SrxunlrrATE St PUTERE

A; dori, pentru inceput, si le multumesc responsabililor de la Univer-sitatea din Tokio care mi-au permis si vin aici ;i si sustin impreuni cu voiaceasti conferingi, ce mi-ar fi plicut si fie un seminar in cursul ciruia siputem, ;i unii, ;i algii, si discutim, si punem intrebiri, si incercim si ris-pundem ;i, de altfel, si formulSm mai curind intrebiri decir si rispundemla ele. A; dori in mod special s5-i multumesc domnului Waranabe, care abinevoit, de-a lungul atitor ani, si pistreze contactul cu mine, si mi qini.la curenc cu evenimentele japoneze, si mi inrilneasci atunci cind vine inFranta, sise ocupe de mine cu atitagrijS paterni- sau marerni- cind sintinJaponia, incit nu stiu realmente cum sd-mi exprim toati recunosringa pen-tru ceea ce a fbcut si pentru ceea ce inci face acum.

in dupi-amiaza aceasta, mi gindeam ci o si avem ocazia si discuti.m,intr-un numir restrlns, in jurul unei mese zise rotunde, chiar daci se intim-pli si fie pitrati, adici in jurul unei mese care si permitS. raporturi de schim-buri continue;i de egalitate. Numirul mare de panicipanti - si m5. felicir,bineinteles, pentru aceasta

- are ca neajuns faptul de a mi obliga si adoptpozitia maestrului, o pozigie de distant5., si mi consrringe si vi vorbesc in-tr-o manierS. ce va fi pu!in cam continue, chiar daci voi incerca s-o fac citmai putin dogmatici posibil. Oricum, nu as vrea si vi expun nici o teorie,nici o doctrini, nici micar rezultatulvreunei cerceriri, deoarece, dupi cuma reamintit domnul Watanabe, am norocul si-mi vid majorirarea ci4itor;i articolelortradusein japonezi. Arfi o indecentS;i o impolitetedin parreamea de a le relua ;i de a vi le impune ca pe o dogmi. Prefer si vi explic un-de am ajuns acum, care sint problemele ce mi preocupi gi si vi prezinrciteva dintre ipotezele pe care se bazeazd in prezent munca mea. Evidenr,voi fi foarte bucuros daci dup5. acest expozeu care, sper, va dura cam ojumi-tate de ori, trei sferturi de ori, vom putea discuta si probabil atunci atmosfe-ra va deveni - cum si vi spun - mai destinsi si va fi mai u;or si facem schimbde intrebiri si rispunsuri. Se ingelege, fire;te, ci pureqi pune intrebirile in'1aponezi - nu ca le-as intelege, insd mi se vor rraduce' pureqi, de asemenea,si le puneli in englezi. Vivoi rispunde intr-o limbiloarecare,dar si aici osi. ne descurcim. Voi incerca deoarece ali avur amabilitatea de a veni siascultati o conferingi in francezd.

- si vorbesc cit mai clar cu putinqi; ;riuci datoriti profesorilor competengi pe care ii aveti, nu trebuie si-mi fac mulregriji pentru nivelul vostru lingvistic, torusi poliretea mi obligi si incerc simi fac inteles, deci daci vor fi unele probleme sau dificultSgi, daci nu veliintelege sau, pur;i simplu, daci vi vine o intrebare in minte, vi rog, intre-

in original: "sabir", desemnind un limbaj formac din cuvinte arabe, franceze, iraliene, spanio-le, folosit in ponurile Mediteranei (N fr.)

39

rupeli-me, adresa;i-mi intrebarea, ne aflim aici in principal pentru a sta-bili contacte, pentru a discuta si pentru a incerca si modificSm pe cit posi-bil forma obi;nuiti a conferingei

A; dori sivi expun ast;zi o etape nu a muncii mele, ci a ipotezelorer.in prezent mi ocup de un fel de istorie a sexualitigii, pe care am promis, cucea mai mare imprudent5, ce o voi scrie in sase volume. Sper si nu ajungpin5. la capit, dar cred totugi, continui si mi se pari ci in jurul acestei pro-bleme a istoriei sexualitiqii existd un anumit numlr de intrebiri care sintimportante sau care ar putea si fie importante daci le-am aborda intr-unmod convenabil. Nu sint sigur ci la voi aborda intr-o astfel de manieri, darorobabil meritd efortul de a le formula.

De ce si purcezi la o istorie a sexualitigii? Pentru mine, asta insemna ur-mitorul lucru: m-a surprins faptul ci Freud gi psihanaliza au considerat capunct istoric al demersului lor- ca punct de plecare - un fenomen care, lasfir;itul secolului al XIX-lea, avea o foarte mare importanti in psihiatrie si,in general, chiar in societate, in cultura occidentalS, am putea spune. Acestfenomen singular - aproape marginal - i-a fascinat pe medici, i-a fascinatin genere, se spunem, pe cercetdtori, pe cei care erau interesagi intr-un felsau altul de problemele foarte largi ale psihologiei. Acestfenomen era iste-ria. Si lSsim deoparte daci vreti aspectul strict medical al isteriei; isteria,caracterizati in principal princr-un fenomen de uitare, de neglijare masivia sinelui de citre subieccul care putea s5-;i ignore, prin accentuarea sindro-mului isteric, un fragment intreg din trecutul sdu sau chiar o parte din cor-pul siu. Freud a demonstrat ci aceasti ignorare a subiectului prin sineinsu;i este punctul de ancorare a psihanalizei, ci ea constituia, de fapt, oignorare de citre subiect nu a luiinsugi in general, ci a doringei sale, a sexua-litigii sale, pentru a utiliza un cuvint care nu este probabil prea adecvat. Asadar,ignorare a dorintei proprii de citre subiect, lainceput. lati punctul de ple-care al psihanalizei si, pornind de aici, aceaste neglijare a propriei doringede citre subiect a fost reperati;i utilizatd de Freud ca modalitate generalia analizei teoretice si, totodati, a investigagiei practice a acestor boli.

Ce inseamni ignorarea propriilor doringe? lati intrebarea pe care Freudnu a incetat si o puni. Dar, oricare arfi fecunditatea acestei probleme;ibogigia rezultatelor la care s-ar ajunge, mi se pare ci existi totu;i un alt fe-nomen ce reprezinti aproape inversul primului, fenomen care m-a surprins;i pe care l-am putea numi - iar aici ii rog pe profesorii de francezi sd bine-voiasci s5-;i astupe urechile, deoarece m-ar izgoni din mijlocul lor, mi-arcere si nu mai pun piciorul aici, cici voi folosi un cuvint ce nu existi - unfenomen de supracunoastere [sur-savoir], adicide cunoastere oarecum exce-sivi, de cunoastere demultiplicati, de cunoa;tere intensivi si extensivd inacelagi timp asexualitigii, nu pe plan individual, ci pe plan cultural, pe plansocial, in forme teoretice sau simplificate. Mi s-a pirut ci cultura occiden-tald a fost afectatd de un soi de dezvoltare, de hiperdezvoltare a discursu-lui sexualitiqii, a teoriei despre sexualitate, a;tiingei sexualitigii, a cunoasteriidespre sexualitate.

40

Probabil am putea spune ci in socieritire occidenrale de la sfirsitul seco-lului al XIX-lea exisra un fenomen dublu foarte imporrant care era, pe de oparte, un fenomen general, dar reperabil doar la nivelul indivizilor, ce con-sta in ignorarea de citre subiect a propriei dorinqe

- iar acesra se manifesrain special dimporrivi, un fenomen de supra-cunoa9ler ceoretici. a sexualitatii. Aceste douifenomene e catre subrecrul insugr 5i de supra_cunoaster nu sint conrradicrorii. Ele coexisrAefectiv in occidenr, iar o problemi esre fhra indoiali aceea de a sti cum in-t srrd poare exisra in acelasi cimp aceasti producciet 6ulariva, analitici asupra sexualirdrii pe planul culru_r !rmp, o ignorare a sexualiracii de citre subiect.

$tigi ci psihanaliza nu a rdspuns direcr ra aceasri inrrebare cred ci nuse poate spune fbri a gresi cd nu a abordar exacr problema, dar nici nu aignorar-o in intregime, iartendinra psihanarizei arfi de a spune ci aceas[dproducgie, aceasti supraproductie teoretici, discursivi, referitoare la sexua-

dati psihanalisrii nu au luat foarre in serios problema producgiei de reoriidespre sexualirare in societarea occidentali.

Dar aceasti producgie masiviparte, cel puqin la Sfintul Augustinmen ce crebuie luar in serios si peacele modele ce por fi o mitologie sAsrfel incic proiectul meu, referiror la iscoria sexualititii, esre de a inversa

=ceasti mare economie a supraproductiei cunoasterii cririce asupra sexua-

litSgii. lati miza proiectului pe care vreau si-l realizez, ce nu este nicidecumun proiect antipsihanalitic, dar care incearci si reia problema sexualitigiisau mai curind a cunoasterii sexualitdgii plecind nu de la ignorarea de citresubiect a propriei dorinte, ci de la supraproducgia de cunoagtere sociali ;icu ltu rald, cu noaltere colectivi asu pra sexual itigi i.

Daci dorim sd studiem aceaste supraproductie de cunoagtere teoreti-ci despre sexualitate, mi se pare ci primul lucru pe care il intilnim, principa-la insu;ire ce impresioneazi in discursurile pe care cultura occidentali le-aqinut despre sexualitate este ci acest discurs a cipitat foarte repede gifoarte devreme o formi pe care o putem numi stiingifici. Nu vreau sd spunprin asta ci discursul a fost mereu rational, nici cd s-a supus mereu crrceriilora ceea ce numrm acum un adevir stiintific. Cu mult inainte de psihanalizi,in psihiatria secolului al XIX-lea, dar;i in ceea ce putem numi psihologiasecolului al XVlll-lea ori chiar mai inainte, in teologia morali a secolului alXVll-lea;i a evului mediu, putem gisi o intreagi speculaqie despre ceea ceera sexualitatea, despre ceea ce era dorinta, despre ceea ce era la acel mo-ment concupiscenta, un intreg discurs ce s-a pretins rafional gi gtiin;ific;imi se pare ci in acest punct putem surprinde o diferengi capitali intre so-cietigile occidentale ;i cel pugin un anumit numir de societiqi orientale.

Mi referaici la o analizi pe care am schigat-o intr-un prim volum al aces-rei lstorii a sexualinigii, pe care domnul Watanabe a binevoit si o traduci gisi o comenteze, cred, intr-o revist5. Esce vorba despre opozigia dintre socie-tiqile care incearci si gini un discurs;tiinqific despre sexualitate, ata cumfacem in Occident, gi societigile in care discursul despre sexualitate este inegalS misuri un discurs foarte larg, foarre proliferant, un discurs ce s-a multi-plicat mult, dar care nu intentione azisdfondeze o ;tiin!a, care vrea, d impo-trivi, sd defineasci o arte - o afta ce arfi arta de a produce, prin raportulsexual sau cu organele sexuale, un tip de plScere pe care incercim si o facemcit mai intensd, cit mai puternici sau mai durabili cu putingi. Cisim in multesocietdqi oriencale, gisim in Roma 5i in Crecia antice o serie increagi de dis-cursuri foarte numeroase despre aceaste posibilitate, in orice caz despre ciu-tarea de metode prin care si se poati intensifica plicerea sexuali. Discursulpe care-l reperim in Occident, cel puqin incepind cu evul mediu, este totaldiferit de orimul.

in Occident nu avem arta erotice. Altfel spus, nu invigim si facem dra-goste, nu invdgim si oferim plicere, nu invigim si producem plicere celor-lalqi, nu invigim si maximalizim, si ne intensificim plicerea prin plicereacelorlalgi. Toate acestea nu se invagi in Occident gi nu existi nici discurs,nici iniqiere altfel decit clandestinS;i pur interindividuali in aceasti arti ero-tici. in schimb, avem, sau incercim sd avem, o stiinqi sexuali - scientia se-xualis

- despre sexualitatea oamenilor, gi nu despre pldcerea lor, ceva care

nu va viza ce trebuie fhcut pentru ca plScerea si fie cea mai intensi cu pu-tinqi, ci care va ciuta adevirul a ceea ce este in individ sexul sau sexuali-tatea sa: adevir al sexului. nu intensirate a plScerii. Cred ci avem de-a facecu doui tipuri de analizi, douitipuri de cercetiri, douitipuri de discurs

4)

complet diferite, pe care le vom gisi in doui societiti de asemenea foartediferice. Fac din nou o mici paranrezi, este evident vorba despre ceva cemi-ar plicea si discut cu persoane al ciror fond culcural gi istoric esre dife-rit de al meu si mi-ar plicea in mod special, deoarece se cunosc foarte pu-tine lucruri despre asra in occidenr, si stiu in ce a constar in socieriti ca avoastrd, ca socieratea chinezl., arta erotici, in ce fel s-a dezvoltat si pornindde la ce tip de cunoagtere. Cred ca arfi destul de rnteresant orcum sa inrre-prindem un studiu comparat despre arra erorici in societitile orientale srnasterea unei gtiinge sexuale in Occidenr...

Si revenim, daca vreti, la Occidenrul insu;i. Ceea ce a; dori sirealizezin acest studiu asupra istoriei sexualiritii esre rocmai rsroria;ciinqei sexua-le, a acestei scientia sexualis, nu pentru a spune cu precizie care au fosr di-feritele sale concepre, diferitele sale teorii sau afirmatii

- asta ar purea faceobiectul unei adevirate enciclopedii. Ceea ce mi inrereseaza esre insi de a;ti de ce societirile occidentale, sizicem europene, au avur arira nevoie deo stiinte sexuali sau, in orice caz, din ce motiv de-a lungul aritor secole sipini acum se incearci si se constituie o sriinti a sexualititii; altfer spus, decevrem noi, cerlalgi, si de ce am vrurde mileniinoi, europenii, si cunoastemmai curlnd adevarul despre sexul nostru decit si aringem intensitarea pli.-cerii? Pentru a rezolva aceasti problemi este evident ci avem de-a face cuo schemi care este una obignuiti, anume ipoteza ce ne vine numaidecit inminte ;i care consti in a spune urm n Occident, bineinqelesdatoritd lui Freud

- dupi Freud -;i e dupa o intreagi serrede misciri polirice, sociale, culturale d si eliberdm purin sexua-litatea din langul in care a fosr prins li.sim si vorbeasci, invreme ce de-a lungul atitor secole am mirtu em pe caresa eliberim sexualitatea insisi si rotodari s e penrru alua cuno;tincd de ea, in vreme ce, in secolele p unei mora-le burgheze, pe de o parre, si a unei morale cresrine, pe de alti parte, primapreluind oarecum stacheta si inscriindu-se in continuitatea celei de-a doua,ne impiedicase, impiedicase occidentul si se interogheze cu adevirarin pri-vinta sexualiti;ii. Altfel spus, schema istoricd pe care o uririzim frecvenr sedezvolti in rrei timpi, ln rrei etape, in rrei perioade.

Prima etapa: antichitatea greaci si romani, in care sexualitatea erarberi, se exprima fhri dificultiri si se dezvolra efectiv, igi asuma un discurs

;n formi de arri erotica. Apoi ar fi intervenir cresrinismul, care, penrru pn-na dati in iscoria occidentului, ar fi pus o mare inrerdictie asupra sexuali--atii, arfi spus nu plicerii sr prin urmare sexului. Acest nu, aceasre interdicqrearfi condus la ricere asupra sexualititii, ticere intemeiati in principal perterdictii morale. Dar burghezia, incepind cu secolul al XVI-lea, aflindu-sencr-o siruatie de hegemonie, de dominatie economici si culturali, arfi re-Lratoarecum pe seama sa, pentru a-l aplica si mai sever, cu mijloace si mai'guroase, ascetismul crestin, acest refuz cre;tin al sexualiticii si, prin urmare,-ar fi prelungit pin5, in secolul al XIX-lea, cind in fine, in chiar urtimii ani aiacelui secol, s-ar fi inceput ridicarea vilulur o dati cu Freud.

43

lati schema istorici De care o ucilizim de obicei cind se face o istorie asexualitSgii in Occident, adicd atunci cind se realizeazd. aceaste istorie, studi-ind in primul rind mecanismele de represiune, de interdicqie, a ceea cerespinge, exclude, refuzi,;i apoi aruncind responsabilitatea marelui refuzoccidental al sexualitiqii asupra crestinismului. Cre;tinismul ar fi cel care aspus nu sexualitigii.

Cred ci aceaste schemi istorici tradiqional admisi nu este exacti;i nupoate fi sustinute din numeroase motive. in cartea din care domnul Wata-nabe a binevoit sd traducd un capitol, m-am interogat mai ales asupra pro-blemelor de metodd ;i asupra privilegiului acordat interdicqiei si negagiei atuncrcind se face istoria sexualitiqii. Am incercat si demonstrez cd. ar fi fariindoiali mai interesant gi mai fructuos si se faci istoria sexualitigii plecindmai curind de la ceea ce a mocivat-o si a incitat-o, decit de la ceea ce a inter-zis-o. Dar s5, lisim asta. Cred ci schemei tradigionale pe care tocmai amprezentat-o i se poate aduce o a doua obiecgie despre care at vrea si vivorbesc: obiecgie nu de metodi, ci de fapt. Nu eu formulez aceastd obiecgiede fapt, ci istoricii, in special un istoric al antichitigii romane carelucreazd.acum in Franga, Paul Veyne, si care este pe cale si redacteze o serie de studiidespre sexualitatea in lumea romani dinainte de cregtinism; el a descope-rit un numir de fapte importante de care trebuie si ginem seama.

$tigi ci in general, atunci cind vrem si caracterizim morala cre;tinA cuprivire la sexualitate 9i cind vrem si o opunem moralei pigine, grecegti sauromane) utilizi.m urmitoarele caracteristici: in primul rind, cregtinismul arfi impus societdgilor antice regula monogamiei; in al doilea rind, crestints-mul arfi atribuit ca functie, nu doar privilegiati sau principali, ci ca funcgieexclusivi, unici a sexualiti;ii reproducerea, faptul de a face dragoste doarpentru a avea copii. in fine, in al treilea rind, a; fi puturincepe, de altfel,cu asta: devalorizarea generali a plicerii sexuale. PlS.cerea sexualS este unriu

- un riu ce trebuie evitat si ciruia trebuie, prin urmare, si i se acorde

cea mai micd importanqd posibilS. A nu acorda plicerii sexuale decito mr-ci importanqi, a nu folosi aceaste plicere, oarecum impotriva ei insegi, decitpentru a concepe copii gi a nu face acegti copii, adici a nu practica raPor-turi sexuale;i a nu ce bucura de acestea, decitin cadrul cisitoriei legitime;i monogamice. Aceste trei trisituri ar defini cregtinismul. Studiile lui PaulVeyne demonstreazi insi cd aceste trei mari principii ale moralei sexuale exts-tau in lumea romani inainte de apariqia crestinismului ;i ci reprezinti overitabilS morali, in parte de origine stoici, 5azatia pe structuri sociale,ideologice ale lmperiului Roman care incepuse, cu mult inaintea crestints-mului, si inoculeze aceste principii locuitorilor lumii romane, adici locuitori-lor lumii pur;i simplu din punctul de vedere al europenilor: in acea epoci,a te cisitori ;i a-qi pistra femeia, a face dragoste cu ea pencru a avea copii,a rezista pe cit de mult posibil tiraniilor doringei sexuale era deja un fapt in-cetetenit pentru locuitorii lmperiului Roman inainte de apariqia cregtinismu-lui. Cregtinismul nu este, asadar, responsabil de intreaga serie de interdicgii,de devaloriziri, de delimitdri ale sexualitigii de care a fost adeseori acuzat.

44

Poligamia, plScerea in afara cisicoriei, valorizarea plicerii, indiferenra fari.de copii dispiruserd deja, in general, din lumea romani inaintea cresrinismu-ui si nu mai exista decit o eliti restrinsi, o casti sociali. privilegiatS, de oamenrbogati, bogagi deci desfrinaqi, care nu aderau laacesre principii, darin mareele erau deja dobindite.

Trebuie se spunem atunci ci cre;tinismul nu a jucat nici un rol in aceasrdistorie a sexualiti;ii? Considerci, de fapt, cresrinismul a jucat un rol, darel n-a constat atit in introducerea unor idei morale noi. Nu este vorba de-spre introducerea, aponul, injonctiunea de noi interdicfii. Mi se pare ce ceeace a adus el in aceasti istorie a moralei sexuale sint ni;te tehnici noi. Tehnicinoi pentru a impune aceasti morali sau, mai bine spus, un ansamblu deroi mecanisme de putere pentru a impune aceste noi imperative morale saunai degrabd imperativele morale care incetaseri de.1a sd fie noi atunci cind.restinismul a patruns in lmperiul Roman si a devenit foarre repede religiale stat. Astfel, istoria sexualiticii in lumea occidentali incepind cu cre;rinrs-'nul ar trebui fhcutd mai mult din perspecriva mecanismelor de pucere decitlin cea a ideilor morale si a interdicgiilor etice.

Se pune intrebarea: care sint noile mecanisme de putere pe care cresri-rismul le introduce in lumea romani valorizlnd acele interdictii care erauJeja recunoscute si acceptare?

Aceasti putere eu as numi-o, sau mai bine spus este numitS, pastorat,adici exisrenga in interiorul societiqii a unei categorii de indivizi cu totul deo-sebi;i gi singulari, care nu se definesc nici exclusiv prin sratutul lor, nici prrnprofesia lor, nici prin calificarea individualS., inrelectualS. sau moralS; sint indi-vizi care, in societatea crestine,joaci rolul de pastor, de p5stor, in raponcu ceilalgi indivizi, care sint oarecum oile sau turma lor. Introducerea aces-tui tip de putere, a acestui tip de dependenre, de dominagie in interiorul socie-r5.tii romane, a societagii antice este, cred eu, un fenomen foarte important.

De fapt, primul lucru ce trebuie remarcat in legituri cu acesr subiecteste ci niciodati in antichitatea greaci sau romani nu existase ideea ci. anu-miti indivizi puteau juca, in raport cu ceilalgi, rolul de pisror, indrumin-du-i de-a lungul intregii lor viegi, de la nasrere pin5. la moarre. Oameniipolitici nu fuseseri niciodati definigi in literarura greaci si romani ca pas-tori sau pistori. Cind Platon se intreabi in Omul politir ce este un rege, unpatrician, un conducitorde cetate, nu vorbeste despre un pistor, ci despreun tesitor ce leagi intre ei indivizii diferiti ai socierS.gii ca pe nigte fire pecare le impleteste pentru a realiza o qesi.turi frumoasi. Statul, cetatea re-prezinti o tesituri, iar ceti;enii sint firele acesreia. Nu este vorba nici despreturmi, nici despre pistor.

in schimb, gisim ideea ci;eful esre, faqi de cei pe care-i comandi, ase-menea unui pistorfa;a de turma sa nu in cadrul lumii romane, ci in cea aMediteranei orienrale. O gisim in Egipr, de asemenea in Mesoporamia, inAsiria. O gisim mai ales in societatea ebraici, unde rema turmei ;i a pasto-rului este absolut fundamentali, temi religioasi, temi politici, remi mo-ralS si temi sociali. Dumnezeu este pistorul poporului siu. Poporul lui

4-)

lehova este turma sa. David, primul rege al lsraelului, primegte din miinelelui Dumnezeu datoria de a deveni pistorul unui popor ce va fi pentru elturma, iar mintuirea poporului evreu va fi dobinditi, va fi asigurati in ziuain care turma va fi readusi la stini si se va intoarce in sinul lui Dumnezeu.Prin urmare, importangi foarte mare a temei pastorale intr-o serie intreagide societigi ale Mediteranei orientale, temi care nu existi nici la greci, nicila romani.

in ce consti si cum se define;te aceasti putere pastorali pe care o intil-nim atit de dezvoltati in Egipt, in Asiria, la evrei? Putem si o caracterizimrapid spunind cd puterea pastorali se opune puterii politice obisnuite, pnnfaptul ci nu se manifesti in mod esengial asupra unui teritoriu: pistorul nudomneqte asupra unui terrcoriu, ci asupra unei multiplicitiqi de indivizi.Domneste asupra oilor, boilor, animalelor. El domnegte peste o turm5, oturmd in miscare. A domni asupra unei multiplicitigi in migcare, iati ce-lcaracterizeazi pe pascor. Acest tip de putere va fi puterea pastorali speci-fici. Funcgia sa principali nu este intr-atit de a repurta o victorie, deoarecenu vizeazd. un teritoriu. Manifestarea sa esentiale nu conste in cucerire sauin cantitatea de bogigii sau de sclavi ce se pot obqine din rdzboi. Altfel spus,puterea pastorali nu are drept funcqie principali de a face riu inamicilor,ci de a face bine celor asupra cirora vegheazi. A face bine, in sensul cel maimaterial al termenului, inseamnd: a hrini, a asigura subzistenta, a gisi demincare, a conduce laiztoare, a li.sa si bea, a gisi cele mai bune pi;unr.Puterea pastorali este, prin urmare) o putere care asiguri in acelagi timpsubzistenta indivizilorsi subzistentagrupului, spre deosebire de putereatra-digionali, care se manifesti in mod esen!ial prin triumful asupra supu;ilor.Nu este o putere triumfXtoare, ci una binefhcitoare.

A treia caracteristici a puterii pastorale pe care o regisim in civilizaqiiledespre care vorbeam: avind ca funcgie principali de a asigura subzistentaturmei, ea este in fond o povari; ea are ca trisituri moralS: faptul de a fiprin esengi devotati, de a se sacrifica, la nevoie, pentru oile sale. Aceastdidee o regisim in mai multe texte celebre din Biblie, deseori reluate de citrecomentatori: bunul pastor, bunul pistor este cel care accepte si-;i sacrifi-ce viata pentru oile sale. in cadrul puterii tradigionale, acest mecanism seinverseaz5: un bun cetetean este cel care poate si se sacrifice pentru ea dinordinul magistratului sau sd moard pentru regele siu. Aici, dimpotrivi:regele, pastorul accepti si moari pentru a se sacrifica.

in fine, ;i probabil ci aceasta este trisitura cea mai importanti, pute-rea pastorali este o putere individualisti, adici daci regele sau magistra-tul au ca indatorire principali si salveze totalitatea statului, teritoriul, orasul,cetilenii in ansamblu, bunul pdstor, bunul pastor este capabil si veghezeasupra indivizilorin particular, asupra fieciruia in parte. Nu este o putereglobali. Desigur, pistorul trebuie si asigure mintuirea turmei, dar trebuiesi asigure mintuirea tuturor indivizilor. Cisim cu u;urinqi aceaste temati-cd a pistorului in textele ebraice si intr-un anumit numirde texte egiptenesau asiriene. Avem, prin urmare) o putere carevizeazi o multiplicitate - o

46

multiplicitate de indivizi in miscare, mergind dinrr-un loc in altul -, pucere

.1 ertfel n i ci, sacrifi ci al i, p ute re i nd ivi d u al isti.

Mi se pare c5., incepind din momencul din care a devenit o fo4i de or-ganizare politici si socialiln inreriorul lmperiului Roman, crestinismul a inrro-dus si acest tip de putere intr-o lume ce o ignora inca in totalitate. Trec pesrefelulin care lucrurile s-au intimplar concrer, peste felul in care crestinismuls-a dezvoltat ca biserici, in care preorii au dobindit o situaqie;i un srarutparticularin interiorul unei biserici, in care au primit indatorirea si lmpli-neasci un anumit numirde sarcini, devenind in mod efecriv pastorii unercomunitiqi crestine. Cred ci prin organizarea pastorarului in societarea.restine, incepind cu secolul al lV-lea d.Hr., gi chiarcu secolul al lll-lea, s-alezvoltat un mecanism de putere ce s-a dovedit foarte important pentruioate istoria Occidentului crettin si, cu deosebire, penrru cea a sexualitdrii.

in general, ce inseamni pentru omul occidental si triiasci intr-o socre-tate unde existi o putere de tip pastoral?

In primul rind: existenta pastorului implici pentru fiecare individ obligatiasa se preocupe de mintuirea sa. Altfel spus, mintuirea esre in Occidentul.restin o chestiune individuali

- fiecare se preocupi de propria minruire

-,

Jar nu ;i una de alegere. Societatea cre;tini, societiqile crestine nu au per-nis indivizilor liberi si spuni: "Pe mine nu mi intereseazi propria mintuire".Fiecare individ a fost somat si se preocupe de propria mintuire: "Vei fi min-ruit sau, mai degrabi., va trebui si faci tor ceea ce e necesar pentru a fi min-ruit, dar te vom pedepsi inci din aceasti lume in cazul in care nu vei facerot ce trebuie pentru a fi mintuit". Puterea pastorului conste tocmai inaceea ci are autoritacea si-i oblige pe oameni si facir tot ce rrebuie pen-tru mintuirea lor: mintuirea obligatorie.

in al doilea rind, aceastd minruire obligarorie nu o faci de unul singur.Bineinteles ci se face pentru sine, dar nu se poate face declr acceptind au-toritatea altcuiva. A accepta autoritatea altcuivainseamna ci, fiecare actiunece se va putea comite va trebui si fie cunoscute sau, in orice caz, va puteafl cunoscuti de pastor, care are autoritatea asupra individului si asupra marmultor indivizi, care va putea, in consecintd, si spuni da sau nu: lucrul ebine fhcut aqa, noi stim ci nu rrebuie fbcut alrfel. Asta inseamni ci. vechilorstructuri juridice pe care roare societitile le cuno;teau de foarte multi vre-me

- faptul ci existi un anumit numir de legi comune a cirorincilcare se

pedepseste - li se adaugi o alti formi de analizi a comporramentului, o

alti formd de culpabilizare, un alr tip de condamnare, muh mai fini, multmai riguroasS:, mult mai stricti: cea asigurati de pastor. Pastorul care poatesa-i oblige pe oameni si faci. cele trebuincioase pentru mintuirea lor si careeste in poziqia de a supraveghea, de a exercita in orice caz, in raport cu ceilalqi,o supraveghere gi un control continue.

in al treilea rind: inrr-o socierate cresrine, pastorul esre cel care poatecere de la ceilalqi o supunere absoluci, si acesta un fenomen foarte impor-tant si foarte nou totodati. Este evidenc ci societitile galo-romane cunosteaulegea si magistragii. Ele cunosteau o purere imperiald ce era o putere abso-

47

lut autocratici. Dar, in fond, niciodati in antichitatea greaci si romanan-arfi putut apirea ideea de a cere cuiva o suPunere totalS, absoluti;i necon-diqionati faqi de un altul. Or, tocmai acest faPt s-a produs o dati cu aPa-riqia pastorului ;i pastoratuluiin societatea cregtina. Pascorul poate impuneindivizilor, 9i in funcqie de decizia sa proprie, vointa sa, fbri micar si existereguli generale sau legi, deoarece - iaracesta este un lucru importantin cre;-tinism - nu te supui pentru a ajunge la un anume rezultat, nu te suPui, bu-nioari, pentru a dobindi pur;i simplu o obiqnuinti, o aPlitudine sau chiarun merit. in cre;tinism, meritul absolut este tocmai acela de a fi supus. Su-punerea trebuie si conduci la starea de supunere. A rimine supus reprezin-ti condigia fundamentald a tuturor celorlalte virtugi. Fa;i de cine sd fiisupus, ascultitor? Fagi de pastor. Ne aflim in cadrul unui sistem de supuneregeneralizatd,, iar faimoasa umilinqi cregtinx nu este altceva decit forma oa-recum interio rizard a acestei supuneri. Eu sint umil, adici voi accepta ordi-nele cuiva din momencul in care mi le va da gi voi Putea recunoaste in aceastivoingi a celuilalt - eu, care sint cel din urmi - insisi voinqa lui Dumnezeu.

in sffr5it - 5i aici este, cred, ceva care ne va conduce inapoi la problemade inceput, ;i anume istoria sexualitigii - pastoratul a adus cu sine o serieintreagi de tehnici ;i de procedee ce privesc adevirul ;i producerea adevi-rului. Pastorul cregtin educi - iar prin asta el continud, evident, tradigia mae;-trilorinqelepciunii sau ai adevirului, rePrezenta\i, spre exemplu, de filosofiiantici, de pedagogi. El transmite adevirul, scrierea, morala, propoviduie;teporuncile lui Dumnezeu;i ale bisericii. Prin aceastaeste, asadar, un dascil,dar pastorul crestin este totodatd un maestru al adevirului in alt sens: pede o parte, pastorul cre;tin, pentru a-;i exercita indatorirea de pastor, trebu-ie si;tie desigur tot ceea ce fac oile sale, tot ceea ce face turma;i fiecaremembru al turmei in orice clipd; dar, pe de alti parte, trebuie si cunoascidin interior ceea ce se intimpli in suflet, in inimi, cele mai ascunse secreteal individului. Aceastd cunoastere a interioritigii indivizilor este imperativceruta pentru exercitarea pastoratului cresrin.

Ce inseamni si cuno;ti interiorul indivizilor? Inseamni ci pastorul vadispune de modalitiqi de analizi, de reflecqie, de detectare a ceea ce se in-timpli, dar gi ci, totodati, cre;tinul va fi obligat si-i spuni pastorului totceea ce se intimpli in adincul sufletului siu; mai cu seami va fi obligat sirecurgi la ajutorul pastorului in practica atit de specifici, dupi pirerea mea,a cre;tinismului: mirturisirea exhaustivi si permanenti. Cregtinul trebutesi mirturiseasci fhri incetare tor ceea ce se petrece in el celui care va fi insirci-nat si-i indrume conltiin!a, iar aceasti mirturisire exhaustivd va produceintr-o oarecare misuri un adevir, care evident nu era cunoscut de Pastor,dar nu era cunoscut nici de subiectul insugi; tocmai acest adevir, obqinutprin examenul congtiingei, prin confesiune, aceasti producere a adeviruluicare se dezvolti de-a lungul direcgiei de con;tiin95, al ciliuzirii sufletelor, vaconstitui oarecum legdrura Permanenta a pistorului cu turma sa;i cu fie-care membru al acesteia. Adevirul, producerea adevirului interior, produce-rea adevirului subiectiv este un element fundamental in exercitiul pastorului.

48

Prin asta ajungem acum tocmai la problema sexualit5gii. Cu ce aveade-a face cre;tinismul cind a inceput si se dezvolte, in secolele al ll-lea;ial lll-lea? Avea de-a face cu o societate romani care acceptase deja, in ge-neral, morala sa) acea morali a monogamiei, a sexualitigii, a reproduceriidespre care vi vorbeam. De altfel, cre;tinismul avea inaintea lui sau mai de-grabe alituri de el, in spatele lui, un model de via;i religioasi intensi, careera monahismul hindus, monahismul budisr gi cSlugirii crettini care s-aurispindit in Orientul mediteranean incepind cu secolul al lll-lea, reluind inmare parte practicile ascetice. Cresrinismul a ezitat intotdeauna intre osocietate civild care acceptase un anumit numir de imperative morale si acestideal de ascetism integral; pe de o parte, el a incercat si stipineasci, si inte-riorizeze acest model de ascetism budist, dar controlindu-1, iar pe de altiparte, si recigtige societatea civilS. a lmperiului Roman, pentru a putea s-odirijeze d in interior.

Prin ce mijloace va ajunge la asta? Consider ci ideea foarte dificili;ifoafte obscurS, de altfel, a cirnii este cea care a permis si se stabileasci unsoi de echilibru intre un ascetism ce refuza lumea gi o societate civili ce erao societate laici. Cred cd crestinismul a gisit un mijloc de a instaura un ripde putere care controla indivizii prin sexualitatea lor, conceputa drept cevain care nu trebuia si ai incredere, care introducea mereu in individ posibili-ri;i de ispiti;i posibilitigi de cidere. Dar, in acela;i timp, nu era nicide-cum vorba - ca in ascetismul radical - si refuzi tot ceea ce putea veni de lacorp ca fiind nociv, ca fiind riul. Trebuia fhcut si functioneze acest corp,aceste pliceri, aceast5r sexualitate in interiorul unei societdgi care igi aveatrebuintele sale, necesitigile sale, care avea organizarea sa de familie, carei;i avea necesitigile sale de reproducere. Prin urmare, o conceptie relativ mo-deratd privitoare la sexualitate, care fbcea ca in acest fel carnea cresrine sAnu fi fost niciodatd conceputi ca riul absolut de care trebuia si te debarasezr,ci ca sursa permanenti din interiorul subiectivitiqii, din interiorul indivizilor,a unei ispite ce risca si conduci individul dincolo de limitele impuse de mora-la curentd, si anume: cisitoria, monogamia, sexualitatea de reproducere,limitarea ;i descalifi carea plicerii.

Agadar, crestinismul a conceput;i a fbcut si funcgioneze o moralS echili-brati intre ascetism si societatea civili prin acest intreg aparar al pastora-cului, darale cirui elemente esen!iale se sprijineau pe o cunoasrere, interioarigi exterioari totodati, o cunoastere meticuloase;i detaliati a indivizilor prinei insisi si prin ceilalqi. Alrfel spus, crestinismul a reu;it si faci si funcgionezeo morali in fond medie, obi;nuiti, relativ putin interesanri, siruati intreascetism si societacea civili, tocmai prin constituirea unei subiectivirdgi, aunei congtiinge de sine mereu veghind asupra propriilor slS.biciuni, a proprii-lor ispite, a propriei cirni. Tehnica interiorizirii gi a con;tienrizirii, tehnicavegherii de sine asupra sie;i cu privire la propriile slebiciuni, la propriulcorp, la propria sexualitate, la propria carne, asta esre, cred, aportul esenqialal crestinismului in istoria sexualitigii. Carnea esce subiectivitatea insisr acorpului, carnea cregtine este sexualitatea prinsi iniuntrul acestei subiecti-

49

vitdqi, al acestei supuneri a individului fagi de sine, iar asta constituie prrn-cipalul efect al introducerii puterii pastorale in societarea romani. Mi se pareci numai astfel - toate acestea reprezinti, bineingeles, o serie de ipoteze -putem ingelege care a fost rolul real al cregtinismului in istoria sexualitigii.Prin urmare, nu interdicqie gi refuz, ci punerein funcgiune a unui mecanismde control ce era totodati un mecanism de cunoastere, de cunoastere a tn-divizilor, de cunoastere despre indivizi, dar;i de cunoa;tere a indivizilorasupra lorin;i;i ;i cu referire la ei in;i;i. Toate acestea conscituie marca speci-fici a cregtinismului ;i doarin aceasti misuri mi se pare ci putem face oistorie a sexualitiqii in societigile occidentale, plecind de la mecanismele deDUtere.

lati, foarte schematic prezentat, cadrul cerceririi pe care am inceput-o.Toate acestea sint ipoceze, nimic nu e sigur, e vorba pur qi simplu de un ca-dru. Putegi si mi le intoarceti ca pe tot atitea interogagii pe care mi le putetiarunca in faqi. Bineinteles, daci vreEi si formulagi intrebiri - obiecqii, suges-tii, critici, confirmiri -, a9 fi incintat.

DrzgRtrne

S. Hasumi:A pune intrebiri domnului Foucault mi se pare o sarcini difi-cil5,;i asta nu atitdin cauza ignoranqei sau a timiditigii mele. Dificultateaprovine din insfui claritatea expozeului. Sintem cu toqii obignuigi cu aceasteclaritate gralie scrierilor sale. in toate ci4ile sale, intr-adevir, el anunti defiecare dati foarte riguros ce problemi va aborda si prin ce mijloace o vaanaliza, incercind si defineasci in ce condiqii ;i in ce circumstange devinenecesard munca lui, iar ceea ce cocmai am auzir confirmd aceas[a claritate;i precizie. O dati in plus, a avut precaugia si rispundi dinainte tuturorintrebirilor;i si anuleze chiar aproape toate obiecgiile care i s-ar puteaaduce. Prin urmare, practic nu am nimic s5-l intreb, dar pentru a dinamizadiscuqiile ce vor urma) ag dori si-l intreb doar urmitorul lucru.

in lecgia inaugurali de la Colldge de France, imi amintesc ci aqi vorbrtdespre sexualitate din unghiul represiunii sau al excluziunii: discursul sexuali-tlqii era atins de interdicqii ;i rarefiat. Darincepind cu Voinla de cunoastere,nu mai abordaqi discursulsexualitigii caobiectde represiune, ci mai degrabidrept ceva ce prolifereazd in zona;tiingifici. In legituri cu acestea, se vor-beste adeseori de schimbarea lui Michel Foucault, iar unii manifesti o anu-miti bucurie in legituri cu aceaste schimbare...

M. Foucault: ... sint gi algii care sint nemultumigi de ea.S. Hasumi: Personal, nu cred ci lucrurile se intimpli aga. Nu agi schim-

bat, nu aqi abandonat ipoceza represiunii, ci agi reluat-o Pentru a formuladiFeric problema puterii...

M. Foucault:Vi mulqumesc pentru aceaste intrebare care este efectiv im-portante si care merita sd fie pus5. Agi formulat-o, cred, in cei mai buni ter-meni posibili.

50

Este adevirat ci, in texte inci recente, m-am referit in principal la o con-ceptie despre putere ;i despre mecanismele purerii ce era) oarecLlm, juridici.Analizele pe care incerc sd le fac,;i nu sint singurul ce incearci acest lucru,deparce de asta, sint bineinreles analize pa4iale, fragmentare. Nu esre nicide-cum vorba de a intemeia o reorie a purerii, o teorie generald a pucerii, nicide a spune ce este puterea, nici de a spune de unde vine. De secole, chrarde milenii in Occident, s-a pus aceaste intrebare si nu este sigur cd rispunsu-rile date au fost satisfhcaroare. in orice caz, ceea ce incerc si fac, la un nivelempiric, este si iau lucrurile oarecum in medie. Nu: "De unde vine puterea,incotro se indreapti?", ci: "Pe unde trece si cum se petrece asta, care sinttoate relatiile de putere, cum purem descrie unele dintre relagiile principalede putere ce se exerciti in societatea noastri?"

Prin urmare, nu inteleg puterea in sensul de guvernare, in sensul statu-lui. Eu spun ci intre diferire persoane, intr-o familie, intr-o universitate, in-tr-o cazarm6,, intr-un spital, la o consultatie medicald, se exerciri relatii deputere. Care sinr acestea, la ce conduc ele, cum leagd ele indiviziiintre ei, dece sint suportate, de ce, in alte cazuri, nu sinr suportate. Si facem, daci vreti,aceaste analiza prin mediul lor;i in mod empiric. Acesra este primul lucru.

Al doilea lucru e ci nu sint nici pe de parte primul care aincercarasta.Psihanalistii, Freud;i mulqi dintre succesoriilui, indeosebi o serie de oamenica Marcuse, Reich etc., au incercat, de asemenea, nu ati! si formuleze intre-barea cu privire la originea pucerii, la fundamentul puterii, la legicimitareaei sau la formele sale globale, cit s5, vadd cum se intimplau acesrea in psihi-cul individului, in inconstientul lui sau in economia doringei sale, cum se pe-treceau lucrurile cu relaqiile de putere. Ce are de-a face, spre exemplu, taralin dorinqa individului. Ce efect are, de pildi, inrerdicria masrurbirii, cumvin si se inscrie raporturile tari-mami, distribuirea rolurilor etc. in psihrs-mulcopiilor. Deci si acestia, desigur, analizau mecanismele de putere, rela-;iile de putere prin mediul lor si in mod empiric.

Dar ceea ce m-a surprins este ci aceste analize considerau mereu ci pute-rea avea ca funcgie si rol de a spune nu, de a interzice, de a impiedica, dea trasa o limita 5i, in consecinre, purerea avea ca efect principal toace Fe-nomenele de excluziune, de isterizare, de obliterare, de ascundere, de uitaresau, dacd vreli, de consriruire a inconstientului. lncongtientul se constituie- psihanali;cii vivorspune ci merg prea repede, darin fine...

- pornind dela relatiile de putere. Conceptia sau ideea ci mecanismele de putere sintintotdeauna mecanisme de interdic;ie era o idee, cred, rispinditi. Era o ideecare avea, daci vreti, din puncr de vedere poliric un avantaj, un avantaj ime-diat, gi prin asta un plc periculos, deoarece permite afirmatia: ,,si inlitu-r5.m incerdicgiile si apoi asra esre, purerea va dispirea, vom fi liberi atuncrcind vom inldcura interdicqiile". Probabil ci acesta este un lucru care ne facesi mergem prea repede

In orice caz, mi-am schimbat pirerea asupra acestui puncr. Mi-amschimbat-o, plecind de la un studiu precis pe care am incercac si-l reali-zez, pe care am incercar si-l fac cit mai riguros posibil, despre inchisoare

)l

;i sistemele de supraveghere;i de pedepsire in societigile occidentale alesecolelor al XVlll-lea ;i al XIX-lea, mai ales de la sffr;itu I secolului al XVlll-lea.Mi s-a pirut ci in societdgile occidentale s-au dezvoltat, 1n acela;i timp cucapitalismul, de altfel, o serie de procedee, o serie de tehnici pentru a luain griji, pentru a supraveghea si a controla comportamentul indivizilor, ges-turile lor, felurile lor de a face, amplasarea lor, domiciliul lor, aptitudinilelor, dar ci aceste mecanisme nu aveau ca funcqie principali aceea de atnterztce.

Bineinteles ci interziceau ;i pedepseau, dar obiectivul esengial al aces-torforme de putere - care le conferea eficacitate ;i soliditate - era de a per-mite, de a-i obliga pe indivizi si-;i multiplice eficacitatea, fo4ele, apcitudinile,pe scurt, tot ceea ce permitea utilizarea lorintr-un aparat de produc;ie insocietate: a dresa indivizii, a-i plasa acolo unde sint cit mai utili cu putinte,a-i forma pentru ca ei s5 dobindeasci o capacitate sau alta; este ceea ces-a lncercat si se faci in armati, incepind cu secolul al XVll-lea, cind s-auimpus marile discipline, faptul fiind necunoscut pini atunci. Armatele occi-dentale nu erau disciplinate, ele au fost disciplinate, soldaqii au fost chemaqila instrucgie, si meargiin rind, si tragd cu pu;tile, si minuiasci pu;ca in-tr-un anumit mod, astfel incit armata sd fie utilizabili la maximum. Deasemenea, s-a procedat la un increg dresal al clasei muncitore$ti sau, maicur'ind, al ceea ce nu era inci o clasi muncitoreasci, ci mai curind munci-tori capabili si lucreze in mari ateliere sau, pur;i simplu, in mici acelierefamiliale ori me;te;ugiresti, ce au fost obi;nuiqi si locuiasci intr-un anu-mit domiciliu, si-;i gospodireasci familia. Avegi o producgie a indivizilor,o producgie a capacitigilor indivizilor, a productivitigii indivizilor; toateacestea au fost dobindite prin mecanisme de putere in care existau interdic-qii, darnumai cu titlu de instrument. Esengial in toati aceasti disciplinarea indivizilor este fapcul ci nu era negative.

Putegi spune;i considera cd era catastrofal, puteqi folosi toate adjecti-vele morale ;i politice negative pe care le dorigi, dar eu vreau si spun ci meca-nismul nu era esenqialmente unul de interdicqie, ci de produc;ie, dimpotrivi,de intensificare, de demultiplicare. Plecind de aici, mi-am spus: in fond, incadrul societdqilorin care triim, oare puterea are ca formi;i ca scop si rn-terzicia 9i si spuni nu? Nu sint cumva mecanismele de putere profund in-scrise in societigile noastre, nu ajung ele si produci ceva, sd mulciplice, siintensifice? Tocmai aceasti ipotezi incerc s-o aplic in acest moment sexua-litiqii, spunindu-mi:in fond, sexualitatea este in aparengi lucrul cel mai inter-zis pe care ni-l pucem imagina, ne pierdem vremea interzicindu-le copiilorsi se masturbeze, adolescenlilor si faci dragoste inainte de cisitorie,adulgilor si faci dragoste intr-un fel sau altul, cu o persoani sau alta. Lu-mea sexualitigii este o lume ticsiti de incerdicqii.

Dar mi-a devenit limpede ci in societigile occidentale aceste interdicgiierau insogite de o producgie foarte intensi, foarte ampli de discursuri - dediscursuri ;tiingifice, de discursuri institugionale -;i totodati de o griji, oeo veritabili obsesie a sexualitigii ce apare foarte clarin morala crestine a

52

secolelor al XVI-lea si al XVll-lea, in perioada Reformei si a Contrareformei,obsesie care nu a incetat nici pini acum.

Omul occidental - nu ;tiu cum stau lucrurile in societatea dumneavoastri- a considerat intotdeauna ci lucrul cel mai imporrant din viaqa lui este sexua-litatea. larastadin cein ce mai mult. in secolul al XVI-lea, picarul prin exce-lenti era pacatu l cirni i. Atu nci, daci sexual irarea era pur si si m pl u blocatd,interzisi, harlziti uitarii, respingerii, renegirii, cum se face ci existi un ase-menea discurs, o asemenea proliferare, cd existi o asemenea obsesie a se-xualitatii? lporeza din care provin analizele mele

- pe care nu le voi duce

probabil la bun sfirsit, deoarece e posibil ca ea si nu fie opgiunea cea buni- arft c5', de fapt, Occidentul nu se opune cu adevirat sexualitigii

- nu oexclude

, ci o introduce, conscruieste, pornind de la ea, un dispozitiv com-plex in care este vorba despre constituirea individualititii, a subiectivitiqii,pe scurt, despre felul in care ne comportim, in care devenim conStien!i denoi in;ine. Cu alte cuvinte, in Occident oamenii se individualizeazidatoririunui anumit numdr de procedee si cred ci sexualitatea, mai mult decit unelement al individului ce ar fi respins in afara lui, este constitutivi penrrulegitura pe care oamenii sint obligati s-o stabileasci cu propria lor idenri-tate sub forma subiectivitdqii.

Aici se afli, probabil, faimoasa claritate despre care a vorbit domnul Ha-sumi si as spune ci acesta este prerul voingei de a fi clar... Nu-mi place obscu-ritatea, deoarece consider ci e o formi de despotism; trebuie si te expui faptuluide a face afirmaqii eronate; trebuie si te expui faprului de a ajunge si spurlucruri care, probabil, vorfi dificil de exprimat si penrru care, evident, tatonimputin ici si colo, iar mie mi-e teame ca v-am dat impresia de tatonare. lardaci a;i avut aceasti impresie este pentru ci am tatonac efectiv!

53