Efectuarea urmăririi penale

Începerea urmăririi penale –art.229 Cod de procedură penală .

Consideraţii preliminareÎnceputul urmăriri penale determină limita în timp a declanşării procesului

penal şi poziţia procesuală a participanţilor fixându-le drepturile şi obligaţiile.Specific este faptul că urmărirea penală începe indiferent dacă în actul de sesizare se indică sau nu cine este făptuitorul şi indiferente dacă acesta este sau nu cunoscut şi spunem că urmărirea penală poate începe şi „in rem”.

Începerea urmăririi penale se face prin rezoluţie şi din acest moment făptuitorul devine învinuit şi este subiect de drept procesual.

Condiţii care se cer:- o condiţie pozitivă, adică un minim de date cu privire la săvârşirea infracţiunii- o condiţie negativă, adică inexistenţa cazurilor prevăzute în art.10 din C.proc.pen.

Rezoluţia de începere a urmăririi penale trebuie confirmată motivat de procurorul care supraveghează activitatea de urmărire penală, organele de cercetare penală fiind obligate să înainteze dosarul cauzei în termen de cel mult 48 ore de la începerea urmăririi penale.

Sancţiunea neconfirmării – inexistenţa începerii urmăririi penale. Actele efectuate după începerea urmăririi penale neconfirmate se consideră a nu fi făcute în cursul urmăririi penale.

Dacă se constată existenţa vreunui caz de la art. 10 Cod de procedură penală se înaintează procurorului propunerea de neîncepere a urmăririi penale ( N.U.P.), acesta din urmă pronunţându-se prin rezoluţie. Împotriva rezoluţiei de N.U.P., partea interesată poate formula plângere adresată prim-procurorului, în termen de 20 de zile de la comunicarea soluţiei. Începerea urmăririi penale se poate dispune de procuror sau de organul de cercetare penală prin următoarele acte:

În cazul sesizării prin plângere, denunţ ori în ipoteza sesizării din oficiu, rezoluţia de începere a urmăririi penale (act simplu, atât în formă, cât şi în

conţinut, cuprinzând doar temeiul legal, dispoziţia de începere a urmăririi penale, data şi ora la care s-a început urmărirea penală, încadrarea juridică, numele şi prenumele făptuitorului, dacă acesta este cunoscut şi semnătura organului de urmărire penală); rezoluţia va fi înregistrată într-un registru special; Ordonanţa prin care procurorul soluţionează un conflict de competenţă, dispunând totodată şi începerea urmăririi penale sau ordonanţa prin care se dispune de procuror extinderea cercetărilor penale art. 238 din C.proc.pen.; Organul de urmărire penală comunică organului care a înregistrat persoana juridică despre începerea urmăririi penale împotriva persoanei juridice, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare (art. 4797 alin. (1) C. proc. pen.);

Cu ocazia sesizării organelor judiciare în vederea începerii urmăririi penale pot fi incidente următoarele ipoteze:

- se constată existenţa vreunuia din cazurile prevăzute la art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui de la lit. i);

- se constată existenţa cazului prevăzut în art. 10 lit. b1) C. proc. pen.;-se constată existenţa cazului prevăzut în art. 10 lit. i) C. proc. pen.;

Ipoteza existentei vreunuia din cazurile prevăzute la art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui de la lit. i);

- organul de cercetare penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală;- dacă procurorul este de acord cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, dispune prin rezoluţie neînceperea urmăririi penale. În situaţia în care procurorul îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală, motivarea rezoluţiei este facultativă sau poate cuprinde doar argumente suplimentare. Copie de pe rezoluţie şi de pe propunerea organului de cercetare penală se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum şi, după caz, persoanei faţă de care s-au efectuat acte premergătoare. Dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) se aplică în mod corespunzător, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanţa de judecată potrivit art.278^1 şi următoarele;

- dacă ulterior se constată că nu a existat sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia propunerea de a nu se începe urmărirea penală, procurorul infirmă rezoluţia şi restituie actele organului de cercetare penală, dispunând începerea urmăririi penale;- dacă procurorul constată că în cauză nu este incident vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 C. proc. pen., restituie actele organului de cercetare penală,

fie pentru completarea actelor premergătoare, fie pentru începerea urmăririi penale;Ipoteza existenţei cazului prevăzut în art. 10 lit. b1) C. proc. pen. Neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire când fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni;

Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanţă, după caz, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală. Copia ordonanţei şi, după caz, a propunerii organului de cercetare penală se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum şi persoanei faţă de care s-a dispus soluţia de neurmărire sau de netrimitere în judecată. (art. 230 C. proc.pen.) Restituirea dosarului pentru continuarea cercetării penale

Dacă procurorul, sesizat potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. 2, constată că nu este cazul să dispună neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală, restituie dosarul organului de cercetare penală pentru completarea actelor premergătoare sau începerea urmăririi penale, respectiv pentru continuarea cercetării penale, procedând la efectuarea acesteia. (art. 231 C. proc.pen.) Restituirea dosarului pentru începerea sau continuarea cercetării penale

Dacă procurorul i-a restituit, în temeiul art. 228 alin. 5 sau al art. 231, actele şi dosarul, organul de urmărire penală continuă efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, începe ori continuă urmărirea penală, procedând la efectuarea acestora, potrivit legii, şi ţinând seama de împrejurările speciale ale fiecărei cauze. (art. 232 C. proc.pen.)

Ipoteza existenţei cazului prevăzut în art. 10 lit. i) C. proc. pen.; - a singurul organ judiciar penal competent a dispune o soluţie

corespunzătoare este instanţa de judecată; - dosarul este necesar a ajunge în faţa instanţei de judecată pentru ca aceasta

să dispună încetarea procesului penal şi înlocuirea răspunderii penale. Desfăşurarea urmăririi penale Consideraţii preliminare Desfăşurarea urmăririi penale presupune efectuarea tuturor actelor procesuale şi procedurale necesare pentru realizarea obiectului urmăririi, motiv pentru care majoritatea activităţilor se concentrează în jurul strângerii şi administrării probelor referitoare la existenţa infracţiunii, la identificarea

făptuitorului şi la stabilirea răspunderii acestuia, în aşa fel încât să se poată decide dacă este sau nu cazul să fie trimis în judecată. Urmărirea penală se poate desfăşura:In rem, când nu se cunoaşte persoana făptuitorului, caz în care se efectuează acte de urmărire penală pentru lămurirea împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea şi pentru a descoperi identitatea persoanei care a săvârşit fapta;In rem şi in personam, când se cunoaşte persoana făptuitorului;

Urmărirea penală se poate desfăşura: - numai faţă de învinuit, în cauzele penale mai simple şi dacă nu este necesară privarea de libertate a învinuitului pe o durată mai mare de 10 (zece) zile; în această ipoteză, la finalizarea urmăririi penale se va dispune punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea învinuitului în judecată în calitate de inculpat; - faţă de inculpat, în cauzele penale complexe, când există probe temeinice că făptuitorul poate fi învinovăţit de săvârşirea infracţiunii, ceea ce determină punerea în mişcare a acţiunii penale, precum şi posibilitatea privării de libertate a inculpatului pe o durată de cel mult 180 de zile.

Dacă în cauză există temeiuri pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, organul de cercetare penală face propuneri în acest sens prin intermediul unui referat care se înaintează spre rezolvare procurorului.

Pentru a se pune în mişcare acţiunea penală trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii:- făptuitorul să fie cunoscut ;- să există probe sau indicii temeinice care justifică tragerea la răspundere penală a celui faţă de care se efectuează urmărirea penală ;- să nu existe vreunul din cazurile prevăzute de art.10 C. proc. pen. care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.

Actul de inculpare în faza de urmărire penală:- a) Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale - este emisă de procuror şi trebuie să conţină toate menţiunile generale indicate în art.203 Cod procedură penală şi în plus date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este învinuit şi încadrarea juridică a acesteia.- b) Rechizitoriul.

Efectuarea urmăririi penale faţă de învinuitUrmărirea penală efectuată faţă de învinuit se caracterizează printr-o serie

de aspecte particulare, cum ar fi:- cauzele instrumentate nu sunt complexe;

- participarea persoanelor interesate, învinuitul şi persoana vătămată, fără a avea calitatea de părţi în procesul penal şi având drepturi procesuale mai restrânse;- intervenţia redusă a procurorului în activitatea organ ului de cercetare penală.

Organul de cercetare penală desfăşoară o serie întreagă de activităţi:- audierea învinuitului şi a părţilor, a martorilor;- dispoziţia de efectuare a constatărilor tehnico-ştiinţifice sau medico-legale;- ridicarea de obiecte sau înscrisuri;- reţinerea învinuitului (cu obligaţia încunoştinţării de îndată a procurorului);- solicitări adresate procurorului în vederea autorizării unor activităţi de anchetă penală (spre exemplu, punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea măsurii arestării preventive, efectuarea de interceptări şi înregistrări audio-video, efectuarea unei percheziţii domiciliare, reţinerea şi predarea corespondenţei etc.);

În ipoteza în care urmărirea penală este efectuată de către procuror, întreaga activitate de strângere a probelor este realizată, în principiu, de către acesta.

Punerea în mişcare a acţiunii penaleÎn cazul în care organul de cercetare penală consideră că sunt temeiuri

pentru punerea în mişcare a acţiunii penale întocmeşte un referat cu propuneri în acest sens, pe care îl înaintează procurorului; acesta va dispune:- punerea în mişcare a acţiunii penale, prin ordonanţă, act de inculpare, care va conţine, menţiunile prevăzute în art. 203 C. proc. pen., date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este învinuit şi încadrarea juridică a acesteia;- infirmarea propunerii organului de cercetare penală, prin ordonaţă; în această ipoteză, procurorul poate să dispună restituirea dosarului organului de cercetare penală, dacă consideră necesară continuarea cercetării penale sau clasarea, scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale ori suspendarea urmăririi penale.

Efectuarea urmăririi penale fată de inculpatPersoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală este parte

în procesul penal şi se numeşte inculpat.În acest caz se efectuează, în principiu, toate actele de urmărire penală

care sunt efectuate şi faţă de învinuit; Dar, există acte de urmărire penală specifice acestei situaţii, cum ar fi:

- arestarea preventivă a inculpatului;- inculpatul este chemat de către organul de urmărire penală pentru a-i

comunica fapta pentru care este învinuit şi pentru a-i da explicaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are (în cazul în care inculpatul este dispărut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieşte în ţară, organul de cercetare penală va continua urmărirea, după punerea în mişcare a acţiunii penale şi fără a-l asculta);

- inculpatul este obligat să se prezinte la toate chemări le ce i se vor face în cursul procesului penal; - inculpatul are îndatorirea să comunice orice schimbare de adresă.