1

INGRIJIREA BOLNAVULUI

CU

S.I.D.A.

IASI

2012

ARGUMENT

2

Din cauza afectiunilor , pacientul devine strain in fiinta sa, in sinele sau aflandu-se

ceva potrivnic lui, nu se mai regaseste in lume ca om intreg, avand constiinta

infirmitatii sale, de aceea asistentul medical are obligatia de a elimina orice

sentiment de instrainare, de a reda increderea in fortele proprii, inainte de a initia

un plan de ingrijire.

In conditiile vietii moderne, ale actualei evolutii dermatografice, cu formarea de

mari aglomerari urbane prin migrarea fortei de munca, ale modificarilor

comportamentului moral, social, ale insuficientei educatiei sanitare, in special al

celei cu privire la educatia sexual, s-a observant alarmanta progresie a unora dintre

bolile venertice, adaugandu-se grupului de boala cu transmitere sexual una din cele

mai grave afectiuni care a amenintat vreodata specia umana, respectiv Sindromul

de Imunodeficienta Dobandita.

Infectia HIV si evolutia ei pana la SIDA au dobandit o importanta mondiala prin

aspectele medicale pe care le antreneaza numarul din ce in ce mai mare al

pacientilor diagnosticati cu HIV. Infectia HIV/SIDA este in mod real o pandemie,

cu cazuri raportate pe fiecare continent. In SUA studiile arata ca raportarea

subestimeaza serios incidenta reala, datorita mecanismelor incomplete de raportare

disponibile si a lipsei facilitatilor de diagnostic si urmarire a cazurilor.

In tara noastra, primele cazuri de SIDA au aparut in 1985. Dupa datele oficiale din

octombrie 1995, numarul de imbolnaviri era de 3457, din care 2750 erau copii.

Trebuie constientizat faptul ca SIDA este o boala care schimba complet cursul

vietii persoanelor pe care le afecteaza. O buna informare despre bolile cu

transmitere sexual si mai ales despre SIDA, despre metodele de a-i apara pe copii

si adolescenti si de a-i invata pe ei sa se apere impotriva acestora este sarcina

cadrului medical, cadrului didactic si al parintilor.

Abordand aceasta tema, atat profesorii cat si parintii, pot avea un rol important in

educatia pentru sanatate a adolescentilor si a copiilor, ei reprezentand o autoriate

pentru acestia , uneori chiar niste prieteni, iar informatiile pe care le ofera au o

mare credibilitate.

3

CUPRINS

I.Argument..2

II. Partea teoretica.....4 A.Notiuni generale despre S.I.D.A...4

a. Etiologie ..4 b. Mod de transmitere.5 c. Simptomatologie ..6 d. Stadializare 7 e. Diagnostic 10 f. Tratament.11

B.Rolul asistentului medical in efectuarea examenelor clinice si paraclinice13 C. Ingrijiri specific bolii.21 Interventii autonome..21 a. Comunicarea...21 b. Igiena bolnavilor spitalizatia.21 c. Alimentatia activa.23 Interventii specifice..25 a. Masurarea frecventei respiratorii.25 b. Masurarea frecventei cardiac..26 c. Masurarea TA..26 d. Masutarea temperaturii27 e.Sustinere psihologica, spiritual si consiliere 28

III. Partea practica...29

Studiu de caz..29 Prezentarea procesului de ingrijire31 Planul de ingrijire a pacientului cu SIDA.33

IV. Educatia pentru sanatate la un pacient cu

SIDA36 BIBLIOGRAFIE ..37

4

A.Notiuni generale despre S.I.D.A

Generalitati

Infectia cu Virusul Imunodeficientei Umane (HIV) este o afectiune

contagioasa, specific umana, caracterizata printr- o evolutie stadiala, cu semne

initiale de infectie acuta, clinic reversibile, urmate de o lunga perioada de latenta,

cu o stare de sanatate aparenta si cu reexprimare clinica finala progresiva. HIV este

virulul ce produce Sindromul Imunodeficientei Dobandite .

Totusi a fi infectat cu HIV nu inseamna a avea SIDA.

SIDA este ultimul stadiu si cel mai sever stadiu al infectiei cu HIV. Unii

oameni traiesc cu infectia cu virus HIV multi ani, chiar 10 ani pana a avea SIDA.

Odata cu patrunderea virusului HIV in organism, acesta infecteaza un grup de

celule numite limfocite CD4+. Aceste celule albe sanguine reprezinta o parte

importanta a sistemului imunitar, care ajuta organismul in lupta cu infectiile. Prin

infectarea si distrugerea limfocitelor CD4+ de catre HIV sistemul imunitar devine

mai putin capabil sa se lupte impotriva infectiilor.

a.Etiologie

Infecia HIV este determinat de Virusul Imunodeficientei Umane. HIV

(HIV - Human Immunodeficiency Virus), care face parte din familia Retroviridae ,

genul Lentivirus. Virusul HIV se subdivizeaz n dou tipuri: HIV-1 i HIV-2 care

se deosebesc structural i antigenic.

Istoric: Virusul imunodeficienei umane a fost izolat i descoperit n 1983 de

Prof. Luc Montagnier si colaboratorii si din Institutul Pasteur din Franta, de la

pacienii cu adenopatii axilare, inghinale, cervicale, iar n 1984 Prof. Robert Gallo

si colaboratorii de la Laboratorul din Betsheda (SUA) au izolat acelasi virus din

limfocitele sngelui periferic de la bolnavii cu SIDA n stadii diferite ale bolii.

Ambele virusuri izolate erau identice i OMS n 1985 a aprobat denumirea unic

de HIV . HIV-1 cu repartiie mondial i HIV-2 limitat n Africa de vest.

5

Viabilitatea virusului HIV:

1. sensibil n mediul exterior; 2. se distruge uor la aplicarea dezinfectanilor chimici cunoscui (hipoclorid

de sodiu 0,5%, alcool etilic 70%.);

3. sensibil la iradierea ultraviolet solar i artificial, 4. la uscarea plasmei la temperatura 23-27C activitatea viral se menine 7

zile;

5. la 30C se distruge peste 3 zile; la 55C peste 5 ore; 6. n mediul lichid la temperatura camerei activitatea se menine pn la 15 zile; 7. n plasma i sperm congelat este viabil muli ani; 8. la 56C se inactiveaz n 30 minute, la 70-80C n 10 minute; 9. la prelucrarea cu alcool etilic 70% - se inactiveaz n 1 minut;

b. Mod de transmitere

HIV se transmite atunci cand o persoana intra in contact cu sangele, sperma

sau secretii vaginale ale unei persoane infectate.

Caile de transmitere sunt:

- contact sexual

- derivate de sange (parenterala)

- transmitere verticala de la mama

1.Contactul sexual

Prin contact sexual virusul poate intra in organism printr o discontinuitate

a peretului vaginului, rectului, uretrei, cavitatii bucale. 75-80% din totalul cazurilor

de HIV/SIDA au ca model de transmitere contactul sexual.

Sangele infectat cu HIV poate fi transmis atunci cand o persoana:

- Foloseste in comun ace, seringi, materiale folosite la injectarea ilegala de

droguri sau steroizi

- Se inteapa accidental cu un ac sau un obiect ascutit contaminat cu HIV

Contact sexual neprotejat cu o persoana infectata sau cu cineva al carui status HIV

este necunoscut, prezenta unei alte boli cu transmitere sexuala ca sifilisul, herpesul

6

genital, infectiile cu gonoreea tind sa creasca susceptibilitatea de achizitionare a

infectiei cu HIV prin contact sexual cu un partener infectat.

2.Transmiterea pe cale parenterala

Prin acest mod de transmitere sunt afectate in principal trei grupe de risc:

consumatorii de droguri pe cale intravenoasa, hemofilici si recipientii de sange

contaminat. La aceste grupe majore, se adauga grupe secundare de risc cum ar fi

personalul medical, din anumite sectoare. Introducerea screeningului obligatoriu si

a anticorpilor anti- HIV la donatorii de sange ( din 1985 pentru tarile occidentale si

in 1990 pentru Romania) a redus considerabil riscul de infectare prin transfuzii de

sange integral.

3. Transmiterea verticala de la mama infectata cu HIV la produsul de

conceptie este evaluata la 12-30% dintre mame

Riscul de transmitere verticala a fost asociat cu:

- Factori materni : nivelul scazut de celule CD4+ si de anticorpi neutralizati,

incarcatura virala plasmatica mare, transfuzii de sange.

- Factori perinatali :varsta gestationala, tipul nasterii, travaliul. Femeia

infectata poate transmite virulu la fat in timpul nasterii sau in timpul alaptarii

la san.

c. Simptomatologie

Incubatia este variabila, mai scurta dupa transmitere prin sange (1-3 luni),

mai lunga dupa transmitere sexuala (10-14 luni), in cazul infectiei asimptomatice,

durata de la stadiul de infectat pana la seropozitivitae , ceea ce atesta

contagiozitatea , este de 6-12 saptamani. Infectia HIV evolueaza in mai multe

satdii. Stadializarea este facuta pe baza unor virusi si pe inacarcatura virala

(cantitatea de virus din sange).

Primele manifestari clinice ale infectiei HIV se instaleaza de obicei acut,

sugerand o boala virala, simptome grupate in asa numitul sindrom retroviral acut ;

adeseori simptomele ale altor infectii virale cum ar fi gripa sau mononucleoza.

7

Simptomele sindromului retroviral acut pot fi:

- Colici abdominale, greturi , varsaturi, diaree, febra, dureri musculare si

articulare.

- Marirea de volum a ganglionilor de la nivelul gatului, axilei si abdomenului,

eruptii cutanate, scadere ponderala.

Aceste prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar dupa 2-3

saptamani.

d. Stadializarea infectiei HIV/SIDA

1. Perioada de infectie latenta, asimptomatica (starea de purtator sanatos

cronic).

Stadiul initial

Perioada de incubatie, timpul scurs de la infectia cu virusul HIV si pana la

aparitia primelor simptome, poate varia de la cateva zile la cateva saptamani. In

acest prim stadiu al infectiei, sunt comune simptome asemanatoare gripei,

simptome grupate in asa numitul sindrom retroviral acut. Adeseori simptomele

acestui sindrom sunt gresit catalogate ca simptome ale infectiilor virale, cum ar fi

gripa sau mononucleoza infectiasa (determinata de virusul Ebstein- Barr ).Aceste

prime simptome pot fi de la usoare la severe si de obicei dispar spontan dupa 2-3

saptamani.

Perioada de latenta clinica ce urmeaza fazei acute se poate prelungi pana la

aproximativ 10 ani in absenta tratamentului. Infectia este recunoscuta in primul

rand prin examene de laborator, care demonstreaza scaderea limfocitelor TCD4+ si

inversia raportului celulelor TCD4 helper/TCD8 superioare ca prezenta a

seroconversiei. La unii pacienti asimptomatici se poate observa o limfocitopenie

generalizata persistenta.

Ganglionii au diametru de 1 cm., cu localizare preferentiala in zonele

cervicale posterioare. Chiar daca acuza disconfost, infectia HIV progreseaza, i

8

2. Perioada de stare

Dupa infectia HIVse poate trai multi ani fara nici un semn de boala. Cand

simptomele reapar, ele pot fi vagi si greu de descris (desi unii oameni acuza

oboseala sau dureri cu diverse localizari). Medicul specialist poate suspecta

infectia HIV daca simptomele persista sau daca nu poate fi identificata o cauza a

simptomelor .

De asemenea se poate suspecta infectia HIV in prezenta urmatoarelor simprome:

- Stari confuzionale

- Diaree sau alte modificari de tranzit intestinal (constipatie/diaree)

- Dificultate de concentrare

- Tuse uscata

- Fatigabilitate

- Febra

- Lipsa poftei de manare

- Ulceratii la nivelul mucoase bucale

- Modificari ale unghiilor

- Transpiratii nocturne

- Cresterea in volum a ganglionilor la nivelul gatului , axilei si abdomenului

- Disfagie

- Tulburari de personalitate

- Infectii repetate cu virusul Herpex Simplex

- Respiratie dificila

- Parestezii, amorteala, slabiciune la nivelul pembrelor

- Scadere inexplicabila in greutate

- Afte.

In plus , infectia HIV poate fi suspectata la o femeie atunci cand aceasta prezinta

cel putin unul din urmatoarele simptome:

- Mai mult de trei episoada de infectii vaginale micotice pe an, infectii care nu

au legatura cu folosirea de antibiotice

- Boala inflamatorie pelvina recurenta

- Test Babes-Papanicolau anormal sau cancer de col uterin

9

ncarcatura virala se amplifica, iar deficientele imune se accentuaza.

3. Stadiul final

Corespunde stadiului de SIDA instalata, iar clinic se inregistreaza:

1. Febra persistenta cu scadere in greutate fara cauze aparente (10%).

2. Aparitia infectiilor oportuniste cu agenti bacterieni, virali, sau paraziti care

la gazdele normale nu determina imbolnaviri sau determina forme de boala

controlabile, manifestarile oportuniste apar cand limfocitele TCD4+ scad

sub 200/mm3, unele dintre acestea se asociaza cu infectia HIV in fazele

timpurii de boala (herpesul).

3. Neoplaziile din timpul sarcomului Kaposi, leucoplazia cu celule paroase

survine devreme, fiind uneori primul indicator de infectie HIV.

4. Tulburari neurologice, ca manifestari tarzii ce debuteaza cu : deficite de

concentrare, cognitive, de memorie, disfunctii motorii, agitatie psihomotorie.

Evolutia infectiei HIV este constant letala, durata medie a bolii fiind de 10

ani, cu variatii de supravietuire intre pacienti. Intr-un studiu efectuat la San

Francisco, s-a constatat ca unii indivizi infectati cu HIV si monitorizati au ramas

asimptomatici peste 10 ani , iar 12% au prezentat valori ale limfocitelor TCD4+ la

cote normale.

Investigatii

- Recoltarea sangelui pentru VSH

- Recoltarea sangelui pentru HLG

- Fibrinogen

- Uree, creatinina, acid uric, TGO, TGP, bilirubina, LDH, trombocite

- Testul Elisa

- Testul Western Blot

- Test pentru sifilis

- Radiografie toracica

- Teste pentru hepatita (anticorpi).

10

e. Diagnostic:

Faptul ca infectia HIV/SIDA nu produce adesea nici un simptom imediat,

infectia se depisteaza in principal prin testarea sangelui pentru prezenta

anticorpilor impotriva HIV/SIDA. Acesti anticorpi nu ating niveluri decelabile in

general decat dupa 1-3 luni de infectie, si se poate intampla sa dureze sase luni

pana ce nivelul lor poate fi detectat prin teste standard.

1.Testele ELISA reprezint metoda de baz i cel mai frecvent utilizat

pentru determinarea anticorpilor anti-HIV. Aceste teste folosesc antigene preparate

prin liza virusului ntreg (teste de I generaie), sau peptide recombinate i/sau

sintetice (teste de genaraia III). Este un test specific i foarte sensibil, d

posibilitatea depistrii anticorpilor virus-specifici la 95% de persoane HIV-

infectate.

Sunt posibile rezultate fals-pozitive a acestei metode, preponderent la

persoanele cu maladii autoimune (scleroza diseminat, lupusul eritematos), cu

infecii provocate de virusul Epstein-Barr, la cei cu tuberculoz, malarie, nou-

nscui pn la 18 luni (din cauza transferului transplacentar de anticorpi Ig G).

I etap la investigai se aplic determinarea anticorpilor anti-HIV cu ajutorul

test-sisteme RIF, destinat depistrii anticorpilor fa de ambele tipuri de virusuri:

HIV-1 i HIV-2.

Primele test-sisteme pentru diagnosticul de laborator al HIV-infeciei au fost

elaborate pe baz de lizat de virus. Acestea se caracterizau prin sensibilitate sub

100%, specificitate joas, cu obinerea aproximativ 60% de reacii fals-pozitive.

Aceasta se datora faptului, c n rezultatul formrii virionilor n cultura limfocitelor

prin nmugurire, n componena membranei externe virale se ncorporeaz

moleculele Complexului major de histocompatibilitate (HLA) dac n sngele

pacientului sunt anticorpi fa de alloantigenii histocompatibilitii. Una din cele

mai bune test-sisteme dup sensibilitate i specificitate este aceia, n componena

creia intr combinaia dintre lizatul viral i peptidele sintetice/proteine

recombinate generaia III.

11

2. Western Blot (imunoblot) reprezint practic metoda final de verificare n

lanul examinrilor serologice, care permite aprecierea final n vederea statutului

HIV pozitiv sau negativ.

Anticorpii anti-p17 i anti-p24 sunt depistai aproximativ la 75% de HIV-

infectai i aproximativ la jumtate de bolnavi cu SIDA. Exist corelaie destul de

bine definit ntre rezultatele examinrii serurilor n imunoblot i ELISA - serurile

dublu pozitive n ELISA (n diferite test-sisteme), se interpreteaz ulterior n

imunoblot ca HIV-pozitive n 96-98% cazuri.

3.Teste rapide

Contin suspensii microscopice de particule (latex, gelatina, hematii) cuplate

cu antigenul viral. Anticorpii din serul testat aglutineaza aceste particole care

formeaza un depozit care poate fi ,,citit cu ochiul liber sau la microscop dupa 5

minute. Aceste teste sunt utile in zonele endemice, daca este necesara rapiditatea in

orientarea diagnosticului serologic mai ales daca sunt efectuate de persoane cu

experienta.

f. Tratament

Primul grup de medicamente care au aparut in tratamentul infectiei

HIV/SIDA au fost inhibitorii revers-transcriptazei, care actioneaza prin

intreruperea precoce a replicarii virale. Din aceasta categorie de medicamente fac

parte: Zidovudina, Zalcitabina, Stavudina, Lamivudina. Ele incetinesc progresia

bolii si intarzie debutul infectiilor oportuniste. Este de retinut faptul ca ele nu pot

preveni transmiterea virusului altor persoane.

O alta clasa de medicamente sunt inhibitorii de revers- transaminaza non-

nucleozidici : Delvaridina si Nevirapina care se folosesc in combinatie cu alti

compusi antiretrovirali.

Recent a devenit disponibila o noua clasa de medicamente eficiente in

tratamentul infectiei HIV: inhibitorii de proteaza, care actioneaza prin inhibarea

replicarii virale intr-un stadiu tardiv. Din aceasta clasa fac parte medicamente ca

Ritonavir, Nelfinavir. Din cauza ca virusul HIV poate deveni rezistent la oricare

din caregoriile de medicamente prezentate mai sus se folosesc combinatii din

ambele calse de medicamente, care sunt necesare pentru a supresa in mod eficient

multiplicarea virusului.

Medicamentele antiretrovirale la ora actuala nu pot vindeca infectia HIV , si

in plus toate au efecte secundare. Zidovudina (AZT) poate provoca scaderea

12

marcata a globulelor rosii sau albe, in special atunci cand este folosita in stadiile

avansate ale bolii. Daca pierdera globulelor rosii este severa, tratamentul cu AZT

trebuie oprit.

Cele mai frecvente efecte secundare provocate de inhibitorii de proteaza sunt :

greata, diareea si alte simptome gastrointestinale. In plus, inhibitorii de proteaza

pot interactiona cu alte medicamente, producand astfel efecte secundare foarte

serioase.

Ingrijirea pacientilor cu infectie cu HIV/SIDA

Ingrijirea paleativa este abordarea o abordare care imbunatateste calitatea vietii

pacientilor si familiilor acestora, facand fata problemelor asociate cu boala

amenintatoare de viata, prin prevenirea si inlaturarea suferintei, prin identificarea

precoce, evaluare corecta, tratamentul durerii si al altor probleme psihice si fizice

sociala si spirituale.

La 30 iunie 2011 numarul de persoane cu HIV/SIDA care traiau la noi in tara

era aproximativ 10.642.

De la inceputul epidemiei si pana in 2011 (1985) in Romania au fost inregistrate

17.038 cazuri.

De la inceputul epidemiei si pana in 2011 in Romania au fost inregistrate 5081

decese.

La Iasi sunt declarate 260 persoane infectate cu HIV care se afla sub tratament

de specialitate.

13

B. Rolul asistentului medical in efectuarea examenelor

clinice si paraclinice

Asistentul medical este o persoana care a parcurs un program complet de

formare profesionala aprobat de Colegiul Asistententilor Medicali; a trecut cu

success examenul stabilit se asemeni de C.A.M.; este autorizat sa practice aceasta

profesie, conform pregatirii si experientei sale; este autorizat sa execute anumite

procedure si ii este interzisa efectuarea celor pentru care nu este autorizata.

Asistentului medical ii revin 4 responsabilitati descrise de C.A.M.:

- promovarea sanatatii

- prevenirea imbolnavirilor

- restabilirea sanatatii

- inlaturarea suferintei.

Una din sarcinile importante ale asistentului este colaborarea si examinarea

clinica a bolnavului. Pentru aceasta asistentul trebuie sa tina cont de urmatoarele

sarcini:

- sa pregateasca fizic si psihic pacientul

- sa pregateasca materialele si instrumentarul necesar examinarii

- sa asigure conditiile de desfasurare a examinarii

- sa pregateasca documentele ( fisa de consultatii, foaia de observatie)

- asigura linistea necesara desfasurarii examinarii.

Efectuarea pregatirii psihice a pacientului consta in instruirea acestuia

privind comportamentul sau in timpul recoltarii, colaborarea sa pentru reusita

tehnicii.

PREGATIREA PSIHICA A PACIENTULUI

O buna intelegere si informare despre testul pe care pacientul trebuie sa-l

efectueze in scop diagnostic ne va ajuta sa pregatim pacientul adecvat pentru

respectiva manevra. Explicandu- i pacientului procedura medicala cu claritate ii

14

vom castiga increderea si cooperarea sa. De exemplu, inaintea unei recoltari

dificile si dureroase trebuie sa informam pacientul asupra tipului si gradului de

discomfort pe care probabil il va simti. De asemenea trebuie informat cat timp va

dura procerdura, la ce efecte adverse sa se astepte, in cat timp vor fi gata

rezultatele.

Stiind procedura, la ce efecte se va astepta, pacientului ii va fi mult mai usor sa

coopereze si sa suporte manevra in sine. Daca trebuie doar sa asistam medical in

timpul unei recoltari, trebuie vorbit cu pacientul pe parcursul acesteia, sa-l

incurajam, si apoi sa- l supraveghem pentru eventualele efecte adverse sau

complicatii. Unele teste necesita instructiuni detaliate pentru a ne asigura de

cooperarea totala a pacientului si de a corecta recoltarea probelor, cu atat mai mult

cu cat unele necesita anumite conditii de recoltare si schimbarea regimului de viata

inaintea recoltarii.

CONSIMTAMANTUL PACIENTULUI

Este un drept al pacientului sa i se ofere toate informatiile pentru a intelege exact

ce i se va face, procedura medicala in sine, riscurile si implicatiile manevrei inainte

de a consimti si a semna ca este de accord cu efectuarea procedurii.

A explica procedura , cum va fi efectuata si potentialele riscuri este in primul rand

responsabilitatea medicului. Asistentul va relua explicatiile medicului, se va

asigura ca pacientul le- a inteles bine si va verifica daca pacientul a semnat

consimtamantul atunci cand este necesar.

PREGATIREA FIZICA

Se realizeaza in functie de investigatiile clinice si paraclinice:

PUNCTIA VENOASA

- reprezinta creearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de punctie.

Scopul: explorator si terapeutic.

Explorator - recoltarea sangelui petru examenele de laborator precum cele

biochimice, hematologice, serologice si bacteriologice.

15

Terapeutic

o administrarea unor medicamente sub forma injectiei si a perfuziei intravenoase

o recoltarea sangelui in vederea analizei sale

o executarea tranfuziei de sange sau derivate ale sangelui.

Locul punctiei

venele de la pliul cotului (cefalica si bazilica), in locul unde se formeaza un "M"

prin anastomozarea lor

venele antebratului

venele de pe fata dorsala a mainii

venele subclaviculare

venele femurale

venele maleolare interne

venele jugularei si epicraniene (de regula se executa la sugar si copil mic)

vene profunde mari (subclaviculara, jugulara interna, femurala), in situatiile cand

venele superficiale sunt colabate sau nu sunt vizibile, cand avem nevoie de

administra medicatie cardiotonica pe termen lung ( dopamine, dobutamina,

noradrelalina).

Materiale necesare

Pentru protectie se foloseste o perna elastica pentru sprijinirea bratului,

musama si aleza. Pentru a dezinfecta locul unde va fi executata punctia se foloseste

alcool medicinal si tampoane.

Se utilizeaza ace de unica folosinta.

Pregatirea pacientului:

Psihica: - Se informeaza si se explica necesitatea si se incurajeaza pacientului

- se obtine acordul pacientului

- se asigura confortul fizic si psihic.

Fizice: - se atentioneaza bolnavul ca in dimineata recoltarii nu mananca.

Pacientul se asaza intr-o pozitie confortabila atat pentru el cat si pentru cel care

executa punctia (in decubit dorsal).

Se examineaza calitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa nu impiedice

circulatia de intoarcere la nivelul bratului.

16

Executie: Punctia venoasa se face de catre asistenta

- se spala si se dezinfecteaza mainile - se imbraca manusile de protective - se aplica garoul la distanta de 7-8 cm deasupra locului unde se va executa

punctia

- se palpeaza din nou cu indexul mainii stangi locul punctiei - se dezinfecteaza locul ales - se recomdat ca pacientul sa stranga pumnul - cu mana stanga se exercita o compresiune si o tractiune in jos a tesuturilor din

jurul locului punctiei, iar cu policele mainii stangi se fixeaza vena la 4-5 cm

sub locul punctiei

- cu mana dreapta cu acul atasat la siringa si fixat de aceasta cu indicele mainii drepte, se patrunde in mijlocul venei, cu bizoul acului in sus circa 1-2 cm, pe

directia venei, sub un unghi de 30 grade.

- Se impinge acul in lumenul venei inca 1-1,5 cm. - Se desface garoul - Se verifica pozitia acului in vena - prin aspirarea sangelui in siringa - Se cere bolnavului sa deschida pumnul - Se aplica un tampon cu alcool langa ac si se retrage acul brusc. - Se mentine tamponul 1-3 minute , fara a indoi bratul pentru a se realize

hemostaza.

Notare: - se noteaza procedura

- Se eticheteaza eprubeta cu numele bolnavului, CNP-ul, sectia si data recoltarii.

Accidente

Hematom (infiltrarea sangelui in tesutul perivenos).Asistentul trebuie sa intrevina

si sa retraga acul, apoi sa comprime locul punctiei timp 1-3 minute.

Strapungerea venei (perforarea peretului opus).Se retrage acul in lumenul venei.

Ameteli, paloare, lipotimie

Consideratii speciale

- Nu se va recolta niciodata de pe bratul sau piciorul care au fost folosite dj pentru diverse terapii intravenoase sau transfuzii, deoarece rezultatul

analizelor poate fi afectat.

17

- Se va evita recoltarea de sange din zonele edematiate, sunturi arterio- venoase, zone cu hematoame sau rani vasculare

- Daca pacientul are vene vizibile, pronuntate, se va recolta evitand folosirea garoului, prevenindu-se asfel formarea de hematoame.

- Daca pacientul are tulburari de coagulare , sau este sub tratament cu anticoagulante, se va presa ferm locul punctiei cel putin 5 minute pentru

prevenirea formarii hematomului si se va specifica tratamentul anticoagulant

pe cererea de analize ce se trimit la laborator

Recoltarea cu vacutainer se face in functie de culoarea dopului de cauciuc

Eprubete cu dop MOV

Se recolteaz HLG, indici eritrocitari Contine autocoagulant (E.D.T.A.)

Eprubete cu dop NEGRU

Se recolteaz V.S.H. Contine coagulant (citrat de Na 3,8%)

Eprubete cu dop ROSU

Nu contine anticoagulant

Se recolteaz analie de biochimie (ex: uree, creatinina, acid uric, TGO, TGP,GGT,glicemie, rezerva alcalina, amilaza, lipaza, ionograma, CK,CK-MB,

LDH, colesterol, trigliceride,)

Eprubete cu dop BLEU

Se recolteaz timpi de coagulare (INR, TQ, IP, APTT) Contine anticoagulant (citrat de Na 3,8%).

1.Recoltarea sangelui pentru HLG

Recoltarea se face prin punctie venoasa, strict 2 ml de sange.

Asistentul medical pregateste materialele necesare:

- Manusi sterile - Siringa de 2 ml de unica folosinta - Ace sterile de unica folosinta - Vacutainer cu dop mov - garou, vata, alcool 70 grade, tavita renala - Perna elastic pentru sprijinirea bratului si aleza.

18

2. Recoltarea sangelui pentru VSH

Asistentul medical pregateste materialele necesare:

- Manusi sterile - Siringa de 2 ml de unica folosinta - Ace sterile de unica folosinta - Vacutainer cu dop negru - garou, vata, alcool 70 grade, tavita renala - Perna elastic pentru sprijinirea bratului si aleza. -

3. Recoltarea urinei

Recoltarea urinei se realizeaza in urinar (pacient imobilizat in pat), in plosca.

Reguli de recoltare:

-recipientul (borcanul sau sticla) in care se recoltaza urina sa fie perfect curat,

spalat cu apa si soda si apoi clatit cu apa multa;

- se va recolta urina proaspata de dimineata, imediat dupa desteptare, direct in

recipient; cantitatea minima necesara de urina este de 100 ml;

- pe sticla se va lipi o eticheta cu numele bolnavului si varsta

Recoltarea urinei din 24 de ore.

In cazul in care este necesara recoltarea urinei din 24 ore se va proceda astfel: se goleste vezica urinara, dimineata la ora 6. Incepand de la aceasta ora, se recolteaza

toata urina pana a doua zi la ora 6. Pentru a nu se pierde din cantitatea de urina se

recomanda sa se urineze separat, inainte de scaun. Se masoara apoi volumul urinei

din 24 de ore si se noteaza. Apoi se amesteca urina (in cazul in care a fost recoltata

in mai multe sticle) se agita si pentru laborator se opreste numai o cantitate de 100-

200 ml, iar restul se arunca.

Se trimit la laborator 100 ml de urina omogenizata si etichetata cu urmatoarele

date:

- Nume si prenume bolnav - Volumul de urina din 24 ore - Varsta - Greutate

19

- Sex - Natura regimului - Volumul de lichide ingerat - Medicatie luata - Analiza ceruta si sectia -

Recoltarea urinei pentru examene bacteriologice: UROCULTURA

Scop:- explorator- pentru depistarea bacilului Koch, colibacili, E coli . etc.

Important :

-sa se faca inainte de inceperea unui tratament cu antibiotice pentru ca acestea

distrug flora microbiana, iar rezultatul poate fi negativ chiar daca infectia urinara

exista.

- se foloseste prima urina de dimineata, care trebuie recoltata numai dupa ce s-a

facut o igiena a zonei genitale, cu apa si sapun.

- Recipientul de recoltare, numit urocultor, trebuie sa fie procurat de la o farmacie

sau de la laboratorul care efectueaza analiza. El trebuie sa fie steril si etans.

- Primul jet de urina nu se recolteaza pentru ca este contaminat cu bacteriile care

exista in mod obisnuit in segmentul inferior al uretrei.

-In urocultor se colecteaza numai urina din jetul mijlociu. Pentru o urocultura nu

este nevoie de o cantitate mai mare de 30 ml de urina.

4.Radiografia toracica

Are ca principiu permeabilitatea selective a structurilor toracice pentru razele X

actiunea fotochimica a radiatiei Rontgen asupra emulsiei fotosensibile din

structura filmului. Reprezinta principala procedura de investigare o organelor

intratoracice.

Tehnica radiografiei permite obtinerea unor imagini radiologice fixate pe un suport

conservabil (filmul radiologic)

Pregatirea pacientului pentru radiografia toracica

Pregatirea psihica a pacientului se face prin informarea asupra modului de

desfasurare a examenului radiologic, precum si asupra limitelor de explorare.

Completarea biletului de trimitere cu datele personale ale pacientului si cu

diagnosticul prezumtiv sau observatii special privind examinarea pacientului.

20

Instiintarea serviciului de radiologie pentru examinarea ceruta pentru a se putea

planifica in functie de gradul de urgenta, contagiozitate si programul de lucru al

serviciului de radiologie. Transportul pacientului la serviciul de radiologie se

realizeaza in functie de starea acestuia dupa normele transportului intraspitalicesc.

Pacientul este intodeauna insotit de asistentul de la salon care alaturi de

biletul de trimitere trebuie sa ia foaia de observatie a bolnavului.

Pregatirea conditiilor de mediu sunt in sarcina asistentei de radiologie.

Temperature optima pentru examinare trebuie sa fie de aproximativ 20 grade C.

Pacientul se dezbraca in regiunea examinata, iar bijuteriile de metal se

indeparteaza. Asistentul ajuta la aducerea pacientului in pozitiile cerute pentru

examinare.

Pozitia pacientului

Pentru realizarea radiografiei toracice in incidenta posteroanterioar : in

ortostatism, in apnee dupa inspire profund sau apnee postexpir fortat pentru

diagnosticul pneumotoraxului si pentru explorarea functionala in dinamica a

pacientilor cu bronhopneumopatie cronica obstructiva; cu degajarea omoplatilor

prin pozitionarea anterioara a umerilor si ridicarea barbiei.

Pieptul trebuie lipit de caseta care poarta filmul. Pozitionarea pacientului in

decubit dorsal se face pentru cercetarea motilitatii unor colectii pleurale de mici

dimensiuni. Imaginea de profil este indispensabila in interpretarea topografiei

imaginilor vizualizate in incidenta posteroanterioara.

21

C. Ingrijiri specific bolii

1. Interventii autonome

a. Comunicarea

Omul este capabil de a comunica cu semenii sai din punct de vedere fizic,

dar este capabil sa primeasca si stimuli intelectuali, afectivi si senzoriali, care sunt

transmisi din anturajul sau. Pentru a se realize din punct de vedere al nevoii de

comunicare individual trebuuie sa aiba o imagine de sine pozitiva, o cunoastere a

eului sau mental, adoptiv si social.

Trebuie sa tinem cont de factorii fiziologici si socio-culturali care pot

influenta comunicarea, asigurarea unui confost psihic si fizic al pacientului,

castigarea increderii pacientului, sa fie ales bine momentul, mesajul sa fie scurt si

clar.

Asistentul medicala trebuie sa stea in fata pacientului cand vorbeste, s- l

priveasca in ochi, pentru a demonstra dorinta de a-l asculta; isi mobilizeaza

intreaga atentie asupra lui pentru a intelege mesajul transmis.

b Igiena Obiective:

- ndeprtarea de pe suprafaa pielii a stratului cornos descuamat i impregnat cu secreiile glandelor sebacee i sudoripare, amestecate cu praf, alimente, alte substane strine, care ader la piele - deschiderea orificiilor de excreie ale glandelor pielii - nviorarea circulaiei cutanate i a ntregului organism - producerea unei hiperemii active a pielii, care favorizeaz mobilizarea anticorpilor

- linitirea bolnavului, crearea unei stri plcute de confort

Principii in efectuarea toaletei:

- se apreciaz starea general a bolnavului , pentru a evita o toalet prea lung, prea obositoare

- se verific temperatura ambiant, pentru a evita rcirea bolnavului

22

- se evit curenii de aer prin nchiderea geamurilor i a uilor - se izoleaz bolnavul (dac e posibil printr-un paravan) - se pregtesc n apropiere materialele necesare toaletei, - se descoper progresiv numai partea care se va spla - se stoarce corect buretele sau mnua de baie, pentru a nu se scurge apa n pat sau pe bolnav

- se spunete i se cltete cu o mn ferm, fr brutalitate, pentru a favoriza circulaia sanguin - apa cald trebuie s fie din abunden, schimbat de cte ori este nevoie, fr a se lsa spunul n ap - se insist la pliuri, sub sni, la mini i n spaiile interdigitale, la coate i axile - se mobilizeaz articulaiile n toat amplitudinea lor i se maseaz zonele predispuse escarelor

- ordinea n care se face toaleta pe regiuni: splat, cltit, uscat - se mut muamaua i aleza de protecie, n funcie de regiunea pe care o splm

Toaleta pacientului face parte din ngrijirile de baz, adic din ngrijirile acordate de asistenta medical cu scopul de a asigura confortul i igiena bolnavului.

Const n meninerea pielii n stare de curenie perfect i n prevenirea apariiei leziunilor cutanate, fiind o condiie esenial a vindecrii. Toaleta pacientului poate fi: - zilnic, pe regiuni, sptmnal sau baia generala

Observatii - nainte de a ncepe baia pe regiuni, asistenta va colecta date cu privire la starea

pacientului : puls, tensiune, respiraie, ce mobilizare i se permite n ziua respectiv, dac se poate spla singur, pe care parte a corpului; - toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea

tegumentelor i observarea unor modificri - de exemplu, roea, iritaie luarea unor msuri terapeutice; - pacienii care se pot deplasa vor face baie la du sau la cad, sub supravegherea personalului dengrijire.

23

c. Alimentatia

Alimentatia se face in trei feluri:

- Alimentatia activa : pacientul mananca singur

- Alimentatia pasiva : pacientrul trebuie ajutat

- Alimentatia artificiala : introducerea in organism prin mijloace artificial (sonda

nazo-gastrica, gastrostoma)

Intervalul dintre mese trebuie stabilit incat perioada de repaus din cursul noptii

sa nu fie mai mare de 10-11 ore.

Mesele principale nu vor fi servite niciodata inaintea aplicarii tratamentului.

Dupa pranz vor fi rezervate ore de odihna, intrucat in aceasta perioada

procesul de digestive blocheaza energia organismului prin angajarea unei cantitati

mari de sange la nivelul organelor abdominal.

Alimentarea pasiv

Cnd starea general a bolnavilor nu le permite s se alimenteze singuri,trebuie s fie ajutai. Vor fi hrnii bolnavii: - imobilizai - paralizai -epuizai , adinamici -n stare grav -cu uoare tulburri de deglutiie Pregtirea materialelor

- tav - farfurii

- pahar cu ap sau can cu cioc - ervet de pnz - can de sup - tacmuri

Asistenta

mbrac halatul de protecie aaz prul sub bonet se spal pe mini

24

Pacientul: se aaz n poziie semieznd cu ajutorul rezemtoarelor de pat sau n decubit dorsal cu capul uor ridicat i aplecat nainte pentru a uura deglutiia. - i se protejeaz lenjeria cu un prosop curat - se protejeaz cu un prosop n jurul gtului - se adapteaz msua la pat i i se aaz mncarea astfel nct s vad ce i se

introduce n gur Servirea mesei

- asistenta se aeaz n dreapta pacientului i i ridic uor capul cu perna - verific temperatura alimentelor (pacienii n stare grav nu simt

temperatura, nici gustu lalimentelor), gustnd cu o alt lingur - i servete supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide - supravegheaz debitul lichidului pentru a evita ncrcarea peste

puterile de deglutiie ale pacientului - este ters la gur, i se aranjeaz patul - se ndeprteaz eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav,

(pot contribui laformarea escarelor )

- schimb lenjeria dac s-a murdrit - acoper pacientul i aerisete salonul - strnge vesela i o transport la oficiu Observatii

se ncurajeaz pacientul n timpul alimentaiei, asigurndu -l de contribuia alimentelor n procesul vindecrii se stimuleaz deglutiia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura se ofer pacientului cantiti nu prea mari deoarece , neputnd s le nghit, ar putea s le aspire. De evitat

- servirea alimentelor prea fierbini sau prea reci - atingerea alimentelor care au fost n gura pacientului

25

2. Interventii specifice

a. Masurarea frecventei respiratorii

Scop : evaluarea functiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evolutiei

bolii, al aparitiei unor complicatii.

Elemente de apreciat sunt : - tipul respiratiei

- amplitudinea miscarilor respiratorii

- frecventa respiratorie

Materiale necesare : ceas cu secundar, creion de culoare verde, foaie de

temperatura.

Interventiile asistentei

- aseaza pacientul in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi executata

- se prefera perioada de somn a bolnavului

-se plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si se numara inspiratiile

timp de un minut.

- consemnarea valorii obtinute print-un punct verde pe foaia de temperatura.

Valorile normale a respiratiei sunt :

- la nou-nascut 30-50 respiratii / minut

- la 2 ani 25-35 respiratii / min

- la adulti 16-18 respiratii / minut

- la varstnici 15-25 respiratii / minut.

b.Masurarea frecventei cardiace

Scop : evaluarea functiei cardio-vasculare. Se apreciaza ritmul, frecventa,

amplitudinea si celeritatea.

Pulsul poate fi luat la orice artera accesibila palparii care poate fi comprimata pe

un plan osos : radiala, temporala, carotida, humerala, brahiala, femurala, poplitee .

In practica curenta pulsul se ia la nivelul arterei radiale.

Materiale necesare :

-ceas cu secundar,

-creion sau pix rosu.

- foaia de observatie.

26

La luarea pulsului, bolnavul trebuie sa fie in repaus fizic si psihic cel putin

5-10 minute inainte de numaratoare, deoarece un efort sau o emotie oarecare in

timpul sau inaintea luarii pulsului ar putea modifica valorile reale.

Se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului; dam de un sant

marginit de tendoanele muschilor flexor radial al carpului si brahioradial in

profunzimea caruia se gaseste artera radiala.

Palparea pulsului se face cu varful degetelor index, mediu si inelar de la mana

dreapta. Dupa ce s-a reperat santul lui, se va exercita o usoara presiune asupra

peretelui arterial cu cele trei degete palpatoare, pana la perceperea pulsului.

Notarea pulsului se face cu pix sau creion rosu, fiecare linie orizontala a foii de

temperatura corespunde la patru pulsatii.

Valorile normale a pulsului sunt :

- la nou-nascut 130-140 pulsatii / minut

- la copil mic 100-120 pulsatii / minut

- la adult 90-100 pulsatii / minut

- la varstnic 80-90 pulsatii / minut

c. Masurarea tensiunii arteriale

Scop: evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii).

Materialele necesare:

- aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva Rocci sau cu

manometru),

- stetoscop biauricular,

- tampoane de vata si alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului

- creion sau pix rosu pentru insemnarea valorilor in foaia de temperatura.

Elemente de evaluat:

- Tensiunea arterial sistoloca (maxima) - Tensiunea arterial diastolica (minima)

Exista doua metode de masurare a tensiunii arteriale : auscultatoric si palpatoric.

Metoda auscultatorie :

Interventia asistentului:

-se explica pacientului tehnica

- i se asigura un repaus fizic aproximativ 15 minute.

- pregatirea psihgica

Asistentul se spala pe maini, aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului

sprijinit si in extensie. Membrana stetoscopului se fixeaza pe artera humerala, sub

marginea inferioara a mansetei. Se introduc olivele stetoscopului in urechi. Se

27

pompeaza aer in manseta pneumatica cu ajutorul parei de cauciuc pana la disparitia

zgomotelor pulsatile. Aerul din manseta se decomprima usor prin deschiderea

supapei, pana cand se percepe primul zgomot arterial, care prezinta valoarea

tensiunii arteriale maxime (sistolice). Se retine valoarea indicata de coloana de

mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnata. Se continua

decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se retine valoarea

indicata de coloana de mercur sau acul manometrului in momentul in care

zgomotele dispar acesta reprezentand tensiunea arteriala minima (diastolica). Se

noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute.

Valorile normale - la copil intre 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg

- la copil intre 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg

- la copil si la adolescenti 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg

- la adult 115/140-75/90 mmHg

- la varstnici >150/>90 mmHg

Valori peste cele normale: hipertensiune

Valori sub cele normale: hipotensiune

d. Temperatura

Locuri de masurare: axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin.

Materiale necesare:

- Termometru electronic/cu mercur - Casoleta cu tampoane de vata si comprese sterile - Recipient cu solutie dezinfectanta - Tava medicala - Lubrefiant - Alcool medicinal - Ceas - Pix albastru - Foaia de temperatura.

Interventiile asistentei:

- pregateste materialele langa pacient

- Spalarea pe maini

- Pregatirea psihica a pacientului

- Se scoate termometru din solutia dezinfectanta, se clateste si se sterge cu o

compresa sterila.

28

a. Masurarea axilara

- se aseaza pacientul in decubit dorsal sau sezand.

-Se ridica bratul bolnavului,

-se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului.

-Se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei paralel cu

toracele.

- Se apropie bratul pe trunchi cu bratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui.

Termometrul se mentine timp de zece minute.

b. Masurarea temperaturii pe cale rectala

-se lubrifiaza termometrul.

-se aseaza pacientul in decubit lateral cu membrele inferioare in semiflexie

asigurandu-i intimitatea.

-se introduce bulbul termometrului in rect prin miscari de rotatie si inaintare.

- se mentine trei minute. Dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului

acesta se scoate, se sterge cu o compresa si se citeste gradatia la care a ajuns

mercurul. Se spala termometrul, se scutura si se introduce in recipientul cu solutie

dezinfectanta (cloramina 1%).

In foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra. Pentru

fiecare linie orizontala a foii de temperatura corespund doua diviziuni de grad

.

Valorile normale a temperaturii : - copil 36-37,8C

- adult 36-37C

- varstnic 35-36C

e. Sustinere psihologica, spirituala si consiliere

Durerea este suportata mai greu daca se asociaza depresia, senzatia de vina,

frica de moarte. Discutand cu pacientulacesta poate fi ajutata sa invinga frica si

nelinistea din suflet.

Acupunctura

Implica introducerea de ace foarte fine in piele, pentru a stimula fluxul

energetic prin corp. Aceasta poate deasemenea reduce reactiile adverse ale

medicamentelor folosite in tratamentul HIV

29

III Partea practica

Studiu de caz

1. Anamneza

- Numele si Prenumele: M.S

- Varsta: 44 ani

- Sex: masculin

- Starea civil: necasatori

- Localitatea de domiciliu: Iasi

- Diagnosticul la internare: SIDA. HVB, Hepatocarcinom

2. Obinuinele de via

a. Consumator de: Alcool - nu; Cafea da; Tutun DA; Drog - nu b. Dieta/regim alimentar - alimentaie normal; fara grasimi c. Alergii cunoscute - nu

3. Antecedente patologice:

Antecedente personale: hepatocarcinom - 2010, ciroza hepatica cu virus b -2008,

HDS- manifestata prin hematemeza -2010, MTS- osoase

Antecedente heredo-colaterale: NEAGA

Motivele internrii:

- varsaturi, febra,

- greata; inapetenta

- scadere ponderala, tegumente icterice, fatigabilitate, adenopatie cervical posterioara

30

4. Examen clinic general:

Tegumente i mucoase: tegumente icterice Greutate: 52 Kg nlime: 1,68 m esut celular subcutanat slab reprezentat. Sistem ganglionar: palpabil in regiunea cervical posterioara, nedureros. Sistem osteoarticular: aparent integru Sistem muscular: hipoton, hipokinetic, hipotrofic Aparat respirator: torace normal conformat, excursii costale simetrice

bilateral murmur vezicular fiziologic bilateral

Aparat cardio-vascular: oc apexian spaiul V intercostal stg. TA = 160/90 mmHg, AV= 120/ minut.

Aparat digestiv: abdomen marit de volum, mobil cu miscarile respiratorii, dureros la palparea superficiala, ficat la 5 centrimetri sub

rebordul costa ( hepatomegalie), tranzit intestinal fiziologic

Aparat renal: loje renale nedureroase, miciuni fiziologice, urini hipercrome

5. Investigatii:

a) Examenul sangelui: Hb =9,7g%; Creatinina=1mg/dl;

Ht=36%; TGO=89U/L;

GA=13500/mmc; TGP=125U/L;

VSH=10mm/h; Colesterol=120mg/dl;

Glicemie=85mg/dl; Trigliceride=120mg/dl;

Uree=36mg/dl; Bil. T=5,2mg/dl, BD=3,2

b) Examenul urinei: - sumar de urin: albumin absent, glucoz absent, sediment cu rare

leucocite, rare celule epiteliale.

c) Alte examene de specialitate: Examen radiologic: - normal pleuro-pulmonar,

Ecografie abdominal: hepatomegalie

31

Procesul de ingrijire al pacientului cu SIDA

Nr.

Crt

Nevoia

fundamentala

Manifestari de

independent

Manifesteari de

dependenta

Sursa de dificultate

1. Nevoia de a

respita si a

avea o buna

circulatie

TA=160/90mmHg

T=39,20C

,P=120b

/min,R=24r min

- hipertensiune

-tahicardie

- polipnee

- febra

-panica

- boala

2. Nevoia de a

bea si a

manca

Inapetenta si

deshidratare

Consum redus de

alimente, lichide

3. Nevoia de a

elimina

Miciune

fiziologica

Scaun zilnic

Independent

4. Nevoia de a

se misca si a

avea o bun

postur

_____________

-amplitudine

diminuata a

miscarilor,se

mobilizeaza

greu;

- Hipotonie ,

hipotrofie,

hipokinezie

musculara

5. Nevoia de a

se odihni

insomnie Insomnie anxietate

6. Nevoia de a

se imbraca si

a se dezbraca

Autonom in

satisfacerea nevoii

Independent

______________

7. Nevoia de a

fi curat si a

-tegumente Nesesit ajutor Deshidratarea, icterul

32

avea

tegumente

integre

uscate, icterice sclero-tegumentar

8. Nevoia de a

pastra

temperature

corpului in

limite

normale

- febra T=39,20C - posibila

infectie

- sau sindromul

febril se

asociaza cu

neoplaziile

9. Nevoia de a

evita pericole

Autonom ______________ ______________

10. Nevoia de a

comunica

Normala ______________ ______________

11. Nrvoia de a

realiza

Autonom pe perioada

spitalizarii este

inactiv din punct

de vedere

profesional;

- boala

spitalizarea

12. Nevoia de a

se recrea

Tristete

- se recreeaza

citind carti si

ascultind radio;

______________ spitalizare

13. Nevoia de a

invaa

Cunostinte

insuficiente

despre boala

Educatie precara Lipsa de educatie

sanitare

14. Nevoia de

ai practica

religia

Cooperant ______________ ______________

33

Planul de ingrijire la pacientul cu SIDA

Probleme de

dependenta 1` Interventii autonome si delegate Evaluare

1.Dificultate

in alimentatie,

inapetenta,

varsaturi,

greata

Combaterea

greturilor si

varsaturilor.

Prevenirea

complicatiilot

Asigura pacientei o pozitie antalgica

-asez bolnavul in pozitie semisezand;

- linistesc bolnavul din punct de vedere psihic

-Aerisesc salonul

-Pastrez temperature si umiditatea

-Masor functiile vitale

-Administrez metroclorpramid I.V. , IM

-Pregatesc materialele necesare pentru a ajuta pacienta in

timpul varsaturilor, sustinand-o n pozitie de decubit lateral,

sustinandu-i capul, colectez lichidul de varsatura in tavita

renala, patul fiind protejat cu musama si alez si apoi aduc la cunostint medicului. -Ofer pacientei un pahar cu solotie aromata pentru a-si clti gura

- institui o perfuzie cu ser glucozat 5% si electroliti pentru

hidratarea pacientului (la indicatia medicului), pe o durata

de 6 ore, dupa care incerc hidratarea si alimentatia orala.

-invat bolnavul cum sa faca exercitii pentru a diminua

senzatia de greata (inspir si expir adanc);

-obiectiv realizat,

dispare varsatura,

greata si

inapetenta

-Pacienta este

mai linistita din

punct de vedere

emotoinal

34

3. alterarea

nevoii de a

dormi din

cauza

insomnii

-pacientul sa

beneficieze de

somn corespunzator

cantitativ si calitativ

- am observant si notat in foaia de observatie calitatea

somnului, gradul de satisfacere a celorlalte nevoi

- am familializat pacientul cu mediul spitalicesc

- I am favorizat legatura cu familia

- am linistit pacientul explicandu-I ca este in siguranta si ca

ingrijirile si tratamentul il vot ajuta sa-si recapete starea de

- obiectiv realizat

2. circulatie

inadecvata

manifestata

prin tahicardie

-120batai/min

HTA, TA=

160/90mmHg

- prevenirea

complicatiilor

- bolnavul sa aiba

TA in limite

normale si FC

normala

-Aerisesc salonul

-Pastrez temperature si umiditatea

- administrez O2 umidificat cu intermitenta

- se reduce aportul de lichide pana la 120 ml/kgc/zi

-Masor functiile vitale: TA, puls, respiratie si le notez in

foaia de observatie la fiecare 30 min, pana la normalizarea

valorilor.

- recoltez analizele prescrise de medic :- recoltez sange

pentru examenele de laborator

- insotesc pacientul la EKG, si efectuez electrocardiograma

-administrez la indicatia medicului medicatia anti-

hipertensiva (Nifedipin 10mg s.l., Furosemid 1 cp,

Prestarium 10mg/zi,Tertensif SR 1,5mg/zi, );

- sfatuies bolnavul sa nu manance cu sare

-mai explic bolnavului ca tratamentul pentru tensiune

trebuie luat continuu si evaluat la intervalele stabilite de

medic.

-Pacienta

colaboreaza cu

echipa de

ngrijire

35

bine fizic si psihic,

- asigur confortul bolnavului prin adoptarea unei pozitii

commode relaxante

- discut cu bolnavul, explicandu-i ca aceste fenomene vor disparea pe masura ce tratamentul va fi instituit.

- administrez la indicatia medicului tratamentul prescris

(Alprazolam 0,25 mg ora 21.00);

4. reducerea

febrei datorate

procesului

inflamator

manifestat

prin : - febra

39,2 grade C

- pacientul sa nu

prezinte complicatii

ale febrei

- am administrat la indicatia medicului antibiotic conform

antibiogramei

- am administrat antitermine la indicatia medicului

-se asigura conditii si confort termic in salon

- schimbarea pacientului dupa fiecare val de transpiratii

profuse

- asigur hidratarea corecta

Masor, pulsul, TA, si le notez in foaia de observatie.

- Reducerea

febrei

36

IV. Educatia pentru sanatate la un pacient cu SIDA

Infectia HIV poate fi prevenita prin evitarea practicilor care ne pot aduce in

contact cu sangele, sperma, secretii infectate, folosirea in comun a acelor,

siringilor, picuratoare pentru ochi, contact sexual neprotejat.

Facand numeroase cercetari pentru a vindeca pacientii infectati cu HIV

recent s-a descoperit un vaccin impotriva acestei boli incurabile.

Cea mai sigura cale de prevenire a infectiei HIV/SIDA pe langa folosirea

prezervativului este limitarea contactului sexual la un singur partener neinfectat.

Intrucat multi dintre cei infectati cu acest virus nu prezinta simptome, nu

exista nicio modalitate de a sti cu certitudine daca partenerul sexual este infectat

sau nu.

Specialistii recomanda fie abtinerea de la relatii sexuale, fie protejarea prin

folosirea prezervativelor ori de cate ori se intretin raporturi sexual cu o persoana

despre care nu se stie cu certitudine daca este sau nu infectat, sau are alte boli cu

transmitere sexual. Este bine de stiut ca prezervativul este o bariera relative eficinta

inpotriva virusului HIV.

Din cauza unor pori care exista in mod natural in latexul de cea mai buna

calitate, exista riscul transmiterii infectiei chiar in conditiile folosirii

prezervativelor.

Protectia personalului medico- sanitar se face prin masuri preventive identice

cu cele folosite in hepatitele virale.

Se va evita contactul cu sangele si secretiile oricarui pacient, in timpul

recoltarii sangelui, injectiilor, a pansamentelor, a preluarii probelor de laborator.

Purtatul manusilor de protective trebuie generalizat, iar evitarea intepaturilor

accidentale cu ace trebuie prevenit .

Circuitul instrumentarului folosit si dezinfectat sau distriugerea lui trebuiesc

respectate.

37

La ivirea unui caz, acesta se izoleaza obligatoriu la spital pentru precizarea de

diagnostic si tratament, se amenajeaza spatii special de izolare pentru copii si

adulti.

BIBLIOGRAFIE

1. Anghelescu, Eufemia, Bocsan Epidemiologie Editura Mitron,

Timisoara 1999.

2. Azoicai Doina Ancheta Epidemiologica In Practica Medicala, Editura

Polirom 1998.

3. Banea Elisabeta Managementul Bolnavului Cu Infectia HIV. Bucuresti

2001.

4. Cernescu C. Virusologia Medicala Note De Curs, Editura Medicala,

Bucuresti.

5. Ciufecu Elvira Sanziana Virusologie Medicala, Editura Medicala

Nationala, 2000.

6. Cupsa A. Infectia Cu Virusul Imunodeficentei Umane, Editura

Medicala, Bucuresti 2000.

7. Constantin Bocarnea Boli Infectioase si Epidemiologie, Manual Pentru

Scolile Sanitare Posliceale, Editura Info Team 1995.

8. , Lucretia Titirca - Ingrijiri Speciale Acordate De Catre Asistentii

Medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca 2001.

9. Petrea Sorin Prevenirea Transmiterii HIV In Practica Medicala, Editura

All Bucuresti 1999.

10. Rebedea I. Boli Infectioase, Editura Medicala, Bucuresti 2000.

11. Voiculescu C. Actualitati In Infectia HIV/SIDA, Editura Medicala,

Bucuresti 2000.