Facultatea De Stiinte Economice Hyperion

Referat la Sociologie

Nume: Asan Marina LorenaAnul: llI ID Management

BucurestiRelatia dintre mass-media si cultura politica

Libertatea politica este legata de participarea la viata politica adica la dreptul de a fi corect informat in legatura cu problemele vietii politicie si de a actiona prin libera exprimare a opiniei.

Societatea a evoluat de la o democratie participativa la o democratie „deliberativa”. Societatea de astazi este una a informatiei si datorita dezvoltarii noii tehnologii, indivizii detin mai multa informatie, examineaza argumentele si pretentiile avansate de ceilalti fara sa fie nevoie de un spatiu comun pentru exprimarea opiniilor (ca la democratia participativa). Deci putem spune ca institutiile mass-media joaca un rol special in dezvoltarea politicilor deliberative pentru ca ele sunt mijloacele principale prin care indivizii dobandesc informatie si intalnesc diferite puncte de vedere despre probleme asupra carora ei pot forma judecati rationale.

In Romania functia informativa a mass-mediei este trecuta in planul secundar, principalul ei scop fiind de a atrage atentia. Nici macar CNA-ul, prin reglementarile sale stricte pe care le-a dat, nu poate sa faca fata celor cu influenta care daca chiar vor sa manipuleze o vor face folosind mijloace media. In plus avem parte de jurnalisti slabi, care fac emisiuni politice lipsite de profesionalism, acestea ramanand deseori fara audienta. Urmarirea regulata a politicii prin mass-media, precum si obiceiul de a discuta politica duc la sanse mari de crestere a informatiei politice si de a pune accentul pe ideologia si programele prezentate.

Pentru a avea o democratie „deliberativa”, Romania are nevoie de o institutie de mediere intre cetateni si politicieni care sa nu fie sub controlul statului, partidelor sau Guvernului si care sa ofere informatii clare si precise despre viata politica.

1

“Prin politica, in sensul cel mai larg, se intelege un asamblu de decizii, coordonate si concentrate, care urmaresc sa atinga un obiectiv precis, adoptat de instantele responsabile ale unei colectivitati umane, cel mai adesea adoptata de stat”.

“Activitatea politica, pentru oamenii muncii si ai culturii devine, si va deveni tot mai mult, mijlocul si instrumental de eliberare si emancipare din sclavia economica si culturala a oranduirii capitaliste-imperialiste.”

“Politica – treburile cetatii in trecut, apanajul activitatii unor cercuri restranse de oameni in prezent- devine in conditiile contemporane, o problema interna a omului, o latura fundamentala a activitatii sale.”2

Calitatea democratiei intr-o tara e data de drepturile si libertatile cetatenesti. Acestea trebuiesc cladite, aparate si promovate de o baza materiala si culturala reala. Libertatea politica este legata de participarea la viata politica adica la dreptul de a fi informat in legatura cu problemele vietii politicie si de a actiona in consecinta de cauza prin libera exprimare a opiniei si nu numai. In tarile capitaliste democratice, participarea cetatenilor la viata politica are o mare importanta in functionarea institutiilor democratice. Societatea de astazi este o societate informatica, deci “sistemul politic al societatii informatice trebuie sa fie prin natura sa o democratie participativa, adica (sa existe) participarea directa a cetatenilor la luarea deciziilor politice, atat la nivel de stat cat si al administratiilor locale”.

Nivelul presei dintr-o societate este un indicator important pentru calitatea democratiei. Voi prezenta in continuare despre legatura presupusa intre cultura politica a jurnaistilor sau a liderilor de opinie si consumatorilor de media.

2

Democratie participativa vs democratie deliberative (mediata)

Din punct de vedere moral se poate vorbi de un model direct, participativ al democratiei, in care “problemele care au afectat vietile oamenilor ar fi activ discutate intre ei, oricine este preocupat de o problema ar avea dreptul de a-si exprima opinia despre ea si deciziile s-ar baza pe consimtamantul ( poate chiar consensul) celor implicati”. Acest model presupune mai intai de toate o amplasare spatio-temporala pe care indivizii sa o aiba in comun si in care sa se adune pentru a discuta probleme de interes comun.. Apoi aceasta democratie participativa, presupue un proces dialogal prin care indivizii sa poata sa-si exprime punctele de vedere, sa puna in discutie punctele celorlalti de vedere, sa se angajeze in argumentare si dezbatere, si astfel sa ajunga la o judecata formata discursiv, care sa formeze o vointa colectiva.

In prelungirea democractiei participative vine in ajutor democratia “deliberativa”. Prin “democratie deliberativa” se intelege un proces prin care cu cat indivizii detin mai multa informatie, cu atat examineaza argumentele si pretentiile avansate de ceilalti si cu atat mai mult ei au posibilitatea de a pune in discutie si de a-si modifica treptat punctele de vedere. Principiul majoritatii asigura o baza justificativa pentru luarea deciziilor. Democratia deliberativa nu are nevoie de un spatiu comun pentru exprimarea opiniilor. Din aceasta perspectiva putem intelege ca institutiile mass-media joaca un rol special in dezvoltarea politicilor deliberative pentru ca ele sunt mijloacele principale prin care indivizii dobandesc informatie si intalnesc diferite puncte de vedere despre probleme asupra carora ei pot forma judecati rationale.

In conditiile actuale ale societatii moderne, o democratie deliberativa ar fi, prin urmare o masura semnificativa, o democratie mediata in sensul ca

3

procesele de deliberare ar depinde de institutiile mass-media, atat ca niste mijloace de informare, cat si ca mijloace de exprimare.

Ar fi ingenios sa presupunem ca aceste democratii deliberative ar reusi sa solutioneze sau sa amelioreze intr-o masura semnificativa problemele cu care se confrunta politicile democratice in epoca moderna.

Rolul pe care il are masa-media intr-o democratie poate fi explicitat prin distinctia facuta de Dahrendorf ( apud cuilenburg, Scholten, Noomen, 2000, pg.280 apud Claudiu Coman – Comportamentul de vot, pg. 108) intre “deschiderea activa” constituita dintre cei care sunt la putere si “deschiderea pasiva” constituita de cei care nu sunt implicati in luarea deciziilor politice decat prin participarea la vot si care reprezinta intre 90% si 99% din populatie.

La un moment dat mijloacele media erau folosite doar pentru a prezenta informatia pentru dezbatere. In prezent oamenii politici utilizeaza media pentru a capta atentia, in scopul convingerii, functia informativa fiind trecuta in plan secundar. H. Savigny ( apud Claudiu Coman, p. 109) lanseaza idea ca Internetul, care este in afara controlului statului, al guverneleor si partidelor politice, ofera potentialul de a revolutiona comunicarea politica precum si natura formarii si a exprimarii opiniei politice. Singura problema in Romania ar fi ca nu toti cetatenii cu drept de vot au acces la internet ( iar cei care au trebuie sa isi doreasca sa si participe).

Consum de mass-media

Romania are o presa privata puternica, ce include doua retele nationale de televiziune si sute de posturi de radio si televiziune.

In plus, in jur de 40% ( in anul 2002) dintre romani, ceea ce inseamna toata populatia urbana, este conectata la reteaua de cablu TV. Presa scrisa, care este formata in cea mai mare parte din “tabloids”, adica ziare de boulevard tipice si atipice (adica politice) este integral privata si nu este supusa nici unui fel de reglementare legala. Radioul si televiziunea sunt reglementate prin Legea audiovizualului, iar media publica si prin legi propri de organizare si functionare a televizorului si radioului public.

4

Media, in mare proportie e proprietatea unor oameni de afaceri autohtoni, a devenit mai ales un instrument de castigat influenta politica sau de intermediat afaceri, deci oamenii de afaceri sunt dispusi sa subventioneze canale media doar pentru a avea o arma de santaj sau distribuit servicii, valoare mult mai insidioasa.

Efectul mass-media este “constatarea unei schimbari de atitudine la nivelul publicului in urma consumului de media”.

Pentru a vedea efectele media Alina Mungiu-Pippidi in Politica dupa comunism a incercat sa compare doua lucruri: publicul consumator de politica prin media in campanie si in afara ei, ca si publicul inainte si dupa expunerea mai intensa din campania electorala din anul 2000. Campania din anul 2000 a fost caracterizata de stricte reglementari ale Consiliului National al Audiovizualului (CNA) prin decizia 240 din 9 octombrie. Aceasta interzicea difuzarea spoturilor electorale in cadrul altor emisiuni cu exceptia celor dedicate in intregime campaniei electorale si restrangerea si discutarea chestiunilor legate de campanie la aceste emisiuni, interzicand in mod special buletinelor de stiri includerea stirilor referitoare la campanie.

Prezenta candidatilor in buletinele de stiri era permisa doar in masura in care stirile erau legate de campanie si alese doar in functie de valoarea informativa. Alte paragrafe interziceau candidatilor sa se atace reciproc, iar gazdele emisiunilor erau, facute raspunzatoare pentru desfasurarea in contitii civilizate a dezbaterilor. Acest cadru suprareglementat, poate justificat de campanile politice negative trecute, nu a avut efecte pozitive. Cei care au dat aceasta decizie au uitat o simpla realitate a societatii romanesti, anume ca in cultura legala permisiva romaneasa nu se paote asigura respectarea regulilor de catre cei influenti si cu tupeu, mai ales de catre o institutie slaba precum CNA. Crearea de emisiuni electorale speciale punea in dificultate resursele umane si logistice si asa reduse ale televiziunilor, rezultatul fiind emisiuni formale, moderate de gazde care actionau ca niste centralisti telefonici care nu facea decat sa mute legatura de la un participant la altul.

Pe scurt, regulamentul CNA-ului a facut ca jurnalistii, mai ales cei de la canalele publice, sa faca emisiuni lipsite atat de profesionalism cat si incapabile sa serveasca interesului public – acela de a facilita participarea in

5

cunostinta de cauza. Publicul si-a prezentat nemultumirea prin parasirea canalelor pe care se purtau discutii pentru a privi in final la prezentarea rezultatelor.

Presa scrisa nu a fost supusa nici unei reguli, ceea ce a facut partidele sa foloseasca acest lucru pentru a publica reclame negative sau incercand sa prezinte sondaje de opinie considerate favorabile. In concluzie, realitatea informatiei primate prin mass-media este discutabila, dar avem masuri clare ale interesului pntru campanie si expunerii la aceasta.

Table 1. Consumul de politica prin mass-media1

Urmaresc emisiunile Discuta politicapolitice la Tv

Zilnic/apoape zilnic 49% 33%De cateva ori pe saptamana 30% 36%De cateva ori pe luna 11% 15%Deloc 9% 14%

Din cercetarile facute si mentionate in lucrarea Alinei Mungiu-Pippidi – Politica dupa communism, p. 142 , reiese ca educatia este un determinant important al competentei subiective a politicii , a cunoasterii importantei ideologiei politice si al programelor politice, in sensul ca oamenii educati atribuie mai mare importanta programelor politice, sunt mai la curent cu ele si se simt mai competenti totodata.

Rezidenta la urban la radul ei creste sansele ca o persoana sa fie mai competenta, atat obiectiv cat si subiectiv.

Cine urmareste regulat politica la televiziune are sanse mai bune sa-si creasca informatia politica pentru doi oameni care au aceeasi educatie, acelasi venit, locuiesc in localitati de aceeasi marime, sunt de varste apropiate si au urmarit cam la fel campania electorala.

Obiceiul de a discuta despre politica determina un inteles crescut pentru campanie, dat fiins ca aceasta e un subiect principal de discutie. Urmarirea frecventa a campaniei la televiziune are efecte pozitive pe toata

1

6

linia, mai putin in ceea ce priveste importanta ideologiei, subiect prea abstract pentru a fi discutat in stirile de televiziune urmarite de majoritatea reporterilor. Este cauza principala a imbunatatirii performantei cognitive din turul unu in turul doi, ceea ce are o semnificatioe speciala: daca oamenii se bazeaza numai pe televiziune pentru a mai invata in ultima clipa lucruri menite sa-i ajute sa-si clarifice optiunea, prestatia televiziunii si mai ales calitatea showrilor devine esentiala.

Urmarirea campaniei electorale in ziare reinoieste interesul pentru politica si alimenteaza competenta politica subiectiva, contribuie de asemenea la cunoasterea programelor si atribuirea de importanta ideologiei. Discutia cu prietenii si familia are un rol similar, mai putin in ce priveste atribuirea importantei programelor. Cu alte cuvinte “a discuta politica este essential pentru socializarea si interesul politic, dar joaca un rol si in imbunatatirea cunostintelor politice”.

Schimbarea optiunii de vot din runda intai in runda a doua este asociata cu rezidenta in urban si cosumul mare de campanie televizata, si invers corelata cu dicutia de grup. Cu alte cuvinte, in cercul restrans in care s-a dus batalia electorala, adica in urban, cine e in genere mai legat de grupul sau de apropiati cu care discuta politica si-a mentinut optiunea. Cine mai individualist si mare consumator de politica la televizor are mai marei sanse sa-si schimbe optiunea in functie se ceea ce i se ofera nou in campanie. Pentru a modifica optiunile celor care depind mai mult de discutia in grup ar trebui sa poti influenta tot grupul.

Efecte mass-media

Teoriile videomalaise – atribuie mediei un rol negativ, considerand ca preocuparea pentru senzational si conflict duce la pervertirea prezentarii politicii in mass-media si finalmente la cresterea cinismului publicului fata de politica

Teoriile mobilizarii – considera ca persoanele care urmaresc politica in mass-media sunt mai bine informate, voteaza mai des si participa mai mult in organizatii politice.Toate dovezile la noi pledeaza pentru a doua varianta. In modele

diferite, dar cu consecventa, consumul mass-media este un predictor

7

semnificativ pentru intentia de participare la vot si pentru o competenta politica mai ridicata, si nu este o cauza semnificativa pentru o incredere mai scazuta in institutii si nici pentru perceptia catastrofica. Adica “nu am gasit decat efecte pozitive ale consumului de lunga durata a stirilor politice in presa scrisa sau la televiziune”

Un cititor de ziare este sigur mai competent politic decat un necititor: dar calitatea ziarului sau a televiziunii conteaza, desi dovezile noastre arata ca oamenii nu internalizeaza pasiv interpretarile mass-media si nu este vina publicului pentru tonul vulgar si violent din presa noastra.

“Campania electorala duce numai la cresterea sentimentului propriei competente politice, deci la mobilizare; dar nu am gasit dovezi ca ar avea un impact semnificativ asupra invatarii politice si deci nici la cresterea importantei atribuite ideologiei. Majoritatea continua sa spuna ca pentru ei nu coneaza daca un candidat e de dreapta sau de stanga, si numai lectura ziarelor politice (deci nu televiziunea) determina cresterea importantei ideologiei politice. Presa scrisa […] ramane calea cea mai buna catre competenta politica.”

Oamenii care sunt mai influentati de catre liderii de opinie pe care ii vad la televizor sunt mai probabil rezidenti in urban cu educatie crescuta.

8

Concluzie

Efectele mass-media sunt determinate de interesul cetatenilor pentru programele si ideologia politica. Persoanele bine informate in legatura cu viata politica din tara nu sunt usor de pacalit si de manipulat in campanii. Deasemenea este foarte important ca oamenii sa discute intre ei despre ceea ce se intampla. Deci accentual se pune pe acceptarea influentei comunicative.

Credibilitatea campaniilor politice este legata direct de credibilitatea mass-media. Mass-media din Romania mai are mult de muncit ca sa fie calitativa si sa reprezinte intr-adevar o democratie „deliberativa”. Ceea ce este rau e ca mass-media din Romania e influentata de puterea banului, nu ii informeaza pe cetateni ci e folosita pentru manipularea cetatenilor.

Romania are nevoie de o institutie de mediere intre cetateni si politicieni care sa nu fie sub controlul statului, partidelor sau guvernului care sa ofere informatii clare si precise despre viata politica.

9

BIBLIOGRAFIE

1. ALINA MUNGIU-PIPPIDI – Politica dupa comunism, Ed. Humanitas, Bucuresti, 20022. CHARLES ZORGBIBE – Constructia europeana. Trecut, prezent, viitor, Ed. Trei, 19983. COMAN CLAUDIU – Comportamentul de vot, Ed. Economica, Bucuresti, 20044. FRANCIS DEMIER – Istoria politicilor sociale, Europa, sec XIX-XX, Ed. Institultul European 19985. HAGAN TROFIN – Politica si democratia, Casa de editura “SARMIS”, Cluj-Napoca, 19956. JOHN B. THOMPSON – Media si modernitatea – Teorie sociala mass-media, Ed. Antet, 19947. VLADIMIR TREBICI - Populatia Terrei. Demografie mondiala, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1991

10