90490954-laringita-acuta

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI

SPORTULUI

SCOALA POSTLICEALA SANITARA

- SLOBOZIA-


CLASIFICARE PROFESIONALA

ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Coordonator

As.medical Paduraru Lucia

Elev asistent

Oprea Steluta

AUGUST-2012

-1-

MOTTO

,,Sanatatea e comoara cea mai pretioasa si

cea mai usor de pierdut; totusi, cel mai prost

pazita...”

E.Augier

2


MOTIVAŢIA

„Rolul esenţial al asistentei medicale constǎ în a ajuta persoanele bolnave, sǎnǎtoase şi sǎ recâştige sǎnǎtatea sau sǎ-l ajute pânǎ în ultimele sale clipe, prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacǎ ar fi avut voinţǎ, putere şi cunoştinţele necesare sǎ îndeplineascǎ aceste funcţii, astfel încât acesta sǎ-şi recapete independenţa cât mai repede posibil.

Asistenta medicalǎ ajutǎ bolnavul sǎ respecte prescripţiile terapeutice ale medicului. Ea este conştiinţa celui lipsit de conştiinţǎ, dorinţa de a trǎi pentru cel ce a gândit la suicid, membru pentru cel cǎruia i-a fost amputat, ochi pentru cel ce a orbit de curând, mijloc de locomoţie pentru copilul mic, încrederea pentru tânǎra mamǎ, vocea celor slabi pentru a se putea exprima.”

Virginia Henderson

CUPRINS

3

Lucrare de diploma ,,Ingrijirea pacientului cu laringita’’..............................pag.1

MOTTO..................................................................................................pag.2

Motivatia................................................................................................pag.3

Educatie pentru sanatate.........................................................................pag.4

CAP.I – Notiuni de anatomie si fiziologie................................................pag.7

-anatomia laringelui; fiziologia laringelui

CAP.II- Notiuni generale despre boala..................................................pag.10

-Definitie, etiologie, clasificare

CAP.III- Manifestari de dependenta. Semne si simptome.....................pag.13

CAP.IV- Examene clinice si paraclinice................................................pag.16

-Interogatoriu; Examen obiectiv; Examen de laborator

CAP. V- Tratament.................................................................................pag 20

CAP. VI- Evolutie. Complicatii.............................................................pag.22

CAP. VII- Ingrijirea pacientului cu laringita acuta.................................pag.25

CAP. VIII-Cazuri..................................................................................pag. 27

- Caz nursing I

- Caz nursing II

- Caz nursing III

CAP. IX- Concluzii.................................................................................pag.40

CAP. X- Anexe......................................................................................pag. 42

-Tehnici de nursing

BIBLIOGRAFIE....................................................................................pag.48

EDUCATIE PENTRU SANATATE

4


Asistenta medicalǎ îşi îndreaptǎ atenţia asupra bolnavilor, ele au responsabilitatea de a crea un mijloc psihic, social şi spiritual favorabil vindecǎrii şi se strǎduiesc prin pregǎtire şi exemple sǎ previnǎ bolile şi sǎ promoveze sǎnǎtatea.

Asistentele sunt în serviciul sǎnǎtǎţii individului, al familiei şi al societǎţii, ele coordonându-şi acţiunile împreunǎ cu membrii altor profesii din echipa sanitarǎ.

A servi umanitatea este funcţia esenţialǎ a asistentelor şi motivul profesiei lor.

Exerciţiul profesiei este bazat pe nevoile omului, în consecinţǎ el nu poate fi limitat nici de consideraţie naţionalǎ, de rasǎ, de credinţǎ, de culoare şi nici de consideraţii de ordin politic sau social.

Principiile fundamentale sunt credinţa în libertǎţile esenţiale ale omului şi respectul pentru viaţa umanǎ. Profesia recunoaşte cǎ un cod internaţional nu poate sǎ ia în consideraţie, în detaliu tot ceea ce înseamnǎ comportamentul individual şi social al asistentelor condiţionat în caz cert de convingeri şi pǎreri personale.

Asistenta are trei responsabilitǎţi principale: pǎstrarea vieţii; alinarea suferinţei; promovarea sǎnǎtǎţii.

În atenţia pe care ea o acordǎ şi în exerciţiul profesiei sale, asistenta trebuie ca în tot acest timp sǎ menţinǎ cel mai înalt grad calitativ. Trebuie sǎ vegheze constant la menţinerea unui nivel ridicat al cunoaşterii sale teoretice şi tehnice.

Conştientǎ de întinderea responsabilitǎţilor sale, asistenta în cunoştinţa limitelor, nu recomandǎ şi nu executǎ un tratament fǎrǎ prescripţie medicalǎ, iar în caz urgent şi într-o eventualitate face raport medicului pânǎ la cel mai mic detaliu.

-Asistenta are obligaţia de a executa prescripţiile medicului cu inteligenţǎ şi loialitate.

-Asistenta trebuie sǎ stimuleze şi sǎ încurajeze încrederea faţǎ de medic şi de ceilalţi membrii ai echipei sanitare.

-Ea trebuie sǎ coopereze cu colegii sǎi şi sǎ menţinǎ cu ei relaţii armonioase.

-Asistenta trebuie sǎ facǎ dovada unei moralitǎţi care sǎ onoreze profesia sa.

Asistenta împarte resposabilitǎţile şi se alǎturǎ acţiunii concetǎţenilor şi altor membrii ai echipei sanitare în vederea de a rǎspunde nevoilor publicului în domiciliul sǎnǎtǎţii pe plan local, naţional şi internaţional

APARATUL RESPIRATOR

5

Aparatul respirator este alcatuit din totalitatea organelor care asigura mecanismul respiratiei: al ventilatiei pulmonare, ca si al schimburilor de gaze de la nivelul alveolelor pulmonare - hematoza. Acestea sunt: caile respiratorii superioare (cavitatile nazale si faringele), cele inferioare (laringele, trahee si bronhii) si plamanii, ca organe principale ale actului respirator.

Nasul si cavitatea nazala formeaza primul segment al acestui aparat. Nasul, formatiunea mediofaciala cu caracteristici specifice fiecarui individ si cu dublu rol functional (respirator si olfactiv) imbraca forma unei piramide cu fata in jos

Fosele nazale comunica cu exteriorul prin doua orificii, numite narine, iar cu faringle, prin doua orificii largi, meaturi nazofaringiene. Sinusurile frontale nazale sunt captusite de o mucoasa foarte bogat vascularizata si impartita functional in doua regiuni: una in treimea superioara, mucoasa olfactiva, si una in partea inferioara, mucoasa respiratorie.

Faringele reprezinta locul de incrucisare a caii respiratorii cu cea digestiva, la care va fi deschis.

Laringele, alcatuit dintr-un schelet cartilaginos, indeplineste functional rolul de a proteja calea respiratorie, ca si rolul unui organ al fonatiei. Calitatile sunetului: intensitatea, inaltimea, timbrul, sunt in raport de amplitudinea si numarul vibratiilor ca si de integritatea aparatului de rezonanta, format de cavitatile din jur: vestibul laringian, faringele, cavitatea bucala, cavitatea nazala, ca si sinusurile paranazale.

Traheea este un tub fibrocartilaginos care continua in jos laringele si se intinde pana la nivelul vertebrei a IV-a, a V-a toracala, cu o lungime de 11-13 cm si cu un diametru de circa 2 cm. Ca structura traheea este alcatuita dintr-o tunica fibromusculocartilaginoasa, in grosimea careia se gasesc 6-20 semiinele cartilaginoase, legate intre ele prin ligamente inelare. Posterior, unind cele doua capete ale potcoavei cartilaginoase, se afla membrana traheeala, in grosimea careia se afla muschiul traheal.

Plamanii reprezinta organele principale ale actului respirator. Ei ocupa aproape in intregime cavitatea toracica, fiind fiecare situati in cate o cavitate pleurala - dreapta si stanga, separate pe linia mediana de catre mediastinul toracic

Capitolul I

6


NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

Anatomia laringelui

Organ impar şi median situat vertical în regiunea anterioarǎ a gâtului, laringele este porţiunea iniţialǎ, diferenţialǎ a conductului laringo-traheo-bronşic şi se constituie punctul de unire al cǎilor aeriene superioare cu cele inferioare.

Proiectat pe coloana cervicalǎ, la nivelul vertebrei 3-6 (mai sus la nou-nǎscut) şi având forma unui trunchi de piramidǎ triunghiularǎ, cu baza în sus, cǎtre faringe, continuându-se cu traheea, laringele este constituit dintr-un schelet vibro-cartilaginos acoperit cu muşchi şi cǎptuşit cu o membranǎ mucoasǎ.

Scheletul laringian este constituit din cartilajele: cricoid; tiroid; aritenoide; epiglota; cartilaje accesorii Santorini şi Wrisberg.

Cartilajele sunt unite între ele de ligamente şi membrane laringiene.

Membranele principale ale laringelui sunt:o membrana tirahioidianǎ;o membrana crico-tiroidianǎ;

Împreunǎ cu cartilajele ele conferǎ laringelui forma de tub.Ligamentul cricotraheal este cel mai important ligament al laringelui. Coarda vocalǎ cuprinde ligamentul vocal, muşchiul vocal şi mucoasa care

le acoperǎ. Lungimea corzii vocale este de 0,7 cm la nou-nǎscut, 1,6–2 cm la femei, 2- 2,4 cm la bǎrbaţi.

7

Spaţiul determinat de cele douǎ corzi vocale se numeşte GLOTA.

GLOTA are douǎ porţiuni: glota membranoasǎ sau

porţiunea anterioarǎ a glotei; glota cartilaginoasǎ sau

posterioarǎ cuprinsǎ între cele douǎ cartilaje aritenoide.

Limita superioarǎ a laringelui este formatǎ de: marginea liberǎ a epiglotei; rapliul ari-epiglotic; spaţiul inter aritehoidian.

La acest nivel se determinǎ hipofaringele şi se aflǎ încrucişarea cǎilor aerodigestive superioare. Limita inferioarǎ a laringelui este la nivelul marginii inferioare a cricoidului. De la acest nivel în jos începe traheea.

Muşchii laringelui formeazǎ douǎ grupe, una extrinsecǎ şi alta intrinsecǎ, care din punct de vedere funcţional reprezintǎ o singurǎ unitate.

Muşchii laringelui funcţioneazǎ sinergic sau ontogonic pentru închiderea glotei şi pentru punerea în tensiune a corzii vocale.

Un singur muşchi asigurǎ deschiderea glotei (abducţia). Acesta este muşchiul crico-aritenoidian posterior.

Trei muşchi asigurǎ închiderea glotei:-muşchiul cricoaritenoidian;-muşchiul interaritenoidian;-muşchiul tiroaritenoidian (fascicolul extern).Inervaţia musculaturii laringiene provine din ramura externǎ a nervului

laringian superior care provine din pneumagastru.Nervul laringian superior are o ramurǎ internǎ care inerveazǎ

endolaringele şi o ramurǎ externǎ motorie care enerveazǎ muşchiul cricotiroidian.

Nervul recurent asigurǎ inervaţia motorie a tuturor muşchilor laringieni intrinseci şi a muşchiului interaritenoidian. Din punct de vedere senzitiv asigurǎ inervaţia mucoasei laringiene subglotice.

Vascularizarea laringelui are douǎ teritorii distincte: supraglotic prin artera laringianǎ superioarǎ, ramura din carotida

externǎ; subglotic din trunchiul arterial al arterei laringelui inferior – ramura

din trunchiul tirocervical al arterei subclaviculare.Drenajul limfatic al laringelui se face în ganglionii limfatici jugulari

profunzi, superiori şi inferiori.

8


FIZIOLOGIA LARINGELUI

FUNCŢIILE LARINGELUI:1.funcţia de fonaţie; 2.funcţia respiratorie;3.funcţia de protecţie a cǎilor

respiratorii inferioare; închiderea epilaringelui, închiderea glotei, oprirea reflexǎ a respiraţiei, reflexul de tuse;

4.funcţia sfincterianǎ;5.funcţia reflexǎ.

Funcţia fonatorie:Sunetul de bazǎ, format în timpul fonaţiei poartǎ numele de tonalitate.Tonul produs de laringe este modificat de traversarea cavitǎţii faringiene,

cavitǎţii bucale şi buze. Cavitatea nazalǎ şi anexele acestora adaugǎ tonului de bazǎ timbrul şi rezonanţa vocii.

Funcţia respiratorie:În timpul inspirului glota se deschide prin îndepǎrtarea corzilor vocale.

Închiderea şi deschiderea glotei este un act reflex dependent de schimbul gazos şi echilibrul acido-bazic.

Funcţia de protecţie a cǎilor aeriene inferioare:În timpul deglutiţiei baza limbii, peretele posterior al faringelui, vǎlul

palatin, pilierii anteriori şi posterioari sub controlul gloso faringianului, asigurǎ propulsia bolului alimentar oprirea respiraţiei, contractarea repliurilor ari-epiglotice, a benzilor vestibulare, închiderea glotei şi acoperirea corzilor vocale de cǎtre epiglotǎ. Contractarea simultanǎ a muşchilor suprahiodieni cu tragerea laringelui în sus şi înainte asigurǎ dirijarea bolului alimentar spre esofag şi feresc perfect traheea şi arborele de pǎtrunderea alimentelor. Dacǎ totuşi pǎtrund particule alimentare în laringe şi trahee se declanşeazǎ reflexul de tuse. Inspiraţia profundǎ cu deschiderea glotei, apoi închiderea acesteia cu creşterea presiunii intra-toracice, deschiderea rapidǎ a glotei cu o expiraţie explosivǎ care eliminǎ corpul strǎin.

Funcţia reflexǎ:Laringele este receptorul unor reflexe vagovagale. Iritarea mecanicǎ a

feţei interne a laringelui poate declanşa aritmie, bradicardie, stop cardiac. Reflexul vagal poate fi blocat prin atropinǎ, el este foarte puternic la fumǎtori.

9

Capitolul II

NOŢIUNI GENERALE DESPRE BOALA RESPECTIVǍ

DefiniţieLaringitele acute sunt inflamaţii ale mucoasei laringiene, au o etiologie

poliformǎ şi un aspect simptomatic variabil, survin rareori izolat, de obicei integreazǎ într-un tablou inflamator mai larg rino-faringo-laringo-traheobronşic.

Etiologie:Etiologia variazǎ în funcţie de formele antomo-chimice ale laringitelor

acute.O clasificare a factorilor etiologiei cuprinde:1. Factorii favorizanţi.2. Factorii predispozanţi.3. Cauze determinante.

Laringita cataralǎ acutǎ: Este o inflamaţie banalǎ a mucoasei laringelui.1. Factorii favorizanţi sunt: frigul, umeazeala; expunerea la curenţii de aer rece; factorii nocivi de microclimat din locuinţe; aerul aupraîncǎlzit şi

uscat; vaporii sau gazele iritante, pulberile.

Obstrucţia nazalǎ care obligǎ respiraţia pe gurǎ. boli generale: - afecţiuni renale; afecţiuni endocrine; boli locale: - rinite; sinuzite; boli ale faringelui: amigdalite.

2.Factorii predispozanţi:o slǎbirea rezistenţei organismului dupǎ afecţiunile: hepatice, renale.o obosealǎ;o supraeforturile fizice şi intelectuale;o ematiile;o vârsta;o sexul.

10


3.Cauze determinante:Flora saprofitǎ a cǎilor aeriene superioare formatǎ din stafilococul alb,

streptococul, pneumococ.Aceştia se gǎsesc ca saprofiţi pe mucoasa laringelui şi devin patogeni

atunci când rezistenţa laringelui este mai scǎzutǎ.

Laringita acutǎ subgloticǎ la copii: Este o inflamaţie a mucoasei laringiene al cǎrei simptom principal

este dispneea.

1.Factori favorizanţi: sezonul rece; rinofaringitele acute; alimentaţia artificialǎ; carenţe vitaminice.

2.Factorii predispozanţi:-oboseala;-rezistenţa scǎzutǎ a organismului.

3.Cauzele determinante:-flora saprofitǎ a cǎilor respiratorii superioare;-streptococul nehemolitic;-pneumococul.

Laringita edematoasǎ a adultului Este caracterizatǎ prin edem al submucoasei laringiene. Este o

formǎ dispneizantǎ.

1.Factori favorizanţi:-starea generalǎ alteratǎ: diabet, avitaminoze;-boli infecţioase: gripa, scarlatina, erezipal;-boli locale: rinosinuzita, rinofaringita;-umezeala, frigul;-tulburǎri endocrine, metabolice.

2.Factori predispozanţi:- surmenajul, efortul, TBC, leziuni traumatice.

3.Cauze determinante:-streptococul şi stafilococul; pneumococul.

11

Laringita striduloasǎ (falsul crup): Este o afecţiune caracterizatǎ prin spasme laringiene nocturne,

instalându-se la copii între 3-6 ani.

Cauzele determinante: -hipocalcemia - carenţe vitaminice

CLASIFICARE

Varietatea laringitelor acute face dificilǎ clasificarea lor dupǎ un criteriu strict.

Cele principale se descriu în urmǎtoarea succesiune:

laringita acutǎ a copilului; laringita cataralǎ; edemul laringian acut; laringita flegmonoasǎ; laringitele acute din bolile infuzo-contagioase virale şi generale şi

laringitele din unele boli generale; laringita cronicǎ cataralǎ; laringita cronicǎ profesionalǎ; laringita pahidermicǎ roşie; laringita cronicǎ pahidermicǎ albǎ; laringita cronicǎ atropicǎ uscatǎ; laringita cronicǎ a copilului.

12


CAP.III

MANIFESTǍRI DE DEPENDENŢǍ. SEMNE, SIMPTOME

Tabloul clinic al laringitei acute este realizat de îmbinarea simptomelor de infecţie generalǎ cu simptome de afectare laringianǎ. Aceasta diferǎ în funcţie de forma clinicǎ de laringita acutǎ având unele caractere particulare la copil şi adult.

Laringita acuta la adult se manifesta prin: -disfonie (raguseala), ce poate evolua pana la afonie (pierderea vocii), asociata in unele cazuri cu dispnee (dificultati in respiratie). - pacientii acuza dureri in gat si simt constant nevoia sa tuseasca. -atunci cand alte simptome insotesc laringita(febra, dureri generalizate-cauza este adesea de origine virala sau bacteriana - un alt tip de simptome este reprezentat de edemul laringian, de natura alergica sau inflamatorie, sau rar, consecinta unei insuficiente renale.

La copil, laringita acuta se caracterizeaza prin: -tuse seaca, cresterea temperaturii in cele mai multe cazuri, - alterarea sau chiar pierderea vocii (afonie), -apoi, prin episoade din ce in ce mai intense de dispnee (dificultati respiratorii). Dispneea poate evolua in stridor (respiratie suieratoare), insotit uneori de cianoza – coloratia albastra a pielii, ce traduce oxigenarea insuficienta a sangelui. La un pacient din doi, boala se vindeca in mod spontan in termen de 2 – 4 zile. Rar, exista si forme grave, ce necesita spitalizare.

Tabloul clinic al laringitei catarale variazǎ în funcţie cu vârsta şi cu leziunile anatomopatologice, fiind în general mai accentuat la sugar şi copilul mic.

Debutul bolii este de obicei brusc în plinǎ stare de sǎnǎtate (pânǎ sǎ fi prezentat vreun semn premonitoriu, sau fiind de 2-3 zile subfebril şi cu nasul obstruat), copilul sau adultul se scoalǎ de dimineaţǎ rǎguşit sau în cazul sugarului se trezeşte noaptea sufocat.

La aceste simptome se adaugǎ o tuse iritativǎ precum şi senzaţia de uscaciune şi de corp strǎin în fundul gâtului. Laringoscopia indirectǎ şi directǎ pune în evidenţǎ o congestie difuzǎ a mucoasei cu corzile vocale, turgescenţe acoperite de secreţie mucopurulentǎ.

13

sa apara secundar unor boli neurologice sau in leziunile atrofice ale mucoasei.• Paresteziile pot fi secundare inflamatiilor acute sau cronice de la nivel faringo-laringian, aparute adesea pe un fond nevrotic. Se manifesta sub forma senzatilor de constrictie sau arsuri locale, senzatia de corp strain.• Durerea laringiana prezinta o intensitate variabila in functie de gradul DISPNEEI -; se face in doua faze:

1. Tabloul clinic al laringitei edemantoasǎ subglotice . Este caracteristic, boala debutând de cele mai multe ori brusc, de obicei în

timpul nopţii cu dispnee inspiratorie accentuatǎ însoţitǎ de tiraj şi cornaj şi cu stare de agitaţie şi cianozǎ.

Alteori, se instaleazǎ treptat la un copil care cu câteva zile înainte prezentase fenomen de rinoadenoiditǎ acutǎ. Accesele de dispnee la început paroxistie pot deveni subintrante, starea copilului continuând sǎ se agraveze. Copilul prezintǎ o tuse lǎtrǎtoare.

Febra poate fi moderatǎ sau foarte ridicatǎ – dupǎ natura agentului patogen în cauzǎ. În formele grave de laringitǎ viroticǎ copilul poate avea 40-41°C, la care se asociazǎ o stare generalǎ profund alteratǎ cu facies toxic, agitaţie extremǎ, deshidratare şi uneori epistaxuri repetate.

În laringita edemantoasǎ simptomele se descriu:-starea generalǎ alteratǎ, febrǎ ridicatǎ, însoţitǎ de frisoane care apar

brusc sau progresiv.-vocea este puţin alteratǎ, dacǎ articulaţiile crico-aritenoidiene sunt

indemne sau dacǎ spaţiul suprafeţei nu este îngust. Se constatǎ rǎguşealǎ sau chiar afonie completǎ atunci când edemul este accentuat.

-se adaugǎ senzaţia de tensiune la nivelul laringelui şi la baza gâtului. Durerile sunt accentuate şi continue.

-tusea uscatǎ spasmaticǎ exacerbeazǎ jenǎ dureroasǎ.-bolnavul este anxios agitat, are sete de aer.

Laringita striduloasǎ debuteazǎ brusc în timpul nopţii cu o crizǎ de dispnee însoţitǎ de tiraj şi cornaj, tuse lǎtrǎtoare, agitaţie intensǎ şi cianozǎ.

Laringoscopia directǎ va arǎta în regiunea subgloticǎ o congestie a mucoasei care apare acoperitǎ de secreţie.

Laringita cronicǎ cataralǎSemnele subiective şi funcţionale sunt: rǎguşeala şi oboseala vocalǎ.

Iniţial vocea este discret detrimbratǎ şi se valeazǎ repede. Ulterior rǎguşeala se intensificǎ şi apare oboseala ori de câte ori bolnavul este nevoit sǎ vorbeascǎ mai mult.

Ca simptome, bolnavul acuzǎ senzaţii neplǎcute de pişcǎturi, gâdilǎturi, arsuri, uscǎciune şi înţepǎturi.

Laringita cronicǎ profesionalǎSimptomatologie. Disfonia.

14


Laringita cronicǎ pahidermicǎ roşieBolnavul acuzǎ 3 simptome principale:- disfonia,- durere laringianǎ,- hemaj repetat. Afecţiunea este mai frecventǎ la bǎrbaţii fumǎtori care abuzeazǎ de voce.

Laringita cronicǎ atopicǎ (uscatǎ)-senzaţii de uscaciune şi de iritaţie permanentǎ a mucoaselor gâtului,- tuse şi disfonie cu predominanţǎ matinalǎ şi care se amelioreazǎ odatǎ

cu expectoraţia unor cruste galbene, verzi sau negricioase adesea pǎtate cu sânge şi urât mirositoare.

Laringita cronicǎ a copiluluiRǎguşeala este simptomul principal care alarmeazǎ aparţinǎtorii.-

Persista mai mult de o saptamana si reapare periodic. Aceasta afectiune antreneaza in unele cazuri modificari permanente ale mucoasei, ceea ce explica crizele repetate de larinigita acuta. Modificarile mucoasei sunt uneori rezultatul expunerii repetate la fumul de tigara, la praf, aer uscat sau alte substante iritante. deformant si stenozant (TBC, SCLEROM, LUESSINDROMUL FONATOR -; este caracterizat de o modificare patologica a sunetului fundamental emis de corzile vocale, cu aparitia disfoniei sau a raguselii. Disfonia poate avea un caracter permanent sau intermitent, conditionata de afectiuni acute sau cronice laringiene de pareze sau paralizii ale corzilor vocale, posttraumatic dupa arsuri locale, corpi straini, tumori benigne sau maligne, malformatii. Disfonia poate prezenta cateva caracteristici reprezentate de fonastenie (oboseala la vorbit),rezastenie (oboseala la cintat). Mai rar se poate intilni afonia (pierderea completa a tonalitatii vocale), care poate fi functionala (in cadrul crizei isterice), sau obiectiva(in cadrul paraliziei recurentiale bilaterale in abductie).Vocea bitonala este caracteristica paraliziilor recurentiala unilaterale. Disfonia poate avea un caracter tranzitoriu la varsta pubertatii si se numeste mutatia vocii sau vocea eunucoida.

II. TUSEA -; poate fi seaca sau uscata in lc ute (debutul), in laringitele cronice hipertrofice, in laringitele cronice atrofice. Tusea poate fi umeda, productiva in laringo-traheo-bronhico acute sau cronice.Tusea poate fi latratoare in laringitele edematoare subglotice, virotice sau difterice, tuse chintoase in tusea convulsiva.III. DISPNEEA LARINGIANA este definita ca o reducere a debitului inspirator sau expirator, este conditionata de diferite leziuni laringiene cu caracter stenozant. Dispneea laringiana mai este cunoscuta sub denumirea de insuficienta

15

respiratorie de tiruct- Inflamatii acute virotice si).- Reducerea calibreeeeeeeeedului laringian posttraumatic imediat sau tardiv (prin stenoze).-capcap Arsurile laringelui fizice sau chimice insotite de edem si stenoze.

- Edemele QUINQUE, alergice sau postendoscopice.- Tumorile benigne (polipi, papiloame)sau maligne (cancere) , corpii straini laringieni.

- Malformatile congenitale

CAP. IV EXAMENE CLINICE ŞI PARACLINICE

La fiecare organ în parte examenul cuprinde interogatoriul asupra tulburǎrii subiective, examenul fizic şi funcţional şi o serie de examene de laborator.

INTEROGATORIULExamenul laringelui va începe prin interogatoriul (în cazul copilului a

pǎrinţilor acestora) asupra tulburǎrii subiective şi funcţionale pe care le poate manifesta acest organ, rǎguşeala (disfonie), dispnee, tuse, disfagie, precum şi asupra modului în care au apǎrut şi evoluat aceste tulburǎri

EXAMENUL OBIECTIV al organului fonator cuprinde: inspecţia, palpare şi examenul endocavitar (laringoscopia indirectǎ şi directǎ) completate cu controlul funcţiilor laringelui.

INSPECŢIA are un rol important în stabilirea modului cum se efectueazǎ mişcǎrile active ale laringelui, ştiindu-se cǎ în mod normal laringele se ridicǎ în timpul inspiraţiei, coborârea lui în acest moment fiziologic va indica prezenţa unui obstacol endolaringian.

PALPAREA este importantǎ pentru depistarea unei laringopatii cu ajutorul cǎruia se pune în evidenţǎ prezenţa sau absenţa mişcǎrilor pasive ale laringelui; în mod normal laringele, fixat între policele şi indexul examinatorului se poate mobiliza uşor în plan transversal producându-se un sunet caracteristic.

16


LARINGOSCOPIAAcest examen se poate efectua fie cu ajutorul oglinzii laringiene

(laringoscopia indirectǎ) fie cu ajutorul unui tub rectiliniu care deprimǎ puternic baza limbii şi face posibilǎ inspecţia directǎ a laringelui (laringoscopia directǎ).

Laringoscopia indirectǎExamenul cu oglinda laringoscopicǎ este investigaţia cea mai simplǎ şi

mai uşor suportatǎ de cǎtre bolnavi. La aceasta sunt necesare: un reflector frontal; sursǎ luminoasǎ; oglinda laringoscopicǎ un vas cu apǎ caldǎ; comprese sterile.

Bolnavul în poziţie şezând cu corpul uşor aplecat înainte şi cu capul în uşoarǎ extensie. Se cere bolnavului sǎ deschidǎ larg gura şi sǎ scoatǎ limba al cǎrei vârf învelit cu o compresǎ se va trage uşor de cǎtre examinator cu mâna stângǎ. În felul acesta se mǎreşte vizibilitatea asupra laringelui. În mâna dreaptǎ examinatorul ţine oglinda laringoscopicǎ pe care o introduce în orofaringe.

Dacǎ pacientul respirǎ liniştit şi nu îşi contractǎ muşchii laringelui în oglindǎ va apǎrea imaginea rǎsturnatǎ a coroanei laringiene cu toate elementele ei: epiglota, aritenoizi.

Laringoscopia forţatǎAceastǎ metodǎ se practicǎ cu un apǎsǎtor de limbǎ special care are

capǎtul îndoit şi bilobat prevǎzut cu douǎ croşete butonate.

Laringoscopia directǎ: directoscopia se practicǎ cu o aparaturǎ şi un instrument special:

- tubul spatulǎ a lui Chevallier-Jackson;- spatule laringiene ce se adapteazǎ la transformator.

Laringoscopia directǎ este metoda cu ajutorul cǎreia putem observa direct aspectele cavitǎţii laringiene. Se foloseşte îndeosebi la copiii sub 5 ani.

Poziţia: culcat pentru copii, şezând pentru adulţi.Copilul este culcat în decubit dorsal cu umerii imobilizaţi, alt ajutor

ţinându-i capul în hiperextensie. Examinatorul introduce în gura copilului spatula, cu care va apǎsa limba şi va pune în evidenţǎ epiglota pe care o va încǎrca pe spatulǎ descoperind lungimea laringelui.

17

Ca accidente ale laringoscopiei direct, ruperea incisivilor, lezarea buzei superioare, a mucoasei de la baza limbii. De asemenea tulburǎri asfixice, sincope respiratorii sau cardiace.

EXAMENUL FUNCŢIONAL Prin examenul funcţional se va face o analizǎ finǎ a vocii cântate şi a vorbirii controlând urmǎtorii factori: mişcarea respiratorie, mişcarea corzii vocale prin laringostroboscopie. Stroboscoapele permit sincronizǎri sau diferenţieri de fazǎ mişcǎrile corzilor vocale ale cǎror vibraţie sunt recepţionate de un microfon pus în legǎturǎ cu stroboscopul. Alt medic are rolul de a poziţiona corect bolnavul în timpul acestor investigaţii, de a ajuta medicul servindu-l cu materiale necesare şi susţinând pacientul în poziţia corespunzǎtoare.

EXAMENUL DE LABORATOR

Examenul microbiologic şi imunologica)Prezenţa unei secreţii nazale, a unui exudat faringian sau laringo-

traheo-bronşic impune examenul bacteriologic. Examenul virusologic al secreţiei laringo-traheo-bronşic va fi trimis la laboratoare specializate.

Necesare sunt şi examenele serologice (reacţiile Bordet-Waserman, ASLO şi reacţiile de neutralizare faţǎ de diferiţii virusuri), intradermoreacţiile (la tuberculina sau la diverşi alergeni r. Shick) şi cercetarea diferitelor deficienţe imunitare prin examenul histoimunologic, precum şi dozarea de imuniglobuline.

b) Examenele hematologice sunt de extremǎ importanţǎ şi uneori de urgenţǎ; leucograma pentru depistarea şi controlul unui focar supurativ profund, hemograma, determinarea numǎrului de trombocite, timpul de coagulare şi sângerare, VSH.

Examenul biochimic al sângelui utile în unele cazuri sunt glicemia – pentru depistarea unui diabet decompensat, calcemia, fosfataza alcalinǎ, colesterolomia, probele hepatice, electroforeza.

c) Examenul radiologic: - radioscopii, radiografii, arteriografia, limfografia, radioscopia pulmonarǎ. Se pot practica în diferite incidente, simple sau cu substanţǎ de contrast.

18


d) Examenul histopatologicDacǎ existǎ leziuni infiltrative vegetante a cǎror origine nu poate fi

precizatǎ chimic trebuie practicatǎ biopsia regiunii respective cu o pensǎ adecvatǎ dupǎ o prealabilǎ anestezie cu soluţie de xilinǎ 1-2%.

În cazul în care caracterul hemoragic al ţesutului infiltrativ nu permite biopsierea lui, examenul histopatologic se va efectua prin producerea biopuncţiei.

e) Alte examene: - examenul de urinǎ; - examenul copraparazitologic; - EKG; - scintigrafie.

CAP.V

19

TRATAMENTUL

Tratamentul laringitei acute variazǎ în funcţie de formele clinice ale acestora.

Tratamentul general al laringitei acute catarale va avea ca obiect sǎ combatǎ durerea, tusea, sǎ fluidifice şi sǎ favorizeze expulzarea secreţiilor şi diminuarea lor cantitativǎ.

Pentru a combate durerea se poate prescrie tinctura de aconit în doze de 25-50 pic/zi înglobate într-o infuzie de ceai expectorant.

Împotriva rǎguşelii se va recomanda o inhalaţie cu flori de nalbe şi tei, câteva înghiţituri de zeamǎ de lǎmâie şi câte 2- picǎturi de soluţie alcoolicǎ de rǎdǎcinǎ de aconit într-o infuzie de ceai de tei cǎlduţ.

Tratamentul local constǎ din recomandarea unei revulsii cutanate prin aplicarea de prişniţe alcoolizate calde prelaringiene. Se vor prescrie inhalaţii neiritante cu substanţe volatile (acidul fenic 5-10 picǎturi în 250 ml apǎ) sau substanţe balsamice. Se va evita mentolul. Vaporizanţii sau aerosoli la temperatura corpului cu un AB cu spectru larg, asociaţi cu hidrocortizon.

Cura de tǎcere este una din cele mai bune metode terapeutice. La ea se adaugǎ repausul în camerǎ încǎlzitǎ, bǎuturi calde (infuzie de ceai). Se va interzice fumatul, bǎuturile alcoolice şi alimentaţia condimentatǎ.

Tratamentul laringitei acute edemantoase subglotice a sugarului şi a copilului mic are douǎ obiective:

restabilirea respiraţiei stimularea forţelor de apǎrare a organismului contra agentului

patogen.Primul obiectiv trebuie sǎ fie realizat prin permeabilizarea laringelui cu

mijloace conservatoare ce constǎ în: revulsie laringianǎ prin comprese calde în jurul gâtuluişi bǎi fierbinţi la picioare, drenarea secreţiilor care obtureazǎ spaţiul glotic prin aspiraţie, decongestionare prin inhalaţii de 2-3 ori/zi cu soluţii balsamice, aerosoli şi inhalaţii cu soluţie de efedrinǎ 1-2% dupǎ vârstǎ, şi prin corticoterapie (acetat de hidrocortizon în aerosoli) sau generalǎ (HHC - IV) şi administrarea de clorurǎ de Calciu şi Romergan.

Acest tratament se va aplica asigurându-se copilului o poziţie corectǎ, cu capul şi trunchiul ridicate.

Dacă mijloacele terapeutice nu mai au timp să acţioneze asupra edemului mucoasei din cauza iminentei de asfixie în care este adus copilul la clinicǎ se va

20


efectua permeabilizarea cǎilor aeriene inferioare prin introducerea sondei de intubaţie sau participarea de urgenţǎ a traheostomiei.

În aceste cazuri la tratament conservator se vor adǎuga pansamentele traheostomice şi aspiraţia secreţiilor.

Importantǎ este şi combaterea infecţiilor, care se face prin administrarea de antibiotice: Penicilina G, Polidin, Eritromicinǎ.

Tratamentul laringitei edematoase vizeazǎ: -În primul rând combaterea tulburǎrilor respective, care prin agravarea lor

pot ameninţa în orice moment viaţa bolnavilor. Deoarece acest fapt este subestimat, se recomandǎ spitalizarea acestor cazuri, traheostomia devenind necesarǎ atunci când edemul progreseazǎ repede.

- Dacǎ dispneea este moderatǎ se va administra HHC, la care se asociazǎ Calciu, vitamina C.

-Bolnavul stând în poziţie şezândǎ i se aplicǎ comprese fierbinţi în jurul gâtului. În apropierea lui se fac vaporizǎri medicamentoase, iar local se aplicǎ aerosole sau instalaţii repetate cu soluţie de adrenalinǎ cu 1/10.000 sau efedrinǎ 3%.

-Pentru a calma anxietatea, durerile şi tusea spasmaticǎ se administreazǎ barbiturice şi sedative.

- Alimentaţia va fi lichidǎ sau semisolidǎ.- Se mai administreazǎ antiinflamatoare, antihistamatice şi se restrânge

aportul de sare

21

CAP.VI EVOLUŢIE. COMPLICAŢII

Evoluţia laringitei acute diferǎ de la o formǎ clinicǎ la alta. Astfel, evoluţia laringitei catarale este de obicei benignǎ fenomenele

funcţionale şi fizice retrocedând în 4-5 zile. Chiar dacǎ procesul cataral se poate extinde şi la arborele traheobronşic, dând o traheobronşitǎ descendentǎ, prognosticul rǎmâne favorabil, acestǎ uşoarǎ complicaţie vindecându-se dupǎ câteva zile. Mai neplǎcutǎ este însǎ cronicizarea laringitei determinatǎ de persistenţa factorilor etologici favorizanţi.

Evoluţia laringitei acute edematoase este variabilǎ în raport cu

precocitatea diagnosticului şi a tratamentului, cu virulenţa agentului patogen şi cu puterea de rezistenţǎ a organismului individului. Ea poate varia de la 5 la 7 zile terminându-se prin vindecare în cazurile precoce şi corect tratate, sau se poate prelungi sǎptǎmâni sau chiar luni de zile dacǎ masivitatea infecţiei, tratamentul insuficient şi lipsa de apǎrare a organismului au permis extinderea procesului edematos la întregul arbore traheobronşic şi instalarea unor complicaţii grave ca bronhopneumonia.

Evoluţia laringitei striduloase este tipicǎ. Dupǎ debutul zgomotos foarte alarmat pentru familie, accesul de

sufocare tratat sau chiar netratat cedeazǎ în mai puţin de o orǎ şi copilul ostenit din criza prin care a trecut, adoarme liniştit dar uşorul sforǎit care îi însoţeşte somnul dovedeşte prezenţa obstrucţiei care nerezolvatǎ mai poate sǎ favorizeze în nopţile urmǎtoare reapariţia unor crize similare.

Evolutia laringitei cronice cataralǎ evolueazǎ lent cu perioade de ameliorare prin tratament adecvat pe toatǎ durata vieţii.Este aşadar odatǎ constituitǎ cvasi-incurabilǎ şi prognosticul este descurajator în special pentru cântǎreţ

22


Complicatii

Complicaţiile laringitei acute Apar ca urmare a netratǎrii acestora la timp sau tratamentul incorect dar şi

a lipsei de apǎrare a organismului supus infecţiilor repetate determinate de agenţi patogeni.

Locale – se pot produce infectarea altor organe din vecinatate (bronsite, pneumonii, otite,sinuzite, meningite)

-se pot produce insamantari la distanta cu streptococi (streptococul ramane cantonat la nivelul amigdalelor si elimina toxine, care afecteaza aparatul renal-glomerulonefrita post-streptococica, afecteaza endocardul, miocardul, pericardul - reumatism, sau poliartrite reumatoide - R.A.A.)

Complicatiile in laringita cataralǎ complicaţiile apar la boli cu o stare generalǎ alteratǎ sau dupǎ boli infecţioase - febra tifoida, tifos exantematic.

Ele sunt produse prin extinderea inflamaţiilor în straturile submucoase unde determinǎ edeme, abcese, flegmon. De obicei acestea sunt determinate de infecţiile streptocoase.

La copii apare un edem subglotic. Complicaţiile laringitei edematoase acute

bronhopneumonia, care este frecvent semnalatǎ şi comportǎ un pronostic sever;

laringo-traheobronşita membranoasǎ care deşi se întâlneşte rareori este însǎ foarte gravǎ, bolnavii care au necesitat traheostomie prezentând uneori cicatrici stinozate.

Complicaţiile generale sunt urmarea extinderii procesului toxiinfecţiilor la alte organe.

Se pot întâlni suprarenalite, miocardite ce determinǎ decompensǎri cardiace sau edem pulmonar alteori toxiinfecţioase, hepatice şi renale, paralizii.

Prognosticul este rezervat în laringita acutǎ, el este variabil în funcţie de: forma clinicǎ; stadiul de dezvoltare; starea anterioarǎ a organismului; complicaţiile ce apar în timpul evoluţiei; vârsta bolnavului – prognosticul cel mai grav este la copii sub 2 ani

de asemenea în cazurile cu fenomene toxice, generale (gripa) şi în cele în care intervine suprainfecţia sau stafilococul patogen.

23

Prognosticul grav –mai ales la sugar si copilul mic se întâlneşte şi în stadii înaintate de faringitǎ distructivǎ când se instaleazǎ o perturbare gravǎ a funcţiilor centrilor nervoşi ca urmare a hipoxiei.

Exitusul survine în primul acces dispneic care este egal moarte precoce reflexǎ cât şi tardiv prin expulzarea posibilitǎţilor reacţionale dupǎ câteva ore de luptǎ intensǎ sau sincopǎ. Crizele de spasm laringian ce apar cu ocazia acceselor de tuse, cu cianoza copilului sunt fenomene grave ce impun interventia rapida a medicului. Febra, paloarea, tahicardia, uneori pulsul filiform, alteori starea de prostratie, adinamia copilului epuizat ce lupta sa invinga obstacolul respirator laringian completeaza tabloul acestei laringite dramatice. Internarea de urgenta a copilului in spital este obligatorie, antibioticele fiind asociate cu administrarea de preparate de cortizon, sedative, antispastice, aerosoli, oxigen. La nevoie, intubatia orotraheala sau operatia de traheotomie sunt necesare pentru salvarea vietii copilului pana la cedarea leziuniior edematoase din zona subglotica.

Am laringita traheica acuta

CAP .VII INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

24

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/cianoza_5678

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/traheotomie_5211

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/antispastic_7425

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/sedativ_2291

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/cortizon-cortisol_751

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/adinamie_133

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/tahicardie_2448


Asigurarea condiţiilor de spitalizareMucoasa laringelui este mai sensibilǎ la factori nocivi de mediu extern,

de aceea aerul din camera bolnavului trebuie sǎ fie proaspǎt şi curat, umed şi prea cald. Temperatura aerului cea mai potrivitǎ pentru cei cu afecţiuni laringiene este de 18-20°C, iar umiditatea 50%.

Asistenta va asigura aerisirea care poate fi continuǎ, dacǎ temperatura permite sau împrospǎteazǎ aerul de mai multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor, timp în care pacienţii vor fi bine înveliţi.

Bolnavii ce prezintǎ boli cu caracter infecţios vor fi amplasaţi separat, evitându-se mai ales asocierea cu persoanele care mai au şi alte boli.

Asigurarea repausului fizic şi psihicRepausul fizic este obligatoriu şi indispensabil în perioada acutǎ apoi

alterneazǎ cu un efort dozat în funcţie de stadiul bolii şi starea bolnavului.

AlimentareaVa fi adaptat perioadei de evoluţie a bolii. În perioada febrilǎ regimul hidro-zaharat, iar când fenomenele acute

dispar se va trece la o alimentaţie echilibratǎ. În perioada febrilǎ regimul va fi compus din lichide (ceaiuri, lapte, suc de

fructe) sau alimente lichide (supǎ de legume cu orez şi griş).

Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative Temperatura – se urmǎreşte cu atenţie. Se mǎsoarǎ dimineaţa şi

seara şi se noteazǎ în funcţie de temperaturǎ. Febra se combate cu antipiretice. Se aplicǎ comprese sau împachetǎri reci.

Pulsul – se mǎsoarǎ de 2-3 ori/zi. Înainte ca pulsul sǎ fie mǎsurat pacientul va sta în repaus timp de 15 minute. Valoarea va fi în funcţie de vârstǎ, stǎri patologice şi fiziologice.

Tensiunea arterialǎ – valoarea depinde de vârstǎ.

Respiraţia – se mǎsoarǎ numǎrând mişcǎrile de expansiune a toracelui prin inspecţie sau se aşeazǎ palma pe peretele toracic.

Se mai urmǎresc eliminǎrile de materii fecale şi urinǎ. Bolnavul trebuie sǎ aibǎ scaune şi diurezǎ normale. În caz de constipaţie se efectueazǎ clisme uleioase, se administreazǎ purgative.

25

Bolnavul va trebui sǎ aibǎ micţiuni fiziologice, diureza sǎ fie în funcţie de vârstǎ, de cantitatea de lichide ingerate, de starea de nutriţie.

Recoltarea produselor biologice şi patologice

Se recolteazǎ în mod steril sânge venos şi capilar, în vederea cercetǎrii: calcemiei, glicemiei, VSH, hemoleucogramǎ, probele hepatice.

Seringile şi acele trebuie sǎ fie sterile, iar recipientele în care s-a fǎcut recoltarea trebuie sǎ fie curate.

La indicaţia medicului se administreaza tratament de urgenţǎ.

RECOLTARE EXUDAT FARINGIAN

CAP. VIIICAZURI

I. Plan de îngrijire a pacientului C.R. cu laringitǎ acutǎCulegerea de date:Sursa de informaţii: directǎ - aparţinǎtorii (mama)

26


indirectǎ - dosarul medicalmembrii echipei de îngrijire

Date privind identitatea pacientului:Nume: C.R.Prenume: 3 aniSex: masculinDomiciliul: comuna Viteşti Religia: ortodoxNaţionalitate: românǎNumele şi prenumele tatǎlui: C.E.Numele şi prenumele mamei: V.E.

Condiţii de locuit:Locuinţǎ salubrǎ la casǎ compusǎ din 3 camere în care locuiesc 3 persoane.

Mod de alimentaţie: corespunzǎtoare vârstei, masticaţie uşoarǎ, eficientǎ.

Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:AHC – neagǎ afecţiuni acute sau cronice în familieAPP – afecţiuni digestive şi respiratorii tratate ambulatoriuDate antropometrice:greutate 20 kg;grupa sanguinǎ – 0I;înǎlţime: 70 cm

Informaţii legate de boalǎ:Data internǎrii: 22.IX.2003Motivele internǎrii:-febrǎ ridicatǎ;-tuse lǎtrǎtoare;-dispnee inspiratorie, bradipnee;-agitaţie;-cornaj, tiraj;-inapetenţǎ; rinoree.Istoricul boliiBoala debuteazǎ în urmǎ cu 2-3 zile. Pacientul în vârstǎ de 3 ani este adus la camera de gardǎ a secţiei ORL cu

febrǎ ridicatǎ, tuse lǎtrǎtoare, dispnee inspiratorie cu bradipnee, agitaţie, inapetenţǎ, rinoree unde este internat pentru investigaţii şi tratament de specialitate.

Examenul clinic general

27

Stare generalǎ modificatǎ, febril.Tegumente şi mucoase palide.Ţesut celular subcutanat bine reprezentant.Sistemul limfoganglionar – ganglioni nepalpabili.Sistemul osteo-articular – aparent integru morfofuncţional, articulaţii

mobile nedureroase.Aparatul respirator – tuse lǎtrǎtoare, disfonie, cornaj, AV – 120p/min.Aparatul digestiv – abdomen elastic, suplu, mobil în mişcǎrile

respiratorii, R – 15 s/min.Aparatul urogenital – loje renale libere, nedureroase, micţiuni fiziologice.Sistemul nervos – fǎrǎ semne de iritaţie meningalǎ.Stare generalǎ – mediocrǎ.Stare de nutriţie – bunǎ.Facies – palid.Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.

Diagnosticul medical – Laringitǎ acutǎ subgloticǎ

Nevoia MD + SD Obiective Interventii Evaluare

Nevoia de a respira si de a avea o buna

Alterarea respiratiei din cauza procesului

13.08 2012Pacientul in decurs de 12 h sa prezinte o respiratie si

Autonome- asigurare microclimat coresp.-aerisire, umidifiere, temp.corespunzatoare-asigurare confort fizic si psihicDelegate –la ind. med.-administrare med.-HHC-25 mg.i.v/6h, Ampicilina 1g/12 h,

14.08 2012Pacientul prezinta respiratie si circulatie

28


circulatie

inflamator manifestata prin dispnenee de tip inspirator

circulatie adecvate varstei

-Ca gluconic 1f/24h, Ambroxol-3x10pic/zi-inhalatii cu sol. Sedative, aerosoli, ser efedrinat de 2-3 ori/zi cu supraveghere-comprese calde in jurul gatului-exercitii respiratorii

satisfacatoare, persista tusea latratoare si disfonia

Nevoia de a-si pastra temperatura in limite normale

Hipertermie din cauza procesului inflamator si infectios

13.08 2012Pacientul in decurs de 3 zile sa prezinte temperatura in limite fiziologice

Autonome- masurarea temperaturii pac. rectal dimineata si seara si notarea in F.O-efectuare impachetari toracice cu apa la temperatura camerei-asigurare alimentatie corespunzatoare (regim hidrozaharat in prima zi-ceaiuri indulcite, sucuri de fructe, compot) Delegate- la indicatia medic. -administrare Algocalmin supozitor la internare-administrare Paracetamol supozitor- 3/zi

16.08. 2012-dupa 3 zile, valori normalizate-Izi-T=39,4 C-IIzi-T=38,3C-IIIziT=36,5C

Nevoia de a dormi si de a avea somn odihnitor

Nevoia de a comunica

Somn inadecvat cantitativ si calitativ din cauza dispneei, tusei, durerii, manifestat prin agitatie, oboseala, neliniste.Comunicare verbala ineficienta din cauza inflamatiei manif. prin disfonie

13.08.2012Pacientul sa prezinte somn linistit, odihnitor, corespunzator varstei in decurs de 3 zile

13.08 2012Pac. in decurs de 3 zile sa poata comunica eficient

Autonome- asigurare mediu ambiant, linistit, placut, odihnitor-temperatura constanta- 18-20 grade in camera-pacientul sa fie ferit de infectii naso-comialeDelegate- la indicatia medic.-administrare sedativ-Diazepam-0,5 ml. i.m seara

Autonome- repaos vocal pana la remiterea edemului laringian si utilizarea unui limbaj prin gesturi, semne, pe intelesul pacientului-administrare lichide caldute, ceaiuriDelegate- administrare tratament medicamentos pentru reducerea inflamatiei

16.08.2012Pacientul si-a recapatat treptat somnul linistit cantitativ si calitativ in limite fiziologice

16.08.2012Pacientul comunica eficient-obiectiv indeplinit

II. Plan de îngrijire a pacientului D.C. cu laringitǎ acutǎ

Culegere dateDate privind identitatea pacientului:Numele şi prenumele: D.C.Vârsta: 38 ani

29

Sex: femininStarea civilǎ: cǎsǎtoritǎOcupaţia: contabilǎDomiciliu: sat Corlǎteşti, comuna BerceniReligia: ortodoxǎNaţionalitate: românǎ

Condiţii socio-culturale:Relaţia cu familia şi colectivitatea – Bunǎ.Condiţii de locuit:Locuieşte împreunǎ cu fiica şi soţul într-o casǎ compusǎ din 3 camere

spaţioase salubre.Preferinţe alimentare:Dentiţie bunǎ, bine îngrijitǎ.Mese regulate, preferǎ sǎ ia o masǎ în compania familiei.Preferǎ mâncǎrurile vegetariene şi fructele, bea 1-2 cafele pe zi, consumǎ

ocazional alcool, bea lichide reci.Obiceiuri de igienǎ:Deprinderi bune de igienǎ. Se spalǎ singurǎ, îi place sǎ fie curatǎ.Odihna:Înainte de internare dormea 4-5 ore noaptea, iar ziua se odihnea foarte

puţin. De când este internatǎ adoarme, dupǎ care se trezeşte, somnul reluându-se cu greutate din cauza tusei uscate spasmatice.

Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:Date antropometriceGreutate – 67 kgÎnǎlţime – 1,64 mGrupa sanguinǎ – 0I RH (+)Acuitate vizualǎ, auditivǎ, tactilǎ – normaleNu prezintǎ protezeNu este alergicǎ

Informaţii legate de boalǎ:AHC – fǎrǎ importanţǎ, pacienta neagǎ TBC în familieAPF - la 14 ani, ciclu menstrual – flux abundent, durata 5 zile dureros vaccinǎri efectuateAPP – uşoare afecţiuni digestive şi respiratoriiData internǎrii: 22.0 4.2012 Motivele internǎrii:-febrǎ ridicatǎ;-disfagie;-tuse uscatǎ, spasmaticǎ, disfonie;-dispnee, cornaj, tiraj;

30


-inapetenţǎ.

Istoricul boliiBoala debuteazǎ în urmǎ cu trei zile cu febrǎ ridicatǎ, disfagie, tuse uscatǎ

spasmaticǎ, dispnee, cefalee, inapetenţǎ. Pacientul a urmat ambulatoriu tratament cu Oxacilina2 cp/6h, în urma cǎruia simptomele s-au mai ameliorat puţin dar dupǎ câteva zile simptomele au revenit, motiv pentru care se prezintǎ la camera de gardǎ .

Examenul clinic general Starea generalǎ modificatǎ, febrǎ ridicatǎ 39,3°C, tegumente şi mucoase

palide.Aparatul respirator: torace normal conformat, discretǎ disfonie, cornaj, R

– 15r/min.Aparatul cardio-vascular: cord în limite normale. TA = 120/70 mm Hg,

puls bine bǎtut, valoare 80 p/min.Aparatul digestiv – cavitate bucalǎ şi gingivalǎ de aspect normal, limba

umedǎ curatǎ fǎrǎ depozite. Abdomen suplu, nedureros la palpare.Nas şi sinusuri – piramidǎ nazalǎ de aspect normal, simţ olfactiv

dezvoltat, fose nazale permeabile. Mucoasa nazalǎ curatǎ, de aspect normal. Buco-faringe-buze, vǎl palatin de aspect normal, alimentaţie corespunzǎtoare vârstei, limbǎ roz, faringe roşu edematiat.

Mucoasa laringianǎ tumefiatǎ destinsǎ, lucioasǎ, de culoare roşie cu forme cenuşiu roşiatice şi aspect gelatinos.

Corzile vocale sunt congestionate.Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.

Diagnosticul medical – Laringita acutǎ edematoasǎ subgloticǎ

Nevoia MD+SD Obiective Interventii Evaluare

31

Nevoia de a respira si de a avea o buna circulatie

Respiratie si circulatie inadecvata. datorita procesului infectios si inflamator, manifestata prin dispnee inspiratorie, bradipnee, tahicardie

22.04.2012

Pacienta sa prezinte respiratie si circulatie in limite normale in decurs de 72 h

Autonome- instalare in salon linistit, curat, aerisit, umiditate normala-asigurare pozitie care sa favorizeze respiratia-pregatire materiala pentru examene de laborator(sange, urina, examen faringian)-masurarea functii vitale(respiratie, puls, temperatura)Delegate- la indicatia medic. tratament de urgenta-HHC-2f.i.v-Ampicilina 1 gr/8h, vitamina C2001f/zi iv, Paracetamol 3cp./zi-Oxigenotarapie

25.04.2012

Pacienta prezinta respiratie in limite normale-18 r/min., tuse diminuata, paloare tegumentara persistenta

Nevoia de a se alimenta si hidrata

Aport insuficient alimentar si lichidian, din cauza disfagiei, manifestata prin inapetenta

22.04.2012

Pacienta, indecurs de 3 zile sa prezinte stare de nutritie corespunzatoare varstei

Autonome- asigurare regim alimentar.corespunzator varstei si stadiului bolii, in functie si de starea febrila(ceaiuri,calde cu lingurita)-dupa ombaterea durerilor –regim semisolid(supe. gris, orez cu lapte, piureuri)-dupa ameliorarea fenomenului inflamator, completare cu alimentatie normala

25.04.2012

Pacienta si-a recapatat apetitul, primeste bine alimentatie corespunzatoare varstei

Nevoia de a-si mentine temperatura in limite normale

Febra ridicata din cauza procesului infectios inflamator manifestata prin tegumente calde, transpirate, cefalee

22.04.2012

Pacienta, in termen de 3 zile sa prezinte temperatura in limite fiziologice

Autonome- masurarea si notarea temperaturii in F.O-aplicare comprese umede cu apa calda pe frunte si toraceDelegate- la indicatia medicului: -administrare Paracetamol 3 cp/zi,Vitamina C200 3f/zi i.m, Algocalmin 1f/zi i.m

25.04.2012

Temperatura a ajuns in limite normale37,6 grade C

Nevoia de a se recrea

Dificultate de a indeplini activitati recreative,din cauza bolii, manifestata prin anxietate, stres

22.04.2012

Pacienta sa prezinte stare de confort psihic, in decurs de 3 zile

Autonome- informarea pac. cu privire la boala sa, evolutia bolii, durata tratamentului si efectele terapeutice-informam apartinatorii despre faptul ca pac. trebuie incurajata, suport psihic, fara agitatie, discutii care ii fac rau-posibilitate de a citi o carte, revista pentru diminuarea stressului-asigurarea comfortului

25. 04.2012

Pacienta prezinta o stare de bine, diminuarea anxietatii si stressului

32


Îngrijiri acordate la externare

Data externǎrii- 26.04.2012

Diagnosticul medical la externare:- Laringitǎ acutǎ edematoasǎ subgloticǎ.

Starea pacientului la externare: În urma obiectivelor stabilite şi a intervenţiilor autonome şi delegate aplicate, pacienta prezintǎ respiraţie amplǎ regulatǎ pe nas cu o frecvenţǎ de 16r/min, puls ritmic bine bǎtut cu o frecvenţǎ de 80p/min, temperaturǎ în limite normale, prezintǎ tranzit intestinal fiziologic, micţiuni fiziologice, toleranţǎ digestivǎ bunǎ, comunicare eficientǎ, stare de igienǎ corespunzǎtoare.

Plan de recuperare:S-a conştientizat pacienta asupra modului de viaţǎ şi de muncǎ dupǎ

externare, instruind-o cu privire la regulile şi condiţiile pe care aceasta trebuie sǎ le aplice şi sǎ le respecte. Astfel, alimentaţia raţionalǎ în care sǎ se limiteze consumul de condimente şi alimente alergizante. Sǎ aibǎ un regim de viaţǎ ordonat, sǎ evite frigul, curenţii de aer rece, schimbǎrile atmosferice bruşte, au un rol nociv în producerea inflamaţiilor cǎilor aeriene. Trebuie evitat stresul, contactul cu persoanele bolnave.

S-a explicat importanţa continuǎrii tratamentului prescris:- Ampicilinǎ 250 mg 2 cp la 6h/3zile.- Vitamina A 3 cp/zi/10 zile.- Vitamina C 3 cp/zi/10 zile.Revenirea la control peste zece zile

Examene paraclinice ale pacientei

33

Data Examene de laborator

Modul de recoltare

Valori normale

Valori obţinute

22.04.2012→25.04.2012

VSH

Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ cu o seringǎ de 2 ml:- 0,4 citrat de Na 3.8%, plus 1,6 ml sânge.

1h: 2-13 mm2h: 12-17 mm

1h: 20 mm2h: 55 mm

Hemoleucograma

Se recolteazǎ sânge capilar prin înţepare în pulpa degetului.

Hb: 13 (+-) 2g%Trombocite: 250000 – 400000

Hb: 8,28%;

Trombocite: 350000

Ureea sanghinǎ

Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ 5-6 ml sânge simplu, nehemolizat.

0,20 – 0,40% 0,38%

Glicemia

Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ 2 ml sânge şi 4 mg florurǎ de Na.

0,80 – 1,20‰

0,90‰

Teste de disproteinemie

Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ 5-6 ml sânge simplu.

Zn SO4: 0-8 Tymol:0-4

Zn SO4: 4,06 Tymol: 4,5

III. Plan de îngrijire a pacientului R.I. cu laringitǎ acutǎ

34


Culegerea de date:

Nume şi prenume: R.I.Vârsta: 25 aniSex: masculinStare civilǎ: necǎsǎtoritNaţionalitate: românǎDomiciliul: PloieştiCulturǎ: şcoala profesionalǎ autoOcupaţie: manevrare vagoane SNCFR PloieştiReligia: ortodoxǎ

Condiţii socio-culturale:- relaţia cu familia şi colectivitatea – bunǎ.Condiţii de locuit:Locuieşte împreunǎ cu pǎrinţii într-un apartament compus din trei

camere.Preferinţe alimentare: dentiţie bunǎ, intactǎ, bine îngrijitǎ.limba umedǎ, roz, fǎrǎ depozite.-mese regulate, preferǎ ciorbele, mâncǎrurile cu sos, bea douǎ cafele pe zi

şi fumeazǎ.Ritmul de viaţǎ:Ca muncitor pacientul are un program de lucru de 12h/zi, cu pauzǎ de

24h, se odihneşte dupǎ orele de lucru, lucreazǎ într-un mediu stresant, în condiţii climatice diferite, frig, umezealǎ sau cǎldurǎ mare.

Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:Date antropometrice:-greutate: 70 kg;-înǎlţime: 1,76 m;-grupǎ sanguinǎ: AII, RH (+);-acuitate vizualǎ, auditivǎ, tactilǎ – normale;-nu prezintǎ proteze;-nu este alergic.

Informaţii legate de boalǎ:AHC – fǎrǎ importanţǎ;APF – vaccinǎri efectuate, dezvoltarea psihomotorie normalǎ;APP – uşoare afecţiuni digestive, bolile copilǎriei, fracturǎ de membru

superior drept la 17 ani, bronhopneumonie la 20 ani.

35

Data internǎrii: 18.02.2012 Motivele internǎrii:-febrǎ ridicatǎ;-disfagie;-tuse uscatǎ spasmaticǎ;-disfonie;-dispnee, cornaj, tiraj;-dureri laringiene sub formǎ de înţepǎturi;-inapetenţǎ.

Istoricul bolii:Boala debuteazǎ în urmǎ cu douǎ sǎptǎmâni cu urmǎtoarele simptome:

febrǎ ridicatǎ, disfagie, tuse uscatǎ spasmaticǎ, disfonie, dispnee, dureri laringiene, inapetenţǎ.

Pacientul a urmat ambulatoriu – tratament cu amoxicilinǎ 2 cp/6h, în urma cǎruia simptomele s-au mai ameliorat puţin, dar dupǎ o sǎptǎmânǎ simptomele au revenit fiind chiar mai intense, motiv pentru care se prezintǎ la camera de gardǎ a secţiei OR2.

Examenul clinic general:Starea generalǎ modificatǎ, febrǎ ridicatǎ 39,21°C.Tegument şi mucoase palide.Aparatul respirator – tuse seacǎ iritativǎ, torace normal conformat,

discretǎ disfonie, cornaj, R=15s/min.Aparatul cardio-vascular – cord în limite normale TA=120/70 mm Hg.

Puls ritmic bine bǎtut AV=70p/min.Aparatul digestiv – cavitate bucalǎ cu aspect normal, bine îngrijitǎ.

Mucoasa bucalǎ şi gingivalǎ de aspect normal, limba umedǎ curatǎ, fǎrǎ depozite. Faringe congestiv, abdomen suplu, nedureros, mobil cu mişcǎrile respiratorii. Nas şi sinusuri: piramida nazalǎ de aspect şi conformaţie normalǎ, sinţ olfactiv dezvoltat, fose nazale permeabile.

Examen laringe: mucoasa laringianǎ tumefiatǎ distinsǎ, lucioasǎ de culoare roşie cu forme cenuşiu roşiatice şi aspect gelatinos.

Diagnostic medical – Laringita cataralǎ acutǎ

36


Nevoia MD+SD Obiective Interventii Evaluare

Nevoia de a respira si de a avea o buna circulatie

Respiratie si circulatie inadecvata, datorita inflamatiei si infectiei laringiene, manifestata prin dispnee te tip inspirator, bradipnee, paloare

18.02 2012Pacientul in decurs de 3 zile sa prezinte cai respiratorii permeabile, respiratie si circulatie adecvata

Autonome- asigurare conditii de ingrijire, salon curat,aerisit, temperatura moderata, umiditate, ventilatie-masurare puls, temperatura respiratie si notare in F.O-pregatire ptr. examene de laborator-VSH, HLG,uree sanguina, glicemie, teste de disproteinemie-Delegate- administrare tratament la indic. medic. respectand doza, ora si modul de administrare-ptr. combaterea starii infectioase si inflamatiei, s-au adm. Codeina 3/zi, sirop expectorant 3 lg/zi, instilatii cu solutii de ulei de pin, inhalatii cu ceai de musetel-adm. Oxigen, Vitamina C 1f/zi, Vitamina A 1f/zi, Aspirina 3 cp/zi, Polidin 3 f/zi

21.02.2012Pacientul prezinta atenuarea respiratiei, persista tusea seaca, paloare redusa

Nevoia de a se alimenta si hidrata

Aport alimentar si lichidian insuficient, din cauza disfagiei, manifestat prin scadere ponderala

18.02. 2012Pacientul sa se poata alimenta si hidrata corespunzator varstei

Autonome–in primele 24 h, adm. regimhidrolactat (ceai, lapte);-dupa calmarea durerilor, regim semisolid (gris, orez cu lapte, piureuri)- dupa 3 zile –reluarea regimului normal

21.02.2012Pacientul si-a recapatat apetitul, primeste bine alimentatia

Nevoia de a evita pericolele

Risc de complicatii,datorita procesului infectios si inflamator

18.02.2012Pacientul in decurs de 72 h sa nu mai prezinte risc de complicatii

Autonome- asigurare la pat in conditii optime, evitarea frigului, curentilor reci, evitara contactului cu persoane bolnave, care tusesc-expectoreaza;-repaos vocal pe perioada procesului inflamator-asigurare igiena tegumentara si vestimentara-pacientul sa respecte toate indicatiile pentru a evita aparitia complicatiilor

21.02.2012Pacientul prezinta ameliorarea starii de sanatate, fara aparitia complicatiilor

Nevoia de a fi curat si ingrijit, de a-si proteja tegumentul

Incapacitate de a-si acorda ingrijiri igi-enice, din cauza bolii, manifestata prin teg. transpiratesi mucoase uscate.

18.02.2012Pacientul in decurs de 72 h sa prezinte te-gumente si mucoase integre

Autonome- incurajarea pac. pentruefectuarea igienei corporale; -daca este slabit, ajutarea ptr. efectuarea toaletei, aducerea materialelor la pat, schimbarea lenjeriei de pat, de corp.

21.02 2012Pacientul prezinta tegumente si mucoase integre

37

Îngrijiri acordate la externare

Data externǎrii: 22.02.2012

Diagnostic la externare:- Laringitǎ cataralǎ acutǎ.

Starea pacientului la externare: Dupǎ administrarea tratamentului de urgenţǎ boala a evoluat favorabil,

pacientul externându-se în starea vindecat.În urma obiectivelor stabilite şi a intervenţiilor autonome şi delegate

aplicate, pacientul nu prezintǎ respiraţie amplǎ, suplǎ, regulatǎ, pe nas, cu o frecvenţǎ de 16r/min, puls ritmic bine bǎtut cu o frecvenţǎ de 70p/min, temperatura în limite normale, prezintǎ tranzit intestinal fiziologic, micţiuni fiziologice, toleranţǎ digestivǎ bunǎ, comunicare eficientǎ la toate nivelurile, igienǎ corespunzǎtoare.

Plan de recuperare: S-a conştientizat pacientul asupra modului de viaţǎ şi de muncǎ dupǎ

externare, instruindu-l cu privire la regulile şi condiţiile pe care acesta trebuie sǎ le aplice şi sǎ le respecte.

Astfel alimentaţia raţionalǎ în care sǎ se limiteze, consumul de condimente şi alimente alergizante, consolidarea generalǎ prin viaţa în aer liber, exerciţii fizice care modificǎ structura funcţionalǎ şi mǎreşte capacitatea de apǎrare as organismului.

Pacientul trebuie sǎ aibǎ un regim de viaţǎ ordonat, sǎ evite frigul, umezeala, curenţii de aer rece, schimbǎrile atmosferice bruşte, ce au rol nociv în producerea inflamaţiilor cǎilor aeriene. Trebuie sǎ evite stresul, contactul cu persoanele bolnave.

De asemenea s-a explicat importanţa continuǎrii tratamentului prescris de medic.

Revenirea la control peste 7 zile.

Examene paraclinice ale pacientului

38


Data Examen de laborator

Mod de recoltare

Valori normale

Valori obţinute

19.X.2003

VSH

Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ cu o seringǎ de 2 ml 0,4 citrat de N38% plus 1,6ml sânge.

1h: 2-13 mm2h: 12-17 mm

1h: 5 mm2h: 15 mm

Hemoleucograma

Se recolteazǎ sânge capilar prin înţepare în pulpa degetului.

Hb: 13+-2 g%L: 4-8000/mmc

Hb: 11,59%L: 7900/mmc

Ureea sanghinǎ

Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ 5-6 ml de sânge simplu nehemolizat.

0,20 – 0,40 %

0,24%

Glicemia

Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ 2 ml sânge pe 4 mg florurǎ de Na

0,80-1,20% 0,86%

Teste de disproteinimie

Se recolteazǎ prin puncţie venoasǎ 5-6 ml sânge simplu nehemolizat.

ZnSO4: 0-8 Tymol: 0-4

ZnSO4: 8,12 Tymol: 2,82

Capitolul IX

39

CONCLUZII

Evoluţia laringitei acute depinde de o serie de factori care ţin de virulenţa germenilor şi masivitatea infecţiei cât şi de rezistenţa organismului pacientului. Cel mai important factor îl constituie precocitatea diagnosticului şi instituirea unui tratament igieno-dietic medicamentos corect şi prompt.

Cei trei pacienţi :C.R. în vârstǎ de 3 ani de sex masculin;D.C. în vârstǎ de 38 ani de sex feminin;R.I. în vârstǎ de 25 ani de sex masculin.Aceşti pacienţi au avut urmǎtoarele nevoi afectate:

Nevoia de a avea o bunǎ respiraţie şi circulaţie; Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale; Nevoia de a bea şi a mânca; Nevoia de a elimina; Nevoia de a dormi şi a se odihni; Nevoia de a comunica; Nevoia de a se îmbrǎca şi dezbrǎca; Nevoia de a se recrea; Nevoia de a învǎţa; Nevoia de a fi curat, de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele.

Pe baza acestor nevoi s-au stabilit urmǎtoarele probleme:-respiraţie şi circulaţie inadecvate;-obstrucţia cǎilor respiratorii;-hipertermie;-alternarea vocii;-dificultatea de a se alimenta;-somn inadecvat;-stare de disconfort.

Pe baza problemelor s-au stabilit urmǎtoarele obiective:-pacientul sǎ prezinte respiraţie şi circulaţie în limite normale;-sǎ prezinte tuse diminuatǎ în intensitate;-pacientul sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice;-sǎ fie alimentat cantitativ şi calitativ corespunzǎtor vârstei;-sǎ prezinte somn liniştit, odihnitor corespunzǎtor vârstei;-sǎ prezinte stare de confort psihic;-sǎ fie ferit de infecţii nosocomiale.

40


Intervenţiile autonome

-S-a instalat pacientul într-un salon liniştit, curat, aerisit, suficient de încǎlzit cu umiditate normalǎ;

-Pacientul a fost ajutat sǎ se aşeze într-o poziţie comodǎ care sǎ-i favorizeze respiraţia;

-S-au aplicat comprese calde în jurul gâtului;-S-au efectuat vaporizǎri medicamentoase în apropierea pacientului;-Pentru restabilirea permeabilitǎţii nazale s-au efectuat instilaţii nazale;-S-a administrat oxigen;-S-au pregǎtit materialele necesare recoltǎrii;-I s-au supravegheat funcţiile vitale;-S-a combǎtut febra prin aplicarea de comprese umede pe frunte şi torace.-S-a asigurat pacientului regimul alimentar corespunzǎtor vârstei şi

stadiului evolutiv al bolii;-S-a ţinut cont de starea febrilǎ în care s-a administrat ceaiuri calde cu

linguriţa;-Regimul alimentar a fost administrat în condiţii de igienǎ;-I s-a asigurat pacientului un mediu ambiant liniştit, plǎcut, odihnitor, cu

o temperaturǎ constantǎ între 18-20°C;- I s-a asigurat o igienǎ riguroasǎ tegumentarǎ, vestimentarǎ şi a lenjeriei

de pat.

S-a instituit tratament cu: Antibiotice, antitermice, expectorante, sedative, antiinflamatorii, adicǎ:

Ampicilinǎ, Calciu gluconic, Hemisuccinat de hidrocortizon (HHC), Romergan, Ambroxol, Vitamina C, Vitamina A, Paracetamol, Algocalmin, Aspirinǎ, Polidin.

În urma tratamentului instituit şi a intervenţiilor autonome cei trei pacienţi au avut o evoluţie favorabilǎ, externându-se cu o stare generalǎ bunǎ.

CAP. X ANEXE

41

EFECTUAREA INJECŢIEI INTRAMUSCULARE

Injecţia intramusculară – constituie introducerea unor soluţii izotonice, uleioase sau a unei substanţe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac ataşat la seringă.

Scop : introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.

Locuri de elecţie - regiunea superexternă fesieră, deasupra marelui trohanter; faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie, faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.

Materiale necesare: Tăviţă renală Casoletă cu tampoane sterile sau comprese de tifon, alcool Seringi de unică folosinţă de mărime corespunzătoare cantităţii substanţei de

administrat 2 – 3 ace de unică folosinţă pile de metal pentru deschiderea fiolelor fiole cu substanţe de administrat.

Tehnica: asistenta îşi spală mâinile pregătirea psihică a bolnavului se aşează bolnavul în decubit ventral, lateral, poziţie sezândă sau în picioare se degresează locul injecţiei cu un tampon de vată cu eter şi se dezinfectează cu un

alt tampon cu alcool se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să se înţeapă perpendicular pielea

cu rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la seringă se verifică acul, poziţia acului prin aspirare se injectează lent soluţia se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia favorizând rezorţia după injecţie bolnavul se aşează în poziţie comodă, râmânând în repaus fizic 5-10

minute.

Incidente şi accidente durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale paralizie prin lezarea nervului sciatic hematom prin lezarea unui vas : - ruperea acului , supuraţia septică embolie, prin injectarea accidentală într-un vas de sânge în suspensie

IntervenţiiRetragerea acului, efectuarea injecţiei în altă zonă (se evită prin respectarea zonelor de elecţie )

42


extragerea manuală sau chirurgicală se previne prin folosirea unor ace suficient de mici pentru a pătrunde în masa

musculatură se verifică prin verificarea poziţiei acului

INJECŢIA INTRAVENOASĂ

Injecţiea intravenoasă = introducerea unei soluţii medicamentoase în ciculaţia venoasă. Pe această cale se introduc soluţii izotermice şi hipertronice care nu sunt caustice pentru testul muscular sau subcutanat.Nu se introduc soluţii uleioase – produc embolii grăsoase şi consecutiv moartea.Injecţia intravenoasă se efectuează prin puncţia venoasă şi injectarea medicamentului intravenos.

Locul de elecţie – venele de la plica cotului.

Materiale necesare 2-3 ace de 25 mm.diametru, de 6/10, 7/10 fiole, flacoane cu substanţe de administrat 1-2 seringi de unică folosinţă tampon cu alcool garou.

Tehnica : asistenta îşi spală mâinile se aşează bolnavul în decubit dorsal, cu braţul în extensie, pe o mică pernă

protejată de muşama, aleză sau prosop se alege locul puncţiei se dezinfectează locul puncţiei se leagă garoul se leagă puncţia venoasă se controlează dacă acul este în venă se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea uşoară a garoului se injectează lent, ţinând seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte se

apasă pe piston se verifică, periodic, dacă acul este în venă se retrage brusc acul, când injecţia s-a terminat, la locul puncţiei se aplică tamponul

îmbibat in alcool, compresiv se menţine compresiunea la locul puncţiei câteva minute se supraveghează în continuare starea generală .

43

Incidente şi accidente injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, manifestată prin tumefierea ţesuturilor,

durere flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante valuri de caldură, senzaţia de uscăciune în faringe hematom prin străpungerea venei ameţeli, lipotomie, colaps.

Intervenţii se încearcă pătrunderea acului în cumenul vasului, continuându-se injecţia sau se

încearcă alt ac injectarea lentă

se întrerupe injecţia

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR SOLIDE PE CALE ORALĂ

Definiţie – calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.

ScopObţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:

- efecte locale: - favorizează cicatrizarea ulceraţiilor mucoaseidigestive- protejează mucoasa gastrointestinală- înlocuieşte fermenţii digestivi,secreţia gasticăîn cazul lipsei acestora- dezinfectează tubul digestiv- efecte generale: - medicamentele administrate pe cale orală seresorb la nivelul mucoasei digestive,pătrundîn sânge şi apoi acţionează asupra unororgane sisteme,aparate.

OBSERVAREA SI NOTAREA RESPIRATIEI

Respiratia – este functia organismului prin care se realizeaza aportul de oxigen necesar proceselor vitale, in paralel cu eliminarea in atmosfera a dioxidului de carbon rezultat din acestea.

44


Prima etapa a respiratiei este ventilatia pulmonara (circulatia aerului prin plamani) care se realizeaza prin cele 2 miscari ventilatorii de sens opus, inspiratia si expiratia in care volumul cutiei toracice creste respectiv descreste.

Scopul – constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evolutiei bolii, recunoasterea complicatiilor, prognosticul bolii.

Materiale necesare: ceas cu secundar central, F.O. stilou, creion sau pix de culoare verde

Tehnica

Pregatirea bolnavului:- se aseaza bolnavul in decubit dorsal;- nu se anunta bolnavul, astfel se modifica ritmul respirator si obtinem

valori eronate, de aceea se prefera perioada de somn a bolnavului;Efectuarea tehnicii:- se numara frecventa respiratiilor prin inspectie (cand bolnavul este

treaz, constient sau cand doarme);- se aseaza usor mana cu fata palmara pe suprafata toracelui bolnavului;- se numara inspiratiile (miscarile de ridicare a peretelui toracelui) timp

de 1 min;Notarea grafica:- se noteaza grafic in foaia de temperatura, cu un punct de culoare

albastra si se uneste cu o linie cu valoarea anterioara;- pentru fiecare linie orizontala a foii se socotesc 2 respiratii;

Interpretarea rezultatelor:- frecventa miscarilor respiratorii variaza in functie de sex, varsta, pozitie,

temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau de somn;- in stare fiziologica, curba respiratorie merge paralel cu cea a

temperaturii si a pulsului;- patologic, se instaleaza respiratia dificila (sete de aer):(a) dispnee cu accelerarea ritmului respirator: tahipnee (polipnee);(b) dispnee cu rarirea ritmului respirator (bradipnee - 12,10,8 r/min);(c) dispnee cu perturbarea ritmica si periodica a respiratiei:

45

Definitie................. ...... .................................... Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de punctie.

ScopExplorator - recoltarea sangelui petru examenele de laborator precum cele

biochimice,hematologice, serologice si bacteriologiceTerapeutic-administrarea unor medicamente sub forma injectiei si a perfuziei

intravenoase-recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale-executarea tranfuziei de sange sau derivate ale sangelui-sangerare in cantitate de 30-500 ml in edemul pulmonar acut,

hiperteniune arterialaLocul punctiei

o venele de la pliul cotului(cefalica si bazilica),in locul unde se formeaza un "M" prin anastomozarea lor

o venele antebratuluio venele de pe fata dorsala a mainiio venele subclaviculareo venele femuraleo venele maleolare interneo venele jugularei si epicraniene (de regula se executa la sugar si

copil mic)

Materiale necesare - pentru protectie - se foloseste o perna elastica pentru sprijinirea bratului,

musama si aleza pentru a dezinfecta locul unde va fi executata punctia se foloseste alcool medicinal si tampoane. -sterile - se utilizeaza ace de 25-300 mm,diamentrul 6/10, 7/10, sau 10/10 (in fuctie de scop), seringi de capacitate, pense, manusi chirurgicale.

46

PUNCTIA VENOASA

http://1.bp.blogspot.com/_PN0IFGb8izA/TR9dML7PI3I/AAAAAAAAAV0/T3ZGtId-s_o/s1600/seringa.gif

http://2.bp.blogspot.com/_PN0IFGb8izA/TTmUTY7ic5I/AAAAAAAAAZA/7mkwOg6gnro/s1600/vena.gif


- Pacientul se asaza intr-o pozitie confortabila atat pentru el cat si pentru cel care executa punctia venoasa (decubut dorsal) - Se examineaza calitatea si starea venelor, avand grija ca hainele sa nu impiedice circulatia de intoarcere la nivelul bratului. - Bratul pacientului se asaza pe pernita si musama in abductie si extensie maxima, se dezinfecteaza tegumentele si se aplica garoul la distanta de 7-8 cm deasupra locului unde se va executa punctia, strangandu-l astefel incat sa opreasca circulatia venoasa fara sa comprime artera. - Este recomdat ca pacientul sa stranga pumnul, venele devenind astfel devind turgescente.

Executia punctiei - Asistentul medical imbraca manusile sterile si se asaza vizavi de bolnav.Se fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine.Se fixeaza seringa, gradatiile fiind in sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta, intre police si restul degetelor. - Se patrunde acul traversand, in ordine tegumentul - in directie oblica,unghiul sa fie de 30 de grade, apoi peretele venos - invingandu-se o rezistenta pana cand acul inainteaza in gol. - In lumenul venei, se schimba directia acului 1-2 cm, si se controleaza patrunderea in vena prin aspirare cu seringa - Se continua tehnica in functie de scopul punctiei venoase - precum injectarea medicamentelor, recoltarea sangelui sau perfuzie...................... -In caz de sangerare, se prelungeste acul de punctie cu un tub din polietilena care se introduce in vasul colector, garoul ramanand legat de brat -Dupa executarea punctiei se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului si a pumnului................................................................................. -Se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta la locul de patrundere a acului si se retrage brusc acul din vena. -Se comprima locul punctiei timp de 10 3 minute, bratul fiind in pozitie verticala.

Accidente In timpul punctiei pot aparea cateva efecte adverse sau se pot declansa accidente:

Hematom (infiltrarea sangelui in tesutul perivenos).Asistentul trebuie sa intrevina si sa retraga acul, apoi sa comprime locul punctiei timp 1-3 minute

47

Strapungerea venei (perforarea peretului opus).Se retrage acul in lumenul venei

Ameteli, paloare, lipotimie

BIBLIOGRAFIE

Elemente de semiologie si patologie O.R.L Prof. Univ. Dr.Marioara Poenaru, Timisoara 2006

R.Anghelide, Sbenghe-Tetu ,,Oto-Rino-Laringologica”-Editia Medicala

C.Mozes-,,Tehnici de ingrijiri generale ale bolnavului’’-Editia Medicala

Corneliu Borundel-,,Medicina Interna pentru cadre medii’’-Editura ALL Bucuresti

Curs de Otorinolaringologie, N.Ionescu, Editia a 2-a, Editura Almatea

Lucretia Titirica- ,,Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare Nevoilor fundamentale’’-Editura Viata Medical Romaneasca

Internet Explorer

48

90490954-laringita-acuta

Documents