aciurea încearc\, mobilizînd un sentiment

r\s\ritean latent, s\ recupereze un anumit tip

de transcenden]\ pierdut\, s\ concilieze

sculptura cu un iconoclasm sui generis. arte

R\mase strict înl\-untrul propriilorp r o g r a m e a d m i -nistrativo-confe-sionale (R\s\ritul,cu via]a lui interi-oar\, cu sobornicia

[i cu grija, de multe ori vecin\cu ipocrizia, de a croi chiarde aici, din inima vremel-niciei, ve[mintele ginga[eale eternit\]ii de dincolo,iar Apusul, cu pragmatismuls\u cotidian, cu turismulcivilizator, cu r\zboaieleduse în numele Domnului[i cu grija treaz\ de a reglaîn cotidian ceea ce lui Dum-nezeu i-ar pl\cea s\ con-temple în eternitate), celedou\ modalit\]i de situarecre[tin\ fa]\ de lume [i deexisten]a omului determinat,cea catolic\ [i cea ortodox\,[i-au v\zut de treab\, înl e g e a l o r , p î n \ l a f i n e l esecolului XIX.

Cum sculptura este, ca proiectcultural asumat, un produs artistic[i simbolic exclusiv apusean [i cumcioplirea de iconostase, de u[iîmp\r\te[ti [i de u[i propriu-zise nu este sculptur\ în sensulconsacrat [i profund al cuvîntului,pîn\ pe la mijlocul secolului XIXspa]iul românesc nu a cunoscutsculptura ca exerci]iu curent [i capractic\ însu[it\. Doar la cîtevadecenii bune dup\ ce slugerulTudor î[i manifesta europenismulprin admira]ia m\rturisit\ pentrudrumurile austriece, dup\ ce odrasleleboierilor se întorc de la Paris culec]ia modernit\]ii bine însu[it\,cu leg\turi ferme prin diverse loje[i cu proiecte pe jum\tate romantice,pe jum\tate politice, de transformarea ]\rii în sensul experien]eloreuropene, încep s\ se manifeste[i aici personaje noi, actori ai uneiistorii dinamice, tocmai buni pentrua mobila cu înf\]i[area lor, turnat\în bronz sau cioplit\ în piatr\,marile pie]e [i alte locuri de interesob[tesc. Via]a public\ îns\[i cap\t\alte dimensiuni [i î[i descop\r\alte voca]ii. Proiectul na]ional cereinsistent dou\ tipuri de suportsimbolic: pe de o parte, resuscitareamemoriei prin invocarea marilorfiguri ale istoriei, iar pe de alt\parte, reprezentarea alegoric\ aunor noi aspira]ii. În fa]a acestormari provoc\ri ale timpului, niciretorica hieratic\ a frescelor [i nicilumina stins\ a icoanei nu mai suntsuficiente. Este nevoie de o expresiedirect\, puternic\ [i purt\toare aunor mesaje f\r\ echivoc. Altfelspus, este nevoie de sculptur\, dearta de for. Cei care vor umplegolul de pîn\ acum [i vor generaun fenomen viguros [i nou sunt,evident, arti[ti veni]i din Occident[i, la fel de evident, din spa]iulcatolic. Unii au venit doar s\ lucreze[i s\ execute anumite comenzi,precum Carierr-Belleuse, de exemplu,al]ii s-au împ\mîntenit [i au pustemeliile viitoarei [coli române[tide sculptur\. Cei din urm\, care,conform cutumei, sunt întotdeauna

[i cei dintîi, sunt binecunoscu]iiV. Hegel, un polonez naturalizatfrancez, [i germanul Karl Storck,întemeietorul unei adev\rate dinastiide arti[ti. Tinerii sculptori românicare s-au n\scut imediat dup\impact, cum ar fi Ion Georgescu[i {tefan Ionescu-Valbudea, nunumai c\ înva]\ f\r\ dificult\]i noulme[te[ug, dar configureaz\ profundfenomenul însu[i, integrînd, cumva,tîn\ra sculptur\ româneasc\ încircuitul estetic [i ideologic alb\trînei Europe: primul transmiteun semnal clasicizant, iar cel\laltrezolv\, prin traseele compozi]ionale[i prin cîteva accente puternice demodelaj, tensiunea [i nelini[tearomantic\. Dac\ prin Georgescu[i prin Valbudea spa]iul artisticromânesc s-a integrat în cel europeansugerînd chiar o anumit\ istoricitateprin experien]e stilistice diferite,prin mai tîn\rul Paciurea lucrurilese complic\ brusc. Dup\ ce-[iînsu[e[te f\r\ ezitare orizontul,reflexele [i deprinderile unui sculptoreuropean responsabil, se treze[teîn el, dintr-o dat\, con[tiin]a deoriental, iar instinctul culpei, alcelui care a violat interdic]ia, începes\ se manifeste. Paciurea estecel dintîi sculptor român prin carenonfigurativismul se revolt\ [ifrustrarea n\scut\ din coliziuneacu mimetismul devine evident\ [iirepresibil\. Episoadele acesteirevolte, total diferite ca manifestare,sunt în num\r de trei, iar ]inta loreste una singur\: ie[irea dincaptivitatea modelului realist [iemanciparea de sub presiuneafigurativului univoc. Într-un anumitfel, Paciurea încearc\, mobilizîndun sentiment r\s\ritean latent, s\recupereze un anumit tip detranscenden]\ pierdut\, s\ conciliezesculptura cu un iconoclasm suigeneris. Prima treapt\ a acestuiproces este transferul, adaptareastilistic\, preluarea aproape mecanic\a viziunii din pictura bizantin\.Asemenea lui Mestrovici, un altexponent al climatului oriental-ortodox, chiar dac\ el era de originecroat\, Paciurea încearc\, în MadonaStolojan, hieratizarea sculpturiiprin adaptarea în relief a drapajuluidin pictur\ [i prin stingerea caracterelorindividuale într-o anumit\ tipologieabstract\. Cum o asemenea tentativ\nu putea fi dus\ prea departedin pricina riscului major al e[u\riiîn re]et\, sculptorul încearc\ o alt\solu]ie, [i anume supradimensionarea,ie[irea din scar\ ca procedeu de

subminare a realului. Înlocuindfrumosul cu realul, avem în proiectullui Paciurea ilustrarea cea maifidel\ a unei observa]ii pe careAristotel o f\cuse de mult\ vremeîn Poetica. Anume aceea careprive[te justa organizare a elementelor[i dimensiunea potrivit\. SpuneaAristotel: ,,Fiin]\ sau lucru de oricefel, alc\tuit din p\r]i, frumosul, cas\-[i merite numele, trebuie nunumai s\-[i aib\ p\r]ile în rînduial\,dar s\ fie [i înzestrat cu o anumit\m\rime. Într-adev\r, frumosul st\în m\rime [i ordine, ceea ce explic\pentru ce o fiin]\ din cale afar\ demic\ n-ar putea fi g\sit\ frumoas\(realizat\ într-un timp imperceptibil,

viziunea ar fi nedeslu[it\), – darnici una din cale afar\ de mare (încazul c\reia viziunea nu s-ar realizadintr-o dat\, iar privitorul ar pierdesentimentul unit\]ii [i al integrit\]iiobiectului, ca înaintea unei lighioanede zece mii de stadii” (Poetica, Ed.Academiei, Buc. 1965, pag. 63,35). Gigan]ii lui Paciurea tocmaiaceasta sunt, adic\ o fic]ionalizarea realului, o perturbare a percep]iei,cu alte cuvinte ,, o lighioan\ dezece mii de stadii”. În cel de-altreilea moment, revolta în fa]afigurativului [i a particularuluise rezolv\ prin fuga în fabulatoriu,prin dezertarea definitiv\ în metaforahimerei.

p

România literar\ num\rul 13 / 16 aprilie 2010...........................................................................................................................................................................................................................................17

cronica plastic\ de pavel [u[ar\

Statuarul românesc între Occident [i Orient

{tefan Ionescu-Valbudea - Mihai nebunul

D. Paciurea - Proiect pentru Gigant D. Paciurea - Mica Bogdan Pite[ti

Ioan Georgescu - Mihail Pascaly