Naţional de Monitorizare

a Factorilor Determinanţi din Mediul de Viaţă şi Muncă

Bucureşti

2018

ISBN 978-973-0-28350-1

CUPRINS

Abrevieri

Introducere

1. Noţiuni privind expunerea la câmpuri electromagnetice

1.1. Mărimi prin care se exprimă nivelul câmpului extern

1.2. Zone de câmp: câmp apropiat şi câmp îndepărtat

1.3. Interacţiunea câmpurilor electromagnetice cu corpul uman

1.4. Mărimi prin care se exprimă limitele de expunere

6

7

11

13

14

15

18

2. Principalele prevederi ale normelor de expunere a

lucrătorilor la câmpuri electromagnetice

2.1. Efecte ale câmpurilor electromagnetice

2.2. Limite de expunere şi niveluri de acţiune

2.3. Obligaţiile angajatorului

2.4. Supravegherea sănătăţii

20

21

23

28

30

3. Modificări importante aduse de normele actuale

3.1. Modificări faţă de normele precedente

3.2. Completări faţă de normele anterioare: cazul mişcării

corpului în prezenţa câmpului magnetic static

31

31

33

4. Evaluarea conformității locurilor de muncă

4.1. Etape ale evaluării locurilor de muncă

4.2. Evaluarea iniţială a locului de muncă

4.3. Evaluarea riscurilor specifice

4.4. Evaluarea detaliată a expunerii

4.4.1. Utilizarea de informaţii disponibile şi de baze de date

4.4.2. Calcularea sau măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

4.4.3. Dozimetria câmpurilor interne

35

36

37

40

45

47

50

52

5. Măsuri de protecţie şi de prevenire

5.1. Categorii de măsuri de reducere a riscurilor

5.2. Măsuri tehnice și organizatorice

5.3. Măsuri de reducere a expunerii versus evaluări dozimetrice

54

54

55

57

4

6. Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

6.1. Metode și proceduri standardizate

6.1.1. Ghidul european

6.1.2. Standardele tehnice europene şi naţionale

6.2. Etapele procesului de măsurare

6.2.1. Etapa iniţială

6.2.2. Etapa identificărilor (pregătitoare)

6.2.3. Etapa măsurărilor propriu-zise

6.3. Cerințe privind efectuarea măsurărilor

6.3.1. Echipamente care nu necesită măsurări

6.3.2. Selectarea instrumentelor de măsură

6.3.3. Alegerea punctelor de măsurare

6.3.4. Protecţia personalului şi a instrumentelor de măsură

6.4. Cerințe privind buletinele / rapoartele de măsurări

6.5. Greşeli frecvent întâlnite la măsurarea câmpurilor

59

60

61

62

63

64

65

66

68

69

69

73

74

75

78

7. Interpretarea rezultatelor din buletinele de măsurări

7.1. Verificarea îndeplinirii cerinţelor referitoare la măsurarea

câmpurilor şi la buletinele de măsurări

7.2. Verificarea prezenţei echipamentelor considerate în mod

automat conforme cu normele

7.3. Selectarea valorilor prevăzute de norme cu care se

compară valorile măsurate

7.3.1. Valorile stabilite de norme ca termen de comparaţie

7.3.2. Alegerea nivelurilor de acţiune relevante pentru

benzile de frecvenţă măsurate

7.3.3. Cazul suprapunerii benzilor de frecvenţă pentru

efecte termice şi nontermice

7.3.4. Utilizarea nivelurilor de acţiune joase şi înalte

7.4. Evaluarea expunerii la câmpuri cu frecvenţe multiple

7.4.1. Regula frecvenţei multiple

7.4.2. Metoda vârfului ponderat

7.5. Concluziile evaluatorului privind rezultatele măsurărilor şi

recomandări necesare

81

82

84

86

86

87

89

91

92

93

94

95

5

8. Responsabilităţile furnizorului de servicii şi ale

angajatorului în privinţa măsurării câmpurilor

electromagnetice şi a evaluării expunerii

9. Bibliografie

98

102

ANEXE

Anexa 1. Obligaţiile angajatorului: articole din HG

520/2016

Anexa 2. Valori-limită de expunere şi niveluri de

declanşare a acţiunii pentru efecte nontermice

Anexa 3. Valori-limită de expunere şi niveluri de

declanşare a acţiunii pentru efecte termice

Anexa 4. Limite de expunere şi niveluri de referinţă

(acţiune) pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe

sub 1 Hz şi mişcarea în câmpuri magnetice statice

Anexa 5. Sumarea câmpurilor de frecvenţe multiple prin

metoda vârfului ponderat

Anexa 6. Modele de buletin / raport de măsurări ale

nivelurilor de câmpuri electromagnetice

Contents in English

106

110

120

127

129

133

140

6

Abrevieri

AGNIR – Grupul Consultativ pentru Radiaţiile Ne-Ionizante (Marea

Britanie)

AIMD – dispozitive medicale active implantate (Active Implanted

Medical Devices)

ANFR – Agenţia Naţională a Frecvenţelor (Franţa)

ASRO – Organismul Naţional de Standardizare din România

(denumire anterioară: Asociaţia de Standardizare din Romania)

CEM – câmpuri electromagnetice

CENELEC – Comitetul European pentru Standardizare în

Electrotehnică

CEPT – Conferinţa Europeană a Administraţiilor Poştei şi

Telecomunicaţiilor

EC – Comisia Europeană

ECC – Comitetul pentru Comunicaţii Electronice al CEPT

EN – standard european

EP – Parlamentul European

EU – Uniunea Europeană

ICNIRP – Comisia Internaţională de Protecţie împotriva Radiaţiilor

Ne-Ionizante

IEC – Commisia Electrotehnică Internatională

IEEE – Institutul Inginerilor Electrotehnişti şi Electronişti

(organizaţie internaţională)

IRPA – Asociația Internațională de Protecție Radiologică

ITU – Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor

MFR – regula frecvenţei multiple

OMS / WHO – Organizaţia Mondială a Sănătăţii / World Health

Organization

SAR – rata de absorbţie specifică

SR – standard român

SR EN – standard european adoptat ca standard român

WPM – metoda vârfului ponderat (weighted peak method)

Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele de expunere la CEM

7

Introducere

Normele actualele de expunere a lucrătorilor la câmpuri

electromagnetice (CEM) au fost adoptate prin HG nr. 520 din 16

iulie 2016 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate

referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri

electromagnetice. Această hotărâre transpune în legislaţia naţională

prevederile Directivei europene nr. 35/2013. Noile norme înlocuiesc

cerinţele de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor

la CEM stabilite anterior prin HG 1136/2006.

HG 520/2016 a încorporat prevederile Directivei

2013/35/UE şi a preluat integral anexele directivei în care sunt

prezentate valorile-limită de expunere (ELV) şi nivelurile de

declanşare a acţiunii (AL). Astfel, la fel ca în cazul directivei

europene, noile norme naţionale aduc modificări importante ale

sistemul de limite de expunere, în primul rând în ceea ce priveşte

numărul de limite utilizate şi mărimile fizice prin care sunt

exprimate. De asemenea, au fost modificate unele valori ale limitelor

de expunere sau ale nivelurilor de declanşare a acţiunii, precum şi

unele benzi de frecvenţă pe care se aplică aceste valori.

Datorită complexităţii noilor norme, Comisia Europeana a

publicat, în noiembrie 2015, un “Ghid facultativ de bune practici

pentru punerea în aplicare a Directivei 2013/35/UE privind

câmpurile electromagnetice”. O mare parte dintre informaţiile şi

recomandările din ghidul european sunt, în general, pe înţelesul unei

categorii largi de cititori, fiind la îndemâna celor care nu au o

pregătire de specialitate în domeniul expunerii umane la CEM. Cu

toate acestea, există destul de multe situaţii în care informaţiile

oferite de ghidul european sunt la un nivel tehnic relativ ridicat – în

special în anexele tehnice din volumul I, precum şi unele pasaje din

Introducere

8

volumul II. În aceste situaţii angajatorilor le va fi necesar ajutorul din

partea specialiştilor în domeniu, atât pentru înţelegerea informaţiilor

furnizate, cât şi pentru aplicarea lor în practică.

Pentru utilizarea corectă a prevederilor normelor naţionale

de expunere a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice se pot folosi

informaţiile, recomandările şi studiile de caz prezentate în ghidul

european. De altfel, pentru corecta evaluare a expunerii lucrătorilor,

HG 520/2016 prevede utilizarea ghidului european, atât de către

angajatori (art. 13), cât şi de către furnizorii externi de servicii de

evaluare (art. 4).

Cu toate acestea, volumul mare de informaţii din ghidul

european (volumele I şi II au in total peste 400 de pagini) poate

conduce la dificultăţi de parcurgere şi înţelegere corectă a

informaţiilor oferite. Dificultăţi mai mari pot fi întâmpinate în cazul

situaţiilor de expunere complexe care presupun parcurgerea mai

multor secțiuni sau chiar a tuturor secţiunilor din volumul I.

În acest context legat de dificultatea sporită a noilor norme

naţionale, precum şi de dimensiunea amplă a ghidului european,

prezentul ghid caută să aducă clarificările necesare într-o manieră cât

mai concisă. Spre deosebire de ghidul european, acest ghid

reprezintă un material mult mai scurt, mai uşor de parcurs şi de

înțeles. Materialul propus se adresază într-un limbaj clar şi

nesofisticat unui public larg şi variat: angajatorilor, responsabililor

cu activitatea de sănătate şi securitate în muncă, personalului din

direcţiile de sănătate publică, precum şi furnizorilor de servicii de

măsurare a câmpurilor electromagnetice.

Ghidul de faţă preia în mod sintetic principalele informații

din ghidul european, la care a contribuit şi primul autor al acestei

cărţi, dar şi din alte documente cum sunt monografiile Organizaţiei

Mondiale a Sănătăţii (OMS) sau standardele române, europene şi

internaţionale.


9

Toate aceste informaţii au fost sistematizate într-o manieră

care facilitează utilizarea lor în practică. De exemplu, toate etapele

de evaluare a conformității sunt cuprinse intr-un singur capitol pentru

a oferi cititorului o imagine de ansamblu și, totodată, o parcurgere

cursiva, pas cu pas, a etapelor necesare pentru rezolvarea situaţiei

întâlnite la locurile de muncă.

În domeniul legislației, materialul prezentat caută să aducă

lămuriri asupra semnificaţiei prevederilor tehnice ale HG 520/2016 şi

asupra schimbărilor aduse de noile norme de expunere. De

asemenea, sunt făcute recomandări referitor la modul de aplicare

corectă în practică a acestor prevederi, în special cele care privesc

modalităţile de verificare a conformităţii.

Capitolele cu caracter tehnic, referitoare la măsurarea

nivelurilor de CEM, la buletinele (rapoartele) de măsurări şi la

interpretarea datelor prezentate în acestea, se adresează, cu

predilecţie, atât furnizorilor de servicii de măsurare a CEM, cât şi

celor care interpretează rezultatele din buletinele de măsurări.

Subiectul măsurării CEM a fost abordat doar pe scurt, acesta fiind un

domeniu complex care este reglementat de standarde tehnice

specifice.

Aspectele tehnice referitoare la modul de întocmire a

buletinelor de măsurări, precum şi aspectele mai detaliate referitoare

la valorile-limită de expunere şi la nivelurile de declanşare a acţiunii

sunt prezentate în anexe. Anexele mai curpind şi toate articolele

selectate din întreg textul HG 520/2016, referitoare la obligaţiile

angajatorului.

Ghidul este astfel structurat încât cititorul poate parcurge

materialul propus spre documentare în ordinea care îi este

convenabilă. În funcţie de experienţa şi de scopul său, utilizatorul

ghidului se poate orienta spre capitolele şi anexele care îi pot facilita

demersul.

Introducere

10

Desigur, toţi cei interesaţi de mai multe detalii privind

evaluarea conformităţii expunerii la CEM vor găsi informaţii

suplimentare în anexele tehnice din ghidul european, precum şi în

standardele tehnice europene în domeniul expunerii umane la CEM,

o parte dintre ele adoptate sau în curs de adoptare ca standarde

române. În aceste materiale, furnizorilor de servicii de evaluare a

expunerii şi de măsurare a CEM vor găsi o multitudine de

recomandări de bune practici, precum şi metode de măsurare şi de

calcul.


11

1. Noţiuni privind expunerea la câmpuri

electromagnetice

Organismul uman poate fi expus la câmpuri

electromagnetice (CEM) de mai multe feluri care se clasifică în

funcţie de natura lor şi de domeniul de frecvenţă:

câmpuri electrice şi câmpuri magnetice statice (0 Hz);

câmpuri electrice şi câmpuri magnetice de joasă

frecvenţă (sub 100 kHz);

câmpuri electromagnetice de înaltă frecvenţă (100 kHz

– 300 GHz): radiofrecvenţă (RF) şi microunde.

Cu excepţia câmpurilor electrice sau magnetice statice, toate

celelalte tipuri de câmp sunt variabile în timp, adică amplitudinea lor

într-un punct se modifică în timp, în mod periodic sau, cu altfel spus,

oscilează. Oscilaţia câmpului electromagnetic poate fi localizată

(Fig. 1.1) sau se poate propaga în spaţiu (Fig. 1.2) de la un punct la

altul. Atunci când CEM se propagă în spaţiu, câmpul respectiv

reprezintă o undă electromagnetică.

Fig. 1.1. Oscilaţii locale: variaţia periodică în timp a intensităţii

câmpului electric într-un punct dat din spaţiu.

Cap 1 – Noţiuni privind expunerea la CEM

12

Fig. 1.2. Unda: variaţia periodică în spaţiu a intensităţii câmpului

electric la un moment de timp dat.

Câmpurile electromagnetice sunt caracterizate de o serie de

parametri, dintre care cei mai importanţi din punct de vedere al

determinării expunerii sunt următorii:

frecvenţa,

perioada,

lungimea de undă,

nivelul,

forma de undă,

modulaţia.

Frecvenţa reprezintă numărul de oscilaţii pe secundă şi se

măsoară în Hz. Perioada oscilaţiei este durata necesara pentru

efectuarea unei oscilaţii complete şi se măsoară în secunde. Aceste

două mărimi sunt legate între ele şi anume, frecvenţa este egală cu

inversul perioadei de oscilaţie:

(1.1) f = 1/T

Lungimea de undă este definită ca distanţa dintre două

maxime sau minime consecutive ale undei electromagnetice la un

moment dat (Fig. 1.2) şi este măsurată în metri.


13

1.1. Mărimi prin care se exprimă nivelul câmpului extern

Nivelul câmpului electromagnetic poate fi exprimat prin mai

multe mărimi fizice (tabelul 1.1). În funcţie de vectorul de câmp

determinat şi de frecvenţa câmpului, mărimile fizice prin care se

exprimă nivelul CEM sunt:

intensitatea câmpului electric E,

intensitatea câmpului magnetic H,

inducţia magnetică (densitatea de flux magnetic) B,

densitatea de putere (a undei plane echivalente) S.

Densitatea de putere (vectorul Poynting) este produsul dintre

intensităţile de câmp, electric şi magnetic:

(1.2) S = E • H

Normele de expunere au stabilit nişte niveluri de referinţă cu

care se compară nivelurile de câmp extern. În HG 520/2016

nivelurile de referinţă sunt denumite niveluri de declanşare a

acţiunii sau, pe scurt, niveluri de acţiune.

Tabelul 1.1. Mărimi fizice prin care poate fi exprimat nivelul

câmpurilor electromagnetice externe.

Mărime Simbol Unitate de măsură Simbol

Intensitatea câmpului electric E volt pe metru V/m

Intensitatea câmpului magnetic H amper pe metru A/m

Inducţia magnetică B tesla T

Densitatea de putere S watt pe metru pătrat W/m2

Note: 1. Deoarece unitatea de măsură pentru inducţia magnetică, tesla (T) are o valoare foarte mare, în practică pentru exprimarea valorilor inducţiei magnetice se utilizează submultiplii mili (mT) şi micro (µT).

2. În normele în vigoare, nu se mai utilizează intensitatea câmpului magnetic H pentru exprimarea de niveluri de declanşare a acţiunii.


14

1.2. Zone de câmp: câmp apropiat şi câmp îndepărtat

Caracteristicile câmpului electromagnetic în spaţiul care

înconjoară sursa depind de distanţa faţă de sursă şi de lungimea de

undă. Lungimea de undă este invers proporţională cu frecvenţa:

(1.3) = c / f

c fiind viteza de propagare în aer de 3•108 m/s.

În funcţie de raportul dintre distanţa faţă de sursa şi lungimea

de undă (sau dimensiunea antenei), punctul în care se determină

nivelul de câmp electromagnetic se poate situa fie în zona de câmp

apropiat, fie în zona de câmp îndepărtat (IEEE, 2003; ITU, 2008).

Zona de câmp îndepărtat

Zona de câmp îndepărtat este situată la distanţe faţă de sursă

care sunt considerabil mai mari decât lungimea de undă. Câmpul se

propagă sub formă de undă electromagnetică, iar intensităţile de

câmp electric şi magnetic sunt reciproc perpendiculare şi totodată

perpendiculare pe direcţia de propagare. Între cele două intensităţi

de câmp, câmp electric şi magnetic, există un raport constant numit

impedanţă de undă:

(1.4) H

EZ

În condiţii de spaţiu liber, când unda se propagă prin aer,

impedanţa de undă are valoarea de 377 Ω. Deoarece între

intensităţile de câmp electric şi magnetic, există un raport constant,

este suficient să se măsoare una dintre ele şi, apoi se poate calcula

cealaltă dintre ele, iar densitatea de putere se poate calcula cu

ajutorul ecuaţiei 1.2.


15

Zona de câmp apropiat

Regiunea din vecinătatea sursei de câmp electromagnetic

este denumită zona de câmp apropiat. In această zonă, vectorii de

câmp electric şi magnetic nu sunt în mod necesar perpendiculari între

ei, iar raportul lor variază mult de la un punct la altul.

În zona de câmp apropiat este necesar să se măsoare ambele

intensităţi de câmp, electric şi magnetic, deoarece nu există un raport

constant între ele. Mai mult, deoarece în această zonă câmpul are un

caracter predominat neradiant, deci nu poate fi considerat o undă.

Astfel, în zona de câmp apropiat nu are sens să se utilizeze densitatea

de putere a undei electromagnetice pentru determinarea nivelurilor

de câmp.

1.3. Interacţiunea câmpurilor electromagnetice cu corpul

uman

Interacţiunea dintre câmpurile electromagnetice şi corpul

uman conduce la un transfer de energie de la câmp la mediul

biologic. Ca urmare a absorbţiei de energie pot apărea diverse efecte

la nivelul ţesuturilor şi organelor.

Interacţiuni directe

Interacţiune CEM cu corpul uman conduce la inducerea în

corp de câmpuri interne şi de curenţi electrici. În funcţie de frecvenţa

CEM şi de nivelul acestora, poate să apară sau nu un efect biofizic

sesizabil cum ar fi (AGNIR, 2012; ICNIRP, 2009; ICNIRP, 2010;

ICNIRP, 2016; WHO, 2006; WHO, 2007):

stimularea electrică a ţesuturilor excitabile,

efectul termic,

efecte specifice câmpului magnetic static.


16

În domeniul de joasă frecvenţă predomină efectul de

stimulare a ţesuturilor excitabile din punct de vedere electric.

Curenţii induşi în corp de câmpurile electrice şi magnetice externe

pot conduce la stimularea celulelor nervoase şi a celulelor musculare.

La frecvenţe înalte, se manifestă preponderent efectul de

încălzire a ţesuturilor ca urmare a absorbţiei de energie de la CEM.

Absorbţia de energie electromagnetică depinde, în principal, de

frecvenţa şi de intensitatea CEM, de proprietăţile electrice ale

ţesutului care, la rândul lor, sunt legate de compoziţia chimică, de

structura organului şi de localizarea lui, precum şi de proprietăţile

electrice şi de geometria ţesuturilor din jur lor (AGNIR, 2012).

Câmpurile magnetice statice nu induc curenţi în ţesuturi

deoarece fluxul magnetic este constant în timp, însă fluxul magnetic

exercită forţe asupra sarcinilor electrice din lichidele biologice aflate

în mişcare, în special din sânge. În plus, la deplasarea unei persoane

(sau a unei părţi a corpului) în câmp magnetic static, apare o variaţie

a fluxului magnetic datorită modificării poziţiei corpului (sau a unei

părţi a corpului) faţă de sursa de câmp, ceea ce poate conduce la

senzaţii precum vertij, greaţă, gust metalic şi magnetofosfene la

mişcarea bruscă a capului (ICNIRP, 2014; WHO, 2006).

Interacţiuni indirecte

În afară de interacţiunea directă a CEM cu corpul uman, mai

pot apare şi interacţiuni intermediate de obiecte aflate în câmpul

prezent în spaţiul din jurul persoanei expuse (EC, 2015; WHO,

2006). Efectele datorate interacţiunilor corpului cu obiectele expuse

la CEM se numesc efecte indirecte. Aceste obiecte pot fi exterioare

corpului (Fig. 1.3), precum diverse obiecte metalice, inclusiv obiecte

feromagnetice sau interioare corpului, aşa cum sunt implanturile

metalice pasive sau dispozitivele electronice numite implanturi

active, AIMD (active implanted medical device), de exemplu

stimulatorul cardiac.


17

Fig.1.3. Lucrător care atinge un obiect conductor

aflat într-un câmp electromagnetic.

Perturbarea câmpului în apropierea corpului uman

Corpul uman perturbă câmpurile electrice statice şi

câmpurile electrice variabile în timp datorită proprietăţilor sale

electrice mult diferite de cele ale aerului din jurul său (ICNIRP,

2010). În contrast cu acestea, câmpurile magnetice statice şi de joasă

frecvenţă nu sunt perturbate de prezenţa corpului uman deoarece

ţesuturile biologice au proprietăţi magnetice similare cu cele ale

aerului.

În cazul câmpurilor electromagnetice de înaltă frecvenţă,

prezenţa corpului biologic perturbă ambele componente ale

câmpului, electrică şi magnetică, datorită cuplajului care există între

cei doi vectori de câmp la aceste frecvenţe. Deşi ţesuturile biologice

au proprietăţi magnetice asemănătoare cu cele ale aerului, valorile

câmpului magnetic în organismul expus diferă de valoarea câmpului


18

magnetic extern în absenţa corpului uman, în zona care ar fi fost

ocupată de acesta. Acest lucru se datorează cuplajului câmpului

magnetic cu câmpul electric deoarece acesta din urmă este direct

influenţat de proprietăţile electrice ale ţesuturilor (AGNIR, 2012;

Goiceanu & Dănulescu, 2006).

1.4. Mărimi prin care se exprimă limitele de expunere

Spre deosebire de nivelurile de câmp electromagnetic extern

şi a restricţiilor asupra acestora, expunerea la câmp electromagnetic

se exprimă prin mărimi fizice care descriu cantitativ interacţiunea

dintre CEM şi corpul uman:

intensitatea câmpului electric intern Ei ,

rata de absorbţie specifică (a energiei) SAR,

absorbţia specifică (de energie) SA,

densitatea de putere a undei incidente S,

inducţia magnetică statică şi lent variabilă B0,

densitate de curent indus în corp J.

Rata de absorbţie specifică SAR (Specific Absorption Rate)

(Durney 1986, Suess 1989) reprezintă rata de absorbţie a energiei pe

unitatea de masă, iar unitatea de măsură este W/kg.

Absorbția specifică reprezintă energia absorbită de unitatea

de masă de țesut biologic, pe durata unui singur impuls al câmpurilor

pulsatorii. Această mărime se exprimă în jouli pe kilogram (Jkg–1

) şi

se utilizează pentru stabilirea limitelor față de efectele auditive

datorate expunerii la câmpuri pulsatorii de microunde.

Densitatea de putere (S) reprezintă raportul dintre puterea

radiantă incidentă perpendicular pe o suprafață și aria suprafeței

respective şi se exprimă în wați pe metru pătrat (Wm-2

). Această

mărimea se utilizată la frecvențe foarte înalte, pentru care adâncimea

de pătrundere în corp este scăzută.


19

Tabelul 1.2. Mărimi fizice care pot fi utilizate pentru exprimarea

expunerii la CEM şi stabilirea de limite de expunere.

Mărime Simbol Unitate de măsură Simbol

Intensitatea câmpului electric intern Ei volt pe metru V/m

Inducţia magnetică statică externă B0 tesla T

Densitatea de curent indus J amper pe metru pătrat A/m2

Rata de absorbţie specifică SAR watt pe kilogram W/kg

Absorbţia specifică (de energie) SA joule pe metru pătrat J/m2

Densitatea de putere a undei incidente S watt pe metru pătrat W/m2

Note: 1. Deoarece unitatea de măsură pentru inducţia magnetică, tesla (T) are o valoare foarte mare, în practică pentru exprimarea valorilor inducţiei magnetice se utilizează submultiplii mili (mT) şi micro (µT).

2. În normele în vigoare, nu s-au mai stabilit limite pentru densitatea de curent indus în corp J, în schimb s-a utilizat intensitatea câmpului electric intern Ei pentru limitarea expunerii.

3. Normele actuale au stabilit valori-limită de expunere pentru densitatea de putere a undei incidente doar la frecvenţe peste 6 GHz.

În principiu, toate mărimile enumerate mai sus pot fi utilizate

pentru evaluarea expunerii umane la CEM, precum şi la limitarea

expunerii. Cu toate acestea, nu este necesar să se utilizeze toate

aceste mărimi, unele dintre ele fiind redundante.

Menţionăm faptul că, în normele actuale, limita de expunere

pentru efecte nontermice de stimulare electrică este exprimată prin

intermediul intensităţii câmpului electric intern Ei , în locul densităţii

de curent indus în corp J utilizate în normele precedente.

Cap 2 – Principalele prevederi ale normelor de expunere a lucrătorilor la CEM

20

2. Principalele prevederi ale normelor de expunere

a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice

Actualele norme naţionale de expunere a lucrătorilor la

câmpurile electromagnetice au fost adoptate prin HG nr. 520 din 16

iulie 2016 (Guvernul României, 2016). Aceste norme stabilesc

cerinţele de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor

la riscuri generate de câmpuri electromagnetice şi le înlocuiesc pe

cele stabilite anterior prin HG 1136/2006 .

HG 520/2016 a transpus în legislaţia naţională prevederile

Directivei 2013/35/UE (EP & Council of the EU, 2013). Normele

naţionale de expunere a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice au

încorporat toate prevederile tehnice ale Directivei 2013/35/UE.

Astfel, HG 520/2016 a preluat integral anexele directivei în care sunt

prezentate valorile-limită de expunere (ELV) şi nivelurile de

declanşare a acţiunii (AL).

Principalele prevederi ale normelor naţionale de expunere a

lucrătorilor la câmpurile electromagnetice, adoptate prin HG

520/2016, sunt focalizate, la fel ca şi în cazul Directivei 2013/35/UE,

pe următoarele direcţii:

Efectele asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

Limitele de expunere şi nivelurile de acţiune;

Obligaţiile angajatorului:

Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor;

Adoptarea de măsuri pentru evitarea sau reducerea

riscurilor;

Informarea şi instruirea lucrătorilor;

Consultarea şi participarea lucrătorilor.

Supravegherea sănătăţii.


21

Valorile-limită de expunere au fost stabilite pe baza

efectelor directe pe termen scurt ale expunerii la CEM.

În ceea ce priveşte obligaţiile angajatorului, majoritatea lor

sunt cuprinse în capitolul II din hotărâre: "Obligaţiile angajatorului"

şi sunt focalizate pe cele patru direcţii menţionate mai sus. HG

520/2016 mai prevede şi alte câteva obligaţii cuprinse în alte

capitole. Anexa 1 din ghidul de faţă prezintă articolele din hotărâre

referitoare la obligaţiile angajatorului.

Pentru determinarea expunerii, hotărârea prevede utilizarea

Ghidului facultativ de bune practici pentru punerea în aplicare a

Directivei 2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice (EC,

2015), numit în continuare, pe scurt, ghidul european.

De asemenea, HG 520/2016 defineşte noţiunea de „servicii

sau persoane competente” care pot furniza servicii de evaluare,

măsurare şi/sau calculare a expunerii lucrătorilor la CEM.

Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi la câmpuri

electromagnetice se face de către personal medical specializat, în

conformitate cu legislaţia şi practica naţională.

2.1. Efecte ale câmpurilor electromagnetice

Conform art. 2, HG 520/2016 „reglementează toate efectele

biofizice directe şi efectele indirecte cunoscute cauzate de câmpurile

electromagnetice‖. Această hotărâre ia în considerare „efectele

biofizice directe pe termen scurt‖ bine cunoscute şi acceptate de

comunitatea ştiinţifică internaţională.

Normele naţionale „nu vizează efectele pe termen lung ale

expunerii la câmpurile electromagnetice‖, efecte pentru care nu s-a

putut stabili o relaţie de cauzalitate clară şi nici nu a fost determinată

o relaţie doză-efect. Din aceste motive, efectele pe termen lung nu au

fost acceptate de comunitatea ştiinţifică internaţională şi nu au putut

fi luate în considerare de către organismele internaţionale pentru

stabilirea de limite de expunere.


22

Efectele biofizice directe cunoscute ale câmpului

electromagnetic asupra corpului uman includ:

Efecte termice;

Stimularea electrică a muşchilor, a nervilor sau a

organelor senzoriale;

Curenţii induşi în membre.

Stimularea electrică a organelor senzoriale datorată expunerii

la câmpuri magnetice intense, statice sau de foarte joasă frecvenţă,

se poate manifesta prin simptome tranzitorii. Astfel, stimularea

datorată câmpurilor electrice induse în sistemul vestibular de câmpul

magnetic extern, poate conduce la vertij, iar stimularea retinei poate

provoca senzaţii vizuale numite fosfene. Stimularea electrică mai

poate determina o perturbare temporară a funcţiilor cerebrale

sau musculare ceea ce poate reprezenta un risc la adresa securităţii

lucrătorului.

Efectele indirecte se datorează prezenţei, în spaţiul unde

există câmpul electromagnetic, a unui obiect exterior, purtat pe corp

sau implantat. În funcţie de natura obiectului, interacţiunea cu

câmpul poate conduce la următoarele efecte:

Interferenţe cu echipamente şi dispozitive medicale

pasive (structuri metalice) sau active (dispozitive

electronice), implantate sau purtate pe corp;

Proiectarea (smulgerea) de obiecte feromagnetice aflate

în câmpuri magnetice statice;

Curenţi de contact la atingerea obiectelor metalice;

Iniţierea dispozitivelor electro-explozive (detonatoare);

Incendii şi explozii din cauza scânteilor datorate

prezenţei câmpurilor electromagnetice.


23

2.2. Limite de expunere şi niveluri de acţiune

2.2.1. Valori-limită de expunere

Pentru a proteja sănătatea lucrătorilor este necesar să se

limiteze nivelul acelor mărimi care sunt direct legate de apariţia

efectului biofizic predominant.

În domeniul de joasă frecvenţă, absorbţia de energie de la

câmpul electric sau magnetic extern este scăzută, iar efectul termic

este nesemnificativ. Efectele asupra sănătăţii sunt legate de

stimularea electrică a muşchilor, a nervilor sau a organelor

senzoriale. Din acest motiv, mărimea fizică prin care se exprimă

limitele de expunere este intensitatea câmpului electric intern Ei şi

are ca unitate de măsură voltul pe metru V/m.

Pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe între 0 - 1 Hz, se mai

utilizează şi limite de expunere pentru inducţia magnetică externă B0

(EC, 2015; ICNIRP, 2009).

La frecvenţe înalte, efectul de stimulare a ţesuturilor

musculare şi nervoase este nesemnificativ, iar efectul dominant este

cel termic. Deoarece absorbţia de energie de la câmpul extern este

importantă, mărimea de interes este rata de absorbţie specifică a

energiei electromagnetice SAR. Limitele de expunere în termeni de

SAR sunt de două feluri:

valoarea SAR pe întreg corpul;

valori SAR locale pentru limitarea absorbției

excesive de energie în mici părți ale corpului.

Menţionăm că absorbția excesivă de energie în mici părţi ale

corpului poate apărea în câmpul apropiat din proximitatea unei surse

de CEM (antene, sistemele de încălzire dielectrică, etc.).


24

La frecvenţe mai mari de 6 GHz, pentru a limita încălzirea la

nivelul pielii, se mai utilizează şi limitarea valorii densităţii de

putere S a undei incidente.

Pentru protejarea față de efectele auditive datorate expunerii

la câmpuri pulsatorii de microunde, se utilizează o limită exprimată

prin absorbția specifică de energie SA.

HG 520/2016 a stabilit două feluri de valori-limită de

expunere ELV (Exposure Limit Value):

ELV pentru efecte asupra sănătăţii;

ELV pentru efecte senzoriale.

Aceste limite sunt prezentate în anexa 2 „Efectele nontermice‖ şi

anexa 3 „Efectele termice‖ din hotărâre şi în anexele cu aceleaşi

numere din prezentul ghid. Tabelele 2.1 şi 2.2 prezintă sintetic

mărimile fizice utilizate ca limitele de expunere în HG 520/2016.

Tabelul 2.1. Mărimile fizice prin care sunt exprimate valorile-limită

de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii prevăzute de HG

520/2016.

Mărime Simbol Unitate de

măsură

Domeniu de

frecvenţă

Inducţia magnetică externă B0 T 0 – 1 Hz

Intensitatea câmpului electric intern Ei V/m 1 Hz – 10 MHz

Rata de absorbţie specifică SAR W/kg 100 kHz – 6 GHz

Densitatea de putere a undei incidente S W/m2 6 – 300 GHz

Tabelul 2.2. Mărimile fizice prin care sunt exprimate valorile-limită

de expunere ELV pentru efecte senzoriale prevăzute de HG 520/2016.


măsură

Domeniu de

frecvenţă

Inducţia magnetică externă B0 T 0 – 1 Hz

Intensitatea câmpului electric intern Ei V/m 1 – 400 Hz

Absorbţia specifică (de energie) SA J/m2 0,3 – 6 GHz


25

2.2.2. Niveluri de declanşare a acţiunii

Doar două dintre mărimile prin care se exprimă valorile-

limită de expunere pot fi măsurate în practică: inducţia magnetică B0

la frecvenţe sub 1 Hz şi, în anumite situaţii (zona de câmp

îndepărtat), densitatea de putere incidentă S la frecvenţe peste 6 GHz.

Deoarece, în majoritatea situaţiilor, mărimile prin care sunt

exprimate valorile-limită de expunere nu pot fi măsurate, s-au

introdus niveluri de acţiune AL (Action Levels). Aşa cum precizează

HG 520/2016, nivelurile de declanşare a acţiunii sunt: „nivelurile

operaţionale stabilite în scopul simplificării procesului de dovedire a

respectării valorii-limită de expunere ELV relevante sau, după caz,

pentru a lua măsurile relevante de protecţie sau de prevenire

specificate de prezenta hotărâre‖.

Nivelurile de declanşare a acţiunii pentru efecte directe

sunt exprimate prin mărimi fizice mai uşor de măsurat:


inducţia magnetică B,

densitatea de putere S,

curentul indus în membre IL,

La acestea se adaugă nivelurile de referinţă pentru efecte directe

prevăzute de ghidul european pentru câmpuri magnetice cu

frecvenţe sub 1 Hz şi pentru cazul mişcării în câmp magnetic static:

derivata temporală a inducţiei magnetice dB/dt.

Nivelurile de acţiune pentru efecte indirecte sunt

exprimate prin:

curentul de contact IC,

inducţia magnetică statică B0 (pentru interferenţe cu

implanturi active şi pentru riscul de atracţie şi

proiectare a obiectelor feromagnetice).


26

HG 520/2016 a stabilit nivelurile de acţiune AL pentru

efecte directe la care se adaugă nivelurile de referinţă, asimilate

nivelurilor de acţiune, prezentate de ghidul european. Nivelurile de

referinţă pentru derivata temporală a inducţiei magnetice dB/dt la

frecvenţe cuprinse între 0 - 1 Hz au fost stabilite de Comisia

Internaţională pentru Protecţia faţă de Radiaţiile Ne-Ionizante

(ICNIRP, 2014) şi au fost preluate, ulterior, de ghidul european.

Hotărârea a prevăzut utilizarea ghidului european în care sunt

prezentate aceste niveluri pentru mişcarea în câmp magnetic static şi

pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe sub 1 Hz.

În cazul efectelor indirecte, nivelurile de declanşare a

acţiunii în termeni de inducţia magnetică statică B0 au fost introduse

cu scopul de a proteja faţă de următoarele riscuri:

Interferența cu dispozitive medicale active implantate

(de exemplu stimulatoare cardiace);

Riscul de atracție și proiectare a obiectelor

feromagnetice în câmpul magnetic marginal intens.

Tabelele 2.3 şi 2.4 prezintă mărimile fizice utilizate în

normele actuale ca niveluri de acţiune. Valorile AL prevăzute de HG

520/2016, precum şi cele stabilite de ICNIRP şi incluse în ghidul

european sunt prezentate în anexele 2, 3 şi 4 din ghidul de faţă.

Tabelul 2.3. Mărimile fizice prin care sunt exprimate nivelurile de

declanşare a acţiunii AL stabilite de HG 520/2016 pentru efecte directe.


măsură

Domeniu de

frecvenţă

Derivata temporală a inducţiei magnetice dB/dt T/s 0 – 1 Hz

Inducţia magnetică B T 1 Hz – 300 GHz

Intensitatea câmpului electric extern E V/m 1 Hz – 300 GHz

Densitatea de putere a undei incidente S W/m2 6 – 300 GHz

Curentul indus în membre IL mA 10 – 110 MHz


27

Tabelul 2.4. Mărimile fizice prin care sunt exprimate nivelurile de

declanşare a acţiunii AL stabilite de HG 520/2016 pentru efecte indirecte.


măsură

Domeniu de

frecvenţă

Inducţia magnetică statică B0 T 0 Hz

Curentul de contact IC mA 0 – 110 MHz

În cazul efectelor nontermice specifice câmpurilor de joasă

frecvenţă, pentru intensitatea câmpului electric E şi pentru inducţia

magnetică B există trei feluri de valori ale nivelurilor de declanşare a

acţiunii:

AL joase – niveluri joase de declanşare a acţiunii;

AL înalte – niveluri înalte de declanşare a acţiunii;

AL membre – niveluri de declanşare a acţiunii pentru

expunerea membrelor (la un câmp magnetic localizat).

Pentru derivata temporală a inducţiei magnetice dB/dt la

frecvenţe cuprinse între 0 – 1 Hz au fost stabilite două feluri de

valori ale nivelurilor de declanşare a acţiunii:

AL joase;

AL înalte.

În cazul efectelor termice specifice frecvenţelor înalte, există

un singur fel de valori ale nivelurilor de acţiune - AL unic - pentru

toate mărimile utilizate în scopul limitării efectelor expunerii.

Nivelurile de declanşare a acţiunii sunt astfel formulate încât

respectarea lor face ca, în majoritatea condiţiilor de expunere,

limitele de bază să nu fie depăşite. Pe de altă parte, depăşirea

nivelelor de acţiune nu înseamnă, în mod obligatoriu, că sunt

depăşite limitele de expunere de bază, ci doar că sunt necesare alte

metode de evaluare a expunerii.


28

2.3. Obligaţiile angajatorului

Pentru protejarea lucrătorilor faţă de riscurile de sănătate şi

de securitate datorate expunerii la câmpuri electromagnetice, HG

520/2016 a stabilit o serie de obligaţii ale angajatorului. Majoritatea

acestor obligaţii sunt cuprinse în capitolul II: "Obligaţiile

angajatorului". În plus faţă de acestea, HG 520/2016 mai prevede

câteva alte obligaţii ale angajatorului legate de conformarea cu

valorile-limită de expunere şi de supravegherea sănătăţii angajaţilor,

cuprinse în următoarele două capitole:

Capitolul I "Dispoziţii generale", secţiunea a 2-a "Valorile-

limită de expunere şi nivelurile de declanşare a acţiunii";

Capitolul III "Supravegherea sănătăţii".

Toate aceste articolele din HG 520/2016 care definesc obligaţiile

angajatorilor sunt prezentate în anexa 1 din acest ghid.

Principalele obligaţii ale angajatorului pot fi grupate în patru

categorii de activităţi:

Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor;

Adoptarea de măsuri pentru evitarea sau reducerea riscurilor;

Informarea şi instruirea lucrătorilor;

Consultarea şi participarea lucrătorilor.

La aceste obligaţii se adaugă dispoziţiile privind supravegherea

sănătăţii lucrătorilor care constituie un capitol separat.

Cele mai multe şi, totodată, cele mai complexe dintre

obligaţiile angajatorului sunt cele referitoare la determinarea

expunerii şi la evaluarea riscurilor, precum şi la evitarea sau

reducerea riscurilor. Aceste obligaţii sunt prezentate sintetic în cele

ce urmează.


29

Obligaţii ale angajatorului privind determinarea

expunerii şi evaluarea riscurilor (art. 10 - 18):

La identificare şi evaluarea CEM de la locul de muncă trebuie

să se ţină seama de:

Ghidul european pentru implementarea Directivei

2013/35/UE;

Standarde furnizate la nivel naţional: standarde europene

adoptate ca standarde române (SR EN);

Recomandări relevante furnizate la nivel naţional;

Baze de date referitoare la expunere;

Niveluri de emisie şi alte date furnizate de producători

sau distribuitori.

La evaluarea riscurilor angajatorul trebuie să acorde o atenţie

deosebită mai multor aspecte precum:

Valorilor-limită de expunere;

Caracteristicilor expunerii;

Efectelor biofizice directe şi efectelor indirecte,

inclusiv a efectelor asupra sănătăţii şi securităţii

lucrătorilor expuşi unor riscuri deosebite;

Expunerii simultane la mai multe surse şi la câmpuri de

frecvenţe multiple;

Existenţei echipamentelor de muncă alternative

proiectate pentru a reduce expunerea la CEM;

Obligaţii ale angajatorului privind adoptarea de măsuri

pentru evitarea sau reducerea riscurilor (art. 19 – 29):

Adoptă măsuri pentru eliminarea sau reducerea la

minimum a riscurilor generate de CEM (art. 19);

În cazul depăşirii AL, dacă evaluarea nu a demonstrat

că ELV nu sunt depăşite, elaborează şi pune în

aplicare un plan de acţiune care cuprinde măsuri


30

tehnice şi/sau organizatorice pentru a evita expuneri

care depăşesc ELV (art. 21);

Ţine cont de lucrătorii expuşi unor riscuri deosebite /

specifice, cât şi de toate efectele indirecte, pentru a

elabora, adapta şi pune în practică planul de acţiune

(art. 22 şi 23).

Dacă, în pofida măsurilor luate, ELV sunt depăşite,

angajatorul (art. 27):

ia măsuri imediate pentru a reduce expunerea sub

aceste ELV,

stabileşte şi consemnează cauzele depăşirii ELV,

adaptează în consecinţă măsurile de protecţie şi de

prevenire în scopul de a evita o nouă depăşire.

2.4. Supravegherea sănătăţii

La locurile de muncă în care există expunere la câmpuri

electromagnetice, „în scopul prevenirii şi detectării cât mai rapid

posibil a oricărui efect nociv asupra stării de sănătate‖, se va asigura

supravegherea sănătăţii lucrătorilor (art. 32).

Atunci când nivelul de expunere depăşeşte valorile-limită de

expunere ELV sau dacă un lucrător raportează efecte asupra

sănătăţii, angajatorul asigură controale medicale sau supraveghere

medical individual. Costurile controlului sau supravegherii medicale

nu vor fi suportate de lucrător (art. 34).


31

3. Modificări importante aduse de normele actuale

Actualele norme aduc o serie de modificări ale valorilor-

limită de expunere ELV şi ale nivelurilor de acţiune AL. Schimbările

aduse privesc nu doar modificarea unor valori, ci se referă şi la

mărimile fizice utilizate pentru evaluarea expunerii. De asemenea, în

cazul efectelor nontermice specifice frecvențelor joase, s-a trecut la

utilizarea mai multor tipuri de ELV şi de AL (Calotă, 2013; Calotă et

al, 2017; Goiceanu et al, 2017a; 2017b; 2017c).

În continuare sunt prezentate principalele modificări pe care

HG 520/2017 le aduce faţă de HG 1136/2006. Aceste modificări le

reflectă fidel pe cele aduse de Directiva 2013/35/UE.

3.1. Modificări faţă de normele precedente

În privinţa mărimilor fizice utilizate şi a domeniile de

frecvenţă pe care se aplică acestea, au apărut următoarele modificări:

Schimbarea mărimii fizice utilizate la evaluarea şi

limitarea expunerii la CEM de joasă frecvenţă. Dacă în

normele precedente se utiliza ca ELV mărimea fizică

denumită densitatea de curent indus în corp J, în actualele

norme se utilizează intensitatea câmpului electric intern Ei ;

Renunţarea la AL exprimat ca densitatea de putere S la

frecvenţe sub 6 GHz (în vechile norme densitatea de putere

se utiliza şi între 10 MHz – 6 GHz).

Pentru componenta magnetică, s-a renunţat la exprimarea

AL ca intensitate a câmpului magnetic H (A/m) în

favoarea inducţiei magnetice B (T), pe întreg spectrul de

frecvenţă 0 Hz – 300 GHz.

Cap 3 – Modificări importante aduse de normele actuale

32

Referitor la sistemul de valori-limită de expunere şi de

niveluri de declanşare a acţiunii, s-a trecut la un sistem mai complex

care cuprinde mai multe tipuri de valori. Astfel, modificările vizează

următoarele aspecte:

Introducerea unui sistem dual de limite de expunere

ELV pentru efecte asupra sănătăţii;

ELV pentru efecte senzoriale.

Introducerea de niveluri multiple de acţiune (AL):

AL joase;

AL înalte;

AL pentru expunerea membrelor

(la un câmp magnetic localizat).

Astfel, pentru expunerea la câmpuri magnetice externe de

joasă frecvenţă între 1 – 400 Hz, normele prevăd câte două valori ale

intensităţii de câmp electric intern Ei, , mărime utilizate la evaluarea

şi la limitarea expunerii: ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi ELV

pentru efecte senzoriale.

În ceea ce priveşte nivelurile de declanşare a acţiunii AL

joase, pentru efecte nontermice, normele în vigoare aduc unele

modificări de valori ale acestora pentru:

Câmpuri electrice de joasă frecvenţă peste 820 Hz;

Câmpuri magnetice de joasă frecvenţă peste 25 Hz;

Câmpuri magnetice de frecvenţa reţelei (50 Hz):

(1 mT conform HG 520/2016 faţă de 0,5 mT prevăzut de

HG 1136/2006)

De asemenea, în domeniul de frecvenţă 100 kHz – 10 MHz,

există două seturi de niveluri de declanşare a acţiunii: AL pentru

efecte nontermice şi AL pentru efecte termice.


33

3.2. Completări faţă de normele anterioare: cazul mişcării

corpului în prezenţa câmpului magnetic static

La toate aceste modificări desprinse din textul şi din anexele

HG 520/2016, se adaugă limitele şi nivelurile referitoare la

expunerea la câmpuri magnetice cu frecvenţe sub 1 Hz, precum şi la

expunerea datorată mişcării în câmp magnetic static, valori

prezentate în ghidul european (EC, 2015). Spre deosebire de

normele anterioare care considerau doar cazul staţionării în câmp

magnetic static, unele dintre aceste noi limite şi niveluri vizează,

pentru prima dată, cazul expunerii datorate mişcării corpului sau a

unor părţi ale corpului, în câmp magnetic static.

Noile limite şi niveluri prevăzute de ghidul european pentru

aplicarea Directivei 2013/35/UE sunt:

Restricţii de bază (limite) pentru mişcarea în câmp magnetic

static şi pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe sub 1 Hz:

- intensitatea câmpului electric intern Ei

Niveluri de referinţă (asimilate cu niveluri de declanşare a

acţiunii) pentru mişcarea în câmp magnetic static şi pentru

câmpuri magnetice cu frecvenţe sub 1 Hz:

- derivata inducţiei magnetice în raport cu timpul dB/dt

Directiva 2013/35/UE a prevăzut, în art.11, utilizarea acestor

noi limite şi niveluri care erau în curs de elaborare la momentul

apariției directivei. Aceste valori au fost stabilite de Comisia

Internaţională pentru Protecţia faţă de Radiaţiilor Neionizante

(ICNIRP) în anul 2014 şi preluate, ulterior, de ghidul european.

Utilizarea ghidului european şi, implicit, a noilor limite incluse în el,

este prevăzută şi de HG 520/2016 prin art. 4 şi art. 13.

Cap 3 – Modificări importante aduse de normele actuale

34

Limitele şi nivelurile stabilite de ICNIRP şi preluate de

ghidul european referitoare la mişcarea în câmp magnetic static şi

expunerea la câmpuri magnetice cu frecvenţe sub 1 Hz sunt

prezentate în anexa 4 din ghidul de faţă.

Toate aceste modificări şi completări au făcut ca actualele

norme naţionale şi europene să fie complexe şi să prezinte multe

elemente de noutate, ceea ce a condus la un grad mai mare de

dificultate la aplicarea lor în practică. Din acest motiv, Comisia

Europeana a stabilit, prin textul Directivei 2013/35/UE, necesitatea

elaborării unui ghid de bune practici pentru implementarea directivei,

ghid publicat în noiembrie 2015.


35

4. Evaluarea conformităţii locurilor de muncă

Pentru orice loc de muncă este necesară o evaluare generală

a riscurilor, în conformitate cu prevederile Legii securităţii şi

sănătăţii în muncă nr. 319/2006. În cazul locurilor de muncă la care

lucrătorii pot fi expuşi la câmpuri electromagnetice, mai este

necesară şi o evaluare a riscurilor specifice expunerii la CEM.

Evaluarea riscurilor asociate expunerii la CEM va ţine cont

atât de efectele directe ale câmpurilor, cât şi de efectele indirecte

datorate unor obiecte prezente la locul de muncă şi care suportă

influenţe din partea câmpurilor electromagnetice. Pentru lucrătorii

cu riscuri deosebite se vor realiza evaluări separate care să ţină

cont de sensibilitatea lor şi de particularităţile interacţiunii cu câmpul

electromagnetic.

Evaluarea locurilor de muncă la care există expunere la

câmpuri electromagnetice are ca scop demonstrarea conformităţii cu

normele de expunere a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice.

Aceasta se poate face în mai multe moduri, iar modalitatea optimă

depinde de situaţiile de expunere existente la locurile de muncă luate

în considerare.

Evaluare specifică expunerii la câmpuri electromagnetice se

va face în acord cu prevederile HG 520/2016. Pentru realizarea

acestei evaluări se pot utiliza metodele prezentate în Ghidul

facultativ de bune practici pentru punerea în aplicare a Directivei

2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice, publicat de

Comisia Europeană. În cele ce urmează este prezentat, pe scurt,

procesul de evaluare a locurilor de muncă, proces descris pe larg în

ghidul european.

Cap.4 – Evaluarea conformităţii locurilor de muncă

36

4.1. Etape ale evaluării locurilor de muncă

Există mai multe modalităţi de efectuare a evaluării locurilor

de muncă unde există surse de câmpuri electromagnetice. Metodele

adecvate se vor alege în funcţie de particularităţile locurilor de

muncă, în primul rând de echipamentele care generează CEM şi de

eventuala prezenţă a lucrătorilor cu riscuri deosebite.

Etapele evaluării locurilor de muncă unde există

echipamente care generează CEM pot fi încadrate în următoarele

categorii (EC, 2015):

Evaluarea iniţială a locului de muncă: evaluarea surselor de

CEM - echipamente utilizate la locul de muncă (evaluare de

tip check list) ;

Evaluarea specifică a riscurilor asociate expunerii la CEM;

Evaluarea detaliată / suplimentară a expunerii şi a

conformităţii cu normele de expunere.

Primele două etape sunt obligatorii, a treia fiind necesară

doar dacă evaluarea inițială a echipamentelor nu a fost suficientă

pentru demonstrarea conformității. În privinţa evaluării riscurilor

specifice expunerii la CEM, această etapă este obligatorie atunci

când la locurile de muncă există echipamente care generează CEM.

Paşii care trebuie urmaţi depind de rezultatul obţinut la

fiecare dintre evaluările efectuate. În cazurile cele mai simple în care

expunerea la CEM este redusă, iar acest fapt poate fi demonstrat pe

baza tabelului 3.2. din ghidul european, este suficient să se efectueze

doar evaluarea iniţială a surselor de la locul de muncă, însoțită de

evaluarea specifică a riscurilor asociate CEM.

În alte situaţii în care expunerile pot avea niveluri destul de

mari, va fi necesar ca, pe lângă evaluarea specifică a riscurilor

asociate CEM, să se efectueze şi o evaluare detaliată a expunerii

lucrătorilor urmată de verificarea conformităţii cu normele de


37

expunere (cu valorile-limită de expunere ELV sau cu nivelurile de

declanşare a acţiunii AL). Astfel, în unele cazuri poate fi necesară

calcularea sau măsurarea nivelurilor de CEM la locurile de muncă și

compararea lor cu AL. În alte cazuri, poate fi necesară evaluarea

expunerii lucrătorilor prin calcularea unor mărimi fizice interne, prin

intermediul unor studii de dozimetrie și, ulterior, compararea

valorilor acestor mărimi cu ELV.

În funcţie de rezultatele obţinute în diverse etape de

evaluare, poate fi necesar să se ia măsuri de reducere a expunerii

lucrătorilor sub limitele de expunere. După adoptarea de măsuri, se

va relua procesul de evaluare a locurilor de muncă și, eventual, de

luare de noi măsuri, până la demonstrarea conformității.

Subcapitolele următoare prezintă succint cele trei tipuri de

evaluări prezentate mai sus și descrise pe larg în ghidul european. În

privinţa evaluării detaliate a expunerii la CEM, au mai fost incluse şi

alte informaţii disponibile în literatura de specialitate (ASRO, 2009a;

ASRO, 2009b; Goiceanu & Dănulescu, 2006; Morega & Calotă,

2016; WHO, 2006; WHO, 2007).

4.2. Evaluarea iniţială a locului de muncă

Evaluarea iniţială a riscurilor de la locul de muncă

urmăreşte să stabilească:

dacă există riscuri datorate expunerii la CEM prezente la

locurile de muncă;

dacă sunt necesare evaluări detaliate ale expunerii;

dacă este necesar să se ia măsuri suplimentare pentru

protecţia lucrătorilor.

În această etapă sunt identificate situaţiile de expunere la

CEM: sursele, adică echipamentele prezente la locul de muncă care

generează CEM, precum şi activităţile desfăşurate care presupun

utilizarea acestor echipamente.


38

Pentru a veni în ajutorul angajatorilor care identifică şi

evaluează activităţile şi echipamentele care generează CEM, ghidul

european prezintă tabelul 3.2. cu situaţii întâlnite în mod obişnuit la

locurile de muncă. Pentru diverse situaţii de expunere (echipamente,

activităţi) tabelul specifică, în trei coloane separate, dacă sunt sau nu

sunt necesare evaluări specifice pentru trei categorii de lucrători:

toţi lucrătorii,

lucrători cu riscuri deosebite datorate dispozitivelor

medicale active implantate (AIMD),

alţi lucrători care prezintă riscuri deosebite:

- lucrători cu implanturi medicale pasive,

- lucrători cu dispozitive medicale purtate pe corp,

- lucrătoare gravide.

Evaluarea iniţială pe baza tabelului 3.2. din ghidul

european, (evaluare tip check-list a echipamentelor care emit CEM)

poate conduce la unul dintre următoarele rezultate:

1. Dacă în toate cele trei coloane se menţionează că nu sunt

necesare evaluări specifice, atunci nivelurile de CEM vor fi atât

de scăzute încât nu necesită o evaluare a riscurilor specifice

expunerii la CEM şi nici luarea de măsuri suplimentare privind

protecţia lucrătorilor.

2. Dacă se menţionează necesitatea unor evaluări specifice în una

sau ambele coloane care se referă la lucrătorii cu riscuri

deosebite, atunci este necesară o evaluarea separată a riscurilor

pentru lucrătorii cu riscuri deosebite. Măsurile necesare sunt

specifice lucrătorilor cu riscuri deosebite şi sunt prezentate în

anexa E din ghidul european.

3. Când tabelul indică necesitatea efectuării de evaluări pentru toţi

lucrătorii, aceasta înseamnă că este necesară o evaluare a

riscurilor mai detaliată, precum şi o estimare mai riguroasă a

expunerii care să verifice dacă AL sau ELV sunt depăşite sau nu.


39

Cele trei tipuri de situaţii de expunere la CEM a lucrătorilor

cu diverse grade de risc, precum şi deciziile care se impun privind

acţiunile de urmat în aceste situaţii sunt prezentate în diagrama din

figura 4.1.

Fig. 4.1. Evaluarea iniţială pentru diverse categorii de lucrători:

fără riscuri deosebite (LFRD) şi cu riscuri deosebite (LRD),

fără implanturi active (LRD-FIA) sau cu implanturi active (LRD-IA).

Indiferent de rezultatul evaluării iniţiale, acesta nu exclude

obligaţia angajatorilor de a efectua o evaluare generală a riscurilor

prezente la locurile de muncă.


40

4.3. Evaluarea riscurilor specifice

Evaluarea riscurilor specifice expunerii la CEM se plasează

în contextul evaluării generale a riscurilor la locul de muncă. Există o

multitudine de metode pentru evaluarea riscurilor la locurile de

muncă, alegerea metodei folosite rămânând la latitudinea

angajatorului sau a furnizorului de servicii de evaluare.

Ghidul european conţine un capitol menit să îndrume şi să

ofere o metodă generală utilizabilă la realizarea evaluării riscurilor

asociate CEM. În cele ce urmează prezentăm succint principalele

informaţii din ghidul european referitoare la evaluarea riscurilor

asociate expunerii la CEM, recomandări bazate pe informaţiile

oferite de Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă.

Această organizaţie a elaborat o platformă online interactivă de

evaluare a riscurilor (Online Interactive Risk Assessment – OiRA)

care poate fi aplicată şi în cazul riscurilor asociate CEM.

Platforma OiRA permite o evaluare a riscurilor în mai mulţi

paşi structuraţi în patru etape:

1. Pregătire - colectarea de informaţii referitoare la:

activitatea desfăşurată;

echipamente utilizate care emit CEM;

lucrătorul care desfășoară activitatea.

2. Identificare:

pericole - activități şi echipamente care generează CEM;

lucrătorii care prezintă riscuri:

- lucrătorul de la locul de muncă respectiv;

- lucrători care îndeplinesc alte sarcini în zonă;

- persoane care nu sunt angajaţi direcţi: vizitatori,

contractanţi, responsabili livrări sau service.


41

lucrătorii care prezintă riscuri deosebite:

- lucrători cu dispozitive medicale active implantate

(AIMD);

- lucrători cu dispozitive medicale pasive implantate;

- lucrători cu dispozitive medicale purtate pe corp;

- lucrătoare gravide.

3. Evaluarea riscurilor şi stabilirea priorităţii lor:

Evaluarea simplă a riscurilor când în toate cele trei

coloane ale tabelului 3.2 din ghidul european s-a răspuns

cu „Nu‖ (check list);

Evaluarea riscurilor pe baza gravităţii și a probabilităţii

unui eveniment periculos ;

Evaluări separate pentru:

- efecte directe,

- efecte indirecte pentru toţi lucrătorii,

- efecte specifice asupra lucrătorilor cu risc deosebit.

4. Plan de acţiune:

Plan de măsuri

Implementarea măsurilor

Monitorizarea riscurilor şi revizuirea evaluării

După prima etapă de colectare de informaţii despre locurile

de muncă şi lucrători, urmează etapa de identificare a pericolelor şi

a persoanelor care prezintă riscuri. Identificarea pericolelor se referă

la activitățile şi echipamentele care generează CEM, precum şi la

caracteristicile CEM (natura şi parametrii câmpului). Ca prim pas, se

va utiliza lista de activităţi şi echipamente din tabelul 3.2 din ghidul

european. De asemenea, se identifică persoanele care prezintă riscuri

datorate expunerii la CEM, inclusiv lucrătorii care prezintă riscuri

deosebite, precum cei cu implanturi active. Pentru lucrătorii care

prezintă riscuri deosebite se vor face evaluări specifice separate.


42

În cele ce urmează, vom prezenta mai detaliat cea de-a treia

etapă intitulată „Evaluarea riscurilor şi stabilirea priorităţii riscurilor‖

şi care reprezintă etapa cea mai laborioasă.

Evaluarea riscurilor şi stabilirea priorităţii riscurilor este

cea de a treia etapă a evaluării riscurilor, iar gradul ei de

complexitate depinde de situaţia concretă de la locul de muncă.

Situația de expunere este evaluată, în primă instanţă, în funcţie de

răspunsurile cu ―da‖ sau ―nu‖ la coloanele relevante din tabelul 3.2

din ghidul european. În multe cazuri va fi suficientă o evaluare

simplă, dar în unele cazuri va fi necesar să se efectueze o evaluare

suplimentară. În aceste din urmă cazuri, evaluarea riscurilor se va

face ţinând seama atât de:

gravitatea unui eveniment periculos,

probabilitatea ca acel eveniment să aibă loc.

În cazul prezenţei câmpurilor electromagnetice la locul de

muncă pot apărea riscuri datorate celor două categorii de interacţiuni:

directe și indirecte. Riscurile datorate fiecăreia dintre cele două

categorii de interacţiune, directe şi indirecte, trebuie evaluate

separat. De asemenea, se vor evalua în mod specific riscurile

deosebite la care sunt supuşi lucrătorii din următoarele grupuri:

lucrători cu dispozitive medicale active implantate (AIMD);

lucrători cu dispozitive medicale pasive implantate;

lucrători cu dispozitive medicale purtate pe corp;

lucrătoare gravide.

Evaluarea riscurilor legate de interacţiunile directe va ţine

cont de caracteristicile CEM prezente în zonele unde lucrătorii au

acces. Pericolul legat de expunere la CEM depinde, în principal, de:

Intensitatea câmpului,

Frecvenţă,


43

Pe lângă aceste mărimi, mai sunt şi alţi parametri care pot

afecta gradul de severitate al evenimentului periculos:

Forma de undă,

Uniformitatea spaţială,

Variaţia în timp a intensităţii câmpului.

Expunerea la CEM poate reprezenta un pericol doar dacă

nivelul expunerii depăşeşte valorile-limită de expunere ELV.

Deoarece, în practică, majoritatea ELV nu pot fi calculate sau

măsurate cu uşurinţă, este mai simplu să se evalueze dacă nivelurile

de CEM depăşesc sau nu AL pentru efecte directe.

Evaluarea riscurilor legate de interacţiunile indirecte

trebuie să ţină cont de următoarele evenimente posibile:

Interferenţa cu dispozitive medicale active (electronice),

implantate sau purtate pe corp;

Riscul de proiectare a obiectelor feromagnetice în câmpuri

magnetice statice;

Amorsarea detonatoarelor;

Incendii şi explozii rezultate din aprinderea materialelor

inflamabile din cauza scânteilor produse sub acţiunea CEM;

Curenţii de contact.

Îndrumări privind evaluarea riscurilor legate de efectele

indirecte pot fi găsite în ghidul european (anexa E), precum şi în

standardele europene CLC/TR 50404, CLC/TR 50426, CLC/TR

50427.

Evaluarea separată a riscurilor pentru lucrătorii cu riscuri

deosebite se va face în mod specific fiecăruia dintre grupurile de

lucrători prezentate mai sus. Pentru aceste grupuri de lucrători, ELV

şi AL ar putea să nu ofere o protecţie suficientă. Cu toate acestea, o


44

protecţie adecvată a lucrătorilor cu riscuri deosebite poate fi

asigurată prin conformarea cu nivelurile de referinţă prevăzute în

Ordinul MSP 1193/2006 pentru aprobarea Normelor privind

limitarea expunerii populaţiei generale la câmpuri electromagnetice

de la 0 Hz la 300 GHz.

Pentru a preveni pericolul datorat acţiunii câmpurilor

magnetice statice asupra implanturilor feromagnetice, se recomandă

respectarea nivelului de acţiune pentru riscul de proiectare a

obiectelor feromagnetice în câmpuri magnetice statice care are

valoarea de 0,5 mT.

Tabelul de mai jos sumarizează toate nivelurile de acţiune

AL pentru efecte indirecte care se aplică tuturor lucrătorilor sau

lucrătorilor cu riscuri deosebite. De asemenea, au fost incluse

nivelurile de referinţă RL pentru protecţia populaţiei. Detalii privind

modalităţile de evaluare a riscurilor pentru lucrătorii cu riscuri

deosebite pot fi găsite în anexa E a ghidului european (EC, 2015).

Tabelul 4.1. Nivelurile de acţiune AL pentru efecte indirecte

şi niveluri de referinţă RL pentru populaţie care se pot aplica

diverselor categorii de lucrători.

Efect

indirect

Domeniu de

frecvenţă

Mărime

fizică

Valoare AL

/ RL

Lucrători

protejaţi

Proiectare de obiecte

feromagnetice în câmp

magnetic static

0 Hz B0 AL: 3 mT Toţi

lucrătorii

Interferenţa câmpului

magnetic static cu AIMD* 0 Hz B0 AL: 0,5 mT

Lucrători

cu AIMD*

Curent de contact 2,5 - 100 kHz IC AL variabil:

1 - 40 mA

Toţi

lucrătorii

Perturbarea dezvoltării

sistemului nervos al

fătului

Joasă

frecvenţă B

RL variabil.

La 50Hz:

100 µT

Lucrătoare

gravide


45

4.4. Evaluarea detaliată a expunerii

La unele locuri de muncă, pot exista echipamente care să

genereze CEM puternice. Câmpurile emise ar putea să depăşească

AL, ELV sau ar putea conduce la riscuri inacceptabile datorate

efectelor indirecte (EC, 2015). Pentru asemenea locuri de muncă

trebuie să se efectueze o evaluare suplimentară, detaliată, a expunerii

la CEM şi a conformităţii cu normele.

Tabelul 3.2. din ghidul european (sau tabelul 1 din

standardul SR EN 50499) prezintă o listă a activităţilor profesionale,

a echipamentelor şi a locurilor de muncă generice pe baza căreia se

poate decide dacă sunt sau nu sunt necesare evaluări suplimentare ale

conformităţii. Aşa cum s-a arătat în subcapitolul 4.2. şi figura 4.1., în

situaţia în care în prima etapă, cea a evaluării iniţiale a locului de

muncă, s-a trecut „Da‖ în coloana relevantă – coloana (1) din tabelul

3.2. – atunci va fi necesară o evaluare suplimentară a expunerii.

Evaluarea conformităţii expunerii se poate face în mai multe moduri:

1. Evaluare pe baza datelor existente privind expunerea

datorată echipamentelor de muncă utilizate. Informaţiile pot fi

luate fie din documentele furnizate de producătorul

echipamentelor referitor la emisia de CEM, fie din bazele de

date cu evaluări generice privind expunerea de la diverse

echipamente standardizate sau în anumite sectoare de

activitate. Pentru angajatori aceasta este cea mai simplă

modalitate de evaluarea.

2. Calcularea sau măsurarea nivelurilor de CEM şi

compararea lor cu nivelurile de acţiune AL. Atât calcularea,

cât şi măsurarea nivelurilor de CEM sunt mai puțin accesibile

angajatorilor deoarece necesită cunoştinţe aprofundate de

specialitate şi dotarea tehnică adecvată. Din acest motiv,


46

majoritatea angajatorilor va avea nevoie de asistenţă din partea

specialiştilor. La rândul lor, furnizorii de servicii specializaţi

vor trebui să deţină personal calificat, instrumente adecvate

pentru măsurarea CEM şi să cunoască procedurile

standardizate adecvate situaţiilor de expunere investigate

(ASRO, 2009a; Goiceanu & Dănulescu, 2006; Morega &

Calotă, 2016).

3. Evaluarea dozimetrică a mărimilor interne şi raportarea

rezultatelor la valorile-limită de expunere ELV. Evaluarea

dozimetrică reprezintă un domeniu de înaltă specializare, astfel

încât, cu extrem de puţine excepţii, angajatorii nu au

competenţa necesară realizării acestui tip de evaluare şi vor

trebui să apeleze la specialişti. Deoarece studiile dozimetrice

efectuate prin simulări pe calculator sunt laborioase şi

costisitoare, această modalitate este puţin utilizată în practică,

preţurile fiind, în general, inaccesibile pentru IMM-uri .

Rezultatele evaluării expunerii pot demonstrarea respectarea

AL şi/sau ELV sau pot evidenţia depăşirea acestora. Paşii de urmat

în continuarea evaluării expunerii depind de rezultatul evaluării:

Dacă nu s-a putut demonstra respectarea AL,

fie se va face o evaluare a conformităţii în raport

cu ELV;

fie se vor pune în aplicare măsuri de reducere a

expunerii.

Dacă rezultatele evaluării arată depăşirea ELV,

se vor pune imediat în aplicare măsuri de reducere

a expunerii;

cei doi paşi de luare de măsuri şi de evaluare a

expunerii se vor relua până la demonstrarea

conformităţii.


47

4.4.1. Utilizarea de informaţii disponibile şi de baze de date

Cea mai simplă modalitate de demonstrare a conformităţii cu

normele de expunere a lucrătorilor la CEM constă în utilizarea

informaţiilor existente:

informaţii furnizate de producătorii de echipamente;

baze de date cu evaluări generice ale expunerilor.

Baze de date cu evaluări generice ale expunerilor pot fi puse

la dispoziţie de organizaţii şi institute guvernamentale, organisme

profesionale sau asociaţii profesionale.

Utilizarea de informaţii furnizate de producători

Producătorii de echipamente care generează CEM furnizează

diverse date legate de emisia echipamentelor, în diverse scopuri.

Informaţiile trebuie selectate cu atenţie deoarece, pe lângă cele

referitoare la evaluarea expunerii lucrătorilor, pot exista date legate

de evidenţierea parametrilor tehnici sau de demonstrarea

conformităţii cu normele de compatibilitate electromagnetică.

Dintre informaţiile furnizate de producători, cele mai utile

pentru evaluarea conformităţii expunerii la CEM sunt (EC, 2015):

indicarea modului în care intensitatea câmpului

scade odată cu distanţa;

indicarea intensității câmpului ca procent din

nivelurile de acțiune în diferite poziții accesibile din

jurul echipamentului (Fig.4.2);

evaluări ale expunerilor tipice ale lucrătorilor în

timpul utilizării normale a echipamentului (Fig.4.3).


48

Datele exprimate procentual ajută angajatorii să efectueze

propria evaluare a conformității. În general, producătorii de

echipamente furnizează hărţi de contur pentru nivelurile de câmp

care reprezintă fracţiuni de:

30% din AL,

50% din AL şi

100% din AL.

La evaluarea expunerii lucrătorilor, angajatorii vor ţine

seama de toate sursele prezente în mediul de lucru, precum şi de

instalaţiile auxiliare (surse de alimentare, cabluri de alimentare,

comutatoare, etc.).

Fig. 4.2. Hartă de contur cu nivelurile de CEM în jurul unei

surse, raportate ca procent din nivelul de acţiune AL jos

corespunzător frecvenţei emise.


49

Fig. 4.3. Distribuţia câmpului electric indus în corpul

aflat în proximitatea uni cablu electric poziţionat

în apropierea capului (EC, 2015).

Baze de date cu evaluări generice ale expunerilor

Diverse organizaţii guvernamentale, organisme sau asociaţii

profesionale, precum şi grupuri de cercetare din universităţi sau

institute pot pune la dispoziţie evaluări pentru anumite tipuri de

echipamente sau evaluări generice pentru anumite sectoare

industriale.

Evaluarea expunerii lucrătorului de la un anumit echipament,

in condiţii tipice de lucru permite verificarea directă a conformităţii

cu valorile-limită de expunere ELV. Aceste evaluări sunt realizate

prin efectuarea de studii dozimetrice prin care se calculează

distribuţia în corpul lucrătorului a valorilor mărimilor interne:

intensitatea câmpului electric indus în corp sau rata de absorbţie

specifică. Un exemplu preluat din ghidul european care se referă la

evaluare câmpului electric indus în proximitatea unui cablu străbătut

de un curent electric cu frecvenţa de 50 Hz, este prezentat în fig. 4.3.


50

4.4.2. Calcularea sau măsurarea nivelurilor câmpurilor

externe

Evaluarea conformității cu normele de expunere a

lucrătorilor la CEM se poate face prin compararea nivelurilor de

câmp din mediul de lucru cu nivelurile de declanşare a acțiunii AL.

Calcularea sau măsurarea CEM sunt utile, în cazul

echipamentelor care pot genera CEM puternice, atunci când:

nu există informații şi date disponibile referitor la nivelurile

de câmp emise sau la expunerea lucrătorului;

există informaţii despre emisia echipamentelor, dar se

cunoaşte faptul că nivelurile generate pot fi apropiate de AL;

niveluri mari de CEM la locul de muncă pot fi datorate

expunerii simultane de la mai multe echipamente.

Nivelurile de CEM pot fi determinate prin:

măsurare;

calcul cu ajutorul unor formule

(doar pentru anumite categorii de surse).

Ambele variante presupun o buna cunoaştere a domeniului

câmpurilor electromagnetice, iar în primul caz sunt necesare

cunoştințe specifice legate de metodele de măsurare a CEM adecvate

evaluării expunerii umane. Majoritatea angajatorilor nu au expertiza

necesară pentru a face evaluarea expunerii prin calcul sau măsurare

și, în consecință vor trebui să apeleze la furnizori externi de servicii

de specialitate (Morega & Calotă, 2016).

Deoarece serviciile de măsurare sau calculare a CEM ar

putea fi destul de costisitoare, în special pentru IMM-uri, HG

520/2016 a prevăzut și alte metode de verificare a conformității

expunerii lucrătorilor, metode prezentate în subcapitolele anterioare:


51

Evaluarea iniţială simplă a surselor de CEM - evaluare tip check

list cu ajutorul tabelului 3.2. din volumul I al ghidului european;

Utilizarea de informaţii de la producători privind emisia

echipamentelor furnizate;

Utilizarea bazelor de date cu evaluări generice ale expunerilor

oferite de terți (organizaţii guvernamentale, organisme sau

asociaţii profesionale, precum şi grupuri de cercetare);

Aplicarea unor măsuri de protecție sau de prevenire.

Doar atunci când utilizarea metodelor de mai sus nu conduce la

demonstrarea conformității cu ELV, angajatorii sunt obligați să

recurgă la calcularea sau măsurarea nivelurilor de CEM, aşa cum

este specificat atât în HG 520/2016, cât şi în ghidul european.

Calcularea CEM cu ajutorul formulelor

Calcularea cu ajutorul formulelor a nivelurilor de CEM în

jurul surselor se poate face doar pentru acele categorii de surse care

utilizează elementele radiante relativ simple sau pentru care au fost

dezvoltate formule de calcul a câmpului emis.

Calcularea estimativă a nivelurilor de CEM se face pe baza

caracteristicilor tehnice ale sursei și se utilizează metode specifice

situației de expunere întâlnite care țin cont de:

tipul de câmp,

domeniul de frecvența,

caracteristicile elementului radiant,

prezența obiectelor care pot perturba câmpul.

Exemple de calculare rapidă, pe bază de formule, a

nivelurilor de CEM generate de unele surse pot fi găsite în literatură

(Goiceanu & Dănulescu, 2006; IEEE, 2003; ITU, 2008). Totuşi,

pentru multe tipuri de surse calcularea CEM prin formule simple nu

este posibilă, mai ales atunci când sunt prezente obiecte care perturbă

semnificativ distribuția câmpului prin absorbţii sau reflexii.


52

Măsurarea nivelurilor de CEM

În majoritatea situațiilor, soluția cea mai practică de

determinare a nivelurilor de câmp constă în măsurarea lor. Măsurarea

este utilă când calcularea nivelurilor conduce la rezultate apropiate

de nivelul de acţiune AL sau când valorile calculate pot fi afectate de

erori datorate condiţiilor de mediu (propagare, obiecte care perturbă

câmpul) diferite de cele pentru care au fost stabilite formulele.

Totuși, pentru mulți angajatori această soluție nu este direct

accesibilă deoarece nu au nici expertiza și nici instrumentele de

măsură necesare. Acești angajatori vor trebui să apeleze la furnizori

externi de servicii de măsurare a CEM.

4.4.3. Dozimetria câmpurilor interne

Cea mai sigură și mai exactă modalitate de a verifica

conformitatea cu normele de expunere constă în testarea încadrării în

valorile-limită de expunere ELV. Cu toate acestea, compararea

expunerii lucrătorilor cu ELV este un proces dificil deoarece, cu

excepția frecvențelor sub 1 Hz sau peste 6 GHz, mărimile fizice prin

care sunt exprimate ELV nu pot fi măsurate în practică.

ELV sunt exprimate prin mărimi interne legate de inducerea

de câmpuri în corp sau de absorbţia de energie. Între 1 Hz – 6 GHz,

au fost stabilite ELV pentru următoarele mărimi fizice interne:

intensitatea câmpului electric intern Ei ,

rata de absorbție specifică SAR ,

absorbţia specifică (de energie) SA.

În privinţa ratei de absorbție specifice SAR, normele au

prevăzut valori-limită de expunere ELV pentru trei situații:

valoare medie pe întregul corp: 0,4 W/kg;

valoare localizată în cap sau trunchi: 10 W/kg;

valoare localizată în membre: 20 W/kg.


53

Măsurarea de mărimi fizice în țesuturile corpului ar

reprezenta un proces invaziv și, practic, nu este realizabilă.

Determinarea valorii mărimilor fizice în interiorul corpului uman se

poate face doar prin calcularea lor. Calcularea intensității câmpului

electric indus în corp, a ratei de absorbție specifică şi a distribuţiei

acestor mărimi în ţesuturi (Fig. 4.3) reprezintă obiectul dozimetriei.

Calcule pe care le presupune dozimetria câmpurilor

electromagnetice sunt deosebit de complexe și de laborioase, fapt

pentru care pot fi realizate doar prin simulare pe calculator. Studiile

de dozimetrie computerizată (denumită dozimetrie numerică)

necesită cunoștințe avansate de bioelectromagnetism și de

dozimetrie, precum şi programe de calculator speciale utilizate

împreună cu modele biologice digitale (WHO, 2006; WHO, 2007).

Efectuarea de studii de dozimetrie computerizată (dozimetrie

numerică) poate fi făcută doar de către specialiști / experți în

dozimetria câmpurilor electromagnetice. Costurile studiilor de

dozimetrie computerizată sunt ridicate deoarece necesită platforme

sofware profesionale și modelele biologice care sunt costisitoare.

Mai mult, simulările trebuie rulate pentru fiecare caz în parte, pentru

fiecare localizare a lucrătorului și pentru toate posturile corporale

luate în considerație. Fiecare situație simulată necesită un timp de

rulare și un volum de lucru legat de selectarea şi testarea parametrilor

optimi şi de validarea rezultatelor obţinute.

Datorită costurilor mari ale dozimetriei, precum și a

numărului mic de specialiști în dozimetrie, în majoritatea cazurilor

este mai util, mai rapid și mai ieftin să se apeleze la alte metode de

verificare a conformității cu normele. Dacă se poate demonstra

conformitatea cu nivelurile de declanșare a acțiunii AL, atunci

conformarea cu AL asigură automat și conformarea cu valorile-limită

de expunere ELV. Pe de altă parte, dacă AL sunt depășite, se poate

trece direct la etapa de luare de măsuri de reducere a expunerii pentru

a evita durata şi costul evaluărilor dozimetrice.

Cap 5 – Măsuri de reducere a riscurilor de expunere

54

5. Măsuri de protecţie şi de prevenire

Dacă în urma parcurgerii etapelor de evaluare a locului de

muncă, în niciuna dintre etape nu s-a putut demonstra conformitatea

cu normele de expunere a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice,

atunci se vor lua măsuri pentru intrarea în conformitate. Această

situație poate să apară fie după ce au fost parcurse complet toate

etapele de evaluare, fie atunci când etapa de evaluare detaliată a

expunerii nu este pe deplin accesibilă angajatorului. De exemplu,

pasul efectuării de studii dozimetrice şi comparării rezultatelor cu

valorile-limită de expunere ELV poate să fie greu sau deloc accesibil

angajatorului. Aceasta se poate datora fie din cauza costurilor mari,

fie din lipsa furnizorilor de servicii de dozimetrie în regiunea în care

este localizat angajatorul.

5.1. Categorii de măsuri de reducere a riscurilor

Măsurile de protecție și de prevenire trebuie alese în funcție

de situația întâlnită la locul de muncă, pe baza rezultatului evaluării

riscurilor. Aceste măsuri de control a riscurilor trebuie să respecte

principiile de prevenire descrise în ghidul european (EC, 2015).

Măsurile de reducere a riscurilor la care sunt expuși

lucrătorii sunt de mai multe categorii care se referă la:

Eliminarea completă a pericolului;

Înlocuirea echipamentelor cu altele mai puțin periculoase;

Măsuri tehnice;

Măsuri organizatorice;

Utilizarea echipamentului individual de protecție.

Eliminarea completă a pericolului implică trecerea la un

proces alternativ care nu generează câmpuri electromagnetice

puternice. Acest tip de măsură este adesea foarte costisitor.


55

Categoriile de măsuri cele mai accesibile și care oferă o

protecție colectivă sunt măsurile tehnice și măsurile organizatorice,

în multe situații ambele măsuri fiind eficiente și suficiente.

5.2. Măsuri tehnice și măsuri organizatorice

În articolul 21, HG 520/2016 stabilește necesitatea ca

angajatorul să elaboreze și să pună în aplicare un plan de acţiune care

să cuprindă măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru a evita

expuneri care depăşesc ELV, ţinând seama, în special, de

următoarele:

a) alte metode de lucru care să conducă la o expunere mai redusă

la CEM;

b) alegerea unor echipamente care emit mai puţine CEM, luând

în considerare activitatea care se efectuează;

c) măsuri tehnice prin care se urmăreşte reducerea emisiei CEM,

inclusiv, dacă este necesar, utilizarea de sisteme de blocare,

ecranare sau alte sisteme similare de protecţie a stării de

sănătate;

d) măsuri corespunzătoare de delimitare şi de acces (de exemplu,

semnale, etichete, marcaje pe sol, bariere) în vederea

limitării sau controlării accesului;

e) în cazul expunerii la câmpuri electrice, măsuri şi proceduri de

gestionare a descărcărilor cu scânteie şi a curenţilor de

contact prin mijloace tehnice şi prin instruirea lucrătorilor ;

f) programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă,

a locului de muncă şi a posturilor de lucru;

g) proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de

lucru;

h) limitarea duratei şi a intensităţii expunerii;

i) acordarea unui echipament individual de protecţie adecvat


56

Zonele în care sunt prezente CEM intense se vor delimita

prin intermediul semnelor de avertizare (Fig. 5.1) şi a barierelor.

Accesul persoanelor cu dispozitive medicale implantate va fi

restricţionat prin afişarea semnelor de interdicţie specifice precum

cele figura 5.2 (Guvernul României, 2006).

a) b)

Fig. 5.1. Semne de avertizare privind prezenţa CEM (Guvernul

României, 2006):

a) câmpuri magnetice intense,

b) radiaţii neionizante.

a) b)

Fig. 5.2. Semne de interzicere a accesului pentru lucrători cu riscuri

deosebite, utilizate în zone cu CEM (Guvernul României, 2006):

a) persoane care poartă stimulatoare cardiace,

b) persoane cu implanturi metalice.


57

În cazul expunerii la câmpuri electrice de joasă frecvenţă,

pentru a evita efecte precum descărcările în scânteie şi curenţii de

contact, se vor lua măsuri specific de protecţie precum:

împământarea obiectelor de lucru ;

legarea echipotenţială (conectarea electrică a

lucrătorului la obiectul de lucru);

utilizarea echipamentului individual de protecţie.

În ghidul european sunt descrise o multitudine de alte măsuri

tehnice și organizatorice, pentru diverse situaţii de expunere, de la

măsuri organizatorice simple până la măsuri tehnice complexe.

5.3. Măsuri de reducere a expunerii versus evaluări

dozimetrice

La unele locuri de muncă, în anumite domenii de activitate,

pot exista situații în care nivelurile de câmp depășesc nivelurile de

declanșare a acțiunii AL. Acest fapt nu înseamnă, în mod automat, că

vor fi depășite și valorile-limită de expunere ELV. În cazul în care se

constată depășirea nivelurile de declanșare a acțiunii, angajatorul

poate opta pentru una dintre următoarele două variante de acțiune.

Prima variantă constă în luarea de măsuri tehnice sau

administrative de reducere a nivelurilor de câmp în zonele în

care lucrătorii își desfășoară activitatea. Ulterior luării de

măsuri, se vor investiga din nou nivelurile de câmp la care

sunt expuși lucrătorii în noile condiții. Aceste niveluri se vor

compara cu nivelurile de declanșare a acțiunii AL.

A doua opțiune constă în evaluări dozimetrice care se referă

la calcularea intensității câmpului electric indus în corp sau a

SAR, în special în regiunile anatomice preponderent expuse

câmpului extern. Dacă rezultatele obținute depăşesc valorile-

limită de expunere ELV, se va trece la etapa de luare de

măsuri pentru diminuarea expunerii.


58

Ambele variante de acțiune în cazul depășirii nivelurilor de

declanșare a acțiunii, prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje.

Amândouă opțiunile presupun costuri, iar evaluarea lor și decizia de

a urma o cale sau cealaltă rămân la aprecierea angajatorului. În unele

situații este dificil de anticipat care dintre cele două căi de urmat ar fi

cea mai eficientă.

Prima opțiune, luarea de măsuri de reducere a nivelurilor de

câmp, este mai simplă și poate fi făcută, adesea, cu resursele

angajatorului. Costurile măsurilor luate depind de soluția concretă

aleasă pentru diminuarea expunerii. În unele cazuri, costurile legate

de măsurile de reducere a nivelurilor de câmp extern pot fi destul de

mari, încât poate părea mai convenabil să se efectueze studii

dozimetrice de calculare a câmpurilor electrice induse în corp. Pe de

altă parte, dacă valorile calculate ale câmpurilor induse depășesc

ELV, angajatorul tot va trebui să ia măsuri de reducere a expunerii.

Cea de-a doua variantă, calcularea câmpului indus este

deosebit de complexă și poate fi efectuată prin studii de dozimetrie a

câmpurilor electromagnetice care presupun simulări computerizate

cu programe speciale. Efectuarea de studii de dozimetrie numerică

poate fi făcută doar de către specialiștii în dozimetrie. În consecință,

costurile acestor studii sunt ridicate datorită prețului foarte mare al

softurilor necesare, precum și datorită volumului mare de muncă

pentru un singur caz de expunere.

Exemple practice de măsuri de reducere a nivelurilor de

câmp la care sunt expuși lucrătorii sunt prezentate în ghidul european

de aplicare a Directivei 2013/35/UE.


59

6. Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

Pentru a permite evaluarea expunerii umane la CEM,

măsurarea nivelurilor CEM trebuie să respecte anumite cerinţe.

Principalele rigori sunt legate, nu doar de calitatea tehnică a

măsurării câmpurilor electromagnetice, ci şi de necesitatea ca

rezultatele măsurărilor să poată fi interpretate din punct de vedere al

protecţiei sănătăţii faţă de expunerea la CEM.

Măsurările trebuie să permită verificarea conformităţii

expunerii din locaţiile investigate cu normele de expunere a

lucrătorilor la CEM. Pentru aceasta măsurările trebuie efectuate într-

o manieră care să permită compararea rezultatelor cu nivelurile

relevante de declanşare a acţiunii AL. La frecvenţe sub 1 Hz sau

peste 6 GHz, rezultatele măsurărilor trebuie să permită compararea

directă a expunerii lucrătorilor cu valori-limită de expunere ELV.

În consecinţă, pentru a fi posibilă interpretarea rezultatelor

măsurărilor de CEM din punct de vedere al protecţiei sănătăţii

lucrătorilor expuşi, este necesar ca măsurările să respecte criteriile

indicate de:

HG 520/2016;

ghidul de aplicare a Directivei 2013/35/UE privind

expunerea lucrătorilor la CEM;

standardele tehnice europene sau române referitoare

la evaluarea expunerii umane la CEM.

Pentru realizarea de măsurări în acord cu principiile indicate

de standarde şi cu cerinţele normelor de expunere, se poate apela la

diverse recomandări de bune practici descrise în literatura de

specialitate, existentă pe plan internaţional sau disponibile în limba

română (ANFR, 2011; ECC, 2007; Goiceanu & Dănulescu, 2006;

IEEE, 2003; ITU, 2008).

Cap 6 –Măsurarea nivelurilor câmpurilor externe

60

În cele ce urmează ne vom referi la documentele oficiale

care precizează metode şi proceduri standardizate, precum şi la

criterii, cerinţe şi recomandări de bune practici.

6.1. Metode şi proceduri standardizate

Metodele și procedurile utilizate pentru măsurarea CEM

trebuie să fie compatibile cu cerinţele normelor de expunere şi cu

standardele tehnice în domeniul evaluării expunerii umane la CEM.

La ora actuală, sunt disponibile, din partea organismelor competente,

o varietate de metode şi proceduri pentru măsurarea CEM în scopul

evaluării expunerii umane.

Normele naţionale de expunere a lucrătorilor la CEM, prin

articolul 13 din HG 520/2016 precizează următoarele:

„în scopul evaluării prevăzute la art. 10—12,

angajatorul identifică şi evaluează câmpurile

electromagnetice de la locul de muncă, ţinând seama

de Ghidul facultativ de bune practici pentru punerea în

aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile

electromagnetice, publicat pe site-ul Comisiei Europene,

şi de alte standarde sau recomandări relevante

furnizate la nivel naţional, inclusiv de bazele de date

referitoare la expunere‖.

Principalele documente oficiale care descriu cerinţe, metode

şi proceduri de măsurare a CEM utilizabile în domeniul evaluării

expunerii umane sunt ghidul european şi standardele tehnice

europene. O parte dintre standardele tehnice europene au fost deja

adoptate, iar altele sunt în curs de adoptare ca standarde române. În

cele ce urmează ne vom referi la aceste două surse de informaţii şi de

metode disponibile la nivel european, dar şi la nivel naţional, o parte

traduse în limba română.


61

6.1.1. Ghidul european

Pentru a facilita aplicarea Directivei 2013/35/UE, Comisia

Europeană a publicat un „Ghid facultativ de bune practici pentru

implementarea Directivei 2013/35/UE privind câmpurile

electromagnetice‖. Pe plan naţional, articolul 13 din HG 520/2016,

care a fost citat mai sus, prevede utilizarea ghidului european de

bune practici, în special în ceea ce priveşte evaluarea expunerii.

Ghidul european indică modalităţile de evaluare a

conformităţii locurilor de muncă cu Directiva 2013/35/UE. Această

directivă a stabilit valori-limită de expunere ELV şi niveluri de

declanşare a acţiunii AL care au fost preluate de HG 520/2016. În a

treia secţiune a ghidului european, printre diversele modalităţi de

evaluare a conformităţii se regăseşte şi verificarea conformităţii prin

măsurarea nivelurilor de CEM (capitolul 8). De asemenea, este

abordată şi problema comparării nivelurilor de câmp măsurate cu

nivelurile de declanşare a acţiunii AL (capitolul 6).

Ghidul european cuprinde o anexa deosebit de utilă, anexa

D „Evaluarea expunerii‖, care tratează în detaliu aspecte tehnice şi

metodologice legate de evaluarea expunerii în diverse situaţii

întâlnite la locurile de muncă. În această anexă sunt descrise

următoarele aspecte:

paşii de urmat pentru evaluarea expunerii,

expunerea la câmpuri de frecvenţe multiple,

expunerea neuniformă,

expunerea la câmpuri magnetice statice, inclusiv în cazul

mişcării corpului în prezenţa câmpurilor magnetice statice.

Evaluarea expunerii la câmpuri magnetice statice (descrisă

succint și în anexa 4 din prezentul ghid) include compararea valorilor

măsurate cu noile limite de expunere şi niveluri de referinţă stabilite


62

de Comisia Internaţională pentru Protecţia faţă de Radiaţiilor

Neionizante (ICNIRP, 2014) ulterior publicării Directivei

2013/35/UE. În art.11, această directiva a prevăzut utilizarea noilor

limite şi niveluri care au fost stabilite de ICNIRP şi preluate de

ghidul european (Goiceanu, 2016).

6.1.2. Standardele tehnice europene şi naţionale

Pentru evaluarea corectă a expunerii la câmpuri

electromagnetice, ghidul european indică standardele tehnice

europene (cod EN) elaborate de Comitetul European pentru

Standardizare în Electrotehnică (CENELEC) în colaborare cu

Comisia Electrotehnică Internaţională (IEC). Aceste standarde sunt

adoptate ca standarde române (cod SR EN) de către Organismul

Naţional de Standardizare din România (ASRO).

Standardele sunt adoptate de comisii / comitete tehnice în

domeniul expunerii umane la CEM. Astfel, standardele europene

sunt elaborate de comisia CENELEC TC 106X intitulată

„Electromagnetic fields in the human environment‖. Pe plan naţional,

standardele europene sunt adoptate ca standarde române de

Comitetul Tehnic 279 al ASRO intitulat „Expunerea corpului uman

la câmpuri electromagnetice‖.

Standardele tehnice cuprind informaţii deosebit de utile

procesului de evaluare a expunerii umane la CEM, precum şi

proceduri pentru determinarea câmpurilor, atât externe, cât şi interne.

O parte dintre standardele tehnice descriu proceduri pentru

măsurarea nivelurilor câmpurilor electromagnetice externe. Aceste

standarde specifică cerinţele care trebuie îndeplinite pentru

efectuarea corectă a măsurărilor (Morega & Calotă, 2016).

Dintre standardele tehnice care se referă la măsurarea

nivelurilor CEM în scopul evaluării expunerii umane, cele mai

importante sunt standardele care descriu proceduri de uz general, şi

anume standardele de bază:


63

SR EN 50413 - Standard de bază pentru procedurile de

măsurare şi calcul privind expunerea corpului uman la

câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice

SR EN 50499 - Procedură pentru evaluarea expunerii

lucrătorilor la câmpuri electromagnetice

Aceste două standarde descriu principiile generale şi

stabilesc cerinţele de bază pentru măsurarea nivelurilor câmpurilor

electromagnetice în acord cu necesitatea de a evalua expunerea

umană şi de a verifica conformitatea cu normele de expunere.

6.2. Etapele procesului de măsurare

Determinarea nivelului de expunere la CEM se bazează, în

general, pe măsurarea mărimilor care caracterizează câmpurile

prezente în mediu, mărimi prin care se exprimă nivelurile de

declanşare a acţiunii AL:

intensitatea de câmp electric E,

densitatea de flux magnetic B şi

densitatea fluxului de putere S.

În cazul câmpurilor intense, se mai pot măsura, suplimentar,

curenţii induşi în membre, în special în picioare, precum şi curentul

de contact care apare la atingerea unor obiecte conductoare care nu

se află în contact electric cu pământul. Modul de măsurare a

curentului de contact şi a curenţilor induşi în membre nu face

obiectul ghidului de faţă.

Atunci când evaluarea se face prin măsurarea câmpurilor

externe și compararea rezultatelor cu AL, conform indicațiilor oferite

în anexa D a ghidului european, și a celor din standardele tehnice SR

EN 50413 și SR EN 50499, procesul de măsurare trebuie să

cuprindă câteva etape.


64

Cele trei etape ale procesului standardizat de măsurare a CEM sunt:

Etapa inițială;

Etapa identificărilor (pregătitoare);

Măsurările propriu-zise.

Fiecare dintre aceste etape, ale căror denumiri pot diferi în

funcţie de sursa citată (ghidul european, standarde tehnice), cuprinde

mai mulți pași prezentați sintetic în cele ce urmează. În alte

documente, primele două etape sunt considerate împreună, fără a se

face o diferenţiere netă între ele (Goiceanu & Dănulescu, 2006).

6.2.1. Etapa inițială

Etapa iniţială se focalizează pe documentarea în privinţa

echipamentelor prezente la locurile de muncă şi care pot genera

CEM. Scopul acestei etape este acela de a cunoaşte caracteristicile

echipamentelor de lucru şi a câmpurilor emise. Pe baza informaţiilor

obţinute şi prin utilizarea tabelului 3.2 din ghidul european, se poate

aprecia dacă este sau nu necesar să se efectueze măsurarea CEM

emise de echipamentele de lucru.

Cei trei paşi ai etapei iniţiale sunt:

Întocmirea listei cu echipamentele care generează CEM;

Compararea cu tabelul 3.2. din ghidul european sau cu

tabelul 1 din SR EN 50499;

Parcurgerea datelor tehnice și a altor informații

disponibile oferite de producătorii echipamentelor, inclusiv

declaraţii de conformitate cu standarde specifice.

Modul de parcurgere al acestor paşi este ilustrat în diagrama

prezentată în figura 6.1. Pe baza acestor paşi, se va decide dacă este

necesar să se măsoare nivelurile de CEM la locurile de muncă şi, în

caz afirmativ, se va trece la parcurgerea etapelor următoare.


65

Fig. 6.1. Parcurgerea paşilor etapei iniţiale a procesului de măsurare a

CEM utilizând tabelul 3.2. din ghidul european.

6.2.2. Etapa identificărilor (pregătitoare)

Această etapă este denumită, în funcţie de sursa de

informare, etapa identificărilor sau etapa pregătitoare. Rolul acestei

etape este de a identifica lucrătorii expuşi, posturile lor corporale,

precum şi caracteristicile CEM la care sunt expuşi şi de care va

trebui să se ţină cont în timpul măsurărilor. Pe baza acestor

informaţii se va stabili care sunt mărimile fizice de măsurat şi se vor

alege instrumentele de măsură adecvate.


66

Paşii etapei identificărilor sunt următorii:

Identificarea lucrătorilor expuși şi a poziţiilor lor:

distanța față de sursele de câmp,

postura corporală,

lucrători cu riscuri deosebite.

Familiarizarea cu caracteristicile echipamentelor prezente:

specificații tehnice: frecvențe, puteri, modulații,

caracteristici de radiație,

regimuri de lucru,

Identificarea caracteristicilor câmpurilor prezente:

tipul câmpurilor evaluate,

frecvenţe, puteri, caracteristici de radiaţie,

forme de undă, modulaţii,

zona de câmp: apropiat sau îndepărtat,

variaţia în spațiu și variația în timp.

Identificarea factorilor perturbatori:

conductivitatea solului / podelei,

prezenţa obiectelor reflectorizante.

Stabilirea mărimilor fizice utile pentru evaluarea expunerii;

Selectarea instrumentelor de măsură adecvate.

6.2.3. Etapa măsurărilor propriu-zise

Aceasta este etapa principală a procesului de măsurare a

nivelurilor de câmpuri electromagnetice la locurile de muncă. Pe

baza informaţiilor acumulate şi procesate în cele două etape

anterioare, se poate desfăşura etapa măsurărilor propriu-zise, în

locaţiile de interes, prin utilizarea echipamentelor de măsură

selectate anterior.


67

Paşii etapei măsurărilor propriu-zise sunt următorii:

Setarea parametrilor optimi ai instrumentului de măsură;

Măsurări de tatonare pentru protecția operatorului și a

instrumentului de măsură;

Observarea regimului de lucru a echipamentelor în

momentul măsurării;

Efectuarea măsurărilor.

În general, la evaluarea conformităţii prin măsurarea CEM

este necesar să se parcurgă toţi paşii prezentaţi mai sus. În anumite

situaţii, unii dintre paşi pot fi săriţi dacă, în acele cazuri, nu sunt

relevanţi. De exemplu, observarea regimului de lucru a

echipamentelor nu este necesară atunci când echipamentele au un

singur regim de funcţionare, iar parametrii tehnici nu se modifică în

timp.

Înaintea efectuării de măsurări de tatonare pentru protecția

operatorului și a instrumentelor şi sondelor de măsură, dacă situaţia

de expunere nu este complexă, se pot face calcule preliminare ale

nivelurilor de câmp în jurul surselor (Goiceanu & Dănulescu, 2006;

IEEE, 2003; ITU, 2008). Atunci când nivelurile calculate se situează

mult sub nivelurile de acţiune AL, se poate renunţa la măsurările de

tatonare.

Ordinea efectuării paşilor din această etapă poate varia de

caz la caz, în funcţie de situaţia de expunere întâlnită în practică. De

asemenea, unii dintre paşi pot fi reluaţi în funcţie de rezultatele

paşilor anteriori. De exemplu, setarea / reglarea parametrilor

echipamentului de măsură se poate face din nou după măsurări de

tatonare şi / sau după observarea regimului de lucru al

echipamentelor care generează CEM.


68

6.3. Cerințe privind efectuarea măsurărilor

Pentru a permite evaluarea conformităţii expunerii

lucrătorilor, măsurările de câmp electromagnetic trebuie să respecte

o serie de cerinţe referitoare stabilite de normele de expunere şi

de standardele de măsurare:

categoriile de echipamente pentru care se efectuează

măsurări şi regimul lor normal de funcţionare,

corelarea benzilor de frecvenţă măsurate cu cele din

norme,

metodele de măsură utilizate,

selectarea instrumentelor de măsură şi a sondelor,

reglarea parametrilor optimi ai instrumentelor de măsură,

modul de selectare a punctelor de măsurare relevante.

În privinţa verificării conformităţii cu normele de expunere,

aceasta se face prin compararea nivelurilor de câmp măsurate cu

nivelurile de acţiune AL. În consecinţă, pentru a permite evaluarea

expunerii, este necesar ca măsurările de CEM să se efectueze în

benzile de frecvenţă precizate în normele de expunere.

Metodele şi procedurile utilizate trebuie să ţină cont de

ghidul european şi de standardele europene, adoptate ca standarde

române, în domeniul evaluării expunerii umane la câmpuri

electromagnetice. În mod deosebit, trebuie respectate prevederile

standardelor SR EN 50413 şi SR EN 50499.

Măsurările se vor face în condiţii tipice de lucru, în

locurile ocupate de lucrători în timpul activităţii, iar echipamentele

trebuie să funcţioneze la parametrii lor uzuali. Toate obiectele care

pot reflecta sau absorbi energie electromagnetică se vor afla în

poziţia lor obişnuită (ASRO, 2009a; Goiceanu & Dănulescu, 2006).


69

6.3.1. Echipamente care nu necesită măsurări

Atunci când măsurarea CEM se face în scopul verificării

conformităţii expunerii umane cu normele de expunere, măsurările se

vor efectua doar pentru echipamente care pot genera CEM de

niveluri semnificative. Astfel, pentru anumite categorii de locuri de

muncă şi de echipamente, tabelul 3.2 din ghidul european (şi tabelul

1 din standardul SR EN 50499) precizează că nu este necesară o

evaluare a expunerii la CEM, deoarece se consideră că nivelurile de

CEM sunt cu mult mai mici decât nivelurile de acţiune (Calotă,

2014; Calotă et al., 2017; Goiceanu et al., 2017a; 2017c). Pentru

aceste categorii de echipamente indicate de ghidul european (a

cărui utilizare este prevăzută în HG 520/2016 la art. 4 şi art. 13 – a se

vedea mai jos capitolul 8) nu este necesară măsurarea CEM

deoarece sunt considerate conforme cu normele.

Printre categorii de locuri de muncă pentru care nu este

necesară o evaluare a expunerii la CEM, ghidul european indică şi

activităţile desfăşurate la birou. Echipamentele folosite în mod uzual

în birouri nu pot emite câmpuri electromagnetice peste nivelurile de

acţiune din HG 520/2016. În consecinţă, pentru echipamentele

folosite în mod uzual în birouri nu se măsoară CEM.

6.3.2. Selectarea instrumentelor de măsură

Măsurarea nivelurilor CEM externe trebuie să fie realizată cu

instrumente de măsură şi cu sonde adecvate tipurilor de câmpuri

electromagnetice identificate, frecvenţelor prezente, modulaţiilor

utilizate. De asemenea, se va ţine cont de condiţiile de propagare, de

existenţa factorilor perturbatori şi de situaţiile de expunere întâlnite.

La selectarea echipamentului de măsură trebuie să se ţină

cont de următoarele caracteristici ale expunerii la CEM (EC, 2015;

ASRO, 2009a):


70

Mărimea fizică de interes:


inducţia magnetică B ,

densitatea de putere S ;

Domeniul de frecvenţă al surselor de CEM;

Ordinul de mărime al nivelului de CEM estimat;

Forme de undă, caracteristici de modulaţie;

Polarizarea câmpului;

Variaţia câmpului în spaţiu:

zona de câmp,

câmpuri neuniforme.

Mărimea fizică de interes

În domeniul de joasă frecvenţă trebuie evaluate separat

câmpurile electrice şi cele magnetice. De asemenea, şi în domeniul

de înaltă frecvenţă, în zona de câmp apropiat, trebuie să fie evaluate

ambele componente, electrică şi magnetică, ale câmpurilor

electromagnetice.

În acord cu mărimile fizice de interes, se vor selecta sondele

de măsură adecvate: sonde de câmp electric sau sonde de câmp

magnetic. În cazul sondelor pentru densitatea de putere, se va avea în

vedere faptul că aceste sonde nu determină direct densitatea de

putere S, ci măsoară fie intensitatea câmpului electric E, fie

intensitatea câmpului magnetic H sau inducţia magnetică B

(Goiceanu & Dănulescu, 2006).

În domeniul de înaltă frecvenţă, unele instrumente de măsură

sunt proiectate să indice rezultatul măsurării componentei magnetice

în termeni de intensitatea câmpului magnetic H. În acest caz, ulterior

măsurării, se va face conversia rezultatelor în valori ale inducţiei

magnetice B.


71

Domeniul de frecvenţă

Domeniul de frecvenţă măsurat de instrumentul de măsură

trebuie să acopere spectrul de frecvenţă emis de sursa sau de sursele

de CEM prezente în mediul de muncă. În general instrumentele

măsoară fie câmpuri de înaltă frecvenţă, fie câmpuri de joasă

frecvenţă, fie câmpuri statice.

În funcţie de tipul de răspuns în frecvenţă, instrumentele de

măsurare a câmpurilor se împart în:

instrumente de bandă largă,

instrumente de bandă îngustă.

Instrumentele de bandă largă răspund simultan la toate

frecvenţele din domeniul de frecvenţă acoperit cu o anumită sondă.

Astfel, instrumentele de bandă largă sunt utile pentru determinări

globale ale nivelului de CEM pe întreg domeniu de frecvenţă

acoperit.

Instrumentele de bandă îngustă răspund, la un moment dat,

la o singură frecvenţă, mai precis o bandă îngustă de frecvenţă.

Aceste instrumente se acordează pe o anumită frecvenţă sau baleiază

o bandă de frecvenţă într-un anumit interval de timp. Spre deosebire

de instrumentele de bandă largă, cele de bandă îngustă determină, în

plus, şi frecvenţa componentelor spectrale.

Măsurările de bandă îngustă sunt o formă de măsurări

detaliate şi sunt deosebit de utile mai ales în situaţiile în care (ECC,

2007; Goiceanu & Dănulescu, 2006; ITU, 2011):

nivelurile de acţiune AL pentru componentele spectrale

prezente sunt diferite;

este necesară determinarea contribuţiei anumitor

componente spectrale.


72

Forme de undă, caracteristici de modulaţie

Instrumentele şi sondele de măsură vor ţine cont de forma de

undă a CEM generate de sursă. Sistemul de măsură trebuie să poată

răspunde suficient de rapid în raport cu viteza de variaţie a

semnalului emis. La alegerea instrumentelor şi a sondelor se va ţine

cont de faptul că diferite tipuri de modulaţie au diferiţi parametri

caracteristici şi sunt necesare anumite valori ale ratei de eşantionare a

instrumentului de măsură, precum şi a timpului de integrare

(Goiceanu & Dănulescu, 2006; IEEE, 2003).

Variaţia câmpului în spaţiu şi zona de câmp

În apropierea unor surse, câmpul poate fi foarte neuniform

pe distanţe comparabile cu dimensiunea sondei de măsură. În aceste

condiţii valoarea indicată de instrumentul de măsură va fi o medie a

câmpului pe volumul ocupat de sondă. Din acest motiv, cu cât

dimensiunea sondei este mai mică, cu atât rezultatul măsurării va fi

mai apropiat de valoarea maximă a câmpului în volumul sondei

(Goiceanu & Dănulescu, 2006; IEEE, 2003).

În imediata apropiere a sursei, la distanţe foarte mici (în

general sub 20 cm), senzorii din sondă pot să cupleze cu sursa de

câmp, ceea ce poate conduce la rezultate afectate de erori mari. În

cazurile în care distanţele dintre punctele de interes şi sursa de CEM

sunt prea mici sau când există neuniformităţilor accentuate, nu se

pot efectua măsurări semnificative. Expunerile la câmpuri cu

neuniformitate accentuată pot apărea, nu doar în zona de câmp

apropiat, ci şi în zona de câmp îndepărtat, în special datorită

reflexiilor pe diverse obiecte conductoare. În toate aceste situaţii, va

fi necesar să se realizeze un studiu de dozimetrie numerică în scopul

verificării conformităţii cu ELV (EC, 2015; IEEE, 2003).

În contrast, în zona de câmp îndepărtat, în condiţii de spaţiu

liber, se poate măsura doar una dintre cele două componente ale

CEM, fie intensitatea câmpului electric E, fie intensitatea câmpului


73

magnetic H (sau inducţia magnetică B). Ulterior, dacă este necesar,

se poate calcula cealaltă componentă de câmp, precum şi densitatea

de putere S, cu ajutorul ecuaţiilor 6.1, 6.2 şi 6.3 care caracterizează

zona de câmp îndepărtat:

(6.1) E = Z • H

(6.2) H = E / Z

(6.3) S = E • H

Menţionăm faptul că, dacă există reflexii sau absorbţii

importante, atunci nu sunt îndeplinite condiţiile de spaţiu liber şi, în

consecinţa trebuie măsurate ambele componente de câmp deoarece

nu pot fi utilizate formulele de calcul de mai sus.

6.3.3. Alegerea punctelor de măsurare

Măsurarea CEM trebuie să se facă în punctele de interes în

raport cu poziţia lucrătorului la locul de muncă, în special în cele în

care nivelurile de câmp au valorile cele mai mari. Măsurările se vor

efectua în câmp neperturbat, în absenţa lucrătorului, dar vor ţine cont

de locurile în care acesta îşi desfăşoară activitatea, precum şi de

distanţele faţă de sursele de CEM. De asemenea, se vor lua în

considerare poziţiile corpului şi ale membrelor lucrătorului pe

parcursul activităţii din locaţia respectivă (EC, 2015).

Se mai pot efectua măsurări şi în alte locuri, în puncte

specifice în jurul surselor de CEM, mai ales în puncte

corespunzătoare traseelor parcurse de lucrător în desfăşurarea

activităţii sale sau la deplasarea între două puncte de lucru. Prin

măsurări de tatonare în jurul sursei se mai poate determina şi locaţia

în care nivelul de câmp are valoarea maximă. De interes pentru


74

evaluarea expunerii este, în primul rând, valoarea maximă a

câmpului electromagnetic în spaţiul ocupat de lucrător în diverse

momente ale activităţii sale.

Punctele de măsurare – numite adesea locaţii – trebuie să fie

bine alese, reprezentative pentru expunerea lucrătorilor, astfel încât

să permită o bună evaluare a expunerii lor. Localizarea în spaţiul de

lucru a punctelor de măsurare trebuie să fie precis descrisă în

buletinul / raportul de măsurări, prin precizarea distanţelor faţă de

sursele de CEM relevante şi faţă de obiectele de dimensiuni mari

care pot perturba câmpul. În anumite situaţii, pentru precizarea

exactă a punctelor în care s-au efectuat măsurările, se pot realiza

schiţe cu localizarea punctelor de măsurare (ASRO, 2009a; EC,

2015).

Pentru anumite situaţii de expunere localizată şi pentru

posturi corporale relevante, se pot alege puncte de măsurare care să

corespundă diverselor zone corporale:

cap,

trunchi,

membre.

În acest fel se facilitează verificarea conformităţii expunerii cu

nivelurile de acţiune relevante porţiunii din corpul lucrătorului aflate

în proximitatea sursei de câmp electromagnetic.

În cazul câmpurilor cu gradient ridicat, este necesar să se

efectueze măsurări în mai multe puncte din volumul ocupat de corpul

lucrătorului sau de zona de corp expusă. În aceste situaţii, se vor

utiliza sonde de câmp cu dimensiuni cât mai mici pentru a evidenţia

neuniformitatea câmpului şi pentru a putea înregistra valorile

maxime ale câmpului (ASRO, 2009a, IEEE, 2003).


75

6.3.4. Protecţia personalului şi a instrumentelor de măsură

Protecţia personalului care evaluează un anumit loc de

muncă trebuie să respecte aceleaşi principii ca în cazul lucrătorului

de la locul de muncă evaluat. Operatorul instrumentului de măsură

nu trebuie să fie expus la niveluri de CEM care depăşesc AL şi pot

conduce la depăşirea ELV.

În cazul surselor puternice, măsurările vor debuta la distanţă

suficientă pentru a asigura protecţia personalului care efectuează

măsurările şi protecţia instrumentului şi a sondelor utilizate. Înainte

de a începe măsurările, dacă situaţia de expunere permite, se pot

efectua calcule pe bază de formule simple pentru estimarea

nivelurilor de câmp, cel puţin în punctelele în care se vor face

primele măsurări.

De asemenea, pe parcursul efectuării măsurărilor, trebuie

evitate efectele indirecte ale CEM:

- Proiectarea obiectelor feromagnetice în câmp

magnetic static;

- Curenţi de contact;

- Şocuri electrice.

6.4. Cerințe privind buletinele / rapoartele de măsurări

Furnizorii de servicii trebuie să înainteze angajatorului un

buletin de detrminări / raport de măsurări care să prezinte rezultatele

măsurărilor, să explice semnificația rezultatelor și să ofere concluzii

clare. Dacă este cazul, buletinul ar trebui să conțină, de asemenea,

recomandări privind măsuri viitoare (EC, 2015).


76

Buletinul de măsurări trebuie să includă toate informaţiile

necesare pentru interpretarea rezultatelor măsurărilor din punct de

vedere al expunerii lucrătorilor şi al evaluării conformităţii cu

normele de expunere (Goiceanu et al, 2017a). De asemenea, raportul

va conţine toate informaţiile necesare pentru repetarea măsurărilor în

aceleaşi condiţii, precum şi informaţiile cerute de metoda utilizată, în

acord cu cerinţele specifice ale metodei (ASRO, 2009a).

Buletinul de măsurări trebuie să includă următoarele informaţii

(ASRO, 2009a; EC, 2015):

data şi ora măsurărilor;

echipa care a efectuat măsurările;

locul de muncă evaluat (adresa, numărul camerei);

lista surselor de CEM prezente;

caracteristicile surselor de câmp relevante (frecvenţa,

modulaţia, modelul, numărul serial);

regimul de lucru al sursei în timpul măsurării;

instrumentele şi sondele de măsură utilizate şi

setările echipamentului (banda de frecvenţă a filtrului,

domeniul dinamic, rata de eşantionare, etc.);

condiţii de mediu (temperatură, umiditate);

incertitudinea totală de măsurare;

locaţiile punctelor de măsură (localizare în spaţiul de

lucru, distanţa faţă de sursele relevante de CEM,

înălţime faţă de sol);

motivarea alegerii punctelor de măsură (de exemplu:

localizarea persoanei expuse);

rezultatele măsurărilor;

nivelurile de declanşare a acţiunii AL la frecvenţele

măsurate;

data ultimei calibrări a echipamentului de măsură.


77

Rezultatele măsurărilor de CEM trebuie prezentate într-o

manieră clară şi precisă, alături de informaţiile prezentate mai sus.

Lipsa unora dintre informaţiile enumerate poate conduce la dificultăţi

de interpretare a rezultatelor măsurărilor şi de evaluare a

conformităţii cu normele de expunere.

Buletinele de măsurări trebuie să conţină tabele separate

pentru măsurările efectuate în scopul evaluării conformităţii cu

nivelurile de acţiune pentru efectele termice, respectiv nontermice.

Cele două tipuri de evaluare presupun modalităţi diferite de măsurare a

CEM, în primul rând în ceea ce priveşte medierea temporală, iar acest

lucru trebuie specificat în tabele, de exemplu prin note de subsol.

În cazul efectelor nontermice se recomandă să se prezinte

tabele separate cu valorile câmpurilor electric şi, respectiv,

magnetic deoarece benzile de frecvenţă cu nivelurile de acţiune sunt

diferite. În acest fel, maniera de prezentare a datelor este mai clară şi

se evită posibile confuzii.

Chiar dacă în fişa de măsurări rezultatele au fost colectate în

altă manieră, de exemplu într-un tabel unic, în buletinul de măsurări

tabelele trebuie să fie separate pentru efecte termice, respectiv efecte

nontermice. Toate tabelele trebuie să fie explicite şi uşor de înţeles

chiar şi pentru cei care nu sunt specialişti în domeniu.

Tabelele din buletinele de măsurări nu trebuie să conţină toate

benzile de frecvenţă din normele de expunere, ci doar pe acelea în care

există surse de CEM şi se efectuează măsurări. În funcţie de sursele

prezente, cât şi de posibilităţile de măsurare, benzile de frecvenţă

raportate în buletinele de măsurare pot fi mai mici decât cele din

norme (sub-benzi). Folosirea de sub-benzi este necesară pentru a

reflecta benzile efectiv măsurate şi a nu induce în eroare privind benzi

sau sub-benzi de frecvenţă pentru care nu s-au efectuat măsurări.

În anexa 6 sunt prezentate modele de buletine de măsurare

conforme cu cerinţele normelor de expunere şi a standardelor de

măsurare.


78

6.5. Greşeli frecvente întâlnite la măsurarea câmpurilor

Schimbările apărute în noile norme de expunere la CEM, atât

pe plan european, cât şi pe plan naţional, au condus la creşterea

complexităţii procesului de evaluare a conformităţii expunerii

lucrătorilor. Modificările şi completările aduse de normele actuale au

ridicat gradul de dificultate şi în cazul verificării conformităţii prin

măsurarea nivelurilor de CEM (Goiceanu et al, 2017c). Pe fondul

schimbărilor apărute, autorii au întâlnit diverse situaţii în care unii

furnizori de servicii implicaţi în determinarea nivelurilor de expunere

la CEM au aplicat în mod eronat sau au ignorat unele prevederi ale

normelor de expunere sau ale standardelor tehnice (Morega &

Calotă, 2016; Goiceanu et al, 2017b).

Greşeala cel mai frecvent întâlnită constă în efectuarea de

măsurări pentru echipamente aflate pe lista celor considerate

conforme: echipamentele cuprinse în tabelul 3.2. din ghidul european

şi în tabelul 1 din SR EN 50499. Aşa cum s-a arătat în subcapitolul

4.2, aceste echipamente sunt automat considerate conforme cu

normele şi nu se efectuează măsurări ale nivelurilor de CEM.

O altă greşeală constă în exprimarea rezultatului măsurării în

alte unităţi de măsură decât cele specificate de actualele norme.

Acest lucru se datorează modificării care a apărut în norme referitor

la nivelurile de declanşare a acţiunii pentru vectorul de câmp

magnetic. În normele în vigoare se utilizează niveluri de declanşare a

acţiunii exprimate prin inducţia magnetică B măsurată în microtesla

(µT), în locul celor din normele anterioare exprimate prin

intensitatea câmpului magnetic H şi care are ca unitate de măsură

amperul pe metru (A/m). În consecinţă, dacă s-a măsurat intensitatea

câmpului magnetic H, valorile măsurate trebuie convertite în

echivalentul lor exprimat prin B şi, în buletinul de măsurări, se vor

raporta valorile inducţiei magnetice B în microtesla (μT).


79

Frecvent întâlnită este şi eroarea referitoare la măsurarea

unor mărimi fizice pentru care, pe domeniul de frecvenţă al surselor

de câmp existente la faţa locului, nu mai există valori ale nivelurilor

de acţiune, aşa cum erau stabilite în vechile norme. Pentru densitatea

de putere S normele actuale au stabilit niveluri de acţiune AL doar

pentru frecvenţe cuprinse între 6 – 300 GHz. În precedentele norme,

valorile AL pentru S erau precizate şi pentru frecvenţe între 10 MHz

– 6 GHz, astfel că, la frecvenţe mai mari de 10 MHz, rezultatele

măsurărilor de CEM erau adesea exprimate în termeni de densitate

de putere. Lipsa de atenţie faţă de această modificare a condus la

greşeli în buletinele de măsurări care constau în prezentarea

rezultatelor exprimate prin densitatea de putere în loc de intensitatea

de câmp electric şi / sau magnetic.

Au mai fost întâlnite frecvent şi greşeli legate de

nerespectarea cerinţelor tehnice privind măsurarea CEM în scopul

evaluării expunerii umane: locaţii precizate într-o manieră inexactă,

număr insuficient de măsurări (puncte de măsură) într-o locaţie dată

pentru a face o evaluare corectă a expunerii sau necorelarea benzilor

de frecvenţă măsurate cu cele pentru care normele au stabilit niveluri

de acţiune. În alte cazuri s-a constatat lipsa menţionării distanţelor

faţă de sursele de CEM sau măsurarea nivelurilor de câmp la distanţe

prea mici de sursele de CEM ceea ce conduce la obţinerea de rezultate

eronate.

În ceea ce priveşte modul de prezentare a rezultatelor, în

unele buletine s-a utilizat un tabel unic cu valori ale CEM

corespunzătoare atât efectelor termice, cât şi efectelor nontermice,

deşi modul de măsurare pentru cele două tipuri de evaluări este

diferit. Acest lucru este cu atât mai nepotrivit cu cât normele de

expunere prezintă nivelurile de acţiune corespunzătoare acestor

categorii de efecte în anexe separate şi implicit în tabele separate.


80

Principalele greşeli constatate la măsurarea câmpurilor

electromagnetice de către unii dintre furnizori de servicii de

măsurare a CEM sunt prezentate, în mod sintetic mai jos.

Greşeli frecvent întâlnite în buletinele de măsurare a

nivelurilor de CEM

Măsurarea de CEM pentru echipamente aflate pe lista celor considerate conforme (ghidul european şi SR EN 50499);

Nu s-au menţionat echipamentele generatoare de CEM prezente la locurile unde s-au efectuat măsurări;

Rezultate exprimate prin mărimi fizice şi unităţi de măsură specificate doar în vechile norme: intensitatea câmpului magnetic H (A/m) în loc de inducţia magnetică B (μT);

Necorelarea benzilor de frecvenţă măsurate cu benzile din HG 520/2016;

Măsurarea densităţii de putere S între 10 MHz - 6 GHz, deşi, în actualele norme nu mai există niveluri de acţiune pentru frecvenţe între 10 MHz – 6 GHz;

Nu s-au menţionat nivelurile de acţiune AL la frecvenţele măsurate;

In coloanele cu valorile măsurate, E(V/m) si / sau B(µT), s-a trecut, incorect, prescurtarea nivelului de acţiune AL: „Intensitatea câmpului electric măsurat AL(E) si / sau „Inducţia câmpului magnetic măsurat AL(B)”;

Prezentarea de valori greşite ale AL (HG 520/2016) datorită neatenţiei la formulele de calcul ale AL;

Descriere prea vagă a locaţiilor în care s-au efectuat măsurări;

Număr insuficient de măsurări;

Nu s-a menţionat incertitudinea de măsurare;

Efectuarea de măsurări la distanţe prea mici de sursă.


81

7. Interpretarea rezultatelor din buletinele de

măsurări

Rezultatele măsurării câmpurilor electromagnetice din

mediul de muncă trebuie interpretate din punct de vedere al

conformităţii valorilor măsurate cu valorile maxime stabilite de

normele de expunere a lucrătorilor. Pentru a fi posibilă interpretarea

rezultatelor este necesar ca măsurările să respecte cerinţele legate de

evaluarea expunerii umane la câmpuri electromagnetice.

Domeniul de frecvenţă acoperit de măsurări trebuie să

includă toate frecvenţele surselor de CEM relevante la care sunt

expuşi lucrătorii din locurile de muncă investigate. Nu este necesar

ca domeniul de frecvenţă să includă şi acele surse care generează

niveluri de câmp mult mai mici decât sursele dominante. În acelaşi

timp, este necesar ca măsurările să se efectueze în benzi de frecvenţă

care să corespundă benzilor de frecvenţă precizate în normele de

expunere sau în sub-benzi ale lor.

Evaluarea expunerii la câmpuri electromagnetice se va

face ţinând cont de efectele relevante în domeniul de frecvenţă

măsurat. Cele două mari categorii de efecte ale expunerii la CEM

sunt efectele termice şi efectele nontermice. Efectele nontermice

sunt preponderente la frecvenţe joase (1 Hz – 10 MHz), în timp ce

efectele termice se manifestă la frecvenţe înalte (100 kHz – 300

GHz). În zona frecvenţelor intermediare, între 100 kHz – 10 MHz,

este necesar să se ia în considerare ambele categorii de efecte,

termice şi nontermice.

În cazul în care valorile CEM înscrise în buletinele /

rapoartele de măsurări depăşesc nivelurile de acţiune AL sau

calculele indică depăşirea indicilor de expunere se va continua cu

una dintre următoarele acţiuni:

Cap 7 – Interpretarea rezultatelor măsurărilor de câmpuri electromagnetice

82

Verificarea existenţei echipamentelor generatoare de CEM

pe lista celor conforme cu normele de expunere (tabelul 3.2

din ghidul european sau tabelul 1 din SR EN 50499)

Efectuarea de măsurări detaliate;

Efectuarea de studii dozimetrice şi compararea rezultatelor

cu valorile-limită de expunere ELV;

Luarea de măsuri de reducere a expunerii.

Efectuarea de măsurări detaliate se referă la reluarea

măsurărilor cu următoarele cerinţe (în funcţie de situaţia întâlnită):

măsurări pe benzi de frecveţă mai înguste conform

benzilor din normele de expunere;

determinarea frecvenţei CEM prezente;

măsurări în mai multe puncte;

alegerea de noi puncte de măsură mai relevante pentru

expunerea lucrătorilor.

Interpretarea rezultatelor prezentate în buletinele de

măsurare a câmpurilor electromagnetice presupune parcurgerea mai

multor etape descrise în subcapitolele care urmează.

7.1. Verificarea îndeplinirii cerinţelor referitoare la

măsurarea câmpurilor şi la buletinele de măsurări

Buletinele de determinări (numite şi rapoarte de măsurări /

încercări) prezintă rezultatele măsurării nivelurilor de câmpuri

electromagnetice, iar acestea trebuie interpretate din punct de vedere

al conformităţii cu normele de expunere a lucrătorilor. Pentru aceasta

este necesar ca atât procesul de măsurare a nivelurilor de câmp, cât şi

modul de redactare a buletinelor de determinări să respecte criteriile

stabilite de normele şi de standardele în vigoare.


83

Principalele documente care stabilesc aceste criteriile

referitoare la modul de măsurare a CEM şi de întocmire a buletinelor

de determinări sunt:

HG 520/2016 care transpune Directiva UE 2013/35/UE;

“Ghidul facultativ de bune practici pentru punerea în

aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile

electromagnetice” publicat de Comisia Europeana (a

cărui aplicare este prevăzută şi de HG 520/2016);

Standardele europene adoptate ca standarde române:

SR EN 50413 şi SR EN 50499.

Procesul de măsurare trebuie să respecte, în primul rând,

criteriile stabilite de norme în ceea ce priveşte:

echipamentele pentru care se fac sau nu se fac măsurări

(conform tabelelor din ghidul european şi din SR EN 50499)

mărimile fizice care trebuie măsurate (conform tabelelor din

anexele HG 520/2016),

benzile de frecvenţă pe care se efectuează măsurările

(conform tabelelor din anexele HG 520/2016),

modul în care se mediază (la măsurare) valorile acestor

mărimi (conform anexelor HG 520/2016),

Buletinul de măsurări trebuie să prezinte toate informaţiile

necesare interpretării rezultatelor din punct de vedere al evaluării

expunerii umane şi al verificării conformităţii cu normele de

expunere.


84

Buletinul de măsurări trebuie să conţină rezultatele

măsurărilor şi informaţiile aferente în acord cu criteriile stabilite de

SR EN 50413, în special:

lista surselor de CEM prezente;

caracteristicile surselor de câmp relevante (frecvenţă,

putere, modulaţie, etc.);

regimul de lucru al surselor în timpul măsurării;

instrumentele şi sondele de măsură utilizate şi setările

echipamentului (banda de frecvenţă totală, banda de

frecvenţă a filtrului, rata de eşantionare, etc.);

incertitudinea totală de măsurare;

locaţiile punctelor de măsură (localizare în spaţiul de

lucru, distanţa faţă de sursele relevante de CEM,

înălţime faţă de sol).

Toate aceste cerinţe fundamentale, precum şi alte cerinţe şi

criterii au fost prezentate în capitolul precedent. Modele de buletine

de măsurare a nivelurilor de CEM conforme cu cerinţele HG

520/2016 sunt prezentate în anexa 6.

7.2. Verificarea prezenţei echipamentelor considerate în mod

automat conforme cu normele

Sursele de câmpuri electromagnetic pentru care se fac

măsurări, în scopul verificării conformităţii cu limitele de expunere,

nu trebuie să fie din categoriile surselor considerate conforme cu

normele. Lista echipamentelor generatoare de CEM şi a situaţiilor

de expunere care sunt considerate conforme cu normele şi pentru

care nu este necesar să se efectueze măsurări este prezentată în:


85

Ghidul facultativ de bune practici pentru punerea în aplicare a

Directivei 2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice

(transpusă prin HG 520/2016), volumul I, tabelul 3.2;

Standardul român SR EN 50499 (prin care s-a adoptat

standardul european EN 50499), tabelul 1.

În ghidul european, volumul I, tabelul 3.2, sunt prezentate

cerinţele privind evaluările specifice ale CEM cu referire la

activităţile de lucru, echipamentele şi locurile de muncă obişnuite.

Există categorii de locuri de muncă şi de echipamente pentru care

tabelul 3.2 precizează că nu este necesară o evaluare a expunerii la

CEM. Pentru aceste situaţii nu se măsoară CEM deoarece se

consideră că nivelurile de CEM sunt cu mult mai mici decât

nivelurile de acţiune, iar echipamentele sunt considerate conforme.

Printre exemplele din ghidul european şi standardul SR EN

50499, se numără şi activităţile desfăşurate la birou şi expunerea la

echipamentele utilizate în birouri. Birourile nu reprezintă locuri de

muncă la care să existe o expunere semnificativă, astfel încât să fie

nevoie de o evaluare specifică a expunerii la CEM. Cu alte cuvinte,

echipamentele folosite în mod uzual în birouri nu pot emite CEM

peste nivelurile de acţiune din HG 520/2016. Aceste echipamente

sunt considerate conforme cu normele de expunere.

În consecinţă, la interpretarea unui buletin de măsurări se va

avea în vedere ca valorile prezentate în buletin sa fie in concordanţă

cu specificaţiile tehnice ale echipamentelor care reprezintă surse de

CEM. Pentru categoriile de echipamente despre care se ştie că nu pot

emite CEM mai mari decât nivelurile de acţiune AL, nu se vor lua

în considerare valorile prezentate ca fiind depăşiri ale AL.


86

7.3. Selectarea valorilor prevăzute de norme cu care se

compară valorile măsurate

7.3.1. Valorile stabilite de norme ca termen de comparaţie

Valorile măsurate ale CEM sau ale mărimilor fizice corelate

cu expunerea (curentul indus în membre sau curentul de contact)

trebuie comparate cu nivelurile de declanşare a acţiunii AL relevante.

Doar în cazul câmpurilor magnetice statice şi cu frecvenţe sub 1 Hz,

valorile măsurate se compară cu valorile-limită de expunere ELV.

Nivelurile de acţiune AL (în cazul expunerii la câmpuri

magnetice statice, valorile-limită de expunere ELV) sunt precizate în

următoarele tabele din anexele 2 şi 3 la HG 520/2016 şi din anexa

D4 din ghidul european (pentru mişcarea în câmp magnetic static):

pentru efecte directe nontermice, rezultate în urma interacţiunii

câmpului electromagnetic cu organismul:

ELV pentru câmpuri magnetice statice (frecvenţe sub 1 Hz):

anexa 2, tabelul A1;

AL pentru câmpuri electrice cu frecvenţe între 1 Hz – 10 MHz,

anexa 2, tabelul B1;

AL pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe între 1 Hz – 10

MHz, anexa 2, tabelul B2.

pentru efecte directe termice, rezultate în urma interacţiunii

câmpului electromagnetic cu organismul:

AL pentru câmpuri electrice şi magnetice cu frecvenţe între

100 kHz – 300 GHz, anexa 3, tabelul B1;

AL pentru curent electric indus în oricare dintre membre (10-

110 MHz): anexa 3, tabelul B2.


87

pentru efecte indirecte, ca urmare a prezenţei unui obiect în câmp:

AL pentru curent electric de contact staţionar la atingerea unui

obiect metalic: anexa 2, tabelul B3 şi anexa 3, tabelul B2;

AL pentru efecte indirecte ale câmpurilor magnetice statice

(interferenţe cu dispozitive medicale şi riscul de atracţie şi

proiectare a obiectelor feromagnetice): anexa 2, tabelul B4.

pentru efecte directe nontermice ca urmare a mişcării în câmp

magnetic static:

AL pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe între 0 – 1 Hz,

ghidul european, anexa D4, tabelul D9.

7.3.2. Alegerea nivelurilor de acţiune relevante pentru

benzile de frecvenţă măsurate

Valorile câmpului electromagnetic obţinute în urma

măsurărilor trebuie comparate cu nivelurile de declanşare a acţiunii

AL corespunzătoare frecvenţei câmpului sau corespunzătoare benzii

de frecvenţă din norme în care este cuprinsă această frecvenţă. Din

acest motiv este necesar ca măsurările să se efectueze în benzile

de frecvenţă precizate în normele de expunere sau în sub-benzi ale

acestora.

Există mai multe situaţii referitoare la benzile de frecvenţă

pe care au fost efectuate măsurările de CEM şi la depăşirea sau nu a

nivelurilor de acţiune AL. Nu întotdeauna benzile de frecvenţă

măsurate corespund benzilor de frecvenţă din normele de expunere.

Diversele tipuri de situaţii întâlnite în practica evaluării expunerii

sunt descrise mai jos (ASRO, 2009a; Calotă et al, 2017; EC, 2015;

Goiceanu & Dănulescu, 2006; Goiceanu et al, 2013).


88

Tipuri de situaţii întâlnite referitor la benzile de frecvenţă măsurate:

A. În cazul măsurării în benzile de frecvenţă din norme în care

nivelul de acţiune AL este constant, nu este necesară cunoaşterea

frecvenţei CEM, fiind suficient să se ştie faptul că frecvenţa

câmpului este cuprinsă în acea bandă de frecvenţă.

B. În cazul măsurării în benzi de frecvenţă din norme în care

nivelul de acţiune AL variază cu frecvenţa în interiorul acelei

benzi, se pot întâlni mai multe situaţii care necesită modalităţi

diferite de evaluare a conformităţii expunerii:

1. Atunci când se cunoaşte frecvenţa câmpului măsurat, se

calculează valoarea AL cu ajutorul formulei care descrie

variaţia AL în acea bandă de frecvenţă, formulă care se găseşte

într-unul dintre tabelele indicate mai sus;

2. Atunci când nu se cunoaşte frecvenţa câmpului măsurat, se

poate utiliza valoarea cea mai mică a AL în acea bandă de

frecvenţă din norme. Totuşi, această modalitate conduce la

supraestimări ale nivelului real de expunere. Este posibil unul

dintre următoarele două rezultate:

Dacă valoarea măsurata a câmpului este mai mică decât AL

minim în bandă de frecvenţă, conformitatea este îndeplinită;

Dacă valoarea măsurata este mai mare decât AL minim în

bandă de frecvenţă din norme, este necesar să se reia

măsurările cu determinarea frecvenţei CEM. La

interpretarea rezultatelor se va calcula AL la acea frecvenţă

cu ajutorul formulei din tabel şi se va compara valoarea

măsurată cu AL calculat. Dacă valoarea măsurată este mai

mică decât AL calculat, conformitatea este îndeplinită.


89

C. În cazul măsurării în benzi de frecvenţă mai largi decât cele

din norme, atunci, în primă instanţă, pentru comparare cu valorile

măsurate, se poate lua în considerare valoarea cea mai mica a AL

dintre benzile de frecvenţă din norme incluse în banda măsurată.

Totuşi, această manieră de evaluare poate conduce la supraestimări

considerabile ale expunerii reale.

Dacă valoarea măsurata a câmpului este mai mică decât AL

minim pentru benzi de frecvenţă din norme incluse în banda

măsurată, atunci conformitatea cu normele este îndeplinită.

Dacă valoarea măsurata a câmpului este mai mare decât AL

minim pentru banda largă în care s-au efectuat măsurările,

măsurările trebuie reluate pentru fiecare bandă de

frecvenţă în parte, aşa cum sunt prezentate în norme.

Valorile măsurate în fiecare dintre benzile de frecvenţă se

vor compara cu AL corespunzătoare benzilor de frecvenţă,

aşa cum s-a specificat la punctele A şi B.

7.3.3. Cazul suprapunerii benzilor de frecvenţă pentru

efecte termice şi nontermice

În banda de frecvenţă 100 kHz – 10 MHz sunt prezente atât

efectele nontermice cât şi cele termice, astfel că, atât în anexa 2

(efecte nontermice), cât şi în anexa 3 (efecte termice) din HG

520/2016 sunt precizate nivelurile de acţiune AL pentru câmpuri

electrice şi pentru câmpuri magnetice. La aceste frecvenţe, normele

de expunere a lucrătorilor oferă câte două seturi de AL, unul pentru

efecte termice şi altul pentru efecte nontermice, prezentate sintetic în

tabelul 7.1.


90

Tabelul 7.1. Nivelurile de acţiune AL pentru câmpuri electrice şi

magnetice în banda de frecvenţă 100 kHz – 10 MHz.

EFECTE Banda de frecvenţă

AL(E) (V/m) AL(B) (µT)

joase înalte joase înalte

Efecte nontermice (anexa 2)

3 kHz - 10 MHz 170 610 100 100

Efecte termice

(anexa 3)

100 kHz - 1 MHz 610 2,0 × 106/f

(descreşte de la 20 la 2)

1 MHz - 10 MHz 6,1 × 108/f

(descreşte de la 610 la 61)

2,0 × 106/f (descreşte de la

2 la 0.2)

În acest interval de frecvenţă de la 100 kHz la 10 MHz,

trebuie verificată conformitatea cu nivelurile de acţiune AL

corespunzătoare ambelor tipuri de efecte, termice şi nontermice.

La măsurarea CEM în intervalul de frecvenţă de la 100 kHz

la 10 MHz se va avea în vedere faptul că modul în care se efectuează

măsurările diferă în funcţie de tipul de evaluare pentru care se face

măsurarea:

În cazul efectelor nontermice măsurarea CEM se face fără

mediere temporală deoarece nivelul maxim, ca valoare

efectivă RMS (root mean square – valoare/rădăcină medie

pătratică) este cel care contează.

Pentru evaluarea efectelor termice, măsurarea CEM se face

cu mediere temporală pe o perioadă de 6 minute.

Din motivele prezentate mai sus şi pentru a elimina

confuziile în procesul de interpretare a rezultatelor, este necesar ca

în buletinul de determinări să se precizeze dacă măsurările au fost

efectuate cu mediere sau fără mediere temporală.


91

7.3.4. Utilizarea nivelurilor de acţiune joase şi înalte

În cazul efectelor nontermice, normele au prevăzut două

tipuri de valori pentru AL: joase şi înalte. În cele mai multe situaţii,

valorile măsurate ale câmpului electric sau magnetic sunt mai mici

decât AL(E) joase sau AL(B) joase. Totuşi dacă valoarea măsurată

depăşeşte AL joase, atunci trebuie îndeplinite condiţiile specificate

la Art.9, alin.(3) din HG 520/2016:

―(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) şi (2), expunerea

poate depăşi:

a) nivelurile de declanşare a acţiunii AL joase pentru câmpurile

electrice (anexa nr. 2, tabelul B1), atunci când acest lucru este

justificat de practica sau de procesul utilizat, cu condiţia ca fie

valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale (anexa

nr. 2, tabelul A3) să nu fie depăşite; fie

(i) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra

sănătăţii (anexa nr. 2, tabelul A2) să nu fie depăşite;

(ii) descărcările excesive cu scânteie şi curenţii de contact

(anexa nr. 2, tabelul B3) să fie preveniţi prin măsuri

specifice de protecţie, aşa cum prevede art. 25; precum şi

(iii) lucrătorii să fie informaţi cu privire la situaţiile

menţionate la art. 30 lit. f);

b) nivelurile de declanşare a acţiunii AL joase pentru câmpurile

magnetice (anexa nr. 2, tabelul B2), atunci când acest lucru este

justificat de practică sau de procesul utilizat, inclusiv în zona

capului şi a trunchiului, în timpul perioadei de lucru, cu condiţia

ca fie valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale

(anexa nr. 2, tabelul A3) să nu fie depăşite; fie


92

(i) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte

senzoriale să fie depăşite numai temporar;

(ii) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra

sănătăţii (anexa nr. 2, tabelul A2) să nu fie depăşite;

(iii) să fie întreprinse acţiuni potrivit prevederilor art. 29,

atunci când apar simptome tranzitorii, potrivit

prevederilor art. 29 lit. a); precum şi

(iv) lucrătorii să fie informaţi cu privire la situaţiile

menţionate la art. 30 lit. f).‖

Pentru a verifica respectarea ELV pentru efecte asupra

sănătăţii se pot utiliza nivelurile joase de declanşare a acţiunii (AL

joase). Atât timp cât AL joase nu sunt depăşite este îndeplinită

conformitatea cu ELV pentru efecte asupra sănătăţii. Pe de altă parte,

uşoare depăşiri ale AL joase nu înseamnă, în mod obligatoriu, că

sunt depăşite şi ELV pentru efecte asupra sănătăţii.

În cazul depăşirii AL joase, verificarea conformităţii cu ELV

pentru efecte asupra sănătăţii poate continua prin a verifica prin

studii dozimetrice dacă nivelul mărimii prin care este exprimat ELV,

intensitatea câmpului electric intern, depăşeşte sau nu ELV.

7.4. Evaluarea expunerii la câmpuri cu frecvenţe multiple

În cazul expunerii la câmpuri cu frecvenţe multiple,

evaluarea conformităţii cu nivelurile de acţiune AL se va face

calculând indicele de expunere. În cele ce urmează sunt prezentate

metode de sumare a CEM pentru efectele nontermice şi efectele

termice. Valorile ambilor indici de expunere trebuie să fie mai mici

decât 1. Este posibil ca indicii de expunere să depăşească valoarea 1

chiar dacă, pentru fiecare frecvenţă în parte, nivelurile

componentelor spectrale sunt mai mici decât AL la acele frecvenţe.


93

7.4.1. Regula frecvenţei multiple (MFR)

În situaţia expunerii la CEM cu frecvenţe multiple, cea mai

simpla metodă pentru evaluarea conformităţii cu AL, dar şi cea mai

conservatoare, este regula frecvenţei multiple (MFR – Multiple

Frequency Rule), prezentată în anexa D.3.1.2. a ghidului european.

Evaluarea trebuie făcuta separat, pentru efecte nontermice (1 Hz – 10

MHz) şi pentru efecte termice (100 kHz – 300 GHz).

Pentru efectele nontermice, evaluarea expunerii la CEM cu

frecvenţe multiple prin metoda MFR se face utilizând următoarea

formulă de calcul:

(7.1)

unde: EI = indicele de expunere;

Xf = intensitatea câmpului electric, sau inducţia magnetică sau

intensitatea curentului de contact (valori RMS) la frecvenţa f;

AL(X)f = nivel de acţiune (jos / înalt) pentru efecte nontermice

la frecvenţa f, conform tabelelor B1-B3 din anexa 2.

Practic, pentru calcularea indicelui de expunere nontermic, se

efectuează o sumare a rapoartelor dintre valoarea măsurată şi nivelul

de acţiune corespunzător, pentru frecvenţe între 1 Hz – 10 MHz.

În cazul efectelor termice, indicele de expunere se calculează

prin însumarea rapoartelor dintre pătratul valorii măsurate şi pătratul

nivelului de acţiune la frecvenţe cuprinse între 100 kHz – 300 GHz.

Formula utilizată pentru evaluarea conformităţii cu restricţiile pentru

efecte termice, utilizând metoda MFR, este următoarea:

(7.2)

unde: EI = indicele de expunere;


94

Xf = intensitatea câmpului electric sau inducţia magnetică sau

intensitatea curentului de contact (valori RMS) la frecvenţa f;

AL(X)f = nivelul de acţiune pentru efecte termice la frecvenţa

f, conform tabelelor B1 si B2 din anexa 3.

Conformitatea cu nivelurile de acţiune specificate în normele de

expunere este asigurată dacă pentru ambele efecte, termice şi

nontermice, valoarea indicelui de expunere este subunitară:

(7.3)

(7.4)

EI nontermic,X ≤ 1

EI termic,X ≤ 1 .

Regula frecvenţei multiple reprezintă o metodă

conservatoare de evaluare a expunerii la câmpuri cu frecvenţe

multiple deoarece ignoră fazele componentelor de diverse frecvenţe.

Din acest motiv, rezultatul evaluării expunerii poate fi, adesea,

supraestimat faţă de situaţia reală. În cazul efectelor nontermice,

dacă rezultatul evaluării prin această metoda indică depăşiri ale AL

care nu sunt foarte mari (EI ≤ 4), se recomandă reluarea evaluării

expunerii prin metode mai exacte precum metoda vârfului ponderat.

7.4.2. Metoda vârfului ponderat (WPM)

Metoda vârfului ponderat (WPM – Weighted Peak Method)

este utilizată pentru sumarea câmpurilor de frecvenţe multiple în

scopul evaluării efectelor nontermice. La calcularea indicelui de

expunere, această metodă ia în considerare atât amplitudinea, cât și

fazele componentelor spectrale ale câmpurilor cu frecvenţe multiple.

Deoarece această metodă ţine cont de fazele componentelor

de diverse frecvenţe, se obţine o evaluare mai riguroasă a expunerii

comparativ cu regula frecvenţei multiple. Metoda este utilă atunci

când prin utilizarea regulei frecvenţei multiple s-a obţinut un indice

supraunitar, dar se suspectează că depăşirea este cauzată de neluarea

în considerare a fazelor individuale ale componentelor spectrale.


95

În metoda vârfului ponderat, forma de undă este ponderată

de curba care oglindeşte dependenţa AL de frecvență, iar valorea de

vârf a amplitudinii formei de undă ponderate oferă indicele de

expunere. Această metodă poate fi utilizată atât la măsurările în

domeniul timp (analiza formei de undă a CEM), cât şi la măsurările

în domeniul frecvenţă (analiza spectrală a CEM).

Unele instrumente de măsurare a CEM în domeniul timp

utilizează metoda vârfului ponderat pentru a calcula automat indicele

de expunere în acord cu dependenţa AL de frecvenţă. Acest tip de

instrumente utilizează informaţia despre faza componentelor de

diverse frecvenţe şi, în consecinţă sunt indicate pentru măsurări

detaliate în situaţia în care alte metode sau alte tipuri de instrumente

au condus la indici de expunere ceva mai mari decât unitatea (E > 1).

Metoda vârfului ponderat este descrisă în ghidul european.

Calcularea indicelui de expunere prin acestă metodă utilizează

formule mai complicate şi necesită informaţii suplimentare asupra

caracteristicilor CEM măsurate (fazele componentelor spectrale).

Din aceste motive, modul de calculare al indicelui de expunere prin

metoda vârfului ponderat este prezentat în anexa 5 din acest ghid.

7.5. Concluziile evaluatorului privind rezultatele măsurărilor

şi recomandări necesare

La interpretarea rezultatelor din buletinele (rapoartele) de

măsurări se va avea în vedere ca toate cerinţele esenţiale privind

măsurarea CEM, prezentate în subcapitolele 7.1 – 7.3, să fie

respectate. În caz de nerespectare a acestor criterii, fapt care poate

face ca evaluarea rezultatelor să fie dificilă sau chiar imposibilă, se

poate declina posibilitatea de interpretare a rezultatelor din punct de

vedere al protecţiei sănătăţii faţă de expunerea la CEM (Goiceanu et

al, 2017a). În această situaţie, concluzia este de neconformitate a

măsurărilor efectuate cu prevederile HG 520/2016.


96

Dacă echipamentele pentru care buletinele de măsurări

prezintă valori ale nivelurilor CEM se află pe lista de echipamente

considerate conforme (tabelul 3.2 din ghidul european), nu este

necesar ca aceste valori să fie comparate cu nivelurile de acţiune AL.

Pentru aceste echipamente se poate concluziona direct că

echipamentele şi câmpurile emise sunt automat considerate

conforme cu normele. Mai mult, pentru aceste echipamente nu se

vor lua în considerare valorile care sunt mai mari decât AL.

Pentru categoriile de echipamente, activităţi şi situaţii de

expunere care nu se află pe lista celor considerate conforme, se poate

face interpretarea rezultatelor din buletinele de măsurări.

Atunci când toate valorile CEM prezentate în buletinul

de măsurări sunt mai mici decât AL relevante şi indicii de

expunere nu depăşesc valoarea 1, conformitatea cu normele este

îndeplinită. În această situaţie, concluzia este aceea că nivelurile de

CEM măsurate sunt conforme cu normele de expunere a

lucrătorilor.

Atunci când valorile CEM depăşesc AL sau când

calculele indică depăşirea indicilor de expunere se vor

recomanda următoarele acţiuni:

Efectuarea de măsurări doar pentru echipamente care nu se

află pe lista celor conforme cu normele de expunere (tabelul

3.2 din ghidul european sau tabelul 1 din SR EN 50499)

Efectuarea de măsurări detaliate;

Efectuarea de studii dozimetrice şi compararea rezultatelor

cu valorile-limită de expunere ELV;

Luarea de măsuri de reducere a expunerii.


97

În multe dintre cazurile în care valorile CEM par să

depăşească AL, se poate clarifica situaţia de expunere prin reluarea

procesului de măsurare cu efectuarea de măsurări detaliate:

în mai multe puncte relevante pentru expunerea lucrătorilor;

cu respectarea distanţelor minime faţă de sursele de CEM;

cu reducerea întinderii benzilor de frecvenţă şi corelarea lor cu

benzile de frecvenţă din norme;

eventual cu determinarea frecvenţei sursei.

Dacă şi măsurările detaliate indică depăşiri ale AL,

conformitatea cu normele mai poate fi verificată prin efectuarea de

studii dozimetrice şi compararea rezultatelor cu valorile-limită de

expunere ELV. Deoarece aceste studii sunt costisitoare şi pentru ca

în cazul depăşirii ELV tot vor trebui să fie luate măsuri de reducere a

expunerii, odată ce s-au înregistrat depăşiri ale AL, calea cea mai

directă de urmat este luarea de măsuri de reducere a expunerii.

Din concluziile interpretării unui buletin de măsurări care

indică depăşiri ale AL nu trebuie să lipsească recomandarea,

eventual ca alternativă la dozimetrie, de a se lua măsuri de

reducere a expunerii până la intrarea în conformitate. În plus,

dacă s-a efectuat un studiu dozimetric care arată depăşirea ELV,

atunci respectarea recomandării de luare de măsuri de reducere a

expunerii devine imediat obligatorie.

Cap 8 – Responsabilităţile furnizorului de servicii şi ale angajatorului

98

8. Responsabilităţile furnizorului de servicii şi ale

angajatorului în privinţa măsurării câmpurilor

electromagnetice şi a evaluării expunerii

Primul pas pe care trebuie să-l facă angajatorul pentru a

decide dacă sunt sau nu necesare măsurări ale nivelurilor de CEM

constă în consultarea tabelului 3.2. din ghidul european care prezintă

situaţii de expunere (echipamente şi activităţi) întâlnite în mod

obişnuit la locurile de muncă. Rezultatul verificării pe baza acestui

tabel poate fi unul dintre următoarele:

Nu se vor efectua măsurări dacă pentru

echipamentele existente la locurile de muncă tabelul

specifică, în coloana pentru lucrători care nu prezintă

riscuri deosebite, faptul că nu sunt necesare evaluări

privind CEM;

Nu se vor efectua măsurări dacă tabelul indică faptul

că sunt necesare evaluări privind expunerea la CEM,

însă angajatorul le poate efectua pe baza informaţiilor

disponibile (de la producător sau din baze de date).

Sunt necesare măsurări ale CEM deoarece este

necesară evaluarea expunerii, dar demonstrarea

conformităţii nu se poate face pe baza informaţiilor

existente. Angajatorul va trebui să apeleze la un

furnizor de servicii competent şi se va asigura că

acesta respectă criteriile privind măsurările şi

raportarea valorilor măsurate;

Sunt necesare măsurări de CEM pe care

angajatorul le poate efectua cu personalul şi dotările

disponibile (situaţie rareori întâlnită).


99

În procesul de evaluare a expunerii lucrătorilor, atât

angajatorul, cât și furnizorul extern de servicii de evaluare au

responsabilități legate de buna desfășurare a evaluării expunerii,

cu respectarea indicațiilor din ghidul european. Aceste cerinţe sunt

stipulate în articolul 4, punctul h, din HG 520/2016 care definește

furnizorii externi competenți în modul următor:

―servicii sau persoane competente — persoanele fizice

sau juridice care deţin competenţa, experienţa şi instrumentele

necesare pentru a furniza servicii de evaluare, măsurare şi/sau

calcule privind expunerea la câmpuri electromagnetice, luând în

considerare criteriile prevăzute în volumul I secţiunea 3 pct.

8 subpct. 8.4 din Ghidul facultativ de bune practici pentru

punerea în aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile

electromagnetice prevăzut la art. 13.‖

La rândul său, ghidul european, în capitolul 8 ―Calculul sau

măsurarea expunerii‖, precizează faptul că angajatorul trebuie să se

asigure că furnizorul extern deține competența necesară pentru a

furniza serviciul respectiv. Astfel, angajatorul trebuie să utilizeze

criterii de selectare a furnizorului de servicii și, de asemenea, să

urmărească respectarea cerințelor privind buletinul de măsurări /

determinări ( raportul de încercări), aşa cum se precizeazămai jos.

Criterii privind selectarea furnizorului de servicii de evaluare a

expunerii / măsurare a CEM:

cunoștințe și experiență privind aplicarea ELV și a AL

relevante;

metode de măsurare şi/sau calcul corespunzătoare;

instrumente adecvate câmpurilor de interes, ținând seama de:

frecvență,

formele de undă,

caracteristicile impulsurilor.

Cap 8 – Responsabilităţile furnizorului de servicii şi ale angajatorului

100

Persoanele care efectuează măsurările trebuie să îndeplinească

următoarele criterii:

să cunoască performanțele tehnice ale instrumentelor;

să știe cum să utilizeze instrumentul „în teren‖ ;

să știe că măsurările reprezintă un „instantaneu‖ care

depinde de parametrii de funcționare ai echipamentului la

momentul evaluării;

să fie conștiente de eventualele capcane care pot conduce la

rezultate eronate.

Raportul de măsurări transmis angajatorului trebuie să includă:

incertitudinea de măsurare,

semnificaţia evaluării,

concluzii clare,

recomandări de măsuri (când este cazul).

Furnizorii de servicii trebuie să prezinte un buletin de

măsurări (raport de încercări) care explică angajatorului semnificația

evaluării și oferă concluzii clare. Dacă este cazul, raportul ar trebui

să conțină, de asemenea, recomandări privind măsuri viitoare.

Evaluarea expunerii lucrătorilor nu se rezumă doar la

simpla măsurare a nivelurilor de CEM prezente în punctele de

măsurare alese, ci ține cont și de următoarele aspecte:

categoriile de echipamente care emit CEM,

natura activității desfășurate;

regimul și ciclurile de funcționare ale echipamentelor;

relevanţa punctelor de măsurare faţă de amplasarea

lucrătorilor;

durata de ocupare a zonelor pentru frecvențe la care se

utilizează valorii medii temporale.


101

Pe baza evaluărilor efectuate, angajatorii trebuie să se

asigure că expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice este

situată sub valorile-limită de expunere ELV (HG 520/2016, Art. 8 și

Art. 27). Dacă valorile-limită de expunere sunt depăşite,

angajatorul trebuie să ia măsuri imediate pentru a reduce

expunerea sub valorile-limită de expunere (Art. 27).

Angajatorul se bazează pe furnizorul de servicii de evaluare pentru a

selecta AL sau ELV corespunzătoare cu care să se compare

rezultatele măsurărilor sau ale calculelor. Furnizorul de servicii

trebuie să cunoască toate criteriile de mai sus stabilite de HG

520/2016 și de ghidul european şi să le aplice în practică.

Bibliografie

102

BIBLIOGRAFIE

1. AGNIR - ADVISORY GROUP ON NON-IONISING RADIATION

(2012) Health Effects from Radiofrequency Electromagnetic Fields.

Chilton, Health Protection Agency, 2012 (Documents of the Health

Protection Agency, Radiation, Chemical and Environmental Hazards,

RCE-20).

2. ANFR - AGENCE NATIONALE DES FRÉQUENCES (2011)

Protocole de mesure in situ. ANFR/DR 15-3, version 3, 31 mai 2011.

3. ASRO - Asociaţia de Standardizare din România (2009a) Standard

Român SR EN 50413 - Standard de bază pentru procedurile de

măsurare şi calcul privind expunerea corpului uman la câmpuri electric,

magnetice şi electromagnetice (0 Hz – 300 GHz). Asociaţia de

Standardizare din România, Bucureşti.

4. ASRO - Asociaţia de Standardizare din România (2009b) Standard

Român SR EN 50499 – Procedură pentru evaluarea expunerii

lucrătorilor la câmpuri electromagnetice. Asociaţia de Standardizare

din România, Bucureşti.

5. CALOTĂ V. (2013) Aspecte legate de noua Directivă europeană privind

expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice. A III-a Conferinţă

Nationala pentru Sanatate si Mediu a Institutului Naţional de Sănătate

Publică (INSP), 28-29 octombrie 2013, Volum de rezumate, pag. 18 .

6. CALOTĂ V. (2014) Reglementări legislative cu privire la expunerea la

câmpurile electromagnetice. A IV-a Conferinţă Nationala pentru

Sanatate si Mediu a Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP),

30 octombrie 2014, Volum de rezumate, pag. 17 .

7. CALOTĂ V., GOICEANU C., DĂNULESCU R., DĂNULESCU E.,

BUNGHEZ C. & NEAMŢU A. (2017) Aspecte legislative privind

expunerea la câmpuri electromagnetice în Romania. A VII-a Conferinţă

Naţională pentru Sănătate şi Mediu a Institutului Naţional de Sănătate

Publică (INSP), 27-28 Septembrie 2017. Volum de rezumate, pag. 7.


103

8. EC – EUROPEAN COMISSION (2015) Ghid facultativ de bune

practici pentru punerea în aplicare a Directivei 2013/35/EU privind

câmpurile electromagnetice, Vol. 1: Ghid practic, Vol. 2: Studii de caz,

Vol. 3: Ghid pentru IMM-uri. Comisia Europeană (EC), Direcţia pentru

Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Inclusiune, Unitatea B3,

Luxemburg.

9. ECC - ELECTRONIC COMMUNICATIONS COMMITTEE (2007)

Revised ECC Recommendation (02)04 „Measuring Non-Ionising

Electromagnetic Radiation (9 kHz – 300 GHz)‖. Electronic

Communications Committee Recommendation (ECC) within the

European Conference of Postal and Telecommunications

Administrations (CEPT), revised Recommendation, Helsinki 2007.

10. EP & COUNCIL OF THE EU - THE EUROPEAN PARLIAMENT

AND THE COUNCIL OF THE EUROPEAN UNION (2013) Directiva

2013/35/EU a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie

privind cerințele minime de sănătate și securitate referitoare la

expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri

electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului

16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] și de abrogare a Directivei

2004/40/CE. Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene (The

European Parliament and the Council of the European Union). Jurnalul

Oficial al Uniunii Europene, L 179, 29 iunie 2013, p. 1–21.

11. GOICEANU C. & DĂNULESCU R. (2006) Ghid practic pentru

determinarea nivelelor de câmp electromagnetic în mediul de muncă,

Editura PIM, Iasi, 2006, 161 pag.

12. GOICEANU C., DĂNULESCU R. & DĂNULESCU E. (2013)

Implementating European Methodology for Determination of

Environmental Electromagnetic Field Levels: Some Difficulties and

Solutions. Environ. Eng. Manage. J., 12(6): 1179-1186.

13. GOICEANU C., (2016) Structura şi modul de utilizare ale noului ghid

european pentru implementarea directivei UE privind expunerea

ocupaţională la câmpuri electromagnetice. A VI-a Conferinţă Naţională

pentru Sănătate şi Mediu a Institutului Naţional de Sănătate Publică

(INSP), 26 Octombrie 2016, Volum de rezumate, pag. 9.

14. GOICEANU C., DĂNULESCU R. & DĂNULESCU E. (2017a)

Aspecte tehnice şi legislative şi greşeli referitoare la măsurarea

Bibliografie

104

câmpurilor electromagnetice. Masa rotundă ―Aspecte tehnice şi

legislative legate de măsurătorile de câmpuri electromagnetice şi de

zgomot‖, a VII-a Conferinţă Naţională pentru Sănătate şi Mediu a

Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP), 27-28 Septembrie

2017. Volum de rezumate, pag. 39.

15. GOICEANU C., DĂNULESCU R. & DĂNULESCU E. (2017b)

Transpunerea în legislația națională a Directivei 2013/35/UE și

aplicarea prevederilor noilor norme privind expunerea ocupatională la

câmpuri electromagnetice. A XV-a Conferinţă Naţională de Fizică

Medicală CNFM 2017, Iaşi, 10-12 noiembrie 2017.

16. GOICEANU C., DĂNULESCU R. & DĂNULESCU E. (2017c)

Transposition of Directive 2013/35/EU into Romanian Legislation and

practical implementation issues. Revista de Fizică Medicală, 5, 4, 18-24.

17. GUVERNUL ROMÂNIEI (2006) HG 971/2006 privind cerinţele minime

pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.

Monitorul Oficial al României, partea I, no. 683 din 9 august 2006.

18. GUVERNUL ROMÂNIEI (2016) HG 520/2016 privind cerinţele

minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la

riscuri generate de câmpuri electromagnetice. Monitorul Oficial al

României, partea I, no. 576 din 28.07.2016.

19. ICNIRP - INTERNATIONAL COMMISSION ON NON-IONIZING

RADIATION PROTECTION (2009) Guidelines on limits on exposure

to static magnetic fields. Health Phys, 96, 504-514.


RADIATION PROTECTION (2010) Guidelines for limiting exposure

to time-varying electric and magnetic fields (1 Hz to 100 kHz). Health

Phys, 99, 818-836.


RADIATION PROTECTION (2014) Guidelines for limiting exposure

to electric fields induced by movement of the human body in a static

magnetic field and by time-varying magnetic fields below 1 Hz. Health

Phys, 106(3): 418-425.

22. IEEE - INSTITUTE OF ELECTRICAL AND ELECTRONICS

ENGINEERS (2003) IEEE Recommended Practice for Measurements

and Computations of Radio Frequency Electromagnetic Fields with


105

Respect to Human Exposure to Such Fields, 100 kHz-300 GHz. IEEE

C95.3-2002, The Institute of Electrical and Electronics Engineers, New

York.

23. ITU - INTERNATIONAL TELECOMMUNICATION UNION (2008)

Mitigation techniques to limit human exposure to EMFs in the vicinity

of radiocommunication stations. ITU-T Recommendation K.70,

Telecommunication Standardization Sector of International

Telecommunication Union (ITU-T), Geneva.

24. ITU - INTERNATIONAL TELECOMMUNICATION UNION (2011)

Monitoring of electromagnetic field levels. ITU-T Recommendation

K.83, Telecommunication Standardization Sector of International

Telecommunication Union (ITU-T), Geneva.

25. MOREGA M. & CALOTĂ V. (2016) From Directive 2013/35/EU to

National Legislation: Transposition, Implementation and Assessment

Work. Proceedings of 2016 International Conference on Applied and

Theoretical Electricity (ICATE), 6-8 Oct. 2016, Craiova. IEEEXplore,

DOI: 10.1109/ICATE.2016.7754694, ISBN: 978-1-4673-8562-6.

26. PARLAMENTUL ROMÂNIEI (2006) Legea securităţii si sănătăţii în

muncă nr. 319/2006. Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 646

din 26.07.2006.

27. SIENKIEWICZ Z., VAN RONGEN E., CROFT R., ZIEGELBERGER

G. & VEYRET B. (2016) A closer look at the thresholds of thermal

damage: workshop report by an ICNIRP task group. Health Phys,

111(3): 300-306.

28. WHO - WORLD HEALTH ORGANIZATION (ORGANIZAŢIA

MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII) (2006) Static Fields. Environmental

Health Criteria 232, World Health Organization - Organizaţia Mondială

a Sănătăţii, Geneva, 351 pag.

29. WHO - WORLD HEALTH ORGANIZATION (ORGANIZAŢIA

MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII) (2007) Extremely Low Frequency

Fields. Environmental Health Criteria 238, World Health Organization

- Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Geneva, 519 pag.

Anexe

106

ANEXA 1

OBLIGAŢIILE ANGAJATORULUI:

ARTICLOLE DIN HG 520/2016

Art. 8. — (1) Angajatorii trebuie să se asigure că

expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice este limitată

la valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii

şi la valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale

prevăzute în anexa nr. 2, pentru efectele nontermice, şi în anexa nr.

3, pentru efectele termice.

(2) Respectarea valorilor-limită de expunere ELV pentru efecte

asupra sănătăţii şi a valorilor-limită de expunere ELV pentru efecte

senzoriale trebuie demonstrată prin utilizarea procedurilor relevante

de evaluare a expunerii menţionate la art. 10—18.

(3) în cazul în care expunerea lucrătorilor la câmpuri

electromagnetice depăşeşte valorile-limită de expunere ELV,

angajatorul acţionează imediat potrivit prevederilor art. 27.

Art. 10. — în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 7 alin.

(4) şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 319/2006, cu modificările

ulterioare, angajatorul trebuie să evalueze toate riscurile pentru

lucrători generate de câmpurile electromagnetice la locul de

muncă şi, dacă este necesar, să măsoare şi/sau să calculeze

nivelurile câmpurilor electromagnetice la care sunt expuşi

lucrătorii.

Art. 13. — în scopul evaluării prevăzute la art. 10—12,

angajatorul identifică şi evaluează câmpurile electromagnetice de

la locul de muncă, ţinând seama de Ghidul facultativ de bune

practici pentru punerea în aplicare a Directivei 2013/35/UE

privind câmpurile electromagnetice, publicat pe site-ul Comisiei


107

Europene, şi de alte standarde sau recomandări relevante furnizate la

nivel naţional, inclusiv de bazele de date referitoare la expunere.

Art. 14. — (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor care revin

angajatorului în temeiul art. 10, acesta este, de asemenea, îndreptăţit,

după caz, să ţină seama de nivelurile de emisie şi de alte date

corespunzătoare în materie de securitate furnizate de către

producătorul sau de către distribuitorul echipamentului, în

conformitate cu legislaţia naţională relevantă, inclusiv o evaluare a

riscurilor, dacă condiţiile de expunere se aplică locului de muncă sau

instalaţiei.

(2) în cazul în care respectarea valorilor-limită de expunere

ELV nu se poate determina cu certitudine pe baza unor informaţii

uşor accesibile, evaluarea expunerii este efectuată pe baza

măsurătorilor sau a calculelor. În acest caz, evaluarea ţine seama

de incertitudinile legate de măsurători sau calcule, cum ar fi erorile

numerice, modelarea sursei, geometria manechinului şi

proprietăţile electrice ale ţesuturilor şi materialelor, stabilite în

conformitate cu bunele practici de cercetare-dezvoltare relevante.

Art. 15. — (1) Evaluarea, măsurarea şi/sau calculele

prevăzute la art. 10—14 trebuie să fie programate şi efectuate de

către servicii sau persoane competente, la intervale adecvate, luând

în considerare art. 13 şi, în special, prevederile art. 8, 9 şi 18 din

Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.

(2) Datele obţinute din evaluarea, măsurarea sau calcularea

nivelului de expunere se păstrează într-o formă care să permită

trasabilitatea şi consultarea la o dată ulterioară, în conformitate

cu dispoziţiile legale în vigoare.

Art. 16. — Potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr.

319/2006, cu modificările ulterioare, la evaluarea riscurilor

angajatorul trebuie să acorde o atenţie deosebită următoarelor

elemente:

Anexe

108

.............

d) oricăror efecte asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expuşi

unor riscuri deosebite, în special lucrătorii care poartă un dispozitiv

medical activ sau pasiv implantabil, cum ar fi stimulatoarele

cardiace, lucrătorii care poartă dispozitive medicale pe corp, cum ar

fi pompele de insulină, şi lucrătoarele gravide;

e) oricăror efecte indirecte;

Art. 18. — (1) Angajatorul trebuie să deţină o evaluare a

riscurilor, potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

319/2006, cu modificările ulterioare, şi trebuie să identifice măsurile

care trebuie luate pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor,

potrivit prevederilor art. 19—29.

Art. 21. — Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art. 10—

18, odată ce sunt depăşite nivelurile de declanşare a acţiunii AL

relevante prevăzute în art. 6—9 şi în anexele nr. 2 şi 3 şi cu excepţia

cazurilor în care evaluarea efectuată potrivit prevederilor art. 10—14

demonstrează că valorile-limită de expunere ELV relevante nu sunt

depăşite şi că se pot exclude riscurile de securitate, angajatorul

elaborează şi pune în aplicare un plan de acţiune care cuprinde

măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru a evita expuneri care

depăşesc valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra

sănătăţii şi valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale,

ţinând seama, în special, de următoarele:

.....................................

Art. 23. —în plus faţă de furnizarea informaţiilor prevăzute

la art. 30, angajatorul adaptează, în temeiul art. 35 din Legea nr.

319/2006, cu modificările ulterioare, măsurile menţionate la art. 21

în funcţie de cerinţele lucrătorilor expuşi unor riscuri specifice şi,

după caz, de evaluările riscurilor individuale, în special pentru

lucrătorii care au declarat că poartă dispozitive medicale active sau

pasive implantabile, cum ar fi stimulatoarele cardiace, că utilizează


109

dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, sau

pentru lucrătoarele gravide care au informat angajatorul cu privire la

acest lucru.

Art. 27. — (1) în nicio situaţie, lucrătorii nu trebuie

expuşi la niveluri de expunere care depăşesc valorile-limită de

expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi valorile-limită de

expunere ELV pentru efecte senzoriale decât dacă sunt îndeplinite

condiţiile prevăzute la art. 36 alin. (1) lit. a) sau c) sau la art. 9.

(2) Dacă, în pofida măsurilor luate de angajator, valorile-

limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătăţii şi valorile-

limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale sunt depăşite,

angajatorul ia măsuri imediate pentru a reduce expunerea sub

aceste valori-limită de expunere ELV. Angajatorul stabileşte şi

consemnează cauzele depăşirii valorilor-limită de expunere ELV

pentru efecte asupra sănătăţii şi a valorilor-limită de expunere ELV

pentru efecte senzoriale şi adaptează în consecinţă măsurile de

protecţie şi de prevenire în scopul de a evita o nouă depăşire.

Anexe

110

ANEXA 2

Valori-limită de expunere ELV

și niveluri de declanșare a acțiunii AL

pentru efecte nontermice (0 Hz – 10 MHz)

În această anexă sunt prezentate valorile-limită de expunere

(ELV) și nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) pentru efectele

nontermice, valori stabilite de HG 520/2016. În textul preluat din

hotărâre, au fost inserate explicaţii şi au fost utilizate exprimări mai clare

care să faciliteze parcurgerea materialului şi înţelegerea prevederilor

referitoare la ELV şi la AL pentru efecte nontermice.

A. Valori-limită de expunere (ELV)

1. ELV la frecvenţe între 0 Hz - 1 Hz

(pentru inducţia magnetică externă B0 )

La frecvenţe mai mici de 1 Hz, au fost stabilite valori-limită

de expunere (ELV) pentru inducţia magnetică externă B0 (prezentate

în tabelul A1), atât pentru efecte senzoriale, cât şi pentru efecte

asupra sănătății.

ELV pentru efecte senzoriale reprezintă limite de expunere

în condiții de lucru normale și se referă la vertij și la alte efecte

fiziologice legate de perturbarea aparatului vestibular, apărute, în

special, în urma deplasării într-un câmp magnetic static.


111

Tabelul A1 ELV pentru inducția magnetică externă (B0) la frecvenţe

cuprinse între 0 Hz-1 Hz.

ELV pentru efecte

senzoriale ELV pentru efecte asupra sănătății

Condiții de lucru normale 2 T -

Expunere localizată la nivelul membrelor

8 T -

Condiții de lucru controlate

- 8 T

ELV pentru efecte asupra sănătății reprezintă limite de

expunere în condiții de lucru controlate, condiţii care se referă la

adoptatarea de măsuri de prevenire, precum şi la controlul mișcărilor

și informarea lucrătorilor. Aceste ELV au aplicabilitate temporară în

timpul unui schimb de lucru, atunci când sunt justificate de practică

sau de procesul utilizat.

2. ELV pentru efecte asupra sănătății

la frecvenţe între 1 Hz- 10MHz

ELV pentru efecte nontermice asupra sănătății datorate

expunerii la câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp sunt

prezentate în tabelul A2. Aceste limite sunt exprimate în termeni de

intensitate a câmpului electric intern care este indus în ţesuturile

organismului de câmpuri electrice şi magnetice externe cu frecvenţe

cuprinse între 1 Hz-10 MHz.

ELV pentru efecte nontermice asupra sănătății protejează

faţă de stimularea electrică a tuturor țesuturilor din sistemul nervos

central și periferic din organism, inclusiv capul.

Anexe

112

Tabelul A2 ELV pentru efecte asupra sănătății pentru intensitatea

câmpului electric intern la frecvenţe cuprinse între 1 Hz-10 MHz.

Domeniul de frecvenţă ELV pentru efecte asupra sănătății

1 Hz ≤ f < 3 kHz 1,1 Vm-1 (vârf)

3 kHz ≤ f < 10 MHz 3,8 x 10-4 f Vm-1 (vârf)

Nota A2-1: f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).

Nota A2-2: ELV pentru efecte asupra sănătății pentru câmpul electric intern sunt valori de vârf spațiale în întregul organism al subiectului expus (lucrător).

Nota A2-3: Pentru câmpurile sinusoidale, ELV sunt valorile de vârf temporale, adică valori maxime pe perioada semnalului sinusoidal, care sunt egale cu valorile medii pătratice (RMS) înmulțite cu √2. În cazul câmpurilor nesinusoidale, evaluarea expunerii desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre se bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidul menționat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi aplicate și alte procedee verificate și validate științific de evaluare a expunerii, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate comparabile și aproximativ echivalente.

3. ELV pentru efecte senzoriale

la frecvenţe între 1 Hz-400 Hz

ELV pentru efecte senzoriale notermice datorate expunerii la

câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp cu frecvențe mai

mici de 400 Hz sunt exprimate prin intensitatea câmpului electric

intern, la fel ca limitele pentru efecte asupra sănătăţii. Aceste limite

protejează faţă de efecte senzoriale ale câmpului electric intern care

este indus în ţesuturi de câmpurile electrice şi / sau magnetice

externe. Sunt vizate efectele asupra sistemului nervos la nivelul

capului, adică fosfene și modificări minore tranzitorii ale anumitor

funcții cerebrale.

ELV pentru efecte senzoriale sunt prezentate în tabelul A3.


113

Tabelul A3 ELV pentru efecte senzoriale pentru intensitatea câmpului

electric intern la frecvenţe cuprinse între 1 Hz-400 Hz

Domeniul de frecvenţă ELV pentru efecte senzoriale

1 Hz ≤ f < 10 Hz 0,07/f Vm-1 (vârf)

10 Hz ≤ f < 25 Hz 0,07 Vm-1 (vârf)

25 Hz ≤ f < 400 Hz 0,0028 f Vm-1 (vârf)

Nota A3-1: f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).

Nota A3-2: ELV pentru efecte senzoriale pentru câmpul electric intern sunt valori de vârf spațiale în capul subiectului expus (lucrător).

Nota A3-3: Pentru câmpurile sinusoidale, ELV sunt valorile de vârf temporale, adică valori maxime pe perioada semnalului sinusoidal, care sunt egale cu valorile medii pătratice (RMS) înmulțite cu √2. În cazul câmpurilor nesinusoidale, evaluarea expunerii desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre se bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidul menționat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi aplicate și alte procedee verificate și validate științific de evaluare a expunerii, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate comparabile și aproximativ echivalente.

B. Niveluri de declanșare a acțiunii (AL)

Nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) au fost stabilite de

normele de expunere pentru a asigura, printr-o procedură de evaluare

simplificată, demonstrarea respectării ELV corespunzătoare situaţiei

de expunere sau, dacă AL sunt depăşite, pentru a decide adoptarea

uneia sau mai multora dintre măsurile prevăzute la art. 19—29 din

HG 520/2016.

Anexe

114

Următoarele mărimi fizice și valori se utilizează pentru

exprimarea nivelurilor de declanșare a acțiunii (AL) pentru efecte

directe nontermice sau pentru efecte indirecte la frecvenţe mai mici

de 10 MHz:

AL(E) joase și AL(E) înalte pentru intensitatea câmpului

electric E a câmpurilor electrice variabile în timp, așa cum

se specifică în tabelul B1;

AL(B) joase și AL(B) înalte pentru inducția magnetică B a

câmpurilor magnetice variabile în timp, aşa cum se

specifică în tabelul B2;

AL(IC) pentru curentul electric de contact, aşa cum se


AL(B0) pentru inducţia magnetică a câmpurilor magnetice

statice pentru a preveni pericolul apariţiei unor efecte

indirecte (interferenţa cu stimulatoare cardiace sau atracţia

şi proiectarea unor obiecte feromagnetice), așa cum se

specifică în tabelul B4.

AL corespund valorilor câmpurilor electric și magnetic,

calculate sau măsurate la locul de muncă în absența lucrătorului.

1. AL pentru expunerea la câmpuri electrice

AL joase (tabelul B1) pentru câmpul electric extern se

bazează pe limitarea câmpului electric intern sub ELV (tabelele A2

și A3) și pe limitarea producerii de scântei în mediul de muncă.

La un nivel inferior AL înalte, câmpul electric intern nu

depășește ELV (tabelele A2 și A3), dar, pentru a împiedica produceri

deranjante de scântei, este necesară luarea măsurilor de protecție

prevăzute la art. 25 din hotărâre.


115

Tabelul B1 AL pentru expunerea la câmpuri electrice cu frecvențe cuprinse

între 1 Hz-10 MHz


Intensitatea câmpului electric,

AL(E) joase, [Vm-1] (RMS)

AL (E) înalte, [Vm-1] (RMS)

1 Hz ≤ f < 25 Hz 2,0 x 104 2,0 x 104

25 Hz ≤ f < 50 Hz 5,0 x 105 /f 2,0 x 104

50 Hz ≤ f < 1,64 kHz 5,0 x 105 /f 1,0 x 106/f

1,64 kHz ≤ f < 3 kHz 5,0 x 105 /f 6,1 x 102

3 kHz ≤ f < 10 MHz 1,7 x 102 6,1 x 102

Nota B1-1: f este frecvența exprimată în hertzi (Hz).

Nota B1-2: Pentru câmpurile sinusoidale, AL(E) joase și AL(E) înalte sunt valorile rădăcinii medii pătratice (RMS) a intensității câmpului electric, care sunt egale cu valorile de vârf împărțite la √2. În cazul câmpurilor nesinusoidale, evaluarea expunerii desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre se bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidul menționat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi aplicate și alte procedee verificate și validate științific de evaluare a expunerii, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate comparabile și aproximativ echivalente.

Nota B1-3: a) AL reprezintă valorile maxime calculate sau măsurate la nivelul poziției corpului lucrătorilor. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii și la respectarea automată a ELV în toate condițiile de expunere neuniformă.

b) Pentru simplificarea evaluării respectării valorilor-limită de expunere (ELV), desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre, în condiții neuniforme specifice, ghidul menționat la art. 13 din hotărâre va prevedea criterii de calculare a mediei spațiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite.

c) În cazul unei surse foarte localizate, situată la câțiva centimetri de corp, câmpul electric indus se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.

Anexe

116

2. AL pentru expunerea la câmpuri magnetice

AL joase (tabelul B2) sunt derivate din ELV pentru

intensitatea câmpului electric intern, în modul următor: pentru

frecvențe sub 400 Hz AL joase derivă din ELV pentru efecte

senzoriale (tabelul A3), iar pentru frecvențele mai mari de 400 Hz

AL joase au fost derivate din ELV pentru efecte asupra sănătății

(tabelul A2).

AL înalte (tabelul B2) sunt derivate din ELV pentru efecte

asupra sănătății exprimate prin intensitatea câmpului electric intern şi

sunt legate de stimularea electrică a țesuturilor nervoase periferice și

autonome de la nivelul capului și al trunchiului (tabelul A2).

Respectarea AL înalte asigură faptul că nu sunt depășite ELV pentru

efecte asupra sănătății, dar este posibilă apariția fosfenelor și a unor

modificări tranzitorii ale anumitor funcții cerebrale, dacă expunerea

la nivelul capului depășește AL joase pentru expunerea la câmpuri

magnetice cu frecvenţe de până la 400 Hz. În acest caz se aplică

prevederile de la art. 25 din HG 520/2016 referitor la măsuri de

protecţie.

AL pentru expunerea membrelor sunt derivate din ELV

pentru efecte asupra sănătății exprimate prin intensitatea câmpului

electric intern şi sunt legate de stimularea electrică a țesuturilor de la

nivelul membrelor. În plus faţă de expunerea celorlalte segmente ale

corpului, s-a luatîn considerare faptul că, datorită dimensiunilor mai

mici, la nivelul membrelor câmpul magnetic este cuplat mai slab

decât la nivelul întregului corp.


117

Tabelul B2 AL pentru expunerea la câmpuri magnetice cu frecvențe

cuprinse între 1 Hz – 10 MHz


Inducţia magnetică,

AL(B) joase, [µT] (RMS)

AL(B) înalte, [µT] (RMS)

Expunerea membrelor la un câmp magnetic localizat,

AL(B) membre, [µT] (RMS)

1 Hz ≤ f < 8 Hz 2,0 x 105/f2 3,0 x 105/f 9,0 x 105/f

8 Hz ≤ f < 25 Hz 2,0 x 104/f 3,0 x 105/f 9,0 x 105/f

25 Hz ≤ f < 300 Hz 1,0 x 103 3,0 x 105/f 9,0 x 105/f

300 Hz ≤ f < 3 kHz 3,0 x 105/f 3,0 x 105/f 9,0 x 105/f

3 kHz ≤ f < 10 MHz 1,0 x 102 1,0 x 102 3,0 x 102


Nota B2-2: Pentru câmpurile sinusoidale, AL joase și AL înalte sunt valorile medii pătratice (RMS), care sunt egale cu valorile de vârf împărțite la √2. În cazul câmpurilor nesinusoidale, evaluarea expunerii desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre se bazează pe metoda de ponderare a vârfului (filtrare în domeniul timp), explicată în ghidul menționat la art. 13 din hotărâre, dar pot fi aplicate și alte procedee verificate și validate științific de evaluare a expunerii, cu condiția ca acestea să ducă la rezultate comparabile și aproximativ echivalente.

Nota B2-3: AL pentru expunerea la câmpuri magnetice reprezintă valorile maxime la nivelul poziției corpului lucrătorilor. Aceasta duce la o evaluare conservatoare a expunerii și la respectarea automată a ELV în toate condițiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea evaluării respectării valorilor-limită de expunere (ELV), desfășurată potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre în condiții neuniforme specifice, ghidul menționat la art. 13 din hotărâre va prevedea criterii de calculare a mediei spațiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la câțiva centimetri de corp, câmpul electric indus se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.

Anexe

118

3. AL pentru curentul electric de contact

(efecte indirecte)

Nivelurile de declanşare a acţiunii pentru curentul electric de

contact staţionar care se stabileşte la contactul cu obiecte

conductoare aflate în câmp au rolul de a limita riscul de şoc electric

atunci când o persoană atinge obiectul respectiv. Şocul electric se

produce atunci când doar una dintre cele două părţi care ajung în

contact, fie persoana, fie obiectul conductor, este legată la pământ.

HG 520/2016 a prevăzut niveluri de declanşare a acţiunii AL

pentru curentul electric de contact staţionar care sunt prezentate în

Tabelul B3.

Tabelul B3 AL pentru curentul electric de contact IC

Domeniul de frecvenţă Curent electric de contact staţionar,

AL(IC), [mA] (RMS)

Până la 2,5 kHz 1,0

2,5 kHz ≤ f < 100 kHz 0,4 f

100 kHz ≤ f <10000 kHz 40

Nota B3-1: f este frecvența exprimată în kilohertzi (kHz).

4. AL pentru efecte indirecte ale

câmpurilor magnetice statice

Pentru a limita riscurile legate de efecte indirecte datorate

câmpului magnetic static precum interferenţa cu dispozitive medicale

implantate active (AIMD) şi riscul de atracţie şi proiectare a

obiectelor feromnagnetice, s-au stabilit nivelurile de declanşare a

acţiunii pentru inducţia magnetică statică din Tabelul B4.


119

Tabelul B4 AL pentru inducția magnetică a câmpurilor magnetice statice

Pericole

Inducţia magnetică statică,

AL(B0), [mT]

Interferenţa cu dispozitive implantate active, de exemplu stimulatoare cardiace

0,5

Riscul de atracţie şi proiectare în câmpul magnetic marginal (fringe field) al surselor de câmp intens (> 100 mT)

3

Anexe

120

ANEXA 3

Valori-limită de expunere ELV

și niveluri de declanșare a acțiunii AL

pentru efecte termice (100 kHz – 300 GHz)

În această anexă sunt prezentate valorile-limită de expunere

(ELV) și nivelurile de declanșare a acțiunii (AL), valori stabilite de

HG 520/2016 pentru efectele termice. În textul preluat din hotărâre, au

fost inserate unele explicaţii şi au fost utilizate exprimări mai clare care să

faciliteze înţelegerea prevederilor legate de aplicarea ELV şi a AL pentru

efecte termice.

A. Valori-limită de expunere (ELV)


la frecvenţe cuprinse între 100 kHz - 6 GHz

ELV pentru efecte asupra sănătății pentru frecvențe

cuprinse între 100 kHz - 6 GHz (tabelul A1) sunt limite pentru rata

de absorbţie specifică a energiei (SAR) de la câmpul electromagnetic.

Rata de absorbţie specifică reprezintă puterea (adică rata de energie

- cantitatea de energie în unitate de timp) absorbită pe unitate de

masă de țesut corporal datorită expunerii la câmpuri

electromagnetice. Unitatea de măsură a ratei de absorbţie specifice

este wattul pe kilogram (Wkg-1

).


121

Tabelul A1 ELV pentru efecte asupra sănătății pentru expunerea la

câmpuri electromagnetice cu frecvenţe între 100 kHz - 6 GHz.

ELV pentru efecte asupra sănătății

Rata de absorbţie specifică (SAR)

Valori mediate pe orice perioadă de 6 minute

ELV legată de stresul termic la nivelul întregului corp exprimată ca medie a SAR în corp

0,4 Wkg-1

ELV legată de stresul termic localizat la nivelul capului şi trunchiului exprimată ca SAR localizată în corp

10 Wkg-1

ELV legată de stresul termic localizat la nivelul membrelor exprimată ca SAR localizată în membre

20 Wkg-1

Nota A1-1: Masa de țesut pe care se mediază SAR localizat

reprezintă oricare 10 g de țesut contiguu. SAR maxim astfel obținut trebuie să fie valoarea utilizată pentru estimarea expunerii. Cele 10 g

de țesut trebuie să fie o masă de țesut contiguu cu proprietăți

electrice aproximativ omogene. În definirea masei de țesut contiguu

se recunoaște că acest concept poate fi utilizat în calculul dozimetric,

dar că poate prezenta dificultăți în cazul măsurătorilor fizice directe. Se poate utiliza o geometrie simplă, cum ar fi o masă tisulară de formă cubică sau sferică.

2. ELV pentru efecte senzoriale

la frecvenţe cuprinse între 0,3 GHz - 6 GHz

ELV pentru efecte senzoriale pentru frecvențe cuprinse

între 0,3 GHz - 6 GHz (tabelul A2) este legată de evitarea efectelor

auditive cauzate de expunerile capului la radiația pulsatorie de

microunde. Mărimea prin care se exprimă aceată limită este

absorbţia specifică (AS) şi reprezintă energia absorbită în unitate de

masă de ţesut, pe durata unui impuls. Această mărime se exprimă în

jouli pe kilogram (Jkg-1

).

Anexe

122

Tabelul A2 ELV pentru efecte senzoriale pentru expunerea la câmpuri

electromagnetice cu frecvenţe cuprinse între 0,3 GHz - 6 GHz

Domeniul de frecvenţă Absorbţia de energie specifică localizată (SA)

0,3 ≤ f ≤ 6 GHz 10 mJkg-1

Nota A2-1: Masa luată în calcul pentru evaluarea SA localizate este de 10 g țesut


la frecvenţe cuprinse între 6 GHz – 300 GHz

ELV pentru efecte asupra sănătății pentru frecvențe de

peste 6 GHz (tabelul A3) sunt limite pentru densitatea de putere (S)

a unei unde electromagnetice incidente pe suprafața corpului care se

măsoară în watt pe metru pătrat (Wm-2

). Această limită se utilizată la

frecvențe foarte înalte, pentru care adâncimea de pătrundere în corp

este scăzută, pentru a proteja faţă de încălzirea excesivă a ţesuturilor

de la suprafaţa corpului sau apropiate de suprafaţa lui.

Tabelul A3

ELV pentru efecte asupra sănătății pentru expunerea la câmpuri electromagnetice cu frecvenţe între 6 GHz - 300 GHz.

Domeniul de frecvenţe ELV pentru efecte asupra sănătății legate de

densitatea de putere

6 GHz ≤ f ≤ 300 GHz 50 Wm-2

Nota A3-1: Densitatea de putere trebuie să fie calculată ca medie pentru orice suprafață de 20 cm

2 de zonă expusă. Valorile

maxime spaţiale ale densităţii de putere, calculate ca medii pe 1 cm2,

nu trebuie să depășească de 20 de ori valoarea de 50 Wm–2

. Densitățile de putere cuprinse între 6 și 10 GHz trebuie calculate ca medie pentru orice perioadă de șase minute. Peste 10 GHz, densitatea de putere se calculează ca medie pentru orice perioadă de 68/f

1,05 minute (unde f este frecvența exprimată în GHz) pentru a

compensa scăderea progresivă a adâncimii de pătrundere odată cu creșterea frecvenței.


123

B. Niveluri de declanșare a acțiunii (AL)

Nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) au fost stabilite de

norme pentru a asigura, printr-o evaluare simplificată, demonstrarea

respectării ELV corespunzătoare situaţiei de expunere sau, dacă AL

sunt depăşite, pentru a decide adoptarea uneia sau mai multora dintre

măsurile prevăzute la art. 19—29 din HG 520/2016.

Următoarele mărimi fizice și valori se utilizează pentru

exprimarea nivelurilor de declanșare a acțiunii (AL) pentru efecte

termice sau pentru efecte indirecte (curenţi de contact) la frecvenţe

curpinse între 100 kHz – 110 MHz:

AL(E) pentru intensitatea câmpului electric E a câmpului

electric variabil în timp, așa cum se specifică în tabelul B1;

AL(B) pentru inducția magnetică B a câmpului magnetic

variabil în timp, așa cum se specifică în tabelul B1;

AL(S) pentru densitatea de putere a undelor

electromagnetice, așa cum se specifică în tabelul B1;

AL(IC) pentru curentul electric de contact, așa cum se


AL(IL) pentru curentul electric în membre, așa cum se

specifică în tabelul B2.

AL corespund valorilor de câmp calculate sau măsurate la locul

de muncă în absența lucrătorului, ca valoare maximă la nivelul

poziției corpului sau la nivelul unei anumite părți specificate a

corpului.

Anexe

124

1. AL pentru expunerea la câmpuri electrice și magnetice

AL(E) și AL(B) sunt derivate din ELV pentru SAR sau din

ELV a densității de putere S (tabelele A1 și A3) pe baza pragurilor

legate de efectele termice interne cauzate de expunerea la un câmp

electric și magnetic (extern).

Tabelul B1

AL pentru expunerea la câmpuri electrice și magnetice cu

frecvențe cuprinse între 100 kHz - 300 GHz



AL(E), [Vm-1] (RMS)


AL(B), [µT] (RMS)

Densitatea de putere,

AL(S), [Wm-2]

100 kHz ≤ f < 1 MHz 6,1 x 102 2,0 x 106/f -

1 ≤ f < 10 MHz 6,1 x 108/f 2,0 x 106/f -

10 ≤ f < 400 MHz 61 0,2 -

400 MHz ≤ f < 2 GHz 3 x 10-3 f1/2 1,0 x 10-5 f1/2 -

2 ≤ f < 6 GHz 1,4 x 102 4,5 x 10-1 -

6 ≤ f ≤ 300 GHz 1,4 x 102 4,5 x 10-1 50


Nota B1-2: [AL(E)]2 și [AL(B)]

2 trebuie calculate ca medie

pentru o perioadă de 6 minute. Pentru impulsuri RF, densitatea de putere de vârf mediată pe durata impulsului nu va depăşi de mai mult de 1000 de ori valoarea respectivă AL(S). Pentru câmpurile cu

frecvențe multiple, analiza se bazează pe însumare, după cum se

explică în ghidul menționat la art. 13 din hotărâre.

Nota B1-3: AL(E) și AL(B) reprezintă valorile maxime calculate

sau măsurate la nivelul poziției corpului lucrătorului. Aceasta duce la

o evaluare conservatoare a expunerii și la respectarea automată a

ELV în toate condițiile de expunere neuniformă. Pentru simplificarea

evaluării respectării valorilor-limită de expunere (ELV), desfășurată

potrivit prevederilor art. 10—18 din hotărâre în condiții neuniforme


125

specifice, ghidul menționat la art. 13 din hotărâre va prevedea criterii

de calculare a mediei spațiale a câmpurilor măsurate, pe baza dozimetriei stabilite. În cazul unei surse foarte localizate, situată la

câțiva centimetri de corp, respectarea ELV se determină pe baza dozimetriei, pentru fiecare caz în parte.

Nota B1-4: Densitatea de putere trebuie să fie calculată ca

medie pe orice suprafață de 20 cm2 de zonă expusă. Valorile

maxime spaţiale ale densităţii de putere, calculate ca medii pe 1 cm2,

nu trebuie să depășească de 20 de ori valoarea de 50 Wm–2

.

Densitățile de putere cuprinse între 6 și 10 GHz trebuie calculate ca medie pentru orice perioadă de 6 minute. Peste 10 GHz, densitatea de putere este calculată ca medie pentru orice perioadă de 68/f

1,05

minute (unde f este frecvența exprimată în GHz) pentru a compensa

scăderea progresivă a adâncimii de pătrundere odată cu creșterea

frecvenței.

2. AL pentru curenți electrici de contact staționari

și pentru curenți electrici induși în membre

Nivelurile de declanşare a acţiunii AL pentru curentul

electric de contact staţionar care se stabileşte la contactul cu obiecte

conductoare aflate în câmp au rolul de a limita riscurile legate de

efectele indirecte: şoc electric şi, uneori, arsură în punctul de contact.

Şocul electric se produce atunci când doar una dintre cele două părţi

care ajung în contact, fie persoana, fie obiectul conductor, este legată

la pământ.

Nivelurile de declanşare a acţiunii AL pentru curenţii induşi

în membre au rolul de a limita SAR localizat în porţiunea cu arie

redusă a membrului luat în considerare (gleznă sau încheietura

mâinii).

HG 520/2016 a prevăzut niveluri de declanşare a acţiunii AL

pentru curentul electric de contact staţionar şi pentru curenţii induşi

în membre care sunt prezentate în Tabelul B2.

Anexe

126

Tabelul B2

AL pentru curenți electrici de contact staționari și curenți

electrici induși în orice membre

Domeniul de frecvenţe

Curent electric de contact staţionar,

AL(IC), [mA] (RMS)

Curent electric indus în orice membru,

AL(IL), [mA] (RMS)

100 kHz ≤ f < 10 MHz 40 -

10 MHz ≤ f < 110 MHz 40 100

Nota B2-1: [AL(IL)]2 trebuie calculată ca medie pentru o

perioadă de 6 minute.


127

ANEXA 4

Limite de expunere și niveluri de referinţă (acțiune)

pentru câmpuri magnetice cu frecvenţe sub 1 Hz şi

pentru mişcarea în câmpuri magnetice statice (0 Hz)

În această anexă sunt prezentate limite de expunere și

nivelurile de referinţă (asimilate nivelurilor de acțiune) pentru efectele

câmpurilor magnetice cu frecvenţe mai mici de 1 Hz şi pentru efectele

datorate mişcării corpului sau a unor părti ale corpului, în câmp magnetic

static (0 Hz). Aceste valori au fost stabilite de ICNIRP (2014) şi au fost

incluse în ghidul european (EC, 2015). Respectarea acestor limite

este obligatorie deoarece utilizarea ghidului european pentru

aplicarea Directivei 2013/35/UE este stipulată, nu doar în directiva

europeană, ci şi în HG 520/2016 prin art. 4 şi art. 13.

Spre deosebire de normele anterioare care considerau doar

cazul staţionării în câmpuri magnetice statice, ICNIRP (2014) a

prevăzut limite de expunere şi niveluri de referinţa pentru efectele

asupra lucrătorilor datorate mişcării corpului sau a unor părti ale

corpului, în câmpuri magnetice statice. La aceste limite şi niveluri se

adaugă cele care fac tranziţia de la câmpul magnetic static (0 Hz) la

câmpurile magnetice variabile în timp cu frecvenţe mai mari de 1 Hz.

Noile limite şi niveluri prevăzute de ghidul european pentru

mişcarea în câmp magnetic static şi pentru câmpuri magnetice cu

frecvenţe sub 1 Hz sunt:

Restricţii de bază (limite):

- intensitatea câmpului electric intern Ei ;

Niveluri de referinţă (asimilate cu niveluri de acţiune):

- derivata inducţiei magnetice în raport cu timpul dB/dt .

Anexe

128

Tabelul A1. Restricții de bază și niveluri de referință pentru limitarea

expunerii la locul de muncă datorată mișcării in câmpuri magnetice statice, conform ICNIRP (2014) şi ghidului european (EC, 2015).

Frecvenţa

[Hz]

Restricţii de bază

Intensitatea câmpului electric

intern

[ Vm-1] (vârf)

Niveluri de referinţă

Derivata temporală a inducţiei

magnetice

[ Ts-1 ] (vârf)

Efecte

senzoriale 1

Efecte asupra

sănătăţii 2

Efecte

senzoriale 1

Efecte asupra

sănătăţii 2

0 – 0,66 1,1 1,1 2,7 2,7

0,66 – 1 0,7/f 1,1 1,8/f 2,7

Note : (1) – Restricții prevăzute pentru a reduce la minimum senzația de fosfene in

condiții de lucru normale. (2) – Restricții prevăzute pentru a reduce la minimum apariția efectelor asupra

sistemului nervos periferic in condiții de muncă controlate. (3) – Pentru a preveni vertijul cauzat de mișcarea intr-un câmp magnetic static,

variaţia maximă a inducției magnetice ΔB in orice interval de timp de trei secunde nu trebuie să depășească 2 T. In condiții de muncă controlate, această valoare poate fi depășită (ICNIRP, 2014).


129

ANEXA 5

SUMAREA CÂMPURILOR

DE FRECVENŢE MULTIPLE

PRIN METODA VÂRFULUI PONDERAT

Metoda vârfului ponderat (WPM) este o metodă de sumare a

câmpurilor de frecvenţe multiple care ia în considerare atât

amplitudinea, cât și fazele componentelor spectrale. Astfel se obţine

o evaluare mai riguroasă a expunerii comparativ cu regula frecvenţei

multiple (MFR).

Metoda vârfului ponderat este utilă atunci când prin

utilizarea regulei frecvenţei multiple s-a obţinut un indice

supraunitar, dar niciuna dintre componentele spectrale nu depăşeşte

nivelul de acţiune. Metoda poate fi utilizată atât la măsurările în

domeniul timp, cât şi la măsurările în domeniul frecvenţă .

În continuare, sunt prezentate modalităţile de utilizare a

metodei vârfului ponderat pentru calcularea indicelui de expunere la

câmpuri de frecvenţe multiple.

A. Metoda vârfului ponderat în domeniul timp

Metoda vârfului ponderat aplicată măsurărilor CEM în

domeniul timp (analiza formei de undă), ponderează semnalul

măsurat folosind filtre RC (rezistenţă-condensator), analogice sau

digitale. Aceste filtre au un câştig dependent de frecvenţă care

reflectă dependenţa AL de frecvenţă.

Există aparate de măsură a CEM în domeniul timp care au o

funcţie de filtrare (uneori denumita Shaped Time Domain – STD)

care ponderează forma de undă în acord cu dependenţa AL de

frecvenţă şi ţin cont de fazele componentelor spectrale. Cu aceste

aparate se poate evalua cel mai bine expunerea la CEM, fără a mai fi

necesare calcule ulterioare privind sumarea componentelor spectrale.

Anexe

130

B. Metoda vârfului ponderat în domeniul frecvenţă

Metoda vârfului ponderat aplicată măsurărilor CEM în

domeniul frecvenţă (analiză spectrală), se poate utiliza la măsurările

spectrale ale CEM. Amplitudinea fiecărei componente spectrale a

câmpului este împărțită la AL corespunzătoare frecvenţei

componentei spectrale, iar la faza fiecărei componente spectrale se

adaugă o fază φf numită unghiul de fază al filtrului. Pentru a

determina amplitudinea de vârf a formei de undă ponderate care

furnizează indicele de expunere, este necesară convertirea ulterioară

a spectrului ponderat în domeniul de timp.

Conversia în domeniul timp a informaţiilor spectrale

ponderate se face cu ecuaţia de mai jos:

(A5.1)

unde: |Af | = amplitudinea de vârf a intensităţii câmpului electric sau a

inducţiei magnetice la frecvenţa f;

θf = faza componentei spectrale la frecvenţa f;

ALf = AL relevant la frecvenţa f.

φf = unghiul de fază al filtrului şi este definit în Recomandările

ICNIRP din 2010:

(A5.2)


131

C. Metoda vârfului ponderat aplicată mişcării în câmpuri

magnetice statice

Metoda vârfului ponderat aplicată cazului mişcării în

câmpuri magnetice statice se poate utiliza pentru a verifica

respectarea conformităţii cu nivelurile de referinţă (acţiune) atât

pentru efecte senzoriale (fosfene), cât şi pentru efecte asupra

sănătăţii (stimularea nervilor periferici). Deoarece câmpul electric

indus de mișcarea într-un câmp magnetic static are un spectru care se

extinde până la 25 Hz, formulele de sumare ponderată a acestor

componente vor acoperi domeniul de frecvenţă 0 – 25 Hz.

Pentru a reduce la minimum senzația de fosfene, se va

calcula indicele de expunere pentru derivata temporală a inducţiei

magnetice dB/dt. Indicele de expunere se calculează cu o formulă de

sumare ponderată şi care ia în considerare fazele componentelor

spectrale în domeniul de frecvenţă 0 – 25 Hz:

(A5.3)

unde: |Af | = amplitudinea de vârf a derivatei temporale a inducţiei

magnetice dB/dt la frecvenţa f;

θf = faza componentei spectrale la frecvenţa f;

RLf = nivelul de referință pentru efecte senzoriale la frecvenţa f

φf = unghiul de fază al filtrului.

Faza φf (unghiul de fază al filtrului) este o funcție a

dependenței de frecvență a RLf și are valori de 90°, 180° și 90° în

gamele de frecvențe 0-0,66 Hz, 0,66-8 Hz și, respectiv, 8-25 Hz,

unde dependența de frecvență a RLf este de f 0, 1/f și f

0.

Nivelurile de referință RL pentru dB/dt de vârf sunt

furnizate numai sub 1 Hz (EC, 2015). La frecvențe mai mari de 1 Hz,

HG 520/2016 a adoptat AL doar ca rădăcini medii pătratice (RMS)

Anexe

132

ale inducției magnetice B (anexa 2, tabelul B2), dar nu și ca derivată

a inducției magnetice în raport cu timpul dB/dt. Cu toate acestea, la

frecvenţe peste 1 Hz, se pot utiliza AL(B) (valori RMS) pentru a

calcula echivalentul RL pentru dB/dt (valori de vârf):

(A5.4)

unde: BAL joase, RMS este rădăcina pătratică medie a AL joase pentru

inducția magnetică la frecvența f;

(dB/dt)RL,vârf este RLf convertit pentru dB/dt de vârf la frecvența

respectivă.

Pentru a preveni stimularea nervilor periferici, ICNIRP a

stabilit un nivel de referinţă pentru efecte asupra sănătății pentru

dB/dt cu o valoare de 2,7 Ts−1

. Această valoare corespunde derivatei

în raport cu timpul a AL înalt adoptat de directiva europeană şi de

HG 520/2016. Astfel, în domeniul de frecvenţă 0 – 25 Hz, nivelul de

referinţă / acţiune la care se raportează valorile măsurate este

constant. În consecinţă, indicele de expunere se obține prin

însumarea componentelor spectrale la frecvențe de până la 25 Hz

fără ponderarea spectrală a amplitudinii (faza filtrului φf este stabilită

la zero pentru toate componentele spectrale), dar luând în

considerare fazele componentelor spectrale ale dB/dt:

(A5.5)

unde |Af | și θf sunt amplitudinea și faza componentei spectrale dB/dt

la frecvența f.

Detalii suplimentare despre metoda vârfului ponderat,

precum şi în ceea ce priveşte modalităţile de aplicare în practică pot

fi găsite în ghidul european.


133

ANEXA 6

Model de buletin de determinări / raport de măsurări

ale nivelurilor de câmpuri electromagnetice

INSTITUŢIA / FIRMA PRESTATOARE .....................

Centrul / direcţia / sucursala / laboratorul...................

Adresa .........................

Tel / Fax: .............................

(Eventual email, website)

BULETIN DE DETERMINARE (MĂSURĂRI)

PENTRU CÂMPURI ELECTROMAGNETICE

Nr. ...... data .......

(Precizaţi: obiectiv investigat, tip de câmp măsurat, scop, solicitant)

Determinările (măsurările) de câmpuri electromagnetice de

joasă / înaltă frecvenţă (şi / sau câmpuri magnetice statice) au fost

efectuate în …..(obiectivul şi zonele / secţiile), în scopul ……

(verificării conformităţii cu normele) … , la solicitarea …. .

(Precizaţi: date solicitant / beneficiar, obiectiv investigat, data măsurării)

Solicitant / beneficiar

Adresa solicitantului / beneficiatului

Obiectivul investigat

Adresa obiectivului investigat

Data măsurării

(Specificaţi: echipamentul de măsură, metode, etc.)

Echipament de măsură (aparate şi sonde): .............................

Metode de măsurare: .....................

Standarde de măsurare utilizate: ...............

Alte documente de referinţă (norme, etc): ...................

Incertitudine de măsurare: ...............

Data ultimei calibrări a echipamentui de măsură: ..............

Anexe

134

(Menţionaţi: condiţiile în care s-au efectuat măsurările)

Echipamente generatoare de câmpuri electromagnetice prezente în locaţiile investigate sau în proximitate

lista echipamentelor

caracteristicile echipamentelor (dacă nu se detaliază mai jos)

Condiţii de măsurare regimul de lucru al echipamentelor, etc.

Condiţii meteo / microclimat (unde e cazul) temperatură, umiditate

I. CÂMPURI MAGNETICE STATICE

Secţia / zona de lucru: ............................. Echipamente (surse de câmp): ............................. Caracteristici (parametri) ale echipamentelor: ........................

Tabelul 1.1. Valori ale nivelului de câmp magnetic static măsurate la .....

Nr. crt.

Punct de măsurare

Inducţia magnetică statică,

B0 (T )

Observaţii

1

- Denumire încăpere; - Localizare punct: distanţe faţă de repere fixe; - Înălţime faţă de planşeu; - Distanţe faţă de surse; - Distanţe faţă de poziţia/poziţiile în care se află lucrătorul în timpul activităţii.

- Regimul de lucru al echipamentelor; - Distanţe faţă de obiecte care pot perturba câmpul; - Sonde folosite; - Segmentul (zona) de corp expusă.

2

3

1 Pentru niveluri mici, inducţia magnetică se poate exprima în mT. 2 Se va preciza dacă valorile sunt cele măsurate sau reprezintă medii spaţiale

calculate pentru regiunea corpului luată în considerare.

Valori-limită de expunere pentru inducţia magnetică statică:

- 2 T pentru condiţii de lucru normale

- 8 T pentru condiţii de lucru controlate

- 8 T pentru expunerea membrelor


135

II. CÂMPURI ELECTRICE ŞI MAGNETICE

DE FRECVENŢA REŢELEI ELECTRICE

(EVALUARE EFECTE NONTERMICE, f = 50 Hz)


Tabelul 2.1. Valori ale nivelului de câmp electric şi magnetic de

frecvenţa reţelei (50 Hz) măsurate în ......... .

Nr. crt.

Punct de măsurare

Intensitatea câmpului electric

E [Vm-1] (RMS)

Inducţia magnetică

B [mT] (RMS)

Observaţii

1

- Denumire încăpere / zonă exterioară; - Distanţe faţă de repere fixe; - Înălţime faţă de sol / planşeu - Distanţe faţă de surse; - Distanţe faţă de lucrător.

- Regimul de lucru al echipamentelor; - Distanţe faţă de obiecte perturbatoare; - Sonde folosite; - Setările aparatului de măsură; - Zona de corp expusă.

2

3

1 Pentru niveluri mari, intensitatea câmpului electric se poate exprima în kV/m. 2 Pentru niveluri mici, inducţia magnetică se poate exprima în µT. 3 Dacă nu este cazul să se măsoare una dintre componentele de câmp, electrică

sau magnetică, coloana respectivă poate lipsi. 4 Dacă s-au măsurat şi alte frecvenţe joase sau frecvenţe intermediare se vor

utiliza modelele din secţiunea următoare.

Niveluri de declanşare a acţiunii la frecvenţa de 50 Hz:

intensitatea câmpului electric: - 10.000 V/m în condiţii de lucru normale - 20.000 V/m în condiţii de lucru controlate

inducţia magnetică - 1 mT pentru cap şi trunchi în condiţii de lucru normale - 6 mT pentru cap şi trunchi în condiţii de lucru controlate - 18 mT pentru membre.

Anexe

136

III. CÂMPURI ELECTRICE ŞI MAGNETICE

DE FRECVENŢE JOASE ŞI/SAU INTERMEDIARE

(EVALUARE EFECTE NONTERMICE, f < 10 MHz )


Tabelul 3.1. Valori măsurate ale nivelului de câmp electric de frecvenţe joase şi/sau intermediare măsurate în ......

Nr. crt.

Punct de măsurare

Frecvenţă1

[Hz]

Intensitatea câmpului electric2,

E [Vm-1] (RMS)

Nivel de acţiune, câmp

electric AL(E)

[Vm-1] (RMS)

Observaţii

1

- Denumire încăpere / zonă exterioară; - Distanţe faţă de repere fixe; - Înălţime faţă de sol / planşeu - Distanţe faţă de surse; - Distanţe faţă de lucrător.

- Regimul de lucru al echipamentelor; - Distanţe faţă de obiecte perturbatoare; - Sonde folosite; - Setări folosite; - Zona de corp expusă.

2 1 Frecvenţa punctuală sau bandă de frecvenţă (egală cu o bandă de frecvenţă din norme

sau curpinsă în ea), exprimată în Hz, kHz sau MHz. 2 Se va preciza că valorile sunt cele efectiv măsurate şi nu reprezintă medii temporale.

Tabelul 3.2. Valori măsurate ale nivelului de câmp magnetic de frecvenţe joase şi/sau intermediare măsurate în .....

Nr. crt.

Punct de măsurare

Frecvenţă1

[Hz]

Inducţia magnetică2,

B

[mT] (RMS)

Nivel de acţiune,

câmp magnetic AL(B)

[mT] (RMS)

Observaţii

1

- Denumire încăpere / zonă; - Distanţe faţă de repere fixe; - Înălţime faţă de sol / planşeu - Distanţe faţă de surse; - Distanţe faţă de lucrător.

- Regimul de lucru al echipamentelor; - Distanţe faţă de obiecte perturbatoare; - Sonde folosite; - Setări folosite; - Zona de corp expusă.

2 1 Frecvenţa punctuală sau bandă de frecvenţă (egală cu o bandă de frecvenţă din norme

sau curpinsă în ea), exprimată în Hz, kHz sau MHz. 2 Se va preciza că valorile sunt cele efectiv măsurate şi nu reprezintă medii temporale.


137

Variantă de tabel combinat: câmp electric şi câmp magnetic

(Se poate aplica doar dacă măsurările s-au efectuat pe subdomenii ale domeniilor de frecvenţă stabilite de HG 520-2016, subdomenii pentru care nivelurile de acţiune, atât pentru câmpul electric, cât şi pentru câmpul magnetic, au o valoare constantă sau au valori date de o singură formulă.)

Tabelul 3.3. Valori măsurate ale nivelului de câmp electric şi magnetic de frecvenţe joase / intermediare...

Nr. crt.

Punct de măsurare

Frecvenţă1

[Hz]

Intensitatea câmpului electric2,

E [Vm-1] (RMS)

Nivel de acţiune,

câmp electric AL(E)

[Vm-1] (RMS)

Inducţia magnetică2,,

B

[mT] (RMS)

Nivel de acţiune,

câmp magnetic AL(B)

[mT] (RMS)

Observaţii

1

- Denumire încăpere sau zonă exterioară; - Localizare punct: distanţe faţă de repere fixe; - Înălţime faţă de sol / planşeu; - Distanţe faţă de surse; - Distanţe faţă de lucrător.

- Regimul de lucru al echipamentelor; - Distanţe faţă de obiecte care pot perturba câmpul; - Sonde folosite; - Setări folosite; - Segmentul de corp expus

2

1 Frecvenţa punctuală sau bandă de frecvenţă (egală cu o bandă de frecvenţă din norme sau curpinsă în ea), exprimată în kHz sau MHz. 2 Se va menţiona faptul că valorile sunt cele efectiv măsurate şi nu reprezintă medii temporale. 3 Se va preciza dacă valorile prezentate sunt cele punctual măsurate sau reprezintă medii spaţiale pentru o regiune a corpului. 4 Dacă nu este cazul să se măsoare una dintre componentele de câmp, electrică sau magnetică, coloana respectivă poate lipsi.

Anexe

138

IV. CÂMPURI ELECTROMAGNETICE DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ

(EVALUARE EFECTE TERMICE, f > 100kHz )


Tabelul 4.1. Valori ale nivelului de câmp electromagnetic de înaltă frecvenţă măsurate în ....

Nr crt.

Punct de măsurare

Frecvenţa1

(MHz)


E (V/m )

Nivel de referinţă,

câmp electric AL(E) (V/m )


B

(µT)2


câmp magnetic AL(B) (µT)**

Densitatea de

Putere2, S

(W/m2)


densitate de putere AL(S)

(W/m2)

Sonde

Observaţii

1 - Localizare; - Înălţime faţă de sol; - Distanţe faţă de surse; - Distanţe faţă de locul de muncă (poziţie tipică lucrător).

- Distanţe faţă de obiecte care pot reflecta câmpul - Regimul de lucru al echipamentelor; - Timpul de mediere3.

2 1 Frecvenţa punctuală sau bandă de frecvenţă (egală cu o bandă de frecvenţă din norme sau curpinsă în ea), exprimată în MHz sau GHz. 2 Densitatea de putere se măsoară doar la frecvenţe mai mari de 6 GHz.


139

3 Se va specifica faptul că valorile măsurate reprezintă medii temporale ale densităţii de putere S sau ale pătratelor intensităţii câmpului electric E sau inducţiei magnetice B. Perioada de mediere este de 6 minute la frecvenţe sub 10 GHz, iar peste 10 GHz de 68/f minute (unde f este frecvența exprimata în GHz).

4 Dacă nu este cazul să se măsoare E şi/sau B, ori S, coloanele care nu sunt necesare pot lipsi din tabel.

V. PRECIZĂRI, OBSERVAŢII, CONCLUZII

Detalii privind:

metodele de măsurare utilizate;

modul de selectare a punctelor de măsurare;

modalităţile de mediere a valorilor.

Observaţii privind:

regimul de lucru al echipamentelor;

caracteristicile câmpurilor emise de echipamente.

Concluzii:

locurile de muncă la care s-ar putea depăşi / s-au înregistrat depăşiri ale nivelurilor de acţiune;

recomandări de măsurări detaliate, expertize de specialitate, dozimetrie sau măsuri de protecţie.

(Semnaturi)

Şef Laborator de ....................,

................................ Colectiv / echipa de măsurări,

........................................

140

CONTENTS

Abreviations

Introduction

1. Concepts of electromagnetic field and human exposure

1.1. Physical quantities used to quantify external field level

1.2. Field regions: near field and far field

1.3. Interaction of electromagnetic fields with human body

1.4. Physical quantities used to quantify exposure limits

6

7

11

13

14

15

18

2. Main provisions of national regulations regarding the

exposure of workers to electromagnetic fields

2.1. Effects of exposure to electromagnetic fields

2.2. Exposure limits and action levels

2.3. Obligations of employers

2.4. Health surveillance

20

21

23

28

30

3. Major changes in the new regulations

3.1. Changes compared to previous regulations

3.2. Complements to previous regulations: movement of the

human body in a static magnetic field

31

31

33

4. Workplace compliance assessment

4.1. Stages of workplace assessment

4.2. Initial assessment of workplace

4.3. Specific risk assessment

4.4. Detailed assessment of exposure

4.4.1. Use of available information and databases

4.4.2. Calculation or measurement of external field levels

4.4.3. Dosimetry

35

36

37

40

45

47

50

52

5. Protective and preventive measures

5.1. Categories of measures

5.2. Technical and organisational measures

5.3. Measures versus dosimetric assessment

54

54

55

57

141

6. Measurement of external field levels

6.1. Standardized methods and procedures

6.1.1. EC guide

6.1.2. European and national technical standards

6.2. Phases of measurement process

6.2.1. Initial assessment

6.2.2. Identifications (preparatory phase)

6.2.3. Main measurement phase

6.3. Measurement requirements

6.3.1. Equipment not requiring measurements

6.3.2. Selection of measuring instruments

6.3.3. Choise of measurement positions

6.3.4. Protection of measuring instrument and operator

6.4. Requirements regarding the measurement report

6.5. Frequently encountered mistakes in measurements

59

60

61

62

63

64

65

66

68

69

69

73

74

75

78

7. Interpreting the results from measurement reports

7.1. Checking compliance with requirements concerning field

measurements and the measurement reports

7.2. Checking whether a priori compliant equipment is present

7.3. Selection of values provided by norms to compare

measured values with

7.3.1. Values provided by norms as a term of comparison

7.3.2. Selection of appropriate action levels to use in the

measured frequency bands

7.3.3. Dealing with overlapping frequency domains for

thermal and non-thermal effects

7.3.4. The use of low and high action levels

7.4. Assessment of exposure to multiple-frequency fields

7.4.1. Multiple-frequency rule

7.4.2. Weighted peak method

7.5. Assessor’s conclusions on measurement results and needed

recommendations

81

82

84

86

86

87

89

91

92

93

94

95

142

8. Responsibilities of external provider and of employer

regarding measurement of electromagnetic fields

and exposure assessment

9. Bibliography

98

102

APPENDICES

Appendix 1. Obligations of employers: articles from national

exposure regulations (HG 520/2016)

Appendix 2. Exposure limit-values and action levels for non-

thermal effects

Appendix 3. Exposure limit-values and action levels for

thermal effects

Appendix 4. Exposure limits and reference (action) levels for

magnetic fields with frequencies below 1 Hz and for

movement of human body in a static magnetic field

Appendix 5. Summation of multiple-frequency fields by

weighted peak method

Appendix 6. Model of report of electromagnetic field

measurements

106

110

120

127

129

133

143

Ghid practic pentru evaluarea conformităţii cu normele naţionale

de expunere a lucrătorilor la câmpuri electromagnetice

(adoptate prin HG 520/2016)

Practical Guide for assessing compliance with national

regulations on workers’ exposure to electromagnetic fields

Material publicat prin Programul Naţional de Monitorizare a Factorilor

Determinanţi din Mediul de Viaţă şi Muncă

Institutul Naţional de Sănătate Publică

Centrul Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar

Centrul Regional de Sănătate Publică Iaşi

ISBN 978-973-0-28350-1