„Prin credinţă”iosif

Evrei 11:22

„Prin credinţă a vorbit Iosif la sfârşitul vieţii sale despre exodul poporului Israel şi a dat porunci cu privire la oasele sale.” (NTR)„Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale..” (Cornilescu)

TOT ceea ce învăţăm despre CREDINŢĂ din Evrei 11, ne descrie FELUL de CREDINŢĂ pe care şi noi trebui să îl cunoaştem şi să-l experimentăm:

Abel ne învaţă CREDINŢA care SACRIFICĂ înaintea lui Dumnezeu (Închinare)

Enoh ne învaţă CREDINŢA care UMBLĂ cu Dumnezeu (Trăire)

Noe ne învaţă CREDINŢA care ACŢIONEAZĂ la avertizarea lui Dumnezeu (Speranţă)

Avraam ne învaţă CREDINŢA care SE DEZVOLTĂ, până acolo de trece testul suprem (Trece testul)

Sara ne învaţă CREDINŢA care CREDE IMPOSIBILUL, în ciuda obstacolelor vieţii.

Isaac ne învaţă CREDINŢA care ACCEPTĂ SUVERANITATEA lui Dumnezeu şi se încrede în planurile Sale.

Iacov ne învaţă CREDINŢA care ÎNVĂŢĂ SĂ TREACĂ de la încrederea în propriile forţe la încrederea în planurile lui Dumnezeu.

Astăzi, mergem mai departe şi ne întrebăm: Ce învăţăm despre CREDINŢĂ din viaţa lui IOSIF???

De la el învăţăm CREDINŢA care TRECE prin toate încercările vieţii!

Dacă a existat vreodată un om care să aibe scuze pentru a-şi pierde credinţa, atunci acesta este IOSIF! Totuşi, Iosif şi-a păstrat încrederea în Dumnezeu şi a trăit în ascultare de El până la capăt!

Viaţa lui Iosif ne este prezentată între capitolele 37 şi 50 din Genesa. În Gen.30:22-24 vedem că Iosif este cel de-al 11-lea fiu al lui Iacov, dat prin soţia sa

Rahela care nu avusese copii până atunci. o Iosif înseamnă „Adaos”, mama sa mai dorindu-şi un fiu, pe care Dumnezeu avea

să i-l dea (Beniamin), chiar şi cu preţul vieţii sale. (Gen.35:16-20)

Prin credinţă Iosif a avut VIZIUNEA lui Dumnezeu (Gen.37:1-11)

În Gen.37:1-11 îl vedem pe Iosif, la vârsta de 17 ani, cioban la oile tatălui său, împreună cu fraţii săi,

care ajung să-l urască pentru că îi „pâra” la tatăl său pentru „vorbele lor cele rele” (vs.2).

Pe deasupra, tatăl lor Iacov îl mai şi favoriza pentru că „îl născuse la bătrâneţe” şi îi mai făcuse şi o haină specială - „pestriţă” (vs.3),

iar lucrul acesta nu a dus decât la o şi mai mare „ruptură” între el şi fraţii săi, care nu puteau să-i „spună nicio vorbă bună” (vs4).

Lucrurile nu aveau decât să se agraveze între Iosif şi fraţii săi, când el se găseşte să le povestească un vis profetic pe care i-l dăduse Dumnezeu (vs.5-10), care descoperea faptul că el avea să devină conducătorul întregei sale familii...

Rezultatul a fost că fraţii săi l-au invidiat şi mai mult! (vs.11), chiar şi tatăl său l-a mustrat (vs.10)

Prin credinţă, Iosif a trecut prin trădarea fraţilor (Gen.37:12-36)

Invidia fraţilor avea să crească, astfe cu prima ocazie, au plănuit să-l omoare! Numai intervenţia fratelui cel mare, Ruben, a făcut ca să nu-l omoare, şi au ajuns să-l vândă ca sclav la nişte ismaeliţi care l-au dus în Egipt (vs.12-28)

Cum este să treci printr-o asemenea experienţă?? Este interesant că nu-l vedem (Biblia nu spune) pe Iosif să fie supărat, depresiv,

descurajat datorită acestei experienţe tulburătoare... ajungând să fie sclav într-o ţară străină.

Cum a putut Iosif să fie aşa? – Singurul răspuns plauzibil este... „prin credinţă”!

Prin credinţă, Iosif a fugit de ispită (Gen.39:1-20)

Următorul episod din viaţa lui Iosif, ni-l arată în Egipt, ca slujitor în casa unui om foarte important din această ţară – Potifar, şeful închisorii (vs.1-6)

Dumnezeu a fost cu Iosif - „Domnul a fost cu Iosif” (vs.2) - o binecuvântare a încrederii în EL (protecţie, trecere înaintea oamenilor)

Dumnezeu i-a dat succes lui Iosif (vs.3-6) – o altă binecuvântare a încrederii în El (succes, apreciere, influenţă...)

Dar, credinţa în Dumnezeu nu ne scuteşte de TESTELE/TESTĂRILE ei – Iosif avea să fie ispitit prin soţia stăpânului său.

Soţia lui Potifar, îl poftea pe Iosif pentru că era „chipeş şi arătos” (vs.6) – avea să-L încerce/ispitească o perioadă, „în fiecare zi” (vs.10a) – Iosif i-a rezistat ne’ascultând de ea şi nici nu stătea în prezenţa ei (vs.10b)

Ispitirea lui Iosif avea să aibe un punct culminant (vs.11-15) – soţia l-a pândit, a tras de el, i-a poruncit să se culce cu ea – Iosif însă a fugit, chiar dacă i-au fost smulse hainele de pe el.

Soţia lui Potifar avea să-l acuze fals de viol pe Iosif, rezultatul fiind aruncarea lui în închisoare(vs.16-20)

Păstrarea credinţei poate avea un preţ mare, dar niciodată mai mare decât nepăstrarea ei!

Prin credinţă , Iosif a rămas integru atunci când a fost părăsit de toţi (Gen.39:21-40:23)

Ca şi cum vinderea lui ca sclav şi slujirea sa ca sclav nu fusese îndeajuns de umilitoare pt Iosif – acum Iosif mai era şi închis pentru un lucru ruşinos şi periculos, fără vreo speranţă de eliberare!

Dar Iosif a continuat să se încreadă în Dumnezeu – „Dar Domnul a fost cu Iosif” – acesta este adevărul neschimbător din viaţa lui Iosif şi la fel din viaţa noastră!

o i-a asigurat „îndurare” şi „bunăvoinţă” din partea comandantului închisorii (vs.21)o a devenit responsabil peste toţi deţinuţii şi închisoarea (vs.22)o Dumnezeu îl făcea tot mai eficient „în tot ce făcea” (vs.23)

Mai târziu (cap.40) când paharnicul şi brutarul regelui ajunşi închisoare au fiecare câte un vis, Dumnezeu îi dă înţelepciune de interpretare a visului fiecăruia, întâmplându-se întocmai – deşi Iosif le ceruse să nu-l uite, ei totuşi au uitat de el (vs.23)

o Atitudinea lui Iosif a rămas integră, nu s-a amărât în inima lui – s-a încrezut în suveranitatea, controlul şi grija lui Dumnezeu faţă de el.

Prin credinţă, Iosif a căpătat înţelepciune (Gen.41) Puţin mai târziu, regele, Faraon, are două vise pe care nimeni dintre magicienii săi nu i

le putea interpreta. Atunci brutarul şi-a adus aminte de IOSIF – o acesta a fost MOMENTUL PERFECT al lui Dumnezeu de a interveni în viaţa lui

Iosif – dacă îl salva pe Iosif de la închisoare înainte, ajungea pur şi simplu un om liber, dar fără misiune şi scop în Egipt! Astfel l-a salvat, prin Faraon, la momentul potrivit pentru a deveni prim ministru al Egiptului, cu marea misiune de a salva întreaga naţiune şi mai ales FAMILIA SA, carea avea să treacă printr-o foamete extremă.

o Astfel, Dumnezeu i-a dat înţelepciune nu numai să interpreteze visele lui Faraon (vs.1-32), dar şi să vină cu un pan de salvare a naţiunii Egipt (vs.33-36)

Are loc apoi ridicarea lui Iosif la cel mai mare rang în Egipt (vs.37-57)

Aplicaţie:Dumnezeu nu intervine în viaţa noastră pentru a ne salva de probleme, ci pentru a se folosi de ele, pentru a împlini prin noi planurile Sale, care sunt mult mai mari decât noi... decât nevoile noastre momentane.

Prin credinţă, Iosif a arătat iertare (Gen.42,43,44)

Când fraţii lui Iosif au venit în timpul foametei, în Egipt pentru a cumpăra mâncare să nu moară, Iosif i-a recunosct şi chiar dacă a avut ocazie să se răzbune pe ei pentru tot ce îi făcuseră, el, prin credinţă, a ales iertarea!

Prin credinţă, Iosif a recunoscut suveranitatea şi planul lui Dumnezeu cu el şi cu familia lui.

Genesa 45:7-8„Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.”

Prin credinţă, Iosif a avut speranţă pentru viitor (Gen.50)La sfârşitul vieţii sale, când Iosif era pe moarte, el le-a lăsat ca moştenire fraţilor săi să-i ducă oasele din Egipt în ţara promisă, pentru că el avea credinţa că Dumnezeu îşi va ţine promisiunile faţă de urmaşii săi, şi-i va duce înapoi în Canaan, ţara promisă strămoşilor lui, lui şi urmaşilor lui,

Credinţa adevărată crede că Dumnezu poate schimba răul în bine! (Gen.50:20)

CONCLUZII

Dacă îl punem pe Dumnezeu primul în viaţa noastră, El ne va descoperi planurile Sale cu vieţile noastre.

1 Ioan 5:14-15“Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”

Dacă ne încredem în Dumnezeu, şi noi putem să ne invingem ispitele prin care trecem adesea.

1 Corinteni 10:13“Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”

Dacă ne încredem în Dumnezeu, şi noi putem primi înţelepciune de acţionare în situaţiile critice în care ajungem. Înţelepciunea data lui Iosif a salvat multe vieţi, înclusiv pe cei din familia sa. Şi noi putem primi înţelepcine de la Dumnezeu cu privire la situaţiile din viaţa noastră.

Iacov 1:5 „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.”

Chiar dacă alţii uită de noi (mai ales când ne este cel mai greu), putem să avem deplină încredere în Dumnezeu că nu uită de noi niciodată!

Isaia 49:15"Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip”

Dacă suntem trădaţi de cei apropiaţi, putem avea încredere în Dumnezeu că El este perfect în intenţiile Sale faţă de noi. Toate planurile Sale sunt bune pentru noi!

Romani 8:28 „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”

Şi noi putem ierta ca şi Iosif şi putem privi înainte cu speranţă că Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale, indiferent de situaţiile şi faptele vieţilor noastre.

Evrei 10:23 „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.”