Terapia electromagneticăAlături de gravitație, energie nucleară şi radioactivitate, energia magnetică (electromagnetismul) este una din cele patru forţe structurale ale universului. Electromagnetismul îşi găseşte corespondente în medicina tradiţională chineză, prin definirea conceptului “Qi” şi în cultura indiană ayurvedică, prin “Prana”. Aceste concepte sunt considerate de catre mulţi vestici drept “forţa vieţii”

Istoria magnetismului începe cu multe secole i.Hr. Cea mai veche menţionare a magnetului ca agent de vindecare se găseşte în tratatul antic de medicină reprezentând una dintre cele patru Vede, Atharvaveda. De asemenea, locuitorii Egiptului antic erau aparent familiarizaţi cu proprietăţile forţelor magnetice, folosindu-le pentru imbălsămarea mumiilor. Se spune că faimoasa lor regina, Cleopatra, ar fi purtat un magnet mic pe frunte - probabil pentru a-şi păstra frumuseţea. Dar cele mai multe civilizaţii investeau magnetul cu puteri magice. Purtau magneţi pe post de amulete, pentru a scăpa de dureri, si proprietăţile de vindecare ale acestora erau folosite involuntar.

Biomagnetismul

Terapia magnetică este atât o tehnică tradiţională, cât şi una stiinţifică. Nu poate vindeca orice dar poate sa reducă durerile, să scurteze perioada de recuperare şi să dea rezultate de lungă durată. Este însă nevoie de oameni cu minte deschisă, dispuşi să experimenteze aceste tehnici. Vindecarea biomagnetică este în acelaşi timp una dintre cele mai vechi şi una dintre cele mai noi forme de terapie. Semnificativ e faptul că acum este folosită ca o alternativă viabiă pentru cei decişi sa participe la propriul proces de videcare.

A ) Abordarea prin prisma medicinii tradiţionale

In cadrul mediului inconjurător exista nenumarate semnale bioenergetice active, dar cele mai importante sunt: undele Schumann, undele geomagnetice şi radiaţia solară.

Undele Schumann

Pamantul este inconjurat de ionosferă, care are aproximativ 100 km inălţime. Spaţiul vast dintre ionosfera si suprafaţa Pamântului se comportă ca o enormă cavitate rezonantă electromagnetică, asemeni cutiei de rezonanţă a unui instrument muzical. Aceste unde electromagnetice rezonante sunt cunoscute sub numele de Undele Schumann, după descoperitorul lor, fizicianul W. O. Schumann.

Forma de undă primară (prima armonică) are o frecvenţă de 7,8 Hz. Exact aceeaşi frecvenţă este prezentă şi în hipotalamus, principalul centru de control al creierului uman, adică regiunea din creierul nostru ressponsabilă de capacitatea de concentraţie şi atenţie. Este această coincidenţă sau evoluţie?

Undele geomagnetice

Scoarţa terestră conţine 64 de elemente, cunoscute sub numele de “elemente reziduale”. Fiecare dintre aceste elemente este caracterizat de propriul său tip de vibraţii.Câmpul magnetic al Pământului este influenţat de aceste vibraţii, “modularea” rezultata fiind cunoscuta sub numele de unde geomagnetice.

Scoarţa terestră conţine aceleaşi materiale minerale vitale (”elementele reziduale”) ca şi cele existente in hematiile din sângele corpului uman. Relatia dintre ele este aproape aceeasi.

O disproporţie între undele Schumann şi undele geomagnetice induce o stare de micro-stress organismelor vii. NASA a construit generatoare de frecventa “Schumann si Geomagnetic” pentru sateliţii pe care se aflau oameni.

Medicina chineză tradiţională afirmă că omul are nevoie de doua tipuri de semnale de la mediu - Yang, venind de deasupra (undele Schumann) si Yin, de dedesubt (undele geomagnetice) - care trebuie sa fie echilibrate.

Terapia magnetică stimulează câmpul magnetic al Pământului şi aduce corpul uman in condiţiile optime pentru a se vindeca singur

S-a descoperit că glanda pineală, o mica glanda in forma de con de brad localizată chiar în centrul creierului, responsabilă pentru producerea melatoninei şi enzimelor, pentru imunitate, oxidare, metabolismul carbohidraţilor, pigmentarea prin melanină şi obişnuinţa ciclică a somnului şi trezirii, este reglată, conform spuselor lui Robert Becker din cartea sa despre biomagnetism, “prin câmpuri magnetice permanente de aceeasi intensitate ca şi câmpul geomagnetic”. Deoarece glanda pineală şi melatonină guvernează toleranţa la stres şi producerea de antioxidanti, ce ajută controlul asupra efectelor negative ale radicalilor liberi care cauzează bolile degenerative şi imbătrânirea, biomagnetismul poate imbunataţi foarte mult reglarea glandei pineale ajutând compensarea intreruperii naturale şi artificiale a expunerii noastre la câmpurile geomagnetice naturale.

B) Abordarea stiinţifică

Clasificarea câmpurilor magnetice:General vorbind, pot fi deosebite două categorii de câmpuri magnetice, şi anume:

a) câmpuri electrice induse de câmpuri magnetice variabile (alternative), cunoscute mai ales sub denumirea de electromagnetice. Câmpurile electromagnetice sunt generate de obicei de bobine electrice. In fizioterapie, asemenea bobine sunt folosite in general la frecvenţe ce nu depaşesc 60 Hz, de cele mai multe ori din intervalul 1 - 10 Hz. Acestea se numesc câmpuri electromagnetice de joasă frecvenţă (JF). Asemenea câmpuri au doua componente, una magnetica si una electrica, perpendiculare intre ele. Graficele lor difera, putând fi de forma sinusoidala, dreptunghiulara sau de impulsuri. Din cauza structurii lor, expunerea corpului la asemenea câmpuri, ca şi intensitatea componentei lor magnetice, sunt limitate. Deoarece toate semnalele dreptunghiulare şi majoritatea celor sinusoidale genereaza armonici ce nu depasesc gamele VHF si UHF, sunt de asteptat anumite efecte secundare negative in urma unei astfel de radiatii. In consecinţă, nu pot fi considerate lipsite de agresivitate.

Efectele biologice ale câmpurilor electromagnetice pulsatorii sunt presupuse a fi datorate mai mult forţelor electrice decât celor magnetice. Câmpul magnetic generează în ţesut o tensiune conform relatiei:

V = n x a x dB/dt

V = Tensiune;n = numărul de spire ale bobinei;a = aria unei spire;dB/dt = Variaţia câmpului magnetic in raport cu timpul, unde B reprezintă intensitatea câmpului magnetic (in Tesla)Conform acestei formule, un câmp magnetic staţionar nu poate genera tensiune electrică, deoarece componenta dB/dt din ecuaţie este zero, şi deci tensiunea indusă este nulă. Astfel, efectele unui câmp magnetic staţionar asupra ţesutului nu pot fi de natura electrica.

Câmpurile magnetice pulsatorii de joasă frecvenţă sunt astfel proiectate incât să ajute corpul în regenerarea celulelor şi accelerarea procesului normal de vindecare. Aceasta este o modalitate sigură, lipsită de durere şi care nu necesită medicamente, destinată atât ţesuturilor moi, cât şi ţesuturilor osoase. Câmpul magnetic are efect asupra tuturor celulelor, intesifică schimburile de ioni, normalizează circulaţia şi măreşte utilizarea oxigenului de către celulă.

Liniile câmpului magnetic pătrund simultan în toate celulele corpului, până la cel mai scăzut nivel molecular, şi astfel ating parti ale corpului care nu pot fi influenţate în mod eficient prin alte metode. Prin influenţarea corpului, fie generală, fie locală, printr-un câmp magnetic sub forma de “mănuchiuri” de impulsuri, funcţiile celulelor pot fi imbunătăţite considerabil. Câmpul magnetic pulsatoriu are efecte biologice foarte mari, fiind folosit in domeniul medical ca o modalitate de terapie.

Corpul uman este in cea mai mare parte neutru. Din această cauză, de câte ori organismul sau părţi ale sale interacţionează cu liniile de câmp, sunt străbatute in totalitate de aceastea. Atunci când se află în cadrul unui câmp magnetic, toate părţile corpului sunt penetrate total de liniile de câmp. Organismele umane şi animale sunt formate dintr-un imens numar de celule care functioneaza electric. Daca nu mai exista nici un fel de potential electric in celulă, atunci aceasta nu mai e viabilş. Toate celulele au un potenţial de baza de 70 mV care este necesar unui metabolism normal.

Celulele bolnave sau deteriorate au un potenţial de bază schimbat. Daca ionii (particule incărcate electric aflate in jurul celulelor) ajung intr-o zona de câmp magnetic pulsatoriu, schimbul de ioni va fi influenţat de

frecvenţa pulsaţiei. Potenţialul de bază al celulei este direct proporţional cu schimbul de ioni din membrana celulei.

Schimbul de ioni este de asemenea responsabil de utilizarea oxigenului de către celulă. Câmpurile magnetice pulsatorii pot influenţa în mod dramatic schimbul de ioni la nivel celular şi pot astfel imbunătăţi foarte mult modul de utilizare a oxigenului de către ţesuturile bolnave sau deteriorate.

Se ştie, din exerimente clinice, ca senzaţia de durere poate fi atenuată aproape imediat prin câmpuri magnetice pulsatorii. Acest fapt se datorează în parte creşterii presiunii parţiale a oxigenului în ţesuturile terminale şi cresterii difuziei locale şi a vitezei sângelui la nivel capilar, reducând acumularea de metabololites datorata fluxului sanguin şi vascularizatiei scăzute.

b) câmpuri magnetice permanente

Terapia prin câmpuri electromagnetice statice a fost de asemenea promovatâ ca fiind beneficâ pentru diminuarea durerilor.

Principiul efectului magnetic implicâ o teorie bazatâ pe Efectul Hall. In urma expunerii într-un câmp magnetic, particulele incărcate electric aflate în mişcare în interiorul unui fir sunt deviate de la traiectoria normală, în lungul firului, in functie de direcţia câmpului. În corpul uman, sângele e considerat conductor electric. Întregul organism trebuie privit ca un sistem electrolitic foarte complex. Cea mai mare parte a acestuia este formată din apă, în care sunt dizolvate diverse săruri. Există lichide “libere”, cum ar fi plasma, limfa sau lichidul cefalo-rahidian; altele sunt in strânsă legatură cu celulele, cum ar fi e.g. neuronii. De obicei, sarea dizolvată in lichidele libere constă în clorura de sodiu, care se deccompune in apă conform formulei: NaCI < --> Na+ + CI-

într-un mod asemănător, citoplasma in e.g. neuroni constă în clorura de potasiu, care se descompune conform cu: KCL < --> K+ + CL-

Ionii de Na+ si Cl- rezultaţi în urma descompunerii formează un conductor electric. Ca orice alt conductor, are o rezistenţă electrică R (ohmi) la orice curent electric I (amperi) dacă este aplicată o tensiune electrică sau o diferenţă de potenţial (volţi) acestui sistem conductor electric, cunoscut mai ales sub numele de electrolit. Comform legii lui Ohm: Q = I · R · I = I 2 · R Q = I 2 · R - caldura Q generată în ţesuturi va fi direct proporţională cu cu pătratul intensităţii curentului electric. Rămâne de văzut, in urma viitoarelor teste, dacă această caldură este suficient de importantă pentru a putea fi corelată cu vasodilataţia.

La capetele unui conductor parcurs de curent electric apare o diferenţă de potenţial electric, dacă acesta este plasat intr-un câmp magnetic, a cărui direcţie este perpendiculară pe direcţia curentului electric. Direcţia deplăsarii ionilor este perpendiculară atât pe direcţia liniilor de câmp magnetic, cât şi pe cea a curentului electric.

Curentul echivalent in electroliţi este format de ioni cum ar fi Na+ si Cl-. Din cauza faptului că aceştia au sarcini de semn opus, are loc o separare ionică. Când aceşti ioni trec pe sub un magnet, separarea are loc ca urmare a sarcinii: ionii pozitivi se mişcă spre polul negativ (nord) al magnetului, in timp ce ionii negativi se mişcă spre polul pozitiv. Ionii astfel deviaţi ajung la peretele vasului sanguin, pe care il imping, creand o expandare a vasului. Vasodilatarea duce atât la un transport mai bun al oxigenului şi substanşelor nutritive catre celulele deteriorate, cât şi la intensificarea indepărtării produselor secundare metabolice şi a toxinelor. Rapoartele indică faptul ca magneţii statici bipolari ajuta dilatarea vaselor sanguine prin acest efect natural asupra particulelor incărcate electric din sânge. S-a dovedit ca vasele mai mici sunt lărgite în urma intersectării ionilor ce se mişcă între polii nord si sud ai magnetului. De asemanea, separarea ionică din sânge duce la apariţia unor mici curenţi circulari (mici spirale). Aceşti curenţi lărgesc diametrul vasului, la fel cum vârtejele dintr-un râu împing in afara malurile. In plus, această creştere a curgerii sângelui poate duce la înlăturarea histaminei şi a prostaglandinei, care sunt presupuse responsabile de stimularea ciclului durerii, şi astfel acesta e intrerupt.

Dacă se consideră ca toate funcţiile corpului sunt în esenţă biomagnetice, se poate inţelege felul în care fiecare celulă a corpului din ADN are un câmp biomagnetic pozitiv şi negativ şi că diviziunea celulară este un proces fundamental magnetic ce are loc prin variatele ţesuturi şi organe ale corpului. Motivul exact al efectelor terapiei magnetice nu este cunoscut incă. S-au propus insă câteva teorii. Unii consideră că folosirea exclusivă a polarizării negative favorizează alcalinitatea în corp şi astfel ajută la menţinerea nivelului normal de 7,4 al pH-ului din corp (si a funcţionării metabolice normale) în cazul unor reacţii acute,

de neadaptare (imunologice, non-imunologice sau degenerative) care pot promova aciditatea.Afectiuni tratate : arteroscleroza, hipertensiune arterosclerotică, otoscleroza, boli ale ficatului, rinichilor, furunculozaBoala de pietre la fiere, nefrolitiaza, slabiciune în articulatiile genunchilor, tremor,dismenoree, melancolie, frică, insomnie, nevrozăProcese inflamatorii, iritabilitateSpasme , hemoroizi, alergieNevralgie, afectarea somnuluiDistrofia adiposogenitala, afectiuni hipofizare, ameteli, climax , impotenta, durere de cap legata de afectiuni endocrine, astm bronsic, hemorozii, hipermenoree, pancreatita cronicaAfectiuni ale functiei glandei paratiroideProces inflamatoriu ( mai ales la meningita), obezitate, sindrom viral, memoragie, climax, furunculozaMigrena, spasm al vaselor cerebrale, durere de cap de geneza vascularaParalizie spasticaBoala hipertonica, hipertensiune sistolica, extrasistolie, durere de cap în boli de ficat, somn întreruptCresterea capacitatii de muncaDurere de cap conditionata de angioplasme cerebrale, nevroza urmare comotiei creieruluimareSpasme ale muschilor, mialgieNevralgia nervului trigemenParalizie spasticaDurere de cap în bolile de intestine, astm bronsic, bronsitaActiune diuretica ( diuretica, echilibru de potasiu si sodiu), boli ale rinichilor ( nefrolitiaza,nefrita, cistita)InsomnieBoala ulceroasa a duodenului, fracturiBoala hipertonica, paralizie spastica, hipertensiune diastolica, durere de cap otogena, boli ale rinichilor ( nefroscleroza, uremie ), podagra, furunculoza, eczema, diabet zaharatAnexita, bronsita obstructiva, boala hipertonica, durere de cap de diverse geneze, duodenita, cistita( pielocistita), prostatita, impotenta, pareza, parestezie, stenocardie, edem, parametrita, endometrita, ulcer al stomacului, diabet zaharat, eczema, insuficienta functiei glandelor cu secretie interna, sclerodermie, podagra, flebitaAngina foliculinica, astm bronsic, insuficienta functiei glandelor suprarenale, stenocardie, hipertensiune spasticaMigrena, boala hipertonica, climax cu cresterea tensiunii arteriale, rguseala în glas( laringita), paradontoza, insuficienta glandelor cu sercretie internaAtrozo-artrita, poliartrita, reumatism, boala lui Bechter,cicatriciAtrozo-artrita, podagra, reumatism, lumbalgie, sciatica,nefroslcerozaBoli toxice si infectioase ale ficatului ( hepatita, ciroza)Boli ale inimii, flebita