JeffreyARCHER

CRONICILE FAMILIEI CLIFTON

A F'OST IJI\ION/T

VOLUMUL VII

in rom6negte de: TANIA MOCHI

Editura VIVALDI2017

HARRY$' EMMA

CLIFTON

1978 - 1979

Numdrul $ase a apisat trdgaciul. Glonful a iegit dinpugcd cu 100 de kilometri pe ord, lovind linta la cd{ivacentimetri in stAnga omoplatului, omorAnd-o instantaneu.

Al doilea glon! s-a infipt intr-un copac, la cAliva metride locul in care cizuserd ambele trupuri. Dupi cAtevamomente, trupele de paragutigti SAS au nivdlit in tufigurilede lAngi mina abandonati gi au inconjurat ambele cor-puri. Ca niste mecanici foarte bine antrenali intr-o pauz6de reparalii de la Formula 1, fiecare 9i-a Tndeplinit sarcinilefiri si discute sau si intrebe ceva.

Numirul Unu, locotenentul care conducea unitatea, aluat pugca lui Pengelly 9i a pus-o intr-o pungi din plastic,iar Numdrul Cinci, un doctor, a ingenuncheat l6ngd femeiegi i-a cdutat pulsul: slab, dar ea trdia. Probabil leginaseauzind sunetul primei impugcdturi gi de aceea oameniiaflali in fala unui pluton de execulie sunt adesea legali deun stAlp.

Numdrul Doi 9i Numirul Trei, ambii caporali, au pusdelicat femeia pe o targd si au dus-o cdtre o poienili dinpidure la cAliva metri depdrtare, unde un elicopter cu eli-cele deja pornite ii agtepta. De indati ce targa a fost fixatdin interior, Numdrul Cinci, medicul, s-a urcat l6ngi paci-enti. in clipa in care 9i-a pus centura, elicopterula decolat.Doctorul i-a verificat iar pulsul care era ceva mai puternic.

Jos, Numdrul Patru, un sergent care era campionul la

19

box de categorie grea al regimentului, a luat al doilea trupgi l-a aruncat pe umdr, ca gi cum ar fi fost un sac cu cartofi.Sergentula pornit la pas de voie, in direclia opusd colegilorsdi. Oricum, gtia exact unde mergea.

Dupi un moment, a apirut aldoilea elicoptercare s-a rotit

deasupra, imprdgtiind un fascicol luminos larg asupra zoneioperalionale. Numirul Doi gi Trei s-au intors repede de laactivitatea lor de fixare a tirgii gi i s-au aliturat NumdruluiSase, lunetistul, care a coborAt dintr-un copac, cu arma pe

umir gitoli au inceput si caute cele doui cartuge.Primul era infipt in sol, la cAliva metri de locul Tn care

cizuse Pengelly. Numdrul $ase, care-gi continuase drumul,l-a localizat in cAteva clipe. Cu toate cd fiecare membru al

uniti{ii era expert in depistarea semnelor de ricogeuri 9i areziduurilorde praf de pugci, aldoilea cartug a fost maigreude gisit. Unuldintre caporali, aflat abia la a doua sa misiune,a ridicat mAna cAnd l-a zdnt. L-a scos din copac folosindu-gicufitul gi i l-a dat Numirului Unu, care l-a pus in altd pungidin plastic; un suvenir care urma si fie instalat la locul lui lao inmorrndntare f6rd cadavru. Misiune indeplinitd.

Cei patru au trecut in fugd pe lAngi vechea minfi decositbr spre poienifi gi au apirut exact cAnd al doilea eli-copter ateriza. Locotenentul a agteptat pAnS ce toli oarne-nii lui s-au urcat la bord dupi care s-a aldturat pilotuluiincarlingd gigi-a strAns centura. in timp ce elicopteruldecola,a apisat un cronometru.

- Noud minute, patruzeci 9i trei de secunde. Acceptabil,a strigat el peste zgomotul elicelor - igi asigura$e coman-dantul cd misiunea nu numai cd va avea succes, ci gi cdo vor indeplini in mai pulin de zece minute. S-a uitat laterenul de dedesubt giin afara c6torva urme de ghete carevor dispirea la urmitoarea ploaie, nu mai era niciun altsemn care si dea in vileag ce se intAmplase. Daci vreunul

20

dintre localnici vizuse cele doud elicoptere indrept6ndu-sein direclii diferite, nu le-ar fi acordat nicio atenlie. La urma-urmei, centrul RAF din Bodmin era doar la treizeci gi cincide kilometri depdrtare 9i operaliunile zilnice fdceau partedin viala de zi cu zi a localnicilor.

Unul dintre ei, totugi, gtia exact ce se intdmplase.ColonelulHenson MC (retras) a telefonat la RAF Bodmin lac6teva momente dupd ce l-a vdzut pe Pengelly iegind dincaban6, strAngAnd cu putere bralul fiicei sale. Sunase lanumirul la care fusese instruit sd sune daci i s-ar fi pdrutci ea e in pericol. Cu toate ci nu avea idee cine era lacelilalt capdt al firului, a spus un singur cuvdnt ,,Ciulini"inainte ca legitura si se intrerupd. Dupi patruzeci gi optde secunde, elicopterele porniserd.

Ofilerul comandant s-a dus la fereastrd 9i s-a uitat cumcele doud elicoptere Puma au zburat pe deasupra birouluisiu gi s-au indreptat spre sud. S-a invArtit prin camerd,verificAndu-gi ceasul la fiecare citeva secunde. Era un omde acliune gi nu era obisnuit si fie spectator, cu toate cdacceptase cu neplicere ci la treizeci 9i noui de ani eraprea bdtr6n pentru operafiuni sub acoperire. Tot n.. servesqde asemenea, pe ceicare sfau gl agteaptd proteclie.

Dupd ce au trecut in sfArgit cele zece minute, s-a intorsla fereastri, dar au mai trecut trei minute inainte de aziri un singur elicopter cobor6nd prin nori. A mai agteptatcAteva minute inainte de a fi sigur ci putea si-gi des-faci degetele, deoarece dacd al doilea elicopter il urmainsemna ci operaliunea a eguat. lnstrucliunile primite de laLondra fuseseri foarte clare. Daci femeia murise, corpul

21

ei urma sd fie dus la Truro, intr-un spital particular,-unde seafla o a treia echipi care avea instrucliunile proprii' Daciea supravieluise, trebuia dusi la Londra unde urma si fiepreluati de o a patra echipS. Comandantul operaliunii nugtia care erau ordinele acesteia gi habar n-avea cine erafemeia; aceasti informalie era peste gradul siu.

Dupd aterizarea elicopterului, comandantul tot nu s-amigcat. S-a deschis o ugi si locotenentul a fugit afari,aplecAndu-se pe sub elicele care se mai roteau. A alergatc3liva metri inainte de a se putea ridica 9i, vizAndu-l pe

colonel stAnd la fereastri, a ridicat degetul. Comandantul a

rdsuflat ugurat, s-a intors la birou gi a sunat la numirul sdu

din agendd. Urma si fie a doua 9i ultima oard cAnd vorbeacu secretarul Cabinetului.

- Colonelul Dawes, domnule.

- Bund seara, domnule colonel, a spus sirAlan.

- Operaliunea Ciulini s-a terminat cu succes, domnule.Puma Unu a revenit labaz6. Puma Doi se intoarce.

- Mullumesc, a spus sir Alan 9i a lSsat receptorul jos.

Nu mai era niciun moment de pierdut. Precis ci urmitoa-rea sa intilnire va avea loc imediat. De parcd ar fi fost pro-fet, u9a s-a deschis gi secretarul sdu l-a anunlat:

- Lordul Barrington.

- Giles, a zis sir Alan, ridicAndu-se din spatele birouluisiu gidAnd m6na cu musafirul. Pot si-[ioferceai sau cafea?

- Nu, mullumesc, a zis Giles, care era interesat doarde un singur lucru: si afle de ce secretarul Cabinetuluidorise si-lvadi a9a de urgent.

- lmi pare riu cd te-am t6rAt aga afard din CamerS, a

22

spus sirAlan, dar trebuie sd discut ceva personal cu tine incondiliile Consiliului Privat.

Giles nu mai auzise aceste cuvinte de cAnd fuseseministru, dar nu avea nevoie si i se aducd aminte cd oricear fi discutat el 9i sir Alan nu putea fi repetat dec6t in fafaunui alt consilier privat.

Giles a fncuviinfat, iar sirAlan i-a spus:

- Permite-mi sd incep prin a-!i spune ci solia ta, Karin,nu este fiica lui Pengelly.

O fereastri sparti gi dupi o clipi cei sase erau iniun-tru. Nu gtiau exact ce caut5, dar gtiau cd l-ar fi recunoscutcdnd l-ar fi vizut. Maiorul responsabil de a doua unitate,cunoscuti ca Gunoierii, nu avea niciun cronometru pentruci nu se grdbea. Oamenii sdifuseserd antrenalisd-givaddlinigtili de treabi 9i sd se asigure cd nu scipau nimic dinvedere. Nu aveau niciodati o a doua 9ans5.

Spre deosebire de colegii din unitatea unu, purtau tre-ninguri negre 9i cdrau pungi de plastic mari gi negre pentrugunoaie. Exista o singuri excepfie, Numdrul Patru - dar elnu era membru permanent al unitdlii lor. Toate draperiile aufost trase inainte de a se aprinde lumina gi a incepe ciuta-rea. Birbalii au cercetat cu atenlie in fiecare camer6, incet,metodic, nelisAnd nimic la voia intAmplirii. Dupd doui ore,umpluseri deja opt saci din plastic. Au ignorat cadavrul pe

care Numdrul Patru il pusese pe covoruldin camera din fa!i,cu toate ci unuldintre ei l:a cdutat prin buzunare.

Ultimul lucru pe care l-au verificat au fost cele trei valizelisate l6ngi ugd in hol - o adeviratd comoar6. Conlinutullor nu numai cd a umplut ultima pungi, ci delinea 9i mai

23

multe informalii decAt toate celelalte gapte pungi lao-

lalti: jurnale, nume, numere de telefon, adrese 9i dosare

confidenliale pe care Pengelly, firi tndoiald, urma si le

duci inapoi la Moscova.Unitatea a mai petrecut apoi incd o jumdtate de ori

verificind totul incd o dati, insi n-a mai gisit prea multe

lucruri interesante, dar ei erau profesionigti, antrenali sio nimereasci din prima. Dupi ce comandantul unitdlii i-a

convins ci nu mai aveau ce face, cei gase s-au indreptatspre uga din spate giau pornit pe ciidiferite, dar bine repe-

tate, spre depozit, lssAndu-l pe Numdrul Patru in urmd. El

oricum nu era Gunoier, ci Distrugitor.Cdnd sergentul a auzit u,sa din spate inchizAndu-se, a

aprins o ligari 9i a tras cdteva fumuri inainte de a arunca

mucul aprins pe covor, lAngi cadavru. Dupi aceea a

imprdgtiat gazul din brichetd pe cenuga fumegAndd 9i,

dupi cfrteva momente, o flaciri albastri a lAgnit in sus

gi a aprins covorul. $tia cd focul se va rispAndi in toaticabana micufd, din lemn, darvoia sd se asigure, aga cd n-a

plecat pAni ce fumul nu l-a ficut si tuseasci 9i atunci a

iegit repede din cameri 9i s-a indreptat spre uga din spate.

Dupd ce a pirisit cabana, s-a intors 9i, satisfdcut ci focul

scipase de sub control, a pornit-o iute spre bazl' Nu avea

de gAnd si sune la brigada de pompieri.

To{iceidoisprezece birbaliau ajuns la bardcila ore dife-

rite gi eind au format iar o singuri unitate s-au dus la popotd

pentru o biuturi de seari. Colonelul li s-a aliturat la cin6'

Secretarul de Cabinet a rdmas la fereastra biroului siude la primuletaj 9i a agteptat si-l vadi pe Giles Barrington

24

plecAnd din Downing Street nr. 10 giindreptAndu-se hoti-rdt citre Whitehall. S-a intors apoi la birou gi s-a gAndit laurmitorul sdu apeltelefonic si cAt de multe si dezviluie.

Harry Clifton era in bucdtirie cAnd a sunat telefonul. Aridicat receptorul gi cind a auzit cuvintele: ,,Numirul 10,vreli si agteptali, vd rog" a presupus ci era prim-ministrulciutdnd-o pe Emma. Nu-gimaiamintea daci ea era la spi-tal sau conducea o intrunire la Barrington House.

- Buni ziua, domnule Clifton, suntAlan Redmayne. Videranjez cumva?

Harry aproape a izbucnit in rAs. Era tentat s6 zic6 da,sirAlan, mi deranjati, sunt in bucdtirie gi-mifac o cani cuceai ,si nu pot si mi decid dacd vreau o singuri bucati dezahdr sau dou5, aga cd mai bine sunali mait3ziu. Dar s-amullumit si opreasci focul.

- Nu, sirAlan, cu ce vi pot ajuta?

- Voiam sd fiu primul care sd v5 spun cd John pengellynu mai constituie o problemi si, cu toate cd nu vi s-a spusmare lucru, cred ci sunteli constient ci temerile dumnea-voastri legate de Karin Brandt nu au fost neintemeiate,desi, bineinleles, Pengelly nu era tatdl ei gi in ultimii cinciani ea a fost unul dintre agenlii nogtri cei mai valorogi.Acum, c6nd Pengelly nu mai este o problemd, i se va daliber 9i nu plinuim s-o chemim inapoi la muncd.

Harry gi-a dat seama cd ,,nu mai este o problemi" eraun eufemism pentru,,Pengelly a fost eliminat" gicu toate cierau multe intrebiri pe care ar fi dorit si i le pund secre-tarului de Cabinet, a pistrat tdcerea. $tia ci un om careavea secrete chiar 9i fali de prim-ministru nu-i va rispundeprobabil la ele.

- Va mullumesc, sirAlan. Mai este si altceva ce ar tre-bui si gtiu?

- Da, cumnatul dumneavoastrd a aflat chiar acum

25

adevirul despre solia lui, dar lordul Barrington nu gtie cd

ali fost cel care ne-a condus de la inceput la Pengelly.

Cinstit vorbind, ag prefera sd nu afle.

- Dar ce ii spun daci aduce subiectulin disculie?

- Nu e nevoie s5-i spuneli nimic. La urma-urmei, n-are

niciun motiv sd bdnuiascd cd ali dat peste numele lui

Pengelly cAnd erafi la Moscova la o conferinld de lecturd,

iar eu, desigur, nu i-am sPus nimic.

-Vi mulfumesc, sir Alan. Ali fost arnabil ci m-a!i

informat.

- Cu plicere. $i apropo, domnule Clifton, felicitiri. Le

meritali pe deplin.

Giles a plecat din Nr. 10 9i s-a indreptat repede spre casa

sa din Smith Square. Era ugurat cd aceea era ziua liberi alui Markham 9i, de indati ce a deschis u9a din fa!i, s-a urcat

imediat in dormitor. A aprins veioza de lAngi pat, a tras dra-

periile gi a impins cuvertura. Cu toate cd era abia dupd ora

gase, felinarele din Smith Square erau deja aprinse.

Tocmai cobora scdrile cAnd a auzit sunAnd la u95' A

fugit s-o deschidi gi a gisit un tAndr agezat in prag' ln spa-

tele lui era o dubd neagrd firi insemne, cu ugile din spate

deschise. Omula intins m6na.

- Sunt dr. Weeden. Cred ci ne agteptafi?

- Da, a spus Giles, in timp ce doi birbafi iegeau din

spatele dubei, cirAnd incet o targi.

- Urmali-mi, a zis Giles, 9i i-a condusin sus pe sciri pAni

in dormitor. Cei doi infirmieri au ridicat femeia inconqtientd

de pe targd gi au pus-o pe pat. Giles a tras pitura peste

solia lui, iar infirmierii au iegit firi si maizicd nimic.

26

Doctorul i.a verificat pulsul.

- l-am dat un sedativ, aga cd va mai dor:mi vreo doudore. CAnd se va trezi, s-ar putea si-gi imagineze cd totula fost un cosmar, dar de indati ce se va regisi in locuricunoscute, probabil cd-gi va reveni gi-gi va aminti exactce s-a petrecut. Se va intreba cAt de multe gtili, deci avelipulin timp si vi gAndili la asta.

- M-am g6ndit deja, a spus Giles, insofindu-l pe dr.Weeden pe sciri in jos si deschizAndu-i uga. Cei doi au datm6na a doua oari inainte ca doctorul s6 se urce pe sca-unul din fali al dubei negre firi si mai priveasci inapoi.Vehiculul anonim s-a intors incet in Smith Square, apoi acotit la dreapta si a intrat Tn traficul aglomerat de seari.

CAnd duba a dispdrut, Giles a inchis uga casei gi a fugit?n sus pe sciri. $i-a tras un scaun gis-a agezat l6ng6 sofialuiadormitS.

Probabil ci Giles a adorrnit gi el pentru ci urmitorullucru pe care l-a vdzut a fost Karin stAnd ridicatd in pat giprivindu-l fix. El a clipit, a zimbit si a luat-o ?n brale.

- S-a terminat, draga mea. Acum egti in siguranti, i-aspus el.

- Credeam cd, dacd vei afla, nu'md vei ierta niciodatd,a spus ea, agilAndu-se de el.

- Nu e nimic de iertat. Si uitdm trecutul 9i si ne con-centrdm asupra viitorului.

- Dar este important si-!i spun totul, a zis Karin. Deacum inainte, firi secrete.

-Alan Redmayne m-a informat deja, a zis Giles, incer-cAnd s-o linisteasc5.

27

- Nu cornplet, a spus Karin, dAndu-idrumul. Nici mdcarel nu gtie totul 9i nu mai pot trii intr-o minciuni. Giles s-auitat speriat la ea. Adevirul este cd m-am folosit de tine ca

si fug din Germania. Da, mi-ai pldcut, dar cAnd am ajuns inAnglia in siguranld, am vrut sA fug 9i de tine 9i de Pengellygi sd incep o via!5 noui. $i ag fi ficut-o, daci nu m-a9 fiindrigostit de tine. Giles a luat-o de mAnd. Dar, ca si tepdstrez, trebuia sd mi asigur cd Pengelly nu se indoia cilucrez pentru el. Cynthia Forbes-Watson m-a ajutat.

- Si eu am pdlit la fel, a zis Giles. Doar cd eu m-amindrigostit de tine dupd noaptea pe care am petrecut-o

impreund la Berlin. Nu a fost vina mea ci lie !i-a luat mai

mult sd-!i dai seama c6t de norocoasi erai. Karin a izbucnitin rAs gi l-a imbrifigat. C6nd i-a dat drumul, Giles a conti-nuat: Md duc sd fac ceaiul.

Ca toli britanicii, s-a gindit Karin.

28