37jude]ean albaromlit.romanialiterara.com/uploads_ro/pdf/20591/37.pdf · 2019. 4. 2. · femei...

Românialiterar\

Revist\ a Uniunii Scriitorilor din România Director: Nicolae Manolescu anul XLIV 14 septembrie 2012 24 de pagini 2,5 lei

®Finan]at\ de

ConsiliulJude]ean Alba37

Editorial de NICOLAE MANOLESCU: Cronica literar\ [i d\un\torii eiPoemul s\pt\mânii de PAUL ARETZU

Poezii de MIRCEA BÂRSIL|Comentarii critice de COSMIN CIOTLO{, GABRIEL CO{OVEANU,

ADINA DINI}OIU, GHEORGHE GRIGURCU, SORIN LAVRIC, MARIUS MIHE}GEORGE BANU: Jean Vilar, o legend\

Poezie spaniol\ în traducerea lui Andrei IonescuDANA DIACONU: „Suntem ceea ce citim“

Po[ta redac]iei de Horia Gârbea Prin anticariate de Simona Vasilache Însemn\ri de Livius Ciocârlie

GHEORGHECR | C I U Ni n e d i t(fragment din romanul „Femei albastre“ în curs de apari]ie)

România lliterar\ ®Revist\ eeditat\ dde

Uniunea SScriitorilor ddin RRomânia [i Funda]ia RRomânia lliterar\

Redac]ia:

NICOLAE MMANOLESCU – director

GABRIEL CCHIFU – ddirector eexecutiv

IONELA SSTANCIU – ssecretar ggeneral dde rredac]ie

MARINA CCONSTANTINESCU – rredactor

SORIN LLAVRIC – rredactor

ANA CCHIRI}OIU – rredactor

COSMIN CCIOTLO{ – rredactor aasociat

ANGELO MMITCHIEVICI – rredactor aasociat

Corectur\:

ECATERINA IIONESCU (pag. 22, 33, 44, 55, 66, 77, 88, 99,

10, 111, 112, 113)

NINA PPRUTEANU (pag. 11, 114, 115, 116, 117, 118, 119,

20, 221, 222, 223, 224)

Concep]ia ggrafic\: MIHAELA ßßCHIOPU(varia]iuni ppe ttema „„spattzii ttransparentte” )Fotoreporter: ION CCUCUTehnoredactare ccomputerizat\:

IONELA SSTANCIU

GEORGE MMAXIMILIAN IIONESCU

Prelucrare iimagine: VALENTINA VVL|DAN

Coresponden]i `̀n sstr\in\tate: RODICA BBINDER(Germania), GABRIELA MMELINESCU (Suedia),LIBUŠE VVALENTOVÁ (Cehia)

Funda]ia România lliterar\, CCalea VVictoriei

133, ssector 11, ccod 0010071, BBucure[ti.

Director aadministrativ: VALENTINA VVL|DAN

Secretariat: SOFIA VVL|DAN,

GHEORGHE VVL|DANCont `̀n llei: BBRD-GGSG AAgen]ia {{incai,

RO91BRDE441SV59488894410. CCont `̀n vvalut\:

BRD-GGSG AAgen]ia {{incai

RO87BRDE441SV59488974410 ((USD),

RO37BRDE441SV59489004410 ((EUR)

Conform pprevederilor SStatutului, UUniuneaScriitorilor ddin RRomânia nnu eeste rrespon-sabil\ ppentru ppolitica eeditorial\ aa ppublica]iei

[i nnici ppentru ccon]inutul mmaterialelor ppubli-cate.

România lliterar\ este mmembr\ aa AAsocia]ieiRevistelor, IImprimeriilor [[i EEditurilor LLiterare

(A.R.I.E.L.), aasocia]ie ccu sstatut jjuridic,recunoscut\ dde cc\tre MMinisterul CCulturii[i PPatrimoniului NNa]ional.

ISSN 11220-66318

Din ddecembrie 22010, rrevista România lliterar\apare ccu ssprijinul ffinanciar aal MMinisterului CCulturii[i PPatrimoniului NNa]ional.

e-mmail: [email protected]; [email protected];

http://www.romlit.ro; tel.: 021-2212.79.86; ffax: 0021-2212.79.81

Imprimat lla FED PPRINT

Pentru rubrica Po[ta redac]iei, textele vor fi trimise pe adresa: [email protected]

Premiile Romââniei llitterare,

de ddebut [[i „„Cartea aanului”, ssunt

acordate ccu ssprijinul

Funda]iei AAnonimul

2............................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 37 / 14 septembrie 2012

Editorial de Nicolae Manolescu – p. 3

Cronica literar\ [i d\un\torii e

i

Poemul s\pt\mânii de Paul Aretzu – p. 3

Ion Buza[i – p. 4

~n amintirea contemporanilor

Scripta manent de Alex {tef\nescu – p. 5

La 80 de ani începe via]a

Gabriel Co[oveanu: Cartea de

poezie – p. 6

Îngrijorarea drapat\ ironic

Adina Dini]oiu: Cartea de ese

uri – p. 6

Radu G. }eposu, un portret em

patic

Cronica literar\ de Cosmin Ciotlo[ – p. 7

O genera]ie pierdut\

Poeme de Mircea Bârsil\ – p. 8

Cronica ideilor de Sorin Lavr

ic – p. 9

Onomatopee [i holomer

Ion Corlan – pp. 10-11

Profesorul de geografie

Gheorghe Cr\ciun – pp. 12-13

Femei albastre

Comentarii critice de Marius Mihe] – p. 14

Portretul din portrete

Restituiri de Nicolae Scurtu –

p. 15

Noi contribu]ii la biografia l

ui Ion {iugariu

Po[ta redac]iei de Horia Gâr

bea – p. 16

Dar nu degeaba plînge marea în valul d

e durere

Prin anticariate de Simona Vasilache

– p. 16

FamiliiSemn de carte de

Gheorghe Grigurcu – p. 17

Creang\, un autor „epuizat“?

~nsemn\ri de Livius Ciocârlie – p. 17

George Banu – pp. 18-19

Jean Vilar, o legend\

Daniel Dragomirescu – p. 20

În stilul {eherezadei

Dana Diaconu – p. 21

„Suntem ceea ce citim“

Poezie spaniol\ – p. 22

Meridiane – p. 23

actualitateaeditorial de nicolae manolescu

Cronica literar\ [i d\un\torii ei

Cuvântul d\un\tori pro-vine din limbajul agro-nomilor. Îl g\sesc foartepotrivit cu ce voi spunedespre cronica literar\.Am ales-o, dintre speciilecriticii, fiindc\ e cea mai

„fierbinte”, mai ancorat\, adic\,în realitatea imediat\ a literaturii.Cel mai „rece” e studiul academic,eseul situându-se la mijloc peo scal\ care leag\ critica deactualitate.

Dar nu o defini]ie a speciei m\preocup\ acum. Am încercat câtevape vremuri, când eram tân\r [i lipsitde experien]\. O via]\ consacrat\cronicii m\ îndeamn\ ast\zi s\ m\refer la primejdiile care o pândesc,altfel spus, la d\un\torii c\rora lecade deseori victim\.

Primul d\un\tor, nu neap\ratîntr-o ordine de importan]\, maidegrab\, într-una de oportunitate,este neclaritatea mesajului. Art\ afine]ii mai curând decât a geometriei,critica, în general, nu poate ocolinuan]ele sau chiar ambiguit\]ile.Cronica trebuie s\ fie îns\ multmai circumspect\ în aceast\ privin]\.Dac\ nu [tie s\ fie clar\, risc\ s\-[irateze scopul. G.C\linescu mergeapân\ la a sus]ine c\ un cronicarn-are altceva mai bun de f\cut decâts\ spun\ da sau nu operei. Ceea cecaut totdeauna într-o cronic\ esteun diagnostic. Criticul poate fi chirurgsau medic curant, cronicarul e undiagnostician. El constat\ semnelevitale ale operei. Nu mai mult, darnici mai pu]in decât atât, ca s\ reiauo vorb\ a lui E.Lovinescu, pe care ampus-o ca moto la prima mea carte.Remarc uneori la cronicarii tineri ispitechirurgicale [i un stil care învele[teîn subtilit\]i coconul operei, întocmaica acela din care ies viermii de m\tase.Le recomand stilul tran[ant [i direct.

Al doilea d\un\tor este excesul.În laud\ sau în contestare. Cronicae datoare s\ v\deasc\ un sim] alm\surii mai mult decât oricare speciede critic\. V\ închipui]i cum ar fiar\tat o cronic\ a lui G.C\linescu din„Adev\rul literar [i artistic” din anii1930, scris\ în maniera unor eseuridin anii 1940, precum Domina bonasau Poezia realelor? M\sur\ în toateprivin]ele: în aprecierea valorii operei,ca [i în exprimare. Aceasta nu înseamn\c\ un cronicar trebuie s\ aleag\ caleade mijloc, c\ldu]\, mediocr\, ci c\trebuie s\ se fereasc\ de extremism,s\ fie credibil în op]iunile [i în cuvintelelui. O parte a creditului care i se face(sau nu) ]ine de psihologia cititoruluimai mult decât de talentul sau deonestitatea cronicarului. Îmi vine înminte compara]ia cu b\ncile: dac\deponen]ii pierd, fie [i dintr-un motivneîntemeiat, un simplu zvon, bun\oar\,încrederea în banc\, aceasta se poatepr\bu[i indiferent de cât de solid\este în realitate.

Observa]ia de mai sus ne conducedirect la d\un\torul al treilea careeste partizanatul, politichia literar\.Este [i cel mai tic\los din to]i. Uncronicar tenden]ios cade lesne înpatima unei subiectivit\]i care îiruineaz\ creditul la care m\ refereamadineauri. (Nu vreau s\ redeschidvechea discu]ie privitoare la subiectivitateacriticului. Nu exist\ critic\, [i nicicronic\ obiectiv\, exist\ îns\ obiectivitatecritic\. Aceasta e o form\ de controla subiectivit\]ii inevitabile a actuluide apreciere. În]eleg prin subiectivitatepersonalitatea celui care apreciaz\opera, originalitatea modului în careo face. Diagnosticul este îns\ nece-sarmente obiectiv, chiar dac\ se ba-zeaz\ doar pe jum\tate pe criteriiobiective, f\când o mare parte intui]iei).Politichia stric\ meseria. S-a spusadesea dup\ 1989 c\, o dat\ cudemocra]ia, a apus vremea uniculuicronicar urmat de toat\ lumea literar\.Din p\cate, ceea ce se petrece în prezentdovede[te mai pu]in leg\tura dintreun partid unic [i un cronicar unic [imai mult o gre[it\ idee de democra]ieca libertate negrevat\ de responsabilitate[i care a dus la f\râmarea vie]ii literareîn bisericu]e ostile una alteia, fiecarepretinzând a avea cronicarul ei.Mai în glum\, mai în serios, a[ spunec\ ast\zi cronicarii literari au urmatexemplul cronicarilor (primii no[triistorici) munteni din secolele XVII-XVIII, fiecare cu domnitorul lui [icomb\tându-l pe al celuilalt, [i nuexemplul cronicarilor moldoveni cares-au completat unul pe altul într-o[tafet\ istoric\.

Ar mai fi multe de spus, dar spa]iulnu m\ las\.

Al. Philipide - 1976. Foto: Ion Cucu.fo

tote

ca r

omân

iei

liter

are

România literar\ num\rul 37 / 14 septembrie 2012.................................................................................................................................................................................................................................3

ss\\ mm\\ îînnttoorrcc îînn ffaa]]aa mmeeaa.. ss\\ mm\\ ccuuffuunndd îînn pprroopprriiuull

cchhiipp [[ii ss\\ vvoorrbbeesscc îînn gguurraa mmeeaa,, îînnttoorrccâânndduu-mmii lliimmbbaa

îînn lliimmbbaa mmeeaa.. ccuu ppaallmmeellee ss\\-mmii aaccoopp\\rr ttoott ttrruuppuull [[ii

ss\\-ll ccuupprriinndd ccaa ppee lluummiinnaa dduuss\\ aaccaass\\ sspprree zziiuu\\..

ccuu ggeennuunncchhiiii ssttrrâânn[[ii,, îîmmbbrr\\]]ii[[âânndduu-mm\\ ccuu bbrraa]]eellee..

rreessppiirrâânndd ddiinn mmiinnee îînnssuummii [[ii sscc\\llddâânndduu-mm\\ îînn

ssâânnggeellee mmeeuu.. gghheemmuuiitt îînn pprroopprriiuu-mmii ppâânntteeccee..

aaccooppeerriinndduu-mm\\ îînn ssuufflleettuull mmeeuu ccaa îînnttrr-oo ppiiaattrr\\..

aadduunnâânndduu-mm\\,, aa[[tteeppttâânndd [[ii îînnttoorrccâânndduu-mm\\ îînn iiuubbiirreeaa

îînnttrreeiitt\\.. aassttffeell îînncceeppee,, îînncc\\ mmuulltt mmaaii ddiinnaaiinnttee,,

rruugg\\cciiuunneeaa..

poemul s\pt\mânii de paul aretzu

***

CALENDAR14.09.1778 - s-a n\scut CostacheConachi (m. 1849) 14.09.1853 - s-a n\scut Radu Rosetti(m. 1926) 14.09.1856 - s-a n\scut SofiaN\dejde (m. 1946) 14.09.1906 - s-a n\scut Emil Vora(m. 1979) 14.09.1942 - s-a n\scut GabrielaGen]iana Groza 14.09.1948 - s-a n\scut IacobRoman 14.09.1949 - s-a n\scut ElisabetaBog\]an 14.09.1993 - a murit Geo Bogza (n. 1908) 14.09.2004 - a murit Ion Chichere(n. 1954)

15.09.1823 - a murit GheorgheLaz\r (n. 1779) 15.09.1911 - s-a n\scut Emil Botta(m. 1977) 15.09.1916 - s-a n\scut ConstantinVirgil Gheorghiu (m. 1992) 15.09.1935 - s-a n\scut Vistian Goia 15.09.1938 - s-a n\scut Marian Popa 15.09.1945 - s-a n\scut Lucre]iaRodica Chiriacescu 15.09.1947 - s-a n\scut TraianVedina[ 15.09.1948 - s-a n\scut Ioan L\cust\(m. 2009) 15.09.1949 - s-a n\scut Adrian DinuRachieru 15.09.1950 - a murit I. A. Candrea (n. 1872) 15.09.1950 - s-a n\scut VictorTei[anu 15.09.1969 - s-a n\scut Dan Lungu 15.09.1984 - a murit Paul Sterian (n. 1904)

16.09.1910 - s-a n\scut VictorValeriu Martinescu (m. 1994) 16.09.1910 - s-a n\scut LuciaDemetrius (m. 1992) 16.09.1937 - s-a n\scut MarinCodreanu 16.09.1937 - s-a n\scut Victoria AnaT\u[an (m. 2011)16.09.1945 - s-a n\scut GheorgheSchwartz 16.09.1949 - s-a n\scut Ion Cuzuioc 16.09.1957 - s-a n\scut DoruBurlacu 16.09.1983 - a murit HoriaLovinescu (n. 1917) 16.09.1990 - a murit AurelDumitra[cu (n. 1955 ) 16.09.2000 - a murit Ioan Alexandru(n. 1941) 16.09.2008 - a murit Dan HoriaMazilu (n. 1943)

17.09.1888 - a murit Iulia Hasdeu (n. 1869) 17.09.1892 - s-a n\scut ConstantinArge[anu (m. 1964) 17.09.1921 - s-a n\scut Gica Iute[ 17.09.1939 - s-a n\scut ValentinaCurticeanu 17.09.1939 - s-a n\scut NicolaeIoana (m.2000)

evoc\ri

Amintirile despre un scriitorsunt un auxiliar pre]iospentru istoria literar\.Pavel Dan însu[i împ\rt\[eaopinia profesorului s\uGh. Bogdan-Duic\ de laFacultatea de Litere din

Cluj, care sus]inea c\ împrejur\rilebiografice pot explica [i adâncisensul unei opere literare. În cazulautorului nuvelei Înmormântarealui Urcan B\trânul ele compun„liniile unui portret”, ca s\ prelu\msubtitlul unei evoc\ri din acestvolum.

Ele sunt orânduite pe secven]ebiografice importante: anii de liceu,studiile universitare, profesor la Blaj.Lipsesc, sau sunt foarte pu]ine [inumai tangen]iale, evoc\rile desprecopil\ria scriitorului. Un cons\teanî[i aminte[te c\ f\ceau plimb\riduminicale în P\durea Cocului [i c\îi „erau dragi fluierul, ceasul [i briceagul– de care nu s-a desp\r]it toat\ via]a”.La Liceul „Regele Ferdinand ” dinTurda, vine mai târziu, este ceva maiîn vârst\ decât colegii s\i, lucru ceexplic\, probabil, [i seriozitatea precocedespre care vorbesc colegii s\i declas\, pasiunea pentru lectur\, discu]iilepasionate despre c\r]ile citite [i despre

scriitorii îndr\gi]i; nu participa lajocurile g\l\gioase din pauze [i nicinu lua parte la petrecerile [i balurile[colare. Este printre întemeietoriirevistei [colare „Fire de tort”, coordonat\de profesorul Teodor Mur\[anu, elînsu[i scriitor. Cu atât mai surprinz\toreste un episod dureros din via]a sade licean la Turda,asupra c\ruiamemoriali[tii aduc nuan]\ri diverse,ca într-un roman modern cu personaje– reflectori. Este vorba de eliminareadin l iceul din Turda, pentru c\participaser\ la un bal în ora[ [i austat peste ora îng\duit\ de conducerea[colii; era, în fond, r\zbunarea unuipedagog gelos pe succesul „octavanilor”turdeni, care-l concuraser\ la simpatiaunei frumoase eleve de liceu. PentruPavel Dan a fost o lovitur\ moral\dureroas\, resim]it\ ca o nedreptatef\cut\ de profesorii pe care i-a iubit,iar din partea unora se a[teptachiar la formularea unei ap\r\ri înconsiliul profesoral în care s-a hot\râtsoarta elevilor „rebeli”. Ultimul ande liceu îl face la Tulcea, unde unchiuls\u Paul Dan era profesor. Este [ielev în fa]a bacalaureatului [i pedagogla [coala normal\ din localitate, darasupra acestui moment biograficnu avem amintiri literare propriu-zise, biografii scriitorului reconstituind„episodul tulcean” dup\ Jurnalul

scriitorului.Urm\toarele dou\ secven]e biografice

sunt mai bine reprezentate: studentcon[tiincios [i ardelean autentic, a[aapare Pavel Dan în evoc\rile care ni-lprezint\ în Clujul anilor 1928-1932,la cursuri, la c\minul „Avram Iancu”,în cenaclul revistei „Darul vremii”,al\turi de Radu Brate[, cu care-[iva continua prietenia în anii de profesoratla Blaj, Grigore Popa, I. Th. Ilea, OlgaCaba etc. Mul]i dintre memoriali[tivorbesc despre „modestia” scriitorului.Este de fapt o cumsec\denie a unuiardelean lipsit de infatuare g\l\gioas\,dar con[tient de înzestrarea sa literar\[i artistic\, dornic s\ se realizezeca scriitor [i încrez\tor în „steaua”lui. De aceea îl [i refuz\ pe VasileNetea, care-l invit\ s\ colaboreze lapublica]iile sale mure[ene, pentru c\este convins c\ scrisul la ziare l-arîndep\rta de la masa de scris, pe elcare [i-a propus s\ tip\reasc\ înrevistele literare 2-3 nuvele (numai mult!) pe an. Un Pavel Dan amatorde drume]ii [i îndr\gostit ne prezint\Ion Th. Ilea, cu care iese într-o duminic\pe drumul Feleacului [i popose[te însatele din jur la câ]iva cunoscu]i [iprieteni.

Blajul reprezint\ un moment biograficimportant. Aici este numit profesorde limba român\ [i latin\: Blajul esteora[ul în care a visat la împlinirea saprofesional\ [i artistic\. Acest momentbiografic este evocat din perspectivediferite de c\tre colegi profesori [ide c\tre fo[tii s\i elevi. Nu [tiudac\ evocatorii au cunoscut paginilede Jurnal, pentru c\ amintirile concord\cu aceste însemn\ri autobiografice.Profesor deosebit de con[tiincios,exigent cu sine însu[i, dar [i cu discipoliis\i, se impune în Blajul interbelicca un dasc\l prestigios nu numai prinactivitatea didactic\, ci [i prin colabor\rilela principalele reviste ardelene.Munce[te mult, scrie în felul scriitorilorcu o înalt\ con[tiin]\ artistic\, revenindde multe ori asupra manuscriselor,face proiecte literare, schi]ând uneleevoc\ri – a[a credeau prietenii s\ibl\jeni – ale Blajului istoric, religios[i cultural.

Multe din evoc\rile acestui volumse refer\ la momentul tragic alîmboln\virii sale ireversibile: avemcâteva pagini de autentic\ literatur\ce m\rturisesc demnitatea [i discre]iaîn suferin]\ a prozatorului, regretulunanim al celor ce l-au cunoscut [iapreciat.

Sunt în aceste amintiri liniile unuiportret literar [i, dac\ istoria literar\este posibil\ [i prin evoc\ri, avemaici capitolul Pavel Dan din istorial i teraturi i române în forma samemorialistic\.

~n amintirea contemporanilor75 de ani de la moartea lui Pavel Dan

ion buza[i

4................................................................................................................................................................................................................................ România literar\ num\rul 37 / 14 septembrie 2012

Cu ocazia Congresului anual PEN Interna]ional 2012 (Gyeongju, Coreeade Sud, septembrie), PEN Cub România a trimis, la sugestia lui Caius Dobrescu,o propunere c\tre conducerea PEN International. Propunerea a fost foarte bineprimit\, ea va fi citit\ zilele astea în plenul adun\rii generale [i va figura printredocumentele oficiale ale Congresului. Iat\ mai jos scrisoarea trimis\ :

Domnului John Ralston Saul, pre[edinte al PEN InternationalBucure[ti, 1 septembrie 2012

Stimate ddomnule JJohn RRalston SSaul,Pentru acest al 78-lea Congres anual al PEN International, a[ dori s\ v\

fac urm\toarea propunere din partea PEN România:V\ propunem ca laureatul Nobel pentru Pace Liu Xiaobo s\ fie ales pre[edinte

de onoare al PEN International în cadrul acestui congres. {tim cu to]ii c\ PENInternational, în general, [i Comitetul Scriitori în Închisori, în special, împreun\cu Centrul chinez independent PEN, au f\cut deja multe gesturi practice [isimbolice pentru acest scriitor important, aruncat în închisoare pentru luptasa tenace pentru drepturile omului în China. Este impresionant s\ consta]i,de pild\, cât de multe manifest\ri literare de solidaritate cu Liu Xiaobo au avutloc numai ̀ n acest an, 2012, gra]ie PEN International, a[a cum se poate constatape siteul www.peninternational.org. Pe cale de consecin]\, PEN Româniaconsider\ c\ ar fi util, [i poate [i mai eficace simbolic, ca Liu Xiaobo s\ fieales pre[edinte de onoare al PEN International, pe lîng\ pre[edintele efectival PEN International. Consider\m c\ este o datorie moral\ s\ promov\m înacest fel cazul lui Liu Xiaobo ca o emblem\ a eforturilor PEN Internationalpentru eliberarea scriitorilor, care-[i risc\ via]a pentru adev\r, democra]ie [ilibertate de expresie în ]\rile lor.

Cu mul]umiri [i cu solidaritate din partea membrilor PEN România,

Magda CCârnecipre[edinte

La 8 septembrie 2012,cunoscutul lingvist MariusSala, director al Institutuluide Lingvistic\ „Iorgu Iordan– Al. Rosetti” din Bucure[ti[i vicepre[edinte al Aca-demiei Române, a împlinit

80 de ani. S\rb\torirea sa a începutcu dou\ zile înainte, la Casa Oamenilorde {tiin]\, cu lansarea volumuluiomagial De ce am devenit lingvist?(volumul fiind prezentat de un criticliterar pe care îl pre]uiesc foartemult). În ziua urm\toare, MariusSala a fost s\rb\torit, solemn, [i laAcademie, ocazie cu care s-a constatat,din nou, c\ este admirat [i iubit demult\ lume.

{i cum s\ nu fie admirat [i iubit cândeste autorul unei opere [tiin]ifice deprim\ m\rime [i are atâta farmec?

Nu sunt specialist în domeniu (regretc\ nu sunt), dar ca utilizator al limbiiromâne m\ consider îndrept\]it s\apreciez contribu]ia lui Marius Sala lacunoa[terea [tiin]ific\ a acestei limbi[i la cultivarea ei. Marius Sala este unuldintre pu]inii oameni înv\]a]i de lanoi care nu se feresc s\ se adreseze [ipublicului larg, atitudine generoas\[i necesar\, dar riscant\, întrucât poatefi sanc]ionat\ de snobi.

Azi, mai mult ca niciodat\, estenevoie de lingvi[ti ca Marius Sala. Limbaromân\ se afl\ în cel mai prost momental ei, de când a ap\rut pe P\mânt. Laînceputul secolului nou\sprezece eraînc\ neformat\, dar evolua într-o direc]iebun\, pentru ca în a doua jum\tate aacelui secol s\ ajung\ la o nou\... edi]ie,rev\zut\ [i ad\ugit\, datorat\ lui Eminescu,Caragiale, Titu Maiorescu et comp. Înprezent, limba român\ este superioar\celei din prima jum\tate a secoluluinou\sprezece, dar merge vertiginos înjos, ca un avion cu motoarele defecte.Tinde s\ se dezagrege [i s\ dispar\.Are trendul na[pa!

M\ refer, în primul rând, la limbaromân\ vorbit\, redus\, în cazul multorvorbitori, la câteva sute de cuvinte, întrecare predomin\ cuvintele monosilabice[i interjec]iile. Mimica fe]ei [i gesticula]ia,componente ale limbajului nearticulat,sunt în momentul de fa]\ principalelemijloace de comunicare.

Valorificându-[i uria[a sa competen]\de romanist, Marius Sala vede mai clardecât al]i istorici ai limbii originea [ievolu]ia cuvintelor române[ti. El ia înconsiderare soarta pe care a avut-ofiecare cuvânt în român\, în francez\,în portughez\, în spaniol\ etc. [i, princompara]ie, stabile[te etimologii plauzibile[i reconstituie o istorie palpitant\.Arheologia practicat\ de el produce

lucr\ri [tiin]ifice, dar [i romane deaventuri, ale c\ror protagoni[ti suntcuvintele. În felul acesta putem sperac\ m\car unii tineri se vor pasiona decunoa[terea propriei lor limbi [i nu ovor mai vorbi defectuos, a[a cum fac înprezent.

Cu prilejul împlinirii a 80 de ani, luiMarius Sala i s-a dedicat [i un volumomagial: De ce am devenit lingvist?Omagiu academicianului Marius Sala.Volum îngrijit de Emanuela Timotin[i {tefan Colceriu. Bucure[ti, Ed. UniversEnciclopedic Gold, 2012. În cuprinsullui r\spund la întrebarea „De ce amdevenit lingvist?” foarte mul]i cercet\toriîn domeniul limbii, români: GheorgheChivu, Cri[u Dasc\lu, Florica Dimitrescu,Sanda Golopen]ia, Valeria Gu]u Romalo,Solomon Marcus, Mariana Ne], GabrielaPan\ Dindelegan, Marina R\dulescuSala, Dorin Uri]escu, Lucia Wald, RodicaZafiu [i mul]i al]ii [i str\ini, ca PetarAtanasov, Klaus Bochmann, Jiri Felix,Georg Kremnitz, Emili Ridruejo, DavidTrotter, Joan Veny. La întrebarea „Dece nu am devenit lingvist?” r\spund,cu umor, Iulia Sala [i Radu C\lin Cristea(fiica [i nepotul celui s\rb\torit!).

Ideea de a construi astfel un volumomagial este de un bun-gust des\vâr[it.Nu este ridicat în sl\vi, în mod mecanic,pe o sut\ de voci, s\rb\toritul, ci se facconfesiuni din care reiese, prin însumare,ce înseamn\ lingvistica pentru lingvi[ti,cum poate deveni lingvistica un destinpentru cei care o profeseaz\. Volumuleste cu atât mai impresionant cu câtdin paginile lui afl\m c\ biografiile azeci de cercet\tori au interferat cubiografia lui Marius Sala, prezen]\luminoas\ [i tonic\ în via]a noastr\[tiin]ific\.

Remarcabil\ este seriozitatea cu carelingvi[tii au r\spuns la întrebarea dintitlul c\r]ii. Dac\ ar fi fost convoca]i maimul]i scriitori pentru a r\spunde la oîntrebare similar\, r\spunsurile lor ar

fi fost fanteziste, ironice, încânt\toare,poate, ca spectacol de inteligen]\, darneconcludente. Iat\ îns\ c\ foarte mul]icercet\tori din domeniul limbii prefer\s\ vorbeasc\ pe larg, cu toat\ gravitatea,despre experien]a lor profesional\,prezentat\, în mare m\sur\, ca o experien]\existen]ial\. Ei ne ofer\, în mod surprinz\tor,nu numai informa]ii care i-ar puteainteresa pe sociologi sau pe istoriciilingvisticii, ci [i pagini de literatur\!

Foarte amuzant\ este scurta secven]\final\, cu cei doi scriitori care r\spund,în replic\, la întrebarea invers\: „De cenu am devenit lingvist?” Iulia Sala estecuceritoare prin franche]e:

„Se pare c\ spiritul de competi]ien-a fost de ajuns ca s\ m\ motiveze, înciuda eforturilor f\cute de tat\l meu s\m\ atrag\ spre acest domeniu. }in mintec\, în disperare de cauz\, m-a întrebat(cred c\ era mai mult o întrebare retoric\)ce va face el cu biblioteca lui atât debogat\. I-am r\spuns sec: «Doneaz-oInstitutului de Lingvistic\!» Cred c\r\spunsul meu l-a descurajat atât detare, încât din acel moment n-a maiinsistat.”

La rândul lui, Radu C\lin Cristea,poveste[te cu umor:

„Tân\r fiind, îl divinizam pe MariusSala [i a[ fi putut comite erori capitale,cum ar fi apucatul de lingvistic\, doarca s\-i fac o surpriz\ pl\cut\. Coborânddin mirobolante str\in\t\]uri, MareleUnchi ateriza, în miez de var\, în miculor\[el ardelenesc unde îmi petreceamcopil\ria, înc\rcat cu gume de mestecatmentolate, costume bavareze [i altedr\cii de vr\jit pruncul neprih\nit dinmine. Îl vedeam «fi[ând» în permanen]\,ca atins de o boal\ imperial\ pe caren-o deslu[eam, dar impunea autoritate.Pe de alt\ parte, frapa prin dezinvoltur\:f\cea entorse jucând fotbal în echipaPo[tei [i era un pantagruelic mânc\torde lubeni]e. (...) Mi se ar\tase un model.Cam a[a m\ proiectam [i eu viitorimii:un c\rturar îngândurat cu aplecare lapl\cerile lume[ti.”

Prezent la propria-i s\rb\torire,Marius Sala a încântat asisten]a cuvivacitatea sa, cu ironia fin\, cu o aten]iedistributiv\ care îi permitea s\ se ocupesimultan de to]i invita]ii. M\ uitam lael cu dragoste [i m\ rugam, în gând,lui Dumnezeu s\ ajung [i eu cât mairepede la 80 de ani ca s\ tr\iesc cu oasemenea însufle]ire.

actualitatea17.09.1948 - s-a n\scut MariaUrbanovici 17.09.1953 - s-a n\scut Herta Müller 17.09.1953 - s-a n\scut Dorin{tef\nescu 17.09.1954 - s-a n\scut Valerian}opa 17.09.1976 - s-a n\scut EmanuelaIlie 17.09.1989 - a murit Ion D. Sârbu (n. 1919)

18.09.1875 - s-a n\scut VictorAnestin (m. 1918) 18.09.1907 - s-a n\scut Ar[avirActerian (m. 1997)

18.09.1931 - a murit Vasile Cârlova(n. 1809) 18.09.1937 - s-a n\scut MirceaMoisa (m. 2012)18.09.1942 - s-a n\scut NicolaeDolâng\ 18.09.1948 - s-a n\scut AndreiOi[teanu 18.09.1949 - s-a n\scut GeorgetaDelia Hajdu 18.09.1953 - s-a n\scut Lucian Pop 18.09.1967 - a murit Tudor {oimaru(n. 1898) 18.09.2011 - a murit B. Elvin (n. 1927)

19.09.1873 - s-a n\scut Lauren]iuDau[ (m. 1954) 19.09.1922 - s-a n\scut MajtenyiErik (m. 1982) 19.09.1956 - s-a n\scut EugeniaBulat 19.09.1961 - s-a n\scut Iosef Erwin}igla 19.09.1973 - a murit George Popa(n. 1912) 19.09.1992 - a murit Cella Serghi (n. 1907) 19.09.1994 - a murit DamianUreche (n. 1935) 19.09.2005 - a murit Emil Manu (n. 1922)

20.09.1866 - s-a n\scut GeorgeCo[buc (m. 1918) 20.09.1910 - s-a n\scut Ta[cuGheorghiu (m. 1981) 20.09.1937 - s-a n\scut Petre Got 20.09.1938 - s-a n\scut Cornel Robu 20.09.1940 - s-a n\scut Aurel Hâncu 20.09.1942 - s-a n\scut {tefan Pârvu 20.09.1945 - s-a n\scut MirceaS\ndulescu 20.09.1956 - s-a n\scut R\zvanPetrescu 20.09.1986 - a murit Iorgu Iordan (n. 1888)

Rubric\ rrealizat\ dde NNiiccoollaaee OOpprreeaa

La 80 de ani începe via]a

scripta manent de alex [tef\nescu


actualitatea

6................................................................................................................................................................................................................................ România literar\ num\rul 37 / 14 septembrie 2012

Micul studiu publicat deCosmin Per]a anul acestala Editura Muzeul Litera-turii Române, Radu G.}eposu – Rafinament [iintui]ie, are, înainte detoate, meritul de a

readuce în prim-plan un critic talentatal genera]iei ’80, disp\rut prematurîn 1999, [i c\zut astfel în conul deumbr\ al posterit\]ii.

Cosmin Per]a discut\, pe rând – cuo empatie care d\ tonul caracteristical micului eseu – cele trei volume pecare le-a publicat criticul în timpulvie]ii, dintre care Istoria tragic\ [igrotesc\ a întunecatului deceniu literarnou\ (1993) reprezint\ un titlu dereferin]\ în bibliografia fenomenuluiliterar optzecist; celelalte dou\ sunt:Via]a [i opiniile personajelor (1983)[i Suferin]ele tân\rului Blecher (1996).

Precedat\ de un „Cuvânt înainte”[i încheiat\ cu un „Cuvânt înapoi” (aleautorului), micromonografia lui CosminPer]a este, în egal\ m\sur\, unsemn de afec]iune [i de admira]iepentru omul [i deopotriv\ criticul RaduG. }eposu, pe care l-a cunoscut deaproape, la o vârst\ fraged\, [i care –declar\ autorul – pare a-i fi anticipatpropria evolu]ie literar\ ([i chiaraccidentele biografice!). A[a încât îiface un portret plecând nu numai dela m\rturisirile criticului, ci [i, adesea,de la propriile sale m\rturii: „Radu G.}eposu a fost un melancolic profundcare î[i în[ela/juca melancolia prinaccese de jovialitate. Înc\ de la primelesale eseuri, din anii de liceu, trecândprin mediul formator al Echinoxului,cunoscând toate posibilele atitudiniale intelectualului refuzat de societate,de la profesor de sat pân\ la redactorde revist\ de partid, }eposu a cunoscut,a tr\it ipostaza unui tragic Pan postmodern,plimbându-se plin de am\r\ciune pringr\dinile dantelate ale lui Bachus, saupoate Apollo, uneori, permi]ându-[ianumite remarci critice, cinice, ironice,de o fine]e atroce, remarci care suntgeneratoare, în dubl\ instan]\, deadev\r critic [i de farmec livresc”. Dealtfel, eseistul – care e [i poet, [iprozator – red\, în multe locuri, cuplasticitate, aceast\ dubl\ calitate acriticului optzecist: pe de o parte,acurate]ea metodologic\, „tehnicismul”,

iar pe de alta „jovialitatea” lui stilistic\,marca stilistic\ inconfundabil\ ([imasc\, ne spune Cosmin Per]a, a uneimelancolii de profunzime).

Despre Istoria tragic\ [i grotesc\a întunecatului deceniu literar nou\– c\reia eseistul îi dedic\ cel mai amplucapitol, „Tragica istorie [i avatarurileei” – el scrie, punând în perspectiv\„verdictele” critice ale lui }eposu, ladistan]\ de dou\ decenii de la publicare:„Istoria tragic\ [i grotesc\ a întunecatuluideceniu literar nou\ este un volumfoarte bine dozat, pertinent, care nulas\ nici o afirma]ie neacoperit\ [i niciun verdict f\r\ a fi temeinic probat defurcile caudine ale rezisten]ei teoretice[i ale subtilit\]ii artistice. Miza luiRadu G. }eposu aici nu pare a fi aceeaa proclam\rii unui nucleu tare algenera]iei optzeci [i nici aceea apropunerii unor autori bine individualiza]i,a unor nume deja confirmate, ci maidegrab\ a reflect\rii unui spa]iu înplin proces de formare [i a identific\riiunor tendin]e generale”. {i conchide:„Valoarea acestei lucr\ri rezid\, a[adar,în aceea c\ prezint\ la rece o feliegeneroas\ de istorie literar\, cu toatevalen]ele sale, în plin\tatea manifest\riiei. Un alt atu îl constituie analizaminu]ioas\, atât a fenomenului generalfocalizat, cât [i a autorilor lua]i înparte. Oricare dintre aceste analizeale lui }eposu (...) au la momentulactual statutul de critic\ autentic\,valoroas\, tocmai pentru c\ au trecutproba timpului, pân\ [i dup\ dispari]iatumultului cauzator. Drept m\rturier\mân volumele discutate [i direc]iileîn care au luat-o autorii în cauz\ peurm\, majoritatea intuite de critic dinprima faz\”.

Citându-l [i pe Ion Pop – care vorbe[tedespre „intui]ia ideal\ major\” de cared\ dovad\ }eposu în Istoria... sa (Vatra,nr. 5/2000) –, Cosmin Per]a face dinintui]ie o (alt\) calitate esen]ial\ acriticului optzecist. Intui]ie confirmat\de validitatea verdictelor sale critice,[i – o dat\ în plus, într-un plan personal– de anticip\rile pe care }eposu le-af\cut în privin]a propriei biografii aexegetului s\u (vezi „Cuvânt înapoi”).

De[i un studiu succint, cu uneleneglijen]e [i stâng\cii de exprimarecare ar fi trebuit eliminate din formaini]ial\ a lucr\rii de licen]\, miculvolum al lui Cosmin Per]a repune îndiscu]ie cazul unuia dintre „cei maiinteligen]i [i maturi critici români dinultimele decenii”, realizându-i unevocator [i empatic portret intelectual,moral [i uman, ca de la discipol lamaestru. Poate c\, în anii urm\tori,eseistul va reu[i s\ transforme studiulîntr-o veritabil\ monografie de autor.

AAddiinnaa DDiinnii]]ooiiuu

Cartea de eseuri

Radu G. }eposu, un portret empatic

CCoossmmiinn PPeerr]]aa,, RRaadduu GG..}}eeppoossuu –– RRaaffiinnaammeenntt [[ii

iinnttuuii]]iiee,, pprreeffaa]]\\ ddee HHoorreeaaPPooeennaarr,, EEddiittuurraa MMuuzzeeuull

LLiitteerraattuurriiii RRoommâânnee,, BBuuccuurree[[ttii,, 22001122,, 110044 ppaagg..

Cât\ (auto)ironie, atâtaspirit – pare s\ fie devizaunui poet incomod,nedebitor vreunui curentsau -ism, fidel unei for-mule care, în unicitateaei, celebreaz\, prin acest

volum, [i [aptezeci de ani ai unuicreator pe cât de ghidu[ în asocierilingvistice, pe atât de grav întematica liricii sale, preponderentinterogative asupra failibilit\]ii/finitudinii fiin]ei.

În ciuda multor asalturi retoricespre reduta Creatorului (numit [iemanantul, sau, blagian, anonimul,interpelat [i, cu sound arghezian,drept taciturnul), cel din spatele vociinedumerite, deci contestatare, poater\mâne credibil în echilibrul s\uinstabil: „Sufletului meu atât de tân\r/au început s\-i îmb\trâneasc\/amintirile”. Pretutindeni descoperimperechi scurtcircuitante de felul acesta,unde tonul ricanant, c\ci neconsolat,se ia la bra] cu duio[ia, ori, la fel debine, referentului celebru, biblic saugeneral cultural, i se asociaz\ comentarii„liberale”, unde apelativul „m\i”nu sun\ nici strident, nici blasfemiator.Poetul mizeaz\, relativizându-le sprea le înt\ri impactul, pe vorbele tribului,dar nu poate s\ nu remarce faptul c\Demiurgul „se distreaz\ pe seamaneantului,/ pl\cându-i cum miciivorb\re]i/ bat câmpii din mic\ milasa...”. În alt\ parte, de reg\sit caatitudine în cuprinsul volumului,lucrurile sunt voit amestecate sprea implica o împ\care ab initio cu gama,virtualmente infinit\, a planurilordivine: „[i cui îi folose[te/ aceast\comedie, dram\, tragedie,/ fars\,/zice]i-i cum dori]i!/ (c\ tot aia e...).”

Una dintre temele dominante arfi de identificat în chestionareaexperien]ei sacrale a Începutului,pentru c\ dispunerea destinelor,stocastic [i, în consecin]\, intrigatoriu,pare s\-l absoarb\ pe stihuitor îndeosebi.Natur\ greu de convins prin scenariipresetate, Calistrat Costin tinde,imediat ce poate – [i î[i croie[te rapidcalea de acces! – s\ se întoarc\ lamomentul responsabil de configura]ialumii a[a cum o percepem noi, scepticiscientizan]i, ast\zi. Altfel spus, darcu termenul s\u, îl preocup\, ca peorice reflexiv inconturnabil, cum

s-a fabricat supa originar\, cu ceingrediente [i de ce ne este greu s\-isesiz\m gustul. Enigma acelui primummovens este suspectat\ în aceea[im\sur\ în care i se acord\ un respectizvorât din smerenia celui care [tiece înseamn\, tot originar, a fi s\raccu duhul. De aceea spune, cu virulen]\atenuat\, salubru, despre con[tiin]ainutilit\]ii oprobiului direct: „S-auînmul]it p\duchii devoratori de/mistere”. De aici deriv\ o alt\ tem\a discursului liric: sensul râvneidescifratorilor în direc]ia care r\spunde,îndeob[te, la preten]iosul nume desens al vie]ii. C\r]ile, respectiv,hrisoavele [i bucoavnele grele decoduri pot fi utilizate ca pharmakon,în ambele lui sensuri de baz\. Oameniise vor înclina în fa]a explica]ieisacerdotului (asimilabil legiuitorului)care poate pretinde sacrificiul de sinepe post de soter în fa]a crizei. Criz\,în context, însemnând cumulul depractici, subreptice sau nu, prin carese induce aceluia privat de subtonalit\]ilecuvântului, o idee a suspensiei sensuluiînsu[i, asta însemnând, grosier vorbind,c\ oricine [i-l poate apropria. Perspectiva,din atare unghi, are indicele eicvasiapocaliptic: „o nou\ er\ se anun]\,era f\r\ taine,/ sumbra,/ f\r\ de farmec,f\r\ poezie/ cum poate toate dinaintevor fi fost/ [i numai noi nu [tim/ (nefacem c\ nu [tim...),/ dintotdeaunaf\r\ totdeauna,/ de[art\ trecere,retrecere, petrecere/ în nefiin]\,/ azeilor dorin]\ de criz\, neputin]\”.

Cum se observ\, poetul, în toanede amuzament grav, se r\sfa]\ în ao feri piste false interpretan]ilor,momindu-i spre orizontul de tip ludic,precum într-o schem\ parabolic\minimalist\: „În ni[te b\l\rii de lamarginea/ unui cimitir de ]ar\,/ unadev\r gelos, st\tea la pând\/ s\ pun\gheara pe un alt adev\r,/ ]intinds\-i sparg\ [i \luia/ capul/ (c\ unde-sdoi puterea cre[te)”. Ca s\ nu fiecariat\ o întreag\ arhitectur\ auniversului, r\mâne, ca raisonneur,mut de felul s\u, cel mai bun prietenal poetului - un fir de iarb\. Pe el sesprijin\ speran]ele paradoxaluluiironist, mordant, la o adic\, dar categoricvulnerabil în fa]a ierarhiei inconturnabile:„Ruine, izvoare de mir amarnic/ (gustulAtotputernicului),/ de sete am mu[catdin piatr\/ (nevrând s\ mor atât decurând),/ prin rosturi clipoceau/ lap]ide cer,/ o turm\ de genunchi p\[tea/în racla fostei catedrale,/ z\ceamprintre pelerini umil/ precum eternitatea”.Sunt versuri adânci, care ni-l recomand\pe Calistrat Costin drept un ironistdin proximitatea abisalit\]ii.

GGaabbrriieell CCoo[[oovveeaannuu

Cartea de poezie

Îngrijorarea drapat\ ironic

CCaalliissttrraatt CCoossttiinn,,IIrroonniiaa mmooddeerraatt\\,,

EEddiittuurraa TTiippooMMoollddoovvaa,, IIaa[[ii,, 22001122,,

220000 ppaagg..

d

Pe cât entuziasmeaz\primul volum dinmemorialistica luiRadu Rosetti, pe atâtnedumere[te cel de-al doilea. N-o spunnumaidecât în r\u.

Cei interesa]i vor g\si [i aicilucruri deosebite, în specialsub raport istoric (de exempluun pre]ios corpus documentarlegat de meandrele dubleialegeri a lui Al.I. Cuza, la 1859).

Doar c\, literar vorbind, nivelulacestor episoade se situeaz\ cuo treapt\ mai jos. Dezinvolt cândrelata zvonurile genera]iei precedente,Rosetti devine, când e s\ consemnezeanecdotica vremii sale, foartere]inut. Despre Ce am auzit dela al]ii am scris [i [tiu c\ abiami-a ajuns spa]iul cronicii pentrua schi]a o mic\ antologie a fabuloaselorcancanuri de acolo. Notoriet\]ileveacului al nou\sprezecelea foiau,efectiv, în paginile c\r]ii. Dar nunumai ele. Lume de tot soiul,personaje neimportante se salvauprin câte-o vorb\ de spirit memorabil\în absolut. Moldovenii se comportau,zglobiu, muntene[te.

Ar fi fost de a[teptat ca povesteas\ continue în acela[i registru înAmintirile din copil\rie ce au urmat.(În parantez\, o observa]ie despretitlu, care, în prima edi]ie, din 1925,era exact acesta, identic cu cel alcapodoperei lui Creang\. Întretimp, probabil, tocmai sub presiuneacrescând\ a unei asemenea zdro-bitoare coinciden]e, Editura Huma-nitas a preferat s\ disloce sintagmaprintr-un chiasm. De aceea nutrebuie s\ contrarieze prezen]a,în articolul meu, a ambelor variante.Am recurs la acest compromis dinmotive de precizie istorico-literar\,dar [i, uneori, din pricini stilistice.Din copil\rie. Amintiri [i Amintiridin copil\rie sunt una [i aceea[icarte. Aici, îns\, Rosetti se dovede[temai degrab\ pios decât clevetitor.E, cel mai probabil, o pio[enierezultat\ din ne[tiin]\. Despreproprii p\rin]i avem mai pu]inedetalii decât despre cutare eroude roman. Cât îi prive[te pe slujba[iide la C\iu]i, cu care copilul s-aaflat în contact exclusiv, ace[tianu ofereau, cu nesemnificativeexcep]ii (escapadele senzuale uneiadintre guvernante, domni[oaraOudinot, relatate, peste ani, depreotul c\ruia aceasta i se spovedeafiind una dintre ele), un materialbiografic îndeajuns de incitant.

De acest deficit, Rosetti însu[ie con[tient. Se str\duie[te de altfels\-l justifice, în ultimele pagini aleAmintirilor, printr-o serie de reflec]iiamestecate. Cauzele mai largsociologice interfereaz\ cu aceleaintime. N\scut, spune el, într-ogenera]ie pierdut\, n-a reu[it,ca al]ii, s\ se ridice deasupracondi]iilor prin efort individual.„Universitatea din C\iu]i” (cumera numit în derâdere domeniulfamiliei, împânzit de profesori careurmau s\ asigure buna educa]iea odraslelor) pare a fi fost la origineatuturor relelor.

Odat\ început, rechizitoriulpare f\r\ sfâr[it:

„Sub raportul practic îns\, nupot numi rezultatul acestei cre[teridecât deplorabil. {i tata, [i mamase trezise la via]\ ca membri aicelei mai înalte boierimi, adic\ aiacelei clase care izbutise s\ puiest\pânire pe întreaga putere politic\din ]ar\, care putea tot, care î[iasigurase monopolul domniei [itotodat\ era în stare s\ înfruntepe domn când el nu ]inea seam\de privilegiile [i de interesele ei,când el nu închidea ochii asupraabuzului ce-l f\ceau de puterea ce[i-o însu[ise […] Îmi repetau dediminea]\ pân\ în sear\ c\ nu [tiudac\ vor izbuti s\ ni lese avere [ic\ trebuie s\ m\ preg\tesc a-miagonisi singur via]a [i a-mi croidrumul printr-însa. Dar, fa]\ deaceste vorbe atât de în]elepte, ochiimei întâlniau risipa din cas\ [iurechile mele auziau socotelile cele f\cea tata despre veniturilenebune ce aveau s\-i dee codrii [ic\rbunii de p\mânt ai C\iu]ului înziua din ce în ce mai apropiat\ încare se va fi construit linia de drumde fier Adjud-Târgul Ocnei […]Talleyrand a spus c\ acei ce nu au

tr\it sub Vechiul Regim, de înaintede 1789, nu au idee de ce estedulcea]a vie]ii. Talleyrand tr\isesub acel regim în calitate de privilegiat[i vorbia de via]a dus\ atunci deprivilegia]ii Fran]ei. Întocmai acela[ilucru se poate zice despre via]a în]\rile noastre de înainte de 1800[i de acei câ]iva ani care au urmatacea dat\” (pp. 242 – 244).

Cum spuneam, concluzia acestorconsidera]ii savante e strictamentepersonal\ [i abia ea devine relevant\pentru profilul scriitorului RaduRosetti:

„Sigur îns\ c\ mul]i din membriigenera]iilor care au avut partede acest sistem de cre[tere au fostîn stare s\ înlocuiasc\ înv\]\turavie]ii practice ce [i-au c\p\tat-oîn casa p\rinteasc\, în copil\rie [iîn adolescen]\, prin experien]a ceînsu[i au f\cut-o în tinere]e, încontactul lor cu lumea, iar aceicare, ca mine, n-au [tiut s\ seadapteze timpurilor [i împrejur\rilormijlocului în care tr\iau erau, uniimai mult, al]ii mai pu]in, lipsi]i desim] practic [i de observa]ie. {iastfel, posedând poate, în uneleprivin]i, facult\]i hot\rât superioaremajorit\]ii, au r\mas în inferioritatefa]\ de al]ii mai pu]in bine înzestra]i”(p. 245).

E totu[i greu de spus exactce-l nemul]ume[te pe Rosetti.

Oricum, un asemenea pesimismprofund estet ar putea apropiaAmintirile de Ghepardul luiLampedusa (e una din filia]iilepropuse în articolul din D.G.L.R.).Abstrac]ie f\când de toate celelaltedetermin\ri, distan]a e, totu[i,destul de substan]ial\. Rosetti nue un decadent complicat interior,ci un idealist tr\dat de împrejur\ri.(Cinismul lui Cuza îi repugn\ îna[a m\sur\ încât îl denun]\ decâteva ori într-o singur\ fil\.Altminteri, e încântat de buneleinten]ii ale domnitorului,recunoscându-i o franche]e fast\politice[te). Via]a îi va oferi [ansemici, de ordinul deput\]iei sau alc\pit\niei de jude], [i i le va retragecu aceea[i lejeritate.

Mai potrivit\ ar fi compara]iacu meridionalul Ion Ghica, cuale c\rui scrisori unele scene deaici î[i revendic\ un aer comun.Reprizele de vân\toare sportiv\de pe mo[ie, avându-l protagonistpe Cuza, aduc aminte de felul cum,cu ani în urm\, la Ghergani, copilulIon Ghica avea s\-l întâlneasc\ pelegendarul Iancu Jianu:

„Cuza, care era un minunattr\g\tor cu pistolul, avea obiceiul,în fiecare diminea]\, s\ trag\, dincerdacul de dinaintea locuin]ii sale,în cortelul verde al cumnatuluis\u, Lambrino, pe care îl f\cuseciur. Se vede c\ acel gloante, foartemic ca to]i glon]ii acelor pistoale,rico[ase dup\ ce trecuse prin cortel,pe vreo piatr\, pentru a veni s\loveasc\ pe tata la o distan]\ destulde mare. De atunci Cuza a începuts\ dee pace cortelului verde al

cumnatului s\u, p\n\ când acestaa avut proasta ideie s\ pue s\ astupebortele f\cute p\n\ atunci, ceeace a ademenit pe viitorul domnal }\rilor Surori s\ nu se mai poat\st\pâni [i s\ fac\ cortelului alteborte [i mai num\roase” (p. 37).

Dup\ cum o alt\ scen\, dintr-uncapitol ulterior, C\l\toriile noastrela Viena [i Italia seam\n\ izbitorcu Teodoros al aceluia[i Ghica. Totdespre un pui de ]igan fugit dinrobie e vorba [i tot despre o str\lucit\ascensiune datorat\ unui [ir demistific\ri. Numai c\, în loc s\sfâr[easc\ eroic în Abisinia, Porcu[orullui Rosetti (preschimbat nobiliarîn baron von Porkovitzki [i reg\sit,a[a, peste ani) ajunge, mai domestic,în bra]ele unei frumoase doamnedin Occident (pp. 140 – 143). Dintrenumero[ii oaspe]i în[ira]i în Amintirileacestea, lipse[te tocmai Ghica.Altminteri, intimi ai acestuia, caAlecsandri sau Negri, sunt pomeni]icu mândrie. Cel mai probabil, evorba de patriotism local. Fiu deunioni[ti pasionali, Rosetti nu-[ipoate reprima totu[i, la un momentdat, câteva ironii adresate sudicilor.„Cei mai mul]i erau nal]i, oache[i,cu pielea smolit\, purtau lungifavori]i [i erau deosebit de bunide gur\. Ceea ce a f\cut ca mul]iani s\-mi închipui c\ to]i munteniitrebuie s\ fie la fel. M\ scandalizamult graiul lor atât de asem\n\toracelui al ]iganilor [atra[i de la noidin Moldova” (p. 35), scrie el laad\postul unei prejudec\]i tenace.E de-ajuns ca s\ vedem, precizându-se de la general la conturul particular,portretul de tinere]e al beiuluide Samos. Fa]\ de acesta, maivârstnic cu aproape patru decenii[i men]inându-se mereu pe creastavalului, autorul Amintirilor maiare un motiv de invidie. Celemai bune pagini de aici sunt celecare îndrept\]esc compara]ia cuGhica. Restul se pierd în intersti]ii.De vin\ nu e limba. Nici talentul.Ci atitudinea.

Copil\rie propriu-zis\, RaduRosetti nu reiese s\ fi avut. S-an\scut responsabil. E principaluldefect al c\r]ii. Cel pu]in de laun punct încolo, primii s\i ani seconfund\ cu preparativele UniriiPrincipatelor, pe care le supraliciteaz\.Din zece capitole, cinci se refer\la acestea sau la anii de domnie ailui Cuza. Cam mult. Adeseori,adultul exalt\ o decizie politic\democratic\, încercând în van s\pun\ o atare stare de spirit peseama celui care-a fost. E improbabiltotu[i ca pentru un copil de abiade zece ani reforma agrar\ sau unanume discurs (remarcabil subaspect retoric, într-adev\r) al luiKog\lniceanu s\ fi fost chiar atâtde marcante.

Radu Rosetti e convins, cumvedem, c\ apar]ine unei genera]iipierdute. A[a s\ fie? E mai tân\rcu doi ani decât Eminescu [i cuunul decât Caragiale.

cronica literar\ de cosmin ciotlo[

O genera]ie pierdut\

e acest deficit, Rosetti însu[i e con[tient. Se

str\duie[te de altfel s\-l justifice, în

ultimele pagini ale Amintirilor, printr-o

serie de reflec]ii amestecate.

actualitatea


RRaadduu RRoosseettttii,, DDiinn ccooppiill\\rriiee..AAmmiinnttiirrii,, eeddii]]iiaa aa ddoouuaa,,

BBuuccuurree[[ttii,, EEddiittuurraa HHuummaanniittaass,,22001122,, 225566 ppaagg..

poezie

8............................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 37 / 14 septembrie 2012

EcouriÎntr-oo zzi nne mmoare uun ppantof,în aalta –– oo cc\ma[\sau hhaina dde vvar\ îîn ccarouri aalbastre.

Mie îînsumi, îîn uultima vvreme,îmi zzboar\ ggândul, ttot mmai ddes,la vveninoasele cclipe când ttrupul oo ss\-mmi ffie lluat, îîn ggazd\, de îîntunecata ]]\rân\.

Cum ppleac\ oo ffemeie –– uuna ssub ttreizeci dde aani –– din vvia]a uunui bb\rbat ccu mmult mmai îîn vvârst\

[i ccare, dde-aar ffi aavut ppu]in\ mminte, nu aar ffi aaruncat ddup\ eea, îîn zziua pprecedent\, cu cceasul dde[tept\tor dde ppe mm\su]a rrotund\ ddin hhol,a[a oo ss\ ppleci [[i ttu, îîntr-oo zzi, din vvia]a mmea, rrealitate.

Voi mmuripentru cc\ aa[a sscria ppe nni[te fflori dde ccire[.

Ecourile, eecourile vor ffi mmoa[tele mmele.

Nuferi [[i aapeAcum, ddac\ ttot aai vvenit –– [[i ppentru cc\ eeste oo cc\ru]\ de aani, dde ccând mm\ dduci ccu vvorba îîn pprivin]a aceastei îîntâlniri –– vvreau ss\-]]i rridici ffusta [i ss\-]]i aar\]i ccoapsele aalbe. SS\ ddansezi ppe mmas\, închipuind nnuferi [[i aape.Vreau ss\ rrâd, vvreau ss\ mm\ ddistrezi [[i ss\ tte aaplaud, s\tul dde rrepetatele vvedenii îîndurate sseara, ttârziu,prin ffalsele ttemple –– ccrâ[mele –– [[i dde ttristele iistorii cu ppoe]i [[i ppoete llunatice. VVreau ss\ tte vv\d închipuind nnuferi [[i aape, ss\ aaplaud [[i ss\ tte llovesc peste ffese, ff\r\ rru[ine [[i, ttotodat\, îîn ppofida gândului, uun ggând ccât sse ppoate dde ffrumos [[i dde ssincer, în vvarianta ssa iini]ial\: aacela dde aa-]]i ssta, ffericit, în aapropiere, ffie [[i ddoar ccâteva cceasuri, în ffelul uunui mmotan îîn ppreajma uunei rregine. DDa,vreau ss\-]]i rridici ffusta [[i ss\ ddansezi, aar\tându-]]i coapsele aalbe, iiar ccând vvom aajunge îîn ppat, dezbr\ca]i ((repet: ddezbr\ca]i!), va ttrebui ss\ mm-aaju]i, ffierbinte [[i mmoale, s\ ttr\iesc ffiorii uunui mmelc –– aai uunui llimax –– aflat lla pplimbare, îîn rr\coarea nnop]ii, ppe sslaiul dde bbeton al uunei ffântâni:

o pplimbare, ttotu[i, nnebuneasc\ [[i ccare iimplic\, aactiv, [i tteama dde aa nnu cc\dea îînl\untru, îîn aadânc,

unde se ssf\râm\ îîn ccioburi, îîn zzeci dde ccioburi dde aaur, lluna.

Strada ppe ccare llocuiescIa-mm\ ccu ttine, vvânt nnegru. AAici, nnumai ppisicile [[i ccopaciiau mmai mmulte vvie]i. IIa-mm\ ccu ttine, ss\ nnu mmai aaud metalicul cclinchet, lla oorice aadiere, aal pp\st\ilor din ccare aau cc\zut ttoate llacrimile ––

[i aalbastrele rrâsete, aadic\ llipsite dde ssens,ale sstelelor ddin nnop]ile ff\r\ sstele. NNimic, aabsolut nnimic nu ss-aa aadeverit, vvânt nnegru,

din ttot cce mmi ss-aa ppromis lla nna[tere.Ia-mm\ ccu ttine, vvânt nnegru: oo ffarmacie, uun ddepozit de vvat\ dde ssticl\ [[i sscurta vveselie dde ccu ssear\ aa lluminilor

întregesc sstrada ppe ccare llocuiesc. Ia-mm\ ccu ttine, vvânt nnegru,

fetelor, dda]i-mmi mm\car uun uultim ss\rut,aici nnumai ppisicile [[i aarborii aau mmai mmulte vvie]i, iiar ppoezia,regresând mmereu, aa aajuns uun ppui dde ccire[ îîn aapropierea unei ssp\l\torii dde mma[ini [[i uunde seam\n\, îîn ttimpul iiernii, ccu uun sstativ ppentru pperfuzii. O ssob\ îîn ccare ffl\c\rile nu mmai îîndr\znesc ss\-[[i îînve]e ffiicele ss\ ddanseze. Un lloc dde rrefugiu aal oomizilor cce nnu ss-aau pputut ppreface în ffluturi. Ia-mm\ ccu ttine, vvânt nnegru: oo ccaracati]\ eenorm\,

dac\ aa[a cceva sse ppoate, o ccaracati]\ ccu zzeci dde bbra]e aabsurdese rr\suce[te, aamenin]\toare, nnoapte dde nnoapte, [[i ggâfâie

în bbezna dde ssub ppatul mmeu, vvântule, pân\ lla iivirea, îîn ooglind\, aa lluceaf\rului dde ddiminea]\.Ia-mm\ ccu ttine [[i îînva]\-mm\, îîn llungul ddrumului,

cum ss\-mmi llas ccapul, îîn aanumite cclipe, vvântule,s\-mmi ccad\, lla ffel cca uun mm\r, îîn ppoalele ffemeilor ttinere.

Masa dde sscrisVine ddoamna aaceea ccu uun cciorap aalb [[i aaltul nnegru:,,sunt ffata mmo[ului –– îîmi sspune –– aam vvenit s\ tte îîngrijesc dde oomizi”. VVine ddoamna aaceea[i mm\ ccheam\ ccu eea: ,,,acolo ssunt mmagnolii

[i ccandelabre !! ””Vine pp\ianjenul, uuria[ul pp\ianjen, [[i-mmi fface, ccomplice, de oo ssut\ dde oori ppe zzi, ccu oochiul, dde oo mmie dde oori,pân\ ccând ttoate ssurâsurile mmele –– iinclusiv ccele cciclice ––sunt aasemenea ccrucilor dde ppe sspatele aacestor ff\pturidubioase [[i aatât dde vviclene aale uungherelor. Vine uun îînger,un îînger îîmb\trânit ff\r\ ss\-ll ffi vv\zut nnimeni ppân\ aacum, un îînger uurât –– dde pparc\ aar ffi oo pp\pu[\ ddin ccârpe cusute ppe îîntuneric ––[i sse aa[eaz\ îîn llocul mmeu lla mmasa dde sscris: el ccrede cc\ uun oom ccare sscrie nnu eeste nniciodat\ ssingur.

Aceste zzileA[ vvrea ss\ [[tiu ddac\ ee[ti ffericit\, aa[ vvrea ss\ aam cceva de lla ttinefie [[i nnumai ppentru ccâteva zzile: uun oobiect ddin ssfera acelor ffrumoase nnimicuri ffrivole –– oo aagraf\, un ccapac rrotund ((cel dde lla ccutia ccu ppudr\, dde ppild\) sau uun nnasture, ppe ccare ss\ ii-ll aar\t mmamei [i ss\-ll ]]in nnoaptea, ssub ppern\, ccum, aalt\dat\, sscutul, pe ccând eeram mmercenar îîntr-oo llegiune rroman\.

}i-aa[ pputea dd\rui, lla rrîndul mmeu, oo ssticl\ dde pparfum (cu ppompi]\), cchiar ddac\ nnu tte-aam vv\zut ddecât oo ssingur\ ddat\, sau –– dde cce nnu? –– nni[te vversuri îînc\ rrecente [[i aal cc\ror ttâlc are ddou\ tt\i[uri: uun ssurâs [[i-oo ttriste]e. NNi[te vversuri pe ccare lle vvoi îîmpleti îîntr-uun ssonet, ccând vvoi ffi llini[tit.

Se vvorbe[te pprin oora[despre zzah\rul –– aabsorbit dde pprofilul tt\u –– aal aacestor zzile.

O ppietricic\ rro[ie, ,,,iubito’’, îîn llocul nnumelui mmic aal tt\u,în aabsintul aabstract ddin ppahar –– [i ppe ccare-ll aaprind, dde ffiecare ddat\, ccu uun cchibrit: dac\ nnu iia ffoc, nnu-ll bbeau. DDac\ nnu iia ffoc înseamn\ cc\ nnu mm-aam ggândit ddestul dde iintens lla ttine.

Te-aam vv\zut oo ssingur\ ddat\, îîn ttimp cce ddeschideai ffereastra [i nningea. ÎÎn ttimp cce nningeai.

Printre bblocuri ccopiii sse jjucau ccu oo ccoad\ dde ddiavol.

MIRC

EA B

ÂRSIL|

Publicat\ pentru primaoar\ în limba ger-man\, la editura bu-cure[tean\ Kriterion,în traducerea luiGeorg Scherg, Dedignitate Europae,

cum suna prima variant\ din1988, a fost republicat\ înromân\ în 1993, sub titlulModelul cultural european,pentru ca acum aceea[i variant\,dar cu titlul calchiat dup\latine[te, s\ cunoasc\ a douaedi]ie.

Precum deschiderea unui evantaiale c\rui palete, oricît de pestri]e,î[i primesc armonia din faptul c\provin din acela[i „cotor“, c\r]ilelui Noica din anii ‘70-‘80 se desprindtoate din acela[i tipar de gîndire.Drept care ar fi o eroare s\ vedemîn volumul de fa]\ o tres\rireauctorial\ cu profil autonom, pecare, citind-o de sine st\t\tor, amputea-o judeca în izolare de celelalte.La Noica c\r]ile ]in de articulareaunei singure viziuni [i nu e autormai tenace în a face varia]iunipe aceea[i tem\ ca autorul Deveniriiîntru fiin]\. Din acest motiv, chiaro lucrare aparent polemic\ cume aceasta, care începe cu o replic\ironic\ pe care Noica o d\ lamenta]ieicu care intelectualii din Occidentî[i deplîng sfîr[eala unui spirit laa c\rui degradare asist\ neputincio[i(„«Mai putem fi salva]i?», v\ întreba]ivoi [i se lamenteaz\ unii de]in\toride premii Nobel din rîndul vostru.Nu v\ în]elegem. Întrebarea aceastane sun\ ca venind dintr-o Europ\bolnav\, aproape isteric\.“– p. 7),chiar [i o astfel de reac]ie st\ pepropteaua acelora[i ipoteze din{ase maladii ale spiritului contemporansau din Scrisori despre logica luiHermes. De aceea tonul polemicnu-l face pe Noica s\ renun]e lafilosofie, postura beligerant\ pecare o arat\ la început nefiind decîtpreambulul unei inten]ii ontologicecare, de la al doilea capitol încolo,î[i intr\ în matc\ [i curge firesc,în ritmul unei gîndiri dialectice,golit\ de impreca]ii retorice.

În opinia lui Noica, vinaoccidentalilor e c\, sufoca]i de oresemnare c\reia nu-i mai g\sescremediu, uit\ c\ sînt în posesiasingurului model cultural care [i-adovedit eficien]a în istoria lumii.Acest model e atît de viu încît nupoate disp\rea doar pentru c\actuala elit\ vestic\ e în colaps de

entuziasm [i în sincop\ de inspira]ie.Prin urmare, orice deplora]ie privinddeclinul Occidentului dovede[telips\ de sim] istoric [i caren]\ deîncredere în destin. Spengler,gînditorul cu care Noica intr\ îndiscordie teoretic\ de la prima pîn\la ultima pagin\, este un caz nefericit:un exemplu de uria[\ erudi]ie pus\în slujba unei platitudini metafizice,deoarece „în cazul lui Spengler seîmplete[te o extraordinar\ informa]ie[i putere de a face asocia]ii nea[teptateîn materie de istorie cu o lamentabil\viziune filosofic\.“ (p.64) Lamentabil\sau nu, viziunea aceasta îlnemul]ume[te acut pe Noica, maiales prin tonul de profe]ie neagr\cu care veste[te dec\derea unuimodus vivendi pe care p\ltini[eanulîl consider\ unic în lume.

Dar în ce const\ aceast\ unicitate?În prototipul de gîndire pe caresinodul de la Niceea din 325 l-aintrodus în istorie: dogma treimiiîn unitate, adic\ cele trei ipostasuriprin care se manifest\ fiin]a divin\.Potrivit lui Noica, „unul de-o fiin]\[i trei ca persoan\“ reprezint\matricea de origine a sensibilit\]iiapusene, un arhetip care se vamultiplica apoi în toat\ istoriaEuropei. Dogma trinitar\ e unexemplu de cum un mit poateinspira un mod de gîndire careulterior se va propaga în teologie,art\, [tiin]e [i filosofie. Mai mult,spre deosebire de greci, a c\rorfilosofie a crescut în ostilitate fa]\de mitologia elin\, europenii î[ivor dezvolta metafizica în acordcu mitul cre[tin. Rezultatul este o„unitate sintetic\“ (trei în unul),care e veritabilul Unu-Multiplu pecalapodul c\ruia se ridic\ etosulcontinentului. Europa st\ pe trepiedulcelor trei persoane ivite din aceea[i

fiin]\, iar cine renun]\ la trepiedabdic\ de la modelul european.

Dac\-i îmbr\]i[\m unghiulde interpretare, nu ne r\mîne decîts\ urm\rim epocile istorice ca s\g\sim „morfologia“ pe care, subimperiul trinit\]ii, fiecare perioad\[i-a dobîndit-o. Se constat\ u[orc\, în ciuda repudierii lui Spengler[i Frobenius, Noica le preia termenulconsacrat („morfologia culturii“)[i îl folose[te cu o radical\ modificarede accent: exist\ o morfologie caree mult mai profund\ decît tipareledescoperite de Spengler, [i anumemorfologia gramatical\ a p\r]ilorde vorbire. Limba înseamn\ gîndire,[i p\r]ile de vorbire ale unei limbisunt forme de condensare princare spiritul, concentrîndu-se încîteva precipitate lexicale (substantiv,adverb, adjectiv etc.), le impregneaz\cu matricea lui. Mai mult, bizareriaEuropei este c\ în fiecare epoc\a dominat spiritul unei anumitep\r]i de vorbire, [i atunci merit\a vedea coresponden]a care leag\o perioad\ de o parte flexibil\ sauneflexibil\ a limbii.

În plus, categoriile lui Aristotelsunt în num\r de zece, cum [ip\r]ile de vorbire ale unei limbisunt zece. Ce Aristotel descrieca esen]\ a gîndirii sub unghicategorial, Noica descrie ca esen]\a spiritului sub unghi gramatical.Demersul e bizar prin raritateaunei asemenea optici, [i de faptîns\[i inspira]ia de a privi Europaprin grila unor p\r]i de vorbire erar\. Probabil c\ în chip similars-ar putea face o lectur\ a culturiicontinentale dup\ figurile de stilcare i-au dominat etapele. De pild\,epoca litotei, a hiperbolei, a metonimieietc. Pentru asta nu-]i trebuie decîtdou\ calit\]i „infime“: enciclopedismullui Noica [i predilec]ia de a trecelumea prin sita abstrac]iunilor.

În Despre demnitatea Europeifiecare capitol trateaz\ o partede vorbire drept emblem\ a spirituluiunei epoci. Urmarea este o tipologiecare, descris\ succint, arat\ astfel:„un ceas istoric cînd primeaz\substantivul, în spe]\ Evul Mediu;un altul al adjectivului, Rena[terea,un ceas cînd primeaz\ adverbul(felul în care este redat ceva),anume ceasul Reformei, alContrareformei [i cel al secoluluiclasic francez; un ceas al pronumeluica «eu»; unul al conjunc]iei, adic\al rela]iilor, al leg\turilor exterioare(«[i», «sau», «dac\… atunci»), totulîn a[teptarea unui ceas, poate, cîndva prima spiritul prepozi]iei, adic\al unui alt raport între oameni [ilucruri, o nou\ form\ de intimitatecu ceilal]i [i cu natura.“ (p. 90)Descris în maniera aceasta lapidar\,spiritul european are ceva schematic[i arid, dar cine deschide carteava sim]i arta cu care Noica scoate,din diversitatea exemplelor,coresponden]e cu b\taie morfologic\.

Din cele zece p\r]i de vorbire,Noica las\ deoparte dou\ – articolul[i interjec]ia – considerîndu-le

plate, f\r\ ferment speculativ.Totu[i, interjec]ia în variantaonomatopeei (onoma = nume +poiesis = facere) desemneaz\ chiaractul de numire primordial\ alucrurilor. Etimologic vorbind, oricesubstantiv sau adjectiv s-au ivitdintr-o onomatopee, adic\ dintr-obotezare primitiv\ în cursul c\reiasubiectul, mimînd alura sonor\ aobiectului, face corp comun cu el.Interjec]ia e pasti[a fonetic\ a unuiobiect în pielea c\ruia a intrat [isubiectul. În limbaj noician,onomatopeea e holomerul (parteapurt\toare de întreg) din care seva desprinde ulterior substantivul(subiectul) [i verbul (predicatul).În schimb, articolul este iremediabilsteril, neavînd virtu]i de ordindialectic. Enclitic sau proclitic,hot\rît sau nu, el e condamnat laa fi un ve[nic înso]itor, docil [i f\r\greutate metafizic\, al substantivului.

Prin optimismul cu care, împotrivaresemn\rii occidentale, Noicaprive[te destinul Europei, el searat\ un adept al kairos-ului (timpulprielnic). Istoria are c\deri [ialunec\ri, dar în ciuda cataclismelorvia]a are sens meliorist în clipeleei de gra]ie. Totul e s\ le presim]ivenirea. De aceea, optica lui Noicaasupra Europei e tonic\ [i st\ întrei postulate: 1) nu putem decîtcî[tiga; 2) nu avem nimic de pierdut;3) merit\ s\ încerc\m.

În fine, pentru Noica a gîndiînseamn\ a te mi[ca sub auspiciileunor scheme pe care fie ]i le-aicreat singur, fie le-ai împrumutatsub convingerea c\ au fost verificatede al]ii înaintea ta. Altfel spus, unconcept nu e decît o fic]iuneutil\ a c\rei inten]ie de a organizaexperien]a [i-a g\sit confirmarea.Cînd îns\ inten]ia e atins\ devl\guire, conceptul devine carcasainert\ a unui entuziasm mort, [iacesta e cazul dogmei trinit\]ii, osintagm\ sleit\ pe cale de a devenivorb\ goal\. Dac\ occidentaliinu-[i vor rec\p\ta imboldul din alc\rui entuziasm înv\]a]ii de la Niceeaau formulat tiparul trinit\]ii, atuncidestinul Europei va da cî[tig decauz\ previziunilor lui Spengler.

cronica ideilor de sorin lavric

CCoonnssttaannttiinn NNooiiccaa,, DDeesspprree ddeemmnniittaatteeaa EEuurrooppeeii,,

eedd.. aa IIII-aa,, EEddiittuurraa HHuummaanniittaass,, BBuuccuurree[[ttii,, 22001122,, 118822 ppaagg..

`actualitatea

Onomatopee [i holomer

n limbaj noician, onomatopeea e holomerul

(partea purt\toare de întreg) din care se va

desprinde ulterior substantivul (subiectul)

[i verbul (predicat).


Dee ccee aam ddeeveenit llingvist? OOmagiuacadeemicianului MMarius SSala, vvolum îîngrijit ddeEmanuela TTimotin [[i {{tefan CColceriu, UUniversEnciclopedic GGold, BBucure[ti 22012, 3398 ppag.

Ion IIano[i, Inteerna]ionala mmeea. CCronicauneei vviee]i, EEditura PPolirom, IIa[i, 22012, 8856 ppag.

Andrei PPippidi, Casee [[i ooameeni ddin BBucuree[ti,Bucure[ti, EEditura HHumanitas, 22012, vvol. 11, 2210p., vvol. 22, 3300 ppag.

Marin CCodreanu, O llumee ddee ppoveestee. TTimpdee ppacee, rroman, EEditura EEx PPonto, CConstan]a,2012, 2228 ppag.

George ZZarafu, Lumeea pprin ccaree aam ttreecut,epigrame, EEditura EEnmar, BBucure[ti, 22012, 2240 ppag.

Alte apari]ii recente

teatru

10............................................................................................................................................................................................................................. România literar\ num\rul 37 / 14 septembrie 2012

Personajele:ANA GGAVRILESCURARE{ GGAVRILESCU

Tabloul 11Spre mijlocul camerei-patul în care

zace Ana Gavrilescu. Un fotoliu, aproapede avanscen\, în care Rare[, cu ocarte deschis\ pe genunchi, mo]\ie. U[\în dreapta (spre buc\t\rie) [i stânga(ie[ire) al\turi de care se afl\ o fereastr\(spre curte). Gemetele bolnavei, repetate,îl trezesc pe Rare[, care, buimac, sareîn picioare. Cartea cade. O ridic\ [i mergec\tre pat, îngrijorat.

Raree[: –– Mam\! (Geam\t.) Mam\!(Geam\t.) Mam\! (În panic\, tare:) Mam\!(O zgâl]âie.) Mam\! (Geam\t slab.) Secur\]\!... Ce dracu’ fac?! singur?!...Mam\! (Îngrozit, î[i caut\ mobilul.) Egata!… {i m-a asigurat!... (Imitând:) „Nuridic\ nici o problem\. E în faza derecuperare. Acum doarme. Vezi celini[tit\-i?” ... Escroaca!... (Imitând-o).„Dup\ cât chin am tras... merit plea[caasta... M\car atât: Parisul...” (Insist\cu apelatul) Unde m\-sa o fi?!... Hai!r\spunde!... Întotdeauna (Cu n\duf)) m-a min]it!... Cu neru[inare!... (Imitaregrosolan\:) „Faz\ de recuperare...”Nesim]ita!... Îl ]ine închis!... „Po]i s\ m\suni la orice or\, dar nu vei avea nici oproblem\. Va fi un mic concediu pentrutine, fr\]ioare... Dac\ nu r\spund, sun\femeia.” (Tare:) Femeia! Agenda! (Caut\disperat) Nu-i! Nu-i!... În buc\t\rie! (Iesepe u[a din spate, doborând totul în cale[i revine cu agenda. Apel.) Nu r\spunde!(Insist\.) Domnule!... a[a ceva!... A fostbine!... Ce pp…pixu’ meu fac?!... Pe cines\ mai... (Trezit) Nevast\-mea!... (Apel)Nu r\spunde!... Asta unde m\-sa o fi?!...Extraordinar!... Doina! eu sunt! E nasol!se cur\]\!... Cum cine, drag\?!... Mama!...P\i, da! A[a a zis escroaca!... Când aplecat la gar\, era bine!... Da!... Dormea!...Cum s\ refuz?... (Furios.) Cum s\ refuz,drag\?... E mama!... Da! mama mea!...Mul]umesc!... De ce te sun?!... Pe cinevrei s\ sun?!... Nu e[ti so]ia mea?... Suntretoric?... Mul]umesc... De unde [tiu?...P\i... nu mai vorbe[te... nu mai mi[c\...E gata!... Cum unde s-a dus?!... La Paris!...Nu-i adev\rat, ]i-am spus!... Cum nu]i-am spus, drag\?!... Sunt singur!...Cine altcineva s\ m\ ajute?... Pleci laRoma?!... Când mi-ai spus?... Poate în...mintea ta! Ia ascult\!... Pleci la Roma

[i-mi ]ii lec]ii de moral\?!... Mul]umescpentru informa]ie. Da: e mama mea!...(Arunc\ mobilul. Urlând:) Ma-m\\!...(Geam\t firav. Cedeaz\ psihic [i se las\oftând pe marginea patului.) Au plecattoate curvele din ]ar\... Au pus mânape... pp... Europa [i-au r\mas pro[tii [imuribunzii. Mi-a preg\tit-o, escroacade soru-mea!... I-o coc eu!... Cu primaocazie. {i-a pus palma-n cur, [i... înEiffel!... Ce ss… stilou’ meu inventezacuma?!... La cine s\ apelez?... Fatamatale iubit\ a l\sat, cu limb\ de moarte,s\ nu chem salvarea, iar nevast\-mea...m-a întrebat dac\-s sigur c\ mori. (Imi-tând-o) „Sigur, moare?...” Sau... „precis”.A[a ceva... Auzi! nu poate pierde 800de euro!... Musai s\ fie la Vatican [iColosseum!... s\ vin\ cu traista plin\...[i binecuvântarea Papei... A auzit [i elce credincioase sunt româncele... ’Tu-iRoma [i Vv…vioara!... cui mi-a zis s\ teiau de nevast\! (Îngrozit:) Tata!... Iart\-m\, tat\! (Se închin\) M-a luat gura pedinainte!... (Treptat trece în stare deindignare) Tu mi-ai f\cut-o, tat\!...(Imitându-l) „{tiu c\ n-ai experien]\,da... am eu pentru toat\ familia... Ia-o!... E fat\ bun\.” Po]i s\ fii mul]umit:e fat\ bun\. {i credincioas\... (Geam\t)Mam\!... Î]i dai seama în ce situa]iem\ pui?... S\ te îngrop eu!... Singur!...Au... zburat! to]i! În pp... Au ales momentul\sta! în care d-ta vrei s\... te duci la tata!(Geam\t) Mam\!... (Aproape de urecheaei, sperând.) Ai nevoie de ceva? (T\cere)Dormi?... Mam\! (Alt geam\t.) M\mic\!...Sunt eu, Rare[! (Geam\t.) ’Tu-i fazade recuperare! Lu’ sor\-mea [i...nor\-ta!... Dou\... pp... poame!... Staude patru ore aici [i n-ai scos un cuvânt!...O silab\! (Lini[te. Suspin\ resemnat [ise întoarce în fotoliu.) Acu’... Doctoru’!...(Sare la agend\) F\r\ salvare... dar cudoctor! (Apeleaz\) Hai!... r\spunde!...(Mesajul.) O fi [i \sta tot o curv\!...(Renun]\) Nu trebuia s\ accept!... Amfost un bou!... (În fotoliu, resemnat.) Cepot face?... Iaca... Te duci la tata, D-zeus\-l ierte, da... de ce eu?!... S\ fiu prostu’?(Un geam\t prelung îl salt\ în picioare.Fuge la pat.) Mam\!... }i-e r\u?... (Geam\t.)De ce nu vorbe[ti? cu mine?... Sunt eu,Rare[! (Alt geam\t.) Vrei ceva?…

Ana: –– (Gemând.) Gabi...Raree[: –– Gabi e la... O doare-n cur

de m\-ta. (Imitând) „S\ vezi [i tu, drag\,cum e s\-]i îngrije[ti mama. Pân\acu’, n-ai prea avut ocazia. Proasta desor\-ta a avut grij\ de toate. Nici n-ai[tiut c\ ai p\rin]i. Doar la telefon: ce facemama, ce face tata, vezi, ai grij\...c\-s b\trâni. Ei, acuma... te ocupi tude m\-ta. Mie mi-a ajuns aici. Merg s\v\d Parisu’.” {i s-a dus... În pp...Parisu’ m\-sii!...Ea [i... Ludovic al... Alcâtelea a fost?... M-am tâmpit! de tot!...

Ana: (Gemând.) – Gabi... (Vorbe[tegreu.)

Raree[: ––Spune-mi mie ce dore[ti, Gabiadmir\ „Mona Lisa”. Sau… mai [tii?... Seuit\ la noi de pe... Arc... Program obositor.

Ana: –– N-am murit?...Raree[: –– Ai înviat.Ana: –– De câte ori mai învii... pân\

m\ ia D-zeu?...Raree[: –– Asta se întreab\ [i fata matale

iubit\... când î[i alege parfumul... Preferat...

Poate-i pe Sena... Dup\ pe[ti...Ana: –– Da... tu cine e[ti?Raree[: –– (Oftând u[urat, aproape

fericit.) Rare[, mam\...Ana: –– (Horc\it.) Cine?...Raree[: –– Rare[.Ana: –– Care... Rare[?Raree[: –– Cum care?... Al matale.Ana: –– N-am... nici-un Rare[.Raree[: –– Mam\!... Sunt eu, Rare[...

Fiul matale... B\iatu’ Anei Gavrilescu...De ea ai auzit?

Ana: –– Nu... Gabi!...Raree[: –– Escroaca!... N-a suflat o

vorb\!...Ana: –– Despre ce?Raree[: –– Despre... Hopa! (Sus.) {i-

ai revenit! Despre perspectiv\.Ana: –– Vrei s\ te-nsori?Raree[: –– Da [tii cine sunt?Ana: –– Nu... m\ intereseaz\. Nu...

m\... cconfesez... sstr\inilor. Raree[: –– (Haz de necaz.) Foarte

bine faci... Mai [tii ce le poate trece prinminte?...

Ana: –– Te referi la vv... viol?Raree[: –– (Haz de necaz.) Acum [tii

cine sunt?Ana: –– Ai venit s\ furi?... Nu prea

ai ce... Ce-a fost de pre]... Raree[: –– A luat fata matale. Corect.

Doar suntem în faza de... Recuper\mtot ce putem.

Ana: –– (Iritat\.) Cine e[ti?Raree[: –– ({i el.) {tii foarte bine

cine-s!...Ana: ––... Un golan.Raree[: –– Îmi pare bine de cuno[tin]\.

}in s\ te-anun]... c\... începând de azi...pai-spre-ze-ce zile vom convie]ui împreun\...Mama [i fiul. Sper s\ faci rapid progrese...[i s\ la[i patu’. }i-am legat fa[a astade care s\ te prinzi [i s\ te ridici. În [ezut.Primu’ pas. Urm\torul...

Ana: –– S\-mi schimbi pampers-ul.Raree[: –– Ai [tiut de la început c\ sunt

eu. }i-a r\mas intact sim]ul umorului...de care era a[a de mândru tata.

Ana: –– Oricine-ai fi, schimb\-mi-l...Raree[: –– Mi-a l\sat fiica matale...

num\ru’ femeii...Ana: –– E liber\ azi.Raree[: –– Escroaca!...

Ana: –– E femeie de treab\.Raree[: –– Sor\-mea.Ana: –– Amândoi sunte]i la fel... de

buni.Raree[: –– Mam\! m-ai speriat!... S\

nu mai faci chestii din astea! De-abiaacum mi-am revenit... Nu sunt preg\titpentru...

Ana: –– Nici eu.Raree[: –– Ia mi[c\ piciorul drept.Ana: –– Nu pot.Raree[: –– Mai înainte ai putut! Mam\!

uit\-te la mine când vorbesc! nu dup\cuci!... Te ui]i?

Ana: –– Da... (Pare dus\ cu mintea.)Raree[: –– M\ recuno[ti?Ana: –– Da...Raree[: –– Cine sunt?Ana: –– Nu...Raree[: –– (Enervat.) Mam\!... Joci

teatru?Ana: –– Da...Raree[: –– Te rog eu, înceteaz\!...

F\-o pentru mine. Bine?Ana: –– Nu pot...Raree[: –– Nu po]i s\... f\r\ teatru?Ana: –– Da...Raree[: –– Mam\! (Pe marginea patului,

iar\[i panicat) M\ recuno[ti?Ana: –– Da.Raree[: –– Cine sunt?...Ana: –– Ionel...Raree[: –– Mam\!... Tata a murit acu’...

trei ani!... Sunt eu: Rare[.Ana: –– M\ schimbi?Raree[: –– Dac\ m\ recuno[ti. S\ [tii

c\ m\ pui într-o situa]ie...Ana: –– {i tu pe mine.Raree[: –– M\ recuno[ti?... Mam\!...

Cine sunt?...Ana: –– Fiu’ lu’... Ionel.Raree[: –– {i al matale. E[ti limpede,

limpede [i stop! Sau te faci?Ana: –– M\ schimbi?Raree[: –– (Disperat, cu aerul unui om

care-i gata s\ plâng\.) Cum s\ fac?...Înva]\-m\!... C\ dobitoaca aia m-amin]it!...

Ana: –– Vezi c\-i pachetu’ pe mas\.Bravo. Scoate unu... A[a. Acuma... mergi[i ad\ ligheanu’. Din baie. Cu ap\ cald\.{i un... prosop... Curat. (Rare[, nemi[cat.)Ai venit?

Ion Corlan

Profesorul de geografiePies\ într-un act

De[i Ion Corlan a publicat pân\acum mai multe romane – unuldezl\n]uit nu doar în conflicte epiceîmpinse la paroxim (Desfrâu, 1994),ci [i în limbaj – ceea ce îl define[tepe autor este teatrul unde î[i valorific\bine, natural, expresiv talentulînn\scut al limbii române, al oralit\]iiei. Este ceea ce d\ în fond substan]\– dincolo de subiect, conflicte,caractere, personaje – oric\rei piesede teatru autentice. Un gen literarilustrat, din nefericire, înc\ insuficientde scriitorul român.

Vasile DDan

teatruRaree[: –– Vrei s\ faci baie?!... În

lighean?!Ana: –– Dup\ ce-mi iei pampers-ul...

m\ [tergi cu prosopu’... ud.Raree[: –– Regret, dar nu cred c\ pot

face...Ana: –– Po]i. De aia te-am f\cut.Raree[: –– Te-ai gândit la toate atunci!...

Dobitoaca de sor\-mea trebuia s\-mispun\! [i pl\team eu o femeie!

Ana: –– Data viitoare. (El merge labaie, bomb\nind.) Te mi[ti ca melcu’.(Pauz\.) Ce faci acolo?... (RevineRare[ cu ligheanul.) Ai uitat prosopu’...(Las\ ligheanul jos [i se întoarce în baie.)Las\-l pe scaun... Ia pampers-ul, spal\-m\ [i pune unu’ nou... Eu n-am avutdin astea când v-am [ters pe voi...

Raree[: –– (Disperat.) Nu cred c\ potface chestia asta!

Ana: –– Ce ca[ti ochii?... Ca vi]elu’ lapoarta nou\?... N-ai v\zut [i la nevast\-ta?... (Poruncitoare.) Ia-l! (Rare[ închideochii, îl ia.)

Raree[: –– Sun femeia! (O sun\, darf\r\ rezultat.) Nu r\spunde! ’Tu-i!

Ana: –– Du-l în baie! (Rare[ îl duce[i revine.) Ud\ prosopu’ [i spal\-m\!... Înc\!... Deschide ochii! c\ daipeste lighean!... Hai!... înc\ o dat\!...E[ti cam n\t\fle]. La ce s-o fi gânditIonel... când... {terge-m\!... Înc\ odat\!...

Raree[: –– (Plâng\re].) Nu-]i dai seamaîn ce situa]ie m\ pui?!...

Ana: –– {terge-m\ ca lumea! (Vorbe[tedestul de bine.)

Raree[: –– Puteam l\sa chestia asta pemâine! când vine femeia.

Ana: –– {terge-m\! Acu’... du-le înbaie!... Femeia [i-a luat concediu. Dou\s\pt\mâni... (Rare[ cade peste lighean.)Vezi dac\ nu ca[ti ochii?... Ai umplutde ap\!... Îmi putreze[te covoru’.

Raree[: –– (Se ridic\, aiurit.) Cum adic\[i-a luat concediu?!...

Ana: –– Ca toat\ lumea... Orice omare drept la odihn\...

Raree[: –– (Plâng\re].) V-a]i b\tutjoc de mine! Amândou\. (Merge în baie[i revine.) E absolut... imoral! ce-a]if\cut. Imoral!

Ana: –– Deschide ochii [i acope-r\-m\!... Ia o cârp\ din baie [i...[terge covoru’! Mi[c\-te! (Rare[ execut\.)Du cârpa în baie [i pampers-ul la gunoi.Jos, la scar\, e tomberonul. Ai venit?

Raree[: –– Mai ai multe?Ana: –– Când te întorci, te speli pe

mâini [i-mi faci un ceai. (Rare[ iesebomb\nind. Singur\:) Descurc\re] casoacr\-mea... Dac\ coboar\ scara cuochii închi[i! Îl culeg copiii de lâng\tomberon!... (Pauz\.) Uite c\ nu maivine! (Strig\:) Rare[!... Rare[!... Rare[!...(Rare[ d\ buzna în camer\, se împiedic\[i cade lâng\ pat) Mam\!... }i-e r\u?!...(Se ridic\. speriat.) M\mic\!

Ana: –– Cu ce te ocupi tu?... Care-iprofesia ta?

Raree[: (Debusolat) –Cu ce m\ ocup?!...Mam\!... M\ faci s\-mi...

Ana: –– Care-i profesia ta?...Raree[: –– Mam\!… M\ faci s\-mi pierd

min]ile!...(Revoltat) Sunt profesor!... {tiiasta de... De ce-]i ba]i joc de mine?!

Ana: –– Profesor... de ce?Raree[: –– De geografie!

Ana: –– De geografie?!...Raree[: ––Da. De geografie. Ce importan]\

are?Ana: –– Ce aiureal\ o mai fi [i asta?

În]eleg: te pasioneaz\ matematica, fizica,chimia, muzica... Alexandru cel Mare,Napoleon, Cezar, Decebal, Mihai Viteazul,{tefan cel Mare, Einstein...

Raree[: (Revoltat, jignit.) – Mai aimul]i?

Ana: –– Da... geografia?!...Raree[: –– Gata!... Ajunge!... Ai spus

c\ vrei un ceai.Ana: (Plânge.) –De ce ]ipi la mine?...

Poate m\ iei [i la pumni. Raree[: –– Mam\! cum po]i spune

asta?!... Extraordinar!... (Merge înbuc\t\rie. Zgomote, bomb\nit, str\nuturi.)

Ana: –– (Tare.) De mu[e]el!... Nu casor\ –ta... Laxativ. De... era s\ m\ cur\].(Pauz\.) Ce faci acolo?... Plângi?...Sau râzi?...

Raree[: –– Ceai.Ana: (Tare.) –Cum e afar\?... Plou\?Raree[: (Din buc\t\rie.) –Nu. E soare.

(Pauz\.)Ana: –– Vine ceaiu’ \la odat\?... Tu

nu auzi?Raree[: –– Imediat.Ana: –– Cum e afar\?... Plou\?Raree[: (Apare cu ceaiul.) – Vrei s\-

]i aduc umbrela?Ana: –– Zah\r ai pus?Raree[: –– Pus... (O ajut\ s\ bea.)Ana: –– Zgârcita de soru-ta nu pune...

(Plânge) deloc.Raree[: –– Acum de ce plângi?Ana: –– Dac\ râd, zici c\-s nebun\.

Mai încet!... Vrei s\ m\ arzi? Ce tegr\be[ti a[a?... Mergi la teatru?...

Raree[: –– E[ti gata? (Ia cana [i o punepe mas\.)

Ana: –– Du-o în buc\t\rie... {i spal-o... (Rare[ iese bomb\nind.) De cândn-ai fost la teatru?... Oamenii de[tep]imerg... m\car o dat\ pe s\pt\mân\. Unprofesor de geografie... în ce categorieintr\?... (Zgomote. Tare:) Poate m\ la[if\r\ pahare!... Sor\-ta... nu e zi s\ nusparg\. Cel pu]in unu’. Dac\ n-o face...zici c\... a dat camionu’ peste ea... Plat\.{i acr\... De ce taci?

Raree[: –– Din respect.Ana: (Smiorc\indu-se.) – M\ iei în

zeflemea...Raree[: –– Mam\!... În ritmul \sta...

o s-o iau razna!Ana: –– Îmi spui?Raree[: –– M\ rog?Ana: –– De ce te-ai f\cut profesor

de geografie?Raree[: –– (Suspin\.) Din pasiune.Ana: –– Ce pasiune?... (Pauz\.) Harta?...

Sau globu’?Raree[: –– Globu’...Ana: –– Îl învâr]i... [i... Nevast\-ta ce

face?Raree[: –– H\r]i.Ana: –– S\ nu-mi spui c\ amândoi

sunte]i...Raree[: (Resemnat.) – Nu-]i spun.Ana: –– Unu mai merge... Da... doi!!...Raree[: –– Mam\!... {tii asta de... când

ne-am...Ana: –– E pensionar\?Raree[: –– Nu.Ana: –– E mai tân\r\ ca tine... Vreau

s\ dorm. (Pauz\. Începe s\ sfor\ie. Rare[

trece la fereastr\. Dup\ câteva momente,devine extrem de interesat de ceea cevede. Deschide, ho]e[te, fereastra,sco]ând capul afar\. Se întoarce [ocat.)

Raree[: (Încet:) – În via]a mea!...(Iar se uit\. Se vede c\ i-a venit oidee. Iese din camer\. Revine cu o oglind\.Se chinuie s\ o fixeze la fereastr\.Reu[e[te. Extaziat:) Apleac\-te! A[a!...Mai!... Mai!... În via]a mea!... O-hoo!... Fiuu!... Ma-m\\!...

Ana: (Tare:) – Da!Raree[: (Speriat, vrea s\ ascund\

oglinda. O scap\ jos.) – ’Tu-i...Ana: –– Ai spart geamu’?!... (Mai tare.)

Ai spart geamu’?!...Raree[: –– Cioburile aduc noroc. (Le

strânge.) Stai lini[tit\.Ana: –– Cioburile aduc noroc... la tine

acas\!... Auzi la el!... M\ plou\ în cas\[i s\ stau lini[tit\!... Ce fac acuma?

Raree[: –– N-am spart nicio fereastr\...Ce tot...

Ana: –– Da ce-ai spart?Raree[: –– Un... ci... hârb... de oglind\...Ana: –– (Se ridic\ în capul oaselor.)

Oglinda! Oglinda lu’ Ionel!...(Plânge.) Când î[i t\ia musta]a! Era...o

icoan\ pentru mine!Raree[: –– Mam\! te-ai ridicat

singur\!...(Ana cade la loc.) E... fantastic!...E... Mâine... poimâine... cobori!... Mergi!...

Ana: –– Ce-ai vrut cu oglinda?... Tun-auzi? surdule?... Rare[!...

Raree[: –– Am... M-am... S\ m\ rad.Ana: –– Min]i!... Se vede pe tine c\ min]i.Raree[: –– Am zis s\ nu te las singur\...

Unde s\ le duc?Ana: (Plângând.) – Când m-ai strigat

tu, l-am visat pe tat\-tu... „Copiii\[tia or s\ te lase f\r\ nimic...” A[a azis. Plângea...

Raree[: –– Î]i cump\r alta... Le ducîn buc\t\rie. (Se întoarce. Ea continu\s\ plâng\.) Am spart-o, am spart-o! Da,trebuie s\... Î]i cump\r alta. Nu maiplânge! Mam\!... Ce vrei s\ fac acu’?!...}i-am spus c\-]i cump\r alta! (Mergela fereastr\ [i arunc\ priviri ho]e[ti,afar\.) Când dore[ti, ies [i... (Hipnotizat.{optit:) În via]a... mea!... (Ana începes\ sfor\ie.) Oo! Întoarce-te!... A[a!...A[a e bine! (Ana se ridic\ în capu’ oaselor,f\r\ ca el s\ observe.) M\...

Ana: (Tare, speriindu-l.) – Ionele!Raree[: –– Mam\!Ana: –– Unde e[ti?...Raree[: (Pa[i c\tre ea.) – Aici...Ana: (Suspin\.) – Am crezut c\

e[ti Ionel!... Da... ce-i cu tine?!Raree[: –– Nimic... Ce s\ fie?Ana: –– E[ti... ca focu’!... Ai tensiune?Raree[: –– Un pic...Ana: –– E cam scump\... Pentru un...

De geografie.Raree[: –– Atâ]ia bani câ[tig [i eu,

mam\. Cât s\-]i iau o oglind\.Ana: –– Da, da... e mult mai... Nu

g\se[ti la tot pasu’.Raree[: –– Vrei cu ram\ de aur?... Sau...

înalt\ [i... Vene]ian\.Ana: –– Nu meri]i [i nu e momentul

cel mai potrivit, da... te ajut. Î]itrebuie o preg\tire (Cu greutate.) psihic\...ss... sso... Ca s\ po]i...

Raree[: –– (Ca pentru el.) Iar s-a duspiedica!... Mam\! sunt eu, Rare[...Fiu’matale. B\iatu’…cel mic…

Ana: –– De unde ne cunoa[tem?...Dac\ nu sunt indiscret\...

Raree[: (În dubiu.) –De la or\...(Intrândîn joc.) Profesorul...

Ana: ––... De geografie. Câ]i ani ai?...Raree[: –– {aizeci...Ana: –– Ar\tai mai tân\r... E[ti sigur?Raree[: (Întristat.) – Azi îi fac. Sau...

i-am f\cut. {i n-am b\ut nimic!Ana: ––Ai un motiv serios s\ te gr\be[ti.

(Oftat.) Peste doi, trei ani...Raree[: –– Te sim]i bine?... Unde te

ui]i?!... M\mic\!...Ana: –– La Ionel... (Pauz\.) Îmi cere...

(Plânge.)Raree[: –– Oglinda. M\ îmbrac [i ies în

ora[. Nu mai plânge c\-]i faci r\u!... {imie la fel. E[ti limpede, limpede [i...

Ana: –– Stop. Ce repede l-a]i uitat petat-tu! (Plânge.)

Raree[: –– Mam\!... În fiecare diminea]\când m\ trezesc, sunt cu gându’ la el!

Ana: –– I-ai dat vreun pahar de vin?...De s\rb\tori?

Raree[: –– Nu, a[a... Cum te gânde[timatale, da... }i-am spus... Tata.

Ana: –– D\-i acu!... {tie c\ e[ti aici.Mi-a cerut mie... Tu dormeai.

Raree[: ––Mam\!... E mort de trei ani!...Dar... dac\ insi[ti... în viziunile matale,fie!... Îi voi da un pahar de vin s\ doarm\în pace.

Ana: –– Nu din frigider! Din c\mar\.Jos, în spate, dup\ sticlele alea de bulion...ale lu’ soru-ta... Dac\ nu l-a ras!... Ad\-mi o sticl\ [i dou\ pahare... Ai venit?

Raree[: –– Dou\ pahare?... Aa... În]eleg:unu’ eu, unu’ tata... Corect.

Ana: (Rare[ iese. Zgomot de sticle[i pahare.) – Vezi! poate m\ la[i f\r\vin!... (Strigând) Ce-ai spart?...

Raree[: (Vocea) – Nimic, nimic...Ana: –– A[a zice [i sor\-ta!... [i m-a

l\sat f\r\ pahare... (Rare[ revine custicla [i paharele.) E[ti surd?... De cenu r\spunzi?... când întreb?... De undea]i luat obiceiu’ \sta? prost?...

Raree[: (Umple paharele.) – Le sorbaici... în fa]a matale. {i tata... le prinde...Dincolo. Dac\ nu-i pe teren... D-zeu s\-l ierte... C\-i pl\ceau... deplas\rile... (Sepreg\te[te s\-l „zvânte”.)

Ana: –– Stai!... Ce faci?!...Raree[: –– Pentru sufletu’ lu tata...Ana: –– A lu’ soacr\-ta, poate. Aspir\-

i aroma, iste]ule!... E ca femeia... Stai!...s\ închin\m!

Raree[: –– Ce s\ facem?!...Ana: –– E[ti prost sau te prefaci?

(Nervoas\, se ridic\ în [ezut.) Niciodat\n-am [tiut dac\ se preface sau îi tâmpit\...

Raree[: (Dezorientat.) – Soru-mea?...Ana: ––Soacr\-mea!... D\-mi paharu’!...

Mi-l dai gol?... Umple-l! (Ciocnesc.) |sta-i pentru tine. Sunt scurt\ în... toast:La mul]i ani!

Raree[: (Îl adulmec\ [i, când vreas\ bea, Rare[ i-l smulge) – Mam\!Vrei s\ te am pe con[tiin]\?!...

Ana: –– Mi-ai luat paharu’ de la gur\!de fa]\ cu Ionel! (Plânge!)

Raree[: (Categoric.) – Nu-i voie!... Eras\ dai col]u’... [i acum!... Nu se poate!...Exclus!... Nici s\ nu te gânde[ti!...

Ana: –– Unu pentru Ionel [i unu pentrutine. De ziua ta, zgârcitule!

(fragment)

România literar\ num\rul 37 / 14 septembrie 2012................................................................................................................................................................................................................................11

avanpremier\ editorial\

înd am citit numele Ada, am

sim]it cum mi se chirce[te inima

[i m-am gr\bit s\-mi torn un

pahar de vin. c

Nu mi-au pl\cut niciodat\ actri]elede film. Orice frumuse]e de celuloidm\ las\ rece. Cu Nicole Kidmana fost altceva. Figura ei de femeiu]\fragil\, s\lbatic\ [i voluntar\

m-a cucerit imediat, a devenit în timpun fel de obsesie. Mi se întîmpl\,de pild\, s\-mi cad\ în mîn\ vreorevist\ colorat\ cu vipuri feminine lamod\ [i s\ m\ surprind r\sfoind-ogr\bit c\utînd-o pe frumoasa Nicole.„Nicoleta aia a ta...”, zice Ondina, [im\ prive[te cu o mutr\ dezam\git\,superioar\. Bine, n-are decît?! Pentruc\ de cele mai multe ori n-o g\sesc peNicoleta aia a mea [i m\ reîntorc lapreocup\rile mele cît se poate de lini[tit.N-a fost s\ fie, poate alt\ dat\. {i uit.

În urm\ cu vreo dou\ s\pt\mîni, aici,la Welk, pe malul Dun\rii, am v\zutîntr-un ziar dou\ fotografii. În primadintre ele, Nicole poart\ o bluz\ alb\,texturat\ [i moale, legat\ pe subguler cu o enorm\ lavalier\ aurie dem\tase cu franjuri. Blonda cîrlion]at\din fotografie pare o femeie f\r\ gît.Autorul fotografiei încercase s\ decupezefigura actri]ei printr-un mic racursi,plasîndu-[i aparatul undeva la în\l]imeagenunchilor ei, dar ratase efectul.Descopeream portretul unei tinere femeiambi]ioase, cu fruntea larg\ [i rotund\,c\zut\ pe gînduri, zîmbindu-[i sie[icu buzele strînse, pe jum\tate rigide,f\r\ pic de senzualitate. Neîndemînaticulfotograf îi anulase gîtul [i-i scosese preamult în eviden]\ pome]ii. O transformasef\r\ s\ vrea într-o blondin\ cît se poatede comun\. Doar c\ în mintea ei dormea

ascuns dr\cu[orul nu [tiu c\rei frivoler\zbun\ri. Cel pu]in, asta în]elegeamstudiindu-i privirea.

Nu-mi plac femeile cu pome]ii largi,rotunzi, ca ni[te promontorii osoasede care pare s\ se lege în secrettoat\ conforma]ia fe]ei. Obrajii astfelcroi]i m\ fac s\ m\ gîndesc la b\trîne]e.{i dac\ m\ atrage ceva în frumuse]eaanglo-saxon\, atunci e vorba de cazurileatipice, în care oasele obrajilor nu sîntnici te[ite, nici rotunde, dar suficientde evidente pentru a marca misterulunei figuri voluntare. „Specula]ii, mydear, specula]ii?!..”, m-ar taxa imediatOndina [i z\u c\ ar avea dreptate. Cinepoate s\ ias\ din propria lui piele?De cîte ori m\ prinde cu mî]a în sac,Ondina zîmbe[te ironic, sardonic. {tiuc\ nu-i plac sclifoselile. {tie c\-i daudreptate.

În cea de-a doua fotografie blondaNicole e îmbr\cat\ într-o rochie albastr\cu gulerul transparent, mare [i ascu]it,brodat cu flori. Gîtul ei gol e aplecatspre dreapta, într-o poz\ de am\r\ciunevis\toare. S-o tot prive[ti [i s\ nu te maisaturi. S\ vrei s\ ]i se împînzeasc\ [i]ie ochii de cea]a din mintea ei. S\ techinui s\ în]elegi ce naiba e în dep\rtareaaia paralizant\. {i s\ nu descoperi nimic.Apoi am aflat c\ fotografiile în discu]iereproduceau dou\ cadre din filmul ColdMountain. Starul australian, fosta nevast\a lui Tom Cruise, joac\ în aceast\ pelicul\rolul unei tinere femei care se nume[tepur [i simplu Ada. Ada Monroe, fiicaunui pastor de ]ar\.

Cînd am citit numele Ada, am sim]itcum mi se chirce[te inima [i m-amgr\bit s\-mi torn un pahar de vin.Povestea mea cu Ada nu s-a terminatînc\. N-am cum s\ mi-o scot din memorie.Vibreaz\ în organele mele obosite. Seexpandeaz\ în firele de p\r, îmi coloreaz\unghiile [i epiderma, cutreier\ împreun\cu mine str\du]ele vechi, cenu[ii, lustruitecu grij\, pe care pot vedea din cînd încînd oameni singuri [i elegan]i. Ies laplimbare [i fantasma Adei îmi invadeaz\memoria. Parfumul ei, pielea ei, carneaei satinat\ de vr\jitoare cu buze reci.Am venit în acest or\[el din Austria [ica s\ fug de aceast\ poveste. Da, opoveste bizar\, bezmetic\, u[or copil\reasc\,în care m-am l\sat tîrît ca sub efectulunui drog, f\r\ nici un sentiment devinov\]ie.

Am capul gol de gînduri [i tr\iescpentru prima dat\ sentimentul c\ sîntun om r\t\cit în timp. Umblu prin camer\ca un leopard jig\rit într-o cu[c\. Descop\rc\ mi-a amor]it un picior, c\ mi se zbateo pleoap\. De cîte ori îmi arunc ochiipe geam, mu[chii gîtului mi se încordeaz\inexplicabil. Acoperi[uri ro[ii [i fum.Cer [i copaci scheletici, b\trîni. Z\pad\[i soare. Noi doi îmbr\]i[a]i într-o zi deduminic\, apleca]i peste apa mîloas\a Dîmbovi]ei, parapetul metalic al podului,fulgii albi de ninsoare, apusul, dep\rtarea,vîjîitul ma[inilor. Buzele ei de ghea]\ro[ie, ro[ie-vîn\t\. Iat\ de ce, cîndv\d în fa]a mea, pe masa de lucru, oglindaneagr\ a monitorului, simt cum m\furnic\ degetele [i mi se umfl\ pl\mîniide o emo]ie grea. Senza]ia c\ minteami-ar putea zbura oricînd din cap.

Senza]ia de carne fluid\.

Coinciden]a numelor fusese ca olovitur\ de pumn în plin\ figur\. Priveamfotografia din ziar. O hîrtie g\lbuie,sub]ire, de proast\ calitate. Culoarearochiei m\ atr\sese nu doar prin intensitateaei rece, ci [i prin fierbin]eala adormitoarepe care mi-o r\spîndea în pielea capului.Era sear\ [i m\ desp\r]isem de Roland.Duceam în bra]e o sticl\ împachetat\la repezeal\ într-un ziar vechi. Am intrat[i am aprins lumina. Am pus sticla pemas\ [i am r\mas cu ziarul în mîn\.Mi-am tras un scaun în mijloc, cît maiaproape de plafoniera din tavan. Camerami se p\rea prea înalt\, lumina preaslab\. Era seara tîrziu [i ochelarii meide vedere se dovedeau deodat\ multprea întuneca]i. }ineam ziarul deschispe genunchi [i-i netezeam aiurea, cudosul palmei, paginile mototolite. Apoiam început s\-l r\sfoiesc.

Am ezitat în fa]a pl\cerii de a contemplaîn voie chipul extrem de atr\g\tor alfemeii în rochie albastr\. M\ deranjaputerea redus\ a lentilelor. Alunecamîn acel gol din stomac care m\ f\cuses\ tremur de o teribil\ senza]ie dehipoglicemie în noaptea în care amv\zut-o pe Nicole beat\ sau drogat\,abia ascuns\ de o bluzi]\ sub]ire [i dechilo]ii albi care-i scoteau în eviden]\picioarele kilometrice. „Nicoleta aia ata, cu picioare de barz\...”, ricana cîteodat\Ondina.

Nicoleta aia a mea vorbea, fuma, sefî]îia nervoas\ printr-o înc\pere culumina aprins\ în care se afla Tom Cruise,partenerul ei din film. Un papi]oi cuc\rare pe mijloc [i p\rul în ochi. Nu mi-a pl\cut niciodat\ de el. P\i nici ]ienu-]i place, te enerveaz\, observam eu.{i Ondina era de acord. Iar insul \sta,doctorul \sta îmbr\cat la costum, cufigura duplicitar\ [i calm\, era obligats-o asculte [i s-o priveasc\ nedumerit.So]ia lui trebuia s\ ]in\ un speech, s\pun\ întreb\ri scormonitoare, s\ rînjeasc\,s\ strige, s\ explodeze în rîs, s\-l fac\praf pe mincinosul din fa]a ei, care oîn[elase cu nu se [tie cine, vreo pipi]\de lux.

Cred îns\ c\ am încurcat filmul cuo alt\ pelicul\. }in minte c\ atunci, cîndam v\zut-o pe Nicole în bikinii ei finiprin care aproape c\-i puteam ghici pataîntunecat\ a p\rului pubian era noaptede-a binelea. M\ trezisem din somn, cuochii înfip]i în televizor. Lîng\ minedormea Ondina. N-o auzeam c\ respir\,

vedeam doar plapuma care ne acopereape amîndoi ridicat\ [i coborît\ egal. Amluat-o în bra]e [i am început s-o mîngîiîncet, grijuliu, cu pupilele lipite hipnoticde lumina ecranului. Discu]ia celor doiso]i m\ atr\gea. Trupul pe jum\tatedezbr\cat al femeii blonde, cu gesturilelui u[oare [i somnambulice, stîrnea înmine un fel de pl\cere otr\vit\, insuportabil\.O contemplam încîntat, ca pe o mic\s\lb\ticiune prizonier\ care [tie c\ nu-[i merit\ soarta. Devenisem suporterulei [i o urm\ream cum puncteaz\. Dorin]ade a m\ iubi cu Ondina m\ curenta. Darîntr-un fel m\ [i bucuram s\-i audrespira]ia u[oar\, împ\cat\, str\in\de mine.

Televizorul mergea înainte, iar femeiade pe ecran devenise o creatur\monstruos de adev\rat\ care se mi[ca

vorbind prin fa]a mea, preg\tit\ pentrunu [tiu ce nebunie. Poate c\ totul ar fitrebuit s\ se termine cu o scen\ de strip-tease. Nu mai puteam fi atent la ceeace se întîmpla în înc\pere. E posibil (îmidau seama acum) ca subiectul filmuluis\ se fi sedimentat în memoria meadestul de confuz. Îns\ Nicole pare anumef\cut\ pentru rolul femeii care nu selas\ niciodat\ înfrînt\ [i-i aduce peceilal]i la paroxism. Are o privire limpede[i t\ioas\, de fiin]\ pe care n-o po]imin]i. Trupul ei de adolescent\, dedomni[oar\ frivol\ ce pare s\ nu se ficulcat niciodat\ cu vreun b\rbat, tescoate din min]i. Gesturile ei nervoase,degetele ei sub]iri, pulpele [i coapseleei prelungi te omoar\. Are probabil opiele roz, foarte sensibil\ la soare [i vînt,o piele prin care trece tot timpul curentulelectric al unei sensibilit\]i ultragiate.

Dar acela era un simplu film. În filmulacela Nicole e o actri]\ [i nu o femeie.E inutil s\ m\ mint. Mi-au pl\cut decînd m\ [tiu actri]ele, îns\ tocmai faptulc\ ele sînt emana]iile unor roluri [i nuni[te prezen]e feminine tangibile, încarne [i oase, îmi cenzureaz\ aceast\pl\cere [i o face s\ semene mai degrab\cu indiferen]a [i suferin]a. O indiferen]\mascat\, perfect cunoscut\ de to]ib\rba]ii. O suferin]\ secret\, cu atît maiprimejdioas\ cînd tangibilul ]i seofer\ ca un pahar de whisky înaintede un mare osp\].

Exist\ îns\ [i petreceri reci, frugale,cu b\uturi abia scoase din frigider carete fac s\ sughi]i. Pe colega mea Ada amatins-o f\r\ nici un fel de premeditare.

12.............................................................................................................................................................................................................................. România literar\ num\rul 37 / 14 septembrie 2012

Romanul r\mas în manuscris [ineîncheiat al cunoscutului scriitoroptzecist Gheorghe Cr\ciun a fostanun]at de fragmentele publicate înreviste literare [i a devenit deja olegend\ printre admiratorii s\i. Legendase nume[te Femei albastre, o cartedespre parcursul ini]iatic al unuib\rbat deja matur la momentulRevolu]iei din 1989, scris\ cu frazaimpecabil\ [i cu inteligen]a [i vigoareacaracteristice prozatorului. Personajulcentral al romanului, un individdivor]at, ce schimb\ slujbe, dar [ifemei, alearg\ dup\ o himer\, pe careo vede întrupat\ în f\ptura de celuloida actri]ei Nicole Kidman. Femeilereale pe care le iube[te senzual nureu[esc s\-l satisfac\ afectiv. Var\mîne el în bra]ele fidelei, odihnitoareiOndina sau va ceda vampei inocenteAda Comenschi? Va r\mîne în avocatur\sau va continua s\ scrie romanepoli]iste?

GHEORGHE CCR|CIUN (1950-2007), unul dintre reprezentan]ii deseam\ ai curentului optzecist înliteratura român\. A publicat romane– Acte originale/Copii legalizate(1982), Compunere cu paralele inegale(1988), Frumoasa f\r\ corp (1993)[i Pupa russa (2004) –, eseuri [iun volum de proz\ scurt\, desene[i fotografii – Mecanica fluidului(2003).

Gheorghe Cr\ciun

Femei albastre

avanpremier\ editorial\c

Prima dat\ pur [i simplu oficial, în ziuacînd ne-am cunoscut [i ne-am strînsmîinile în sala de protocol a firmei.Era iarn\ ca [i acum. Am v\zut imediatc\ Ada Comenschi î[i vopse[te p\rul,mi-am dat seama c\ obi[nuin]a asta aei de a se vopsi era un moft. Pletele-izburlite, ro[cate aveau o lucire metalic\.Fruntea acoperit\ de breton m-adescump\nit. P\rea o [col\ri]\, o ]iganc\,o feti[can\ crud\, incomplet dezvoltat\.Tenul ei m\sliniu îmi sugera ceva dinfadoarea fructelor cu pieli]a prea uscat\.Ochii ei de cafea nu ar\tau nimic dinumezeala lor voluptuoas\ de mai tîrziu.Cînd i-am strîns palma în palma mea,am v\zut c\ nu poart\ manichiur\. Faptulmi s-a p\rut de o striden]\ revolt\toare.Buzele puternic rujate cu un ro[u sîngeriu,u[or hepatic, [i unghiile t\iate direct încarne. Deschis\, dar t\cut\, retractil\,îns\ oricum aceasta fusese doar cuno[tin]anoastr\ [i ea era o nou\ angajat\ în primaei zi de serviciu. Nu-mi aduc amintedac\ se [i parfumase. Cred c\ da.

Nu mai [tiu exact cum a fost. Grupulde mironosi]e agresiv-simpatice pecare Alain tocmai le angajase, într-

un elan managerial destul de riscant,în cabinetul nostru de avocatur\ eraprea mare [i prea divers. La început,mi-a fost greu s\ individualizez fiecareprezen]\. Pe atunci, Stela, de pild\, eraînc\ o pu[toaic\, cu un trup incert,aproape famelic, în acela[i timp de b\iat[i de fat\, ce nu p\rea s\ mai aib\vreo [ans\ de a-[i g\si alt\ form\. Purtap\rul drept, l\sat pe umeri, era îmbr\cat\în blugi [i avea sînii atît de minusculi,c\-]i venea s\ te întrebi de ce dracu’ î[imai pune sutien pe sub bluza aia a eilipsit\ de orice farmec cump\rat\ de lamagazinele Les plus bas prix. Era înalt\,osoas\, cuminte, avea o privire ascult\toare,inexpresiv\, de oi]\, [i-[i acoperea buzelecu un fel de ruj rozaliu, str\lucitor, carete ]inea la distan]\.

O alt\ nou\ angajat\ era Iasmina, oblond\, prognat\, cu dantura strîmb\[i cenu[ie, ca de mic animal roz\tor.Nimic mai sp\l\cit pe lumea astadecît pielea, p\rul [i culoarea iri[ilorei verzi. Avea un mers smucit, de fiin]\pe care totul o deranjeaz\, [i vorbearepede, neglijent, transformînd cuvinteleîntr-un fel de rumegu[ sticlos. Eraresping\toare [i ea [tia asta. Uneoridevenea obraznic\. Nu-mi pl\cea s\discut cu ea. Prezen]a ei stîrnea în mineun fel de mil\ agresiv\ pe care nu mi-oputeam reprima.

N-are rost s\ mai vorbesc [i desprecelelalte, despre Cora, Adriana, Codru]a,Miky. Nu [tiu cum se va termina totul.Nu-mi dau înc\ seama ce rol va jucaîntîmplarea în faptul c\ am fugit aici caun la[. De cînd am ajuns la Welk, m-amtot învîrtit ca un cîine în jurul cozii. Înprimele zile sim]eam nevoia s\ fac ceva[i nu [tiam ce. Înc\ mai credeam înputerea mea de a împinge cu doi-treipa[i înainte spectrul acestei teze dedoctorat. Ei bine, puterea asta nu exist\.E 11 diminea]a [i eu abia m-am sculatdin pat. Nu mi-am b\ut cafeaua, numi-am f\cut du[ul. Am s\ intru înbaie [i am s\ stau acolo o jum\tate de

or\. {i dup\ asta?Dup\ asta cai verzi pe pere]i, plictiseal\,

prostii. S\ m\ înfund în biblioteca dedocumente [i manuscrise a Institutului?Asta am f\cut ieri [i mi-a fost bine.Ast\zi ideea nu m\ atrage deloc. E preafrumos afar\. {i apoi, chiar [i f\r\ s\fac nimic, tot a[ sim]i c\ pierd cevaesen]ial. Cu cîteva zile în urm\, am intratîn magazinul „Pagro” din apropiere [imi-am cump\rat hîrtie de desen [i pixuricu vîrf ceramic. Poate ni[te crochiuri cucl\diri medievale [i dealuri acoperitecu vi]\ de vie. Crochiuri, pe dracu’?!Prefer s\ m\ prefac c\ am treab\, s\pîndesc o întîmplare oricît de minor\care s\ m\ scoat\ din aceast\ staremorne. Morozitate, a[ putea spune cuun cuvînt pre]ios.

În general, aici suf\r de morozitate[i tocmai de aceea încerc s\ m\ ]in deun mic ritual cotidian. Intru în sala cufi[iere [i caut f\r\ nici o tragere de inim\

bibliografia pentru doctorat. Oh, God,totul e atît de insipid! De cele mai multeori sfîr[esc prin a m\ opri la fonduldocumentar. Aleg la întîmplare vreuncodex de legi medievale sau vreo culegerede acte, documente, decizii, depozi]iide la procese, sentin]e de condamnarela moarte. Pot citi dou\-trei ore,latina juridic\ începe s\-mi devin\din ce în ce mai accesibil\ [i nu s-arspune c\ nu trec uneori [i prin realemomente de delectare. O lume îngropat\în hîrtii fa]\ de care simt o atrac]ieinexplicabil\.

M-a[ putea întreba, de pild\, cumera s\ tr\ie[ti într-un ora[ ca acestaîn urm\ cu cinci-[ase sute de ani? {iatunci, ca [i acum, oamenii veneaupe lume, se c\s\toreau, f\ceau copii,î[i d\deau ob[tescul sfîr[it, se luptauîntre ei pentru putere [i bani. Comiteauf\r\delegi, furau fete [i cai, oi [i vite,se d\deau în judecat\, se împ\cau

sau se ucideau cu furie la vreo petrecere.B\rba]ii beau pîn\ c\deau în [an]uri,muierile î[i d\deau fustele peste cap,cer[etorii se milogeau pe la col]urilestr\zilor mirosind a fîn [i l\turi, baroneselese sc\ldau în lapte de iap\ [i a[a maideparte. To]i aveau s\rb\torile lor,locurile lor de chef, dorin]ele lor nem\rturisite[i îndreptarele lor de via]\. Unii deschideaubirturi, cariere de piatr\, afaceri cup\cur\ [i sare, ateliere de tîmpl\rie,mori de ap\, distilerii de rachiu [i minede c\rbune. Al]ii construiau case, sicrie,biserici, tr\suri, b\rci cu pînze, arme [iunelte agricole. T\iau stejari [i fagi dinp\dure, îi înc\rcau în cor\bii [i porneaucu ei la vale, pe firul Dun\rii, pîn\ laintrarea în Ungaria. Sau mai departe,spre ]inuturile române[ti peste carest\pînea contele Dracula, spaima sa[ilorbra[oveni. Unii erau dogari, al]ii dulgheri,al]ii spi]eri, unii construiau roate dec\ru]\, al]ii cre[teau cai. Negustorii

aduceau de la cîmpie grîu [i brutariicoceau pîinea. Credeau în Dumnezeu,în farmece, în Diavol, în amulete, înp\pu[ile de cear\ str\punse cu acul, înotr\vuri [i leacuri b\be[ti. Î[i cre[teaucopiii, î[i îngropau p\rin]ii, aveau familiinumeroase, mureau de tineri, cu cruceape piept.

Dar ce naiba m-a apucat? Cîteodat\descop\r în mine porniri fabulatoriiimposibil de st\pînit. Stau cu Ondinala m\su]a noastr\ de pe balcon, ne bemcafeaua [i deodat\ pleosc! un bolovancare se scufund\ neauzit în apa tulburea autismului melancolic. „Iar te-aicufundat în nouri?...”, m\ treze[te eala realitate ca o m\mic\ grijulie. {i eurevin buimac la ceea ce m\ înconjoar\,fac figura unui pisoi zgribulit careabia a deschis ochii. Ondina are întotdeaunadreptate. Îns\ partea proast\ a lucrurilore c\ aici n-am v\zut deocamdat\ nicio femeie care s\-mi atrag\ aten]ia. E

ca [i cum femeile nici n-ar vrea s\ selase v\zute.

Roland are o alt\ p\rere. Dup\ el,specimenele feminine ale acestor locurisînt ni[te fiin]e extrem de disponibile.{i asta tocmai pentru c\ le lipse[te acel„vino-ncoace” de care România nu ducelips\. Sînt prezente, fac totul ca s\ fieprezente, dar n-au [arm, n-au c\ldur\,stau prost cu feromonii. A[a c\, pur [isimplu nu le vezi. „Chestie de îmb\trînirebiologic\ prematur\”, îmi spune Roland.„Acum sînt la mod\ sîrboaicele, româncele,rusoaicele. Pe astea le oche[ti imediat?!”

Eram la el în vizit\, jucam [eptic,vorbeam nimicuri [i apucasem s\-i spunc\ m-ar tenta s\ g\tesc ni[te spaghettià l’italienne, cu coaj\ ras\ de l\mîie [iparmezan. Atunci Roland s-a sculat depe scaun [i a luat din c\mar\ o sticl\.„Uite, e pentru tine, de la surs\, uleiextra! Îns\ grecoaicele nu mi-au pl\cut,domnule, sînt mici [i îndesate, plusc\ majoritatea sînt vopsite, am v\zuto mul]ime de blonde, [i nu merge, latenul lor nu ]ine, sînt ca dracu’...” Acotrob\it o vreme prin debara [i pîn\la urm\ a împachetat sticla într-un ziar:„Sînt curios ce-]i iese. S\ m\ chemi [ipe mine s\ gust!”.

{i iat-o deodat\ în fa]a mea pe NicoleKidman. Cu p\rul ei cel blond, aproapecînepiu, ondulat [i rebel, cu gîtul ei

sub]ire [i puternic, pe care pot distingenervura groas\ a arterei jugulare. Iat-o aici pe vulpi]a asta cu nas obrazniccare prive[te într-o parte, pe lîng\trunchiul unui copac, îmbr\cat\ într-orochie care-i sub]iaz\ ame]itor talia, abial\sînd s\ se ghiceasc\ forma sînilor. Iat\privirea ei aruncat\ pe sub gene, sprînceneleei pronun]ate, deschise ca ni[te aripi defluture, fa]a ei plin\, buza de jos r\sfrînt\,nasul obraznic, p\rul zburlit de vînt,[uvi]a sub]ire de pe frunte, p\rul ei strînsîntr-o coad\ groas\ care-i acoper\ ceafa,[i urechea ei dreapt\, dezgolit\, lipit\de încheietura maxilarului, urechea eide care atîrn\ m\nunchiul lung de fireal unui cercel de aur.

Am pus ziarul într-un dosar [i l-amaruncat pe etajer\. E prea mult, nu maivreau. Tremur cu din]ii strîn[i, deschidaparatul de radio [i încerc s\ fac peindiferentul. Ce caraghios?! Ada Comenschin-a r\mas în România. Ada e pestetot [i m\ urm\re[te nev\zut\ din aer.Mirosul am\rui al trupului ei îmi împînze[temintea. Vocea ei mi s-a impregnat înmemorie ca fumul în haine. {i obiceiulacela al ei de a-[i strecura din cînd încînd o mîn\ în p\r [i de a m\ priviresemnat\, întreb\toare, cu ochiific[i. Ce voia de la mine?

Am încercat s-o uit [i nu pot. E oprostie, nu sînt în stare. La începuttr\iam un fel de muzic\. Fusese o victorierapid\, nea[teptat\, de care nu puteams\ nu m\ bucur. Ada era a mea [i mieprea pu]in îmi p\sa de sufletul ei. Oînvinsesem [i gata. Eram nedumerit.La vîrsta mea pasiunile încep s\-mi par\ridicole. Dar e [i nespus de greu s\afli ce vor cu adev\rat femeile. Sentimentelelor î[i bat joc de cuno[tin]ele noastre.Psihologii fac pe de[tep]ii degeaba.Eu unul nu i-am crezut niciodat\.

România literar\ num\rul 37 / 14 septembrie 2012...............................................................................................................................................................................................................................13

redeau în Dumnezeu, în farmece, în

Diavol, în amulete, în p\pu[ile de

cear\ str\punse cu acul, în otr\vuri

[i leacuri b\be[ti.

Ce anume ne une[te [ice ne desparte cu ade-v\rat? R\spunsurilememorialistice ale luiAndrei Ple[u din Fa]\c\tre fa]\, indiferentde context, graviteaz\

în jurul a trei no]iuni.

Frivolitatea, candoarea [ivoluptatea. Prinse în sintagmen\stru[nice, ele justific\ sau denun]\sensurile amplasamentelor spirituale.

Cartea este o galerie de portreteinegale. Sunt prin[i laolalt\ în]elep]ii[i ucenicii, ghinioni[tii [i noroco[ii,oportuni[tii [i cei care au ales calealung\ a sincerit\]ii publice. Îi leag\frivolit\]ile culturii înalte, dar îidespart volupt\]ile puterii [icandoarea aservirii. Se poate jonglamult [i bine cu aceste cuvinte cheie.Aprecierile lui Andrei Ple[u vindintr-o nedisimulat\ pledoariepentru literatur\. E printre pu]iniicare reamintesc faptul c\ literatura,prin cronicarii literari din anii’70 [i ’80, a salvat intelectualitatea,conservând o etic\ agresat\ sistematic.

Nu se simte nic\ieri în textelelui Ple[u povara unei senectu]i -senin\ sau mimat\. Memorialisticaasigur\ o întoarcere înso]it\ desentimentul b\trâne]ii. În nara]iuneamemorialistic\ a lui Andrei Ple[unu se ghice[te nicio apocalips\. Elscrie cu scopul conserv\rii memorieire-cunoa[terii [i, pe de alt\ parte,prezint\ cititorului de azi mesajeleeducative de odinioar\. Ce re]iidintr-o prietenie, ce anume s\dep\[e[ti? {i, mai ales, cum s\fii recunosc\tor înv\]\torilor? Suntformule magice ale unei vie]i, care,cine [tie, se poate relua oricând,într-un alt chip. Dar pe un traseuidentic. În nara]iunea memorialistic\,obiectul discursului nu este individul,ci istoria; iar aceasta e o ram\ vecheprin care se perind\ fiin]espectaculoase, suci]i [i perdan]i.În fapt, avem de-a face cu istoriaspiritual\ a unui intelectual vorace.E un actor bun, a[a cum recunoa[teîn Rebengiuc, un imprevizibil,un ins care se amuz\ copios când

oponentul crede c\ are de-a facecu un r\zboinic gata s\ lupte pân\la cap\t. În fapt, Ple[u e vecin cuCaragiale: st\ la balcon [i prive[te„micu]ii”, salveaz\ domni]e pierduteîn redute bovarice, alearg\ cuimagina]ia pe cocoa[a ideilor [iapoi o ia de la cap\t. Când aromadonquijotismului agreat p\le[te,el scoate armura intransigen]ei,detoneaz\, argumenteaz\ tonic,apoi lanseaz\ artificii virulente –asigurate de rating-ul social – cevor stabili verdictele. Amare,indestructibile, hilare. Nu umori.Chipuri. C\ci du[manii lui vor purtachipul jocurilor stilistice. Iat\ armalui Andrei Ple[u: capacitatea dea situa adversarul într-un decorrizibil al m\[tilor de cuvinte. Oînchisoare imposibil\. O etichet\infernal\.

Fa]\ c\tre fa]\ este un manualdespre tr\irea eficace, despre cumse fructific\, mai ales în zonelememoriei capricioase, intelectuale,datele unor spa]ii metafizice dificilde gestionat. Sunt zone interioarecrescute alert într-un timp imposibil,dup\ o selec]ie care, de cele maimulte ori, ne scap\.

Portretele lui Andrei Ple[u suntun inventar al universaliilor. Voiexplica: dac\ pentru Noica a r\mâneîn ]ar\ însemna s\ epuizezi semnifica]iaunui loc – pentru c\ geniul loculuie universalul însu[i, universalulconcret –, pentru Ple[u, zestreamemoriei este un produs caredefine[te propria universalitate.Chiar dac\ nu o spune niciodat\f\]i[. Andrei Ple[u face portrete însepia pe care le coloreaz\ pe m\suraretrospec]iilor. Un foarte bunpsiholog [i un prieten ideal, el [ties\ dea relief unor nume care ast\zinu spun mare lucru. {i-l crezi pecuvânt. Iei pe cutare sau cutaredrept model neverificat. Aici emeritul lui Ple[u, în zona a[tept\rilorcititorilor, unde dizloc\ eviden]ele.Un virtuoz al persuasiunilor subtile,el [tie când s\ sfâr[easc\ anecdoticaspumoas\ [i când s\ introduc\

sensuri proaspete, ce nedumeresc.Exagerând u[or, a[ spune c\dumnealui are ceea ce s-ar numiun sim] al ecor[eului; î]i vine s\la[i totul balt\ [i s\ cite[ti înv\]\toriirevela]i ai mae[trilor de azi. Textelelui Andrei Ple[u, la fel ca editorialelelui Nicolae Manolescu sau ca pastilelepublicistice ale lui Radu Cosa[u,transmit sentimentul trezirii din-tr-o lentoare în[el\toare – o moarteingenioas\, specific\ prezentului.

Cartea tr\deaz\ un bonompredispus la fine extravagan]e,gata oricând s\ produc\ expresiimemorabile. Pe m\sura extravagan]eisale delicate, Andrei Ple[u este unatlet al idiosincraziilor tihnite; elad\poste[te cu grij\ vitalit\]iîncordate, activate doar de ceilal]i.Spre deosebire de G. Liiceanu,a[ezat în fotoliul singur\t\]iiconfortabile, Ple[u are nevoie deenergiile celorlal]i; el trebuie s\socializeze. Altminteri, satisfac]iareplicii, confec]ionarea rafinamentuluihipnotic, exaltarea stilat\, toateacestea nu dau roade. Andrei Ple[ueste impun\tor f\r\ mar]ialitate.În toate, el e un expert alinsuficien]elor, pe care le clasific\cu rigoarea [i satisfac]ia unuirestaurator de art\.

Specific\ memoriilor este lumeaprin care se trece, nu individul.Numai c\ Fa]\ c\tre fa]\ este maidegrab\ povestea unor rampeistorice, decât lumea îns\[i. Iarimaginea acestei istorii este desenat\ca un portret alc\tuit din zeci dealte portrete. Andrei Ple[u nu seteme de tr\darea memoriei, pentruc\ din curen]ii portretelor deriv\istoria propriei biografii intelectuale.Citim 63 de confesiuni expresive[i deosebit de plastice, acide [ivibrante, ce compun o fereastr\interioar\ prin care se întrevedeun portret din portrete. AndreiPle[u execut\ piruete descriptivede neuitat: „m\runt [i a]os, mobil,rapid, Alexandru Dragomir aveaagilitatea imprevizibil\ a t\unuluisocratic; h\r]uitor, stringent,penetrant, o combina]ie tonic\ deduh volatil [i dinamic\ angular\”,}u]ea e „un ]\ran imperial, f\r\fric\ [i f\r\ fine]uri psihanalitice”,discursul lui Andrei Scrima „eimens r\spl\titor, dar, simultan,n\sc\tor de frustrare”, Ion Frunzetti„era prodigios prezent, toren]ialprezent, mereu angajat într-o viril\ofensiv\ intelectual\”, B. Geremek– „imperturbabil f\r\ placiditate,tonifiant f\r\ exaltare, echilibratf\r\ paloarea echidistan]ei”, iarGabriel Liiceanu „e un vital cuaspira]ii geomerice. Un halterofilcu obsesia diafanului. Un om alconcretului, dublat de un n\r\vital abstrac]iunii”. Talentul literaral lui Andrei Ple[u r\zbate pretutindeni.De pild\, în textul despre via]a luiAndrei Scrima citim o proz\ alert\,provocatoare. Continuarea va fi,îns\, un alt portret. La fel de atr\g\tor.Cum sunt textele despre personajefeminine, pu]ine, din p\cate. Poatepentru c\ lumea lui Ple[u r\mâne

sub semnul tat\lui. Între acesteamintiri suprapuse, imaginea luiAlice Voinescu aduce cu o gravur\;la fel intimidantele recuzite moraleale Hertei Müller [i ale Monic\iLovinescu.

De departe, dezam\girile vindinspre A. P\unescu [i G. Pruteanu– al\turi, fire[te, de unii politicieni.R\sucirile lor nu sunt acceptatedin retran[amente ideologice; dup\Ple[u, ei [i-au b\tut joc de talan]iidobândi]i.

Într-un loc spune despre Blagac\ a schi]at o teorie a voca]iilorpiezi[e; marile reu[ite ale spiritului„apar]in unor in[i care se exprim\în teritoriul unei anumite voca]iicu înzestr\rile altora”. Andrei Ple[une oblig\ la exerci]ii de imagina]ie,la destinderi în formul\ri tainice,asemeni unor parole care, odat\descifrate, ofer\ esen]a portretuluiîn cauz\. Iat\, laolalt\, un scriitor,un arhitect, un critic de art\, unactor [i un poet. To]i sunt cimenta]iîn arhitectura interioar\ a unuiindivid f\r\ profesie. Un indecis.Fiindc\ portretele alese sunt indiciidin harta interioar\ a unui filosofal întâlnirilor miraculoase. Unul e,la 90 de ani, un adolescent întârziat– Radu Bogdan, altul e introvertit– Petru Cre]ia, un altul ]inte[teprea sus, Cioran (sau Frunzetti),altul se resemneaz\ – Toto Enescu.A[a [i Ple[u: combativ [i introvertit,productiv [i amânând, în criz\, s\mai încheie un proiect de anvergur\.Ne-am obi[nuit ca textele publicisticeale lui Andrei Ple[u s\ fie antologatecu un titlu prietenos. Ele nu-[ipierd savoarea sau actualitatea,de[i, cum se întâmpl\ [i în carteade fa]\, pasajele oamenilor politiciputeau lipsi. Ne place sau nu, etabloul viu al realit\]ii noastre.

Toate c\r]ile lui Andrei Ple[uînf\]i[eaz\ tipul în]eleptului dispo-nibil, resemnat cu inautenticitateaprezentului, c\ruia îi r\mâne, ulti-mativ, [ansa reactiv\rii pedagogicea istoriilor despre personaje de al-t\dat\, uitate prin buzunareleistoriei, ori aruncate departe, într-unloc al recuper\rilor imposibile.

artea tr\deaz\ un bonom

predispus la fine extravagan]e,

gata oricând s\ produc\

expresii memorabile. c

AAnnddrreeii PPllee[[uu,, FFaa]]\\ cc\\ttrree ffaa]]\\..ÎÎnnttââllnniirrii [[ii ppoorrttrreettee,, BBuuccuurree[[ttii,,

EEddiittuurraa HHuummaanniittaass,, 22001111,, 222200 ppaagg..

14..............................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 37 / 14 septembrie 2012

comentarii critice de marius mihe]

Portretul din portrete

actualitatea

„sB

iografia poetului, prozatorului,eseistului [i publicistului Ion {iugariu(1914–1945), de[i s-a bucurat de ocercetare minu]ioas\ datorat\ lui{tefan Bellu, Eugen Marinescu, Vasile

Leschian [i a Nadiei Aurelia Roman, continu\s\ surprind\ prin unele aspecte completnecunoscute pe care ni le relev\ jurnalele,amintirile [i, mai ales, literatura epistolar\a unora dintre prietenii [i confra]ii s\i.

Unul dintre colegii s\i, profesorul [iistoricul literar Onisim Filipoiu (1914–2000),a consemnat într-un foarte pre]ios jurnal1,întâlnirile [i discu]iile cu poetul Ion {iugariuînc\ din perioada studiilor universitaredin Bucure[ti.

Revelatoare sunt [i epistolele2 lui Ion{iugariu trimise prietenului s\u OnisimFilipoiu, precum [i un însemnat num\r demanuscrise ale poetului de la B\i]a, pecare c\rturarul clujean le-a încredin]atspre cercetare [i publicare istoricului literarS\luc Horvat (n. 1935), unul dintre cei maiînv\]a]i [i erudi]i cunosc\tori ai fenomenuluiliterar [i cultural din Transilvania.

Epistolele ce se public\ acum, întâiaoar\, demonstreaz\ în chip elocventpasiunea [i grija pe care le avea profesorulOnisim Filipoiu fa]\ de opera literar\ [i,evident, fa]\ de posteritatea lui Ion {iugariu,disp\rut a[a de tân\r în cel de-a doileacataclism mondial.

Devo]iunea lui Onisim Filipoiu pentrubiografia [i opera poetului Ion {iugariue de o factur\ occidental\ c\reia nu-i scap\nici un detaliu, nici o informa]ie [i nici oreferin]\ critic\.

O m\rturie revelatoare în acest sensîntâlnim în epistola3 din 20 mart[ie] 1978trimis\ din Cluj-Napoca c\rturarului S\lucHorvat – „Totodat\ v\ mai trimit al\turat[i o fotografie cu Ion {iugariu, din aniistuden]iei, 1939, pe care, dup\ ce ve]i face,eventual, o reproducere la o scar\ cores-punz\toare, v\ rog a mi-o restitui.“ Restituireaacestor m\rturii, a[a de valoroase, ar trebuis\ înceap\ cât mai curând cu putin]\ sprea avea o imagine cât mai complet\ a poetuluicu un destin a[a de tragic.

*Cluj-Napoca, 26 oct[ombrie] 1975

Mult stimate domnule coleg,

Am primit scrisoarea d[um-nea]v[oa]s[tr\] din luna septembriea[nul] c[urent]pentru care v\ mul]umesc.De asemenea am fost foarte surprins,pl\cut surprins de monografia4 dedicat\poetului Ion {iugariu pentru care,de asemenea, v\ mul]umesc.

Sunt fericit c\ memoria poetului{iugariu nu a fost uitat\ de c\treb\im\renii de ast\zi. Regret îns\ multde tot c\ nu s-a [tiut din vreme dematerialul meu pentru a fi folosit laloc potrivit în acest volum.

Dac\ aceste informa]ii pe care leoferea materialul meu nu au fost folositeîn aceast\ edi]ie, în a[teptarea alteia,a[ dori s\-l p\strez împreun\ cu altemateriale pe care le mai am [i careîntregesc în mod fericit informa]iileîn leg\tur\ cu via]a [i activitatea luiIon {iugariu în anii preg\tirii universitaredin Bucure[ti.

Volumul pe care mi l-a]i trimisinteresând [i pe Octav Ruleanu5,prof[esor] pensionar în N\s\ud, l-amtrimis spre consultare, spre satisfac]iasa. El a [i comandat pentru sine câtevaexemplare din Baia Mare.

În ceea ce prive[te volumul lucr\rilorsus]inute la Cluj, de care v\ interesa]i,pot s\ v\ informez c\ este în curs deredactare. Mi s-a cerut un rezumat înlimba francez\ pe care l-am [i trimisde dou\ luni.

Îndat\ ce va apare o s\ v\ dau de[tire despre acest lucru.

Acum, în a[teptarea r\spunsuluid[umnea]v[oa]s[tr\], v\ rog s\ primi]idin partea mea multe [i c\lduroasesalut\ri [i ur\ri de bine.

Prof. On[isim] Filipoiu

[Domnului S\luc Horvat, Baia Mare,Bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej,nr. 9, apartamentul 57; Expeditor –Profesor Onisim Filipoiu, Cluj-Napoca,Strada Clinicilor, nr. 26].

*Cluj-Napoca, 4 mai 1976

Drag\ domnule coleg S\luc,

Cu po[ta de ast\zi am primit publica-]ia pe care ai binevoit a mi-o trimiteMaramure[ul din aprilie 1976, suplimentla ziarul Pentru socialism de care m-ambucurat [i pentru care v\ mul]umescdin inim\.

A fost, trebuie s\ v\ m\rturisesc,o pl\cut\ surpriz\ pentru mine publicareaacelor Restituiri 6 pentru regretatulmeu prieten Ion {iugariu.

Sunt convins c\ aceasta va constituiînc\ un omagiu ce se cuvine adusacestui talentat scriitor care s-astins atât de timpuriu c\zând la datorie[i jertfindu-se astfel pentru întregireapatriei sale.

V\ m\rturisesc sincer c\ am a[teptat[i câteva rânduri din partea d[um-nea]v[oa]s[tr\] din care s\ rezulte,printre altele, [i alte planuri în leg\tur\cu materialul pe care vi l-am împrumu-tat [i care, în parte, am constatat cusatisfac]ie c\ l-a]i valorificat în pre-sa local\.

Dac\ nu mai sunt alte perspective,când ve]i avea prilejul s\ veni]i la Cluj,m-a[ bucura dac\ v-a]i osteni s\-laduce]i.

Cu acest prilej ve]i putea citi [i alteaspecte tot atât de inedite din via]a [iactivitatea lui Ion {iugariu a[a cumapar ele în jurnalul meu din epocastuden]iei când mi-am împletit amintiriletinere]ii cu visurile regretatului nostrupoet b\im\rean.

Acestea fac parte integrant\ dinaceea[i unitate documentar\ care înprezent este la d[umnea]v[oa]s[tr\].

Dac\ ele nu pot ap\rea în pres\,r\mân totu[i ca materiale semnificativepentru viitor.

În a[teptarea unui r\spuns la

problemele comune pe care le avemîn vedere, v\ salut cu aceea[i dragoste,al d[umnea]v[oa]s[tr\[

Prof. Onisim Filipoiu

*Cluj-Napoca, 10 iunie 1976

Stimate domnule coleg,

Scrisoarea din 18 mai a[nul] c[urent]împreun\ cu Indicele bibliografic alVie]ii sociale7 le-am primit la timpcu tot interesul cuvenit. V\ mul]umescde grija pe care a]i avut-o fa]\ de minetrimi]ându-mi astfel de materiale.

De la început trebuie s\ v\ felicitatât pentru idee cât [i în egal\ m\sur\pentru realizarea unui astfel de utilinstrument pe care l-a]i pus, pe aceast\cale, la îndemâna cercet\torilor dindomeniu.

În ce m\ prive[te, eu nu a[ puteas\ mai dau nici un sfat, calitatea lucr\riiîndeplinind toate condi]iile uneibibliografii analitice.

Eu înc\ am încercat unele lucr\ride genul acesta, a[a cum rezult\ dinextrasul al\turat, îns\ conceput maisimplu, mai expeditiv, sub forma unuirepertoriu8 alfabetic al autorilor.

Ceva asem\n\tor va mai apare învolumul III al revistei Arhiva Some[an\ 9,în curs de tip\rire la Baia Mare.

În leg\tur\ cu materialele documentareprivind via]a [i activitatea poetului{iugariu pe care le am [i vi le-amîmprumutat eu sunt de acord ca s\le donez, într-adev\r, unei institu]iicare va fi în m\sur\ s\ le p\streze10

[i s\ le gospod\reasc\ pentru a fi laad\post de orice primejdie.

Ini]ial eu m\ gândeam s\ le donezMuzeului Literaturii. Având în vedereapartenen]a lui {iugariu ]inutuluib\im\rean poate c\ va fi mai bine s\-[i g\seasc\ locul acolo.

A[ dori îns\ ca înainte de toates\ le completez cu ce mai am [i s\ leinventariez în vederea acestei dona]ii.

Pentru aceasta v-a[ ruga s\ mi letrimite]i, eu urmând a le dona acolounde îmi ve]i indica d[umnea]voastr\.

În ceea ce prive[te con]inutul lor,desigur c\ d[umnea]v[oa]s[tr\] ave]iprioritate, pentru a le da publicit\]iiînainte de a fi depuse în viitoarea cas\memorial\ pe care tov[ar\[ul] {t. Belluare de gând s-o organizeze cu sprijinulautorit\]ilor locale, a[a cum rezult\din scrisoarea d[umnea]v[oa]s[ptr\]din 7 mai a[nul] c[urent].

Tot în leg\tur\ cu aceste probleme,v\ rog s\ crede]i c\ sunt bucuros acunoa[te pe tov[ar\[ul] {t. Bellu carear dori s\ mai afle unele aspecte din

via]a [i activitatea regretatului meuprieten Ion {iugariu.

Eu o s\-i indic [i alte persoane carede]in materiale în leg\tur\ cu regretatulpoet pentru a se realiza o viziune câtmai complet\ a vie]ii celui ce a c\zutla datorie ap\rându-[i glia str\mo[easc\.

În urm\toarea scrisoare cu care v\sunt dator o s\ v\ dau rela]ii în leg\tur\cu revista Via]a social\, colec]ia dela Cluj.

Pân\ atunci v\ rog s\ primi]i dinpartea mea cele mai sincere felicit\ripentru toate cele ce întreprinde]i, ald[umnea]v[oa]s[tr\]

Prof. Onisim Filipoiu

NoteOriginalele acestor epistole, inedite,

se afl\ în biblioteca profesorului NicolaeScurtu din Bucure[ti.

1. Jurnalul lui Onisim Filipoiu se afl\la Cluj-Napoca, în biblioteca familiei, [ieste complet necunoscut.

2. S\luc Horvat – Ion {iugariu – restituiriîn Tribuna, serie nou\, 8, nr. 42 (2210),17–23 octombrie 1996, p. 6. [Se public\nou\ epistole ale lui Ion {iugariu trimiselui Onisim Filipoiu].

3. Epistola, necunoscut\, se afl\ înbiblioteca profesorului Nicolae Scurtu.

4. {tefan Bellu – Ion {iugariu unpoet c\zut în r\zboi. Baia Mare, [Între-prinderea Poligrafic\ Maramure[], 1975,127 pagini.

5. Octavian Ruleanu (1910-1993),profesor [i cercet\tor literar, autor al unorcontribu]ii notabile privitoare la via]acultural\ a N\s\udului.

6. S\luc Horvat – Ion {iugariu – ineditîn Maramure[. Supliment politic, social-cultural al gazetei „Pentru socialism”,aprilie 1976, p. 21, col. 1-4, sus. (Restituiri).Sunt publicate variantele a patru poeziiMu[catele, Soare mort, Surâs uscat [i Finalavând ca supratitlu – Elegii pentru geamulmic.

7. S\luc Horvat – Via]a social\. Studiu[i indice bibliografic. Baia Mare, [Multigrafia],1976, 50 pagini. (Institutul Pedagogic BaiaMare).

8. Onisim Filipoiu – Repertoriu bibliografical revistei. „Arhiva Some[an\” (1924–1940)în Arhiva Some[an\. Studii [i comunic\ri.[Volumul 1]. N\s\ud, [ÎntreprindereaPoligrafic\ Maramure[], 1972, p. 273–284.(Muzeul N\s\udean).

9. Onisim Filipoiu – Repertoriu bibliografical Anuarului Liceului din N\s\ud [i Repertoriubibliografic al Anuarului {colii Normaledin N\s\ud – 1929 în Arhiva Some[an\.[Volumul 3]. N\s\ud, [Tipografia Maramure[],1975, p. 393–398 [i 399–400. (MuzeulN\s\udean).

10. Se afl\ la Muzeul Jude]ean de Istorie[i Arheologie din Baia Mare unde se conserv\în condi]ii cu totul speciale.

nicolae scurtu

Noi contribu]ii la biografia lui Ion {iugariu

unt fericit c\ memoria

poetului {iugariu nu a

fost uitat\ de c\tre

b\im\renii de ast\zi.”

restituiri


actualitatea

Pasiunea pentru nea-muri [i blazoane alui Mateiu Caragialeo [tim. {i am puteaspune, nu gre[indmult, c\ tat\l i-o sanc-]ioneaz\ cu antici-

pa]ie. În mai multe feluri.

În primul rând, aproape c\ nuexist\ personaj, la Ion Luca, s\ nuaib\ boala r\d\cinilor. Au intratîn folclor autoc\ft\niri de tipul„familia mea de la pa[opt”, sau„prin vinele mele curge sângelemartirilor de la 11 fevruarie”. {ipentru c\ nu are cu cine se l\uda,Leonida se alipe[te unei familiipolitice [i „se scoate” (sic!) carepublican cu „r\posata dumneaei,nevasta mea dintâi”. Oameni cutrecut sub]ire [i origine modest\,personajele lui Caragiale fac oriceca s\ par\ vechi. {i de vi]\.

Dac\ familia trecut\ e sublim\,nu acela[i lucru se poate spunedespre leg\turile de sânge sau prinalian]\ ale prezentului. Dimpotriv\,în esen]a ei de loc al încrederii [ial sincerit\]ii, familia pare s\lipseasc\ cu des\vâr[ire. De laapropourile din schi]e [i comedii,la dramele naturaliste din nuvele,familia este complet viciat\. Fieprin clasicul triunghi amoros, ac\rui existen]\ este negat\ solemnde c\tre vreun Dumitrache, sauc\utat\ în alt\ parte de rigiduljupân Dumitrache, cu capul în]epenitspre uli]\, când ar trebui s\ se uiteîn cas\, fie prin fapte [i p\reri carearat\ c\, în majoritatea cazurilor,nici stâlpii casei, nici consoartelelor nu se omoar\ s\ ]in\ familiaunit\. Sunt, mai degrab\, prin[i lamijloc, acceptând, ca Verigopolu,o situa]ie care-i poate stârni admira]iadoar unuia mai imbecil ca el, sauajungând, precum Mihalache dinTren de pl\cere, s\ cineze cu soacrape care n-a [tiut cum s-o îndep\rteze.E limpede c\ nu supraveghereacopilului, care nu vrea s\ plecef\r\ ea la Sinaia, e motivul excursieicocoanei Anica, ci codo[lâcul. Pecare conul Mihalache mai c\-laccept\, atâta vreme cât nu cost\.Este, so]ul sensibilei doamneGeorgescu, tipul meschinului p\c\lit.Ca [i Lefter Popescu, care-[i m\soar\puterea cu femeile. Func]ionarif\r\ nici un cuvânt, simt nevoias\-[i r\zbune în familie. S\ fie [efi,s\ nu le treac\ nimeni [i nimicpe dinainte. Îns\ destinul esteacela[i, [i-ntr-un loc, [i-n altul.A[a c\ din dorin]a lor de a conducecasa nu r\mâne decât preten]ia.

Sunt, apoi, familiile dezintegrate,s\pate de un secret care le ruineaz\.

Degeaba încearc\ Popa Ni]\, dinP\cat, s\ dreag\ ce-a stricat nes\buin]atinere]ii. Nu reu[e[te s\ fac\ decâto nenorocire [i mai mare. De ce?Poate pentru c\ familia, pur [isimplu, nu e s\ fie. Cum nu enici la Ana, c\reia i-a fost omorâtursitul [i nu-[i mai g\se[te rostuldecât în r\zbunare, cum nu enici între fra]ii din În vreme der\zboi. Subminat\ de interesefinanciare – pentru c\ [i adulterul,la urma urmei, la asta se reduce,[i mai ales acceptarea lui – familialui Caragiale nu rezist\. Din toat\demagogia despre „patria cea mic\”r\mâne, poate, doar nevoia de acre[te un copil. Nu neap\rat frumos.Pentru acest scop, al educ\rii (vorbavine!) copilului, familia, a[a g\unoas\cum este, se mobilizeaz\. Mamelefac risip\ de rela]ii sociale, ta]ii facabuz de putere. În spa]iul [colii,familia pare solid\ [i în form\. Nue, îns\, decât o r\zbunare a mamelor(cele mai multe, poate nu f\r\motiv, de b\ie]i) pentru marginalizareape care o îndur\. Aici, unde ta]iinu se amestec\, în educa]ia copiilor,e spa]iul lor de manevr\. Evidentc\ acela[i destin care nu-i las\pe ei s\ fie mai mult decât func]ionariumili [i umili]i nu le las\ nici peele s\ educe altceva decât ce auales: ni[te mitocani convin[i c\lumea li se cuvine. S\ nu vad\,oare, mamele proasta cre[tere decare se fac r\spunz\toare? Nu cred,îns\ în familia lor, mic\ [i mare,trece drept norm\.

A[adar, nu e, la Caragiale, fami-lie f\r\ pat\. Secretele pe care leascund, de cele mai multe ori àla Polichinelle, le dau naturale]e,le fac simpatice, fiindc\ suntvulnerabile. E o triste]e, e un moft,e o fatalitate: familia româneasc\dintotdeauna.

Mai mmul]i ccoresponden]i. Se cuvines\ ave]i în]elegerea faptului c\, odat\ce îmi solicit]i p\rerea, eu mi-o spuncu toat\ sinceritatea, chiar dac\ sîntcon[tient c\ verdictul meu poates\ v\ nemul]umeasc\. Eu nu v-amrugat s\ v\ supune]i analizelor mele,a[a c\ este doar o lips\ de decen]\[i caracter din partea dvs. s\ îmireplica]i, în mesaje private, cu grosol\nie[i arogan]\ c\ eu gre[esc [i dvs.,de fapt, scrie]i bine. Asta mai alesdup\ ce, de regul\, în mesajeleincipiente îmi adresa]i tot felul deelogii nesolicitate, repede înlocuitecu invective. Dac\ trimite]i la „Po[taredac]iei” e de presupus c\ nu sînte]iconsacra]i [i infailibili, a[a c\ a]i facebine s\ primi]i sfaturile cu demnitate.Dac\ sînte]i convin[i de excelen]atextelor dvs., duce]i-v\ s\n\to[i s\v\ împlini]i m\re]ul destin f\r\ a maicere sfaturi. De fapt 95% dintreîncerc\ri sînt cel pu]in penibile [i nuvin dintr-o nevoie real\ de a scrieci din vanitate [i dificult\]i de legitimaresocial\. Poate ar fi util s\ dau [i o list\de nume pentru ca to]i cei care v\cunosc s\ ia act de carcterul dvs.deficient, dar v\ iert de data asta.

Mediana SStan. Pledoaria dvs. prodomo este subtil-avoc\]easc\ [i prinaceasta face]i dovada inteligen]ei.Porni]i de la calificativul meu „simplenota]ii” aplicat versurilor dvs. [ideclara]i c\ scrie]i „simplu” pentruc\ ur\sc înc\rc\turile de metaforeturnate cu lopata care adesea nuspun mai nimic sau bandajeaz\ grosun nimic, [i îmi place mai mult s\pun accent pe o idee [i s\ o scot astfelîn eviden]\. Perfect de acord, înprincipiu! De asemeni zice]i c\ textelesimple pot con]ine sîmburi de proz\,nuclee care permit dilatarea lor

imaginar\ în pove[ti dup\ ce au fostcitite, sau care con]in cuvinte masivearanjate în spa]ii vaste. Iar\[i, cuteoria sta]i bine! Numai c\… Practicane omoar\, ca pe Marx. Eu nu amspus „nota]ii simple” ci „simplenota]ii”, topica e aici esen]ial\ – dvs.o ignora]i cu abilitate – adic\ „doarni[te nota]ii”, nu mai mult. V\ semnalamo lips\ de profunzime [i de complexitate,nu de complicare. O poezie redus\la observa]ie sub care stratul desemnifica]ie e destul de redus. Dac\demonstra]i atît de clar c\ [ti]i s\argumenta]i [i ave]i idei destul declare despre cum se face poezia,nu v\ r\mîne decît s\ aplica]i consecventexact aceste re]ete pentru a ob]ineceea ce a[tept [i constatam c\ înc\nu a venit. A[adar s\ ne recitim cu(mai) bine curînd.

C\lina TTrifan. Semne bune exist\.În poemele scurte izbuti]i s\ controla]itextul, în cele mai ample nu izbuti]ide fiecare dat\, dar nu v\ speria]i,este o dificultate fireasc\ începuturilor.Iat\ ni[te mostre reu[ite: De subelitrele buburuzelor / insist\ asupraluminii, / dar nu a orc\rei lumini,/are prioritate/ cea care clarific\ toate/f\r\ a explica nimic. (CV)Am modificatde dou\ ori topica pentru c\ formul\rileini]iale ale dvs. erau cam greoaie.Data viitoare, recitind cu aten]ie, ve]iface singur\ îndrept\rile. Nu v\ sfii]is\ reveni]i pe text! Stau/ un sufletgol/ fa]\ c-un pahar gol si el/ cândse toarn\ /doar unul se umple.(ABSINT). Aici e un text mai pu]incomplex dar cu o anumit\ for]\. Amsim]it nevoia s\ rup primul cuvînt învers autonom. Pe scurt, ave]i motives\ persevera]i, dar depune]i effort,lucra]i textul cu exigen]\. Am impresiac\ îl elibera]i prea u[or, ca pe o secre]iespontan\.

Monica SS. IIonescu. Ideile dvs.despre literatur\ [i publicarea ei sîntîn afara uzan]elor [i chiar ale bunului-sim]. Scrie]i c\ „o editur\” neprecizat\v-a re]inut [i publicat poemul de 200de strofe Glas Str\bun [i propune]irevistei noastre s\-l publice la rîndulei! P\i ce sîntem noi aici? Ecoulediturilor neprecizate? Apoi: textultrimis cu titlul Glas Str\bun nici nuare 200 de strofe, nici m\car 200 deversuri. Are 20 de catrene adic\80 de versuri, [tiu s\ num\r, am fost[i la olimpiade de „mate”. Încît naiba[tie ce crede]i dvs. c\ e o strof\. Însfîr[it, aici e aici, numitul poem e oinep]ie, cu versuri [chioape, absurdit\]ide tipul „ordin sacerdot” [i falspatriotism: Dar nu degeaba plângemarea în valul de durere,/ C\ au muriteroi se [tie [i cerul tot mai cere./ {icer str\mo[ii onoarea lor, strivit\ azide noi./ O cer prin ordin sacerdots-o aducem înapoi. În final: culmea!V\ interesa]i de costurile public\rii!Cine [tie cine v-a ame]it cu ideea c\trebuie s\ publica]i [i v-a cerut bani.Acel cineva e un escroc, iar dvs.oricum n-ave]i ce c\uta în literatur\,nici pl\tind cu aur.

AA[[tteepptt îînn ccoonnttiinnuuaarree tteexxtteellee lliitteerraarree[[ii ooppiinniiiillee ddvvss.. llaa aaddrreessaa ee-mmaaiill::ppoossttaa..rroommlliitt@@ggmmaaiill..ccoomm

prin anticariate de simona vasilache

Familii


po[ta redac]ieide horia gârbea

Dar nudegeabaplînge mareaîn valul de durere

actualitatea

S\ fie oare Ion Creang\un autor „epuizat”,despre care „totul s-a spus”, lucruri „ab-solut noi” nemaifiindposibile (e p\rerealui G. C\linescu dar

[i a lui N. Manolescu)?

Aparent da, îns\ în fapt unasemenea sim]\mînt e ca un soide fata morgana. Mucalitul scriitorpare a rîde sub]ire în transcenden]\de prezum]ia unui final al exegezelorce i se acord\, incitate parc\ tocmaide dificultatea unei evolu]ii caretotu[i se dovede[te cu putin]\.Iluzoria „simplitate” a autoruluiAmintirilor din copil\rie e multprovocatoare. Diferit de Caragialeîn destule privin]e, neavînd cuteatrul nici o leg\tur\ scriptic\decît un proiect neîmplinit, Creang\posed\, inclusiv în postumitate, ofibr\ actoriceasc\. Cu o just\ intui]ie,Adrian Dinu Rachieru î[i propunea deslu[i în fenomenul Creang\cu prec\dere „spectacolul disimul\rii”:„Creang\ devine un spectacol: intr\în rol, se proste[te, se plînge c\ arfi «greu de cap», î[i exhib\ ]\r\nia(de[i, sesizase C\linescu, Creang\era ]\ran «doar la fire»)”. „M\sc\ricios”,„co]car”, „pop\ tuns”, supralicitîn-du-[i ]\r\nia pentru amuzamentulintelectualilor sub]iri de la Junimea,„povesta[ul” care introducea frecventîn meniul reuniunilor acesteiagluma groas\, f\cea pe bufonul,tot a[a cum autorul Scrisorii pierduteintra în pielea cîte unuia dinpersonajele sale, în localuri sau latîrg. Sub aspectul unei deriziunide sine se petrecea un joc cu lumea.Simulînd a fi un modest povestitor,un „scriitor poporan”, de nu pur[i simplu un snovar, Creang\ luapeste picior în sinea sa simandicoasaambian]\ ce-l trata cu o binevoitoarecondescenden]\. Aceea[i dualitateapare [i în opera humule[teanului.Socotit de unii un „talent primitiv[i necioplit” (Iacob Negruzzi), ajunges\ nutreasc\ comentarii subtilecare încearc\ a-i scoate în reliefrafinamentul, complexit\]ile cub\taie livresc\, mai nou „dede-subturile” abisale. G. C\linescul-a situat într-o impozant\ serieeuropean\ de voca]ii congenere,declarîndu-l „un Gargantua moldav”.Dar surprizele nu s-au oprit aici.„Prins în cle[tele dihotomiilor,Creang\ suport\ un veritabil asaltinterogativ”, remarc\ Adrian Dinu

Rachieru. La antipodul „]\r\niilor”nepreten]ioase care-l marcau ini]ial,autorul lui Harap Alb se vede atrasacum în ceea ce un critic a numit,nu departe de adev\r, un „delirhermeneutic”. „Întrebarea, scrieexegetul de care ne ocup\m, e dac\ne putem apropia de aceast\ oper\,mereu ispititoare, printr-o critic\«de sistem», preten]ioas\, negre[itconstrîng\toare, livrînd savantlîcurisau dac\ o putem savura [i descifraprintr-o lectur\ strict «de pl\cere»,gustînd fervoarea spunerii [iacel Creang\ al aparen]elor, expediatsub eticheta de scriitor poporal”.Dac\ excluderea ultimei ar fi oabera]ie, s\ admitem c\ [i „savant-lîcurile” psihanali[tilor [i ezoteri[-tilor se pot dovedi atrac]ioase. Evorba de abordarea operei în duhulunei „gratuit\]i” speculative, pre-cum o construc]ie de c\r]i de jocde o delicat\ tensiune spectacular\.Dan Gr\dinaru crede, în avîntulviziunii d-sale freudiene, c\ simbo-lurile sexuale „fo[g\ie” în textelelui Creang\. Iar Ion Pecie îi închin\un amplu „poem critic”, a[ijdereafrenetic sexualist. Dar cele maisesizante demersuri într-o astfelde direc]ie insolit\ îi apar]in luiVasile Lovinescu, care, aplicîndre]eta René Guénon, socote[te aputea descoperi la humule[tean o„transmutare ini]iatic\”, „schemetranscendente”, ezoterisme mergîndpîn\ la despicarea firului în patrula p\trat: „Înv\]atul din F\lticenimerge cu specula]iile pîn\ acolo,încît, dac\ Ion {tef\nescu a luatnumele bunicului dup\ mam\, pebaza sinonimiei creang\ = ram,ne trimite (…) la cei doi Rama (al[aselea [i al [aptelea): Para[u-Ra-ma [i Rama-Ceandra”. Ce s\ zi-cem? Dac\ bun\oar\ ipotezele dinDacia preistoric\ a lui N. Densu-sianu reciclau cu mare libertatedovezi istorice, construc]ia simbologic\recurge la dovezile operei care sîntdeschise la rîndu-le interpret\rilorla nesfîr[it. Mai impenitente, desigur,decît interpret\rile aplicate istorieicelei atît de sensibile în implica]iileei. Înzestrat nu doar cu jovialitateaci [i cu iste]imea rural\, Creang\,ne închipuim, continu\ a surîdedin eteruri.


semn de carte de gheorghe grigurcu

Creang\, unautor „epuizat“?

AAddrriiaann DDiinnuu RRaacchhiieerruu,, IIoonnCCrreeaanngg\\.. SSppeeccttaaccoolluull ddiissiimmuull\\rriiii,,

EEdd.. DDaavviidd PPrreessss PPrriinntt,, 22001122,, 221188 pp..

Îneac\ într-un sos de vorbe deciziile– „…a fi inutil pân\ la religiozitate;a trasforma existen]a într-un pretextal nimicniciei personale” – de la carenu s-a ab\tut. Ar fi [i acestea numai

vorbe dac\ nu le-ar scrie când e lipsitrealmente de mijloace [i de perspective,ne[tiind c\ nu mai are decât s\ scapede a[a o carte pân\ la a începe s\ devin\Cioran.

„Puterea de a suferi î[i atinge limi-ta în efortul de a nu te omorî.” Îl [i aud,diminea]a, la micul dejun: „Nu! Nu cedez!Nici ast\zi nu m\ omor!” E incontestabil:î[i au [i intelectualii eroii lor.

„Fi-vvoi pân\ la urm\ artistul frunz\ririi,împlini-voi prin chin s\lt\re] defini]iaexist\rii ? Ori m\ voi abate de la suprafa]atotului [i m\ voi pierde ?” Dac\ rabzistilul, merit\ s\ iei în serios aceste în-treb\ri – [i s\ nu r\spunzi.

„A aavea sau nu sentimentul neantului,iat\ ce împarte pe oameni în dou\ categorii– ce zic ? – în dou\ specii.” Ca pe vremeacând erai repartizat la locul de munc\dar, având ceva pile, ob]ineai transferul,l-am ob]inut [i eu. M\ simt mai împlinit,mai egal cu mine în incapacitatea de amai avea „acces la vid”. Mi-am f\cut uncadou salutar admi]ând c\ sunt superficial[i renun]ând la preten]ii. „În bine, tr\iesccei care vor pu]in…”

„Între tihn\ [i trud\ suntem sili]i aalege.” Nici s\ trudesc ca s\ aleg n-amfost nevoit. În materie de tihn\, sunt unales.

A mmurit {tefan Radof. Îl întâlniser\macum trei zile la conferin]a lui Sara dela Na]ional. Ne-a spus o vorb\ care acumcap\t\ alt în]eles: „Ce face]i, m\ ajunge]idin urm\? C\ eu m-am oprit!”

Astenia de prim\var\ nu-i numai ovorb\. Î]i desprinde ochii de pe carte,pe care privirea joac\, [i îi fixeaz\ pepere]i.

Despre poe]i nu îndr\znesc s\scriu nici de r\u, nici m\car de bine, daram încredere în ei [i cred ce scrieOlga Neagu:

cad poe]ii în lume tot mai singuri [i tri[ti

[i unde cad înflore[te un pustiu[i unde nu – n-are rost s\ exi[ti.

Tot sspun c\-mi ajunge o pagin\ cas\-l situez pe prozator la nivelul lui. Eracât pe ce s\ mi se înfunde cu Maruca.Amintirile ei încep cu pagini insuportabilde lirice. Am fost gata s\ le las din mân\.Am cedat la îndemnul lui T – [i bine amf\cut.

Puternic\ persoan\! Poveste[te cum,abia deprins\ cu voluptatea, la nici dou\luni de la nunt\, într-un hotel din Atena,

în timp ce so]ul ei zace bolnav de fe-br\ tifoid\ într-o camer\ al\turat\, las\deschis\ u[a apartamentului în speran]ac\ va intra peste ea un sirian pe care îltot vede trecând pe coridor. E un lucruîngrozitor, dar ]inând de adev\rul vie]ii,adev\r din cauza c\ruia b\rba]ii cuaptitudini pentru gelozie n-ar trebuis\ se însoare. Dar nici n-am întâlnit pân\acum vreun autobiograf b\rbat la fel decurajos. P\cat c\-i atât de îndr\gostit\de ea!

Maruca [i regina, Maruca [i Enescu,Maruca [i Nae Ionescu. Suspectam olegend\. Deloc. Personalitate puternic\,repet, minte bine strunjit\. P\cat c\ suntprea lungi ca s\ le citez fragmenteledespre ce înseamn\ dragostea, ori condi]iaso]iei al\turi de un mare artist. Iar paginiledespre compasiunea pentru diavol [idemonismul, de care nu se las\ totu[icople[it\ („…avertisment sau mistificare?”),al celui periculos ca drogul pentru studen]i(deci, ea [tia de pe atunci ce admiratoriiactuali ai „diavolului” înc\ n-au aflat)sunt dintre pu]inele citite pân\ acum înleg\tur\ cu Nae Ionescu care chiar m-auinteresat.

Sinee iira eet sstuudioo, în absen]a oric\ruispirit de revan[\, ba chiar cu iubire,scrie cuvinte necru]\toare despre fiicaei. Nu se cru]\ nici pe ea (rar, e adev\rat).La înmormântarea primului so]: „…pân\[i durerea mea avea ceva exterior, teatral– chiar grija pentru ]inut\…”

Parc\ drogat\ la grani]\, „prin]esa”scrie despre Uniunea Sovietic\ [i despreStalin uria[e prostii. Mai apuc\, dup\câ]iva ani, s\ scrie [i pe dos.

Punându-mmi-sse diverse întreb\ri într-oemisiune, mi-am dat seama c\ exist\ironie care nu poate fi sesizat\ decât deautor.

Exist\ întâmpl\ri f\r\ relief [i f\r\o importan]\ anume, dar care se succed,se leag\ [i î]i insinueaz\, de[i nu în]elegide ce, sentimentul c\ nimic nu are rost.Nimic [i, cu deosebire, ce mai încerci tus\ faci.

E aaspru contactul cu destr\b\larea[i promiscuitatea când sunt pline devia]\, inteligen]\, talent. Te silesc s\-]i m\sori usc\ciunea [i conformismulmic-burghez.

Aflu de la Manta: mâine, în VinereaMare, ziua cea mai potrivit\ pentru via]ape care a dus-o, se deschide la Philadelphiao expozi]ie Roman Coto[man. Au trecutde la moartea lui [ase ani.

Ceva ce mi-a înc\lzit inima [i m-aînfuriat. Simona exuviilor mi-a spusc\ a dat din întâmplare peste cartealui Mihai (Bogdan) [i i-a pl\cut foartemult. Cartea asta – Mai nimicul nostru– eu l-am determinat s-o publice, dardup\ aceea, inabil, n-am [tiut s\-i facpublicitate. Mai nimeni n-a citit-o. Iaracum e prea târziu ca s\-i pot spune c\,iat\, unui scriitor – [i cititor – deprim\ categorie i-a pl\cut.

Marile spirite se întâlnesc. Pessoascrie „eu îmi sunt”, iar b\n\]eanul îiface ecou: „eu mi-s”. Se [i despart. Dac\Pessoa vrea s\ [tie cine este el, b\n\]eanulr\spunde „Cine mi-s io!” Adic\, [tiecu certitudine: nimeni nu-i ca el.

`nsemn\ri de livius ciocârlie

dev\ratul s\u debut, cel ce îl va impune

ca remarcabil\ prezen]\ teatral\, ne

apare ast\zi de-a dreptul surprinz\tor,

întrucât îi contrazice flagrant legenda.artea


Odat\ cu afirmarea luiVilar ca actor, regizor[i animator de teatru,se încheie epoca pre-cursorilor – Copeau,Jouvet, Dullin, Baty,Pitoëff – [i începe

epoca reformatorilor, printreai c\rei protagoni[ti se vanum\ra [i el.

Vilar r\mâne „eroul cultural”al scenei franceze postbelice, scen\c\reia i-a modificat structurile [ii-a reînnoit practicile. Legenda îlconsacr\ ca pe o fiin]\ deopotriv\solitar\ [i solidar\, ca pe un soi de„monarh republican”, dar [i ca peun vizionar care a avut [ansa dea-[i vedea realizate utopiile maiînainte de a se pr\bu[i ca fulgeratdin pricina unor eforturi niciodat\dr\muite, a unei nedomolite energii[i a unei generoase d\ruiri de sine.Vilar a izbutit s\ rea[eze teatrulîn miezul problematicii na]ionale[i istorice, f\r\ a abandona îns\omul, cu zbuciumul lui l\untric [icu eternele lui fr\mânt\ri. Aceast\dubl\ op]iune, aceast\ pendulareîn fond sfâ[ietoare îi vor fi nu odat\ repro[ate, dar m\re]ia luiVilar tocmai de aici vine, din curajulde a nu fi f\cut o unic\ [i definitiv\alegere cu pre]ul unei mutil\ri pecare, fidel crezului s\u, a avut t\rias-o refuze. Dou\ decenii mai târziu,Antoine Vitez, plasat [i el la aceea[ir\spântie, implicat cu aceea[iresponsabilitate [i cu aceea[i frenezieîn destinele teatrului, se va pr\bu[ila rându-i, aidoma lui Vilar, cu doarcâteva luni înainte de a împlini[aizeci de ani.

N\scut la Sète, în 1912, Vilareste un mediteraneean; nu e, a[adar,greu de în]eles de ce, în fiecarevar\, va resim]i nevoia de a revedeamarea [i de a se odihni pe ]\rmurileei. Îl îndeamn\ la asta, f\r\ îndoial\,[i ceva din irezistibila lui atrac]iepentru întinderile nem\rginite,pentru spa]iile vaste. A[a se explic\[i faptul c\, mai târziu, vrând s\evite meschinele [i sufocanteles\li de teatru pariziene denumite,pe bun\ dreptate, „bomboniere”,î[i va c\uta [i g\si un refugiu înimensa Curte a Palatului Papilorde la Avignon sau se va afundaîn adâncurile subterane ale Palatului

Chaillot. Vilar a fost un om alperspectivelor ample, al panoramicului,îns\ f\r\ emfaz\, f\r\ retorism!Pur [i simplu el s-a aflat ve[nicîn c\utarea locurilor unde se poaterespira în voie! Unde omul se simteîn largul lui, în libertate!

Provenit dintr-o familie demode[ti negustori, posesori ai unuimic magazin, Vilar nu va tr\daniciodat\ gustul pentru concretmo[tenit de la p\rin]ii s\i. Ca unveritabil „comerciant”, el [tie cums\ ]in\ socoteala banilor, verific\pre]ul costumelor, se cufund\ încalcule l\sându-se absorbit de elepân\-ntr-atâta încât, într-o sear\,uit\ s\ intre în scen\; tot el stabile[teretribu]iile actorilor, având mereugrij\ s\ nu nedrept\]easc\ penimeni, ignorând democraticierarhiile salariale, reu[ind chiars\ introduc\ salariul fix pentrumembrii trupei sale. E [i aceastao motiva]ie a succesului de cares-a bucurat!

Maturizat înainte de vreme –„eu n-am avut tinere]e!” – [i totodat\ca fervent discipol al lui Gide [i caadmirator al romanului acestuia,Falsificatorii de bani, Vilar î[ip\r\se[te familia (dar f\r\ s-ourasc\, precum modelul s\u literar!)[i „urc\” din sud la Paris, ora[ulpe care îl socote[te „l\ca[ul vie]ii”.Întâlnirea cu Charles Dullin –figur\ proeminent\ a vie]ii teatralecare, la al s\u „l’Atelier” de pecolina Montmartre, atrage sear\de sear\ un public extrem de divers– e decisiv\ pentru orientarea luiVilar spre cariera dramatic\: aiciî[i va face el ucenicia asistând larepeti]iile maestrului, urcând uneoripe scen\ ca halebardier figurant,descoperindu-[i aplecarea spreartizanatul teatral, o voca]ie la carenu va renun]a niciodat\, c\ci Dullina [tiut s\-i inculce respectulfa]\ de munca bine f\cut\ [i fa]\de produsul de calitate, atentme[te[ugit, iar asta îl va face s\pre]uiasc\ mai mult ca oricinealtcineva meseriile implicate înrealizarea unui spectacol. Tat\ldin Sète, negustorul, [i tat\l adoptiv,artistul, l-au înv\]at, amândoi,acela[i lucru: concretul înainte detoate!

Lui Vilar îi place s\ ini]iezeproiecte, s\ fie nu atât promotorul,cât mai ales creatorul lor, „omulcu ideea”. În anii 40 va crea o trup\teatral\ pe care o va numi l’Equipe– iat\ cum transpare, de la bunînceput, atrac]ia lui pentru activitateade grup, pentru munca „în echip\”,cu condi]ia ca liderul s\ fie el însu[i– iar mai apoi va anima, împreun\cu André Clavé, La Roulotte. Vilarrecunoa[te astfel voca]ia nomad\a teatrului, strânsa lui înrudire cuspectacolul de bâlci; de aici [ioroarea lui fa]\ de teatrele stabile,cu s\lile lor impun\toare, elegante,de aici [i pl\cerea de a bate drumurileFran]ei [i de a juca pe sceneimprovizate. Marea provocareconst\, a[adar, în a ajunge la Parisocolindu-l, fugind de el! Iar odat\ajuns î[i va lua libertatea s\ înfiin]ezeLa Compagnie des sept (Companiacelor [apte). În ciuda aparen]elor,Vilar este un ambi]ios, un combatantdinamic [i plin de zel!

Adev\ratul s\u debut, cel ceîl va impune ca remarcabil\ prezen]\teatral\, ne apare ast\zi de-a dreptulsurprinz\tor, întrucât îi contraziceflagrant legenda. El se produceîntr-un teatru minuscul, „Théâtrede Poche Montparnasse”, avânddoar 60 de locuri, unde Vilar puneîn scen\ un autor nordic aproapenecunoscut pe atunci, Strindberg.Piesa acestuia, Dansul mor]ii, vafi dansul de celebrare a na[teriiunui regizor! Gide, Cocteau, Paulhan,Artaud însu[i au cuvinte de laud\pentru spectacol. MediteraneeanulVilar î[i g\se[te în septentrionalul

Strindberg primul s\u aliat. Dealtfel, el se va întoarce deseori laaceast\ dramaturgie nordic\ decare Parisul nu [tia mai nimic [io va explora cu o real\ pasiune.Paulhan îi prezice un viitor str\lucit„atunci când î]i vei g\si autoriipotrivi]i, autorii t\i”..., dar Vilar îiva c\uta mai ales în trecut, c\ci,cu una sau dou\ excep]ii neînsemnate,prezentul nu îl satisface, nu-i ofer\„autorii s\i”. Asta a [i fost dramalui Vilar! Dar oare nu va spuneel, cu riscul de a stârni indignareamultora dinrte scriitorii vremii, c\„autorii contemporani lui suntregizorii”? Desigur, admitem c\Vilar nu avea capacitatea de areac]iona la un text dramatic cuacuitatea, cu sensibilitatea unuiRoger Blin sau Jean Louis Barrault[i nici nu prea era la curent curepertoriul teatrelor neînscrise încircuitul institu]ional, unde începuser\s\ fie juca]i un Beckett, un Ionesco...Dar de ce s\-i cerem unui eroual scenei s\ fie [i un descoperitorde opere?

În 1947, Vilar r\spunde unuiapel venit din partea acelui marepoet [i fost lupt\tor în Rezisten]\care era René Char, apel prin carei se propunea organizarea unei„S\pt\mâni a artelor” la Avignon.Ideea fondatoare a celebrului festivaleste, a[adar, de sorginte poetic\!De aici î[i trage, de altfel, [i for]a!Un reputat critic de art\, ChristianZervos, li se al\tur\ ini]iatorilor înaceast\ tentativ\ de reunire periodic\a artelor, destul de firav\, îns\, dinmoment ce, sub bagheta autoritar\

George Banu

Jean Vilar, o legend\

ilar a ridicat la rangul de program

estetic faimoasa defini]ie dat\ de el

statutului pe care [i-l acorda: acela

de „régisseur”.

România literar\ num\rul 37 / 14 septembrie 2012..............................................................................................................................................................................................................................19

va lui Vilar, teatrul se instaleaz\în prim plan, impunându-[isuprema]ia. S\ recunoa[tem totu[ic\, în ultimii s\i ani de via]\, Vilara c\utat s\ repun\ în drepturiproiectul ini]ial: amfitrionul dela Avignon s-a ar\tat dispus s\g\zduiasc\ spectacole de balet,invitându-l în acest scop pe însu[iBéjart, [i a oferit spa]iu uneiserii de expozi]ii. De altminteri,pentru propriile lui spectacole,Vilar a colaborat întotdeauna bucuroscu reprezentan]ii celorlalte arte:cu pictorul Léon Gischia pentruscenografie, cu compozitorul MauriceJarre pentru muzic\: El a în]elesc\ are nevoie de alia]i din afarateatrului pentru a-[i îmbog\]i [iperfec]iona munca dinl\untrulteatrului.

În 1947, cu prilejul inaugur\rii„Festivalului de art\ dramatic\ dela Avignon”, Vilar scria: „M\ rogCelui de Sus din tot sufletul, eu,ateul”. Începând din acel moment,Vilar se va erija în liderul unui cultp\gân ce va atrage aici, an dean, pelerinii teatrului, fideli cerespect\ cu sfin]enie protocoaledevenite legendare: primirea însunetul trompetelor, urcu[ul spreCurte, adunarea mul]imii în pia]adin fa]a palatului papal. În acestloc, sub cerul când senin, cândamenin]\tor al Proven]ei, s-a n\scutun rit de comuniune. Se întâmpl\rar ca o fiin]\ omeneasc\ s\ ajung\,gra]ie unei extreme devo]iuni, laîmplinirea unui vis m\re], lamaterializarea unei aspira]ii atâtde înalte. Wagner la Bayreuth,Reinhardt la Salzburg, Vilar laAvignon.

Festivalul s-a impus dup\îndelungate [i mereu reluatedispute [i înfrunt\ri f\]i[ecu municipalitatea ora[ului-

gazd\. S-au cheltuit enorme resursede energie, s-a recurs la celemai diverse strategii [i la nenum\ratetertipuri, cu o îndârjire [i cu otenacitate justificate doar de noble]eaunei obsesii artistice. Vilar a fostatacat în fel [i chip, dar nu a cedat.Nu a fost îns\ singur în aceast\b\t\lie: de[i mul]i politicieni localii s-au împotrivit, a avut de partealui [i mul]i ap\r\tori care, indiferentde apartenen]a lor politic\, l-auajutat nu numai s\ reziste ostilit\]iifa]\ de un „om cu convingeri destânga”, ci [i s\ înving\ acea vecheneîncredere a provinciei fa]\ de„parizianismul” pe care Vilar însu[iîl detesta în cel mai înalt grad.La cap\tul a cinci edi]ii ale Festivalului,dup\ triumful celei din 1951, JeanneLaurent, o doamn\ al c\rei gest secuvine omagiat, ob]ine numirealui Vilar la conducerea „TeatruluiChaillot”, celebrul „Teatru Na]ionalPopular”. Vilar se va angaja acumîn cea de-a doua mare b\t\lie avie]ii sale, înc\ [i mai aprig\, b\t\liapolitic\ în sânul teatrului francez,al c\rei mesager [i consecventsus]in\tor a fost. Nimic nu-l va

putea clinti în mijlocul furtuniidezl\n]uite împotriva lui (Furtunafiind chiar titlul unui text deStrindberg pe care îl montase cusucces), o adev\rat\ furtun\ deproteste venite atât din rânduriledreptei clasice, cât [i din cele alestângii critice. Vilar s-a ap\rat [ii-a r\spuns lui Sartre precizând c\T.N.P. – sigl\ la care ]inea atâtde mult – „nu înseamn\ «TeatruNa]ional Proletar», ci «TeatruNa]ional Popular»”. A fost deseoritr\dat de confra]i, dar niciodat\de un public pasionat, care nu l-a p\r\sit [i l-a înconjurat cu c\lduralui. Ca într-o veritabil\ premoni]ie,una dintre primele imagini ale luiVilar – actor la Sète – ni-l arat\„r\stignit pe cruce”. Cum am putea-o uita? Într-o epoc\ a dezbin\rii,el a militat pentru reconciliere, iarasta nu i-a iertat-o niciuna dintretaberele aflate în conflict. Ani în[ir, în timp ce ulcerul îl f\cea s\se încovoaie de durere, nu s-aîntâmplat s\ lipseasc\ vreodat\ dela o reprezenta]ie cu Macbeth saude la o cin\ în tov\r\[ia lui Camus.Sacrificat în numele lui Brecht, [i-av\zut prietenii din tinere]eabandonându-l rând pe rând. Atr\it la propriu simbolica „r\stignire”de odinioar\, „sfânt [i martir” laical teatrului francez, care, d\ruindu-se trup [i suflet scenei, a înf\ptuitmiracolul acelor reuniuni efervescentecare au fost serile mitice de laAvignon sau de la Chaillot.

Vilar a ridicat la rangul deprogram estetic faimoasa defini]iedat\ de el statutului pe care [i-lacorda: acela de „régisseur”, cumnota el (un fel de „regizor tehnic”,s-ar putea spune), adic\ un directorde trup\ care se mul]umea s\urm\reasc\ atent lectura textelor[i interpretarea actorilor,neimpunându-le acestora aceaabuziv\ „prezen]\” dictatorial\,de atâtea ori repro[at\ colegilors\i regizori. Statutul acesta implicamai ales responsabilitatea alegeriiunui repertoriu evaluat cu grij\ înfunc]ie de scopurile propuse; el vacuprinde mai ales texte clasiceprea pu]in jucate, de la Don Juanla Lorenzaccio, sau – îndr\zneal\extrem\, de-a dreptul sfid\toarepentru perioada postbelic\ – Moartealui Danton sau Prin]ul de Homburg.În consecin]\, Vilar va trebui s\]in\ mereu piept unor serii deatacuri cu tent\ „na]ionalist\”,vizând num\rul mult prea marede autori str\ini selecta]i, dar leva rezista curajos. Repertoriulechivala pentru el cu asumareaclar\ a unei atitudini, cu angajareaîntr-o b\t\lie având ca ]int\ final\unificarea unei Europe fracturatede r\zboiul de-abia încheiat.C\ci Vilar, f\r\ s\-[i clamezeprofesiunea de credin]\, nu seva abate niciodat\ de la crezul s\upolitic, r\mânând ceea ce a fostdintotdeauna: un artist de stânga.

Vilar [tia prea bine c\ for]ateatrului rezid\ în oamenii pe care

îi strânge laolalt\. {i tocmai deaceea, în ciuda felului s\u de a fi– mai degrab\ rezervat, nu foartecomunicativ – el a izbutit s\ alc\tuiasc\cea mai bun\ trup\ a vremii, aic\rei membri vor ajunge s\ constituiegloria scenei franceze, de la MariaCasarès la Jeanne Moreau, de laPhilippe Noiret [i Daniel Soranola Michel Bouquet [i la atâ]ia al]ii.Vilar îi descoperea [i îi dirija discret,zgârcit cu indica]iile, c\ci, spuneael, „dac\ autorul se pricepe la vorbe,actorul se pricepe la t\ceri”. Deasupratrupei plana umbra mitic\ a luiGérard Philipe, c\ruia, prin 1950,în cabina în care se demachia, Vilarîi propusese rolurile Prin]ului deHomburg [i Cidului! Philipe acceptase,iar aceast\ alian]\ pecetluit\ atunciavea s\ asigure momentele triumfaleale T.N.P. [i ale Festivalului de laAvignon. Izbânzile teatrului se vordatora întotdeauna fericitei întâlniridintre oameni de excep]ie!

Mai exist\ [i o alt\ latur\ aactivit\]ii lui Vilar, o ini]iativ\care îi apar]ine în exclusivitate:lucrul cu publicul, în încercarea

de a-l familiariza cu teatrul [i dea-i cultiva voca]ia de spectator,„de a-l satisface f\r\ a-l m\guli”,pentru a-i procura astfel „pl\cereadureroas\ resim]it\ deopotriv\ deminte [i de suflet”. Vilar a organizatîn acest scop la Avignon, în gr\dinaPapei Urban V, întâlniri – pe atuncio noutate absolut\ – între actori[i spectatori; a impulsionat constituireaCMEA, asocia]ii active chiar [i înprezent; a participat la întrunirileComitetului prietenilor TeatruluiPopular, la conferin]e, la dezbateri,la orice manifestare destinat\ s\faciliteze dialogul cu spectatorii,încurajând permanent schimbulde opinii. Tot lui i se datoreaz\ [icelebra formul\ „teatrul trebuies\ devin\ un serviciu public”,întocmai ca gazul sau electricitatea.Vilar nu a încetat nicicând s\gândeasc\ [i s\ ac]ioneze democratic,în folosul „poporului” [i al „na]iunii”!

Mai mult ca oricare altul, Vilara cultivat virtu]ile scenei nude.Totul pentru cuvinte, totul pentruactor – acesta i-a fost crezul artistic!El protesta astfel energic împotrivateatrului de divertisment sau a

celui spectacular. Auster, Vilar aprivilegiat platoul gol, al c\ruielogiu îl f\cuse cu mult înaintealui Copeau, cel ce, cu o metafor\inspirat\, îl asemuise unei „paginialbe”: Claude Régy î[i mai aminte[te[i ast\zi cum, în acest spa]iu deo extrem\ sobrietate, Gérard Philipeînainta cu pa[i t\r\g\na]i, în timpce vorbele rostite de el c\p\tau osonoritate aparte, un soi de puternic\reverbera]ie. Vilar, c\ruia nu-ipl\cea Racine [i care îl preferape Corneille, r\mâne jansenistulprin excelen]\ al teatrului francez.El a crezut ca nimeni altul în scenacufundat\ în întunericul nop]ii,mai întâi noaptea de la Avignon [iapoi, ca o reluare, ca o prelungire,noaptea de la Chaillot: ea înv\luieactorii [i face ca vorbele lor s\r\sune în fa]a unui public vr\jit deputerile magice ale teatrului. Platoulpe care Vilar a l\sat doar câtevaaccesorii exploatate cu parcimonie,dar cu un sim] acut al resurselorlor poetice, e traversat de silueteeroice, care evoc\ patetic b\t\lii[i înfrângeri, iar vorbele le tr\deaz\paroxismul tr\irilor. Teatrul – acelloc unde, pentru Vilar, spiritul seîntrupeaz\, vântul acompaniaz\cuvintele, omul se încordeaz\înfruntându-[i eroic destinul.

Da, într-adev\r, Vilar avea cevadin Charles De Gaulle. Ca [i acesta,[i el „va c\dea” în momentul afirm\riiunei alte genera]ii, a unui alt discurs,în... ’68! Niciunul dintre ei nu vamai avea o percep]ie exact\, corect\,a lumii, nu o vor mai în]elege.Vârtejul istoriei îi va scoate dinscen\ pe amândoi, dar urmelel\sate de ei vor r\mâne, timpul nule va putea [terge. Legenda luiVilar s-a p\strat intact\; ast\zi, eareînvie în fiecare var\ la Avignon!Iar la Chaillot se poate vedea, laintrare, statuia lui Vilar stând c\larepe un scaun. Nu e un st\pânatotputernic al lumii, ci un artistapropiat, familiar, intim!

Azi, când ranchiunele s-au stins,când atacurile au fost date uit\rii,Vilar r\mâne un reper indispensabilal teatrului francez. A-l omagiaînseamn\, într-un anume fel, arezista.

Traducere ddeIIlleeaannaa LLiitttteerraa

arte

ia]a autorului în epoca

comunist\ nu l-a scutit de

neajunsuri, insatisfac]ii [i de o

anumit\ revolt\ interioar\.v


Scrierile cu caracter me-morialistic [i diaristic re-prezint\ un segment im-portant al literaturii post-decembriste. Din acestfilon cu resurse aparentinepuizabile descinde [i

crea]ia în proz\ a lui Mihai Can-tuniari, cunoscut mai demultdrept poet [i hispanist, cu traduceriremarcabile din literatura spaniol\[i sud american\, traduceri carei-au [i adus, în anul 2006, un bi-nemeritat premiu din parteaUniunii Scriitorilor.

O serie de fragmente publicate în aniitrecu]i în revista România literar\nu au trecut neobservate, cel pu]in înochii publicului avizat, iar criticul Alex{tef\nescu vestea în Istoria literaturiiromâne contemporane (2005), la finalulcapitolului pe care îl consacra poetului[i traduc\torului Mihai Cantuniari, apari]iaunei c\r]i „în stilul {eherezadei”. În-tr-o form\ expresiv\, observa]ia criticuluisurprinde esen]ialul. Nu întâmpl\tor,când vine vorba despre scriitorii no[tricei mai importan]i, preferin]a autoruluise opre[te asupra lui Mihail Sadoveanu.Voca]ia narativ\ [i pl\cerea actului narativ(declarat\ reiterativ) reprezint\ o liniede for]\ a prozei lui Mihai Cantuniari.

Ocarina de lut (Ed. Humanitas,Bucure[ti, 2011) este al doilea volumdintr-o trilogie de o cert\ amploare epic\– Omul ca iarba – inaugurat\ prin B\rbatulcu cele trei mor]i ale sale (Ed. Humanitas,2007). Primul volum acoper\ perioada2001 – 2005, iar cel de acum duce maideparte, într-un mod simetric, cronologiaini]iat\, consemnând faptele petrecute(atât în lumea exterioar\, cât [i în lumeal\untric\ a autorului) pe parcursulurm\torilor cinci ani (2006 – 2010).

Cartea, de o apreciabil\ anvergur\epic\, este o crea]ie plurivalent\ [i exprim\în ansamblu un mod personal de raportarea autorului la fenomenul existen]ei, cutot ceea ce implic\ acest lucru. Dar dincolode multitudinea uneori deconcertant\ atemelor, ideilor sau motivelor care compuntextura complex\ a c\r]ii, pot fi identificatecâteva dimensiuni tematice dominante,prin amploare [i recuren]\: evocareacopil\riei [i a primei tinere]i, imagineaMamei înainte [i dup\ trecerea sa îneternitate [i, pe întinderea întreguluivolum, critica f\r\ menajamente a societ\]iiromâne[ti ap\rute din nebuloasaevenimentelor petrecute în decembrie1989.

Pentru autor, anii copil\riei [i aiadolescen]ei, petrecu]i într-o epoc\ deliberalizare a regimului comunist, ocup\un loc special în spa]iul memoriei afective.F\r\ a urma o cronologie riguroas\,autorul scoate la lumin\ ([i retr\ie[te)secven]e memorabile, relatate cu evident\pl\cere, precum amuzanta istorie cufrigiderul Saratov, transformat ad-hocîn partener\ de dans de c\tre preadolescentulroman]ios când st\pânii lipseau de acas\,ispr\vile [treng\re[ti cu rachetele artizanalelansate de pe fereastra locuin]ei laîntâmplare (dup\ legile hazardului),soldate în cele din urm\ cu un accident

care putea s\ aib\ urm\ri tragice (orachet\ i-a explodat în plin\ figur\ miculuiucenic vr\jitor, un fel de Werner vonBraun autohton, l\sându-l pentru momentzdruncinat trupe[te [i suflete[te). Cuaceea[i verv\ sunt evoca]i [i anii de liceude la „Matei Basarab”, marca]i de tr\sn\iadolescentine, cu u[a clasei desprins\din ]â]âni, pentru derutarea profesorilor,cu butelia de aragaz trântit\ ca din gre[eal\,în repetate rânduri, peste ghetele profesoruluide chimie [i mai ales cu comediajucat\ solidar de elevi pentru salvarealoazei clasei de la repeten]ie (amintindîntrucâtva de [otiile liceenilor din clasafratelui mezin al lui Jim, descrise în tonuride un comic grotesc de G. C\linescu înCartea nun]ii). Momente într-adev\rilustrative pentru aceast\ vârst\, dispersatestrategic în textul nara]iunii.

Alte episoade au un con]inut mai grav[i, într-un fel, mai profund. Este cazulcu episodul Costine[ti, când autorul,un tân\r f\r\ experien]\, este pe cale s\fie dus pentru totdeauna în largulm\rii [i reu[e[te, printr-un efort exemplar,s\ î[i salveze via]a. Revenit ca prin miracolla ]\rm, dup\ ceasuri nesfâr[ite de lupt\cu înecul, tr\ie[te o profund\ revela]iesufleteasc\: „(...) Abia atunci, la fel desingur ca la începutul lumii (...) amîngenuncheat umil [i am s\rutat p\mântul(...) Mi se d\ruise înc\ o posta]\ de via]\”(p. 63). Pe de alt\ parte, este de remarcatcum autorul, prezentându-se pe sineîn epoca în care s-a format suflete[te, seface purt\torul de cuvânt al genera]ieisale (“genera]ia ’60”), pe care o portretizeaz\prin medalioane reu[ite: prietenulEdy, v\rul Ucu [i în acela[i context GaryChi[inevschi (fiul cunoscutului lidercomunist), descris drept un tip „simpatic,egalitar, deloc încrezut” (p. 20-21). Privindcritic spre genera]iile de acum, autorulnu î[i ascunde dezam\girea [i este fermconvins c\: „Dep\[it\ sau nu (...), genera]iamea r\mas\ în ]ar\ [i-a f\cut datoria”(p. 109). „Genera]ia mea” este sintagmaunei asum\ri [i sugereaz\ credin]aapartenen]ei la o umanitate onorabil\,format\ într-un spa]iu [i într-un timp depl\cut\ aducere aminte. {i evocat\ în-tr-un stil narativ plin de culoare.

Ca pondere tematic\ [i afectiv\,sec]iunea principal\ a întregului volumeste f\r\ îndoial\ aceea dedicat\ Mamei,al c\rei portret din tinere]e apare în modemblematic – [i în chip de omagiu – pecoperta întâi, în memoria sa fiind dedicatîntregul volum, cu o admirabil\ formul\(„Mamei mele M\riuca, din precaritateamea spre ve[nicia ei”). Aceast\ parte avolumului se poate intitula „Requiem lamoartea mamei” [i debuteaz\ ex abruptocu însemnarea care înregistreaz\ lapidarfaptele: „Azi, 10 mai 2008, la ora 9,20diminea]a, Mama s-a stins în chinurigrele la spital, pe patul de suferin]\ încare, complet intubat\, a agonizat aproapeo lun\” (p. 121). Pe parcursul evoc\rii,autorul scoate de la sertar vechi scrisoriadresate Mamei în frageda copil\rie,realizând astfel o recuperare a acelor ani[i o redesenare a profilului matern cuochii de alt\dat\ ai copilului inocent (p.

123-125). Un dramatism special concen-treaz\ capitolul Moartea unei Leoaice,în care autorul imortalizeaz\ cea maidificil\ încercare la care îl va fi supusvia]a vreodat\. Cu toate c\ a f\cut totceea ce îi st\tea în puteri, el tr\ie[te unacut sentiment de culpabilitate, expri-mat în mod deschis [i cu o insisten]\de-a dreptul programatic\: „Cu dou\ zileînainte de sfâr[it nu se mai uita la niciunul din noi, nici la mine. Nu mai a[teptanimic de la oameni, de la fiu, de lanor\, de la doctori. Cu fa]a spre perete,cu ochii-i verzi cu paiete de aur obosi]i,resemna]i, sfâ[ietori de tri[ti, î[i lua unt\cut adio de la lumea aceasta care otr\dase când se a[tepta mai pu]in. Printretr\d\tori m\ num\ram [i eu, cel care nu[tiuse s\-i asigure trecerea Dincolo demn\la care avea tot dreptul (...)” (p. 129).Dup\ ce relateaz\ visele obsesive cumama defunct\ [i îi adreseaz\ sub formaunui poem în proz\ o epistol\ botezat\„Scrisoare din Valea Plângerii” (p.138-139), autorul g\se[te resursele s\închipuie un portret al Mamei, proiectatpe dimensiuni cosmic-universale: „AcumMama odihne[te numai în lacrima mea.E Mama-lacrim\. Din momentultranssubstan]ierii ei, n-am mai pututscrie numele acesta sfânt decât cumajuscul\” (p. 140). Pagini mai profunde[i mai bine aduse din condei pe aceast\tem\ nu exist\ în literatura noastr\nici la Eminescu [i nici la Blaga.

Poetul este completat de un prozatorpe m\sur\, a[a cum în alte pagini dincarte el î[i surprinde cititorul cu vigoareaunui critic [i a unui polemist. {i, într-ade-v\r, autorul a tr\it destul [i a v\zut multe[i de aceea nu omite nimic [i nu cru]\nimic din tot ceea ce i se pare în r\sp\rcu ordinea fireasc\ a lucrurilor. De acordse poate s\ nu fim întotdeauna cu ceafirm\ [i ce gânde[te, el însu[i nu ridic\nic\ieri preten]ia c\ opiniile sale suntemana]ia adev\rului divin [i absolut (semai în[eal\ omul în via]\), dar buna sacredin]\ nu se poate pune la îndoial\.Via]a autorului în epoca comunist\ nul-a scutit de neajunsuri, insatisfac]ii [ide o anumit\ revolt\ interioar\. Pus peliber de la o editur\, din cauza dosaruluis\u de cadre necorespunz\tor, el aspir\în mod onest [i naiv la un post de redactorla televiziune (inaccesibil muritorilor derând!), iar apoi la acela de membru înredac]ia unei importante reviste deliteratur\ a vremii (patronat\ de {tefanAugustin Doina[, cel „uns cu multe alifii”),dar sfâr[e[te prin a se convinge c\ înminunata societate socialist\ multilateraldezvoltat\ a lui Ceau[escu locul s\uera fatalmente unul marginal, c\ci „lumealiterar\ era plin\ de vicisitudini, meandre,ciud\]enii [i conexiuni la care nici cugândul nu gândeai” (p. 146). Cu privirela lumea actual\, autorul se declar\ unsceptic. El este convins c\ lucrurile mergîntr-o direc]ie gre[it\ [i deplângeviciile de care societatea noastr\ sufer\pe multiple planuri: „De la na[terea mea(...) lumea a mers din r\u în mai r\u(...) Nimic nu a sc\pat nepervertit deimpostur\, cuvânt-cheie în toate domeniile...”(p. 141-142). Revoltat în forul s\u interiorîmpotriva tendin]elor mercantile, autorulî[i surprinde cititorul cu excelenta diatrib\în care contrapune valorilor materialiste

limitate valorile perene din sfera crea]ieispirituale: „Omul interesului [i al profituluiimediat (...) s\-mi r\spund\ la o singur\întrebare: cât „face”, în lei sau în valut\,„C\l\toria de iarn\” a lui Schubert? Nu[tie. Dar „Mai am un singur dor” deEminescu ori simfonia „Praga” de Mozart,cam la cât le estimeaz\ el? Nici un r\spuns.”(p. 143) Retorica argumenta]iei atingecote remarcabile, stilul este viu [i într-o bun\ tradi]ie cultural\ autohton\.Accentele polemice [i critice se reg\sescpeste tot în cuprinsul volumului, [i chiardac\ unele puncte de vedere trecute înrevist\ apar]in unor autori controversa]i(Alex Mihai Stoenescu), faptul c\ ele suntasumate de c\tre autorul c\r]ii, un spiritechilibrat [i echidistant, le face demnede luat în seam\. Dar poate c\ cea maifrumoas\ pagin\ tematic\ de acest fel,un poem în proz\ [i aceasta, este însemnareade la 1 decembrie (2008), în care aspira]iaeste contrapus\ realit\]ii într-o manier\personal\: „A[ vrea... A[ vrea din totsufletul s\ nu mai d\m dovad\ deatâta slug\rnicie, micime uman\, lips\de caracter: a[ vrea ca guvernan]ii no[tris\ nu-[i mai ]in\ discursurile (...) decâtîn limba român\ (...) S\ nu se maimu]\reasc\public într-o englez\ de balt\ (...), ci s\se dovedeasc\ buni români” (p. 161-162).

Voca]ia de povestitor pe care o reconfirm\Mihai Cantuniari odat\ cu apari]iacelui de al doilea volum al trilogiei saleromane[ti este dublat\ de un rafinamentcultural special [i de o savant\ punereîn scen\ a actului narativ. Un text ilustrativîn acest sens este cel intitulat „Vr\jitoarea”,plasat spre finalul c\r]ii. Textul este unfel de Matrio[ka narativ\ [i se constituiedintr-o succesiune de mici istorii pe temaiubirii [i a tribula]iilor sale, relatate demai mul]i naratori, care joac\ pe rândmai multe roluri, precum în „Decameronul”lui Boccaccio, la care, de altfel, unpersonaj face referire în mod explicit.Savoarea nara]iunii îi apar]ine îns\ poetuluiconvertit în prozator, dar trecut în prealabilprin experien]a traducerilor din MarioVargas Llosa. Nu sunt foarte multe paginipur narative în cuprinsul volumului, darsunt suficiente pentru a-i da dreptatecriticului Alex {tef\nescu. Episodul cudrume]ul pierdut într-o gar\ de provincieîn toiul nop]ii este o reu[it\ îmbinare derealism [i de fantastic, cu o art\ narativ\perfect individualizat\: „Din nou singur,am început s\ m\sor în lung [i în latperonul, sala de a[teptare, treptele de laintrare. Nimeni, nimic; nici m\car vreuncâine de pripas aciuiat sub o banc\.T\cerea îmi ]iuia în urechi [i timpul seoprise ghemuit în intuneric, cu genunchiila gur\, cocârjat sub povara vr\jii.” (p.321). Stilul {eherezadei este o formul\narativ\ pe care Mihai Cantuniari oreinventeaz\ în paginile acestei c\r]ide referint\ între scrierile sale [imerit\ cu siguran]\ aten]ia publiculuicititor de azi, indiferent de partizanatelesale de ordin politic, cultural sauliterar.

DDaanniieell DDrraaggoommiirreessccuu

MMiihhaaii CCaannttuunniiaarrii,, OOccaarriinnaa ddee lluutt,, BBuuccuurree[[ttii,, EEdd.. HHuummaanniittaass,,

22001111,, 335599 pp..

lecturi

În stilul {eherezadei

ntologia revistei Letras Libres reflect\

unitatea în diversitate a lumii hispanice [i

confirm\ eficien]a „dialogului între cele

dou\ ]\rmuri ale Atlanticului”.a

Letras Libres, singurarevist\ mexican\ [il a t i n o - a m e r i c a n \editat\ în Spania,public\, la împlinireaunui deceniu de laapari]ie, o antologie

dedicat\ eseului literar.

Sub titlul complet Suntem ceeace citim. Zece ani de eseu literarîn Letras libres1, sunt reunite 28de articole din perioada 2001-2011, care reflect\ concludentinten]ia editorilor de a „echilibradialogul în spaniol\” între autori[i opere din spa]iul cultural peninsular[i cel al Americii latine. Prin acestprogram se continu\ tradi]ia revistelormexicane Plural (1971- 1976)[i Vuelta2 (1978-1998), ambeleini]iate [i conduse de poetul [ieseistul mexican Octavio Paz, subdeviza independen]ei, libert\]ii [ideschiderii c\tre pluralitate. Filia]ias-a confirmat [i în privin]a con]inutului,dup\ cum se precizeaz\ înIntroducerea c\r]ii: „În editorialulprimului num\r din Vuelta, OctavioPaz anun]a c\ revista sa avea s\fie literar\ în dublu sens: de crea]iea unor lumi noi [i de critic\ a acesteilumi concrete. În Letras Libres amdorit s\ r\mânem fideli acestuidublu impuls [i lun\ de lun\ public\mcrea]ie [i critic\. Exist\ un gen, defapt, care îmbin\ aceste dou\impulsuri vitale ale revistei, eseul,centaurul genurilor, dup\ cumspunea Alfonso Reyes, care î]ipermite s\ divaghezi liber [i astfels\ descoperi lucruri, s\ împ\rt\[e[tidescoperiri, s\ transmi]i cuno[tin]e,s\ faci critic\”.

Aria ampl\ de interes a revistei(literatura de limb\ spaniol\ [iuniversal\, din actualitatea noastr\,dar din alte epoci istorice) [i num\rulimportant de colaboratori dintrecei mai reputa]i scriitori, critici,istorici, jurnali[ti [i profesori,din Spania [i America de Sud, aupermis o dinamic\ a „lecturilorîncruci[ate”, propice în]elegeriialterit\]ii [i diversit\]ii. De exemplu,literatura spaniol\ clasic\ [i actual\,este abordat\ de scriitori [i esei[tidin Spania (Juan Malpartida despreAntonio Machado) [i din Americalatin\ (Mario Vargas Llosa despreDon Quijote ca roman desprefic]iune); literatura latino-american\este comentat\ de latino-americani(mexicanul Hugo Hiriart desprecompatriotul Juan José Arreola;argentinianul Rodrigo Fresán desprechilianul Roberto Bolaño); la literaturauniversal\, clasic\ sau modern\se refer\ eseurile semnate despanioli (Vicente Molina Foix despreShakespeare) sau latino-americani(argentinianul, scriitor [i ziarist,Blas Matamoro despre Proust,

mexicanul Juan Villoro despreHemingway, venezuelana AnaNuño despre Simone de Beauvoir)etc. Despre scriitorii exila]i RobertoBolaño – chilian stabilit în Spania,unde moare în 2003 – [i WitoldGombrowicz – polonez care tr\ie[teîn Argentina [i moare în Fran]a– scriu argentinianul Rodrigo Fresán[i respectiv Enrique Vila-Matas.

Pentru a da o idee asupramozaicului tematic al c\r]ii, se potmen]iona, de pild\ din categoriaprezent\rilor de tip monografic,vizând o personalitate sau o oper\literar\: eseul semnat de HugoHiriart, filosof, narator [i dramaturgmexican, referitor la geniul verbal[i admirabila persoan\a cona]ionaluluis\u Juan José Arreola sau eseulîn stilul cuceritor al lui Mario VargasLlosa despre Don Quijote ca romanmodern, „pentru secolul XXI”, un„roman al fic]iunii” [i „al oamenilorliberi”; de asemenea, analiza dinperspectiv\ actual\ a romanuluiPentru cine bat clopotele al luiHemingway, întreprins\ de mexicanulJuan Villoro. Date importante aducemexicanul Guillermo Scheridan îneseul s\u despre activitatea deeditor a lui Octavio Paz aduce, care,pe lâng\ m\rturia implic\riiscriitorului, a eforturilor sale pentrumen]inerea calit\]ii [i independen]eirevistelor Plural [i Vuelta, con]ine[i un istoric relevant al ziaristiciimexicane din ultimele decenii alesecolului trecut.

Unitatea de ansamblu a antologiei,datorat\ consensului privindlibertatea în crea]ie [i gândire, ca[i criteriile estetice [i socio-culturaleîn în]elegerea [i evaluarea textuluiliterar, las\ loc diversit\]ii. Carteaapare ca un caleidoscop al „privirilorîncruci[ate” cu efecte originale,datorit\ perspectivei. Aceastaprovine din exterior (alt spa]iucultural) [i în acela[i timp dininteriorul comunit\]ii lingvistice,care permite „inteligibilitateaabsolut\” la nivelul spaniolei scrise.În special punctul de vedere latino-american, marcat de necesitateacontinentului vulcanic de a-[iîn]elege propria istorie prin comparareacu alteritatea Occidentului sau aceleilalte Americi, descoper\ ineditecoresponden]e [i interpret\ri înoperele din literatura spaniol\ [inu numai. Un exemplu este celal istoricului mexican EnriqueKrauze care, referindu-se la romanulscriitorului american Melvilleintitulat Benito Cereno, vede întrama [i personajele lui, o alegoriea „labirinticei istorii a celor dou\Americi [i a dialecticii între ele[care] este complex\, obscur\,plastic\”. Cercet\torul mizeaz\ pe

fic]iunea literar\, cu posibilit\]ileei de a oferi o mai fidel\ [i asimilabil\cunoa[tere decât aceea ob]inut\cu „metodele academice conven-]ionale” ale istoriei.

Antologia reflect\ [i diversificareaformelor discursive ale genuluieseistic practicat în paginile revisteiLetras libres, de la comentariulsubiectiv al „exerci]iului de admira]ie”,la evaluarea global\, revizuirea,reevaluarea unor opere intrateîn canon sau deja etichetate depublicul larg. O „recuperare literar\”întreprinde Jorge Edwards în „Laresurección de Victor Hugo”, prinprisma paginilor de scrisori, caiete,a jurnalului ]inut de-a lungul întregiivie]i, toate acestea adunate învolumul Choses vues publicat ladoi ani dup\ moartea autorului. Înaceste scrieri [i nu în operele salede fic]iune, descoper\ scriitorulchilian „libertatea major\” ascriitorului francez, într-o „voce”cu o uimitoare „vibra]ie [i subtilitate”,prospe]ime [i actualitate. Înmod paradoxal, aceste scrieri, carerevel\ „latura cotidian\ [i adeseasecret\, cu foarte redus\ autocenzur\,a unei personalitr\]i gigantice”,constituie „una din lecturile celemai surprinz\toare, variate, instructivecare se poate imagina”. O evaluare,în alt sens, întreprinde [i ChristopherDomínguez Michael, eseist, romancier[i critic literar mexican, în eseulLa magia blanca de Pasternak, oanaliz\ a recept\rii romanuluiDoctorul Jivago cu care scriitorulrus a ob]inut succesul r\sun\torla marele public [i Nobelul în 1958.Comentând cele dou\ posible lecturi,

politic\ [i estetic\ [i polarizareareac]iilor critice spre elogiu (NicolaChiaromonte) [i denigrare (Nabokov,Octavio Paz), autorul articoluluiconsider\ îndrept\]ite ambeleatitudini. Iar ca r\spuns la întrebareaini]ial\ „Doctorul Jivago, o marecarte sau un roman prost?”, adopt\pozi]a subiectiv conciliatoare acititorului cucerit de poezie [i chiarde melodrama unui text desprerevolu]ia rus\, care îi treze[te reac]iiantagoniste („m\ îngroze[te [i m\fascineaz\”).

Pe lâng\ eseuri, sunt prezente[i alte forme de dialog: conversa]ia,interviul (cu Javier Marías, NormanManea, Amos Oz) ori dezbatereaepistolar\ (între romancierii spanioliFélix de Azúa [i Javier Cercas, caresunt [i profesori, de estetic\ [irespectiv de literatur\, pe temaartei romanului).

Antologia revistei Letras Libresreflect\ unitatea în diversitate alumii hispanice [i confirm\ eficien]a„dialogului între cele dou\ ]\rmuriale Atlanticului”, facilitat, în ultimeledecenii, dup\ cum precizeaz\editorii, de intensificarea ini]iativelor[i „eforturilor editoriale” din ambelep\r]i.

În fond, articolele cuprinse înantologie sunt tot atâtea lecturi,întreprinse, pe baza unor afinit\]ielective, în sensul complex altermenului, de apropieri [i interpret\ride natur\ a aduce schimb\risemnificative atât textului analizatcât [i celui ce îl cite[te. Cu to]ii,scriitori critici, simpli cititori,„suntem ceea ce citim”. Un jurnalal lecturilor poate fi cea mai autentic\autobiografie [i orice lectur\ areputerea de a transforma, de a marcadestinul [i personalitatea celui cecite[te. Antologia de fa]\ îndepline[teexpectativele editorilor care î[iîndeamn\ cititorul: „dac\ ipotezadin titlu este adev\rat\, atuncifii preg\tit, te a[teapt\ multemetamorfoze”.

DDaannaa DDiiaaccoonnuu________________1 „Somos lo que leemos. Diez años

de ensayo literario en Letras Libres”,Letras Libres, Fondo de Culturaeconómica de España, Madrid, 2011.

2 Vuelta (cu sensul de schimbare)era [i titlul unui volum de poemeale lui Octavio Paz, scrise în perioada1989-1974.

meridiane


„Suntem ceea ce citim“

meridiane


Leopoldo de LuisPe mâine „Pe mâine”, spui. {i „mâine”-acesta-adast\La nesfâr[it, o cas\-ntrez\rit\În bezn\ [i-o femeie adormit\Ce nu î]i va deschide-a ei fereastr\.

„Pe mâine”, spui. S\ fie cu noroc.Vezi peste h\u o punte aninat\,{i chiar de-i barca-n mla[tin\-nglodat\,Cuvintele de rame-or ]ine loc.

„Pe mâine”, spui. N\dejdea m\ ajut\Opreli[tea s-o trec neab\tutÎn marginea t\cerii a[ternut\.

„Pe mâine”, spui. Prea bine. Te s\rutTrufa[, încredin]at c\ s\rutareaVa birui [i moartea, [i uitarea.

Privire a]intit\ Prive[ti. Prive[ti. Privirea-]i a]inte[ti{i ]i-o cufunzi în lucruri. E[ti privireCe se îneac\ în adânc de fire.Mâl greu în apa timpului tu e[ti.

{i-e sufletul ciorchine tescuit.{i-s aripile inimii t\iate.Aprinse clipe-n ]\nd\ri sunt schimbate [i scrum. {i-e visul dulce mistuit.

Când lung prive[ti, când r\spicat prive[ti,Când altceva nu e[ti, tu ia aminte,Decât privirea ce ]i-o a]inte[ti

La lucruri, la asprimea lor, cuminte,Vei în]elege c\-ai încremenit;E[ti stei de piatr\ neînsufle]it.

Obsesie Când recitesc în gând câte-o poem\,Nu [tiu de-am scris-o eu [i mi se pareErmetic\, arid\, îng\imare De noim\ v\duvit\, anatem\.

Un osândit m\ socotesc [i credC\ vorbele-mi fiin]e sunt ciudate:B\rba]i chirci]i, femei încovoiateCe vor s\ m\ ucid\. Se reped

De pe birou la mine, dintre file,

M\ împresoar\, mintea-mi r\v\[escCa-ntr-un co[mar [i spaimele-mi sporesc.

Împotriviri, proteste-s inutile.Deodat\, îns\, vorbele se leag\.Abia atunci poema se încheag\.

Blas de OteroOrbe[teFiindc\ trupul ]i-l doresc orbe[te{i-n chipul t\u m\ pierd [i-l prosl\vesc,Fiindc\-n jar [i friguri m\ topesc{i lan]ul greu al mortii-l port proste[te,

Cu sârguin]\ [i încrâncenareÎ]i sorb iubirea, noaptea ta o sorbCu-ncrâncenare, Doamne, negrul corbÎmi soarbe moartea lent\. Cu r\bdare.

Fiindc\-ntruna trupul ]i-l doresc,Fiindc\-n h\ul de nimicnicieM\ pr\bu[esc, [i noaptea ta m\-mbie,

{i vreau s\ mor [i ve[nic s\ tr\iescÎn trupul t\u. Dorin]\, boal\ grea.E tot ce vei g\si la moartea mea.

Antonio GarmendiaVârst\Ce ad\post ai? Unde ]i-e s\la[ul?La geamul t\u privirea min]ii cat\

Cu jind s\-]i vad\ mâna delicat\C\-i dai un semn. Vai, unde mi-e curajul?

În miezul verii inima se-aprinde,Dar pasul, [ov\ielnic, se opre[teC\rarea neg\sind. Se tânguie[teZadarnic, dezn\dejdea o cuprinde.

E ceas târziu de noapte. Tot mai greu{i mai târziu e-n stearpa mea via]\.Se-afund\ [i se-ntunec\ mereu.

Vremelnic, tu, domni]a mea semea]\,Odihn\ afli în palat domnesc.Eu, rebegit, în bezn\ r\t\cesc.

José HierroVia]\La urma urmei, totu-a fost nimic,De[i fusese-n zorii zilei tot.Acum, când praful s-a ales de tot,Am în]eles c\ totu-a fost nimic.

Strig: „Tot!”. Ecoul îl aud: „Nimic!”De strig: „Nimic!”, r\spunsul vine: „Tot!”Acuma [tiu: nimicnicie-i tot,Cenu[\-i tot, e pulbere, nimic.

Nimic nu se alege din nimic.(O-nchipuire-i ce credeam c\-i tot;La urma urmei, nu a fost nimic.)

Nimicnicie-i totul, [i nimicNu d\inuie, se ofile[te tot.Din tot ce-a fost n-a mai r\mas nimic.

În rromâne[te ddeAAnnddrreeii IIoonneessccuu

Poezie spaniol\

meridianeNici italienii

nu sunt mai prejos

Ar fi cazul s\ v\ povestim subiectulcâtorva din cele mai recenteromane italiene, datorate unorscriitori care au primit în trecut

Premiul Strega [i alte distinc]iiimportante, ca s\ vede]i c\ nicipeninsularii nu sunt mai prejos înmaterie de intrigi [i personaje pecare, cu oarecare blânde]e critic\,le-am numit sofisticate. Eroul penumele lui Walter, ca [i autorulromanului Lec]ii de nud, WalterSiti, este înamorat de acei b\rba]icu mu[chi la vedere numi]i culturi[ti.E fotograf de meserie, iar scenelefoto sunt de-a binelea pornograficeprin ata[amentul obsesiv al luiWalter pentru corpurile în reliefuri(care lui i se par) excitante [i lucitoareale mastodon]ilor cu pricina. Maivre]i detalii? În Eu [i Tu, NiccoloAmmaniti pune în centrul romanuluiun adolescent sfios [i complexat,care, în timp ce-[i minte mama c\

pleac\ împre-un\ cu colegiiîntr-o escapad\montan\ pevreme de iarn\,se refugiaz\într-o pivni]\,unde, î[i închi-puie c\ î[i vag\si lini[tea.Doar c\ se po-mene[te în as-cunz\toarea lui

cu o sor\ vitreg\, mai mare cu nou\ani decât el [i care e în plin sevrajca urmare a lipsei heroinei ceade toate zilele. V\ da]i seama camcare e pre]ul maturiz\rii tân\ruluisolitar [i solipsist. „Istorii de sexmai degrab\ decât de inim\”: iat\caracterizarea pe care o face unrecenzent romanului Inseparabilide Alessandro Piperno. Inutil s\v\ mai spunem [i altceva. Poatedoar c\ unul din inseparabilii fr\]ioridin roman este impotent, iar cel\laltia de nevast\ o bog\ta[\ care îl„devor\”.

Omul care se credea Stendhal

~ntr-o bun\ zi din anul 1992,profesorul de literatur\ PhilippeCado a pus la dispozi]ia elevilors\i copii dup\ un articol al

romancierului Pascal Quignardap\rut într-o revist\ care sus]ineac\ stilul lui Stendhal este acelaal autorilor de graffiti. Pe nea[teptate,Cado a f\cut o criz\ de schizofrenie.S-a urcat pe dou\ scaune [i a umpluttabla de graffiti. Un elev i-a strigat:„Domnule, v\ crede]i Stendhal!”Dup\ dou\zeci de ani petrecu]iîntr-un azil psihiatric, Cado, ast\ziinternat înc\ într-un spital obi[nuit,a publicat o carte de o mare limpezimea ideilor [i a expresiei, intitulat\„Ziua în care m-am crezut Stendhal”.„Niciodat\ Cado n-a fost maistendhalian”, scrie Jérôme Garcinîn „Le Nouvel Observateur”.

Phillippe Sollers îi scrie luiFrançois Mauriac

Hebdomadarul „Le NouvelObservateur” g\zduie[te înprimul s\u num\r din sep-tembrie o scrisoare a lui Philippe

Sollers c\tre Mauriac, neexpediat\,c\ci compus\ abia acum, patruzeci[i mai bine de ani de la moarteaacestuia din urm\. Scrisoarea,foarte frumoas\, încheie suita descrisori reale datorate lui Mauriacsau adresate lui pe care revista le-a publicat num\r de num\r învar\, în premier\ la volumul de„Coresponden]\ intim\” ap\rutulterior la Robert Laffont. Unam\nunt interesant: Sollersm\rturise[te c\ în 1968, cândMauriac îi trimitea ultima scrisoareemulului s\u literar, nu [i politic,

cel care a avut dreptate în politic\a fost totdeauna Mauriac. „Credin]aconstant\ (în Dumnezeu – n.n.),repetat\, a f\cut din dv., spresurpriza general\, con[tiin]a unuisecol nebun. A]i avut mereu dreptateîn politic\ [i epoca noastr\ josnic\n-a acceptat niciodat\ de bun\ voieacest adev\r.” Se [tie c\ Sollers [itinerii lui prieteni din 1968 c\l\reaubaricadele revoltei maoiste, în timpce Mauriac le deplângea orbireaîn Blocnotesul din cotidianul dedreapta „Le Figaro”, dirijat de Jeand’Ormesson. În portretul pe careSollers i-l schi]eaz\ acum celuicare i-a remarcat cel dintâi talentul,în pofida diferen]ei dintre concep]iilelor politice, exist\ [i alte remarcidemne de a fi re]inute. De pild\aceasta: „Vi s-a c\utat mereu nodîn papur\ mai ales à propos deproblema dv., sexual\. Ce maiaiureal\! Homofil, da, homosexual,nu. Nu avea]i un corp pentru asta,sexualitatea v-a dezgustat întotdeauna,v-a]i petrecut o groaz\ de timp,fascinat de Gide cum era]i, întrebân-du-v\ cum f\cea el ca s\ nu steao clip\ locului, mereu în c\utarede parteneri.” {i Sollers citeaz\ unpasaj din Mauriac însu[i, din 1924,excep]ional ([i cât de actual!): „Trist\umanitate obsedat\! Ceea ce-irepro[ez, ceea ce-mi repro[ez, c\cie viciul nostru al tuturor, esteobsesia sexual\: suntem obseda]i[i obsedan]i. Religia ierarhizaputerile omului: ce în]elepciune!Ast\zi instinctul e cel dintâi servit,el e cel care ne conduce, cel careîi conduce [i pe mae[trii no[tri.Suntem guverna]i de sexuali, suntgata s\ bag mâna în foc pentruasta”.

Literatur\ [i incest

Nu sunt pu]ini cei care vor fiobservat sofisticarea tematic\tot mai pronun]at\ a serialelorpoli]iste de televiziune, cu

personaje din cale afar\ de ciudate,maniaci, psihopa]i, criminali înserie, cu intrigi deopotriv\ deinsondabile ca [i psihologiile. Iat\c\ nu numai romanele poli]isteurmeaz\ aceea[i pant\ patologic\,dar [i romanele propriu-zise. À larentrée, recenzen]ii publica]iilorculturale franceze înregistreaz\anul acesta dou\ astfel de romane,mai mult sau mai pu]in biografice,în care incestul joac\ rolul principal,în cel dintâi, iar o rela]ie, [i eadestul de obscur\, dintre tat\ [ifiic\, în cel de al doilea. E vorbamai întâi de O s\pt\mân\ de vacan]\,noul roman al Christinei Angot,autoare în 1999 a unui r\sun\torsucces literar cu un alt roman avândacela[i subiect [i intitulat Incestul.O s\pt\mân\ de vacan]\ se bucur\[i el de comentarii foarte favorabile.Nu numai publicul larg, dar [i criticaa sfâr[it prin a pleca steagul exigen]eiîn fa]a acestui tip de literatur\,care, oricât de profesionist ar fiscris\, r\mâne ancorat\ la ]\rmulunei problematici sulfuroase [i atâtde marginale, încât pune

universalitatea literaturii sub unmare semn de întrebare. Un tat\erotoman î[i ini]iaz\ sexual fiica,adolescent\ incipient\, între 14 [i16 ani, cu voluptatea unui satirb\trân [i obsedat de pielea, dep\r]ile erogene al corpului tinerei,de mirosul specific al labiilor umede,frecate cu o banan\, sau al spermeiproprii dup\ ce se las\ masturbatde copila pe care abia o sodomizase.„Ceea ce face cartea bulversant\,scrie un recenzent dat gata de toat\aceast\ promiscuitate scârboas\,este precizia”. „Precizia milimetric\a cuvintelor, adaug\ el, preciziade ceasornicar al c\rnii [i al limbiicu care Angot descrie pozi]ia mâinilorei, unghiul picioarelor, contorsiunilespin\rii…” Dar literatura unde ofi? La rândul ei, Félicité Herzogpoveste[te via]a tat\lui ei, celebrulalpinist [i ministru al lui De Gaulle,Maurice Herzog, „un fel de DSKal epocii sale” sau „un Clark Gableal celei de a cincea republici”, cumscrie alt recenzent, la fel de entuziastca [i fiica-autoare (martor\ care,totu[i, nu pricepuse mare lucru încopil\rie din „amorurile plurale”ale tat\lui) de cuceririle pe band\rulant\ ale unui erotoman compulsivca o ma[in\ de [tan]at.

Cirea[a de pe tortul acestuitip de literatur\ este romanullui Stéphane Zagdanski, Haosfierbinte, consacrat libidinoasei

afaceri a lui DSK de la hotelul newyorkez Sofitel de acum doi ani.Afacerea a inspirat deja un episoddin serialul american „New York,unitate special\” [i un film din celenumite pudic pentru adul]i intitulat„DXK”. Ca [i cum afacerea în sinen-ar fi destul de scandaloas\, autorulo poveste[te prin gura unui schizofrenerudit internat la Psychiatric Centercare se crede când Marx, cândKafka. Un roman, scrie un comentator,„adesea fascinant, adesea grotesc”.{i Dostoievski [i al]ii se inspiraudin faptul divers judiciar, darnu-[i l\sau romanele prad\ uneiviziuni reporterice[ti, pe cât deactuale, pe atât de f\r\ viitor. Nici

DSK, nici Maurice Herzog, de carea fost vorba în meridianul precedent,nu sunt în sine eroi de roman,cu toat\ via]a lor aventuroas\ [iscandaloas\, altfel spus, romanesc\doar la propriu, nu la figurat.

DSK, erou de roman


actualitateaDespre identitatea european\

Revista 22 (nr. 35, din 28 august- 3 septembrie) reproduce (în traducerealui Florin Gabrea) un interviu pecare André Glucksmann i l-a acordatlui Roman Leick [i care a ap\rut în„Der Spiegel”. Tema central\ a discu]ieio constituie identitatea european\,viitorul Europei, [ansele sale de ar\mâne unit\. N-am aprecia c\ tonulfilosofului francez este sumbru, ci maidegrab\ lucid [i, de aceea, înc\rcat deo justificat\ nelini[te. André Gluksmannconstat\, cu îndrept\]ire, c\ Europanu este [i nu poate fi privit\ ca o entitate,ci ca o sum\ de entit\]i cu interese,nu de pu]ine ori, divergente [i deaici provine dificultatea major\ înîncercarea de armonizare a p\r]ilor [iîntregului. Între motivele de îngrijorareprivind un viitor sub semnul unific\riial continentului nostru se num\r\ [io anumit\ „miopie”, care i-ar caracterizape liderii europeni ai momentului. Înanaliza lui Glucksmann este cuprins\[i o referire, nu tocmai m\gulitoare,la ]ara noastr\: „Bineîn]eles, noi numai tr\im la marginea unei catastrofepolitice [i ideologice, a[a cum s-aîntâmplat în secolul XX. Dar faliideconcentrante apar la margineaEuropei, unde se pot vedea cum stalinismul[i na]ionalismul, precum în Ungaria[i România, î[i dau mîna.”

De cititTot în revista 22, dar în num\rul

36 (4-10 septembrie), Cronicarul aremarcat un amplu [i extrem de interesantinterviu pe care Andrei Ple[u i l-aacordat Rodic\i Palade. Eseistul sepronun]\ cu limpezime, cu darulformul\rilor memorabile, f\r\ înver[unaredar [i f\r\ menajamente, asupra situa]ieidin ]ar\ dup\ aceast\ var\ în careclasa politic\ de la noi a bulversat, aaruncat în aer o anumit\ ordine avalorilor publice, sociale în care ceimai mul]i dintre noi aveam impresia([i ne în[elam crezând asta!) c\ fiin]\mstabil. Întrebat dac\ putem recuperace am pierdut în aceste luni, AndreiPle[u r\spunde categoric: „Nu”. Întrecauzele care au dus la aceast\ deplorabil\stare de lucruri, Ple[u înscrie [i degradareapresei: „Nu se poate ca, în numelelibert\]ii de exprimare, s\ l\s\m orice]\c\nit [i orice ]oap\ s\ ne sparg\geamurile. Libertatea trebuie onorat\cum se cuvine, nu folosit\ pentru cafturide cartier. E nevoie [i de o recalibrarea meseriei de gazetar, o meserie esen]ial\în orice stat de drept, dar o meseriecare are rigorile ei. Dup\ p\rerea mea,

la noi e o meserie pe cale de dispari]ie.Gazetarul, a[a cum îl v\d eu manifes-tându-se, e, de cele mai multe ori, [ide o parte, [i de alta a „baricadei”,un simplu activist. Membru zelos alunor staffuri de campanie. Agentprovocator.” Din acela[i num\r al re-vistei semnal\m articolul lui Ion Vianu,„Op]iunea european\, în cump\n\?”,ca [i perspectivele pe care Lucian }ionle fixeaz\ asupra c\r]ilor lui NeaguDjuvara, istoricul care realizeaz\ prinopera sa o îndr\znea]\ opera]iunede demistificare, de cur\]are a istorieinoastre de acele locuri comune, deacele adaosuri care erau menite s\ ne„înfrumuse]eze” trecutul [i care, înrealitate, nu f\ceau decât s\-l falsificeinacceptabil.

„…A iubit pe Domnul Hristos [i neamul românesc“

Sub titlul Strategii de supravie]uirea memoriei istorice, în DILEMATECA(august 2012), g\sim un excelent DosarN. Steinhardt, datorat lui GeorgeArdeleanu. Dosarul reia câteva episoadedin lunga [i amara istorie a manuscrisuluiJurnalul fericirii, înainte ca acesta s\fie tip\rit (ceea ce s-a întâmplat târziu,foarte tîrziu!) [i s\ intre astfel, glorios,în mitologia noastr\ cultural\, dreptuna din c\r]ile cele mai importante aleliteraturii române contemporane. Merit\s\ ne amintim c\ manuscrisul i-afost confiscat autorului de c\tre Securitate,la 14 decembrie 1972, iar Steinhardtl-a reconstituit din memorie. Securitateai-a restituit prima variant\ în anul1975, iar în mai 1984 (nu 1884,cum, dintr-o evident\ gre[eal\ decorectur\, apare în Dilemateca!), Jurnalulfericirii i-a fost confiscat a douaoar\. Între timp, autorul realizase maimulte copii, pe care le va ad\postipe la prieteni, iar unele dintre acesteavor ajunge în Occident. Reproducemaici fragmente dintr-o tulbur\toarescrisoare trimis\, în octombrie 1979,de N. Steinhardt lui Virgil Ierunca,unul dintre destinatarii manuscrisului:„Iubite Virgil, dac\ cumva, prin vrereaDomnului, nu-mi va fi dat s\ ajungla Paris, îndr\znesc s\ te rog a încercas\-mi publici lucrarea. Dorin]a mea arfi ca versiunea I s\ apar\ tradus\ înfran]uze[te, iar versiunea a II-a înromâne[te. (…) Cartea nu o v\d ca peo lucrare «modernist\» ori de senza]ie,ci numai ca o profesiune de credin]\

a unui ovrei care – în anumite bieteîmprejur\ri – a iubit pe Domnul Hristos[i neamul românesc…”

De bun\voie, în capcana scrisuluiÎn LUCEAF|RUL DE DIMINEA}|

nr. 8 ne-a re]inut aten]ia confesiuneanecosmetizat\, plin\ de o franche]ece stârne[te simpatia, a lui RaduAldulescu despre felul atipic cum aajuns scriitor. Prozatorul m\rturise[tec\ s-a format „pe cont propriu”: „…n-amavut niciodat\ vreun îndrum\tor-maestru care s\-mi recomande autorisau s\-mi alc\tuiasc\ liste cu c\r]ide citit. N-am frecventat cenacluri [in-am lucrat în redac]ii de reviste

literare.” Mai mult, el, în mod deliberat,vreme îndelungat\, a ocolit aceast\meserie, a fugit de propria sa voca]ie:„Oricum, între 18 [i 35 de ani mi-amcâ[tigat existen]a din îndeletniciri carenu numai c\ nu aveau nicio leg\tur\cu scrisul literar sau gazet\resc, darnu presupuneau în niciun fel ]inereaîn mân\ a unui pix sau creion.” Evident,prozatorul a sfâr[it prin a c\dea, debun\voie, în capcana scrisului, de carese ferise „mai bine de o jum\tate devia]\”. Ceea ce, am spune, nu [timdac\ este [i spre binele s\u personal,dar spre binele literaturii, în mod sigur,este. În acela[i num\r al revisteiremarcabil\ este [i cronica literar\semnat\ de Dan Cristea: o lectur\atent\, p\trunz\toare a poeziei luiNicolae Prelipceanu din volumul Lapierderea speran]ei.

CCrroonniiccaarr

Ochiul magic

PPeennttrruu aannuull 22001122 aabboonnaammeenntteellee ppoott ffii ccoonnttrraaccttaattee llaa rreeddaacc]]iiee ssaauu pprriinn iinntteerrmmeeddiiuullPPoo[[tteeii RRoommâânnee..

PPeennttrruu aabboonnaa]]iiii ddiinn ]]aarr\\ [[ii ddiinn ssttrr\\iinn\\ttaattee ccaarree aauu `̀nncchheeiiaatt `̀nn aanniiii ttrreeccuu]]ii aabboonnaa-mmeennttee ddiirreecctt llaa rreeddaacc]]iiee,, rr\\mm`̀nnee vvaallaabbiill\\ aaddrreessaa:: ddiirr.. aaddmm.. VVaalleennttiinnaa VVll\\ddaann,, FFuunnddaa]]iiaaRRoommâânniiaa lliitteerraarr\\,, CCaalleeaa VViiccttoorriieeii 113333,, sseeccttoorr 11,, BBuuccuurree[[ttii,, ccoodd 001100007711,, OOPP 2222..

CCiittiittoorriiii ddiinn ssttrr\\iinn\\ttaattee ccaarree ddoorreesscc ss\\ ssee aabboonneezzee ssuunntt rruuggaa]]ii ss\\ ttrriimmiitt\\ pprriinnmmaannddaatt ppoo[[ttaall ccoonnttrraavvaallooaarreeaa aabboonnaammeennttuulluuii,, [[ii aannuummee:: 223300 eeuurroo ssaauu 330000 UUSSDDppeennttrruu 1122 lluunnii;; 111155 eeuurroo ssaauu 115500 UUSSDD ppeennttrruu 66 lluunnii..

TTaalloonn ddee aabboonnaarree `̀nncceepp`̀nndd ccuu .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

aabboonnaammeenntt ttrreeii lluunnii ((1133 nnuummeerree)) - 3322 lleeii aabboonnaammeenntt [[aassee lluunnii ((2266 nnuummeerree)) - 6600 lleeii aabboonnaammeenntt uunn aann ((5522 nnuummeerree)) - 112200 lleeii

NNuummee .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. PPrreennuummee .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ssttrr.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. nnrr.. .. .. .. .. .. bbll.. .. .. .. .. .. sscc.. .. .. .. .. .. eett.. .. .. .. .. .. aapp.. .. .. .. .. .. .. sseeccttoorr.. .. .. .. .. .. .. llooccaalliittaattee.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ccoodd ppoo[[ttaall.. .. .. .. .. .. .. ..jjuuddee]].. .. .. .. .. .. .. .. tteelleeffoonn .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

Abonamente România literar\

37jude]ean albaromlit.romanialiterara.com/uploads_ro/pdf/20591/37.pdf · 2019. 4. 2. · femei...

Documents